RAPORT referitor la Raportul privind cetăţenia UE în 2010: Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetăţenilor UE

6.3.2012 - (2011/2182(INI))

Comisia pentru petiţii
Raportoare: Adina-Ioana Vălean

Amendamente

Procedură : 2011/2182(INI)

Stadiile documentului în şedinţă

Stadii ale documentului :

A7-0047/2012

Texte depuse :

A7-0047/2012

Dezbateri :

PV 29/03/2012 - 5
CRE 29/03/2012 - 5

Voturi :

PV 29/03/2012 - 9.17
CRE 29/03/2012 - 9.17
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2012)0120

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
EXPUNERE DE MOTIVE
AVIZ al Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor
AVIZ al Comisiei pentru cultură şi educaţie
AVIZ al Comisiei pentru afaceri constituţionale
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la Raportul privind cetăţenia UE în 2010: Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetăţenilor UE

(2011/2182(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind deliberările Comisiei pentru petiţii,

– având în vedere dreptul de a adresa petiţii consacrat prin articolul 227 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE),

– având în vedere articolul 20 din TFUE care defineşte noţiunea de cetăţenie,

– având în vedere Partea a doua din TFUE, intitulată Nediscriminarea şi cetăţenia Uniunii, precum şi Titlul III şi Titlul V din Carta drepturilor fundamentale,

– având în vedere articolul 45 din TFUE, potrivit căruia garantarea liberei circulaţii a lucrătorilor UE implică eliminarea oricărei forme de discriminare pe bază de naţionalitate între lucrătorii statelor membre cu privire la ocuparea forţei de muncă, remunerare şi celelalte condiţii de muncă şi de ocupare a forţei de muncă,

– având în vedere articolele 3, 10 şi 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi articolul 8 din TFUE,

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 octombrie 2010, intitulată „Raport privind cetăţenia UE în 2010: „Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetăţenilor UE”, (COM (2010)0603),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 octombrie 2010 intitulată „Către un Act privind piaţa unică - Pentru o economie socială de piaţă cu grad ridicat de competitivitate” (COM(2010)0608),

– având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii[1],

– având în vedere Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora[2] (denumită în continuare „Directiva privind libera circulaţie”),

– având în vedere Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale[3] (denumită în continuare „Directiva privind calificările”),

– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială[4],

– având în vedere Rezoluţia sa din 2 aprilie 2009 referitoare la problematica şi perspectivele cetăţeniei europene[5],

– având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 august 2011 privind „Anul european al cetăţenilor (2013)”,

– având în vedere Programul de la Stockholm care plasează cetăţeanul în centrul acţiunilor europene în domeniul libertăţii, al securităţii şi al justiţiei, garantând respectarea diversităţii şi protecţia celor mai vulnerabile persoane,

– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru petiţii şi avizele Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorului, Comisiei pentru cultură şi educaţie şi Comisiei pentru afaceri constituţionale (A6-0047/2012),

A. întrucât cetăţenii Uniunii au, printre altele, şi indiferent de handicapul lor, dreptul la liberă circulaţie şi stabilire pe teritoriul statelor membre, dreptul de a vota şi de candida la alegerile pentru Parlamentul European şi la alegerile municipale din statul membru de reşedinţă, dreptul la protecţie consulară acordată de autorităţile diplomatice şi consulare dintr-o ţară terţă ale altui stat membru şi dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European, dreptul de a face apel la Ombudsmanul european şi de a se adresa instituţiilor UE şi organismelor consultative ale acestora în oricare dintre limbile tratatelor[6];

B. întrucât Tratatul de la Lisabona a ameliorat şi a detaliat noţiunea de cetăţenie UE, introdusă prima dată prin Tratatul de la Maastricht în 1992, şi drepturile ce derivă din aceasta, care sunt susţinute şi de jurisprudenţă, prin consolidarea statutului şi a imaginii Uniunii Europene ca apărător al drepturilor cetăţenilor, prin furnizarea de mijloace legislative pentru a stimula implicarea activă a cetăţenilor UE, precum şi prin crearea sau promovarea noilor drepturi, cum ar fi iniţiativa cetăţenească europeană şi drepturile individuale înscrise în Carta drepturilor fundamentale; întrucât cetăţenia UE ar trebui privită ca o sursă de drepturi şi obligaţii;

C. întrucât acest lucru demonstrează eforturile UE de a situa cetăţeanul în centrul acţiunilor sale şi de a crea un spaţiu de libertate, justiţie şi drepturi pentru toţi cetăţenii UE;

D. salută jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la interpretarea articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special jurisprudenţa Equal Rights Trust, care subliniază faptul că instituţiile statelor membre sunt, de asemenea, supuse obligaţiei de a respecta drepturile fundamentale prioritare ale Uniunii în cazul în care doresc să utilizeze măsuri naţionale pentru a restricţiona libertăţile fundamentale garantate de TFUE;

E. întrucât libera circulaţie este o parte intrinsecă a noţiunilor de drepturi ale omului şi de cetăţenie a Uniunii şi reprezintă unul dintre drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor Uniunii recunoscute prin tratate;

F. întrucât, la şapte ani de la intrarea în vigoare a Directivei privind libera circulaţie, persistă încă numeroase probleme legate de implementarea sa; întrucât cele mai multe plângeri se referă, pentru cetăţeanul UE, la dreptul său de intrare, dreptul său de şedere peste trei luni, valabilitatea permiselor sale de şedere, menţinerea dreptului său de şedere, dreptul său la reşedinţă permanentă şi drepturile aferente membrilor familiei sale;

G. întrucât numeroşi cetăţeni nu deţin toate informaţiile pertinente privind drepturile lor protejate prin Directiva privind libera circulaţie, mai ales când solicită drepturi pentru membri ai familiei ce sunt cetăţeni ai unor ţări terţe;

H. întrucât cetăţenii UE care sunt, în mod curent, rezidenţi în Regatul Unit şi care solicită anumite beneficii de securitate socială sunt obligaţi să se supună aşa-numitului „test pentru dreptul de reşedinţă”, care impune cetăţenilor din alte ţări condiţii suplimentare;

I. întrucât problema deportării de către autorităţile franceze a populaţiei rome în anul 2010 a fost controversată nu numai din punctul de vedere al drepturilor fundamentale, cât şi din cel al dreptului la libera circulaţie şi din cel al discriminării pe motive de naţionalitate şi origine etnică şi rasială;

J. întrucât, la 15 decembrie 2011, Parlamentul a adoptat o Rezoluţie referitoare la libera circulaţie a lucrătorilor în Uniunea Europeană, care pune accent pe drepturile lucrătorilor români şi bulgari pe piaţa unică[7]; întrucât mai multe state membre au decis să introducă sau să continue aplicarea unor dispoziţii tranzitorii prin care limitează accesul cetăţenilor români şi bulgari pe pieţele lor ale muncii; întrucât astfel de măsuri pot conduce la exploatarea lucrătorilor, la muncă ilegală şi la lipsa accesului la beneficiile securităţii sociale;

K. întrucât libera circulaţie sau mobilitatea voluntară a lucrătorilor limitează sau favorizează exercitarea unei game largi de drepturi conferite cetăţenilor de legislaţia Uniunii; întrucât, prin urmare, facilitarea liberei circulaţii poate spori oportunităţile cetăţenilor de a profita pe deplin de piaţa unică, fiind totodată un vector esenţial de creştere;

L. întrucât dreptul la libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre nu permite o mai bună înţelegere a valorilor integrării europene decât în cazul în care este însoţit de măsuri specifice adoptate de Uniune şi statele membre în materie de informare, formare profesională, recunoaşterea calificărilor, mobilitatea lucrătorilor (în rândul lucrătorilor sezonieri, transfrontalieri, detaşaţi, transferaţi ca urmare a transferurilor sediului social etc.);

M. întrucât un număr mare de petiţii a identificat probleme în domeniul accesării beneficiilor de securitate socială, cele mai multe ţinând de lipsa de cooperare din partea autorităţilor naţionale, de aplicarea incorectă a principiului agregării beneficiilor datorate în mai multe state membre (în special privind transferabilitatea drepturilor la pensie), de neinformarea corectă cu privire la normele aplicabile sau de administrarea greoaie a cazurilor; întrucât Hotărârea CJUE din 21 iulie 2011[8] confirmă drepturile cetăţenilor UE de a se muta într-un alt stat membru al UE şi de a avea dreptul la asigurări sociale;

N. întrucât, potrivit procesului de la Bologna, diplomele general acceptate eliberate la încheierea unui parcurs universitar reprezintă un pas către o recunoaştere mai uşoară a calificărilor;

O. date fiind problemele aferente aplicării incorecte a Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale[9] (măsuri compensatorii, solicitări de documente suplimentare, decizii negative nejustificate din partea statului gazdă membru, întârzieri nejustificate în procesarea cererilor, impunerea sistematică de teste specifice de limbă), care reprezintă un obstacol important în calea exercitării drepturilor cetăţenilor în întreaga UE şi care îi privează, astfel, de beneficiile coeziunii sociale;

P. întrucât petiţionarii denunţă oficiile germane pentru bunăstarea tinerilor („Jugendamt”) de tratament discriminatoriu, în cazul căsătoriilor mixte, faţă de soţii care nu sunt germani; întrucât Jugendamt contribuie, ca urmare a autonomiei sale, în anumite cazuri, la dificultăţile cu care se confruntă părinţii străini divorţaţi care doresc să părăsească teritoriul german împreună cu copiii lor;

Q. întrucât Parlamentul a adoptat o rezoluţie[10] în octombrie 2011 privind mobilitatea şi integrarea persoanelor cu handicap; întrucât un număr considerabil de petiţii sunt depuse de persoane cu handicap, care se confruntă zilnic cu obstacole care îi împiedică să beneficieze de drepturile cetăţenilor UE, cum ar fi utilizarea în condiţii normale a sistemului de învăţământ şi accesul la asigurări sau la serviciile de transport public; întrucât este necesar un sistem coerent al UE care să determine gradul de handicap; întrucât lipsa unui astfel de sistem poate duce la inechitatea şi chiar la excluderea socială;

R. întrucât toţi cetăţenii UE aduşi în faţa instanţelor unui stat membru au dreptul, pentru a se apăra, la accesul la documente traduse în limba maternă pentru a preveni discriminarea pe bază de limbă şi, îndeosebi, întrucât toţi cetăţenii trebuie să fie informaţi cu privire la orice acţiune în justiţie împotriva lor, întregul proces trebuie să se desfăşoare într-un termen acceptabil din punct de vedere judiciar;

S. întrucât cele mai mari obstacole în calea exercitării cetăţeniei active a Uniunii sunt lipsa de conştientizare în rândul persoanelor cu privire la drepturile lor ca cetăţeni ai Uniunii şi lipsa serviciilor de informare clar structurate şi larg cunoscute; întrucât, în cadrul măsurilor de consolidare a cetăţeniei Uniunii, Parlamentul şi Comisia trebuie să se concentreze pe o comunicare mai bună şi adecvat finanţată cu cetăţenii şi statele membre, atât la nivel local, cât şi naţional, eliminând toate obstacolele juridice şi administrative care îi împiedică pe cetăţenii europeni să-şi exercite drepturile şi asigurându-le, în acelaşi timp, un acces uşor la o consiliere clară şi exactă,

1. salută Raportul privind cetăţenia în 2010, care îşi propune eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetăţenilor UE, şi consideră că propunerile cuprinse în acest raport reprezintă măsuri concrete care permit reducerea cheltuielilor inutile şi, astfel, contribuie la puterea de cumpărare a cetăţenilor UE, fapt care este deosebit de important în perioade de criză; invită Comisia să se asigure că măsurile legislative şi nelegislative conţinute în raport sunt prezentate cât mai curând şi adoptate, pentru a garanta că drepturile cetăţenilor UE devin o realitate şi că toate statele membre elimină obstacolele menţionate anterior şi introduc, totodată, măsuri administrative care să permită beneficierea deplină de aceste drepturi, eliminând, în acelaşi timp, eventualele incompatibilităţi între legislaţia naţională şi dreptul UE;

