RAPORT referitor la Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței

29.11.2011 - (2011/2094(INI))

Comisia pentru afaceri economice și monetare
Raportor: Andreas Schwab

Procedură : 2011/2094(INI)

Stadiile documentului în şedinţă

Stadii ale documentului :

A7-0424/2011

Texte depuse :

A7-0424/2011

Dezbateri :

PV 15/12/2011 - 5
CRE 15/12/2011 - 5

Voturi :

PV 15/12/2011 - 7.2
CRE 15/12/2011 - 7.2
Explicaţii privind voturile
PV 02/02/2012 - 12.15
CRE 02/02/2012 - 12.15
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2012)0031

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
AVIZ al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor
AVIZ al Comisiei pentru transport și turism
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței

(2011/2094(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere raportul Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2010 (COM(2011)0328) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SEC(2011)0690),

– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat[1],

– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (Regulamentul CE privind concentrările economice)[2],

– având în vedere Orientările Comisiei privind metoda de stabilire a amenzilor aplicate în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003[3] (orientările privind amenzile),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 octombrie 2008 intitulată „Aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul actualei crize financiare mondiale”[4] (Comunicarea privind sectorul bancar),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 decembrie 2008 intitulată „Recapitalizarea instituțiilor financiare în contextul actualei crize financiare: limitarea ajutorului la minimul necesar și garanții împotriva denaturărilor nejustificate ale concurenței”[5] (Comunicarea privind recapitalizarea),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2009 intitulată „Tratarea activelor depreciate în sectorul bancar comunitar”[6] (Comunicarea privind activele depreciate),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 iulie 2009 intitulată „Restabilirea viabilității și evaluarea măsurilor de restructurare luate în sectorul financiar, în contextul crizei actuale, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat”[7] (Comunicarea privind restructurarea),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 decembrie 2008 intitulată „Un cadru comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice”[8] (cadrul temporar original),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 decembrie 2010 intitulată „Cadru temporar al Uniunii pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice”[9] (noul cadru temporar, ce înlocuiește pe cel expirat la 31 decembrie 2010),

– având în vedere studiul, comandat de Parlament, din iunie 2011 intitulat „Ajutoarele de stat – reglementări de criză pentru sectorul financiar și economia reală”[10],

– având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 5 octombrie 2011 intitulat „Efectele normelor temporare privind ajutoarele de stat adoptate în contextul crizei financiare și economice” (SEC(2011)1126),

– având în vedere proiectul de regulament al Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 794/2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE referitor la simplificarea obligațiilor de raportare ale statelor membre,

– având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Consultare publică: Către o abordare europeană coerentă în materie de acțiuni colective în despăgubire” (SEC(2011)0173),

– având în vedere documentul elaborat de DG Concurență intitulat „Cele mai bune practici procedurale referitoare la articolele 101 și 102 din TFUE”[11],

– având în vedere documentul elaborat de DG Concurență intitulat „Ghidul de proceduri al consilierului-auditor referitor la articolele 101 și 102 din TFUE”[12],

– având în vedere documentul elaborat de DG Concurență intitulat „Cele mai bune practici pentru prezentarea de dovezi economice și pentru colectarea de date în cazurile referitoare la aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE și în cazurile de concentrări”[13],

– având în vedere Acordul-cadru din 20 noiembrie 2010 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană („acordul-cadru”) și mai ales punctele 12[14] și 16[15] din acesta,

– având în vedere Rezoluția sa din 25 aprilie 2007 referitoare la Cartea verde privind acțiunile în despăgubiri în cazul încălcării normelor comunitare privind concurența[16] și Rezoluția din 26 martie 2009 referitoare la Cartea albă privind acțiunile în despăgubire pentru cazurile de încălcare a normelor CE antitrust[17], precum și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare din 20 octombrie 2011 referitor la „O abordare europeană coerentă în materie de acțiuni colective în despăgubire”,

– având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la reforma normelor UE privind ajutoarele de stat aplicabile serviciilor de interes economic general[18],

– având în vedere rezoluțiile sale din 22 februarie 2005 referitoare la cel de-al XXXIII-lea raport al Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru 2003[19], din 4 aprilie 2006 referitoare la raportul Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru 2004[20], din 19 iunie 2007 referitoare la raportul privind politica în domeniul concurenței pentru 2005[21], din 10 martie 2009 referitoare la rapoartele privind politica în domeniul concurenței pentru 2006 și 2007[22], din 9 martie 2010 referitoare la raportul privind politica în domeniul concurenței pentru 2008[23] și din 20 ianuarie 2011 referitoare la raportul privind politica în domeniul concurenței pe anul 2009[24],

– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind Raportul Comisiei privind politica în domeniul concurenței pe anul 2010 (INT/594 - CESE 1461/2011),

– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, precum și cel al Comisiei pentru transport și turism (A7-0424/2011),

A. întrucât criza economică și financiară ce a izbucnit în toamna lui 2008 nu a fost încă depășită și întrucât tumultul financiar și frica de recesiune s-au acutizat din nou în ultimele luni;

B. întrucât Comisia a reacționat în mod prompt și rezonabil la izbucnirea crizei prin adoptarea unor norme speciale privind ajutoarele de stat și făcând uz de politica în domeniul concurenței ca de un instrument de gestionare a crizei; întrucât acesta a fost conceput ca un regim temporar și încă funcționează ca atare, deși intervalul de aplicare a depășit așteptările inițiale;

C. întrucât, în perioada 1 octombrie 2008-1 octombrie 2010, Comisia a adoptat peste 200 de decizii privind ajutoarele de stat pentru sectorul financiar; întrucât, în 2009, valoarea nominală a ajutorului pentru sectorul financiar utilizat de către statele membre a constituit 1 107 miliarde de euro (9,3 % din PIB-ul UE); întrucât volumul maxim al măsurilor autorizate de către Comisie de la începutul crizei până la 1 octombrie 2010 (incluzând atât schemele, cât și intervențiile ad-hoc) se ridică la 4 588,90 de miliarde de euro;

D. întrucât Comisia a introdus, începând cu 1 ianuarie 2011, cerința ca fiecare beneficiar al unei măsuri privind recapitalizarea sau activele depreciate să prezinte un plan de restructurare, indiferent dacă situația generală a unei bănci este considerată a fi una stabilă sau dificilă;

E. întrucât cuantumurile impresionante ale ajutoarelor de stat acordate în timpul crizei, de exemplu, sub formă de scheme de garantare, de recapitalizare și forme complementare de ajutoare în lichidități pentru finanțarea băncilor, au contribuit la dezechilibrele grave din finanțele publice; întrucât încă nu se poate stabili ce impact ar putea avea în viitor aceste ajutoare de stat și în special garanțiile oferite băncilor, dacă aceste garanții vor fi efectiv invocate;

F. întrucât protecționismul și neaplicarea regulilor concurenței nu ar face decât să adâncească și să prelungească criza și întrucât politica în domeniul concurenței este un instrument esențial pentru a permite UE să aibă o piață internă dinamică, eficientă și inovatoare și pentru a fi competitivă pe scena mondială;

G. întrucât, fără a aduce atingere eforturilor de contracarare a crizei economice, cartelurile rămân cea mai serioasă amenințare la adresa concurenței, a bunăstării consumatorilor și a bunei funcționări a piețelor și, prin urmare, nu pot fi acceptate nici măcar pe timpul unei crize economice,

