RAPORT referitor la Platforma europeană de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale

24.10.2011 - (2011/2052(INI))

Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale
Raportor: Frédéric Daerdend


Procedură : 2011/2052(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A7-0370/2011

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la Platforma europeană de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale

(2011/2052(INI))

Parlamentul European,

–       având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 3 alineatul (3), şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolele 9, 148, 160 şi 168,

–       având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 16, 21, 23, 24, 25, 30, 31 şi 34[1],

–       având în vedere Carta Socială Europeană revizuită, în special articolul 30 (dreptul la protecţia împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale), articolul 31 (dreptul la locuinţă) şi articolul 16 (dreptul familiei la protecţie socială, juridică şi economică),

–       având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală[2],

–       având în vedere Directiva 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă[3],

–       având în vedere Decizia nr. 1098/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind Anul european de luptă împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale (2010)[4],

–       având în vedere concluziile reuniunii Consiliului „Ocuparea Forţei de Muncă, Politică Socială, Sănătate şi Consumatori” din 8 iunie 2010 pe tema: „Echitate şi sănătate în toate politicile: solidaritate în domeniul sănătăţii”[5],

–       având în vedere Declaraţia Consiliului din 6 decembrie 2010 privind „Anul european de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale: să lucrăm împreună pentru a combate sărăcia în 2010 şi după”[6],

–       având în vedere concluziile reuniunii Consiliului „Ocuparea Forţei de Muncă, Politică Socială, Sănătate şi Consumatori” din 7 martie 2011[7],

–       având în vedere Avizul din 15 februarie 2011 al Comitetului pentru protecţie socială (CPS) privind Platforma europeană de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale - Iniţiativă emblematică a strategiei Europa 2020[8],

–       având în vedere Raportul din 10 februarie 2011 al Comitetului pentru protecţie socială intitulat „Evaluarea dimensiunii sociale a Strategiei Europa 2020”[9],

–       având în vedere Avizul Comitetului pentru protecţie socială referitor la „Solidaritatea în domeniul sănătăţii: reducerea inegalităţilor în materie de sănătate în Uniunea Europeană”[10],

–       având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor privind Platforma europeană de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale[11],

–       având în vedere Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Platforma europeană de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale[12],

–       având în vedere recomandarea Comisiei din 3 octombrie 2008 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piaţa muncii[13],

–       având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Solidaritate în domeniul sănătăţii: reducerea inegalităţilor în materie de sănătate în UE” (COM(2009)0567),

–       având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Strategie pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană” (COM(2010)0573),

–       având în vedere Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere (COM(2010)0636),

–       având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor privind „Un cadru UE pentru strategiile naţionale de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173),

–       având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–       având în vedere Rezoluţia sa din 4 octombrie 2001 referitoare la ONU: Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei[14],

–       având în vedere Rezoluţia sa din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană[15],

–       având în vedere Rezoluţia sa din 6 mai 2009 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piaţa muncii[16],

–       având în vedere Rezoluţia sa din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială[17],

–       având în vedere Rezoluţia sa din 16 iunie 2010 referitoare la Strategia Europa 2020[18],

–       având în vedere Rezoluţia sa din 20 mai 2010 referitoare la contribuţia politicii de coeziune la atingerea obiectivelor de la Lisabona şi a obiectivelor Strategiei UE 2020[19],

–       având în vedere Rezoluţia sa din 6 iulie 2010 referitoare la promovarea accesului tinerilor pe piaţa muncii şi la consolidarea statutului stagiarilor, stagiilor şi ucenicilor[20],

–       având în vedere Rezoluţia sa legislativă din 8 septembrie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre: Partea a II-a a Orientărilor integrate Europa 2020[21],

–       având în vedere Rezoluţia sa din 20 octombrie 2010 referitoare la criza financiară, economică şi socială: recomandări privind măsurile şi iniţiativele care trebuie luate[22],

–       având în vedere Rezoluţia sa din 20 octombrie 2010 referitoare la rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei şi în promovarea unei societăţi incluzive în Europa[23],

–       având în vedere Rezoluţia sa din 16 februarie 2011 referitoare la Cartea verde intitulată „Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile şi sigure”[24],

–       având în vedere Rezoluţia sa din 8 martie 2011 referitoare la sărăcia în rândul femeilor din Uniunea Europeană[25],

–       având în vedere Rezoluţia sa din 7 septembrie 2010 privind rolul femeilor într-o societate în curs de îmbătrânire[26],

–       având în vedere Rezoluţia sa din 7 iulie 2011 referitoare la Programul pentru distribuirea de alimente către persoanele cele mai defavorizate din Uniune[27],

–       având în vedere Rezoluţia sa din 9 martie 2011 referitoare la Strategia UE privind incluziunea romilor (2010/2276(INI)[28],

–       având în vedere Declaraţia sa scrisă din 22 aprilie 2008 privind soluţionarea problemei persoanelor fără adăpost care trăiesc pe stradă şi Declaraţia scrisă din 16 decembrie 2010 referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost[29],

–       având în vedere recomandările finale ale Conferinţei europene de consens privind problema persoanelor fără adăpost din 9 şi 10 decembrie 2010,

–       având în vedere Rezoluţia sa din 14 septembrie 2011 referitoare la o strategie a Uniunii Europene privind persoanele fără adăpost[30],

–       având în vedere Rezoluţia sa din ... referitoare la mobilitatea şi incluziunea persoanelor cu handicap şi Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap[31],

–       având în vedere Concluziile Consiliului privind Pactul european pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru perioada 2011-2020[32],

–       având în vedere Strategia pentru egalitatea între femei şi bărbaţi 2010-2015 (COM(2010)0491),

–       având în vedere Rezoluţia sa din 17 iunie 2010 referitoare la aspectele de gen ale recesiunii economice şi crizei financiare[33],

–       având în vedere Rezoluţia sa din 5 iulie 2011 referitoare la viitorul serviciilor sociale de interes general[34],

–       având în vedere Rezoluţia sa din 19 octombrie 2010 privind femeile aflate în condiţii precare de muncă[35],

–       având în vedere publicaţia EUROSTAT din 2010 „Lupta împotriva sărăciei şi excluziunii sociale – Un portret statistic al Uniunii Europene 2010”,

–       având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor privind Platforma europeană de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială şi teritorială (COM(2010)0758),

–       având în vedere articolul 48 din Regulamentul de procedură,

–       având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi avizul Comisiei pentru bugete, precum şi cel al Comisiei pentru cultură şi educaţie şi al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen (A7–0370/2011),

Cifre

A.     întrucât 116 milioane de persoane din Uniunea Europeană se confruntă cu riscul sărăciei şi întrucât 42 de milioane de persoane (adică 8 %) trăiesc „în condiţii de sărăcie severă şi nu îşi pot permite anumite necesităţi considerate esenţiale pentru a avea o viaţă decentă în Europa”[36] şi întrucât sărăcia reprezintă o răsfrângere inacceptabilă a distribuţiei inegale a bogăţiei, a veniturilor şi a resurselor în cadrul unei economii europene prospere; întrucât segmentele cele mai vulnerabile ale populaţiei, precum persoanele în vârstă şi cele cu handicap, au fost afectate în cea mai mare măsură de criza financiară, economică şi socială; întrucât măsurile de austeritate luate sau care urmează a fi luate în Uniunea Europeană nu pot să aducă atingere locurilor de muncă şi protecţiei sociale şi să agraveze situaţia persoanelor celor mai defavorizate şi să expună riscului de şomaj, precaritate sau sărăcie milioane de persoane care reuşeau să trăiască sau să îşi asigure subzistenţa din munca lor sau din pensie, în special din cauza reducerilor bugetare în serviciile publice şi ale ajutoarelor sociale; întrucât înăsprirea condiţionalităţii şi a sancţiunilor în politicile de activare socială ca răspuns la criză sporesc dificultăţile pentru segmentele cele mai vulnerabile, în timp ce oferta de locuri de muncă decente este redusă; întrucât prăpastia dintre cei săraci şi cei bogaţi se adânceşte tot mai mult în contextul crizei;

Încălcarea drepturilor fundamentale

B.     întrucât noua strategie pentru punere în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a Comisiei are ca scop promovarea în special a accesului la drepturile fundamentale pentru categoriile defavorizate; întrucât această cartă trebuie să fie respectată pe deplin şi întrucât sărăcia mare reprezintă o încălcare a drepturilor omului şi o atingere gravă la adresa demnităţii umane, favorizând stigmatizarea şi nedreptatea; întrucât obiectivul principal al schemelor de sprijin trebuie să fie scoaterea cetăţenilor din sărăcie, astfel încât aceştia să trăiască decent;

Angajamente nerespectate

C.     întrucât sărăcia şi excluziunea socială au crescut şi au afectat noi categorii sociale în perioada 2000 - 2008, în ciuda angajamentelor Uniunii privind obiectivul de eradicare a sărăciei în UE până în 2010, adoptat în cadrul Summitului de la Lisabona din 23-24 martie 2000, sau a progreselor care trebuiau înregistrate, convenite în cadrul Consiliului European de la Nisa din 7 şi 9 decembrie 2000; întrucât sărăcia şi excluziunea nu pot fi reduse şi nici creşterea economică incluzivă nu poate fi realizată fără a combate inegalităţile şi discriminarea sau fără a garanta dezvoltarea economiilor naţionale şi solidaritatea cu clasele sociale cele mai vulnerabile, adică fără o distribuţie echitabilă şi adecvată a bunăstării naţionale;

D.     întrucât riscul de sărăcie afectează în mod direct mediul rural, mai ales fermele mici şi tinerii agricultori care sunt ameninţaţi de efectele crizei economice, precum şi de fluctuaţiile excesive ale preţurilor materiilor prime;

- 20 milioane

E.     întrucât Strategia Europa 2020 are, printre cele cinci obiective principale ale sale, drept obiectiv suplu, adică fără posibilităţi de sancţiune, reducerea cu 20 de milioane a numărului persoanelor expuse riscului sărăciei, în conformitate cu trei indicatori stabiliţi de statele membre (rata riscului de sărăcie după transferurile sociale, indicele stării de sărăcie severă şi procentajul persoanelor care locuiesc în gospodării cu intensitate de lucru foarte scăzută sau în gospodării fără locuri de muncă) şi întrucât, comparativ cu 116 milioane de persoane expuse riscului de sărăcie şi cu 42 de milioane de persoane care trăiesc în condiţii de sărăcie severă, acest obiectiv, care, desigur, recunoaşte importanţa luptei împotriva sărăciei şi excluziunii sociale, este tradus de la început prin abandonarea a milioane de persoane din Europa, cu riscul ca efectele de prag să îndepărteze segmentele cele mai vulnerabile de politicile axate pe obţinerea de rezultate cantitative; întrucât, în cazul în care nu se pleacă de la situaţiile cele mai dificile, politicile puse în aplicare nu le vor soluţiona; întrucât Platforma europeană de combatere a sărăciei reprezintă una dintre cele şapte iniţiative emblematice ale Strategiei Europa 2020;

F.     întrucât inegalităţile sociale în unele state membre cresc, îndeosebi ca urmare a inegalităţii economice în distribuirea venitului şi a bogăţiei, a inegalităţilor pe piaţa forţei de muncă, odată cu precaritatea socială, inegalităţile în accesul la funcţiile sociale ale statului, precum siguranţa socială, sănătatea, educaţia, justiţia şi altele;

Relaţia dintre economie şi sărăcie

G.     întrucât sărăcia, care a atins în statele membre ale UE un nivel ridicat de mulţi ani, are un impact tot mai mare asupra economiei, dăunează creşterii economice, sporeşte deficitul bugetelor publice şi reduce competitivitatea europeană şi întrucât aceste fenomene generează, la rândul lor, sărăcie şi şomaj, mai ales şomaj de lungă durată, acesta din urmă afectând un şomer din trei, iar această situaţie este şi mai gravă în ţările cu economie mai vulnerabilă; întrucât menţinerea drepturilor sociale în Uniune este fundamentală în lupta împotriva sărăciei;

H.     întrucât sărăcia, care poate fi considerată drept o încălcare a drepturilor omului, reflectă faptul că trebuie să se facă în continuare eforturi pentru atingerea obiectivelor menţionate la articolul 3 alineatul (3) din Tratatul UE;

I.      întrucât orice politică riguroasă trebuie să fie inteligentă şi să permită investiţii contraciclice în priorităţile-cheie de politică;

J.      întrucât adoptarea de reforme structurale este esenţială pentru asigurarea competitivităţii Europei, pentru crearea de locuri de muncă şi pentru combaterea sărăciei;

Sărăcia multidimensională

K.     întrucât sărăcia este un fenomen cu faţete multiple, care necesită un răspuns integrat, care să ţină seama de diferitele etape ale vieţii şi de diferitele tipuri de necesităţi ale persoanelor şi care să se bazeze, totodată, pe garantarea accesului la drepturi, resurse şi servicii, astfel cum este reflectat de obiectivele comune ale metodei deschise de coordonare privind protecţia şi incluziunea socială (2006), pentru a acoperi nevoile de bază şi pentru a preveni excluziunea socială;

L.     întrucât Anul european de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale (2010) a reuşit să crească angajamentul politic şi gradul de sensibilizare a opiniei publice;

Muncă decentă/lucrători săraci

M.    întrucât creşterea economică şi locurile de muncă, chiar de calitate, nu garantează în sine evitarea sărăciei, întrucât segmentarea pieţei muncii a sporit, întrucât condiţiile de trai şi de muncă s-au înrăutăţit puternic, în special în contextul crizei financiare, întrucât precaritatea locurilor de muncă, contra căreia trebuie să luptăm, sporeşte puternic, întrucât fenomenul sărăciei în rândul lucrătorilor a captat tot mai mult atenţia în ultimii ani, însă rămâne o problemă care nu pare să fie abordată la înălţimea provocărilor pe care le creează în societatea noastră şi întrucât numărul acestor lucrători a sporit considerabil, 8 % dintre lucrători fiind afectaţi de sărăcie şi 22 % dintre persoanele expuse riscului de sărăcie având un loc de muncă[37]; întrucât faptul de a avea acces la condiţii de muncă decente şi egale reprezintă un pas înainte în eradicarea sărăciei şi a excluziunii socială a familiilor şi a persoanelor izolate;