2. constată că, deşi dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European este prevăzut explicit în tratate, acesta nu este suficient de bine cunoscut sau de folosit şi solicită, prin urmare, o comunicare mai bună şi activă către cetăţeni, inclusiv justificări şi explicaţii, despre dreptul lor de a adresa petiţii într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene; invită în continuare Comisia să i se alăture pentru a depune mai multe eforturi în vederea promovării dreptului de a adresa petiţii prin intermediul birourilor sale în statele membre, reţelele sale descentralizate de informare, reţeaua naţională a Avocaţilor Poporului şi toate organizaţiile care cooperează cu Comisia şi cu Parlamentul, cu scopul de a ajunge la cât mai mulţi cetăţeni cu putinţă;

3. consideră că iniţiativa cetăţenească europeană, ce va deveni aplicabilă de la 1 aprilie 2012, constituie primul instrument de democraţie participativă transnaţională şi va permite cetăţenilor să fie mai activ implicaţi în elaborarea politicilor şi legislaţiei europene; solicită aplicarea efectivă, transparentă şi responsabilă a Regulamentului privind iniţiativa cetăţenească europeană şi, mai ales, invită instituţiile UE şi statele membre să ia, în timp util, toate măsurile administrative şi practice necesare, să îşi asume un rol activ şi să participe în mod efectiv la informarea cetăţenilor cu privire la acest nou instrument, astfel încât toţi cetăţenii să beneficieze pe deplin de acesta şi, îndeosebi, să utilizeze „Anul european al cetăţenilor (2013)” ca impuls pentru sensibilizare; în plus, consideră că, datorită experienţei sale în relaţia directă cu cetăţenii, ar trebui să i se acorde Comisiei pentru petiţii responsabilitatea de a efectua audieri publice ale organizatorilor de iniţiative cetăţeneşti europene care s-au bucurat de succes, în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul privind iniţiativele cetăţeneşti europene; propune Comisiei Europene să prezinte periodic Comisiei pentru petiţii un raport cu privire la punerea în aplicare a iniţiativei cetăţeneşti europene;

4. invită Comisia ca, la pregătirea raportului său anual cu privire la aplicarea Cartei drepturilor fundamentale ale UE, să se concentreze nu numai asupra aplicării acesteia, ci şi a tuturor articolelor din Tratatul UE privind drepturile fundamentale şi asupra situaţiei acestor drepturi în Uniunea Europeană; invită Comisia să includă în respectivul raport informaţii mai detaliate cu privire la punerea în aplicare a Cartei de către statele membre atunci când aplică dreptul european şi cu privire la problemele identificate de cetăţeni, la modul în care le-a tratat şi la rezultatele concrete ale măsurilor întreprinse;

5. invită toate instituţiile UE, organismele, oficiile şi agenţiile să se asigure că dreptul de acces la documente prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001[11], un drept important de care se bucură cetăţenii UE, este garantat prin îmbunătăţirea transparenţei şi facilitarea accesului simplu, uşor de folosit şi inteligibil la documente şi informaţii, inclusiv prin furnizarea de tehnologii fără obstacole, pentru a permite cetăţenilor să participe îndeaproape la procesul decizional; menţionează, în acest context, importanţa centrală a activităţii Ombudsmanului European în susţinerea dreptului de acces la documentele instituţiilor Uniunii;

6. recunoscând că dreptul de acces la informaţie este unul dintre elementele esenţiale ale democraţiei, subliniază faptul că accesul la informaţii nu trebuie să conducă la încălcarea altor drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la confidenţialitate sau protecţia datelor; subliniază faptul că accesul la informaţiile deţinute de instituţiile UE reprezintă principala preocupare a cetăţenilor care doresc să înţeleagă deliberările politice şi economice care stau la baza procesului decizional; consideră că un acces mai larg la informaţiile privind investigaţiile şi dosarele de încălcare a legislaţiei ar putea fi permis de către Comisie, fără a primejdui obiectivul investigaţiilor şi că un interes public major ar putea justifica accesul la aceste dosare, mai ales în cazurile în care sunt la mijloc drepturile fundamentale, sănătatea umană sau a animalelor şi protecţia mediului faţa de prejudicii ireversibile, sau în cazurile în care se desfăşoară proceduri cu privire la discriminarea împotriva unei minorităţi sau la încălcarea demnităţii umane, cu condiţia respectării protecţiei secretelor comerciale, a informaţiilor sensibile referitoare la cazurile aflate pe rolul instanţelor, a cazurilor privind concurenţa şi a dosarelor angajaţilor;

7. încurajează Comisia să îşi continue eforturile actuale de a se asigura că statele membre transpun şi pun în aplicare integral şi în mod corect Directiva privind dreptul la libera circulaţie, făcând uz pe deplin de competenţa sa de a iniţia acţiuni în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor; solicită statelor membre să elimine barierele de ordin juridic şi practic existente în calea liberei circulaţii a cetăţenilor şi să nu introducă proceduri administrative greoaie şi nejustificate sau să tolereze practici inacceptabile, de natură să limiteze aplicarea acestui drept; solicită Comisiei, de asemenea, să-şi intensifice eforturile vizând creşterea gradului de conştientizare de către cetăţeni a dreptului la libera circulaţie şi să le acorde asistenţă în exercitarea acestui drept, îndeosebi atunci când este refuzat sau limitat sau dacă sunt puse în aplicare practici care au ca rezultat discriminarea directă sau indirectă; în acest context, invită Comisia să prezinte o evaluare a politicilor referitoare la libera circulaţie în următorul Raport privind cetăţenia UE şi să propună modalităţi şi mijloace concrete pentru a sprijini aplicarea libertăţii de circulaţie; subliniază faptul că, deşi noţiunea de cetăţenie a Uniunii este strâns legată de dreptul la liberă circulaţie, toţi cetăţenii care nu părăsesc statul membru de origine beneficiază, de asemenea, de drepturile lor în calitate de cetăţeni ai Uniunii;

8. invită statele membre să elimine barierele din calea liberei circulaţii a cetăţenilor UE şi să ia măsuri pentru a orienta şi a consilia lucrătorii mobili cu privire la oportunităţile de angajare ale acestora şi la condiţiile de viaţă şi de muncă în UE, sensibilizând, în acelaşi timp, cetăţenii cu privire la riscurile unui loc de muncă ilegal, precum şi la beneficiile obţinerii unui loc de muncă legal (avantaje fiscale, sociale, dreptul la formare profesională, dreptul la cetăţenie, la locuinţă, la reîntregirea familiei, accesul copiilor la educaţie şi la formare), prin intermediul instrumentelor deja existente (EURES);

9. solicită o mai bună coordonare a statelor membre în vederea soluţionării unor probleme, cum ar fi dubla impozitare şi lipsa armonizării impozitării pensiilor pentru cetăţenii UE şi invită, prin urmare, statele membre să-şi consolideze şi să-şi actualizeze acordurile de cooperare bilaterală; sprijină eforturile Comisiei de a propune un nou text legislativ pentru a înlătura aceste piedici fiscale şi consideră că ar trebui acordată o atenţie deosebită taxelor de înmatriculare a autovehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru,

10. consideră că convergenţa normelor europene în materie fiscală şi socială şi o armonizare a sistemelor naţionale de securitate socială sunt soluţii viabile pentru a evita coordonarea dificilă între statele membre a modalităţilor detaliate ale propriului lor sistem; prin urmare, consideră că administraţiile naţionale, regionale şi locale s-ar confrunta cu mai puţine dificultăţi în aplicarea normelor, iar cetăţenii UE ar avea parte de o simplificare a procedurilor;

11. solicită statelor membre care au decis să introducă, în cadrul tratatelor de aderare la UE ale României şi Bulgariei, un moratoriu de şapte ani, până la 1 ianuarie 2014, cu privire la dreptul la liberă circulaţie în UE al lucrătorilor din respectivele ţări sau să aplice în continuare dispoziţiile tranzitorii de restricţionare a accesului cetăţenilor români şi bulgari la pieţele muncii de pe teritoriile lor[12], să-şi revizuiască deciziile cât mai curând, având în vedere principiul egalităţii, interzicerea discriminării, natura lor nejustificată şi principiul solidarităţii, astfel încât drepturile asociate cetăţeniei UE în materie de ocupare a forţei de muncă să nu mai fie limitate pentru cetăţenii români şi bulgari;

12. solicită Comisiei să acorde o atenţie sporită şi să ofere răspunsuri mai precise la numeroasele petiţii primite care au drept obiect dificultăţile legate de circulaţia documentelor de stare civilă şi de recunoaşterea acestor documente şi a efectelor lor[13]; reliefează importanţa realizării de progrese cât mai rapid posibil în direcţia recunoaşterii reciproce şi a asigurării liberei circulaţii a documentelor de stare civilă, fără discriminare, în temeiul articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale;

13. evidenţiază faptul că expulzările în masă reprezintă o încălcare a Directivei privind dreptul la libera circulaţie, contravenind, în plus, valorilor şi principiilor fundamentale care stau la baza Uniunii Europene; reaminteşte că, în conformitate cu Directiva privind dreptul la libera circulaţie, restricţiile asupra libertăţii de circulaţie şi de şedere pe motive de ordine publică sau de siguranţă publică nu pot fi impuse decât dacă se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză, fără nicio discriminare pe motive cum ar fi handicapul, originea etnică sau naţională, şi că lipsa de mijloace economice nu poate fi utilizată ca justificare pentru expulzarea automată a cetăţenilor UE (considerentul 16, articolul 14) sau în alte scopuri de despăgubire, sancţionare sau privare de drepturi;

14. îndeamnă statele membre să abolească politicile şi să anuleze şi să abroge legile care discriminează, fie direct, fie indirect, romii şi alte grupuri minoritare pe motive de rasă şi etnie şi le solicită să pună capăt tuturor cazurilor de persecuţie, evacuare şi expulzare sau de confiscare a bunurilor care aparţin oricărui grup minoritar; solicită tuturor statelor membre şi UE să-şi asume răspunderea comună pentru promovarea şi facilitarea integrării comunităţilor rome, acordându-le aceleaşi drepturi şi impunându-le aceleaşi obligaţii precum celorlalţi cetăţeni europeni, în conformitate cu Rezoluţia Parlamentului din 9 martie 2011 privind Strategia UE privind incluziunea romilor[14] şi comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru UE pentru strategiile naţionale de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173) şi să promoveze şi să apere drepturile fundamentale ale acestora;

15. solicită Comisiei să coreleze priorităţile legate de incluziunea socială cu un set clar de obiective care să includă protecţia cetăţenilor împotriva discriminării în toate domeniile vieţii şi promovarea dialogului social dintre romi şi populaţia neromă cu scopul de a combate rasismul şi xenofobia; solicită Comisiei, în calitatea sa de gardian al tratatelor, să se asigure că legislaţia din domeniu este pusă în aplicare pe deplin şi că se impun sancţiunile adecvate pentru criminalitatea cu motivaţie rasială[15];

16. îşi exprimă îngrijorarea privind faptul că, deşi dreptul la liberă circulaţie şi şedere este ferm ancorat în dreptul primar al Uniunii şi bine dezvoltat în dreptul derivat, aplicarea normelor juridice rămâne nesatisfăcătoare; subliniază că statele membre ar trebui coopereze în procesul de eliminare a tuturor obstacolelor administrative şi juridice rămase care le-au fost transmise de instituţiile UE sau de Comisia pentru petiţii; solicită Comisiei să evalueze cu atenţie dacă legislaţia şi practicile statelor membre încalcă drepturile cetăţenilor UE prevăzute în Tratate şi în Directiva privind dreptul la libera circulaţie şi dacă acestea nu plasează o povară nejustificată asupra cetăţenilor UE şi familiilor acestora, restricţionând în mod indirect dreptul lor la liberă circulaţie;