Raportul Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2010

1. salută Raportul Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2010; subliniază, cu ocazia celei de-a 40-a aniversări a acestui raport, că politica UE în domeniul concurenței a adus numeroase beneficii în favoarea consumatorilor și rămâne încă un instrument esențial pentru eliminarea obstacolelor în calea liberei circulații a bunurilor, serviciilor, persoanelor și capitalului; subliniază că politica în domeniul concurenței rămâne încă un instrument esențial pentru buna funcționare a pieței unice și pentru protejarea intereselor consumatorilor; subliniază că unele reglementări trebuie actualizate pentru a face față noilor provocări;

2. remarcă faptul că sinergia principiilor rigide și a procedurilor flexibile a permis politicii concurențiale să reprezinte un factor constructiv și stabilizator în sistemul financiar al UE și în economia reală în general;

Recomandări pentru politica în domeniul concurenței

3. consideră că o mai mare transparență a prețurilor este esențială pentru stimularea concurenței pe piața unică și pentru a oferi consumatorilor posibilitatea de a face o alegere reală;

4. salută schimbul existent între Comisie și asociațiile de consumatori cu privire la legislația europeană în domeniul concurenței și încurajează Comisia să promoveze în continuare aceste schimburi, asigurând și implicarea altor părți interesate dacă este necesar;

Controlul ajutoarelor de stat

5. salută Documentul de lucru al serviciilor Comisiei întocmit pentru a evalua efectele normelor temporare privind ajutoarele de stat adoptate în contextul crizei financiare și economice, ia act de evaluarea Comisiei conform căreia, la nivel global, ajutorul de stat „a fost eficient în reducerea instabilității financiare, îmbunătățirea funcționării piețelor financiare și amortizarea efectelor crizei asupra economiei reale”; se întreabă, totuși, dacă o astfel de analiză optimistă poate fi susținută;

6. subliniază că regimul temporar aplicabil ajutoarelor de stat a fost pozitiv ca primă reacție la criză, dar că nu mai poate fi prelungit în mod nejustificat; subliniază necesitatea de a întrerupe măsurile temporare și scutirile cât mai curând posibil și imediat ce situația economică o va permite;

7. subliniază că este necesar un nou regim permanent de reglementare a ajutoarelor de stat pentru a contracara deficiențele identificate în sistemul juridic ante-criză, mai ales în sectorul financiar, precum și pentru a remedia distorsiunile create în perioada de criză financiară și economică;

8. constată anunțarea unor măsuri orientative specifice de salvare și restructurare pentru sectorul bancar; sugerează Comisiei să aibă în vedere, în ceea ce privește denaturarea concurenței, impactul ajutoarelor în lichidități oferite de băncile centrale în etapa de salvare și să asigure restructurarea adecvată a băncilor, cu implicarea acționarilor și a deținătorilor de obligațiuni, anterior infuziei de capital public;

9. prin urmare, îndeamnă Comisia să relaționeze extinderea ajutorului de stat temporar în sectorul bancar după 2011 cu condiții consolidate și mai stricte referitoare la reducerea componenței și a dimensiunii bilanțului, inclusiv acordând o atenție adecvată creditării persoanelor fizice, precum și restricțiilor mai puternice în ceea ce privește primele și distribuirea dividendelor și alți factori cruciali; consideră că aceste condiții ar trebui să fie explicite și evaluate și rezumate pe o bază ex post de către Comisie;

10. ia act de măsurile adoptate până în prezent de Comisie în scopul de a reduce dimensiunea bilanțului contabil al anumitor instituții „prea mari sau prea interconectate pentru a da faliment” și care au primit ajutoare de stat în perioada de criză; consideră că sunt necesare mai multe măsuri în acest scop;

11. totuși, subliniază faptul că procesul de consolidare în curs din sectorul bancar a crescut, de fapt, cota de piață a mai multor instituții financiare majore și, prin urmare, îndeamnă Comisia să supravegheze în continuare atent acest sector, în scopul de a spori concurența pe piețele bancare europene, inclusiv prin impunerea planurilor de restructurare care implică separarea activităților bancare în cazul în care depozitele persoanelor fizice permit acestor instituții să finanțeze activități bancare mai riscante;

12. ia act de faptul că, în perioada de criză, BCE a efectuat mai multe injectări nestandard de lichiditate; ia act de evaluarea Comisiei conform căreia acest tip de măsură nu constituie ajutor de stat în sensul strict, după cum menționează Comisia în studiul său; subliniază, totuși, că acțiunile politice la nivelul UE trebuie coordonate și că Comisia ar trebui să țină seama de efectele sprijinului acordat de BCR și de celelalte bănci centrale și de efectele intervenției altor organisme publice atunci când evaluează ajutorul de stat acordat băncilor care beneficiază și de sprijin din partea BCE și a altor bănci centrale;

13. ia act de faptul că efectele sprijinului BCE și ale altor intervenții publice primite de bănci pe durata crizei nu au fost incluse în evaluarea compatibilității efectuată de către Comisie; solicită Comisiei să evalueze astfel de operațiuni pe o bază ex post;

14. invită Comisia să prezinte rapid propunerea legislativă preconizată pentru a aborda într-un cadru european veritabil soluționarea situației băncilor falimentare, garantând un cadru de reglementare comun, un set comun de instrumente de intervenție și de stimulente, reducând la minimum implicarea contribuabililor, mai precis prin crearea de fonduri autofinanțate armonizate de soluționare a situațiilor de criză (o abordare bazată pe risc);

15. subliniază că ajutoarele de stat trebuie să fie alocate într-un mod care să nu denatureze concurența sau care să nu favorizeze întreprinderile deja existente în detrimentul celor emergente;

16. consideră că ajutoarele de stat ar trebui să sprijine grupurile de inovare și de cercetare și deci să susțină sprijinul întreprinzător;

17. invită Comisia să se asigure că viitoarea simplificare a normelor privind ajutoarele de stat pentru SIEG nu va conduce la o deteriorare a monitorizării supracompensațiilor;

18. ia act de intenția Comisiei de a introduce un aranjament „de minimis” în ceea ce privește ajutoarele de stat pentru SIEG; subliniază că sunt necesare criterii clare și lipsite de ambiguitate pentru a determina ce servicii vor fi acoperite de acesta;

19. insistă asupra faptului că orice propunere de a excepta, în principiu, și alte categorii de SIEG de la obligația de notificare trebuie să se bazeze pe dovezi că o astfel de exceptare de la norme este justificată și necesară și că nu denaturează în mod nejustificat concurența;

20. subliniază importanța promovării concurenței în toate sectoarele, și nu în ultimul rând în sectorul serviciilor, care reprezintă 70 % din economia europeană; evidențiază în continuare dreptul de a înființa noi societăți și servicii;

Politica antitrust

21. sprijină în totalitate avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare din 20 octombrie 2011 privind Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Către o abordare europeană coerentă în materie de recursuri colective” și îl introduce în prezenta rezoluție ca anexă;

22. consideră că politica de aplicare a amenzilor este un instrument important de control public și are un caracter disuasiv;

23. consideră că comportamentele pot fi influențate nu doar de penalități, ci și de încurajarea conformității; este în favoarea unei abordări cu sancțiuni disuasive eficace care să stimuleze, în același timp, conformitatea;

24. subliniază că o politică care să vizeze aplicarea unor amenzi mari nu ar trebui să continue să fie utilizată ca un mecanism alternativ de finanțare a bugetului UE;

25. remarcă faptul că stabilirea amenzilor este prevăzută într-un document nelegislativ – orientările privind amenzile din 2006 – și cere din nou Comisiei să introducă o bază detaliată de calculare a amenzilor, împreună cu noile principii de stabilire a amenzilor, în Regulamentul (CE) nr. 1/2003;