N.     întrucât, cu toate acestea, persoanele cu un nivel scăzut de calificare sau fără calificare sunt cele mai expuse riscurilor de pe piaţa forţei de muncă, condiţiilor de muncă precare, salariilor mici şi sărăciei;

Lipsa de adăpost

O.     întrucât lipsa de adăpost reprezintă una dintre cele mai grave forme de sărăcie şi rămâne o problemă nesoluţionată în toate statele membre ale UE; întrucât există multe persoane fără adăpost în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, din diverse motive, ceea ce necesită măsuri specifice care vizează integrarea socială a acestora; întrucât, conform Eurobarometru, aproximativ unul din patru europeni consideră că una dintre cauzele principale ale sărăciei este preţul extrem de mare al locuinţelor decente şi aproximativ nouă din zece europeni consideră că sărăcia împiedică accesul la o locuinţă decentă; întrucât pierderea contactului cu cetăţenii de către autorităţile publice atunci când aceştia îşi pierd locuinţele nu numai că dăunează oricărei iniţiative de a-i ajuta, dar reflectă şi un proces extrem de rapid de excluziune a individului;

P.     întrucât sărăcia este influenţată, de asemenea, de accesul la servicii sociale, cum ar fi sănătatea, cultura, locuinţele şi educaţia, precum şi de calitatea acestor servicii;

Q.     întrucât absenţa unei locuinţe sau a unei locuinţe decente reprezintă o încălcare foarte gravă la adresa demnităţii umane, ale cărei consecinţe afectează în mod semnificativ celelalte drepturi;

Coşul de nevoi şi servicii fundamentale

R.     întrucât pragul sărăciei, stabilit la 60% din venitul median naţional, este un indicator urgent, util şi necesar al sărăciei relative, însă ar trebui completat de alţi indicatori, precum conceptul şi calcularea unui „coş de bunuri şi servicii fundamentale” la nivel naţional (care nu reprezintă decât un răspuns imediat la situaţia specifică a persoanelor afectate de sărăcie) şi indicatorii conveniţi în cadrul Consiliului „Ocuparea Forţei de Muncă, Politică Socială, Sănătate şi Consumatori” din iunie 2010 (riscul de sărăcie, starea de sărăcie şi gospodării cu intensitate de lucru foarte scăzută) pentru a veni în întâmpinarea necesităţilor politicilor publice;

Protecţia socială

S.     întrucât protecţia socială, inclusiv sistemele de asigurare a unui venit minim, reprezintă un element de bază al democraţiilor moderne, care garantează în mod semnificativ dreptul la participare socială, economică, politică şi culturală în societate şi joacă un rol-cheie de stabilizator economic, limitând impactul crizelor, precum şi un rol de redistribuire a resurselor pe tot parcursul vieţii, oferind protecţie împotriva riscurilor sociale şi prevenind şi atenuând sărăcia şi excluziunea socială pe întreg parcursul ciclului de viaţă;

T.     întrucât cazurile de neutilizare a prestaţiilor sociale reprezintă între 20 % şi 40 % din valoarea prestaţiilor, conform OCDE;

Sănătatea

U.     întrucât sărăcia şi excluziunea socială rămân cei mai importanţi factori sociali determinanţi ai sănătăţii[38] şi ai condiţiilor de viaţă, inclusiv pentru speranţa de viaţă, în special ţinând cont de impactul sărăciei infantile asupra sănătăţii şi bunăstării copilului, şi întrucât discrepanţele dintre săraci şi bogaţi în ceea ce priveşte accesul corespunzător la servicii de sănătate, precum şi diferenţele de venit şi bunăstare rămân importante şi continuă să se accentueze în anumite domenii;

V.     întrucât anumite categorii sociale, cum ar fi familiile monoparentale, femeile vârstnice, minorităţile, persoanele cu dizabilităţi şi persoanele fără adăpost, sunt printre cele mai vulnerabile şi sunt expuse riscului de sărăcie;

W.    întrucât principiul nediscriminării reprezintă o piatră de temelie a drepturilor fundamentale, inclusiv a discriminării sociale;

Persoanele vârstnice

X.     întrucât din cauza îmbătrânirii societăţii noastre, numărul persoanelor dependente va creşte dramatic în viitorul apropiat; întrucât persoanele vârstnice, în special femeile, sunt expuse unui risc mai ridicat de sărăcie comparativ cu restul populaţiei, în mai multe ţări, datorită scăderii veniturilor după pensionare, precum şi datorită altor factori, precum dependenţa fizică, singurătatea şi excluziunea socială; întrucât destrămarea coeziunii sociale dintre generaţii reprezintă o problemă majoră a societăţilor noastre;

Y.     întrucât politicile în materie de pensii sunt fundamentale în lupta împotriva sărăciei;

Genul

Z.     întrucât femeile sunt, în general, mai vulnerabile decât bărbaţii în faţa riscului sărăciei datorită unei multitudini de factori, cum ar fi discriminările de gen în mediul profesional, care se traduc în diferenţele persistente de remunerare între femei şi bărbaţi şi, drept rezultat, în diferenţele dintre pensiile acestora, precum şi întreruperile parcursului profesional pentru îngrijirea de persoane dependente sau discriminarea la locul de muncă; întrucât doar 63 % dintre femei lucrează în Europa, în comparaţie cu 73 % dintre bărbaţi, şi având în vedere lipsa reţelelor de sprijin şi a măsurilor concrete pentru a ajuta persoanele care lucrează să reconcilieze viaţa de familie cu cea profesională, în special servicii de asistenţă abordabile;

AA.  întrucât sărăcia are un impact diferit asupra femeilor şi bărbaţilor, respectiv fetelor şi băieţilor din categoriile sărace, având în vedere că, în cazul femeilor şi fetelor sărace, accesul la servicii sociale şi venituri adecvate este adesea mai dificil;

AB.  întrucât platforma nu ia în considerare factori de gen specifici femeilor şi bărbaţilor şi întrucât nu se acordă suficientă atenţie feminizării sărăciei;

AC.  întrucât efectul diferenţelor de remunerare între femei şi bărbaţi asupra veniturilor obţinute după o viaţă de muncă indică faptul că femeile vor avea o pensie mai mică şi întrucât, prin urmare, femeile sunt mai expuse decât bărbaţii unor condiţii de sărăcie persistentă şi extremă: 22 % dintre femeile în vârstă de cel puţin 65 de ani riscă să trăiască în sărăcie, în comparaţie cu 16 % dintre bărbaţi;

AD.  întrucât 20 % dintre copii sunt expuşi riscului sărăciei, în timp ce, la nivelul populaţiei generale europene, acest procent este de 17 %, iar familiile cu venituri mici se numără printre categoriile cele mai expuse sărăciei;

AE.   întrucât politicile familiale sunt esenţiale în cadrul politicilor de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale;

AF.   întrucât primele semne ale abandonului şcolar timpuriu reprezintă cele mai importante semnale ale reluării ciclice a sărăciei;

Tinerii

AG.  întrucât şomajul în rândul tinerilor, deja mai ridicat decât pentru alte grupe de vârstă, a crescut vertiginos în UE după izbucnirea crizei, depăşind 20 % şi atingând un nivel critic în toate statele membre, ceea ce riscă să conducă la sărăcie chiar de la o vârstă fragedă; întrucât această situaţie îngrijorătoare solicită răspunsuri politice, economice şi sociale imediate şi întrucât combinarea sa cu schimbările demografice va spori deficitul de competenţe; având în vedere rolul-cheie pe care îl poate juca formarea profesională în asistarea tinerilor şi a lucrătorilor cu nivel scăzut de calificare în inserţia profesională, dar având în vedere şi faptul că obţinerea unui loc de muncă nu înseamnă a scăpa de sărăcie şi întrucât tinerii sunt, în mare măsură, susceptibili de a intra în categoria persoanelor care se confruntă cu sărăcia în câmpul muncii;

Migranţii

AH.  întrucât migranţii şi minorităţile etnice sunt lucrători extrem de vulnerabili, grav afectaţi de criza economică şi, în consecinţă, de sărăcie şi de excluziune socială la niveluri ridicate, din cauza locurilor de muncă precare la care sunt expuşi în funcţie de provenienţa sau originea sau calificarea lor; întrucât este necesar ca lucrătorii migranţi să beneficieze de aceleaşi condiţii de muncă, salarii, acces la formare profesională şi protecţie socială ca şi resortisanţii ţărilor în care aceştia îşi desfăşoară activitatea;

AI.    întrucât persoanele cu dizabilităţi, al căror nivel al sărăciei este cu 70 % mai ridicat decât media, acestea trebuie să fie plasate în centrul unei strategii pentru a sublinia valoarea adăugată pe care o generează odată integrate pe piaţa forţei de muncă;

AJ.   întrucât nivelul sărăciei în rândul persoanelor cu dizabilităţi este cu 70% mai ridicat decât media;

Romii

AK.  întrucât un număr semnificativ de romi din Europa sunt marginalizaţi şi trăiesc în condiţii socioeconomice deplorabile şi deseori fac obiectul unei discriminări şi segregării grave în toate domeniile, precum şi alte comunităţi marginalizate;

AL.   întrucât sărăcia în creştere din UE este, în prezent, agravată de criza economică şi financiară şi de creşterea preţurilor la alimente, în contextul unor excedente alimentare aproape inexistente în UE şi întrucât 43 de milioane de persoane sunt, în prezent, expuse riscului sărăciei alimentare; întrucât programul de distribuire a produselor alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniune, înfiinţat în anul 1987, oferă în prezent ajutor alimentar pentru 13 milioane de oameni care suferă de sărăcie în 19 state membre şi implică 240 de depozite de alimente şi fundaţii de caritate din lanţurile de distribuţie; întrucât hotărârea recentă a Curţii de Justiţie a UE, T-576/08, care consideră ilegală cumpărarea de produse alimentare de pe piaţă pentru acest program, pune în pericol ajutorul alimentar pentru persoanele cele mai defavorizate din UE, având în vedere dependenţa crescută a programului de cumpărarea de pe piaţă şi întrucât anularea de către CJE a articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 983/2008 pare să aibă un impact negativ imediat asupra acestui program în anul 2012 şi în anii următori, ceea ce duce la o încetare bruscă a ajutorului alimentar pentru cetăţenii cei mai defavorizaţi din 19 state membre;

AM. întrucât liniile bugetare semnificative pentru locuinţe şi pentru furnizarea de energie gospodăriilor, care au crescut în ultimul deceniu, trebuie luate în considerare ca factori majori ai riscului de sărăcie;

AN.  întrucât, în UE, membrii familiei oferă îngrijire în cea mai mare proporţie;

AO.  întrucât imposibilitatea persoanelor care trăiesc în condiţii de sărăcie de a avea acces la servicii bancare de bază, cum ar fi retragerea de numerar, viramentul sau debitarea directă, reprezintă un obstacol semnificativ pentru reinserţia acestora pe piaţa muncii şi în societate,

Participarea

1.      solicită Comisiei consolidarea implicării în elaborarea unei strategii europene la toate nivelurile de guvernanţă (european, naţional, regional şi local) a societăţii civile organizate şi a tuturor părţilor interesate vizate, precum ONG-urile, organizaţiile de economie socială, furnizorii de servicii, experţii în inovare socială şi partenerii sociali, precum şi a persoanelor care trăiesc în condiţii de sărăcie, în parteneriat cu asociaţiile în cadrul cărora aceste persoane se exprimă liber şi care au experienţă şi cunoştinţe, în special prin dezvoltarea de platforme naţionale de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale în fiecare stat membru; solicită Comisiei consolidarea cooperării cu autorităţile locale, regionale şi naţionale şi cu instituţiile europene, în special cu Parlamentul European; consideră că sinergiile ar trebui să reprezinte preocuparea tuturor actorilor, inclusiv IMM-urile şi şefii de întreprinderi; solicită extinderea întâlnirilor dintre persoanele care trăiesc în condiţii de sărăcie şi de excluziune socială la nivel naţional şi oficializarea participării şi contribuţiei acestor persoane în cadrul Convenţiei anuale privind sărăcia şi excluziunea socială, drept element fundamental al acesteia, precum şi o monitorizare periodică adecvată a recomandărilor astfel elaborate;

2.      invită Comisia Europeană să asume un rol de coordonare şi să orienteze statele membre ale UE pentru a face faţă provocărilor existente şi pentru a combate sărăcia şi excluziunea socială, având mereu în vedere faptul că lupta împotriva sărăciei este în primul rând responsabilitatea politicilor naţionale, precum şi acordarea de solidaritate şi de asistenţă tehnică necesare;

3.      solicită ca platforma de combatere a sărăciei să servească, de asemenea, la coordonarea, la nivel european, a organizaţiilor naţionale care reprezintă grupurile cele mai expuse riscului de sărăcie;

Formarea în comun

4.      solicită organizarea unor seminarii de sensibilizare cu privire la sărăcie la nivelul instituţiilor UE şi al guvernelor statelor membre de către organizaţii cu experienţă reală în lupta împotriva sărăciei, precum şi experimentarea unui formări în comun pe tema problemelor legate de sărăcie şi de excluziune socială între funcţionarii europeni şi persoanele care au trăit direct experienţa luptei împotriva sărăciei;

5.      invită statele membre să ia măsuri pentru ca patrimoniul cultural să devină accesibil tuturor categoriilor sociale şi să nu reducă resursele din acest domeniu, care garantează incluziunea socială şi generează locuri de muncă de calitate;

6.      reafirmă rolul esenţial al voluntariatului şi al cetăţeniei active ca instrumente de asigurare a coeziunii şi de combatere a disparităţilor economice, sociale şi de mediu, aceste instrumente încurajând cetăţenii să se implice în viaţa publică prin sport, cultură, artă, activism social şi politic;

7.      solicită ca persoanelor defavorizate să li se garanteze accesul la programe de mobilitate pentru studii şi muncă şi ca partea din buget alocată acestor programe să fie majorată; reaminteşte faptul că iniţiativa „Tineretul în mişcare” trebuie să promoveze mobilitatea tuturor ucenicilor, stagiarilor şi studenţilor şi să favorizeze recunoaşterea competenţelor profesionale dobândite atât în mod nonformal, cât şi informal;

