Procedură : 2011/2195(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0084/2012

Texte depuse :

A7-0084/2012

Dezbateri :

Voturi :

PV 18/04/2012 - 7.5
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2012)0125

RAPORT     
PDF 194kWORD 188k
29.3.2012
PE 478.701v02-00 A7-0084/2012

referitor la rolul politicii de coeziune în regiunile ultraperiferice din Uniunea Europeană în contextul Strategiei „Europa 2020”

(2011/2195(INI))

Comisia pentru dezvoltare regională

Raportor: Nuno Teixeira

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru bugete
 AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la rolul politicii de coeziune în regiunile ultraperiferice din Uniunea Europeană în contextul Strategiei „Europa 2020”

(2011/2195(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere dispozițiile coroborate ale articolelor 355 și 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care recunoaște un statut special al regiunilor ultraperiferice, și articolul 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE privind sistemul de ajutor de stat în aceste regiuni,

–   având în vedere articolul 174 și articolele următoare din TFUE, care stabilesc drept obiectiv coeziunea economică, socială și teritorială și definesc instrumentele financiare structurale necesare pentru a atinge acest obiectiv,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 mai 2004, intitulată „Un parteneriat mai puternic pentru regiunile ultraperiferice” (COM(2004)0343),

–   având în vedere Rezoluția sa din 28 septembrie 2005 referitoare la un parteneriat consolidat pentru regiunile ultraperiferice(1),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2007 intitulată ,, Strategie pentru regiunile ultraperiferice: realizări și perspective” (COM(2007)0507) și Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 12 septembrie 2007 anexat acestei comunicări, intitulat ,,Strategie pentru regiunile ultraperiferice: realizări și perspective” (SEC(2007)1112),

–   având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2008 referitoare la Strategia pentru regiunile ultraperiferice: realizări și perspective(2),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 octombrie 2008 intitulată ,,Regiunile ultraperiferice: un atu pentru Europa” (COM(2008) 0642),

–   având în vedere memorandumul comun al regiunilor ultraperiferice din 14 octombrie 2009 privind ,,Regiunile ultraperiferice în perspectiva anului 2020”,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–   având în vedere memorandumul comun semnat de Spania, Franța, Portugalia și regiunile ultraperiferice din 7 mai 2010, intitulat ,,O viziune reînnoită asupra strategiei europene pentru regiunile ultraperiferice”,

–   având în vedere concluziile celei de a 3022-a reuniuni a Consiliului Afaceri Generale din 14 iunie 2010(3),

–   având în vedere Primul raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 24 septembrie 2010 privind impactul reformei POSEI din 2006 (COM(2010)0501),

–   având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2010 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (COM(2010)0498),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 iunie 2011 intitulată ,,Un buget pentru Europa 2020” (COM(2011)0500 – părțile 1 și 2),

–   având în vedere propunerea de regulament al Consiliului din 29 iunie 2011 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (COM(2011)0398),

–   având în vedere raportul intitulat ,,Regiunile ultraperiferice din UE și piața unică: influența UE în lume”, din 12 octombrie 2011, adresat dlui Michel Barnier, membru al Comisiei Europene, prezentat de către dl Pedro Solbes Mira,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliul European din 18 octombrie 2010 intitulată ,,Aviz al Comisiei în conformitate cu articolul 355 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene privind inițiativa guvernului francez de a modifica statutul insulei Saint-Barthélemy în raport cu Uniunea” (COM(2010)0559) și Decizia 2010/718/UE a Consiliului European din 29 octombrie 2010 de modificare a statutului în raport cu Uniunea Europeană al Insulei Saint-Barthélemy(4),

–   având în vedere declarația finală a celei de-a XVII-a Conferințe a președinților regiunilor ultraperiferice ale Uniunii Europene din 3 și 4 noiembrie 2011,

–   având în vedere contribuția regiunilor ultraperiferice din 15 ianuarie 2010 la consultarea publică referitoare la documentul de lucru al Comisiei - Consultare privind viitoarea strategie „UE 2020” (COM(2009)0647),

–   având în vedere contribuția comună a regiunilor ultraperiferice din 28 ianuarie 2011 la cel de-al Cincilea raport referitor la coeziunea economică, socială și teritorială,

–   având în vedere contribuția regiunilor ultraperiferice ale UE din 28 februarie 2011, intitulată „Către un Act privind piața unică” (COM(2010)0608, din 27 octombrie 2010),

–   având în vedere platforma comună din 6 iulie 2010 adresată Președintelui Comisiei Europene, José Manuel Durăo Barroso, de către Conferința deputaților în Parlamentul European din regiunile ultraperiferice,

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru bugete și al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0084/2012),

A. întrucât tratatul prevede, la articolul 349, un temei juridic propriu, fondat pe dreptul primar, care a permis consolidarea unui statut juridic specific și a politicilor comune în beneficiul regiunilor ultraperiferice;