17. reaminteşte că aproximativ 80 de milioane de persoane cu handicap din Uniunea Europeană se confruntă în continuare cu obstacole, adesea insurmontabile, atunci când îşi exercită, în diverse feluri, dreptul la liberă circulaţie în calitate de cetăţeni ai Uniunii; de asemenea, invită instituţiile UE şi statele membre să identifice şi să elimine obstacolele şi barierele care limitează capacitatea persoanelor cu handicap de a beneficia de drepturile cetăţenilor UE şi să faciliteze cât mai curând accesul persoanelor cu handicap la toate mijloacele de transport, infrastructură, învăţământ şi informaţii publice, fără întârzieri şi costuri suplimentare, în conformitate cu „Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap” (COM(2010)0636) şi cu raportul din proprie iniţiativă al Parlamentului elaborat pe baza acestei strategii[16]; de asemenea, atrage atenţia asupra numărului disproporţionat de mare de persoane în vârstă cu mobilitate redusă; solicită crearea unui program de tip Erasmus pentru persoanele cu handicap;

18. îndeamnă statele membre să asigure suspecţilor şi inculpaţilor cu deficienţe de auz, inclusiv părţilor vătămate în cazul infracţiunilor, dacă se solicită acest lucru, interpretare adecvată în limbajul semnelor, în interesul protejării drepturilor lor şi al menţinerii demnităţii acestora şi atrage atenţia Comisiei asupra necesităţii asigurării acestor facilităţi;

19. invită Comisia şi statele membre, ţinând cont de propunerile Comisiei în vederea facilitării unui acces mai bun la îngrijirea medicală transfrontalieră şi având în vedere că dreptul la informare al pacienţilor este primordial, să informeze mai bine cetăţenii UE cu privire la drepturile lor şi la mijloacele disponibile pentru exercitarea acestora, inclusiv aspecte practice, cum ar fi rambursarea costurilor pe baza cardului european de asigurări de sănătate; invită Comisia şi statele membre să utilizeze cât mai bine potenţialul existent pentru e-sănătate şi telemedicină până în 2020, respectând, totodată, pe deplin, dispoziţiile europene privind protecţia datelor; salută cu căldură iniţiativa Comisiei de a dezvolta un nou sistem de schimb electronic de date privind securitatea socială şi solicită, de asemenea, o cooperare consolidată între sistemele naţionale de securitate socială; în plus, sprijină proiectele-pilot menite să acorde cetăţenilor UE acces online în condiţii de siguranţă la datele lor ca pacienţi şi să asigure interoperabilitatea în cazul foilor de observaţie;

20. observă că cele mai mari obstacole care îi împiedică pe cetăţeni să beneficieze de cea mai vastă gamă de produse şi preţuri competitive disponibile pe piaţa unică sunt necunoaşterea drepturilor consumatorilor în alte ţări UE şi neinformarea consumatorilor care fac achiziţii online în alte state membre; consideră că informaţiile adresate consumatorilor sunt uneori complexe şi că este necesară simplificarea, de exemplu în domeniul etichetării;

21. reaminteşte publicaţiile recente ale Comisiei referitoare la responsabilizarea consumatorilor („Consumer Empowerment”) şi „Principalele 20 de preocupări”, care subliniază lacunele ce persistă pe piaţa unică în ceea ce priveşte informarea, legislaţia şi punerea în aplicare a legislaţiei, de exemplu cu privire la practicile abuzive ale anumitor servicii de informaţii privind listele de abonaţi; invită Comisia să considere evoluţia pieţei unice digitale drept o prioritate; salută activitatea Comisiei şi angajamentul de a pune în aplicare Actul privind piaţa unică; cere statelor membre să acţioneze în continuare, în coordonare cu Comisia, pentru înlăturarea piedicilor care împiedică accesul cetăţenilor la serviciile online; remarcă, în această privinţă, propunerea Comisiei privind dreptul contractual european;

22. consideră că ar trebui facilitat accesul la serviciile bancare pentru cetăţenii UE care se stabilesc într-un alt stat membru al UE; îndeamnă Comisia să ia măsurile legislative necesare pentru a asigura accesul tuturor cetăţenilor UE la un cont de plăţi de bază; subliniază nevoia de îmbunătăţire a transparenţei comisioanelor bancare;

23. ia act de diferenţele între statele membre în materie de telefonie mobilă şi abonamente la internet; subliniază faptul că scăderea preţurilor în serviciul de roaming a avut loc doar ca urmare a legislaţiei UE; solicită, prin urmare, publicarea costurilor generate în fiecare stat membru pentru mesajele SMS, MMS, apeluri taxate la minut, conexiunea la internet, cu scopul de a promova crearea de tarife forfetare europene care să permită reducerea costurilor de mobilitate;

24. condamnă practicile de vânzare legată; speră ca Anul european al cetăţenilor să constituie, de asemenea, o oportunitate de a le atrage atenţia cetăţenilor asupra măsurilor care i-au protejat în calitate de consumatori şi care au contribuit la menţinerea puterii lor de cumpărare într-o perioada de criză;

25. solicită Comisiei să monitorizeze aplicarea corectă de către statele membre a regulamentelor privind coordonarea sistemelor de securitate socială, punând accentul pe noile aspecte introduse de Regulamentele (CE) nr. 883/2004 şi nr. 987/2009, care au intrat în vigoare la 1 mai 2010;

26. îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că autorităţile din Regatul Unit au cerut unui mare număr de petiţionari să se supună unui „test privind dreptul de şedere” pentru a avea acces la locuinţe sociale sau la alte beneficii, precum indemnizaţia de şomaj[17]; atrage atenţia îndeosebi asupra faptului că această cerinţă introduce o discriminare indirectă pe motiv de naţionalitate, contravenind articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004; îndeamnă Regatul Unit să asigure conformitatea legislaţiei sale cu dreptul Uniunii;

27. îndeamnă Regatul Unit să se conformeze hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene privind exportabilitatea prestaţiilor de boală în numerar[18] şi să nu aplice aşa-numitul „test de prezenţă în trecut” atunci când pot fi utilizate alte elemente reprezentative pentru a stabili o legătură autentică cu sistemul de securitate socială al Regatului Unit;

28. consideră că actualizarea Directivei privind calificările ar trebui să se axeze pe eliminarea obstacolelor din calea mobilităţii în învăţământ, acordând o atenţie deosebită tinerilor şi, totodată, raţionalizând sursele de informare aflate în prezent la dispoziţia profesioniştilor şi asigurând coordonarea cu portalul „Europa ta”; îndeamnă Comisia să raţionalizeze furnizarea informaţiilor privind mobilitatea în rândul studenţilor, profesorilor şi cercetătorilor din UE, prin crearea unui sistem de „ghişee unice”; este de acord cu faptul că un card profesional european voluntar ar putea fi un instrument care să faciliteze mobilitatea europenilor şi să ofere un model pentru o Europă a cetăţenilor;

29. îndeamnă statele membre care nu au întreprins încă acest demers să instituie, în cadrul sistemului general, sistemul de măsuri compensatorii prevăzut la articolul 10 din Directiva privind calificările, deoarece nerespectarea acestei prevederi pare să genereze discriminări pe motiv de naţionalitate; în acest sens, semnalează faptul că cetăţenii statelor membre care au aderat la UE în 2004 şi respectiv în 2007, îndeosebi profesioniştii din domeniul sănătăţii (medicii, moaşele şi asistenţii medicali), au semnalat probleme întâmpinate în legătură cu recunoaşterea calificărilor lor sau a drepturilor dobândite într-un alt stat membru decât cel propriu[19];

30. reaminteşte că una dintre petiţiile pendinte de cel mai mult timp se referă la tratamentul discriminatoriu la care au fost supuşi lectorii de limbi străine („lettori”) în mai multe universităţi italiene[20]; solicită Comisiei să procedeze la o analiză mai aprofundată a aşa-numitei „reforme Gelmini”, care a intrat în vigoare în decembrie 2010; solicită autorităţilor italiene şi universităţilor în cauză să soluţioneze de urgenţă acest caz; consideră totuşi că nu este un caz izolat şi că mediatorii din statele membre s-ar putea reuni pentru a discuta despre soluţiile care trebuie aplicate în Europa;

31. propune crearea unui portal web specific şi actualizat periodic, care să permită administraţiilor naţionale, regionale sau locale să semnaleze sectoarele profesionale în căutare de lucrători, pentru a facilita mobilitatea voluntară;

32. reaminteşte că Regulamentul (CE) nr. 2201/2003[21] stabileşte principiul potrivit căruia copiii ar trebui să-şi poată menţine relaţiile cu ambii părinţi după despărţirea acestora, chiar dacă părinţii trăiesc în state membre diferite; semnalează faptul că, deşi introducerea şi aplicarea de norme de drept material referitoare la drepturile de acces ţine, în prezent, de competenţa statelor membre, acestea din urmă, în exercitarea competenţelor lor, trebuie să respecte dreptul Uniunii, în special dispoziţiile tratatului referitoare la libertatea tuturor cetăţenilor UE de a se deplasa şi de a locui într-un alt stat membru[22], precum şi la menţinerea legăturilor între părinţi şi copii, bunici şi nepoţi sau fraţi şi surori; adaugă faptul că întârzierile uneori de lungă durată şi numărul de proceduri la care sunt constrânşi părinţii care doresc să se întoarcă în ţara de origine cu copiii lor reprezintă un obstacol în calea liberei circulaţii a cetăţenilor europeni; invită Comisia să investigheze presupusa discriminare împotriva partenerilor de altă naţionalitate decât cea germană în căsătoriile mixte de către Oficiului german pentru bunăstarea tinerilor („Jugendamt”);

33. subliniază importanţa cooperării administrative privind aspectele legate de starea civilă; subliniază, de exemplu, că statele care doresc să modifice documentele de stare civilă ale unui copil, recunoscute în alt stat membru al Uniunii, trebuie să informeze statul membru în cauză cu privire la intenţia sa de a le modifica, astfel încât documentele precum certificatele de naştere să nu poată fi modificate pentru a şterge originea identitară a unui copil;

34. subliniază că toţi cetăţenii Uniunii recunoscuţi ca părinte al unui copil născut sau nu în afara căsătoriei trebuie să fie informaţi cu privire la posibilităţile lor de recurs în caz de separare, pentru a dispune de dreptul de vizitare, cu excepţia cazurilor de pericol real şi dovedit la adresa copilului, şi care trebuie stabilit de comun acord între ţările din care provin părinţii şi copiii;

35. solicită crearea unui mediator sau, cel puţin, a unui mediator pentru copii în fiecare stat membru care să aibă competenţe suficiente care să îi permită accesul la orice document şi puterea de a modifica o hotărâre judecătorească, cu scopul de a coordona plângerile şi dificultăţile de ordin juridic ale părinţilor care se separă, astfel încât să evite opţiunea acestora pentru un comportament ilegal al acestora pentru a susţine ceea ce ei cred că este dreptul lor şi al copiilor lor; adaugă că fiecare cetăţean poate sesiza mediatorul din ţara sa de origine, precum şi din ţara în care consideră că drepturile sale au fost încălcate;

36. invită statele membre care nu au ratificat Decizia Consiliului din 12 iulie 2010 de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul legislaţiei aplicabile divorţului şi separării de drept să o ratifice pentru a asigura egalitatea cetăţenilor europeni în faţa alegerii legislaţiei aplicabile divorţului lor; invită, de asemenea, Comisia să promoveze acest nou instrument în cursul Anului european al cetăţenilor, ştiind că în mod inevitabil numărul de divorţuri creşte odată cu creşterea numărului de căsătorii transnaţionale;

37. consideră că toţi cetăţenii care sunt de părere că drepturile lor sunt încălcate trebuie să dispună de cel puţin o cale de atac la nivel local, naţional sau european pentru a le apăra;