8.      încurajează, de asemenea, iniţiativele intergeneraţionale care vizează reducerea decalajului digital pentru persoanele defavorizate, asigurându-le accesul la tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor, în conformitate cu Agenda digitală europeană;

9.      invită statele membre să încurajeze formarea în domeniul noilor tehnologii de la bun început şi să o includă în programele şcolare;

Mecanismul de evaluare

10.    solicită instituirea unui mecanism de evaluare critică şi periodică, care implică Parlamentul European, Comitetul Regiunilor şi Comitetul Economic şi Social European, bazat pe indicatori exacţi la nivel naţional şi european, care să permită evaluarea diverselor dimensiuni ale sărăciei şi măsurarea progresului statelor membre în ceea ce priveşte îndeplinirea, ţinând cont de repartiţia în funcţie de gen şi vârstă, a obiectivului de reducere a sărăciei şi transpunerea acestui obiectiv în sub-obiective de către statele membre, întrucât în lipsa unei definiţii precise a sărăciei, statele membre au prea mult spaţiu de manevră, de unde rezultă riscul unei interpretări divergente; solicită Comisiei îmbunătăţirea indicatorilor la nivel naţional şi european în ceea ce priveşte comparabilitatea statisticilor naţionale privind sărăcia în rândul persoanelor vulnerabile şi încurajarea, în colaborare cu Eurostat, a realizării unui tablou de bord complet privind sărăcia şi excluziunea socială, care să permită monitorizarea numărului persoanelor care se află sub pragul de 40-50 % din venitul mediu, şi să stabilească astfel o evaluare anuală a cazurilor de sărăcie în cadrul UE, fiind necesar ca la abordarea statistică să se adauge o abordare calitativă şi participativă; solicită Comisiei să asigure faptul că politicile aplicate sunt în beneficiul tuturor, nu doar al celor care sunt aproape de pragul sărăciei;

11.    solicită ca Comisia/Eurostat să desfăşoare o analiză cuprinzătoare al a sărăciei şi excluziunii sociale şi să colecteze statisticile printr-o abordare calitativă şi participativă defalcată în funcţie de gen şi vârstă, cu scopul de a evidenţia problema sărăciei în rândul femeilor în vârstă; speră că după ce va începe să lucreze la capacitate maximă, Institutul european pentru egalitatea de gen va contribui la găsirea unei soluţii la problema lipsei datelor sistematice şi comparative, defalcate pe genuri;

12.    solicită îmbunătăţirea şi comparabilitatea statisticilor naţionale privind sărăcia prin instituirea unor indicatori la nivel european;

13.    solicită, având în vedere criza actuală, elaborarea imediată a unui studiu detaliat şi actualizat asupra numărului de persoane care trăiesc în condiţii de sărăcie şi care sunt expuse riscului de sărăcie în următoarele luni;

14     solicită Comisiei să elaboreze şi să prezinte Parlamentului un raport anual cu privire la progresele înregistrate de statele membre în reducerea sărăciei şi a excluziunii sociale;

Clauza socială orizontală

15.    solicită Comisiei să ţină cont pe deplin de clauza socială orizontală corectă, astfel cum se prevede la articolul 9 din TFUE, conform căruia Uniunea ia în considerare cerinţele legate de promovarea unui grad ridicat de ocupare a forţei de muncă, garantarea unei protecţii sociale adecvate, lupta împotriva excluziunii sociale, precum şi un nivel înalt de educaţie, formare profesională şi protecţie a sănătăţii umane şi roagă Comisia să precizeze rolul platformei în evaluarea punerii în aplicare a acestei clauze; solicită aprofundarea studiilor privind impactul social al politicilor UE, chiar şi atunci când acestea nu sunt iniţiate de către Comisie, ci de către Consiliul European, precum Pactul Euro Plus; consideră că o astfel de aprofundare a punerii în aplicare a acestei clauze va împiedica spirala descendentă a standardelor sociale în Europa şi va facilita dezvoltarea unei platforme sociale comune în Europa; solicită ca studiul de impact social să fie efectuat în colaborare cu asociaţiile de luptă împotriva sărăciei, considerând situaţiile persoanelor care trăiesc în condiţii de sărăcie severă în Europa drept puncte de referinţă; consideră că aceste studii ar trebui să implice Parlamentul European, Comitetul Regiunilor şi Comitetul Economic şi Social European, precum şi serviciile Comisiei care se ocupă de probleme sociale sub responsabilitatea unui director general ataşat Secretariatului General al Comisiei Europene;

Bugetul

16.    solicită Comisiei să identifice mai clar liniile bugetare care sunt relevante pentru finanţarea platformei, în special în ceea ce priveşte FSE şi contribuţia acestuia la această iniţiativă emblematică, prin intermediul finanţării priorităţilor politice, precum prevenirea abandonului şcolar timpuriu şi lupta împotriva sărăciei în rândul copiilor, femeilor, persoanelor vârstnice şi lucrătorilor migranţi, precum şi nivelul lor de resurse; solicită Comisiei să prezinte propunerile sale de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale în cadrul financiar multianual 2014-2020, pentru a asigura o finanţare adecvată a iniţiativelor lansate pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale; solicită Comisiei să identifice sprijinul financiar necesar pentru priorităţile tematice convenite şi să îndemne statele membre să sprijine financiar actorii societăţii civile implicaţi la nivel naţional în programele de reformă naţionale, în platforma emblematică şi în strategiile naţionale pentru protecţie şi incluziune socială; recomandă continuarea şi acordarea unui sprijin bugetar sporit programelor europene care contribuie la diferite aspecte ale luptei împotriva excluziunii sociale, sărăciei şi inegalităţilor socio-economice – inclusiv împotriva inegalităţilor în materie de sănătate (Programul-cadru pentru cercetare, Programul Progress);

17.    ia act de faptul că,în proiectul de buget 2012, Comisia Europeană estimează o creştere de 3,3% în favoarea iniţiativei emblematice privind Platforma europeană de combatere a sărăciei faţă de anul trecut; solicită Comisiei să furnizeze explicaţii suplimentare privind contribuţia Fondului social european (FSE) la această iniţiativă emblematică şi privind măsurile specifice de abordare a unor priorităţi precum combaterea sărăciei în rândul copiilor, al femeilor, al persoanelor în vârstă şi al lucrătorilor migranţi şi prevenirea abandonului şcolar timpuriu; în acest context, regretă lipsa clarităţii şi suprapunerea diferitelor instrumente şi linii bugetare prin intermediul cărora urmează să fie atinse obiectivele Strategiei Europa 2020 cu ajutorul bugetului UE;

Programul pentru distribuirea de alimente persoanelor celor mai defavorizate

18.    contestă decizia Comisiei de ajustare în sens descrescător, de la 500 de milioane de euro la 113,5 milioane de euro, a bugetului alocat programului de distribuire a produselor alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniunea Europeană pentru 2012; regretă profund această situaţie care intervine în contextul actual al crizei economice şi sociale profunde; invită Comisia şi Consiliul, prin urmare, să găsească o modalitate pentru continuarea programului pentru anii rămaşi din perioada de finanţare (2012 şi 2013) şi pentru noua perioadă de finanţare (2014-2020) în baza unui temei juridic care să nu poată fi contestat de CJUE, menţinând plafonul financiar anual de 500 milioane EUR pentru a asigura astfel că persoanele dependente de acest ajutor nu vor suferi de pe urma sărăciei alimentare;

Metoda deschisă de coordonare (MDC) socială

19.    solicită ca metoda deschisă de coordonare socială să fie consolidată şi aplicată corect în ceea ce priveşte sărăcia, în special prin intermediul unor strategii naţionale de incluziune şi protecţie socială elaborate, aplicate şi evaluate în comun pe baza obiectivelor stabilite în comun, prin intermediul platformelor naţionale de combatere a sărăciei, prin schimbul de bune practici referitoare la politicile privind accesul efectiv la drepturile fundamentale şi prin aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi a Cartei Sociale revizuite (care nu a fost ratificată de către toate statele membre), în special a articolelor 30 şi 31; subliniază că, în acest context, activităţile Comitetului pentru protecţie socială trebuie să fie luate în considerare şi mai departe; solicită ca platforma să promoveze şi să monitorizeze participarea autorităţilor locale, a întreprinderilor din economia socială şi a altor actori locali la elaborarea şi punerea în aplicare a rapoartelor naţionale strategice;

Coşul de bunuri şi servicii fundamentale

20.    solicită Comisiei, împreună cu Banca Centrală Europeană, să propună principiile comune pentru definirea „coşului de bunuri şi servicii fundamentale” necesare pentru asigurarea unei vieţi demne pentru toţi şi reaminteşte că aceste nevoi imediate nu ar putea fi întâmpinate fără respectarea demnităţii umane şi fără un acces eficient la toate drepturile fundamentale – civile, politice, economice, sociale şi culturale – fără excepţie; solicită clarificarea obiectivului de stabilitate a preţurilor pentru a permite luarea în considerare a particularităţilor naţionale care nu au în mod necesar un impact semnificativ asupra indicatorilor utilizaţi pentru Eurosistem;

21.    solicită ca Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă a Parlamentului European să i se acorde un rol explicit în cadrul platformei, îndeosebi în activitatea de monitorizare a eficienţei acesteia, a politicilor UE şi ale statelor membre în reducerea sărăciei şi a excluziunii sociale, în contextul Strategiei Europa 2020;

22.    solicită ca platforma să permită cartografierea cu cea mai mare precizie posibilă a accesului la aceste nevoi (diferite în funcţie de locurile şi grupurile vizate), în funcţie de diferitele dispozitive de ajutor pentru persoanele care se confruntă cu sărăcia;

23.    solicită Comisiei să precizeze obiectivele şi conţinutul Convenţiei anuale a Platformei europene de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale care ar putea fi, printre altele, schimbul de bune practici, luarea în considerare directă a persoanelor care se confruntă cu sărăcia; sugerează ca această întâlnire să aibă loc cel puţin de-a lungul întregii săptămâni în care se sărbătoreşte Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei (17 octombrie);

24.    consideră că îmbunătăţirea calităţii şi a comparabilităţii statisticilor naţionale în cadrul platformei pentru măsurarea tendinţelor de inegalitate şi de evoluţie a bunăstării reprezintă baza îmbunătăţirii politicilor în domeniu ale Uniunii;

25.    solicită Comisiei ca platforma să ţină cont de rezultatele Anului european de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale (2010) şi ale Anului european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii (2012);

Recomandarea din 2008

26.    salută înştiinţarea făcută de Comisie cu privire la o comunicare privind punerea în aplicare a recomandării din 2008 a Comisiei referitoare la incluziunea activă şi solicită ca aceasta să cuprindă în special un calendar referitor la punerea în aplicare a celor trei piloni ai strategiei, prezentând un program de lucru multianual la nivel naţional şi la nivelul Uniunii Europene; îşi exprimă preocuparea cu privire la amânarea până în 2012 a Comunicării privind incluziunea activă şi solicită Comisiei să propună publicarea comunicării în 2011; solicită Consiliului, Comisiei şi Parlamentului să îşi asume un angajament explicit privind mobilizarea tuturor politicilor în vederea reducerii sărăciei, asigurând faptul că politicile în domeniile economic, al ocupării forţei de muncă şi al incluziunii sociale contribuie la eradicarea sărăciei mai degrabă decât la sporirea acesteia;

27.    reaminteşte cei trei piloni ai strategiei europene pentru incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piaţa muncii, din recomandarea Comisiei din 2008:

-       sprijin pe venit adecvat, statele membre având obligaţia de a recunoaşte dreptul fundamental al individului de a beneficia de resurse şi asistenţă socială suficiente, în cadrul unei iniţiative globale şi constante de combatere a excluziunii sociale;

-       pieţe ale muncii care să favorizeze incluziunea, statele membre având obligaţia de a se asigura că persoanele care pot munci beneficiază de un sprijin eficient pentru a intra sau a reintra pe piaţa muncii şi pentru ca acestea să-şi poată păstra un loc de muncă corespunzător capacităţii lor de muncă;

-       accesul la servicii de calitate, statele membre având obligaţia de a lua toate măsurile pentru a oferi celor implicaţi un sprijin social adecvat pentru promovarea incluziunii economice şi sociale;

Aplicarea drepturilor fundamentale

28.    solicită orientarea platformei în direcţia aplicării drepturilor care garantează o viaţă demnă pentru toţi cetăţenii, îndeosebi în domeniul ocupării forţei de muncă, al locuinţelor, al protejării sănătăţii, al securităţii sociale şi al unui nivel de trai adecvat, al justiţiei, al educaţiei, al formării şi al culturii, al protecţiei familiei şi a copiilor; solicită realizarea, de către Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, a unui studiu privind accesul efectiv al indivizilor celor mai săraci la toate drepturile fundamentale şi privind discriminările la care aceştia sunt supuşi şi alte drepturi prevăzute în cadrul convenţiilor şi al textelor internaţionale încheiate de statele membre, implicând ONG-urile în cadrul cărora persoanele care se confruntă cu excluziunea socială se exprimă liber şi ţinând cont de faptul că aplicarea dreptului la locuinţă este necesară în vederea aplicării depline a celorlalte drepturi fundamentale, inclusiv drepturile politice şi sociale;

Lipsa de adăpost

29.    consideră că situaţia persoanelor fără adăpost merită o atenţie specială şi necesită măsuri suplimentare, fie din partea statelor membre sau a Comisiei Europene, cu scopul de a finaliza integrarea acestor persoane, până în 2015, ceea ce implică colectarea de date comparabile şi elaborarea de statistici precise la nivel comunitar, împreună cu raportarea lor anuală şi înregistrarea progreselor şi a obiectivelor stabilite, în conformitate cu strategiile naţionale şi comunitare de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale; solicită Comisiei Europene să elaboreze de urgenţă o strategie a UE privind persoanele fără adăpost în conformitate cu Raportul comun al Comisiei şi al Consiliului privind protecţia socială şi incluziunea socială 2010, cu recomandările finale ale Conferinţei europene de consens privind problema persoanelor fără adăpost (2010) şi cu Rezoluţia Parlamentului European referitoare la strategia UE privind persoanele fără adăpost; solicită Comisiei Europene să elaboreze o foaie de parcurs detaliată pentru punerea în aplicare a acestei strategii pentru perioada 2011-2020; solicită ca platforma să favorizeze schimbul de bune practici pentru a evita pierderea contactului dintre instituţiile publice şi persoanele fără adăpost;