B.  întrucât politica de coeziune trebuie să se alinieze cu Strategia UE 2020, care prevede organizarea inițiativelor politice în jurul unei creșteri inteligente, sustenabile și favorabile incluziunii, să integreze elementele strategiei, încurajând o economie cu o rată ridicată a ocupării forței de muncă, ce favorizează coeziunea socială și teritorială, și trebuie să abordeze într-un mod adecvat dimensiunea ultraperiferică; întrucât, în cazul unei regiuni ultraperiferice (RUP), condițiile de pornire pentru a atinge aceste obiective sunt mai dificile decât în alte regiuni, iar regiunile ultraperiferice își asumă angajamentul de a coopera în vederea atingerii, până în 2020, a celor cinci obiective în materie de ocupare a forței de muncă, inovare, educație, incluziune socială, climă și energie; întrucât necesitatea de a orienta obiectivele Strategiei Europa 2020 către exploatarea potențialului lor și către creșterea domeniilor de excelență nu permite totuși ignorarea obstacolelor structurale cu care se confruntă aceste regiuni și nici a rolului fundamental de dezvoltare jucat de sectoarele tradiționale;

C. întrucât, deși politica de coeziune trebuie să rămână unul dintre principalele instrumente de acțiune europeană pentru reducerea disparităților din regiunile europene, în general, și din RUP, în particular, urmărind integrarea acestor regiuni pe piața internă și afirmarea lor în spațiul geografic respectiv, promovarea dezvoltării și a convergenței economice a acestor regiuni cu UE continentală, precum și îndeplinirea obiectivelor Strategiei „Europa 2020”, fondurile europene constituind instrumente primordiale în acest sens, această politică europeană nu poate soluționa singură toate dificultățile cu care se confruntă RUP;

D. întrucât marea provocare pentru economiile ultraperiferice constă în a transforma propriile constrângeri în potențial și oportunități de creștere, utilizând instrumente care permit reducerea disparităților în materie de liberă circulație a persoanelor și a mărfurilor, a capitalurilor și a serviciilor, iar provocări precum globalizarea, schimbările climatice, aprovizionarea cu energie, dezvoltarea energiilor regenerabile, gestionarea durabilă a resurselor naturale, marine și agricole și presiunile demografice necesită coordonarea tuturor politicilor și instrumentelor Uniunii;

E.  întrucât deteriorarea situației economice provocate de criza economică și financiară este mult mai acută în RUP decât în restul regiunilor europene, evidențiind deficiențele structurale ale economiilor lor și dependența de exterior a acestor regiuni;

F.  întrucât investițiile europene în regiunile ultraperiferice nu constituie numai o politică de recuperare a decalajelor și de compensare a dezavantajelor, ci sunt, de asemenea, investiții realizate în beneficiul și avantajul întregii Uniuni Europene,

Un tratament diferențiat și de ansamblu pentru RUP

1.  insistă ca, în conformitate cu TFUE, regiunile ultraperiferice să aibă dreptul la un tratament diferențiat și de ansamblu, care să le permită să beneficieze de un număr maxim de ajutoare, indiferent de nivelul de dezvoltare al acestora, astfel încât particularitățile lor să fie luate în considerare și protejate în mod corespunzător;

2.  subliniază necesitatea, în conformitate cu concluziile celui de-al Cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială, de a spori flexibilitatea instrumentelor politicii de coeziune astfel încât să permită investiții capabile să asigure un nivel de creștere și de dezvoltare în linie cu obiectivele strategiei UE 2020, chiar în prezența unor condiții geografice și demografice speciale;

3.  împărtășește ideea potrivit căreia RUP trebuie să urmărească obiectivele principale definite în Strategia Europa 2020, dar subliniază necesitatea de a le modula în funcție de propriile lor contexte, ținând seama de diversitatea lor regională, de situația lor structurală și de avantajele lor potențiale; susține totodată că articolul 349 din TFUE, care prevede adoptarea de măsuri specifice pentru a atenua impactul caracteristicilor regiunilor ultraperiferice, ar trebui utilizat într-o măsură mai mare și ar trebui să i se acorde influența juridică, instituțională și politică de care are nevoie pentru a asigura o integrare echitabilă a RUP și a permite dezvoltarea economică și socială a acestora în cadrul pieței interne și, la scară mai mare, în cadrul Uniunii, precum și participarea lor deplină, în aceleași condiții cu celelalte regiuni, la toate programele relevante ale Uniunii;

4.  consideră că este necesară flexibilitatea față de regiunile ultraperiferice în ceea ce privește accentul asupra celor trei obiective tematice principale, stabilite în noile propuneri de regulamente începând cu 2014, ceea ce ar evita restrângerea, în mod disproporționat, a posibilităților de diversificare și de dezvoltare a potențialului existent, precum și a posibilităților de utilizare a avantajelor lor comparative și competitive;