38. atrage atenţia şi cu această ocazie asupra problemelor cu care se confruntă cetăţenii UE care au decis să-şi exercite dreptul de stabilire în temeiul articolului 49 din TFUE şi au achiziţionat în mod legal proprietăţi în Spania, care au fost ulterior declarate ilegale; îndeamnă autorităţile spaniole să procedeze la o revizuire aprofundată a modului în care se pune în aplicare Ley de Costas (Legea privind zonele de coastă), cu scopul de a evita încălcarea drepturilor proprietarilor individuali de bunuri imobile, ţinând cont de faptul că dreptul în materie de proprietate nu ţine de competenţa UE şi este supus principiului subsidiarităţii consacrat în tratate;

39. reaminteşte prioritatea de bază a Comisiei pentru petiţii: identificarea unei soluţii care să răspundă vechilor îngrijorări legate de problematica proprietăţii; semnalează faptul că cetăţeni ai UE, atât cei care au cetăţenia statului membru în cauză, cât şi resortisanţi ai altor state membre, s-au confruntat cu o serie de probleme grave legate de tranzacţiile imobiliare, de garanţiile bancare, iar încălcarea drepturilor de proprietate a contribuit la apariţia unei lipse de încredere în piaţa imobiliară transfrontalieră şi la problemele economice ale Europei; solicită extinderea principiilor UE în materie de protecţie a consumatorilor şi liberă circulaţie, astfel încât acestea să se aplice şi proprietăţilor imobiliare şi îşi reiterează apelul la deplina respectare a dreptului de proprietate asupra unui bun dobândit în mod legitim;

40. recunoaşte că există o serie de obstacole care împiedică cetăţenii UE să se bucure pe deplin de drepturile lor electorale atunci când îşi au reşedinţa într-o ţară diferită de ţara lor de origine; întrucât acesta este cel mai tangibil drept politic al cetăţenilor Uniunii şi exercitarea sa trebuie să fie scutită de toate formalităţile discriminatorii şi obstructive; invită Comisia şi statele membre să sensibilizeze cetăţenii cu privire la acest drept prin intermediul unor campanii de informare specifice înainte de alegerile relevante; salută intenţia Comisiei de a simplifica procedura care permite cetăţenilor UE să se prezinte la alegerile europene din statul membru de reşedinţă şi o încurajează să pregătească sistemul care să faciliteze îmbunătăţirea mecanismelor de prevenire a votului dublu sau pierderea dreptului de vot; propune, în acest sens, crearea unui registru electoral european pentru alegerile europene; sprijină activitatea Comisiei în vederea publicării rezultatelor alegerilor pentru Parlamentul European concomitent în fiecare stat membru; invită statele membre să găsească soluţii mai bune pentru îmbunătăţirea normelor care reglementează alegerile şi să promoveze cele mai bune practici; subliniază, printre altele, că o participare mai directă a cetăţenilor prin intermediul partidelor politice europene reprezintă un pas decisiv către realizarea obiectivelor „o Europă mai prezentă” şi o democraţie autentică;

41. propune ca aderarea la un partid politic european să poată fi propusă mai frecvent la momentul aderării la un partid naţional, cu scopul de a favoriza implicarea politică europeană a cetăţenilor;

42. consideră că înfiinţarea unui ghişeu unic pentru cetăţeni, ”Europa ta”, atât fizic, cât şi virtual, prezintă o importanţă deosebită pentru cetăţenii care doresc să obţină consiliere sau reparaţii, indiferent dacă sunt rezidenţi vechi sau noi; în acelaşi timp, recunoaşte că reţelele de informare şi de rezolvare a problemelor create de Comisie (cum ar fi Europe Direct, Solvit, Centrele europene pentru consumatori) sunt parteneri importanţi în soluţionarea plângerilor referitoare la disfuncţionalităţile de pe piaţa internă sau la limitările drepturilor cetăţenilor UE; invită Comisia să promoveze într-un mod mai activ aceste servicii, disponibile online şi accesibile, angrenând serviciile de asistenţă şi rezolvare a problemelor existente la nivelul UE, dar şi adoptând o abordare mai activă şi cuprinzătoare pentru a informa cetăţenii cu privire la acestea;

43. consideră că lucrătorii transfrontalieri, care sunt victime ale birocraţiei statelor membre, au nevoie de o informare specifică privind drepturile lor sociale şi profesionale; încurajează Comisia să realizeze materiale informative, care schiţează în termeni clari şi simpli drepturile tuturor cetăţenilor UE care se deplasează, lucrează, studiază, fac cumpărături, călătoresc şi îşi exercită drepturile politice în afara graniţelor; consideră că un nou mecanism alternativ de soluţionare a litigiilor axat pe cetăţeni şi construit pe baza organismelor consultative şi a structurilor administrative existente ar fi suficient pentru asigurarea unor proceduri de soluţionare extrajudiciare ieftine, expeditive şi accesibile pentru consumatori;

44. propune Comisiei să efectueze o anchetă asupra modului în care cetăţenii UE doresc să fie informaţi cu privire la activităţile Uniunii, pentru a răspunde mai direct la aşteptările acestora;

45. îndeamnă Comisia să amelioreze, în întreaga UE, furnizarea informaţiilor cu privire la activităţile Uniunii prin multiplicarea punctelor de informare locale;

46. îşi exprimă dorinţa ca volumul de documente care necesită o traducere autorizată în cadrul procedurilor judiciare să fie redus la minimum, pentru a nu întârzia apărarea cetăţeanului şi pentru a evita costurile juridice excesive;

47. îşi exprimă dorinţa ca toţi cetăţenii europeni care susţin că au fost victime ale unui exces de zel sau abuz de poziţie dominantă din partea autorităţilor administrative sau de poliţie dintr-un alt stat membru să se poată adresa cu uşurinţă autorităţii naţionale sau locale responsabile pentru soluţionarea plângerilor împotriva acestor entităţi;

48. îşi exprimă dorinţa ca Comisia, care promovează înfrăţirea între oraşele europene să nu se concentreze în mod exclusiv pe furnizarea de ajutoare de înfrăţire cu noile state membre sau cu ţări terţe, ci speră ca programele de înfrăţire mai vechi să poată beneficia în continuare de asistenţa acordată de UE pentru a asigura supravieţuirea acestora, care se află în prezent în pericol;

49. consideră că toţi cetăţenii UE au dreptul de acces liber la informaţii neutre şi de calitate; urmăreşte cu mare îngrijorare crearea autorităţilor de control pentru mass-media care au o legătură prea strânsă cu puterea politică;

50. consideră că Uniunea trebuie să comunice mai frecvent prin intermediul televiziunii, un mijloc important de informare; salută, prin urmare, resursele bugetare suplimentare alocate Euronews;

51. salută propunerea recentă a Comisiei de a consolida protecţia cetăţenilor UE oferită de către autorităţile diplomatice sau consulare ale altui stat membru, îndeosebi în ceea ce priveşte clarificarea referitoare la situaţia în care se consideră că un cetăţean nu este reprezentat şi precizarea tipului de asistenţă pe care statele membre o oferă în mod obişnuit în cazuri de necesitate;

52. felicită Comisia pentru punerea în aplicare a portalului e-justiţie care oferă o culegere utilă de proceduri şi norme juridice din fiecare stat membru;

53. încurajează Comisia să coopereze cu Comisia pentru petiţii la elaborarea, în 2013, a unui nou Raport privind cetăţenia; precizează în mod clar, în acest context, că Comisia pentru petiţii, care acţionează în special pe baza petiţiilor pe care le primeşte, va analiza critic rezultatele obţinute (înainte ca următorul raport să fie publicat) în ceea ce priveşte cetăţenia Uniunii, şi va solicita măsuri suplimentare din partea Comisiei, după caz;

54. salută propunerea Comisiei ca 2013 să fie declarat „Anul european al cetăţenilor”, ceea ce ar creşte şi ar îmbunătăţi gradul de sensibilizare cu privire la drepturile aferente cetăţeniei Uniunii; solicită Comisiei să valorifice această ocazie, în colaborare cu administraţiile locale, regionale şi naţionale şi cu reprezentanţii societăţii civile, pentru a intensifica eforturile de apărare şi promovare a drepturilor cetăţenilor, consolidând, astfel, statutul şi imaginea UE de apărător şi susţinător al drepturilor cetăţenilor; subliniază importanţa de a exploata potenţialul strategic al anului 2013 pentru accelerarea schimbărilor socio-politice necesare pentru abordarea lipsei de încredere, care a fost înrăutăţită de criza economică; solicită includerea cetăţeniei Uniunii ca o prioritate a programului Preşedinţiei în exerciţiu a Consiliului Uniunii Europene; îşi exprimă speranţa că 2013, Anul european al cetăţenilor, va aborda problemele socio-economice ale UE şi va conduce spre o piaţă care să fie în slujba cetăţenilor, aducând, în acelaşi timp, o creştere semnificativă a nivelului general de conştientizare a statutului cetăţeanului UE;

55. propune Comisiei să lanseze, în cursul anului 2012, un concurs la nivelul Uniunii care vizează crearea unei embleme a Anului european al cetăţenilor;

56. invită Parlamentul European şi Consiliul să se asigure că statele membre dispun de suficiente resurse bugetare pentru a asigura buna desfăşurare a Anului european al cetăţenilor (2013), precum şi a activităţilor legate de acesta, îndeosebi a activităţilor în care este implicată mass-media, astfel încât să poată fi atinse obiectivele stabilite;

57. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

[1] JO L 257, 19.10.1968, p.2.
[2] JO L 158, 30.4.2004, p.77.
[3] JO L 255, 30.9.2005, p.22.
[4] JO L 284, 30.10.2009, p.1.
[5] JO C 137E, 27.5.2010, p. 14.
[6] Articolul 20 alineatul (2) din TFUE.
[7] P7_TA(2011)0587.
[8] a se vedea Lucy Stewart/Secretary of State for Work and Pensions, cauza C-503/09.
[9] JO L 255, 30.9.2005, p.22.
[10] P7_TA(2011)0453.
[11] Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).
[12] A se vedea, inter alia, Petiţiile nr. 0810/2011 şi nr. 0900/2011.
[13] A se vedea, inter alia, Petiţia nr. 0632/2008.
[14] P7_TA(2011)0092.
[15] A se vedea, inter alia, Petiţiile nr. 1351/2008, nr. 0945/2010 şi nr. 1300/2010.
[16] P7_TA(2011)0453.
[17] A se vedea, inter alia, Petiţiile 0401/2009 şi 1119/2009.
[18] Cauza C-299/05 din 18 octombrie 2007 şi, mai recent, Cauza C-503/09 din 21 iulie 2011.
[19] A se vedea, inter alia, Petiţia 112/2009.
[20] A se vedea, inter alia, Petiţiile 511/1998 şi 689/1998.
[21] Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, JO L338, 23.12.2003, p. 1.
[22] A se vedea, inter alia, Petiţia nr. 1614/2009.

EXPUNERE DE MOTIVE

„Raportul privind cetăţenia UE în 2010: Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetăţenilor UE[1]” a fost publicat de Comisia Europeană în luna octombrie 2010. Pornind de la sugestia inclusă în raportul Parlamentului European din 20 martie 2009 referitor la „Problematica şi perspectivele cetăţeniei europene”[2], Comisia a consultat societatea civilă şi a elaborat un tablou de bord cu cele mai importante obstacole cu care se confruntă cetăţenii în exercitarea drepturilor lor transfrontaliere.

„Raportul privind cetăţenia UE în 2010” este totodată mai cuprinzător decât rapoartele anterioare, care ofereau mai ales un rezumat descriptiv, prevăzut la articolul 25 din TFUE, referitor la principalele evoluţii înregistrate de cetăţenia UE în perioada relevantă de trei ani. Acesta identifică 25 de obstacole cu care se confruntă cetăţenii în diferitele roluri pe care le au (ca persoane private, consumatori, rezidenţi, studenţi, turişti, în viaţa profesională sau ca actori politici) şi prezintă soluţii pentru înlăturarea acestora.