30.    solicită Comitetului pentru protecţie socială să monitorizeze în fiecare an progresul înregistrat de statele membre cu privire la persoanele fără adăpost pe baza rapoartelor tematice naţionale anuale privind persoanele fără adăpost (2009) şi în conformitate cu Raportul comun al Comisiei şi al Consiliului privind protecţia socială şi incluziunea socială 2010;

Educaţia/Formarea

31.    consideră că depăşirea completă a sărăciei se poate realiza doar dacă instrumentelor de protecţie socială li se alătură consolidarea parcursurilor educaţionale şi a formării la toate nivelurile; sprijină dezvoltarea sistemelor de educaţie favorabile incluziunii, care combat abandonul şcolar şi permit accesul tinerilor, proveniţi din cadrul grupurilor defavorizate, la niveluri şcolare mai ridicate pentru a lupta împotriva transmiterii sărăciei de la o generaţie la alta; sprijină accesul la atestarea experienţei profesionale şi la formare pe tot parcursul vieţii pentru a reduce sărăcia prin integrarea pe piaţa muncii, în special pentru grupurile defavorizate, în vederea facilitării accesului acestora la locuri de muncă decente şi de calitate; consideră, prin urmare, esenţiale punerea în aplicare corectă şi aprofundarea programelor de formare pe tot parcursul vieţii, precum şi cooperarea între statele membre în domeniul educaţiei şi al formării profesionale şi dispozitivele de asistenţă individualizată în procesul de căutare a unui loc de muncă şi subliniază că aceste acţiuni trebuie consolidate, acordându-se o atenţie sporită persoanelor celor mai vulnerabile din punct de vedere social; recomandă elaborarea unei strategii a UE de soluţionare a problemei sărăciei lucrătorilor şi de creare a unor locuri de muncă de calitate, prin stabilirea unor principii privind munca de calitate;

Muncă decentă/lucrători săraci

32.    reaminteşte tendinţa de agravare a segmentării pieţei muncii şi de a reduce protecţia grupurilor cele mai vulnerabile prin extinderea raporturilor de muncă precare în majoritatea statelor membre are; subliniază, prin urmare, că, pe lângă formarea profesională şi învăţarea pe tot parcursul vieţii, crearea de noi locuri de muncă trebuie să se realizeze prin respectarea principiilor fundamentale ale OIM, prin instituirea conceptului de muncă decentă şi de locuri de muncă de calitate (condiţii decente de lucru, dreptul la muncă, securitatea şi sănătatea lucrătorilor, protecţie socială, capacitatea de reprezentare şi dialog cu lucrătorii), precum şi prin implementarea egalităţii salariale între bărbaţi şi femei şi a egalităţii de tratament între lucrătorii Uniunii Europene şi lucrătorii resortisanţi ai ţărilor terţe cu reşedinţă legală pe teritoriul Uniunii; invită statele membre să îşi intensifice eforturile pentru combaterea eficientă şi eficace a fenomenului de muncă la negru care, dincolo de impactul economic negativ uriaş pe care îl are asupra durabilităţii sistemelor de asigurare socială, nu este în concordanţă cu principiile muncii decente şi refuză accesul la sistemele de asigurare socială, creând un puternic risc de sărăcie; solicită Comisiei să abordeze fenomenul sărăciei în rândul lucrătorilor, precum şi să creeze locuri de muncă sigure şi să garanteze aplicarea corectă a unor acorduri contractuale flexibile, astfel încât acestea să nu poată fi încălcate;

33.    subliniază că principala preocupare a tinerilor este de a fi independenţi, având acces la servicii medicale şi la o locuinţă decentă la un preţ rezonabil, fiind capabili să se educe, să lucreze şi să se dezvolte; prin urmare, solicită statelor membre să elimine discriminările pe motive de vârstă cu privire la accesul la sistemele de asigurare a unui venit minim, precum excluderea tinerilor din cadrul sistemelor de asigurare a unui venit minim din cauza lipsei de cotizaţii de securitate socială;

34.    subliniază necesitatea de a oferi beneficii suplimentare destinate grupurilor defavorizate (precum persoanele cu handicap sau care suferă de boli cronice, familiile monoparentale sau familiile numeroase), care să acopere costurile suplimentare care cuprind asistenţa personală, utilizarea unor facilităţi specifice, îngrijirea medicală şi socială;

35.    invită statele membre să sporească eficienţa agenţiilor publice de ocupare a forţei de muncă, între altele, prin diagnosticarea mai eficientă a nevoilor pieţei forţei de muncă, ocuparea forţei de muncă constituind primul pas în prevenirea şi în combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale;

36.    subliniază că trecerea de pe băncile şcolii, de la formarea profesională sau academică în câmpul muncii trebuie pregătită mai bine şi trebuie să aibă loc imediat după perioada de instruire sau formare; subliniază, prin urmare, importanţa majoră de a pune în aplicare în mod eficace iniţiativa „Garanţia europeană pentru tineret” şi de a o transforma într-un instrument de integrare activă pe piaţa forţei de muncă; consideră că partenerii sociali, autorităţile locale şi regionale şi organizaţiile pentru tineret ar trebui implicate în cadrul dezvoltării unei strategii durabile pentru reducerea şomajului în rândul tinerilor, în cadrul căreia ar trebui să se recunoască în mod oficial calificările obţinute;

37.    recomandă statelor membre ca, în contextul aplicării principiilor flexicurităţii pe piaţa forţei de muncă, să se asigure, prin consultare cu partenerii sociali, că este acordată faptic o pondere egală atât flexibilităţii, cât şi securităţii lucrătorilor, şi să consolideze, prin stimulente, participarea lucrătorilor la formarea profesională;

38.    aminteşte că riscul de cădere în sărăcie extremă este mai mare pentru femei decât pentru bărbaţi, având în vedere insuficienţa sistemelor de protecţie socială şi discriminările care persistă, în special pe piaţa forţei de muncă, ceea ce necesită politici specifice şi răspunsuri multiple, în funcţie de sex şi de situaţia concretă;

39.    solicită statelor membre consolidarea mijloacelor de eficientizare a serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă;

40.    solicită Comisiei Europene flexibilizarea normelor şi a procedurilor de control privind finanţarea compensaţiilor pentru obligaţia de serviciu public, care împovărează autorităţile locale care furnizează servicii publice locale pentru a sprijini persoanele cele mai defavorizate;

41.    invită la valorificarea cunoştinţelor, a experienţei şi a competenţelor şi abilităţilor informale ale persoanelor defavorizate victime ale sărăciei şi excluziunii sociale şi/sau ale comunităţilor tradiţionale şi solicită să fie promovate sisteme de validare a cunoştinţelor dobândite prin educaţia nonformală şi informală; de asemenea, solicită să fie identificate modalităţi prin care aceste elemente ar putea contribui la integrarea persoanelor respective pe piaţa muncii;

Migranţii

42.    solicită, cu respectarea integrală a diferitelor practici, a convenţiilor colective sau a legislaţiei în diferitele state membre, precum şi a principiului subsidiarităţii, respectarea egalităţii drepturilor şi a protecţiei sociale pentru toţi în cadrul fiecărui stat membru, indiferent dacă sunt cetăţeni ai Uniunii sau resortisanţi ai ţărilor terţe; solicită statelor membre să lupte în vederea combaterii muncii fără forme legale şi nedeclarate;

43.    solicită, în special, măsuri având drept obiectiv integrarea culturală şi lingvistică în ţara gazdă pentru a reduce excluziunea socială;

44.    solicită Comisiei Europene şi statelor membre să îşi intensifice cooperarea cu ţările terţe în domeniul educaţiei şi culturii pentru a reduce sărăcia şi excluziunea socială în aceste ţări, pentru a sprijini dezvoltarea şi pentru a preveni, în acelaşi timp, imigraţia din motive exclusiv economice.

45.    consideră că sărăcia care afectează persoanele care au deja un loc de muncă nu reflectă condiţii de muncă echitabile, şi solicită să se depună eforturi pentru schimbarea situaţiei, astfel încât remunerarea, în general, şi salariile minime, în particular, să poată asigura un nivel de trai decent, indiferent dacă acestea sunt stabilite prin lege sau prin acorduri colective;

46.    constată că pentru a ieşi din sărăcie nu este suficientă deţinerea unui loc de muncă, fiind necesare intervenţii ulterioare pentru a combate fenomenul lucrătorilor săraci şi pentru a garanta accesul la un loc de muncă durabil şi de calitate;

47.    îndeamnă statele membre să promoveze participarea deplină a femeilor pe piaţa forţei de muncă, să pună în aplicare legislaţia privind egalitatea de remunerare şi să acorde mai multă atenţie chestiunii adecvării pensiilor pentru femei;

48.    recomandă punerea în aplicare a unei impozitări adecvate a remunerărilor foarte ridicate pentru a contribui la finanţarea sistemelor de protecţie socială şi a venitului minim şi pentru a reduce diferenţele dintre venituri;

Persoanele cu handicap

49.    recomandă statelor membre conceperea de noi măsuri pentru inserţia grupurilor vulnerabile şi excluse din punct de vedere social, în special persoanele cu handicap, în întreprinderi, inclusiv în întreprinderi de economie socială şi servicii publice, pentru a promova incluziunea, în special în regiunile mai slabe din punct de vedere economic şi mai vulnerabile din punct de vedere social, sau aprofundarea legislaţiei existente, precum Directiva din 2000 privind angajarea persoanelor cu handicap; recomandă statelor membre conceperea de noi măsuri pentru inserţia grupurilor vulnerabile şi excluse din punct de vedere social, în special persoanele cu handicap, în întreprinderi, inclusiv în întreprinderi de economie socială şi servicii publice, pentru a promova incluziunea, în special în regiunile mai slabe din punct de vedere economic şi mai vulnerabile din punct de vedere social, sau aprofundarea legislaţiei existente, precum Directiva din 2000 privind angajarea persoanelor cu handicap; recomandă statelor membre să promoveze un mediu accesibil pentru persoanele cu handicap şi solicită acestora să acorde o atenţie specială educaţiei şi îngrijirii pe perioada copilăriei pentru a evita excluziunea definitivă şi fără speranţă a copiilor care au un handicap încă de la naştere; încurajează Comisia şi statele membre să intensifice schimbul de bune practici pentru punerea în aplicare a măsurilor de integrare multidimensională a persoanelor cu handicap pe piaţa forţei de muncă; recomandă statelor membre să asigure persoanelor vârstnice şi cu handicap accesul la serviciile sociale şi la serviciile de sănătate;

Genul

50.    critică puternic faptul că Platforma europeană de combatere a sărăciei şi excluziunii sociale elaborată de Comisie nu ţine deloc seama de aspectul de gen al sărăciei şi excluziunii sociale;

51.    subliniază faptul că adesea femeile din zonele rurale nu sunt considerate ca forţă de muncă, deşi contribuţia lor la activităţile agricole zilnice este la fel de importantă ca şi contribuţia bărbaţilor, iar acestea sunt excluse din punct de vedere social de la drepturile lor de angajat şi sunt vulnerabile la sărăcie;

52.    invită Comisia şi statele membre să adopte o perspectivă de gen specifică ca o componentă-cheie a tuturor politicilor comune şi programelor naţionale, în vederea eradicării sărăciei şi combaterii excluziunii sociale; consideră, mai mult, că statele membre ar trebui să ţină seama de dimensiunea de gen în planurile lor de revenire din recesiune;

53.    având în vedere importanţa politicilor sociale de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale, subliniază importanţa existenţei unor servicii sociale eficiente şi adecvate pentru sprijinirea grupurilor sociale vulnerabile (de exemplu, persoanele cu handicap, părinţii singuri, şomerii etc.), dar şi a categoriilor speciale de populaţie (de exemplu, familiile cu mulţi copii);

54.    solicită statelor membre să îmbunătăţească protecţia lucrătorilor care nu îşi mai pot continua activitatea la locul de muncă din cauza unei boli, a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale pentru a-i proteja de riscul sărăciei; solicită, în consecinţă, consolidarea legislaţiilor naţionale pentru ca obligaţia angajatorului de a căuta un nou loc de muncă pentru un angajat recalificat să reprezinte o condiţie prealabilă încetării oricărui contract de muncă;

55.    invită la elaborarea prin intermediul platformei a definiţiei unui statut specific al lucrătorilor cu handicap, care să le garanteze acestora un loc de muncă de durată;

56.    îndeamnă statele membre, în contextul sprijinirii participării la ocuparea forţei de muncă, în special a femeilor, să sporească, prin intermediul reconcilierii vieţii profesionale cu viaţa de familie, accesul la structuri de îngrijire calitative şi accesibile din punct de vedere financiar, având în vedere că o mare parte dintre cetăţenii UE rămân în afara pieţei de muncă, asumându-şi îngrijirea unui membru al familiei, crescând astfel riscul de a ajunge în sărăcie;

Utilizarea fondurilor

57.    recunoaşte necesitatea evaluării, în cazurile în care acest lucru este posibil, a eficacităţii, a impactului, a coordonării şi a celui mai bun raport al fondurilor europene, în special al Fondului social european (FSE), în realizarea obiectivului de reducere a sărăciei, chiar şi atunci când au un alt obiectiv principal, prin reducerea diferenţelor economice, a dezechilibrelor în materie de prosperitate şi a diferenţelor dintre nivelurile standardelor de viaţă în cadrul regiunilor şi al statelor membre ale UE şi, prin urmare, asupra promovării coeziunii economice şi sociale; consideră că ar trebui să se acorde prioritate proiectelor care combină obiective şi strategii de ocupare a forţei de muncă, dar şi abordărilor integrate de incluziune activă, cum ar fi proiectele destinate consolidării solidarităţii dintre generaţii la nivel regional şi local sau proiectele care contribuie în mod specific la realizarea egalităţii de gen şi la incluziunea activă a grupurilor vulnerabile; subliniază importanţa măsurilor eficiente de solidaritate, inclusiv de consolidare, de anticipare a transferurilor şi de reducere a cofinanţării fondurilor bugetare de către statele membre, în vederea creării de locuri de muncă decente, a sprijinirii sectoarelor productive, precum şi a combaterii sărăciei şi excluziunii sociale, dar şi pentru a evita crearea de noi dependenţe; subliniază importanţa sprijinirii luptei împotriva sărăciei şi excluziunii sociale, a luptei pentru accesul la locuri de muncă de calitate şi nediscriminare, asigurând un venit adecvat şi promovând accesul la servicii de calitate;