5.   susține utilizarea altor criterii pentru determinarea eligibilității regiunilor ultraperiferice în vederea alocării fondurilor structurale, întrucât criteriul PIB „pe cap de locuitor” nu reflectă realitățile specifice și contravine spiritului statutului de regiune ultraperiferică și tratatului în sine; solicită, în acest sens, punerea în aplicare a unui criteriu specific, care să includă regiunile ultraperiferice printre regiunile cel mai puțin dezvoltate, indiferent de nivelul PIB-ului lor, această abordare fiind cel mai bine adaptată condițiilor specifice ale acestora; insistă, de asemenea, ca ratele de cofinanțare pentru regiunile ultraperiferice să fie de 85 % pentru toate instrumentele de sprijin acordate acestor regiuni; pentru o mai bună executare, solicită prelungirea termenului de executare a fondurilor în regiunile ultraperiferice;

6.  regretă, în cadrul suplimentării alocării FEDER, propunerea de reducere drastică a sumelor alocate RUP și regiunilor cu o densitate scăzută a populației aferente perioadei financiare 2014–2020 și își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că această alocare, inițial concepută pentru a compensa efectele deficiențelor structurale ale regiunilor ultraperiferice și ale celor cu o densitate scăzută a populației, poate fi denaturată de direcționarea creditelor, în proporție de 50 %, către alte obiective; solicită ca această alocare să fie ridicată la un nivel de cofinanțare de 85 %, după modelul principalelor credite din cadrul FEDER; solicită, în acest sens, ca efortul financiar necesar pentru a pune în aplicare Strategia Europa 2020 să presupună accesul la ajutoare europene cel puțin identice în termeni reali cu cele din actualul cadru financiar, pentru a permite punerea în aplicare în mod coerent și eficace a Strategiei Europa 2020;

7.  regretă că, pentru următoarea perioadă de programare, au fost efectuate reduceri în alte domenii care țin de coeziune – mai exact, Comisia propune o reducere generală cu 5,1 % în prețuri constante din 2011 a finanțării destinate coeziunii economice, sociale și teritoriale, procentaj care include o reducere cu 20,2 % a finanțării destinate regiunilor de convergență (excluzând regiunile de tranziție), o reducere cu 5,6 % a finanțării destinate regiunilor de competitivitate și o reducere cu 2,9 % a sumelor alocate din Fondul de coeziune;

8.  salută planul Comisiei de a include în CFM 2014 – 2020 o linie bugetară pentru „Regiunile ultraperiferice și regiunile foarte slab populate”, întrucât astfel se va crea o legătură mai clară între fondurile alocate acestor regiuni și obiectivele acestora;

9.  atrage atenția asupra faptului că, în propunerea de regulament privind următorul FSE, nu trebuie să se omită din nou menționarea situației regiunilor ultraperiferice, ținându-se seama nu doar de caracteristicile structurale menționate la articolul 349 din TFUE, ci și de situația lor economică specială, care le plasează printre regiunile cu cele mai ridicate rate ale șomajului din UE;

10. subliniază necesitatea de a adapta politicile fiscale și vamale europene pentru a consolida competitivitatea economiilor ultraperiferice; subliniază, de asemenea, că existența dispozitivelor fiscale și vamale corespunzătoare are o importanță capitală în diversificarea activității economice și în crearea de locuri de muncă durabile în regiunile ultraperiferice;

11. susține necesitatea ca cetățenii din RUP să beneficieze de avantajele pieței interne în aceleași condiții cu ceilalți cetățeni ai Uniunii Europene și solicită adoptarea de măsuri în conformitate cu recomandările raportului „Solbes”; solicită să se ia în considerare posibilitatea de a se elabora un cadru specific privind ajutoarele de stat acordate regiunilor ultraperiferice și se pronunță în favoarea menținerii nivelurilor actuale de intensitate a ajutoarelor pentru investiții acordate întreprinderilor mari, mijlocii și mici și posibilitatea de a se acorda ajutoare de funcționare care să nu fie degresive și nici limitate în timp, într-un cadru normativ flexibil, având în vedere că aceste ajutoare au dovedit că nu dăunează concurenței și că sprijină RUP în îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020, îndeosebi în ceea ce privește inovarea, cercetarea și mediul; subliniază, în acest context, importanța serviciilor publice pentru coeziunea economică, socială și teritorială a regiunilor ultraperiferice, în special în domeniul transportului aerian și maritim, al serviciilor poștale, al energiei și al comunicațiilor;

12. subliniază importanța susținerii întreprinderilor mici și mijlocii prin alocarea de fonduri de către Uniune, în vederea dezvoltării structurilor de producție din RUP, precum și ca mijloc de promovare a competențelor lucrătorilor, îmbunătățindu-se astfel produsele specifice regiunii și economia locală;