Prezentul proiect de raport analizează acţiunile propuse de Comisia Europeană din perspectiva petiţiilor primite de Comisia pentru petiţii pe parcursul perioadei de referinţă 2008-2011, care au permis luarea în considerare a celor mai recente evoluţii. În acest sens, au fost analizate peste 300 de petiţii relevante primite.

Petiţiile oferă o primă reacţie din partea cetăţenilor cu privire la punerea în aplicare a diferitelor politici şi măsoară gradul de satisfacţie faţă de Uniunea Europeană. Petiţionarii participă la reuniunile comisiei şi li se oferă ocazia de a intra într-un dialog transparent şi direct cu deputaţii din Parlamentul European.

În ultimii ani a crescut numărul petiţiilor înregistrate în legătură cu probleme întâmpinate de cetăţenii UE care îşi exercită dreptul la libera circulaţie. Statisticile incluse în rapoartele anuale ale Comisiei pentru petiţii arată că problemele legate de libera circulaţie reprezintă aproximativ 25 % din numărul total al petiţiilor primite.

Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene a acordat din ce în ce mai multă substanţă cetăţeniei europene şi a plasat libera circulaţie în prim plan, ca drept fundamental care dă naştere unei game largi de alte drepturi esenţiale. Libera circulaţie este una dintre cele mai preţuite realizări ale UE. Un studiu recent Eurobarometru a identificat faptul că „dreptul cel mai familiar pentru cetăţenii UE continuă să fie dreptul la libera circulaţie şi şedere“, fiind recunoscut de 88 % dintre cetăţeni[3].

Cu toate acestea, libera circulaţie a persoanelor este cel mai puţin dezvoltată dintre cele patru libertăţi stipulate de tratate (libera circulaţie bunurilor, a capitalurilor, a serviciilor şi a persoanelor). Deşi s-au înregistrat progrese considerabile în această privinţă după intrarea în vigoare a Directivei privind cetăţenia[4], numeroase petiţii stau mărturie pentru faptul că încă există multe probleme legate de punerea în aplicare a directivei.

Unele state membre nu recunosc întru totul drepturile membrilor de familie din ţări terţe. De exemplu, mai multe petiţii au arătat că în Regatul Unit nu li s-a permis membrilor de familie, resortisanţi ai unei ţări terţe, să intre fără viză, cu toate că deţineau permise de şedere eliberate de un alt stat membru. Autorităţile britanice au solicitat un număr excesiv de documente, au tratat cererile cu întârzieri exagerate şi au păstrat documentele originale. În urma intervenţiei Comisiei Europene, fondată pe multe plângeri şi petiţii primite, au fost iniţiate unele îmbunătăţiri ale procedurilor administrative.

Unele ţări au eliberat permise de şedere pentru o perioadă limitată [prin încălcarea articolului 11 alineatul (1)] sau au încălcat principiul „tratamentului egal“ (aşa cum acesta este stipulat la articolul 24), aplicându-le cetăţenilor europeni rezidenţi pe teritoriul lor în temeiul directivei un tratament mai puţin favorabil în comparaţie tratamentul aplicat propriilor resortisanţi.

În Suedia, deciziile de respingere a cererii de permis de şedere nu fac obiectul unei revizuiri şi astfel cetăţenii sunt lipsiţi de dreptul fundamental la recurs. Resortisanţii olandezi care trăiesc în străinătate întâmpină greutăţi la reînnoirea documentelor de călătorie.

Cetăţenii se confruntă adesea cu dificultăţi în accesarea drepturilor de securitate socială, în special din cauza faptului că legislaţia în domeniu este complexă, greu de înţeles şi uneori incorect aplicată de autorităţile competente. Adesea, aceştia nu completează formularele corecte sau nu respectă termenele de depunere a documentelor adecvate pentru că nu au fost corect informaţi sau nu au găsit instrucţiunile necesare înainte de a părăsi ţările de origine.

Au fost primite mai multe petiţii din partea unor cetăţeni britanici având reşedinţa în altă ţară a UE în legătură cu refuzul guvernului britanic de a le acorda beneficii sociale cum ar fi indemnizaţia de subzistenţă pentru persoanele cu handicap, indemnizaţia de îngrijire sau indemnizaţia pentru însoţitor de invalid, în ciuda faptului că Curtea de Justiţie a Uniunii Europene le clasificase drept prestaţii de boală în numerar ce pot fi plătite în străinătate[5].

Un caz semnalat de o petiţionară[6] a făcut de asemenea subiectul unei cereri de pronunţare a unei hotărâri preliminare, care s-a finalizat cu o hotărâre de referinţă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (C-503/09), pronunţată în luna iulie 2011. Hotărârea stipula că un astfel de test privind prezenţa anterioară poate fi impus numai dacă lipsesc alte legături reale cu sistemul britanic de securitate socială.

Curtea de Justiţie a pus un accent important pe conceptul de cetăţenie şi pe drepturile care decurg din acesta. Curtea a subliniat că ar fi incompatibil cu drepturile privind cetăţenia ca cetăţenii să primească în statul membru ai căror resortisanţi sunt un tratament mai puţin favorabil decât cel de care ar beneficia dacă nu ar fi făcut uz de oportunităţile oferite de tratate.

Comisia pentru petiţii a sprijinit ferm petiţia încă de la primirea sa în 2008 şi a iniţiat un dialog constructiv cu autorităţile britanice competente şi cu Comisia Europeană pe această temă. În luna noiembrie 2009, petiţionara şi familia sa au avut ocazia de a asista la o reuniune a comisiei şi de a oferi explicaţii cu privire la acest caz în faţa membrilor comisiei şi a oficialilor Comisiei Europene.

Normele în vigoare în Regatul Unit nu fac nicio trimitere la faptul că un fost lucrător, părinte al unui copil înscris în învăţământ, are dreptul de şedere în Regatul Unit în temeiul legislaţiei UE. Drept urmare, acest grup de persoane va primi aproape sigur un refuz nejustificat la orice cerere de prestaţii, argumentul întemeindu-se pe faptul că aceste persoane nu au drept de şedere. Normele menţionate nu abordează nici drepturile prevăzute la articolul 18 din TFUE. Acest domeniu prezintă un grad ridicat de complexitate, dar, din hotărârile pronunţate de CJUE, reiese în mod clar că o persoană care, anterior, a avut drept de şedere într-un stat membru ar trebui să beneficieze de tratament egal cu cetăţenii statului membru în cauză în ceea ce priveşte accesul la prestaţii.

De asemenea, petiţionarii au prezentat şi probleme legate de recunoaşterea diplomelor şi calificărilor şi, uneori, de transpunerea sau punerea în aplicare defectuoasă a Directivei 2005/36/CE[7].

Se pare că autorităţile competente nu cunosc suficient sau nu respectă în mod adecvat Codul de conduită elaborat în vederea aplicării Directivei 2005/36/CE. În anumite cazuri, autorităţile au cerut solicitanţilor să prezinte documente suplimentare faţă de cele menţionate în anexe sau au impus teste de limbă disproporţionate. În mai multe ţări, au fost reclamate întârzieri în transpunerea directivei. Farmacişti cu calificări obţinute într-un alt stat membru s-au plâns că li s-a refuzat accesul la administrarea unor noi farmacii din Regatul Unit, ca urmare a unei interpretări restrictive a articolului 21 alineatul (4) al directivei. Acest caz a fost soluţionat cu succes în prima jumătate a anului 2011.

Multitudinea autorităţilor competente de la nivel naţional sau local creează confuzie în legătură cu organismul adecvat la care ar trebui să se adreseze petiţionarii. De asemenea, durata excesivă a procedurilor şi birocraţia pot constitui piedici la rândul lor.

Discriminarea flagrantă pe motive de naţionalitate a fost denunţată în numeroase rânduri în cazul profesorilor de limbi străine („lettori“) din Italia, care se luptă de zeci de ani împotriva tratamentului discriminatoriu în ceea ce priveşte siguranţa catedrei ocupate, evoluţia carierei, pensiile şi securitatea socială.

Petiţionarii şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu obstacolele cu care se confruntă persoanele cu handicap în momentul exercitării dreptului lor la liberă circulaţie, ca, de exemplu, lipsa mijloacelor de transport adecvate.

Au fost aduse la cunoştinţă probleme în domeniul dreptului familiei, mai precis, în legătură cu încredinţarea copiilor în cazuri de divorţ sau de recunoaştere a parteneriatelor înregistrate într‑un alt stat membru.

În ceea ce priveşte divorţurile transfrontaliere, petiţionarii s-au plâns, în primul rând, de costurile uriaşe pe care acestea le presupun, de procedurile îndelungate şi de lipsa unor informaţii adecvate referitoare la legislaţiile şi jurisdicţiile aplicabile.

Mai multe petiţii exemplifică probleme legate de nerecunoaşterea unor documente de stare civilă. Procedurile de recunoaştere a unor documente pot necesita un timp extrem de îndelungat şi, de asemenea, numeroase costuri, legate în special de traducere sau autentificare. Unii petiţionari au semnalat probleme legate de transpunerea lingvistică a numelor lor în funcţie de cultura ţării în care s-au mutat. Alţii s-au plâns în legătură cu dificultăţile întâmpinate în momentul în care au încercat să îşi înregistreze copiii nou-născuţi în noul stat de reşedinţă. S-a constatat că autorităţile poloneze refuză să elibereze certificate de stare civilă persoanelor care au intenţia de a deveni parteneri sau soţi de acelaşi sex într-un alt stat membru.

Mai multe petiţii, deja pendinte de câţiva ani, solicită găsirea unei soluţii la problemele legate de recunoaşterea reciprocă a căsătoriilor şi parteneriatelor recunoscute încheiate de cupluri de acelaşi sex, ceea ce constituie o discriminare pe motive de orientare sexuală, încălcând mai multe drepturi fundamentale conferite cetăţenilor UE.

Expulzările în masă pe motive de origine etnică sau naţională au făcut obiectul unor critici acerbe, atrăgându-se atenţia, în special, asupra lipsei strategiilor naţionale de integrare a romilor, identificată drept una dintre cauzele acestei probleme.

Raportoarea accentuează importanţa reţelelor informale de soluţionare a problemelor (Solvit, site-ul web „Europa ta“) şi importanţa unei politici de comunicare consolidate, care ar trebui să vizeze garantarea faptului că cetăţenii se bucură pe deplin de drepturile lor stipulate de tratate.

Cu toate că drepturile cetăţenilor sunt consacrate în mod clar în actele juridice ale EU, acestea nu sunt întotdeauna sprijinite în practică. Prin urmare, multe persoane se simt dezamăgite de proiectul european. Comisia pentru petiţii încearcă să rectifice aceste neajunsuri, acţionând în aşa fel încât în centrul preocupărilor sale să se afle cetăţenii. Folosindu-şi în scopuri bune influenţa politică, Comisia pentru petiţii intră în dialog direct cu autorităţile naţionale şi regionale ale statelor membre implicate şi încearcă să găsească soluţii rapide şi extrajudiciare la problemele ridicate. În situaţiile în care se aduc acuzaţii de încălcări grave ale dreptului european, care merită să fie analizate mai amănunţit de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Comisia PETI cooperează îndeaproape cu Comisia Europeană în vederea iniţierii acţiunilor în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor. Prin urmare, drepturile cetăţenilor sunt promovate şi garantate constant prin intermediul procesului de petiţionare.

[1] COM(2010)0603 final.
[2] http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=TA&reference=P6-TA-2009-0204&language=RO&ring=A6-2009-0182.
[3] Eurobarometru, Cetăţenia Uniunii Europene – raport analitic, (EB Flash 294, octombrie 2010).
[4] Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, JO L 158, 30.4.2004, p. 77.
[5] Cauza C-299/05, 18.10.2007.
[6] Petiţia nr. 0876/2008, adresată de Lucy Jane Marie Stewart, de cetăţenie britanică, privind dreptul acesteia la pensia de incapacitate atunci când locuieşte într-un alt stat membru UE decât statul al cărui resortisant este.
[7] Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind recunoaşterea calificărilor profesionale.