26. încurajează Comisia să își revizuiască orientările privind amenzile și îi sugerează evaluarea unor principii ca:

– implementarea unor programe de conformitate robuste nu ar trebui să aibă un efect negativ asupra contravenientului dincolo de ceea ce reprezintă o măsură corectivă proporțională cu încălcarea;

– introducerea unei distincții în nivelul amenzilor pentru întreprinderile care au acționat intenționat sau neglijent;

– interacțiunea dintre datoriile din domeniul public și privat, în temeiul legislației antitrust din UE; Comisia ar trebui să se asigure că amenzile iau în considerare orice compensații deja vărsate terților; aceasta ar trebui să se aplice și întreprinderilor care beneficiază de clemență; în plus, contravenientul ar putea fi încurajat în sensul vărsării de despăgubiri în baza unor proceduri de soluționare extrajudiciară, anterior unei decizii finale cu privire la amendă;

– specificarea condițiilor în care întreprinderile-mamă care exercită o influență decisivă asupra unei filiale, dar care nu sunt direct implicate într-un caz de încălcare a dreptului comunitar, ar trebui să fie considerate răspunzătoare împreună și solidar pentru încălcarea normelor antitrust de către filialele lor;

– necesitatea, referitor la recidive, stabilirii unei legături clare între, pe de o parte, cazul investigat și alte foste încălcări, și, pe de cealaltă parte, întreprinderea respectivă; ar trebui luat în considerare un termen-limită maxim;

27. se declară îngrijorat de numărul mare de solicitări pentru reducerea amenzilor din cauza incapacității de plată, mai ales în cazul celor depuse de întreprinderi „mono-produs” și IMM-uri; consideră că un sistem de plăți amânate și / sau eșalonate ar putea fi considerat o alternativă la reducerea amenzilor pentru a evita falimentarea întreprinderilor;

28. așteaptă să se adopte măsuri de adaptare a orientărilor privind amenzile care vizează întreprinderile „mono-produs” și IMM-urile, conform declarației Vicepreședintelui Comisiei, Joaquín Almunia;

29. salută recurgerea la procedura de soluționare în cazurile privind cartelurile pentru eficientizarea procesului;

30. îndeamnă Comisia să examineze mai atent efectul de transmitere pe plan economic în momentul în care analizează posibilele abuzuri de poziție dominantă, în cazurile în care descoperă că nu s-a abuzat de poziția dominantă;

Controlul concentrărilor economice

31. consideră că criza economică și financiară nu poate justifica o relaxare a politicilor UE de control al concentrărilor; invită Comisia să se asigure că concentrările și, în special, acele concentrări menite să salveze sau să restructureze băncile amenințate de faliment nu creează instituții din categoria „prea mare ca să dea faliment” și, în general, mai multe instituții sistemice;

32. subliniază că aplicarea normelor în materie de concurență concentrărilor trebuie evaluată din perspectiva întregii piețe interne;

Cooperarea internațională

33. subliniază importanța sprijinirii convergenței globale în materie de reglementare a concurenței; încurajează Comisia să participe activ în Rețeaua internațională a concurenței;

34. încurajează Comisia să încheie acorduri bilaterale de cooperare cu privire la respectarea legislației în materie de concurență; salută anunțarea negocierii unui astfel de acord cu Elveția și încurajează o mai bună coordonare a politicilor și a acțiunilor de asigurare a respectării legislației în domeniu;

Sectoare specifice

35. ia act de inițiativa Energie 2020 a Comisiei; îndeamnă Comisia să urmărească aplicarea deplină a pachetului privind piața internă a energiei; încurajează Comisia să monitorizeze activ concurența de pe piețele energiei, până la realizarea unei piețe unice a energiei deschise și competitive, în special ori de câte ori privatizarea utilităților publice își are originea pe piețele de monopol sau oligopol;

36. reamintește invitația adresată Comisiei în etapele de început ale punerii în aplicare a celui de-al treilea pachet energetic de a monitoriza îndeaproape nivelul de concurență, deoarece cei mai mari trei actori încă reprezintă aproximativ 75 % (energie electrică) și peste 60 % (gaz) din piață, în pofida deschiderii treptate a piețelor la mijlocul anilor 1990; invită Comisia să emită orientări în vederea îmbunătățirii accesului energiilor regenerabile la rețeaua de energie;

37. reamintește invitația sa adresată Comisiei de a examina, în viitorul său raport anual, măsura în care concentrarea furnizorilor de materii prime esențiale poate fi dăunătoare pentru activitatea sectoarelor cliente și pentru o economie mai eco-eficientă, deoarece unele dintre acestea sunt de o importanță capitală pentru utilizarea tehnologiilor eco-eficiente, cum ar fi panourile fotovoltaice și bateriile litiu-ion;

38. invită Comisia să își intensifice eforturile în direcția deschiderii concurenței în sectorul agențiilor de rating de credit, în special în ceea ce privește barierele la intrarea pe piață, presupusele practici ilicite și abuzul de poziție dominantă; solicită Comisiei să garanteze că toate agențiile de rating respectă cele mai înalte standarde de integritate, publicare, transparență și gestionare a conflictelor de interese, astfel cum este enunțat în condițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agențiile de rating de credit[25], în scopul de a asigura calitatea ratingurilor;

39. solicită Comisiei să monitorizeze în mod activ evoluțiile de pe piețele produselor de larg consum, în urma Concluziilor Consiliului European din iunie 2008 (punctul 40) și să prezinte propuneri legislative ambițioase în revizuirea cadrului Directivei privind piețele instrumentelor financiare (MiFID) și a Directivei privind abuzul de piață (MAD), în scopul de a combate practicile speculative, care afectează negativ industria europeană și denaturează piața unică;

40. subliniază faptul că investigațiile recente realizate de autoritățile de reglementare din SUA, Regatul Unit și Japonia au arătat că, în timpul crizei, au apărut dovezi că băncile americane și europene au manipulat ratele LIBOR; prin urmare, este îngrijorat de posibilele denaturări de pe piață generate de astfel de practici;

41. încurajează Comisia să investigheze situația concurenței în sectorul comerțului cu amănuntul, în special, consecințele presupusului abuz de putere de piață al lanțurilor de vânzare cu amănuntul dominante care afectează comercianții cu amănuntul și producătorii mici, în special în agricultură și pe piața produselor alimentare;

42. reamintește cererile sale adresate Comisiei de a efectua o anchetă în ceea ce privește concurența în industria agroalimentară pentru a investiga efectul puterii de piață a principalilor furnizori și comercianți cu amănuntul asupra funcționării piețelor respective;

43. remarcă complexitatea lanțului de aprovizionare cu alimente și lipsa de transparență în stabilirea prețurilor la alimente; consideră că printr-o mai bună analiză a costurilor, a proceselor, a valorii adăugate, a volumelor, a prețurilor și a marjelor din cadrul tuturor secțiunilor lanțului de aprovizionare cu alimente, precum și printr-o transparență sporită privind calitatea, în conformitate cu legislația în materie de concurență și de confidențialitate comercială, va crește nivelul de informare a consumatorilor și transparența mecanismelor de stabilire a prețurilor din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, sporind astfel posibilitatea de alegere a consumatorilor și evitând discriminarea acestora; salută instituirea Forumului la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente și efectele pozitive ale acestuia asupra îmbunătățirii practicilor comerciale;

44. reiterează solicitarea sa adresată Comisiei de a realiza o anchetă sectorială cu privire la publicitatea online și motoarele de căutare;

45. reiterează solicitarea sa referitoare la efectuarea unei anchete cu privire la aplicarea normelor privind achizițiile publice, precum și pentru a se stabili dacă diferențele naționale conduc la o denaturare a concurenței;