13. consideră că intervențiile Uniunii trebuie să urmărească obiectivul de a juca un rol-cheie și de a dinamiza spiritului de inițiativă, pentru a edifica, utilizând RUP ca punct de plecare, poli de excelență pe baza sectoarelor care valorifică atuurile și competențele, cum ar fi gestionarea deșeurilor, sursele de energie regenerabilă, autosuficiența energetică, biodiversitatea, mobilitatea studențească, cercetarea în domeniul climei sau, de asemenea, gestionarea crizelor; consideră că, dacă măsurile adoptate la nivelul și pe baza caracteristicilor generale ale continentului european nu sunt întotdeauna eficace în regiunile ultraperiferice, dispozitivele experimentale autorizate de articolul 349 din tratat, care cunosc un veritabil succes, pot fi extinse la restul Uniunii; îndeamnă Comisia să extindă la nivelul maxim desfășurarea de experimente în cadrul acestor regiuni, în scopul unei creșteri novatoare, solidare și durabile;

Un cadru corespunzător și specific pentru politicile europene în regiunile ultraperiferice

14. solicită consolidarea măsurilor de sprijin pentru agricultură în cadrul POSEI, pentru a face față concurenței producătorilor care beneficiază de costuri de producție mai mici și sprijină menținerea dispozitivelor specifice dedicate regiunilor ultraperiferice în cadrul PAC;

15. apără necesitatea de a realiza o analiză prealabilă a impactului proiectelor de reglementare europeană la nivelul economiilor regiunilor ultraperiferice;

16. subliniază necesitatea de a menține măsurile de gestionare durabilă și de protejare a resurselor marine, de a restricționa progresiv accesul la zonele maritime identificate ca fiind sensibile din punct de vedere biogeografic numai la flotele locale și care utilizează unelte de pescuit ecologice, de a valoriza acvacultura, de a reintroduce posibilitatea de a acorda ajutoare pentru reînnoirea flotei în vederea îmbunătățirii condițiilor de securitate și de igienă și a punerii în aplicare a bunelor practici, și solicită o consolidare a compensării costurilor suplimentare din cadrul POSEI în domeniul pescuitului; subliniază necesitatea de a dispune de o abordare mai bine adaptată la realitățile fiecărei regiuni, pe baza modelelor de dezvoltare a filierei elaborate de către actorii locali;

17. regretă faptul că propunerea de reformă a politicii comune a pescuitului nu ține seama, în mod suficient, de situația și de condițiile regiunilor ultraperiferice; subliniază dimensiunea maritimă a regiunilor ultraperiferice și importanța activității de pescuit în amenajarea teritoriului și pentru ocuparea populațiilor locale, având în vedere zona economică exclusivă a acestora, al cărei potențial trebuie să ia forma unor măsuri concrete pentru o adevărată economie maritimă și să fie luat în considerare în mod corespunzător în programul de politică maritimă europeană integrată; reamintește interesul economic în creștere de care se bucură imensa bogăție biogenetică și minerală a fundului mării din RUP, precum și importanța de a ține seama de acestea în cadrul „noii strategii europene pentru RUP”, cu scopul de a asigura dezvoltarea unei economii a cunoașterii bazate pe mare; susține, în acest context, că RUP trebuie să ocupe un loc central în cadrul politicii maritime a Uniunii, subliniind rolul pe care acestea îl pot juca în ceea ce privește exploatarea durabilă a mărilor și a zonelor de coastă, precum și în ceea ce privește guvernanța maritimă internațională, și că RUP din Oceanul Atlantic sunt destinate să facă parte din strategia pentru Oceanul Atlantic în curs de elaborare;

18. reamintește importanța sectorului turistic și invită Comisia să accelereze punerea în aplicare a planului de acțiune european și să garanteze o mai bună coordonare a liniilor de finanțare existente, acordând o atenție specială regiunilor ultraperiferice;

19. subliniază faptul că regiunile ultraperiferice intenționează să mizeze pe o strategie pentru cercetare și inovare, precum și pe o creștere a mediului de afaceri; mai ales prin încurajarea spiritului antreprenorial în rândul tinerilor, cu precădere pentru dezvoltarea de IMM-uri și evitarea șomajului în rândul tinerilor; susține crearea de infrastructuri tehnologice și de centre de inovare de anvergură europeană, dezvoltarea de proiecte și parteneriate cu entități din sistemul științific și tehnologic, schimbul de idei și de bune practici prin intermediul rețelelor europene pentru susținerea inovării și al strategiilor de specializare inteligentă, precum platforma S3, precum și al investițiilor pe termen lung destinate RUP în cadrul finanțării coeziunii și pentru a garanta o participare activă la proiectele emblematice ale Strategiei UE 2020; solicită continuarea eforturilor depuse până în prezent în ceea ce privește RUP, pentru a intensifica activitatea de înființare a structurilor locale pentru cercetare la nivelul potențialului lor, pe de o parte, și pentru a încuraja și a sprijini dezvoltarea unor universități atractive, performante, dotate cu mijloace reale și care să se ridice la standardele universităților prezente în restul teritoriului Uniunii, pe de altă parte;