58.    subliniază rolul central al politicii de coeziune şi al fondurilor structurale în îmbunătăţirea incluziunii sociale, în promovarea locurilor de muncă şi în combaterea sărăciei în zonele urbane, în care trăiesc cele mai multe persoane dezavantajate, precum şi în mediul rural; subliniază contribuţia relevantă a Fondului european de ajustare la globalizare în combaterea sărăciei printre lucrătorii afectaţi de criză şi cel al Instrumentului european de microfinanţare „Progress” în încurajarea activităţii întreprinzătorilor; solicită păstrarea funcţiei specifice a fiecărui fond în viitorul cadru financiar multianual (CFM);

59.    subliniază faptul că Fondul Social European rămâne principalul instrument special conceput pentru incluziunea socială şi consideră că acesta trebuie să fie consolidat pentru a răspunde în mod adecvat obiectivelor ambiţioase stabilite în strategia EU 2020 şi în cadrul platformei de combatere a sărăciei;

60.    consideră că instrumente precum Instrumentul european de microfinanţare Progress şi programul Grundtvig joacă un rol important în prevenirea sărăciei şi a excluziunii sociale şi consideră că acestea ar trebui să fie elaborate pe baza unei analize aprofundate;

61.    solicită Comisiei Europene să identifice domeniile prioritare în ceea ce priveşte cheltuielile UE, astfel încât finanţarea să poată fi direcţionată mai eficient către microregiuni şi / sau zonele învecinate, ale căror locuitori sunt cei mai grav afectaţi de sărăcie şi excluziune socială;

62.    consideră că Fondul european de ajustare la globalizare care permite acordarea unui ajutor specific şi individualizat lucrătorilor disponibilizaţi în urma crizei economice sau a globalizării vizează continuarea acţiunii sale şi după 2013 şi asigurarea finanţării sale integrale în bugetul european, atât prin angajamente, cât şi plăţi;

Guvernanţa economică/semestrul european

63.    solicită statelor membre să prezinte programe naţionale de reformă care să fie coerente cu obiectivul platformei şi cu obiectivele Uniunii privind dezvoltarea socială şi durabilă şi care sprijină punctul de vedere al Comisiei conform căruia sărăcia este „inacceptabilă pentru Europa secolului 21”, să nu pună în discuţie sistemele de indexare salarială şi convenţiile colective de aplicare generală şi să nu limiteze în mod nerezonabil şi nejustificat capacitatea de investiţii şi cheltuielile sociale ale acestora în cadrul guvernanţei economice, garantând totodată durabilitatea finanţelor publice şi crearea de locuri de muncă plătite, având în vedere faptul că reducerea sărăciei este o condiţie prealabilă esenţială pentru o creştere economice inteligentă, durabilă şi incluzivă; solicită o clarificare a statutului planurilor naţionale de acţiune pentru incluziunea socială şi, în special, a posibilităţii integrării acestora în programelor naţionale de reformă din cadrul Strategiei UE 2020; solicită Comisiei să elaboreze recomandări specifice pentru fiecare ţară în parte pentru îndeplinirea obiectivului de reducere a sărăciei, îndeosebi în caz de eşec, având în vedere faptul că reducerea sărăciei este condiţionată de un efort sporit şi de mobilizarea tuturor părţilor şi a tuturor mijloacelor pentru reducerea semnificativă a sărăciei şi a sărăciei acute pe termen mediu şi pentru a ajunge la un nivel mai redus al sărăciei şi chiar la eradicarea acesteia cel mai târziu în anul 2020; propune Comisiei să elaboreze la nivel european orientări destinate statelor membre în vederea garantării participării în mod eficient a colectivităţilor teritoriale şi a celorlalte părţi interesate la elaborarea de programe naţionale de reformă; atrage atenţia asupra faptului că este posibil ca „pactele teritoriale” să constituie mecanismul complet şi cel mai coerent al unei asociaţii a colectivităţilor teritoriale cu privire la acest proces, conform propunerilor celui de Al cincilea raport privind coeziunea; consideră că obiectivul Strategiei Europa 2020 de reducere cu 20 de milioane a numărului persoanelor expuse riscului sărăcie nu poate fi realizat decât dacă măsurile de austeritate luate sau care urmează a fi luate în Uniunea Europeană nu afectează locurile de muncă şi protecţiile sociale, mai ales pentru persoanele cele mai defavorizate;

64.    consideră că statele membre ar trebui să transforme obiectivele de reducere a excluziunii sociale / a sărăciei în obiective ambiţioase naţionale şi regionale şi ar trebui să includă un obiectiv special pentru sărăcia în rândul copiilor şi strategii specifice bazate pe o abordare multidimensională privind sărăcia în rândul copiilor şi a familiilor;

65.    solicită susţinerea tuturor ONG-urilor şi a asociaţiilor mici în lupta acestora pentru drepturile fundamentale pentru consolidarea investiţiilor umane necesare, pentru facilitarea participării persoanelor care se confruntă cu sărăcia şi pentru o informare mai bună a acestora cu privire la accesul lor la drepturi şi la justiţie;

66.    salută propunerea privind subvenţiile globale care ar putea ajuta anumite ONG-uri şi asociaţii mai mici în eforturile acestora de combatere a sărăciei;

67.    solicită statelor membre să fie de acord şi să adopte cât mai curând posibil propunerea de directivă a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426); solicită Comisiei să continue să sprijine depăşirea dificultăţilor de natură tehnică din cadrul Consiliului pentru a asigura ajungerea la un acord rapid şi pentru a completa lacunele din cadrul legislaţiei care în prezent nu acoperă toate aspectele relevante, pentru a îndeplini obiectivul de eliminare a diferitelor forme de discriminare, inclusiv discriminarea pe motive de origine socială;

68.    sugerează că acţiunile propuse în cadrul Platformei trebuie să recunoască consecinţele discriminării multiple şi să introducă măsuri orientate către politici, astfel cum este prevăzut în prezent, de exemplu, în legislaţiile spaniolă şi română şi, în special, conceptul de integrare a perspectivei de gen ar trebui să fie dezvoltat pentru a răspunde discriminării multiple;

69.    solicită punerea în aplicare a egalităţii salariale între bărbaţi şi femei şi a egalităţii de tratament între lucrătorii Uniunii Europene şi resortisanţii ţărilor terţe;

70.    îndeamnă Comisia să organizeze consultări în vederea găsirii celei mai bune soluţii de combatere a discriminării negative pe motive de origine socială;

Economia socială

71.    salută intenţia Comisiei de a acorda mai multă atenţie, prin diverse iniţiative, rolului actorilor economiei sociale – conform definiţiei acestora din cadrul Rezoluţiei Parlamentului European din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială –, îndeosebi prin angajamentul acesteia de clarificare a cadrului juridic aplicabil întreprinderilor economiei sociale (pentru societăţile de ajutor reciproc, fundaţii şi cooperative), pentru ca acestea să poată contribui pe deplin şi în siguranţă juridică la reducerea sărăciei şi a excluziunii sociale, propunând răspunsuri inovatoare şi durabile la nevoile cetăţenilor şi subliniind totodată faptul că economia socială nu se limitează la acest câmp de activităţi; este preocupat totuşi de lipsa oricărei referiri la statutul asociaţiilor europene, în ciuda faptului că sectorul voluntariatului reprezintă un actor major în cadrul luptei împotriva sărăciei; subliniază totuşi că măsurile în direcţia economiei sociale, îndeosebi asociaţiile şi societăţile de ajutor reciproc, propuse la momentul actual, nu se ridică la înălţimea contribuţiei sale în cadrul politicii de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale şi în cadrul al economiei europene şi al modelului social european şi a reacţiei sale, în general, la consecinţele crizei economice şi sociale; subliniază în special solicitările şi aşteptările sale cu privire la recunoaşterea SSIG, astfel cum au fost reafirmate în cadrul Rezoluţiei Parlamentului European din 5 iunie 2011 referitoare la viitorul serviciilor sociale de interes general (A7-0239/2011); ia act de propunerile de revizuire a dispoziţiilor comunitare în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice şi a ajutoarelor de stat şi reiterează cererea sa privind adaptarea acestora la specificităţile misiunilor atribuite SSIG şi la modul de organizare a acestora; sprijină crearea de locuri de muncă de calitate şi dispozitivele de asistenţă individualizată în procesul de căutare a unui loc de muncă prin intermediul întreprinderilor de inserţie şi de economie socială pentru competenţele acestora în materie de inserţie socioprofesională a persoanelor defavorizate; reiterează solicitarea sa referitoare la iniţiative legislative sectoriale privind calitatea şi accesibilitatea serviciilor sociale de interes general, îndeosebi în domeniul sănătăţii, al educaţiei, al transportului public, al energiei, al apei şi al comunicaţiilor;

72.    subliniază importanţa serviciilor sociale, medicale, de îngrijire şi educaţionale în eliminarea lacunelor în domeniul calificărilor profesionale, în promovarea integrării sociale a cetăţenilor şi în combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale; reaminteşte potenţialul acestora de creare a unor locuri de muncă noi şi solicită investiţii solide şi durabile în aceste servicii şi infrastructuri-cheie şi dezvoltarea acestora; aşteaptă cu interes planul de acţiune al Comisiei de soluţionare a deficitului de lucrători din domeniul medical;

73.    solicită o directivă-cadru privind calitatea şi accesibilitatea serviciilor sociale de interes general, îndeosebi în domeniul sănătăţii, al educaţiei, al transportului public, al energiei, al apei şi al comunicaţiilor;

74.    solicită un sprijin ferm pentru asigurarea calităţii şi a accesibilităţii serviciilor sociale, îndeosebi în domeniul medical, al îngrijirii pe termen lung, al educaţiei, al transporturilor, al energiei, al apei şi al comunicaţiilor;

Locuinţele

75.    recomandă statelor membre o politică proactivă în domeniul locuinţelor decente pentru a asigura accesul universal la o locuinţă de calitate care să garanteze accesul la serviciile de bază în domeniul sănătăţii şi al securităţii, la preţuri accesibile sau în condiţii preferenţiale de cumpărare şi pentru a preveni pierderea acesteia, lipsa locuinţei constituind o atingere gravă la adresa demnităţii umane, precum şi o politică proactivă în domeniul energiei, sporind utilizarea energiilor regenerabile şi a eficienţei energetice în vederea combaterii penuriei energetice; solicită acordarea unei atenţii sporite domeniului locuinţelor pentru migranţi, care sunt deseori exploataţi şi obligaţi să trăiască în locuinţe insalubre; reaminteşte Protocolul 26 la Tratatul de la Lisabona în materie de locuinţe sociale şi invită la respectarea dispoziţiilor acestuia, îndeosebi cu privire la libertatea de organizare a acestora de către statele membre, inclusiv cu privire la chestiunea finanţării; încurajează statele membre să pună în aplicare programe şi oportunităţi speciale în domeniul locuinţelor pentru persoanele fără adăpost în vederea garantării unor standarde de viaţă minime persoanelor celor mai vulnerabile din cadrul societăţii;

76.    recomandă statelor membre să dezvolte sistemul de acordare de locuinţe sociale şi de locuinţe sociale de calitate pentru a garanta accesul tuturor şi în special al celor mai defavorizate persoane la o locuinţă decentă la un cost accesibil; consideră că, pentru societate şi colectivitate, acordarea de locuinţe persoanelor evacuate din locuinţele lor presupune costuri mai mari decât menţinerea acestora în aceeaşi locuinţă; recomandă, prin urmare, punerea în aplicare a unor politici de prevenire a evacuărilor din locuinţe, îndeosebi prin preluarea de către colectivităţile publice a chiriilor şi a restanţelor la chirie ale persoanelor ameninţate cu evacuarea;

77.    reaminteşte legătura dintre traiul în cartierele defavorizate, creşterea nivelului de sărăcie şi de excluziune socială şi intensificarea problemelor de sănătate; consideră, prin urmare, intervenţiile europene la nivelul cartierelor defavorizate drept o modalitate rentabilă de combatere a excluziunii şi de reducere a cheltuielilor cu sănătatea şi solicită Comisiei Europene să consolideze aceste intervenţii în cadrul următoarei politici de coeziune şi al altor programe ale UE;

78.    solicită majorarea bugetului FEDER destinat finanţării măsurilor de sporire a eficienţei energetice în cadrul locuinţelor sociale în vederea combaterii penuriei energetice;

79.    subliniază eforturile importante pe care trebuie să le depună Uniunea şi statele membre în vederea reducerii costului energiei în cadrul posturilor bugetare ale locuinţelor, Uniunea prin asigurarea unei aprovizionări în siguranţă pentru a se proteja împotriva fluctuaţiilor importante ale preţurilor pe piaţa de energie, iar statele membre prin consolidarea politicilor de ajutor pentru eficienţa energetică în locuinţe;

Romii

80.    solicită să se asigure implicarea activă a romilor şi a organizaţiilor care îi reprezintă şi care lucrează cu aceştia în elaborarea şi punerea în aplicare a strategiilor naţionale de integrare a romilor până în 2020, astfel încât să contribuie la atingerea obiectivului UE privind reducerea sărăciei; solicită Uniunii Europene şi statelor membre ale acesteia să pună în aplicare cât mai repede posibil strategia europeană în favoarea incluziunii romilor şi solicită statelor membre să propună până la sfârşitul anului măsuri în favoarea incluziunii romilor în conformitate cu cadrul european de coordonare a strategiilor naţionale de incluziune a romilor, prezentat de Comisie în aprilie 2011; subliniază că incluziunea şi integrarea romilor vor necesita în aceeaşi măsură ca şi lupta împotriva sărăciei şi excluziunii sociale un efort mai intens în vederea incluziunii depline a acestora şi a combaterii, până în 2020, a numeroaselor discriminări cu care se confruntă aceştia; solicită să se asigure implicarea celorlalte comunităţi marginalizate, precum imigranţii, în toate politicile Uniunii sau ale statelor membre care urmăresc incluziunea socială a acestora;