AVIZ al Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor (25.1.2012)

destinat Comisiei pentru petiţii

referitor la Raportul privind cetăţenia UE în 2010: Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetăţenilor UE

(2011/2182(INI))

Raportor pentru aviz: Louis Grech

SUGESTII

Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor recomandă Comisiei pentru petiţii, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât Raportul privind cetăţenia în UE (COM(2010)603) şi Comunicarea intitulată: „Către un Act privind piaţa unică” (COM(2010)608) sunt iniţiative complementare care conferă cetăţenilor un rol central în piaţa unică şi contribuie la depăşirea fragmentării actuale din UE;

B. întrucât criza economică actuală şi reapariţia unor atitudini economice protecţioniste în statele membre au pus în pericol unele dintre realizările cele mai vizibile ale procesului de integrare europeană; întrucât propunerea Comisiei de a face anul 2013 „Anul european al cetăţenilor” ar trebui să abordeze problemele socio-economice ale UE şi să conducă spre o piaţă care să fie în slujba cetăţenilor;

C. reamintind spiritul Rezoluţiei sale din 20 mai 2010[1] referitoare la oferirea unei pieţe unice consumatorilor şi cetăţenilor şi susţinând raportul Monti, care promovează o abordare centrată pe cetăţeni, în cadrul căreia interesele cetăţenilor şi ale consumatorilor sunt pe deplin integrate în dezvoltarea pieţei unice, ceea ce consolidează poziţia cetăţenilor UE şi conferă un nou impuls politic conceptului de cetăţenie a UE,

D. având în vedere rezultatul primului Forum al pieţei unice, care a avut loc în perioada 3-4 octombrie 2011 la Cracovia, şi, în special, Declaraţia de la Cracovia, care subliniază obstacolele, cu care cetăţenii se confruntă în viaţa de zi cu zi, precum şi măsurile care trebuie luate pentru a le elimina;

1. subliniază, în special, importanţa înlăturării obstacolelor din calea liberei circulaţii a cetăţenilor europeni, cu deosebire prin asigurarea faptului că cetăţenii se bucură de drepturile conferite de UE, asociate diverselor aspecte ale vieţii lor în orice stat membru în care călătoresc; acest lucru este deosebit de important în ceea ce priveşte libera circulaţie a lucrătorilor şi a specialiştilor şi, astfel, în ceea ce priveşte finalizarea pieţei interne;

2. subliniază faptul că mobilitatea cetăţenilor UE ar putea fi consolidată prin facilitarea exercitării drepturilor sociale ale acestora în alte state membre, precum şi printr-o mai bună informare în acest sens; salută cu căldură iniţiativa Comisiei de a dezvolta un nou sistem de schimb electronic de date privind securitatea socială şi solicită o cooperare consolidată între sistemele naţionale de securitate socială;

3. invită Comisia Europeană să pună în aplicare articolul 174 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special pentru zonele insulare şi pentru cele montane, ai căror locuitori, spre deosebire de cei care locuiesc în centre urbane mari, nu beneficiază de acelaşi acces la sănătate, muncă şi educaţie; îndeamnă Comisia să depună eforturi mai mari pentru a introduce banda largă în zonele insulare şi montane şi a pune în aplicare toate politicile necesare în ceea ce priveşte accesul la drepturi, pentru a evita depopularea zonelor respective;

4. salută angajamentul Comisiei de a actualiza Directiva 2005/36/CE pentru a permite recunoaşterea mai rapidă şi mai puţin birocratică a calificărilor profesionale; subliniază că sunt necesare recunoaşterea pe scară largă a calificărilor profesionale, întrucât cetăţenii sunt din ce în ce mai mobili, garantarea portabilităţii drepturilor de pensie pentru lucrătorii mobili, precum şi promovarea formării extraşcolare, care să ducă la crearea unui paşaport de competenţe şi la introducerea unui card „tineretul în mişcare”. este de acord cu faptul că un card profesional european voluntar ar putea servi ca instrument care să faciliteze în mai mare măsură mobilitatea europenilor şi să servească drept exemplu pentru o Europă a cetăţenilor;

5. reaminteşte importanţa portabilităţii pensiilor în statele membre ale UE şi faptul că lipsa acesteia rămâne un obstacol semnificativ care descurajează cetăţenii să-şi exercitare dreptul la liberă circulaţie;

6. remarcă faptul că Comisia a devenit conştientă că accesul cetăţenilor la informaţii este insuficient şi, în consecinţă, o îndeamnă să adapteze cât mai mult posibil comunicarea la necesităţile cetăţenilor obişnuiţi, de exemplu punând la dispoziţie toate consultările sale publice în toate limbile oficiale ale UE; îşi reafirmă cu fermitate poziţia în ceea ce priveşte importanţa ghişeelor unice, felicită Comisia pentru activitatea desfăşurată pe portalul Europa ta şi încurajează finalizarea acestui instrument novator, în special prin grăbirea soluţionării la nivel naţional a problemei ghişeelor unice fizice, dispunând de resurse adecvate, şi prin asigurarea amplasării lor în reprezentanţele Comisiei Europene din diferitele state membre ale UE;

7. recunoaşte că obstacolele administrative constituie încă o piedică majoră în cadrul Uniunii Europene; invită Comisia să găsească soluţii mai eficiente, prin identificarea şi abordarea constantă a barierelor şi a blocajelor în cazul cetăţenilor care sunt implicaţi în proceduri administrative transfrontaliere, fie direct, fie prin intermediul unei autorităţi administrative locale;

8. recunoaşte dificultăţile lingvistice cu care se confruntă cetăţenii în relaţiile cu instanţele, instituţiile şi administraţiile naţionale atunci când se deplasează liber în interiorul Uniunii Europene; invită Comisia să ofere soluţii concrete şi prompte, care să ajute cetăţenii să depăşească acest obstacol deosebit, fără a aşeza o povară grea pe umerii autorităţilor statului membru;

9. invită Comisia să adopte un cadru cuprinzător, consolidat, care să integreze toate drepturile pasagerilor într-un singur act legislativ, ţinând seama de diferitele nevoi ale pasagerilor, în funcţie de modul de transport şi îşi exprimă aprecierea pentru planurile Comisiei de revizuire a Regulamentului (CE) nr. 261/2004; cere Comisiei să desfăşoare acţiuni concrete în acest domeniu;

10. subliniază faptul că normele fiscale complexe aplicabile situaţiilor transfrontaliere, alături de dubla impunere, îi descurajează pe unii cetăţeni să se mute în afara graniţelor; sprijină eforturile Comisiei de a înlătura aceste piedici fiscale şi consideră că ar trebui acordată o atenţie deosebită înmatriculării autovehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru, astfel încât să se simplifice formalităţile şi formularistica greoaie de reînmatriculare şi să se evite cazurile de plată repetată a taxei de înmatriculare; invită Comisia să garanteze că, în acest sens, în 2012 va fi prezentată o propunere legislativă;

11. salută propunerile Comisiei urmărind facilitarea unui acces mai bun la îngrijirea medicală transfrontalieră, astfel încât cetăţenilor aflaţi în afara statului lor membru să le fie asigurată liniştea sufletească şi îngrijiri de calitate; invită Comisia şi statele membre să asigure punerea în aplicare rapidă şi eficientă a Directivei 2011/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere, ţinând în mod corespunzător seama de principiile universalităţii, accesului la îngrijiri de bună calitate, echităţii şi solidarităţii[2]; solicită, de asemenea, Comisiei şi statelor membre să-şi continue activitatea în scopul atingerii ţintei constând din utilizarea pe scară largă a telemedicinei şi a serviciilor medicale electronice până în 2020 şi, în plus, sprijină proiectele-pilot menite să acorde cetăţenilor UE acces online în condiţii de siguranţă la datele lor ca pacienţi şi să asigure interoperabilitatea în cazul foilor de observaţie, oferind astfel pacienţilor îngrijiri neîntrerupte;

12. remarcă faptul că unul dintre principalele motive de nemulţumire ale cetăţenilor care primesc asistenţă medicală în afara graniţelor este acela că populaţia nu este suficient de informată cu privire la drepturile sale şi la mijloacele de exercitare a acestor drepturi; cere Comisiei şi statelor membre să informeze mai bine cetăţenii UE cu privire la aceste drepturi, inclusiv la aspectele practice ale exercitării lor, în special cu referire la rambursarea cheltuielilor;

13. ia notă de publicaţiile recente ale Comisiei referitoare la responsabilizarea consumatorilor („Consumer Empowerment”) şi „Principalele 20 de preocupări”, care evidenţiază lacunele ce persistă pe piaţa unică în ceea ce priveşte informarea, legislaţia şi punerea ei în aplicare, precum şi necunoaşterea, de către cetăţeni şi mediul de afaceri, a drepturilor şi obligaţiilor ce le revin, ceea ce îi împiedică să se bucure de beneficiile pieţei unice; se angajează şi invită Comisia şi statele membre să îmbunătăţească comunicarea cu cetăţenii cu privire la drepturile acestora care decurg din piaţa unică;

14. consideră că, după identificarea problemelor asociate pieţei unice, Comisia ar trebui să treacă la următoarea etapă logică de consolidare şi găsire de soluţii pentru implementarea efectivă a pieţei unice, în scopul recâştigării sprijinului cetăţenilor europeni; salută activitatea Comisiei privind „Principalele 20 de preocupări”, ce derivă din Rezoluţia din 20 mai 2010[3], ca reprezentând un prim pas util; solicită Comisiei să prezinte „Principalele 20 de soluţii” pentru fiecare dintre aceste surse de nemulţumire, astfel cum au fost propuse în cadrul Forumului pieţei unice de la Cracovia;

15. invită Comisia să considere evoluţia pieţei unice digitale drept o prioritate, astfel încât consumatorii să aibă acces deplin la oferte mai competitive pentru bunuri şi servicii;

16. consideră că ar trebui facilitat accesul la serviciile bancare pentru cetăţenii UE care se stabilesc într-un alt stat membru al UE; îndeamnă Comisia să ia măsurile legislative necesare pentru a asigura accesul tuturor cetăţenilor UE la un cont de plăţi de bază; subliniază nevoia de îmbunătăţire a transparenţei comisioanelor bancare;

17. reaminteşte că, în ceea ce priveşte verificarea progreselor înregistrate de piaţa unică, Forumul pieţei unice din 2011 a avut succes şi a contribuit la aducerea în prim-plan a preocupărilor cetăţenilor; îndeamnă Comisia să menţină acest impuls şi să evalueze permanent situaţia pieţei unice prin organizarea unor forumuri regulate dedicate pieţei unice şi prin completarea acestora cu vizite anuale în vederea evaluării şi promovării pieţei unice în fiecare stat membru;

18. salută activitatea Comisiei şi angajamentul de a pune în aplicare Actul privind piaţa unică; îndeamnă Comisia să asigure implementarea efectivă a principalelor priorităţi şi să dezvolte, în acelaşi timp, un al doilea set de iniţiative pentru viitoarea implementare;

19. reaminteşte importanţa mecanismelor efective de atac ca mijloc de a garanta că cetăţenii îşi pot urmări propriile drepturi; evidenţiază faptul că, de-a lungul anilor, sistemele de soluţionare alternativă a litigiilor (SAL) şi reţeaua SOLVIT s-au dovedit a fi simple, rapide şi avantajoase din punct de vedere economic în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor care afectează cetăţenii, cum sunt cele legate de recunoaşterea calificărilor profesionale, portabilitatea fondurilor de pensii ale lucrătorilor mobili şi libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor UE; remarcă însă faptul că peisajul SAL continuă să fie, în mare măsură, fragmentat, iar reţeaua SOLVIT utilizată sub posibilităţi; subliniază faptul că cetăţenii ar trebui să fie mai bine informaţi cu privire la aceste mecanisme reparatorii şi la instrumentele de soluţionare a problemelor, în scopul facilitării despăgubirii consumatorilor în cazul achiziţionării transfrontaliere a bunurilor şi serviciilor; salută propunerile legislative ale Comisiei cu privire la utilizarea SAL şi a soluţionării online a litigiilor (SOL) şi subliniază importanţa adoptării efective a acestora, precum şi a promovării utilizării mai extinse a medierii; îndeamnă Comisia să asigure pregătirea unui cadru juridic cu forţă de lege în domeniul recursului colectiv;