20. subliniază necesitatea de a se facilita sinergia între fondurile politicii de coeziune și Programul-cadru de cercetare și dezvoltare, în scopul accelerării dezvoltării regiunilor ultraperiferice și al stopării subutilizării fondurilor pentru cercetare;

21. subliniază faptul că un spațiu unic european al transporturilor trebuie să contribuie la o creștere favorabilă incluziunii a regiunilor ultraperiferice, să reducă deficitul acestora de accesibilitate și să lupte împotriva schimbărilor climatice; solicită crearea unui cadru specific pentru susținerea sectorului transporturilor în RUP, îndeosebi în favoarea transporturilor în comun și pentru dezvoltarea transportului maritim între insule; solicită, de asemenea, crearea unor platforme logistice și pledează în favoarea punerii în aplicare a unor proiecte de tipul autostrăzilor maritime; subliniază potențialul programului Marco Polo pentru RUP; solicită Comisiei o mai mare flexibilitate a acestuia și prelungirea sa până după 2013, precum și ca „mecanismul de conectare a Europei” să conțină referiri specifice la RUP; insistă asupra integrării regiunilor ultraperiferice în rețeaua TEN-T și în noul instrument care vizează facilitarea interconexiunilor în Europa;

22. reamintește că dependența regiunilor ultraperiferice de combustibilii fosili importați duc la costuri suplimentare ridicate; ia act de faptul că investițiile politicii regionale în regiunile ultraperiferice pentru combaterea schimbărilor climatice sunt relativ scăzute; propune consolidarea sectorului energiilor regenerabile și a eficienței energetice, prin inițiative precum „Pactul insulelor”, care are ca scop elaborarea de planuri locale de acțiune pentru energiile regenerabile și de proiecte profitabile, pentru a se obține o reducere a emisiilor de CO2 cu cel puțin 20 % până în 2020, prin crearea unui program propriu, destinat proiectelor de cercetare în domeniul energiilor regenerabile și al diversificării bazei energetice regionale și, în special, în domeniul energiei geotermale, maremotrice și pe bază de hidrogen, precum și crearea unui program specific în domeniul energetic pentru reducerea costurilor aferente distanței, infrastructurilor și serviciilor prestate, cu scopul de a încuraja politicile ambițioase asumate de RUP în materie de dezvoltare a energiilor regenerabile;

23. constată cu îngrijorare efectele schimbărilor climatice în RUP, în special creșterea nivelului apelor; invită Uniunea să abordeze aceste probleme în cadrul strategiei sale de prevenire a schimbărilor climatice și de răspuns la acestea; recomandă utilizarea corespunzătoare a resurselor energetice și dezvoltarea potențialului energiei din surse regenerabile;

24. îndeamnă Comisia să creeze un program specific în domeniul energiei, al transporturilor și al tehnologiei informației și comunicării, pe baza POSEI, cu cel mai ridicat grad posibil de sinergii cu celelalte elemente ale acțiunii Uniunii în aceste domenii;

25. consideră că este necesar ca statele membre să fie ajutate să se asigure că locuitorii acestor regiuni au acces deplin la sursele de informare și la mijloacele de comunicare oferite de noile tehnologii, de exemplu la tehnologiile de bandă largă și tehnologiile wireless, inclusiv prin satelit, și, în special, la infrastructura în bandă largă, astfel încât să se promoveze creșterea economică și o mai bună administrare prin intermediul digitalizării serviciilor; invită Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru ca toți locuitorii din regiunile ultraperiferice să aibă acces la internet în bandă largă până în 2013;

26. având în vedere faptul că economia digitală este, fără îndoială, un factor motrice al dezvoltării economice în Uniunea Europeană, recunoaște efectele problemei tot mai acute pe care o reprezintă excluderea digitală, care poate deveni un obstacol considerabil în calea dezvoltării;

27. consideră că finanțările novatoare destinate politicii de coeziune ar putea răspunde parțial la lipsa cronică de investiții cu care se confruntă microîntreprinderile/IMM-urile din RUP și . subliniază necesitatea îmbunătățirii accesului la finanțări pentru întreprinderile din RUP, îndeosebi prin stabilirea unui dialog cu „Grupul BEI” și prin sprijinirea atât a creării de fonduri de investiții de proximitate în fiecare RUP, cât și a dezvoltării piețelor de capital de risc regionale, în conformitate cu propunerea din raportul elaborat de Pedro Solbes Mira, referitor la regiunile ultraperiferice europene în cadrul pieței unice, menționat mai sus; solicită Comisiei să propună Parlamentului și Consiliului un act legislativ în acest sens;

28.  solicită ca, în domenii limitate, să fie puse în aplicare dispozitive experimentale în aceste regiuni în ceea ce privește atribuirea contractelor de achiziții publice, cu scopul de a balansa procedurile de alocare prin luarea în considerare a teritorialității actorilor-concurenți;