46. subliniază faptul că finalizarea pieței interne pentru toate modurile de transport trebuie să fie și să rămână obiectivul principal al politicii europene în domeniul transporturilor;

47. este de acord cu punctul de vedere al Comisiei potrivit căruia UE nu are încă o rețea transfrontalieră de infrastructură de transport suficient de interconectată, interoperabilă și eficientă, indispensabilă pentru concurența loială în cadrul finalizării pieței interne;

48. consideră că politica în domeniul concurenței ar trebui să contribuie la promovarea și aplicarea standardelor deschise și a interoperabilității, în scopul de a preveni blocajul tehnologic al consumatorilor și al clienților de către o minoritate de actori de pe piață;

49. constată lipsa concurenței pe piața de roaming și subliniază nevoia de a îmbunătăți transparența prețurilor; salută, în această privință, noile norme privind cadrul UE al telecomunicațiilor și propunerea de regulament Roaming III a Comisiei (COM(2011)0402), care prezintă măsuri structurale de îmbunătățire a concurenței în sectorul angro, alături de beneficiile estimate pentru concurența în sectorul serviciilor cu amănuntul, precum și în materie de prețuri și de opțiuni pentru consumatori; îndeamnă, în special, Comisia să îndeplinească obiectivul stabilit în Agenda digitală pentru Europa (COM(2010)0245/2), și anume, eliminarea până în 2015 a diferențelor dintre tarifele de roaming și tarifele naționale;

50. subliniază faptul că o concurență sporită în sectorul serviciilor în bandă largă este esențială pentru a realiza obiectivul Europa 2020 de acoperire integrală pentru cetățenii europeni, aducând avantaje consumatorilor și întreprinderilor; solicită Comisiei să analizeze posibilele cazuri în care accesul la serviciile în bandă largă a fost limitat la nivel național;

51. îndeamnă Comisia să examineze în ce măsură o alocare prea generoasă a certificatelor gratuite EUA (certificate UE) în anumite sectoare ar putea denatura concurența, având în vedere faptul că aceste certificate, a căror eficiență s-a diminuat odată cu încetinirea activității, au generat profituri neașteptate pentru anumite companii, reducând în același timp dorința acestora de a-și juca rolul lor în tranziția la o economie eco-eficientă;

52. reamintește că Comisia a inițiat o serie de proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva statelor membre în care s-a constatat aplicarea neadecvată a primului pachet legislativ din domeniul feroviar;

53. invită Comisia să garanteze că acordurile bilaterale între țări în sectorul transportului aerian nu favorizează oficial un anumit aeroport pentru zborurile de la o țară la alta;

54. îndeamnă Comisia să analizeze sectorul aviației, în special acordurile între companiile aeriene (code-share agreements), care, în multe cazuri, nu aduc beneficii consumatorilor, contribuind doar la o mai mare închidere a pieței, ceea ce care conduce la abuzuri de poziție dominantă și la practici concertate între întreprinderi, care, de altfel, ar trebui să acționeze în mod competitiv;

55. așteaptă cu nerăbdare rezultatele consultării publice privind aplicarea orientărilor din 2005 în sectorul transportului aerian; încurajează Comisia să analizeze cu atenție dispozițiile privind evaluarea ajutorului social și a celui de restructurare destinat întreprinderilor aeriene pentru a determina dacă acestea mai sunt în măsură să asigure condiții de concurență echitabile pentru liniile aeriene în condițiile actuale de piață sau dacă este necesar ca aceste dispoziții să fie revizuite;

56. invită Comisia și statele membre să intervină împotriva unor posibile politici discriminatorii aplicate în contextul acordurilor dintre UE și țările terțe, pentru a evita o denaturare a concurenței între companiile aeriene internaționale, garantând o concurență loială;

57. subliniază că este necesar să se finalizeze cerul unic european, prin acesta urmând să se stabilească un sistem de stimulente care să garanteze transparența prețurilor la servicii;

58. reiterează faptul că normele privind obligația de a arăta prețurile reale, transparente și complete ale biletelor de avion ar trebui puse în aplicare cu strictețe în interesul unei concurențe intermodale și intramodale mai echitabile;

59. așteaptă cu nerăbdare rezultatele studiilor efectuate de Comisie și de Parlament privind finanțarea structurilor din cadrul porturilor maritime, care ar trebui să permită ambelor instituții să evalueze dacă normele actuale sunt aplicate în mod coerent sau dacă este necesar ca ele să fie redefinite;

Dialogul privind concurența stabilit între Parlament și Comisie

Dialogul privind concurența

60. salută prezența Vicepreședintelui Comisiei Joaquín Almunia la schimbul de vederi cu Parlamentul, precum și cooperarea pozitivă demonstrată în acest an prin intermediul sesiunilor de informare organizate de DG COMP; consideră că reuniunea anuală între deputați și Directorul General al DG COMP reprezintă o bună practică ce trebuie continuată;

61. solicită, cu ocazia celei de a 40-a aniversări a Raportului Comisiei privind politica în domeniul concurenței, încheierea unui acord între Parlament și Comisie, care să instituie un dialog amplu privind politica în domeniul concurenței și care să consolideze rolul Parlamentului în calitate de organ ales în mod direct și care reprezintă cetățenii europeni; consideră că acest acord practic ar putea consolida dialogul existent și ar putea să instituționalizeze, fără a aduce atingere competențelor exclusive ale Comisiei în temeiul tratatului, un dialog regulat între Parlament și Comisie, prin stabilirea de proceduri și angajamente în ceea ce privește acțiunile în urma recomandărilor Parlamentului;

Raportul anual privind concurența

62. îndeamnă Comisia să includă în raportul său anual:

– o descriere a instrumentelor legislative și nelegislative, obligatorii sau nu, adoptate în decursul anului respectiv, precum și o justificare a modificărilor operate;

– un rezumat al contribuțiilor primite din partea Parlamentului și a părților interesate în cadrul consultărilor publice, precum și o justificare referitoare la acceptarea/neacceptarea opiniilor exprimate;

– o descriere a măsurilor luate de Comisie în anul respectiv pentru îmbunătățirea transparenței procesului decizional și asigurarea unei mai bune respectări a procesului aferent; această secțiune ar trebui să cuprindă un raport asupra Dialogului privind concurența purtat cu Parlamentul;

Programul de lucru anual în materie de concurență

63. îndeamnă Comisia să prezinte un program de lucru în materie de concurență la începutul fiecărui an, inclusiv o listă detaliată a instrumentelor obligatorii și neobligatorii din domeniu a căror adoptare este preconizată în anul ce urmează, precum și a consultărilor publice avute în vedere;

64. subliniază că atât raportul, cât și programul de lucru ar trebui înaintate Comisiei ECON de către comisarul responsabil pentru politica în domeniul concurenței;

° °

65. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

Anexă (conform punctului 21)[26]

1. salută eforturile Comisiei către o abordare europeană coerentă în materie de acțiuni colective în despăgubire; reamintește de Rezoluția sa din 29 martie 2009 referitoare la Cartea albă privind acțiunile în despăgubire pentru cazurile de încălcare a normelor antitrust și consideră că orice nouă inițiativă în materie de acțiuni colective în despăgubire trebuie să fie coerentă atât cu conținutul prezentei rezoluții, cât și cu cel al rezoluției din 2009;

2. consideră că, în ceea ce privește sectorul concurenței, transpunerea în practică la nivelul instituțiilor publice este esențială pentru punerea în aplicare a dispozițiilor tratatelor, pentru atingerea deplină a obiectivelor UE și pentru asigurarea punerii în aplicare a legislației UE în materie de concurență de către Comisie și autoritățile naționale competente în materie;