20. consideră că un nou mecanism alternativ de soluţionare a litigiilor axat pe cetăţeni şi construit pe baza organismelor consultative şi a structurilor administrative existente ar fi suficient pentru asigurarea unor proceduri de soluţionare extrajudiciare ieftine, expeditive şi accesibile pentru consumatori;

21. încurajează Comisia să adopte fără întârziere un plan de acţiune care să consolideze şi mai mult, printre alte servicii de asistenţă, rolul SOLVIT, al „Your Europe Advice”, al centrelor europene pentru consumatori, pentru ca acestea să fie mai bine cunoscute de către cetăţeni şi întreprinderi;

22. încurajează Comisia să ia în considerare adoptarea unei Carte a drepturilor cetăţenilor, care să fie uşor de utilizat, actualizată în mod regulat şi uşor accesibilă, aşa cum s-a solicitat prin Rezoluţia Parlamentului din 20 mai 2010[4], mai sus menţionată, care să definească drepturile şi obligaţiile cetăţenilor, precum şi aspectele transfrontaliere în cadrul pieţei unice; opinează că această Cartă ar trebui să fie uşor accesibilă şi să servească drept manual pentru toţi cetăţenii care călătoresc, lucrează şi efectuează achiziţii sau vânzări la nivel transfrontalier, furnizând mai multe informaţii şi soluţii practice pentru problemele cotidiene ale cetăţenilor europeni, cum ar fi accesul la îngrijiri medicale, înmatricularea autovehiculelor, deschiderea unui cont bancar, achiziţiile online şi aşa mai departe;

23. cere statelor membre să acţioneze în continuare, în coordonare cu Comisia, pentru înlăturarea greutăţilor care împiedică accesul cetăţenilor la serviciile online; remarcă, în această privinţă, propunerea Comisiei privind dreptul contractual european.

24. reaminteşte Comisiei Europene obligaţia de a ancheta cazurile de încălcare a legislaţiei UE, în special a cazurilor de încălcare a drepturilor cetăţenilor UE; subliniază faptul că sarcina probei cu privire la astfel de încălcări ale legislaţiei UE nu trebuie să fie pusă în sarcina cetăţenilor care nu au resursele necesare pentru a furniza astfel de informaţii.

25. evidenţiază faptul că, în ciuda îmbunătăţirilor recente indicate de tablourile de bord ale pieţei interne din decembrie 2010, statele membre continuă să nu îşi îndeplinească integral obiectivele de transpunere corectă şi la timp a legislaţiei europene în legislaţia naţională; invită Comisia şi statele membre să asigure punerea în aplicare corespunzătoare şi transpunerea legislaţiei privind piaţa unică prin intermediul unei monitorizări mai sistematice, independente, pentru a asigura condiţii de concurenţă echitabile pe întreg teritoriul Uniunii;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	25.1.2012
Rezultatul votului final	+: –: 0:	36 0 0
Membri titulari prezenţi la votul final	Adam Bielan, Cristian Silviu Buşoi, Sergio Gaetano Cofferati, Lara Comi, Anna Maria Corazza Bildt, Cornelis de Jong, Vicente Miguel Garcés Ramón, Evelyne Gebhardt, Louis Grech, Małgorzata Handzlik, Iliana Ivanova, Philippe Juvin, Sandra Kalniete, Eija-Riitta Korhola, Edvard Kožušník, Kurt Lechner, Toine Manders, Hans-Peter Mayer, Phil Prendergast, Mitro Repo, Robert Rochefort, Zuzana Roithová, Heide Rühle, Christel Schaldemose, Andreas Schwab, Róża Gräfin von Thun und Hohenstein, Bernadette Vergnaud, Barbara Weiler
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Simon Busuttil, Frank Engel, Ildikó Gáll-Pelcz, Anna Hedh, Liem Hoang Ngoc, Emma McClarkin, Olle Schmidt, Kyriacos Triantaphyllides

[1] P7_TA(2010)0186.
[2] Directiva 2011/24/UE prevede normele care facilitează accesul la o asistenţă medicală transfrontalieră sigură şi de înaltă calitate şi promovează cooperarea dintre statele membre în domeniul asistenţei medicale. În conformitate cu articolul 4 din Directivă, asistenţa medicală transfrontalieră se acordă ţinând cont de principiile universalităţii, accesului la îngrijiri de bună calitate, echităţii şi solidarităţii.)
[3] P7_TA(2010)0186 (Raportul Grech).
[4] P7_TA(2010)0186 (Raportul Grech)

AVIZ al Comisiei pentru cultură şi educaţie (24.1.2012)

destinat Comisiei pentru petiţii

referitor la Raportul privind cetăţenia UE în 2010: eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetăţenilor UE

(2011/2182(INI))

Raportor: Morten Løkkegaard

SUGESTII

Comisia pentru cultură şi educaţie recomandă Comisiei pentru petiţii, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

1. consideră că diseminarea insuficientă a informaţiilor este unul dintre principalele motive pentru care cetăţenii UE nu sunt în măsură să beneficieze pe deplin de drepturile lor; îndeamnă, încă o dată, Comisia să garanteze, în ajunul anului 2013, Anul european al cetăţenilor, în colaborare cu administraţiile locale, regionale şi naţionale şi cu reprezentanţii societăţii civile, o strategie de comunicare cuprinzătoare, pentru a informa cetăţenii europeni cu privire la drepturile lor, încurajând, astfel, educaţia cetăţenească, permiţând cetăţenilor să îşi exprime opiniile şi asigurând faptul că aceste opinii sunt mai bine înţelese; consideră că deputaţii în Parlamentul European ar trebui să fie activi la nivel local şi să comunice cu cetăţenii din circumscripţiile lor;

2. consideră că o comunicare este cu atât mai eficientă, cu cât este mai apropiată de cetăţeni; subliniază rolul deputaţilor în Parlamentul European în ceea ce priveşte comunicarea activă cu electoratul lor; îndeamnă organismele regionale şi naţionale să îşi asume proprietatea asupra drepturilor garantate prin legislaţia UE; şi solicită Comisiei să identifice lacunele existente în acest domeniu la nivelul punerii în aplicare;

3. solicită instituţiilor UE să depună eforturi pentru a îmbunătăţi accesibilitatea site-urilor lor internet, precum şi să utilizeze pe deplin mijloacele de comunicare socială;

4. salută Iniţiativa cetăţenilor europeni şi subliniază necesitatea punerii în curând în aplicare a acesteia, acordându-i mijloacele necesare pentru a deveni un instrument real de participare a cetăţenilor în cadrul proceselor decizionale ale Uniunii Europene; invită Comisia să sensibilizeze opinia publică cu privire la posibilităţile de intervenţie oferite graţie acestui instrument şi solicită ca propunerile înaintate de cetăţeni să fie cu adevărat luate în considerare;

5. atrage atenţia asupra Grupului interinstituţional pentru informare, ca un forum prin intermediul căruia instituţiile UE pot lucra pentru a-şi îndeplini angajamentele pentru „parteneriatul pentru comunicarea privind Europa” şi pentru a-şi coordona eforturile pentru sensibilizarea cu privire la drepturile conferite de UE; observă întreruperea recentă a cooperării în cadrul Grupului interinstituţional pentru informare şi încurajează toate părţile implicate să convină asupra unor strategii de comunicare comune pentru a maximiza impactul eforturilor de comunicare;

6. subliniază importanţa voluntariatului în consolidarea oportunităţilor de participare ale fiecărui cetăţean la activităţile societăţii, în învăţarea şi exercitarea drepturilor cetăţeneşti active, în crearea capitalului social şi în dobândirea unui sentiment mai puternic de identitate europeană; solicită Comisiei şi statelor membre să elimine obstacolele în calea desfăşurării voluntariatului şi să dezvolte strategii care să îl promoveze, precum şi să îi recunoască contribuţia în promovarea cetăţeniei UE;

7. invită Comisia să stabilească mecanisme pentru încurajarea dezvoltării unei culturi de protejare şi promovare a drepturilor fundamentale la toate nivelurile politice, astfel încât să încurajeze dialogul politic interactiv şi să pună în aplicare principiul democraţiei participative;

8. îndeamnă Comisia să raţionalizeze furnizarea informaţiilor privind mobilitatea în rândul studenţilor, profesorilor şi cercetătorilor din UE, prin crearea unui sistem de „ghişee unice”, pentru ca aceştia să poată beneficia mai uşor de oportunităţile oferite în cadrul programelor europene; îndeamnă Comisia să promoveze campanii de informare pentru răspândirea instrumentului Europass şi a activităţii EURES;

9. subliniază importanţa voluntariatului şi a rolului său în construirea unei adevărate cetăţenii a UE, în special în materie de apărare a drepturilor cetăţenilor, de consolidare a coeziunii sociale şi de înţelegere reciprocă între cetăţenii Uniunii;

10. subliniază dreptul cetăţenilor UE de a primi informaţii obiective şi fiabile din mass-media independentă, în temeiul faptului că libertatea şi pluralismul mijloacelor de informare trebuie respectate, astfel cum se prevede la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

11. invită Uniunea Europeană şi statele membre să asigure ca, în special prin intermediul posturilor publice de radiodifuziune, să fie oferite informaţii adecvate referitoare la istoria şi cultura Europei şi a instituţiilor sale şi la programele comunitare în domeniul educaţiei, social şi economic, pentru a extinde accesul la oportunităţile oferite de UE;

12. invită Direcţiile Generale Comunicare din cadrul Parlamentului şi al Comisiei să consolideze şi să extindă formele de implicare a elevilor şi a studenţilor, precum şi a profesorilor, în campanii de informare şi comunicare interactive, inclusiv pe internet şi prin modalităţi inovative, pentru a spori sensibilizarea şi participarea activă la chestiunile legate de cetăţenie UE;

13. invită Comisia şi statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a facilita mobilitatea cetăţenilor între statele membre ale UE şi să asigure recunoaşterea deplină a diplomelor, a certificatelor şi a perioadelor de studii şi de formare profesională, înlăturând astfel obstacolele din calea mobilităţii studenţilor şi a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, fapt de care depinde îndeplinirea obiectivelor procesului Bologna, şi să îşi intensifice eforturile în vederea unei diseminări şi mai ample a informaţiilor privind posibilităţile oferite cetăţenilor europeni prin programe educaţionale şi de formare profesională; recomandă cu tărie stabilirea unor criterii comune pentru recunoaşterea reciprocă a formării profesionale cu caracter formal, precum şi nonformal, de exemplu accelerând adoptarea sistemului CEC pentru recunoaşterea calificărilor, transparenţa şi validarea competenţelor;

14. solicită Comisiei şi Consiliului să susţină şi să extindă toate programele culturale şi educative care promovează mobilitatea europeană şi transfrontalieră, precum şi multilingvismul, pentru a spori şi valorifica valorile comune şi interculturalitatea în contextul cetăţeniei UE;

15. solicită Comisiei să adopte măsuri active pentru a garanta dreptul tuturor cetăţenilor UE la un învăţământ de bază şi profesional de calitate;

16. subliniază, pe lângă importanţa liberei circulaţii şi a învăţământului, importanţa programelor de instruire pe tot parcursul vieţii, de formare profesională şi de perfecţionare ca parte a procesului de eliminare a obstacolelor din calea drepturilor cetăţenilor UE;

17. subliniază contribuţia imensă adusă de programul Erasmus şi de alte programe de mobilitate la consolidarea sentimentului cetăţeniei europene; solicită eforturi reînnoite în vederea sporirii nivelului de participare;