O mai bună guvernanță și integrare a regiunilor ultraperiferice în UE și în spațiul geografic al acesteia

29. susține o mai mare participare din partea autorităților regionale ale RUP la pregătirea și executarea programelor Uniunii, în conformitate cu principiile flexibilității, adaptabilității și modularității, ca parte a subsidiarității și a unei guvernanțe pe mai multe niveluri și în parteneriat cu sectorul privat și societatea civilă, cu scopul de a garanta că necesitățile lor specifice sunt luate în considerare la toate nivelurile procesului decizional, precum și o mai mare vizibilitate a acestor regiuni în cadrul instituțiilor europene;

30. consideră că unul dintre principalele puncte slabe ale RUP îl constituie gestionarea resurselor lor; consideră că este necesară dotarea acestora cu elemente suficiente care să le permită gestionarea propriilor investiții, în special în ceea ce privește infrastructurile, nu doar transporturile, ci și apa, energia și gestionarea deșeurilor;

31. reamintește că raportul elaborat Pedro Solbes Mera referitor la regiunile ultraperiferice europene în cadrul pieței unice, menționat anterior, a evidențiat faptul că economiile RUP sunt constrânse aproape sub toate aspectele de costurile suplimentare; de asemenea, atrage atenția Comisiei asupra situațiilor de monopol, abuzuri de poziție dominantă și carteluri, care au drept consecință inechitabilă accentuarea costului ridicat de trai; solicită Comisiei să realizeze un studiu detaliat cu privire la formarea prețurilor în regiunile ultraperiferice, pentru a stabili pârghiile de acțiune adecvate pentru a spori eficiența pieței comune în aceste teritorii;

32. constată rolul regiunilor ultraperiferice în calitate de frontiere ale UE cu restul lumii și pledează pentru o abordare, îndeosebi continuând ideile anunțate de către Comisie în parteneriat cu regiunile ultraperiferice, care să recunoască vecinătatea UE cu țările terțe, inclusiv cu țările în cazul cărora există relații istorico-culturale privilegiate; atrage atenția asupra dificultăților de integrare din respectivele zone geografice și a necesității de a găsi formule inovatoare specifice care să încurajeze o integrare regională reală prin programe și proiecte comune între regiunile ultraperiferice și țările terțe învecinate, precum și de a contribui la stabilirea unei conectivități corespunzătoare în zonele geografice respective; subliniază importanța impactului dimensiunii externe a anumitor politici europene asupra RUP și necesitatea de a se realiza studii pentru a se măsura impactul acordurilor internaționale în materie de schimburi comerciale și de pescuit și efectele acestora asupra RUP și a producțiilor locale ale acestor regiuni, stabilindu-se, de asemenea, măsuri compensatorii care să permită remedierea prejudiciile cauzate de încheierea acestor acorduri;

33. regretă reticența inițială de care a dat dovadă DG Comerț în a lua în considerare caracteristicile ultraperiferice în timpul negocierii acordurilor de parteneriat economic (APE), și îndeamnă Comisia să continue să caute compromisuri care respectă interesele regiunilor periferice în cauză în cadrul acordurilor definitive care urmează să fie încheiate cu țările ACP;

34. reamintește încă o dată necesitatea unei sinergii mai bune între fondurile politicii de coeziune și Fondul european de dezvoltare, pentru a îmbunătăți proiectele de interes comun și integrarea regională a regiunilor ultraperiferice; reamintește, în acest sens, poziția repetată a Parlamentului European față de un buget FED;

35. subliniază importanța cooperării teritoriale pentru RUP și solicită continuarea programelor de cooperare teritorială în aceste regiuni; pledează, în acest context, în favoarea unei flexibilități normative, în vederea unei mai bune utilizări a creditelor bugetare disponibile și a concretizării proiectelor de cooperare, precum și în favoarea unei majorări la 85 % a ratei de cofinanțare FEDER, astfel încât să se acorde o importanță sporită cooperării transnaționale și, în ceea ce privește RUP, să se elimine criteriul privind cei 150 km de frontieră maritimă în cooperarea transfrontalieră; subliniază, de asemenea, faptul că situarea geografică privilegiată și importanța rolului geostrategic al RUP constituie o valoare adăugată importantă pentru Uniune în cadrul relațiilor sale cu țările din Africa, America Centrală și cu Statele Unite ale Americii;

36. consideră că dezvoltarea serviciilor transfrontaliere de guvernare electronică va contribui la integrarea RUP pe piața internă a Uniunii.