81.    subliniază importanţa serviciilor sociale, medicale, de îngrijire şi educaţionale în eliminarea lacunelor în domeniul calificărilor profesionale, în promovarea integrării sociale a cetăţenilor şi în combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale; reaminteşte potenţialul acestora de creare a unor locuri de muncă noi şi solicită investiţii solide şi durabile în aceste servicii şi infrastructuri-cheie şi dezvoltarea acestora; aşteaptă cu interes planul de acţiune al Comisiei în vederea abordării deficitului de lucrători din domeniul medical;

82.    solicită să se ia în considerare interesele populaţiei cu dizabilităţi în cadrul administrării, utilizării şi controlării fondurilor europene, în special în sprijinirea educaţiei, a pregătirii profesionale, a angajării şi a vieţii independente (transport şi comunicare);

Copiii

83.    solicită ca lupta împotriva sărăciei în rândul copiilor să se concentreze asupra prevenirii, asigurând accesul egal la servicii de educaţie şi de îngrijire de înaltă calitate a preşcolarilor, pentru ca aceştia să nu îşi înceapă activităţile şcolare confruntându-se cu multiple dezavantaje, şi la alte dispozitive orientate către copii (centre de activităţi pe durata şcolii şi a vacanţelor etc., activităţi perişcolare, culturale, sportive etc. servicii de zi) printr-o repartizare adecvată a acestor servicii şi centre la nivel regional, şi solicită sprijin financiar pentru serviciile cu o reputaţie de succes şi integrarea sistematică a politicilor de ajutor acordat familiilor în cadrul tuturor domeniilor pertinente, combinând o abordare universală cu măsuri orientate către familiile cele mai vulnerabile, îndeosebi către familiile cu copii cu handicap, familiile monoparentale şi familiile numeroase; solicită acordarea unei atenţii speciale relaţiilor dintre părinţi şi copii în cadrul programelor de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale, pentru evitarea instalării copiilor în centre de plasament din cauza consecinţelor sărăciei extreme;

84.    subliniază că toţi copiii şi tinerii au dreptul la educaţie, în conformitate cu Convenţia ONU cu privire la drepturile copiilor, inclusiv copiii şi tinerii care nu au permis de şedere în ţările în care locuiesc;

85.    reaminteşte că mii de copii sunt despărţiţi de părinţii lor din cauza condiţiilor de trai ale acestora (lipsa unei locuinţe) sau din cauză că părinţii lor, care se confruntă cu o sărăcie extremă (materială, socială şi culturală) nu au beneficiat de sprijinul necesar pentru a-şi asuma responsabilităţile parentale;

86.    solicită acordarea unei atenţii speciale viitorului tinerilor şi elaborarea unei strategii clare pentru favorizarea accesului tinerilor la un prim loc de muncă demn, corespunzător nivelului lor de formare profesională;

87.    subliniază faptul că eforturile de combatere a sărăciei necesită o abordare globală şi continuă, care cuprinde totalitatea domeniile de politică; reaminteşte, de asemenea, importanţa consolidării acţiunilor atât la nivel european, cât şi la nivel naţional, în ceea ce priveşte prevenirea şi intervenţia pentru combaterea acestui fenomen;

88.    subliniază necesitatea adoptării unei abordări mai cuprinzătoare a problemei sărăciei infantile, subliniind, totodată, rezultatele obţinute până în prezent în stabilirea de „principii comune”, astfel cum este evidenţiat în concluziile Consiliului „Ocuparea Forţei de Muncă” din 6 decembrie 2010, care solicită ca lupta împotriva sărăciei infantile să devină o prioritate;

89.    încurajează intenţia Comisiei de a prezenta în cursul anului 2012 o recomandare privind sărăcia în rândul copiilor;

90.    sprijină concluziile Consiliului EPSCO din luna iunie, care susţin o strategie integrată de prevenire a sărăciei în rândul copiilor şi de promovare a bunăstării copiilor, concentrată pe asigurarea unor venituri familiale suficiente, a accesului la servicii, inclusiv la învăţământ de la vârste mici şi la sisteme de îngrijire pentru copiii preşcolari şi pe participarea copiilor; solicită elaborarea unei foi de parcurs detaliate pentru punerea în aplicare în 2012 a comunicării propuse;

91.    subliniază importanţa fondurilor structurale, îndeosebi a Fondului social european drept instrument-cheie pentru sprijinirea statelor membre în lupta împotriva sărăciei şi excluziunii sociale; solicită statelor membre mai multe acţiuni cofinanţate pentru sprijinirea serviciilor, precum facilităţile de îngrijire a copiilor, a persoanelor vârstnice şi a persoanelor dependente;

92.    solicită Comisiei să se asigure că politicile de austeritate stabilite împreună cu statele membre nu contrazic sau nu pun la îndoială atingerea obiectivului Strategiei UE 2020 privind reducerea cu 20 de milioane a numărului persoanelor expuse riscului sărăciei;

93.    solicită combaterea cercului vicios al sărăciei, pentru a preveni perpetuarea sărăciei la generaţiile viitoare;

94.    invită statele membre să recunoască la adevărata sa valoare rolul artiştilor în integrarea socială şi în combaterea sărăciei, sprijinind mai ales mediul de lucru şi statutul acestora;

Venitul minim

95.    recomandă iniţierea de către Comisie, cu respectarea deplină a principiului subsidiarităţii, a unei consultări referitoare la posibilitatea unei iniţiative legislative privind venitul minim, adecvat şi care să permită dezvoltarea economică, care să facă posibilă prevenirea sărăciei şi să asigure o bază necesară pentru o viaţă demnă, pentru participarea deplină şi fără restricţii în societate şi pentru realizarea de progrese în căutarea unui loc de muncă sau în identificarea unei formări profesionale, şi care să joace un rol de stabilizator automat pentru economie, cu respectarea diferitelor practici, a convenţiilor colective şi a legislaţiei din diferitele state membre, definirea unui venit minim rămânând o prerogativă a fiecărui stat membru; recomandă Comisiei să sprijine statele membre să facă schimb de bune practici privind nivelurile venitului minim şi încurajează statele membre să conceapă sisteme de asigurare a unui venit minim bazate pe cel puţin 60 % din venitul mediu al fiecărui stat membru;

Neutilizarea ajutoarelor

96.    reaminteşte că, potrivit OCDE, între 20 % şi 40 % din ajutoare nu sunt utilizate; invită statele membre să îşi evalueze sistemele de ajutoare pentru completarea veniturilor şi a alocaţiilor astfel încât să evite instaurarea unei sărăcii ascunse, sporind transparenţa, informând beneficiarii despre drepturile lor într-un mod mai eficient, punând în aplicare servicii de consiliere mai eficiente, simplificând procedurile şi aplicând măsuri şi politici în vederea combaterii stigmatizării şi a discriminării cu care se confruntă cei care beneficiază de venitul minim;

97.    solicită statelor membre să ofere sprijin, formare şi degrevare pentru persoanele care îngrijesc un membru al familiei, astfel încât persoanele în vârstă sau alte persoane care necesită îngrijiri să poată rămâne în propriile locuinţe şi comunităţi atât timp cât îşi doresc acest lucru;

98.    solicită Comisiei să evalueze situaţiile de supraîndatorare din cadrul fenomenului de sărăcie şi să favorizeze schimbul de practici privind dispozitivele de luptă împotriva supraîndatorării din cadrul platformei;

Persoanele vârstnice - concediu de însoţitor

99.    consideră că programele pentru persoanele vârstnice, inclusiv serviciile de îngrijire la domiciliu, trebuie să fie elaborate şi regândite în toate statele membre cu scopul de a le proteja pe acestea de riscul excluziunii sau al sărăciei şi consideră că asistenţa familială a persoanelor în vârstă trebuie încurajată, dacă este posibil financiar, în conformitate cu obiectivul promovării unei societăţi durabile, pentru a sprijini mai ales îmbătrânirea activă şi solidaritatea dintre generaţii, pentru a încuraja accesibilitatea şi solidaritatea, precum şi pentru a îmbunătăţi calitatea serviciilor de îngrijire pe termen lung; solicită Comisiei să analizeze dacă o directivă privind un concediu de însoţitor ar putea contribui în acest sens;

100.  solicită Comisiei să acorde atenţia cuvenită dezvoltării inovaţiei sociale, sprijinirii politicii sociale bazate pe fapte, respectiv a aplicării mai informate a studiilor de evaluare a impactului, care pot prezenta soluţii inovatoare însemnate, iar în ceea ce priveşte procesele demografice pot furniza soluţii durabile;

101.  subliniază importanţa elaborării unor propuneri de politică la nivel de stat membru în vederea abordării problemelor asociate cu sărăcia şi excluziunea, precum problema persoanelor fără adăpost şi dependenţa de droguri şi de alcool; solicită un schimb mai eficient între statele membre de bune practici în aceste domenii;

102.  subliniază importanţa propunerii de măsuri care vizează simplificarea accesului la finanţare europeană a entităţilor care desfăşoară activităţi în sectorul voluntariatului;

103.  solicită Comisiei să ţină cont de raportul Parlamentului European privind Cartea verde intitulată „Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile şi sigure”;

104.  recomandă statelor membre instaurarea unei pensii minime adecvate, care să permită persoanelor vârstnice să ducă un trai decent;

105.  invită Comisia să ia în discuţie elaborarea unui cadru european de orientări şi principii în scopul asigurării unor aranjamente adecvate şi sustenabile privind pensionarea, astfel încât să combată în mod eficient riscul de sărăcie pentru femei, cauzat de natura precară şi instabilă a muncilor prestate, precum şi de salariile scăzute; remarcă, de asemenea, necesitatea unei adaptabilităţi mai mari a securităţii sociale la condiţiile personale şi familiale, punând în valoare în special maternitatea şi acordarea de îngrijiri;

106.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

  • [1]  JO C 303, 14.12.2007, p. 1.
  • [2]  JO L 180, 19.7.200, p. 22.
  • [3]  JO L 303, 2.12.2000, p. 16.
  • [4]  JO L 298, 7.11.2008, p. 20.
  • [5]  Consiliul UE, comunicat de presă 10560/10 (Presse 156), cea de-a 3019-a reuniune a Consiliului „Ocuparea Forţei de Muncă, Politică Socială, Sănătate şi Consumatori”, Luxemburg, 7 şi 8 iunie 2010.
  • [6]  Consiliul UE, cea de-a 3053-a reuniune a Consiliului „Ocuparea Forţei de Muncă, Politică Socială, Sănătate şi Consumatori”, Bruxelles, 6 decembrie 2010.
  • [7]  Consiliul UE, comunicat de presă 7360/11 (Presse 52), cea de-a 3073-a reuniune a Consiliului „Ocuparea Forţei de Muncă, Politică Socială, Sănătate şi Consumatori”, Bruxelles, 7 martie 2011.
  • [8]  Avizul Comitetului pentru protecţie socială (CPS) destinat Consiliului, Consiliul UE, 6491/11, SOC 124, 15 februarie 2011.
  • [9]  Raportul Comitetului pentru protecţie socială destinat Consiliului, Consiliul UE, 6624/11 ADD 1 SOC 135 ECOFIN 76 SAN 30, 18 februarie 2011.
  • [10]  Avizul Comitetului pentru protecţie socială (CPS) destinat Consiliului, Consiliul UE, 9960/10, SOC 357 SAN 122, 20 mai 2010.
  • [11]  CdR 402/2010 final, http://toad.cor.europa.eu/corwipdetail.aspx?folderpath=ECOS-V/012&id=20923.
  • [12]  CESE, 1000/2011-SOC/405, 15 iunie 2011.
  • [13]  JO L 307, 18.11.2008, p. 11.
  • [14]  JO C 87E, 11.4.2002, p. 253.
  • [15]  JO C 9E, 15.1.2010, p. 11.
  • [16]  JO C 212E, 5.8.2010, p. 23.
  • [17]  JO C 76E, 25.03.10, p. 16.
  • [18]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0223.
  • [19]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0191.
  • [20]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0262.
  • [21]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0309.
  • [22]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0376.
  • [23]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0375.
  • [24]  Texte adoptate, P7_TA(2011)0058.
  • [25]  Texte adoptate, P7_TA(2011)0086.
  • [26]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0306.
  • [27]  Texte adoptate, P7_TA(2011)0338.
  • [28]  Texte adoptate, P7_TA(2011)0092.
  • [29]  Texte adoptate, P6_TA(2008)0163.
  • [30]  Texte adoptate, P7_TA-PROV(2011)0383.
  • [31]  Texte adoptate, P7_TA(2011)0000. (Raport A7-0263/2011 prevăzut pentru adoptare în sesiunea octombrie II).
  • [32]  Concluziile Consiliului din 7 martie 2011, Bruxelles.
  • [33]  P7_TA(2010)0231.
  • [34]  P7_TA(2011)0319.
  • [35]  P7_TA(2010)0365.
  • [36]  Platforma europeană de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale (COM(2010)0758 final).
  • [37]  EUROSTAT (2009), Raportul Comitetului pentru protecţie socială: Evaluarea dimensiunii sociale a Strategiei Europa 2020 a Comitetului pentru protecţie socială (10 februarie 2011).
  • [38]  Comisia privind factorii sociali determinanţi ai sănătăţii (2008). Recuperarea decalajului într-o generaţie: instaurarea echităţii în materie de sănătate acţionând asupra determinanţilor sociali ai sănătăţii. Raportul final al Comisiei privind factorii sociali determinanţi ai sănătăţii. Geneva, Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

EXPUNERE DE MOTIVE

În Uniunea Europeană, care se numără printre cele mai bogate regiuni ale lumii, există totuşi peste 80 de milioane de persoane expuse riscului sărăciei, printre care 20 de milioane de copii şi 8% din populaţia activă.

Această situaţie este incompatibilă cu valorile europene ale justiţiei şi solidarităţii consacrate în tratate.