3. cu toate acestea, recunoaște că pe o piață unică tot mai integrată, în cadrul căreia comerțul online care se dezvoltă rapid, este necesară o abordare europeană în domeniul acțiunilor colective în despăgubire;

4. remarcă faptul că transpunerea în practică la nivel privat, prin acțiuni colective în despăgubire, ar putea facilita compensarea la nivelul UE pentru prejudiciile suferite de consumatori și întreprinderi și ar putea garanta eficiența legislației UE în domeniul concurenței;

5. remarcă faptul că forme de transpunere în practică la nivel privat există deja în multe state membre, însă sistemele naționale sunt complet divergente și multe state membre nu au instituit norme clare și specifice cu privire la acțiunile colective în despăgubire, inclusiv căile de atac judiciare;

6. subliniază că, pentru realizarea pieței interne, ar trebui să existe mai multă coerență între drepturile consumatorilor din diversele părți ale Uniunii; evidențiază faptul că un sistem de acțiuni colective în despăgubire bine conceput poate contribui la creșterea încrederii consumatorilor și, astfel, la o bună funcționare a pieței interne și a comerțului electronic, stimulând competitivitatea economiei europene;

7. remarcă, de asemenea, că relativ puține acțiuni în despăgubire la nivel privat ajung în fața instanțelor naționale;

8. subliniază, prin urmare, necesitatea sporirii eficienței atât a dreptului de acces la justiție, cât și a legislației UE în materie de concurență, întrucât acțiunile individuale nu sunt întotdeauna suficiente și eficiente;

9. reamintește că, în prezent, numai statele membre legiferează în ceea ce privește normele aplicabile pentru cuantificarea despăgubirilor ce pot fi acordate; mai observă și că punerea în aplicare a legislației naționale nu trebuie să împiedice aplicarea uniformă a legislației europene;

10. adaugă că orice sistem de acțiuni colective în despăgubire la nivelul UE trebuie să țină seama de cele mai bune practici naționale din domeniul despăgubirilor colective;

11. subliniază, în continuare, că orice instrument UE orizontal pentru acțiuni colective în despăgubire ar trebui să prevadă standarde minime comune pentru obținerea de despăgubiri colective, conform principiilor subsidiarității, specialității și proporționalității, și să includă eventual și chestiuni procedurale și de drept privat internațional generale;

12. consideră că trebuie să se ia în considerare în mod corespunzător problemele specifice domeniului concurenței și că orice instrument aplicabil acțiunilor colective în despăgubire trebuie să țină seama pe deplin de specificitatea sectorului antitrust;

13. reamintește că problemele specifice includ politica de clemență, care constituie un instrument esențial pentru descoperirea cartelurilor; subliniază că acțiunile colective în despăgubire nu ar trebui să compromită eficacitatea sistemului de clemență din cadrul legislației în materie de concurență și a procedurii de tranzacționare;

14. indică, cu toate acestea, că acțiunile în despăgubire pentru încălcarea legislației UE în materie de concurență prezintă caracteristici speciale, distincte de cele ale altor acțiuni în despăgubire, întrucât acestea pot afecta competențele conferite în mod direct autorităților publice în temeiul tratatelor, permițându-le să investigheze și să pedepsească încălcările, și, pe de altă parte, sunt legate de comportamente care distorsionează buna funcționare a pieței interne și care ar putea, de asemenea, afecta la niveluri diferite relațiile dintre întreprinderi și consumatori;

15. subliniază că există experiențe comparative și literatură de specialitate abundentă pe baza cărora se pot evalua multiplele chestiuni specifice și foarte importante, care nu există în alte domenii;

16. subliniază că experiența dobândită până în prezent în acele state membre ale UE în care sunt deja instituite astfel de mecanisme de acțiune în despăgubire arată că nu au existat abuzuri sau lichidări de întreprinderi;

17. reiterează că, în ceea ce privește acțiunile colective în despăgubire din cadrul politicii în domeniul concurenței, trebuie instituite garanții pentru a evita un sistem de acțiuni colective cu cereri de despăgubire neîntemeiate și utilizarea excesivă a procedurilor contencioase și pentru a asigura egalitatea mijloacelor în cadrul procedurilor judiciare și accentuează că aceste garanții trebuie să acopere, inter alia, următoarele aspecte:

– grupul reclamanților trebuie să fie clar identificat înainte de formularea acțiunii (procedura „opt-in”);

– autoritățile publice, precum mediatorii sau procurorii, precum și organismele reprezentative, pot introduce o acțiune în numele unui grup de reclamanți clar identificat;

– criteriile utilizate pentru definirea organismelor reprezentative calificate pentru a introduce acțiuni în reprezentare trebuie stabilite la nivelul UE;

– un sistem de acțiune colectivă trebuie respins pe motive legate de promovarea utilizării excesive a procedurilor contencioase, de incompatibilitatea cu constituțiile statelor membre și de afectarea drepturilor oricărei victime care ar putea participa la procedură în mod involuntar, dar ar fi totuși obligată să respecte hotărârea instanței;

(a) acțiunile individuale permise:

– reclamanții trebuie să dispună întotdeauna de libertatea de a utiliza alternative reprezentată de acțiunea în despăgubire individuală într-o instanță competentă;

– reclamanții din cadrul unei acțiuni colective nu trebuie să se afle într-o poziție mai favorabilă decât reclamanții individuali;

(b) despăgubirile pentru prejudicii minore și difuze:

– victimele prejudiciilor minore și difuze ar trebui să dispună de mijloace adecvate de acces la justiție prin acțiuni colective în despăgubire și să obțină o compensație corectă;

– despăgubirile se pot acorda numai pentru daunele realmente suferite; daunele punitive și îmbogățirea abuzivă pe seama acestora trebuie interzise;

– fiecare reclamant trebuie să aducă dovezi în sprijinul revendicărilor sale;

– daunele acordate trebuie distribuite reclamanților individuali proporțional cu prejudiciile individuale suferite;

– în general, onorariile condiționate de rezultate sunt necunoscute în Europa și trebuie respinse;

(d) principiul conform căruia partea care pierde suportă cheltuielile de judecată:

– dacă reclamantul nu dispune de mijloace financiare, există riscul să nu se formuleze nicio acțiune; în continuare, cheltuielile de judecată și, odată cu acestea, riscul juridic vor fi suportate de partea perdantă; stabilirea acestor norme privind suportarea cheltuielilor țin, în acest context, de competența statelor membre;

(e) interzicerea finanțării de către părți terțe:

– procedurile judiciare nu ar trebui finanțate de către părți terțe, de exemplu prin cedarea eventualelor compensații ulterioare de către reclamant părții terțe;

18. solicită Comisiei să realizeze o analiză detaliată și obiectivă a modului în care se pot furniza aceste garanții într-un sistem de acțiuni colective în despăgubire;

19. solicită Comisiei să stabilească cu claritate condițiile în care poate fi admisă o acțiune și să prevadă ca statele membre să fie cele care se asigură că orice acțiune colectivă potențială trece printr-o verificare preliminară a admisibilității, pentru a confirma că sunt îndeplinite criteriile de calificare și că acțiunea poate continua;

20. subliniază că orice cadru orizontal trebuie să asigure două premise de bază:

– statele membre nu vor aplica condiții mai restrictive cazurilor de acțiune colectivă în despăgubire apărute ca urmare a încălcării legislației UE decât cele aplicate cazurilor apărute ca urmare a încălcării legislației naționale;