37. reamintește faptul că țările și teritoriile daneze, franceze și olandeze de peste mări, vizate la articolul 355 alineatul 1 și alineatul 2 din TFUE pot opta să devină regiuni ultraperiferice, prin alegerea statutului adecvat, și atrage atenția asupra rolului decisiv pe care actualele regiuni ultraperiferice îl pot avea în promovarea și consolidarea statutului lor;

38. semnalează iminenta acordare a statutului de regiune ultraperiferică pentru Mayotte și îndeamnă Comisia să consolideze sprijinul, în special, administrativ și tehnic, esențial pentru o absorbție adecvată a fondurilor; reamintește, în această privință, linia bugetară disponibilă pentru acțiunea pregătitoare de sprijinire a regiunii Mayotte și necesitatea de a prevedea, în următorul cadru financiar multianual, dispozitive specifice pentru această regiune sau pentru oricare alt teritoriu care ar putea fi afectat, în procesul de tranziție la statutul de regiune ultraperiferică, pentru a veni în ajutorul teritoriilor în timpul procesului de transformare în RUP;

39. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1)

JO C 227E din 21.9.2006, p. 512.

(2)

JO C 279E din 19.12.2009, p. 12.

(3)

Documentul nr. 11021/10 al Consiliului.

(4)

JO L 325, 9.12.10, p. 4.


EXPUNERE DE MOTIVE

Regiunile ultraperiferice din Uniunea Europeană constituie o serie de regiuni care, pe baza caracteristicilor lor specifice, legate de constrângeri de ordin fizic și structural, cauzate de distanță, caracterul insular, relief și climă dificile, formează un grup specific de regiuni, recunoscut de articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(1).

Aceste regiuni au un statut special, consacrat prin tratat, care le permite să beneficieze de excepții și de adaptarea normelor din cadrul acestuia, datorită caracteristicilor și constrângerilor lor specifice. Având în vedere că aceste regiuni se confruntă cu dificultăți și constrângeri permanente, care le disting în mod evident de celelalte regiuni europene, normele și programele UE nu pot fi aplicate în același mod ca în restul teritoriului UE. Punerea în aplicare a acestora trebuie să țină seama de o abordare teritorială

De aceea, în ceea ce privește viitoarea politică de coeziune în regiunile ultraperiferice, este necesar și oportun să se analizeze modul în care vor putea fi atinse obiectivele unei creșteri inteligente, ecologice și favorabile incluziunii, înscrise în Strategia UE 2020, în aceste regiuni europene, care au particularități și constrângeri permanente cauzate mai ales de distanță, fapt care justifică adoptarea de măsuri specifice de către Uniunea Europeană.

Principiile de la Cayenne, stabilite în 1999, rămân principiile fundamentale ale acțiunilor UE față de regiunile sale ultraperiferice. Conform acestor principii – principiul egalității de șanse, principiul valorii potențialului, principiul coerenței și principiul parteneriatului –, acțiunea europeană trebuie să ofere condițiile necesare pentru transformarea potențialului regiunilor ultraperiferice în factori reali de creștere economică, prin măsuri specifice.

Memorandumul privind ,,O viziune reînnoită asupra strategiei europene pentru regiunile ultraperiferice” din mai 2010 definește, în acest context, liniile principale după care trebuie să se ghideze viitoarea strategie europeană în ceea ce privește RUP, subliniind necesitatea respectării unui echilibru între potențial și constrângeri, între aspectele interne și cele externe ale politicilor Uniunii Europene, promovând o coerență teritorială și între adaptarea politicilor Uniunii Europene cu caracter general și adoptarea unor instrumente specifice în favoarea regiunilor ultraperiferice

În concluziile sale, Consiliul Afaceri Generale din 14 iunie 2010 a solicitat Comisiei Europene să prezinte un document pe această temă și să stabilească, pentru începutul anului 2012, publicarea unei comunicări privind o strategie europeană reînnoită pentru regiunile ultraperiferice; acest document trebuie să sistematizeze principalele probleme care trebuie luate în considerare în cadrul prognozelor privind performanța regiunilor ultraperiferice în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor Strategiei UE 2020. Acest document trebuie să sistematizeze principalele probleme care trebuie luate în considerare în cadrul prognozelor privind performanța regiunilor ultraperiferice în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor Strategiei UE 2020

În ceea ce privește principalele priorități ce trebuie luate în considerare de politica de coeziune în regiunile ultraperiferice în contextul UE 2020, raportorul susține:

1.  Un tratament diferențiat și de ansamblu pentru regiunile ultraperiferice ale UE care să țină seama în mod corespunzător de particularitățile acestora în cadrul politicilor UE, cu un accent sporit pe politica de coeziune, ca pârghie principală pentru micile economii ale acestora; totuși, această diferențiere nu înseamnă doar o atenție deosebită în ceea ce privește compensarea efectelor distanței, ci și includerea unei strategii adaptate care să prevadă un model de dezvoltare capabil să profite de atuurile acestora, în vederea unei competitivități și a unei creșteri economice sporite, precum și a creării mai multor locuri de muncă;