Sărăcia şi excluziunea socială s-au accentuat în ultimii ani, în ciuda angajamentelor asumate de Uniunea Europeană în vederea reducerii acestora.

Criza din 2008 şi consecinţele ei au agravat şi mai mult această problemă, exercitând o presiune suplimentară asupra segmentelor celor mai vulnerabile ale populaţiei.

Deşi combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale reprezintă în esenţă o responsabilitate a guvernelor naţionale, Uniunea poate totuşi să joace un rol important în ceea ce priveşte sensibilizarea, coordonarea şi finanţarea.

Pentru a asigura o creştere economică durabilă şi incluzivă, este imperativ să se asigure integrarea categoriilor celor mai vulnerabile în cadrul proiectului european, întrucât reducerea sărăciei constituie un motor al acestei creşteri viitoare.

Parlamentul European şi Consiliul au proclamat anul 2010 drept „An european de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale” cu scopul de a reafirma şi a întări angajamentele politice iniţiale ale UE, asumate la începutul Strategiei de la Lisabona, astfel încât să se exercite un impact decisiv asupra eradicării sărăciei.

În 2010, Parlamentul European a adoptat raportul referitor la rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei şi în promovarea unei societăţi incluzive în Europa.

De altfel, Comisia Europeană a publicat, la rândul său, la 16 decembrie 2010, Comunicarea privind Platforma europeană de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială şi teritorială.

Aceasta este una dintre cele şapte iniţiative emblematice ale Strategiei Europa 2020. Această platformă trebuie să propună statelor membre un „cadru de acţiune” bazat pe o abordare diversificată, cu scopul de a îndeplini obiectivul specific al strategiei 2020, şi anume reducerea cu 20 de milioane a numărului de persoane aflate în situaţie de precaritate până în 2020.

Reprezentând o componentă a unei strategii de creştere economică inteligentă, durabilă şi incluzivă, platforma îşi propune să promoveze cu precădere inovarea şi experimentarea pe plan social, reducerea sărăciei pe tot parcursul vieţii, sub diferitele forme pe care aceasta le poate îmbrăca, optimizarea fondurilor europene, ameliorarea eficacităţii protecţiei sociale.

Pe parcursul următoarelor luni, statele membre vor trebui să prezinte Comisiei Europene programele lor naţionale de reformă, făcând totodată referire la modul în care intenţionează să lupte împotriva excluziunii sociale şi a sărăciei. Acestea vor furniza informaţii privind iniţiativele lor în cadrul rapoartelor naţionale referitoare la strategia Europa 2020.

Întrucât sărăcia este un fenomen provocat de o multitudine de factori, ea necesită un răspuns integrat care să implice autorităţile publice active la diferite niveluri, pornind de nivelul european până la cel local, în parteneriat cu actorii prezenţi pe teren.

Acest raport a fost conceput în scopul formulării unui astfel de răspuns, iar elaborarea sa s-a bazat pe contribuţia semnificativă a actorilor vizaţi, în special în ceea ce priveşte propunerile formulate pentru a contribui la eradicarea flagelului reprezentat de sărăcie şi excluziunea socială.

AVIZ al Comisiei pentru bugete (13.7.2011)

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale

(2011/2052(INI))

Raportor pentru aviz: Andrea Cozzolino

SUGESTII

Comisia pentru bugete invită Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, să includă următoarele sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază că combaterea sărăciei și a excluziunii sociale reprezintă un obiectiv-cheie pentru strategia Europa 2020 și că, prin urmare, este una dintre prioritățile esențiale ale PE pentru bugetul UE;

2.  ia act de faptul că,în proiectul de buget 2012, Comisia Europeană estimează o creștere de 3,3% în favoarea inițiativei emblematice privind Platforma europeană de combatere a sărăciei față de anul trecut; solicită Comisiei să furnizeze explicații suplimentare privind contribuția Fondului social european (FSE) la această inițiativă emblematică și privind măsurile specifice de abordare a unor priorități precum combaterea sărăciei în rândul copiilor, al femeilor, al persoanelor în vârstă și al lucrătorilor migranți și prevenirea abandonului școlar timpuriu; în acest context, regretă lipsa clarității și suprapunerea diferitelor instrumente și linii bugetare prin intermediul cărora urmează să fie atinse obiectivele Strategiei Europa 2020 cu ajutorul bugetului UE;

3.  solicită Comisiei să asigure fonduri suficiente în bugetul UE pentru îndeplinirea obiectivelor ambițioase ale inițiativelor-cheie identificate în Comunicarea Comisiei privind Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale, precum și în Strategia Europa 2020;

4.  se declară profund îngrijorat față de anunțul Comisiei Europene cu privire la reducerea drastică a fondurilor bugetare destinate programului de distribuire a produselor alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniunea Europeană; invită Comisia și Consiliul, prin urmare, să găsească o modalitate pentru continuarea programului pentru anii rămași din perioada de finanțare (2012 și 2013) și pentru noua perioadă de finanțare (2014-2020) în baza unui temei juridic care să nu poată fi contestat de CJUE, menținând plafonul financiar anual de 500 milioane EUR pentru a asigura astfel că persoanele dependente de acest ajutor nu vor suferi de pe urma sărăciei alimentare;

5.  subliniază rolul central al politicii de coeziune și al fondurilor structurale în îmbunătățirea incluziunii sociale, în promovarea locurilor de muncă și în combaterea sărăciei în zonele urbane, în care trăiesc cele mai multe persoane dezavantajate, precum și în mediul rural; subliniază contribuția relevantă a Fondului european de ajustare la globalizare în combaterea sărăciei printre lucrătorii afectați de criză și cel al Instrumentului european de microfinanțare „Progress” în încurajarea activității întreprinzătorilor; solicită păstrarea funcției specifice a fiecărui fond în viitorul cadru financiar multianual (CFM);

6.  solicită îmbunătățirea coordonării în rândul instrumentelor europene de combatere a sărăciei și de susținere a incluziunii sociale și a ocupării forței de muncă, precum și îmbunătățirea coordonării dintre acestea și resursele naționale; pledează, de asemenea, pentru simplificarea regulilor fondurilor structurale pentru a susține combaterea sărăciei și excluziunii sociale și, în același timp, solicită o abordare orientată spre rezultate, precum și criterii de eficacitate transparente și măsurabile;

7.  invită statele membre, în urma consultării societății civile organizate și a părților interesate, să stabilească obiective naționale prin care să-și definească propria contribuție la realizarea acestui obiectiv al Strategiei Europa 2020, să furnizeze informații cu privire la modul în care inițiativele propuse completează inițiativele naționale și locale europene existente și să informeze anual Comisia, în cadrul procedurii semestrului european, cu privire la nivelul exact de finanțare pe care intenționează să le aloce pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

13.7.2011

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

27

2

0

Membri titulari prezenți la votul final

Damien Abad, Alexander Alvaro, Andrea Cozzolino, Göran Färm, José Manuel Fernandes, Eider Gardiazábal Rubial, Salvador Garriga Polledo, Jens Geier, Ivars Godmanis, Estelle Grelier, Carl Haglund, Lucas Hartong, Jutta Haug, Monika Hohlmeier, Sidonia Elżbieta Jędrzejewska, Anne E. Jensen, Jan Kozłowski, Alain Lamassoure, Giovanni La Via, Barbara Matera, Claudio Morganti, Miguel Portas, László Surján, Angelika Werthmann

Membri supleanți prezenți la votul final

François Alfonsi, Frédéric Daerden, Roberto Gualtieri, María Muñiz De Urquiza, Theodor Dumitru Stolojan

Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final

Gabriel Mato Adrover

AVIZ al Comisiei pentru cultură Şi educaŢie (25.7.2011)

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale

(2011/2052(INI))

Raportoare pentru aviz: Silvia Costa

SUGESTII

Comisia pentru cultură și educație recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază faptul că educația și cultura contribuie în mod semnificativ la reducerea sărăciei și a excluziunii sociale, precum și la promovarea echității sociale și la eliminarea atitudinilor discriminatorii; îndeamnă cu insistență statele membre să crească volumul investițiilor specifice în planurile naționale de reformă; invită statele membre să garanteze accesul universal la o educație și o formare de calitate;

2.  solicită statelor membre să mențină printre prioritățile următoarei perioade de programare financiară a fondurilor structurale investițiile în extinderea ofertei de educație și formare și în strategia de sprijin pentru trecerea de la formare la activitatea profesională;

3.  invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru a combate abandonul școlar, acordând o atenție specială copiilor care provin din familii defavorizate din punct de vedere social sau care au probleme grave de sănătate ori handicapuri, și să promoveze crearea de punți de legătură între învățământ și piața muncii și între sistemele de formare cu scopul de a elimina marginalizarea economică, socială sau de orice alt tip;

4.  solicită Comisiei și statelor membre să stabilească baza pentru elaborarea și dezvoltarea de politici care ar permite identificarea din timp a persoanelor celor mai susceptibile să fie afectate de abandonul școlar;

5.  invită statele membre să pună în aplicare programe de învățare pe tot parcursul vieții, de învățare la distanță și de formare profesională și informală, precum și să asigure accesul egal la aceste programe; de asemenea, invită statele membre să acorde o recunoaștere sporită educației nonformale și să accelereze aplicarea Cadrului european al calificărilor, în conformitate cu inițiativa emblematică „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă”;

6.  subliniază importanța educației preșcolare în combaterea sărăciei; consideră că educația trebuie să includă activități educative sportive și artistice, ceea ce presupune crearea, acolo unde este necesar, a echipamentelor și a instituțiilor necesare, cu scopul de a dezvolta abilitățile copiilor, de a-i ajuta să ia decizii în mod independent și de a le dezvolta sentimentul de responsabilitate socială pentru a preveni sărăcia și transmiterea excluziunii sociale de la o generație la alta; insistă asupra faptului că accesul liber și egal la o astfel de educație trebuie asigurat indiferent de locul de reședință al copiilor ori de statutul financiar sau social al familiilor lor;

7.  invită statele membre să recunoască la adevărata sa valoare rolul artiștilor în integrarea socială și în combaterea sărăciei, sprijinind mai ales mediul de lucru și statutul acestora;

8.  subliniază că toți copiii și tinerii au dreptul la educație, în conformitate cu Convenția ONU cu privire la drepturile copiilor, inclusiv copiii și tinerii care nu au permis de ședere în țările în care locuiesc;

9.  solicită adoptarea unei perspective interculturale și multilingve pentru a combate excluziunea socială și a facilita incluziunea în programele școlare și de formare a comunităților defavorizate, precum cea a romilor, și pentru a sprijini integrarea minorităților etnice și a migranților; solicită organizarea de cursuri de formare și de ateliere pentru profesori, personalul instituțional, lucrătorii sociali și ONG-urile care activează în acest domeniu, în vederea sensibilizării acestora și a concentrării atenției lor asupra eliminării excluziunii și/sau a marginalizării;

10. solicită, în special, măsuri având drept obiectiv integrarea culturală și lingvistică în țara gazdă pentru a reduce excluziunea socială;

11. invită statele membre să ia măsuri pentru ca patrimoniul cultural să devină accesibil tuturor categoriilor sociale și să nu reducă resursele din acest domeniu, care garantează incluziunea socială și generează locuri de muncă de calitate;

12. atrage atenția asupra necesității de a elabora programe integrate adresate comunităților nomade, pentru a le facilita accesul la educație, sănătate și asigurări sociale;

13. reafirmă rolul esențial al voluntariatului și al cetățeniei active ca instrumente de asigurare a coeziunii și de combatere a disparităților economice, sociale și de mediu, aceste instrumente încurajând cetățenii să se implice în viața publică prin sport, cultură, artă, activism social și politic;

14. solicită ca persoanelor defavorizate să li se garanteze accesul la programe de mobilitate pentru studii și muncă și ca partea din buget alocată acestor programe să fie majorată; reamintește faptul că inițiativa „Tineretul în mișcare” trebuie să promoveze mobilitatea tuturor ucenicilor, stagiarilor și studenților și să favorizeze recunoașterea competențelor profesionale dobândite atât în mod nonformal, cât și informal;

15. încurajează, de asemenea, inițiativele intergeneraționale care vizează reducerea decalajului digital pentru persoanele defavorizate, asigurându-le accesul la tehnologiile informației și comunicațiilor, în conformitate cu Agenda digitală europeană;

16. invită statele membre să încurajeze formarea în domeniul noilor tehnologii de la bun început și să o includă în programele școlare;

17. susține promovarea unor proiecte educative și de formare de tip „a doua șansă”, precum și dezvoltarea unor programe de semi-internat și de „tutorat” în școli, inclusiv în colaborare cu ONG-urile, utilizând fondurile structurale și formele de ajutor extrașcolar și sprijinind persoanele care întâmpină cele mai mari dificultăți; reiterează rolul esențial al organizațiilor de tineret în motivarea tinerilor să participe la programe care vizează incluziunea socială și egalitatea;

18. invită la valorificarea cunoștințelor, a experienței și a competențelor și abilităților informale ale persoanelor defavorizate victime ale sărăciei și excluziunii sociale și/sau ale comunităților tradiționale și solicită să fie promovate sisteme de validare a cunoștințelor dobândite prin educația nonformală și informală; de asemenea, solicită să fie identificate modalități prin care aceste elemente ar putea contribui la integrarea persoanelor respective pe piața muncii;

19. solicită statelor membre să pună la dispoziția femeilor programe de formare și de perfecționare a competențelor după perioadele de inactivitate profesională, pentru a le asigura o reinserție profesională corespunzătoare și pentru a reduce riscul de pierdere a locului de muncă;

20. solicită Comisiei Europene și statelor membre să își intensifice cooperarea cu țările terțe în domeniul educației și culturii pentru a reduce sărăcia și excluziunea socială în aceste țări, pentru a sprijini dezvoltarea și pentru a preveni, în același timp, imigrația din motive exclusiv economice.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