– niciunul dintre principiile prevăzute în cadrul orizontal nu va împiedica adoptarea de măsuri suplimentare pentru a asigura eficacitatea deplină a legislației UE;

21. sugerează, în cazul în care Comisia va înainta o propunere de instrument legislativ de reglementare a acțiunilor colective în despăgubire în cadrul politicii din domeniul concurenței, adoptarea unui principiu de acțiuni de continuare, care să prevadă ca transpunerea în practică la nivel privat, prin acțiuni colective în despăgubire, să poată fi pusă în aplicare dacă a existat o decizie anterioară privind încălcarea a Comisiei sau a unei autorități naționale competente, în vederea protejării sistemului de clemență și garantării posibilității, pentru Comisie și pentru autoritățile naționale competente, de a demara acțiuni efective de punere în aplicare a legislației UE în domeniul concurenței;

22. remarcă faptul că stabilirea principiului acțiunii de continuare nu exclude posibilitatea prevederii de acțiuni principale sau de continuare în domeniul concurenței sau în alte domenii în orice instrument legislativ; subliniază că, în cazul acțiunilor principale, este necesar să se garanteze că orice acțiune la nivel privat poate fi suspendată până la adoptarea unei decizii privind aplicarea la nivel public referitoare la încălcare, de către autoritatea competentă în materie de concurență, în temeiul legislației UE;

23. sprijină dezvoltarea unor mecanisme alternative robuste de soluționare a diferendelor la nivel UE, a unor proceduri de soluționare extrajudiciară a litigiilor rapide și ieftine, precum și a unor instrumente de autoreglementare, cum ar fi codurile de conduită; cu toate acestea, subliniază că aceste mecanisme ar trebui să rămână, așa cum indică și numele lor, doar alternative la acțiunea judiciară și nu o condiție preliminară acesteia;

24. consideră că un sistem eficient de acțiuni colective în despăgubire ar putea, de fapt, să stimuleze dezvoltarea unor mecanisme alternative de soluționare a diferendelor, prin crearea unui stimulent pentru părți de a-și soluționa disputele rapid și fără a ajunge în instanță;

25. consideră că fiecare pagubă sau pierdere suferită joacă un rol central în deciziile de introducere a unei acțiuni și că normele procedurale naționale ale statelor membre ar putea utiliza Regulamentul nr. 861/2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă[27] ca referință în sensul acțiunilor colective în despăgubire, atunci când valoarea cererilor nu depășește sfera de aplicare a regulamentului;

26. subliniază că orice instrument legislativ propus de Comisie pentru reglementarea acțiunilor colective în despăgubire în domeniul concurenței ar trebui adoptat fără întârziere și numai prin procedura legislativă ordinară.

[1] JO L 1, 4.1.2003, p. 1.
[2] JO L 24, 29.1.2004, p. 1.
[3] JO C 210, 1.9.2006, p. 2.
[4] JO C 270, 25.10.2008, p. 8.
[5] JO C 10, 15.1.2009, p. 2.
[6] JO C 72, 26.3.2009, p. 1.
[7] JO C 195, 19.8.2009, p. 9.
[8] JO C 16, 22.1.2009, p. 1.
[9] JO C 6, 11.1.2011, p. 5.
[10] http://www.europarl.europa.eu/activities/committees/studies/download.do?language=en&file=42288.
[11] http://ec.europa.eu/competition/consultations/2010_best_practices/best_practice_articles.pdf.
[12] http://ec.europa.eu/competition/consultations/2010_best_practices/hearing_officers.pdf.
[13] http://ec.europa.eu/competition/consultations/2010_best_practices/best_practice_submissions.pdf
[14] JO L 304, 20.11.2010, p. 47.
[15] „Fiecare membru al Comisiei se asigură că informațiile circulă periodic și direct între membrul Comisiei și președintele comisiei parlamentare competente.”
[16] Texte adoptate, P6_TA(2007)0152.
[17] Texte adoptate, P6_TA(2009)0187.
[18] Texte adoptate, P7_TA-PROV(2011)0494.
[19] Texte adoptate, P6_TA(2005)0032.
[20] Texte adoptate, P6_TA(2006)0120.
[21] Texte adoptate, P6_TA(2007)0263.
[22] Texte adoptate, P6_TA(2009)0099.
[23] Texte adoptate, P7_TA(2010)0050.
[24] Texte adoptate, P7_TA(2011)0023.
[25] JO L 302, 17.11.2009, p. 1.
[26] Avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare din 20 octombrie 2011 intitulat „O abordare europeană coerentă în materie de acțiuni colective în despăgubire”.
[27] JO L 199, 31.7.2007, p. 1.

AVIZ al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (22.11.2011)

destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare

referitor la Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței

(2011/2094(INI))

Raportor pentru aviz: Ashley Fox

SUGESTII

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. salută cea de-a 40-a aniversare a raportului Comisiei privind concurența și contribuția pe care rapoartele pe această temă au avut-o la construirea pieței unice și la îmbunătățirea posibilităților de alegere pentru consumatori, precum și la creșterea economică a Uniunii Europene;

2. subliniază utilitatea pe care cadrul temporar pentru ajutoarele de stat a avut-o în susținerea redresării economice; încurajează Comisia să aplice în continuare normele privind ajutoarele de stat într-un mod pragmatic, asigurând, în același timp, limitarea la maximum a denaturărilor concurenței;

3. constată, de asemenea, faptul că, adesea, consumatorii nu pot înțelege deciziile adoptate de Comisie cu privire la amendarea cartelurilor; prin urmare, solicită Comisiei să includă baza de calcul a amenzilor, alături de noile principii de aplicare a amenzilor, în Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat[1]; așteaptă să se adopte măsuri de adaptare a orientărilor privind amenzile care vizează întreprinderile „mono-produs” și IMM-urile, conform declarației Vicepreședintelui Comisiei, Joaquín Almunia;

4. consideră că o mai mare transparență a prețurilor este esențială pentru stimularea concurenței pe piața unică și pentru a oferi consumatorilor posibilitatea de a face o alegere reală;

5. îndeamnă Comisia și toate părțile interesate să se asigure că politica în domeniul concurenței se integrează într-o abordare holistică a revigorării pieței interne, prin plasarea priorităților cetățenilor, ale consumatorilor și ale IMM-urilor în centrul procesului decizional, precum și prin soluționarea dificultăților cu care aceștia se confruntă în fiecare zi;

6. remarcă complexitatea lanțului de aprovizionare cu alimente și lipsa de transparență în stabilirea prețurilor la alimente; consideră că printr-o mai bună analiză a costurilor, a proceselor, a valorii adăugate, a volumelor, a prețurilor și a marjelor din cadrul tuturor secțiunilor lanțului de aprovizionare cu alimente, precum și printr-o transparență sporită privind calitatea, în conformitate cu legislația în materie de concurență și de confidențialitate comercială, va crește nivelul de informare a consumatorilor și transparența mecanismelor de stabilire a prețurilor din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, sporind astfel posibilitatea de alegere a consumatorilor și evitând discriminarea acestora; salută instituirea Forumului la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente și efectele pozitive ale acestuia asupra îmbunătățirii practicilor comerciale;