18. subliniază importanţa îmbunătăţirii competenţelor lingvistice prin învăţarea a cel puţin două limbi străine de la o vârstă fragedă, astfel cum a fost recomandat de Consiliul European de la Barcelona din 15-16 martie 2002, astfel încât cetăţenii UE să aibă acces la informaţii şi să îşi poată exercita pe deplin drepturile pe teritoriul Uniunii; subliniază necesitatea intensificării eforturilor UE şi ale statelor membre în acest domeniu, prin includerea mai activă a programelor de învăţare a limbilor străine la toate nivelurile educaţionale, precum şi a concentrării, în mod special, asupra asigurării unui acces egal la învăţarea limbilor străine pentru toţi copiii;

19. salută propunerea Comisiei de a desemna anul 2013 Anul european al cetăţenilor şi subliniază importanţa recunoaşterii statutului cetăţenilor UE şi a drepturilor aferente; subliniază necesitatea de a promova sensibilizarea şi informarea asupra acestor drepturi în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor, în special în ceea ce priveşte noile generaţii;

20. subliniază importanţa continuării sprijinirii, menţinerii vizibilităţii şi promovării programelor europene transfrontaliere de cooperare în domeniul culturii şi al educaţiei, ca un instrument important de promovare a sentimentului identităţii europene comune;

21. solicită Comisiei să acorde atenţie echilibrării capacităţii de mobilitate între statele membre şi între regiuni, atât pentru experţi, cât şi pentru cei implicaţi în cercetare, învăţământ şi instruire;

22. solicită consultări publice derulate de Comisie, care să fie folosite într-un mod mai eficient ca mijloc de angajare a cetăţenilor în dialog, astfel încât rezultatele politicii să corespundă într-o mai mare măsură aşteptărilor acestora; consideră că aceste consultări ar trebui să fie disponibile în toate limbile oficiale şi ar trebui să se desfăşoare în mod proactiv, în cooperare cu organismele locale şi naţionale, cu ONG-uri, cu sindicate şi alţi multiplicatori; solicită Comisiei să îşi revizuiască, în acest sens, orientările privind consultările.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	24.1.2012
Rezultatul votului final	+: –: 0:	23 2 0
Membri titulari prezenţi la votul final	Maria Badia i Cutchet, Zoltán Bagó, Malika Benarab-Attou, Piotr Borys, Santiago Fisas Ayxela, Lorenzo Fontana, Mary Honeyball, Petra Kammerevert, Morten Løkkegaard, Emma McClarkin, Marek Henryk Migalski, Katarína Neveďalová, Doris Pack, Chrysoula Paliadeli, Marie-Thérèse Sanchez-Schmid, Marco Scurria, Emil Stoyanov, Hannu Takkula, László Tőkés, Helga Trüpel, Marie-Christine Vergiat, Sabine Verheyen, Milan Zver
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Ivo Belet, Seán Kelly, Georgios Papanikolaou, Inês Cristina Zuber

AVIZ al Comisiei pentru afaceri constituţionale (8.12.2011)

destinat Comisiei pentru petiţii

referitor la Raportul privind cetăţenia UE în 2010 - Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetăţenilor UE

(2011/2182(INI))

Raportoare pentru aviz: Zita Gurmai

SUGESTII

Comisia pentru afaceri constituţionale recomandă Comisiei pentru petiţii, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluţie ce urmează a fi adoptată:

1. salută abordarea mai degrabă proactivă decât descriptivă din raportul pe 2010 al Comisiei privind cetăţenia, care oferă o viziune de ansamblu mai bună asupra măsurilor pe care Comisia le va lua pe viitor;

2. reaminteşte faptul că cetăţenia UE trebuie privită ca un set de drepturi şi obligaţii care se aplică resortisanţilor Uniunii Europene în conformitate cu articolul 20 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;

3. regretă, cu toate acestea, diferenţa dintre dispoziţiile privind cetăţenia din tratate şi practicile curente; reaminteşte, în acest context, că cetăţenia UE reprezintă un set suplimentar de drepturi garantate prin tratatele UE, consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi dezvoltate în dreptul derivat;

4. subliniază că o mai bună reglementare nu înseamnă, în principiu, mai puţine reglementări şi că, în multe domenii politice, pentru asigurarea respectării legii este adesea necesară o legislaţie cu caracter obligatoriu;

5. reaminteşte că participarea democratică, care decurge din drepturile electorale, nu poate fi impusă cetăţenilor, ci trebuie să se realizeze din iniţiativa lor; consideră, în această privinţă, că procesul electoral reprezintă un mijloc de a da cetăţenilor UE sentimentul că democraţia le aparţine; subliniază că partidele politice europene au un rol esenţial în formarea demos-ului european, contribuind la îmbogăţirea „identităţii europene” a cetăţenilor; prevede, de asemenea, că persoanele fizice vor putea, în mod individual, să devină membri ai oricărui partid politic european doresc; invită partidele politice la nivel naţional şi european să promoveze dimensiunea şi tematicile europene, de exemplu prin organizarea de instruiri pentru cadrele lor;

6. subliniază faptul că partidele politice europene şi instituţiile politice europene au devenit factori esenţiali ai vieţii politice din Uniunea Europeană, dând formă şi reflectând poziţiile fiecăreia dintre diversele „familii politice”;

7. reaminteşte că partidele politice europene şi faptul că acestea vor dobândi personalitate juridică în temeiul dreptului Uniunii Europene - după cum se aşteaptă în urma revizuirii Regulamentului nr. 2004/2003 - vor demonstra beneficiile practice pe care obţinerea cetăţeniei Uniunii Europene le are pentru cetăţeni;

8. regretă faptul că numeroşi cetăţeni ai Uniunii Europene nu sunt încă bine informaţi cu privire la drepturile lor în calitate de cetăţeni ai UE; solicită statelor membre să-şi intensifice în mod semnificativ eforturile de a furniza informaţii utile şi practice cu privire la drepturile aferente cetăţeniei UE - inclusiv drepturile electorale şi aderarea şi înfiinţarea de partide politice – ajutându-şi astfel cetăţenii să beneficieze pe deplin de aceste drepturi, chiar şi atunci când îşi au reşedinţa în alt stat membru al UE decât al lor;

9. recunoaşte provocarea pe care o reprezintă scăderea generală constantă a participării la vot în alegeri;

10. subliniază că, pe lângă principiile comune democratice, pentru a creşte participarea la vot sunt necesare şi unele consideraţii practice, precum şi simboluri europene puternice (de exemplu organizarea alegerilor europene în acelaşi timp în toate statele membre);

11. solicită statelor membre să facă astfel încât rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European să fie publicate în acelaşi timp în întreaga UE, evitând riscul ca rezultatul dintr-un stat membru să influenţeze votul în altele;

12. salută intenţia Comisiei de a îmbunătăţi mecanismul actual de prevenire a votului dublu la alegerile pentru Parlamentul European;

13. solicită Comisiei, având în vedere aderarea iminentă a Uniunii Europene la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (CEDO) şi la primul protocol al acesteia, să examineze practica anumitor state membre de a retrage dreptul de vot resortisanţilor lor care se stabilesc pe teritoriul altui stat membru pentru o perioadă extinsă;

14. atrage atenţia asupra faptului important că cetăţenii europeni vor beneficia de statutul lor de europeni doar dacă ei şi toţi ceilalţi actori, cum ar fi statele membre, instituţiile UE etc., sunt conştienţi de drepturile şi de responsabilităţile care le revin; îşi exprimă speranţa că 2013, Anul european al cetăţenilor, va aduce o creştere semnificativă a nivelului general de conştientizare a statutului cetăţenilor europeni;

15. salută intenţia Comisiei de a simplifica utilizarea de către actorii implicaţi a sprijinului financiar oferit pentru transpunerea în practică a drepturilor aferente cetăţeniei UE şi salută eforturile Comisiei de a asigura resurse financiare suficiente pentru programele respective; solicită Comisiei, în această privinţă, să evalueze măsura în care aceste programe sunt deschise fundaţiilor politice, care sunt prin definiţie motoare ale promovării cetăţeniei active;

16. subliniază că ar trebui accentuată informarea cu privire la drepturile şi obligaţiile conferite de cetăţenia europeană, în cadrul Instrumentului de asistenţă pentru preaderare;

17. reaminteşte că asociaţiile, fundaţiile şi societăţile mutuale sunt parte integrantă a societăţii în întreaga Europă, iar dimensiunea lor europeană ar fi consolidată dacă li s-ar conferi un statut european; invită comisia competentă, în acest context, să examineze prin ce iniţiative ar putea fi cel mai bine promovată adoptarea unui statut european al asociaţiilor, fundaţiilor şi societăţilor mutuale;

18. reaminteşte şi salută faptul că drepturile legate de cetăţenia UE sunt acum completate de un nou drept, Iniţiativa cetăţenilor europeni (ICE), care va deveni aplicabilă începând din aprilie 2012;

19. solicită statelor membre şi instituţiilor UE să ia, în timp util, toate măsurile administrative şi practice necesare pentru ca cetăţenii UE să poată participa mai intens la viaţa democratică a Uniunii prin intermediul Iniţiativei cetăţenilor;

20. solicită tuturor actorilor să folosească timpul rămas până la data aplicării Regulamentului privind ICE pentru a promova la scară largă acest instrument al democraţiei participative.

21. invită toate părţile interesate să utilizeze resursele TIC pentru a promova comunicarea cu cetăţenii UE;

22. invită Comisia şi statele membre să ia în considerare organizarea unor cursuri în domeniul educaţiei civice europene, pentru a promova rolul Uniunii Europene în rândul tinerei generaţii;

23 subliniază că eliminarea obstacolelor în calea dobândirii cetăţeniei şi o participare mai directă a cetăţenilor prin intermediul partidelor politice europene şi prin Iniţiativa cetăţenilor reprezintă paşi esenţiali pentru o Europă mai prezentă şi o democraţie cu mai multă substanţă;

24. sprijină iniţiativa Comisiei de a furniza mass-mediei un număr mai mare de informaţii despre UE; invită statele membre şi trusturile mass-media să îmbunătăţească transmiterea informaţiilor despre UE, de exemplu prin intermediul canalelor naţionale de televiziune.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	22.11.2011
Rezultatul votului final	+: –: 0:	17 3 0
Membri titulari prezenţi la votul final	Andrew Henry William Brons, Carlo Casini, Andrew Duff, Ashley Fox, Giuseppe Gargani, Matthias Groote, Roberto Gualtieri, Enrique Guerrero Salom, Gerald Häfner, Daniel Hannan, Stanimir Ilchev, Constance Le Grip, Morten Messerschmidt, Paulo Rangel, Algirdas Saudargas, György Schöpflin, József Szájer, Rafał Trzaskowski
Membri supleanţi prezenţi la votul final	John Stuart Agnew, Zuzana Brzobohatá, Dimitrios Droutsas, Marietta Giannakou, Alain Lamassoure, Íñigo Méndez de Vigo

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	28.2.2012
Rezultatul votului final	+: –: 0:	24 1 2
Membri titulari prezenţi la votul final	Margrete Auken, Elena Băsescu, Heinz K. Becker, Victor Boştinaru, Simon Busuttil, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Ágnes Hankiss, Roger Helmer, Iliana Malinova Iotova, Carlos José Iturgaiz Angulo, Peter Jahr, Miguel Angel Martínez Martínez, Erminia Mazzoni, Willy Meyer, Mariya Nedelcheva, Nikolaos Salavrakos, Adina-Ioana Vălean, Rainer Wieland, Cecilia Wikström, Tatjana Ždanoka
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Sonia Alfano, Vicente Miguel Garcés Ramón, Marian Harkin, Axel Voss, Angelika Werthmann
Membri supleanţi [articolul 187 alineatul (2)] prezenţi la votul final	Jill Evans, Sylvie Guillaume, Jan Kozłowski, Elisabeth Morin-Chartier

Aviz juridic - Politica de confidențialitate