14.7.2011

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

23

2

0

Membri titulari prezenți la votul final

Magdi Cristiano Allam, Zoltán Bagó, Lothar Bisky, Piotr Borys, Jean-Marie Cavada, Silvia Costa, Santiago Fisas Ayxela, Mary Honeyball, Petra Kammerevert, Morten Løkkegaard, Emma McClarkin, Marek Henryk Migalski, Katarína Neveďalová, Doris Pack, Chrysoula Paliadeli, Marie-Thérèse Sanchez-Schmid, Marco Scurria, Hannu Takkula, László Tőkés, Helga Trüpel, Milan Zver

Membri supleanți prezenți la votul final

Heinz K. Becker, Ivo Belet, Nadja Hirsch, Seán Kelly, Iosif Matula, Paul Nuttall, Georgios Papanikolaou

Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

Sergio Gaetano Cofferati, Olle Schmidt

AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii Şi egalitatea de gen (30.8.2011)

destinat Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

referitor la Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale

(2011/2052 (INI))

Raportoare pentru aviz: Anna Záborská

SUGESTII

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

–   având în vedere Carta socială europeană revizuită, în special articolele 16, 30 și 31,

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 15, 21, 31, 34 și 36,

–   având în vedere rezoluția sa din 13 octombrie 2005 privind femeile și sărăcia în Uniunea Europeană[1],

–    având în vedere Concluziile Consiliului privind Pactul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2011-2020[2],

–   având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii[3],

–   având în vedere Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015[4],

–   având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la aspectele de gen ale recesiunii economice și crizei financiare[5],

–   având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la viitorul serviciilor sociale de interes general[6],

–   având în vedere Rezoluția sa din 19 octombrie 2010 referitoare la femeile cu locuri de muncă precare[7],

–   având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la sărăcia în rândul femeilor[8],

–   având în vedere publicația EUROSTAT din 2010 „Lupta împotriva sărăciei și excluziunii sociale – Un portret statistic al Uniunii Europene 2010”,

A. întrucât sărăcia extremă reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale și o atingere gravă la adresa demnității umane a bărbaților, femeilor și copiilor;

B.  întrucât reducerea cu succes a sărăciei în societățile din regiunile sărace este influențată în special de implicarea activă a femeilor și fetelor sărace în procesul de dezvoltare;

C. întrucât femeile cu dizabilități sunt captive în situații vulnerabile din punct de vedere social și expuse unor riscuri serioase de discriminare, sărăcie și excluziune socială;

D. întrucât sărăcia are un impact diferit asupra femeilor și bărbaților, respectiv fetelor și băieților din categoriile sărace, având în vedere că, în cazul femeilor și fetelor sărace, accesul la servicii sociale și venituri adecvate este adesea mai dificil;

E.  întrucât emanciparea femeilor prin îmbunătățirea condițiilor de viață ale acestora și prin înlesnirea participării active a acestora la viața socială și economică a unei țări este esențială pentru dezvoltarea durabilă pe termen lung și soluționarea problemei sărăciei;

F.  întrucât platforma nu ia în considerare factori de gen specifici femeilor și bărbaților și întrucât nu se acordă suficientă atenție feminizării sărăciei;

G. întrucât sărăcia și excluziunea socială reprezintă încălcări ale demnității umane și ale drepturilor fundamentale ale omului, iar obiectivul principal al schemelor de sprijin trebuie să fie scoaterea cetățenilor din sărăcie, astfel încât aceștia să trăiască decent, ceea ce este important îndeosebi pentru femei, care sunt cel mai mult afectate de sărăcie;

H. întrucât țările în curs de dezvoltare care au o rată mai scăzută a inegalității de gen, tind să înregistreze rate mai reduse ale sărăciei;

I.   întrucât efectul diferențelor de remunerare între femei și bărbați asupra veniturilor obținute după o viață de muncă indică faptul că femeile vor avea o pensie mai mică și întrucât, prin urmare, femeile sunt mai expuse decât bărbații unor condiții de sărăcie persistentă și extremă: 22 % dintre femeile în vârstă de cel puțin 65 de ani riscă să trăiască în sărăcie, în comparație cu 16 % dintre bărbați;

J.   întrucât, în ultimii 10 ani, numărul femeilor care trăiesc în sărăcie a crescut în mod disproporționat în raport cu numărul bărbaților,

1.  solicită ca Comisia/Eurostat să desfășoare o analiză cuprinzătoare al a sărăciei și excluziunii sociale și să colecteze statisticile printr-o abordare calitativă și participativă defalcată în funcție de gen și vârstă, cu scopul de a evidenția problema sărăciei în rândul femeilor în vârstă; speră că după ce va începe să lucreze la capacitate maximă, Institutul european pentru egalitatea de gen va contribui la găsirea unei soluții la problema lipsei datelor sistematice și comparative, defalcate pe genuri;

2.  solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri în vederea prevenirii feminizării sărăciei prin promovarea ocupării forței de muncă și a spiritului antreprenorial în rândul femeilor, prin combaterea diferenței de remunerare între femei și bărbați, prin facilitarea reconcilierii dintre îndatoririle profesionale și cele de familie prin dezvoltarea unor facilități pentru îngrijirea copiilor, printr-un sistem de servicii pentru persoanele dependente, printr-un concediu parental luat în mod egal și prin promovarea unor aranjamente de muncă flexibile;

3.  insistă ca politicile sociale identificate în cadrul platformei să fie puse în aplicare împreună cu politicile antidiscriminare, întrucât în cazul multor cauzele profunde ale sărăciei pot fi adesea identificate în lipsa accesului la oportunități;

4.  critică puternic faptul că Platforma europeană de combatere a sărăciei și excluziunii sociale elaborată de Comisie nu ține deloc seama de aspectul de gen al sărăciei și excluziunii sociale;

5.  subliniază faptul că adesea femeile din zonele rurale nu sunt considerate ca forță de muncă, deși contribuția lor la activitățile agricole zilnice este la fel de importantă ca și contribuția bărbaților, iar acestea sunt excluse din punct de vedere social de la drepturile lor de angajat și sunt vulnerabile la sărăcie;

6.  invită Comisia să precizeze principiile comune ale definiției „coșului de bunuri servicii fundamentale” pentru a vizualiza sărăcia și discriminarea pe motiv de gen, vârstă sau origine socială;

7.  consideră că Comisia Europeană trebuie să aibă în vedere Recomandarea 92/441/CEE[9] care recunoaște „dreptul fundamental al persoanei la resurse suficiente și asistență socială pentru a putea duce o existență compatibilă cu demnitatea umană”, lucru care este esențial pentru femei, și subliniază că obiectivul principal al schemelor de sprijinire a veniturilor trebuie să fie scoaterea cetățenilor din sărăcie, astfel încât aceștia să trăiască decent, acestea cuprinzând pensiile de invaliditate și pensiile decente; ținând seama de acest obiectiv, recomandă Comisiei să aibă în vedere crearea unei metode unice de calcul al pragului de subzistență în termeni de costuri de trai (un „coș” de bunuri și servicii), astfel încât să dispună de metode de măsurare comparabile a indicelui de sărăcie și să stabilească metodele de intervenție socială, inclusiv un sistem de venituri minime;

8.  solicită ca planul european de ajutor alimentar pentru persoanele cele mai defavorizate să fie menținut ca una din componentele unei politici integrate ambițioase care urmărește să combată sărăcia, femeile fiind adesea cele dintâi victime ale sărăciei alimentare;

9.  solicită ca relațiile dintre părinți și copii să beneficieze de o atenție deosebită, de exemplu prin programe naționale specifice care să conțină măsuri concrete prin care să se ofere cel mai bun sprijin posibil pentru îndeplinirea obligațiilor părintești de către cei în grija cărora se află copiii , pentru a evita instituționalizarea copiilor, ca urmare a nivelului ridicat al sărăciei;

10. solicită statelor membre să asigure părinților singuri sprijinul adecvat, deoarece, în cazul acestora, riscul de a fi expuși la sărăcie este mult mai mare decât în cazul familiilor în care ambii părinți înregistrează venituri; în acest context, solicită, de asemenea, statelor membre să asigure sprijin părinților singuri prin crearea unui număr suficient de instituții de îngrijire a copiilor și prin facilitarea accesului familiilor monoparentale la acestea;

11. solicită statelor membre să asigure prestații sociale adecvate femeilor și bărbaților care au în îngrijire rude în vârstă, bolnave sau cu dizabilități, adăugând faptul că alocația financiară care poate fi utilizată de către organizațiile societății civile în combaterea și limitarea efectelor sărăciei în rândul femeilor ar trebui să fie menținută de către Comisie;

12. subliniază că accesul universal la servicii de sprijin la prețuri acceptabile și de înaltă calitate, cum ar fi facilitățile pentru îngrijirea copiilor, este important pentru participarea egală a femeilor și bărbaților pe piața muncii, precum și ca un mijloc de prevenire și reducere a sărăciei;

13. invită Comisia să ia în discuție elaborarea unui cadru european de orientări și principii în scopul asigurării unor aranjamente adecvate și sustenabile privind pensionarea, astfel încât să combată în mod eficient riscul de sărăcie pentru femei, cauzat de natura precară și instabilă a muncilor prestate, precum și de salariile scăzute; remarcă, de asemenea, necesitatea unei adaptabilități mai mari a securității sociale la condițiile personale și familiale, punând în valoare în special maternitatea și acordarea de îngrijiri;

14. solicită statelor membre și Comisiei să acorde o atenție specială problemei sărăciei în rândul femeilor în vârstă ca rezultat al pensiilor mai mici, ceea ce este tot o consecință a perioadelor de neocupare în care acestea trebuie să aibă grijă de copii sau de alte persoane dependente din familie;

15. invită Comisia și statele membre să adopte o perspectivă de gen specifică ca o componentă-cheie a tuturor politicilor comune și programelor naționale, în vederea eradicării sărăciei și combaterii excluziunii sociale; consideră, mai mult, că statele membre ar trebui să țină seama de dimensiunea de gen în planurile lor de revenire din recesiune;

16. solicită ca evaluarea din cadrul mesei rotunde ministeriale semestriale organizate cu ocazia zilei de 17 octombrie – Ziua Internațională pentru eradicarea sărăciei – să se efectueze cu cetățenii și asociațiile de ajutorare a persoanelor celor mai defavorizate în cauză dintr-o perspectivă de gen, luând drept referință grupurile cele mai sărace;

17. consideră că munca voluntară poate juca un rol important în combaterea sărăciei, a excluziunii sociale și a inegalității de gen; reamintește că anul 2011 a fost declarat Anul european al voluntariatului și invită statele membre să intensifice schimbul de bune practici și să asigure măsuri eficiente care să susțină și să dezvolte voluntariatul;

18. sugerează că ar trebui să se acorde o atenție specială situației și nevoilor specifice ale grupurilor vulnerabile de femei care au riscul de a trăi în sărăcie (femeile în vârstă, cu dizabilități, care trăiesc în zonele rurale, migrante, victime ale violenței și traficului de ființe umane), care riscă să trăiască în sărăcie și că ar trebui elaborate politici specifice de gen ;

19. sugerează că acțiunile propuse în cadrul Platformei trebuie să recunoască consecințele discriminării multiple și să introducă măsuri orientate către politici, astfel cum este prevăzut în prezent, de exemplu, în legislațiile spaniolă și română și, în special, conceptul de integrare a perspectivei de gen ar trebui să fie dezvoltat pentru a răspunde discriminării multiple;

20. solicită Președintelui său să îi atribuie Agenției pentru Drepturi Fundamentale în cooperare cu Institutul european pentru egalitatea de gen sarcina efectuării unui studiu referitor la accesul efectiv al celor mai săraci la totalitatea drepturilor fundamentale, precum și la discriminările la care sunt supuși, asociind în realizarea acestuia organizațiile în cadrul cărora persoanele aflate în situație de excludere socială se pot exprima liber.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

30.8.2011

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

31

0

1

Membri titulari prezenți la votul final

Regina Bastos, Edit Bauer, Emine Bozkurt, Andrea Češková, Tadeusz Cymański, Edite Estrela, Ilda Figueiredo, Zita Gurmai, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Nicole Kiil-Nielsen, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Constance Le Grip, Astrid Lulling, Barbara Matera, Elisabeth Morin-Chartier, Siiri Oviir, Raül Romeva i Rueda, Nicole Sinclaire, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Marc Tarabella, Britta Thomsen, Marina Yannakoudakis, Anna Záborská

Membri supleanți prezenți la votul final

Lena Ek, Sylvie Guillaume, Mojca Kleva, Kartika Tamara Liotard, Katarína Neveďalová, Norica Nicolai, Antigoni Papadopoulou, Licia Ronzulli

Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final

Heide Rühle

  • [1]  JO C 233 E, 28.9.2006, p. 130.
  • [2]  Concluziile Consiliului din 7 martie 2011, Bruxelles.
  • [3]  P6_TA (2009) 0371.
  • [4]  COM(2010) 491 final.
  • [5]  P7_TA(2010)0231.
  • [6]  P7_TA(2011)0319.
  • [7]  P7_TA (2010)0365.
  • [8]  P7_TA (2011)0086.
  • [9] 1 Recomandarea Consiliului 92/441/CEE din 24 iunie 1992 privind criteriile comune referitoare la resurse și prestații suficiente în sistemele de protecție socială (Jo L 245, 26.08.1992, p. 46 ).

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

6.10.2011

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

34

5

5

Membri titulari prezenţi la votul final

Regina Bastos, Edit Bauer, Heinz K. Becker, Jean-Luc Bennahmias, Pervenche Berès, Philippe Boulland, Milan Cabrnoch, Alejandro Cercas, Ole Christensen, Derek Roland Clark, Sergio Gaetano Cofferati, Frédéric Daerden, Karima Delli, Frank Engel, Sari Essayah, Richard Falbr, Thomas Händel, Marian Harkin, Roger Helmer, Nadja Hirsch, Stephen Hughes, Liisa Jaakonsaari, Danuta Jazłowiecka, Martin Kastler, Jean Lambert, Patrick Le Hyaric, Veronica Lope Fontagné, Olle Ludvigsson, Thomas Mann, Elisabeth Morin-Chartier, Csaba Őry, Konstantinos Poupakis, Licia Ronzulli, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Jutta Steinruck

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Georges Bach, Raffaele Baldassarre, Philippe De Backer, Julie Girling, Richard Howitt, Gesine Meissner, Evelyn Regner, Birgit Sippel, Gabriele Zimmer