7. subliniază faptul că, în prezent, în cele mai multe state ale UE nu există un sistem juridic eficient care să reglementeze plata compensațiilor acordate cetățenilor pentru pagubele cauzate de încălcarea legislației în domeniul concurenței; constată că autoritățile din domeniul concurenței pedepsesc încălcările legislației în materie de concurență și că amenzile sunt plătite statului, în timp ce consumatorii direct afectați de astfel de încălcări nu primesc compensații; consideră că această chestiune ar trebui să fie abordată la nivelul UE printr-un mecanism adecvat pentru acțiuni colective în despăgubire; invită Comisia să analizeze în detaliu posibilitatea creării unui fond european finanțat parțial din amenzile aplicate pentru sancționarea întreprinderilor care încalcă legislația UE în domeniul concurenței; propune ca un astfel de fond să poată fi utilizat pentru a acoperi costurile acțiunilor colective transfrontaliere care prezintă o dimensiune europeană, cu condiția ca fondurile să fie folosite în acest scop;

8. salută adoptarea de către Parlamentul European și de către Consiliu a Regulamentului privind integritatea și transparența pieței angro a energiei (REMIT) și inițiativele statelor membre care au drept scop o mai mare transparență a prețului la energie, îmbunătățirea încrederii consumatorilor și multiplicarea opțiunilor de care aceștia dispun pe piața energiei; regretă întârzierea înregistrată de statele membre în transpunerea și punerea în aplicare a celui de al treilea pachet energetic, ceea ce împiedică crearea unei adevărate piețe energetice unice competitive, privându-i astfel pe consumatori de beneficiile concurenței în acest sector; remarcă majorarea prețurilor la energie și impactul său negativ asupra întreprinderilor producătoare și a consumatorilor, în special asupra grupurilor vulnerabile; încurajează Comisia, în măsura în care nu s-a realizat încă pe deplin o piață unică deschisă și competitivă în domeniul energetic, să monitorizeze în mod activ concurența de pe piețele energetice relevante și să încurajeze accesul energiilor regenerabile la rețelele energetice; consideră că intensificarea concurenței în sectorul energiei ar trebui să permită un acces îmbunătățit și la prețuri mai avantajoase la energie pentru toți consumatorii și toate întreprinderile;

9. constată lipsa concurenței pe piața de roaming și subliniază nevoia de a îmbunătăți transparența prețurilor; salută, în această privință, noile norme privind cadrul UE al telecomunicațiilor și propunerea de regulament Roaming III a Comisiei (COM(2011)402 final), care prezintă măsuri structurale de îmbunătățire a concurenței în sectorul angro, alături de beneficiile estimate pentru concurența în sectorul serviciilor cu amănuntul, precum și în materie de prețuri și de opțiuni pentru consumatori; îndeamnă, în special, Comisia să îndeplinească obiectivul stabilit în Agenda digitală pentru Europa [COM(2010)245 final/2], și anume, eliminarea până în 2015 a diferențelor dintre tarifele de roaming și tarifele naționale;

10. salută decizia Consiliului de a sprijini mult-așteptatul sistem unic de brevetare al UE, care îi va ajuta pe antreprenori să economisească bani și timp, sporind astfel inovarea, crescând avantajul competitiv al statelor membre și îmbunătățind piața unică;

11. subliniază faptul că o concurență sporită în sectorul serviciilor în bandă largă este esențială pentru a realiza obiectivul Europa 2020 de acoperire integrală pentru cetățenii europeni, aducând avantaje consumatorilor și întreprinderilor; solicită Comisiei să analizeze posibilele cazuri în care accesul la serviciile în bandă largă a fost limitat la nivel național;

12. solicită Comisiei să intensifice controlul comportamentelor anticoncurențiale din toate sectoarele comerciale și să deschidă proceduri oficiale când este cazul, în special atunci când sunt în joc drepturile consumatorului;

13. salută schimbul existent între Comisie și asociațiile de consumatori cu privire la legislația europeană în domeniul concurenței și încurajează Comisia să promoveze în continuare aceste schimburi, asigurând și implicarea altor părți interesate dacă este necesar;

14. reamintește invitația adresată Comisiei de a analiza, în următorul său raport anual, măsura în care concentrarea furnizorilor de materii prime esențiale poate fi dăunătoare pentru activitatea sectoarelor-client și pentru o economie mai eco-eficientă.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	21.11.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	21 0 1
Membri titulari prezenți la votul final	Anna Maria Corazza Bildt, António Fernando Correia De Campos, Jürgen Creutzmann, Evelyne Gebhardt, Malcolm Harbour, Iliana Ivanova, Philippe Juvin, Eija-Riitta Korhola, Kurt Lechner, Hans-Peter Mayer, Heide Rühle, Christel Schaldemose, Andreas Schwab, Bernadette Vergnaud, Barbara Weiler
Membri supleanți prezenți la votul final	Simon Busuttil, Ashley Fox, Anna Hedh, Liem Hoang Ngoc, María Irigoyen Pérez, Constance Le Grip, Antonyia Parvanova

[1] JO L 1, 4.1.2003, pp. 1-25.

AVIZ al Comisiei pentru transport și turism (13.10.2011)

destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare

referitor la raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței

(2011/2094(INI))

Raportor pentru aviz: Marian-Jean Marinescu

SUGESTII

Comisia pentru transport și turism recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. subliniază faptul că finalizarea pieței interne pentru toate modurile de transport trebuie să fie și să rămână obiectivul principal al politicii europene în domeniul transporturilor;

2. sprijină politica Comisiei în domeniul antitrust și în cel al controlului fuziunilor, acestea fiind elemente importante de reglementare a pieței, prin care se asigură protecția drepturilor consumatorilor;

3. consideră că este necesar să se sporească transparența tuturor costurilor și taxelor din sectorul transporturilor, inclusiv în cazul serviciilor regionale, ca o condiție prealabilă pentru evaluarea eligibilității pentru ajutor de stat și își reafirmă, așadar, apelul lansat către Comisie de a publica, pe de o parte, un raport care să conțină o prezentare generală a tuturor ajutoarelor de stat oferite sectorului transporturilor publice și, pe de altă parte, o prezentare generală a sprijinului indirect, precum impozitarea, taxarea, finanțarea infrastructurii și taxele pentru diferitele moduri de transport, care să includă și efectul acestora asupra concurenței intramodale și intermodale;

4. este de acord cu punctul de vedere al Comisiei potrivit căruia UE nu are încă o rețea transfrontalieră de infrastructură de transport suficient de interconectată, interoperabilă și eficientă, indispensabilă pentru concurența loială în cadrul finalizării pieței interne;

5. își reafirmă angajamentul față de realizarea spațiului feroviar unic european, un element esențial al acestuia fiind accesul nediscriminatoriu la rețeaua feroviară; solicită statelor membre și Comisiei să garanteze deschiderea sectorului transportului feroviar și o concurență loială, precum și o calitate sporită a serviciilor, corelată cu standardele sociale necesare pentru angajați și pentru furnizarea de servicii publice; subliniază, în acest sens, necesitatea unor furnizori de servicii independenți, precum și a unor organisme naționale de reglementare puternice și independente, coordonate pe scară europeană;

6. reamintește că Comisia a inițiat o serie de proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva statelor membre în care s-a constatat aplicarea neadecvată a primului pachet legislativ din domeniul feroviar;

7. invită Comisia să verifice compatibilitatea cu legislația Uniunii Europene în materie de concurență a măsurilor de eliminare a taxei profesionale pentru întreprinderile feroviare cu sediul într-un stat membru dat și de introducere simultană a unei taxe forfetare pe materialul rulant, dat fiind faptul că întreprinderile străine trebuie, spre deosebire de cele naționale, să achite taxa profesională în statul membru de stabilire și că această situație poate da naștere unei concurențe neloiale;

8. subliniază că, având în vedere nivelul de îndatorare al întreprinderilor din sectorul feroviar din noile state membre, ar trebui să fie autorizată în continuare, în anumite condiții, anularea datoriilor istorice, în special în cazurile în care aceasta contribuie la realizarea unei piețe deschise a transportului feroviar, dar evitând, în același timp, denaturarea concurenței;

9. solicită Comisiei să adopte măsurile necesare pentru a garanta anularea rapidă a tuturor restricțiilor existente privind cabotajul, pentru a asigura o concurență loială și pentru a evita deplasările fără încărcătură, care nu sunt necesare, precum și pentru a garanta armonizarea normelor sociale pe plan european, pentru a preveni dumpingul salarial și dezechilibrul social;

10. invită Comisia Europeană să monitorizeze constant aplicarea adecvată a acquis-ului UE privind transparența prețurilor și obligațiile referitoare la nediscriminare în ceea ce privește sistemele de taxare de pe drumurile naționale;

11. așteaptă cu nerăbdare rezultatele consultării publice privind aplicarea orientărilor din 2005 în sectorul transportului aerian; încurajează Comisia să analizeze cu atenție dispozițiile privind evaluarea ajutorului social și a celui de restructurare destinat întreprinderilor aeriene pentru a determina dacă acestea mai sunt în măsură să asigure condiții de concurență echitabile pentru liniile aeriene în condițiile actuale de piață sau dacă este necesar ca aceste dispoziții să fie revizuite;

12. subliniază cât este de important ca Uniunea Europeană să rămână o platformă aeroportuară de maximă importanță și invită Comisia să monitorizeze îndeaproape ajutorul de stat acordat aeroporturilor regionale și întreprinderilor aeriene low-cost;

13. își arată îngrijorarea față de practicile anumitor transportatori aerieni prin care este restricționat accesul pasagerilor în cabină cu articole achiziționate în spații comerciale din aeroporturi, pe lângă bagajul de mână, permițând, în schimb, fără restricții achizițiile la bord; consideră că această practică limitează libertatea de alegere și generează concurență neloială; solicită Comisiei Europene să inițieze o anchetă pentru a pune capăt acestor practici;

14. consideră că este esențial să se garanteze dreptul tuturor pasagerilor de a prezenta reclamații în cel mai scurt timp, într-un mod simplu, accesibil și fără costuri suplimentare, pentru ca autoritățile de protecție a consumatorilor competente atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii să poată constata abuzurile de poziție dominantă, concurența neloială și/sau clauzele abuzive din contractele de călătorie; solicită Comisiei ca, împreună cu asociațiile de protecție a drepturilor consumatorilor și autoritățile de protecție a consumatorilor, să pună capăt acestui tip de practici;

15. invită Comisia să garanteze alocarea echitabilă și transparentă și utilizarea eficientă a sloturilor și așteaptă propunerea acesteia în acest sens;

16. invită Comisia și statele membre să intervină împotriva unor posibile politici discriminatorii aplicate în contextul acordurilor dintre UE și țările terțe, pentru a evita o denaturare a concurenței între companiile aeriene internaționale, garantând o concurență loială;

17. subliniază că este necesar să se finalizeze cerul unic european, prin acesta urmând să se stabilească un sistem de stimulente care să garanteze transparența prețurilor la servicii;

18. reiterează faptul că normele privind obligația de a arăta prețurile reale, transparente și complete ale biletelor de avion ar trebui puse în aplicare cu strictețe în interesul unei concurențe intermodale și intramodale mai echitabile;

19. își exprimă satisfacția cu privire la faptul că drepturile pasagerilor sunt acum reglementate în toate sectoarele de transport și salută, în special, intenția Comisiei de a publica o prezentare comună cuprinzătoare a drepturilor pasagerilor în toate modurile de transport; recomandă Comisiei să publice și un ghid/manual al pasagerului, care să fie distribuit pe larg în vederea îmbunătățirii informării pasagerilor;

20. încurajează Comisia să promoveze adoptarea unei carte a drepturilor turiștilor și să clarifice și să facă mai vizibile standardele deja existente care protejează drepturile turiștilor în diferite circumstanțe; invită Comisia să consolideze în continuare aceste drepturi, acolo unde este necesar și să stimuleze competitivitatea sectorului european al turismului, în special prin asigurarea punerii în aplicare a Tratatului de la Lisabona, care prevede faptul că turismul este o politică de sine stătătoare; repetă, în acest context, apelul adresat Comisiei de a sprijini, în strânsă colaborare cu autoritățile de la diferite niveluri și cu operatorii din domeniu, o armonizare treptată a sistemului european de clasificare a serviciilor de cazare;

21. așteaptă cu nerăbdare rezultatele studiilor efectuate de Comisie și de Parlament privind finanțarea structurilor din cadrul porturilor maritime, care ar trebui să permită ambelor instituții să evalueze dacă normele actuale sunt aplicate în mod coerent sau dacă este necesar ca ele să fie redefinite în cadrul unor eventuale orientări specifice;

22. solicită statelor membre să accelereze punerea în aplicare a celei de-a treia Directive poștale și încurajează Comisia să examineze cu atenția cuvenită compensațiile pentru serviciile de interes economic general (SIEG) din acest sector;

23. solicită Comisiei să verifice, în cadrul punerii în aplicare a directivei privind liberalizarea serviciilor poștale, respectarea obligației serviciului universal și să asigure că concurența are loc în sfera calității și a serviciilor prestate și nu duce la dumping social în detrimentul lucrătorilor.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	11.10.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	35 3 2
Membri titulari prezenți la votul final	Inés Ayala Sender, Georges Bach, Izaskun Bilbao Barandica, Antonio Cancian, Michael Cramer, Ryszard Czarnecki, Philippe De Backer, Luis de Grandes Pascual, Christine De Veyrac, Saïd El Khadraoui, Ismail Ertug, Carlo Fidanza, Knut Fleckenstein, Jacqueline Foster, Mathieu Grosch, Dieter-Lebrecht Koch, Jaromír Kohlíček, Georgios Koumoutsakos, Werner Kuhn, Jörg Leichtfried, Marian-Jean Marinescu, Gesine Meissner, Mike Nattrass, Hubert Pirker, David-Maria Sassoli, Vilja Savisaar-Toomast, Olga Sehnalová, Debora Serracchiani, Brian Simpson, Keith Taylor, Silvia-Adriana Țicău, Georgios Toussas, Giommaria Uggias, Thomas Ulmer, Peter van Dalen, Dominique Vlasto, Artur Zasada, Roberts Zīle
Membri supleanți prezenți la votul final	Dominique Riquet
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Margrete Auken

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	22.11.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	40 2 0
Membri titulari prezenți la votul final	Burkhard Balz, Pascal Canfin, Nikolaos Chountis, George Sabin Cutaș, Rachida Dati, Leonardo Domenici, Derk Jan Eppink, Diogo Feio, Markus Ferber, Elisa Ferreira, Ildikó Gáll-Pelcz, Jean-Paul Gauzès, Sven Giegold, Sylvie Goulard, Liem Hoang Ngoc, Gunnar Hökmark, Syed Kamall, Othmar Karas, Wolf Klinz, Jürgen Klute, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Philippe Lamberts, Werner Langen, Astrid Lulling, Hans-Peter Martin, Arlene McCarthy, Ivari Padar, Anni Podimata, Antolín Sánchez Presedo, Peter Simon, Peter Skinner, Theodor Dumitru Stolojan, Kay Swinburne, Marianne Thyssen, Ramon Tremosa i Balcells
Membri supleanți prezenți la votul final	Elena Băsescu, Pervenche Berès, David Casa, Robert Goebbels, Carl Haglund, Sophia in ‘t Veld, Andreas Schwab

Aviz juridic - Politica de confidențialitate