2.  O adaptare a aplicării politicilor europene în regiunile ultraperiferice ale UE, deoarece aceste regiuni vor putea atinge mai bine obiectivele coeziunii economice, sociale și teritoriale și vor putea contribui la realizarea obiectivelor Strategiei UE 2020 doar cu ajutorul unui cadru specific de politici ale UE; în domenii precum politica agricolă și pescuitul, măsurile specifice ale programului POSEI au avut succes, ceea ce ne permite să afirmăm că putem analiza posibilitatea de a lansa alte programe de acest tip în alte sectoare potențiale, precum energia și sursele de energie regenerabilă, transporturile și TIC. De asemenea, domeniile cercetării și inovării, transporturilor și telecomunicațiilor, turismului, politicii vamale și fiscale, zonelor libere și politicilor comerciale necesită o atenție deosebită în ceea ce privește punerea în aplicare a politicilor europene în regiunile ultraperiferice;

3.  O mai bună integrare a regiunilor ultraperiferice în UE, ceea ce implică o guvernanță mai eficace printr-un sistem de guvernanță pe niveluri diferite, o continuitate teritorială pentru a îmbunătăți accesul la avantajele pieței unice și o dezvoltare a integrării în contextul planurilor regionale de vecinătate. O mai bună integrare a regiunilor ultraperiferice în zonele lor geografice, prin punerea în valoare a acestor regiuni în cadrul dimensiunii externe a politicilor europene, în special în ceea ce privește relațiile lor cu țările terțe și cu țările cu care au relații istorice privilegiate.

Prin intermediul diverselor propuneri contextualizate în cadrul priorităților menționate, raportorul dorește să contribuie la identificarea unui răspuns mai echilibrat al acțiunii europene cu privire la provocările cu care se confruntă regiunile ultraperiferice din Uniunea Europeană, în contextul obiectivelor Strategiei UE 2020. De asemenea, acesta evidențiază rolul politicii de coeziune, anticipând unele chestiuni care trebuie luate în considerare în propunerea privind o strategie europeană reînnoită pentru regiunile ultraperiferice, într-o poziție care urmează să fie adoptată de Parlament.

(1)

În prezent, regiunile ultraperiferice ale Uniunii Europene sunt: Madeira, Insulele Azore, Insulele Canare, Martinica, Guadelupa, Réunion, Guyana Franceză și Saint-Martin.


AVIZ al Comisiei pentru bugete (8.3.2012)

destinat Comisiei pentru dezvoltare regională

referitor la rolul politicii de coeziune în regiunile ultraperiferice din Uniunea Europeană în contextul Strategiei UE 2020

(2011/2195(INI))

Raportor pentru aviz: Ivars Godmanis

SUGESTII

Comisia pentru bugete recomandă Comisiei pentru dezvoltare regională, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  reamintește că Strategia Europa 2020 a fost concepută ca principalul instrument pentru scoaterea economiilor europene din criza economică și că politicile regionale și de coeziune sunt recunoscute ca fiind instrumentele centrale pentru atingerea obiectivelor acesteia, datorită dimensiunii bugetare a acestora și abordării bazate pe guvernanța pe mai multe niveluri; așadar, consideră că regiunile ultraperiferice, ca parte integrantă a Uniunii, ar trebui să contribuie în mod esențial la atingerea țintelor și obiectivelor Strategiei 2020 și, prin urmare, ar trebui să li se aloce mijloacele financiare necesare pentru a se ține cont de depărtare, insularitate, suprafața redusă, relieful și clima dificile și dependența economică de un număr redus de produse, conform dispozițiilor articolului 349 din TFUE, astfel încât aceste regiuni să poată contribui pe deplin la noua strategie economică și bugetară a Uniunii Europene pentru perioada de până în anul 2020, în beneficiul lor și în beneficiul întregii UE.

2.  regretă că propunerea Comisiei privind cadrul financiar multianual pentru perioada 2014‑2020 conține propuneri de reducere care afectează întreaga serie de măsuri și obiective a politicii de coeziune (-5,1 % în prețuri constante din 2011(1)) și că nu a rămas neatinsă nici alocarea suplimentară pentru regiunile ultraperiferice; subliniază că nu se poate stabili cuantumul total al reducerilor care vizează regiunile ultraperiferice, deoarece alocarea specială de 926 de milioane EUR prevăzută de următorul CFM este destinată nu doar regiunilor ultraperiferice, ci și regiunilor nordice slab populate, astfel cum sunt definite în Protocolul nr. 6 la Tratatul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei; ia act, totuși, de faptul că alocarea suplimentară, destinată atât regiunilor ultraperiferice, cât și regiunilor nordice slab populate pentru perioada 2014-2020 (926 de milioane EUR) reprezintă aproximativ 50 % din cuantumul alocat pentru perioada 2007-2013 (1 738 milioane EUR);

3.  reamintește că regiunile ultraperiferice ar trebui să beneficieze de măsuri specifice și de finanțări suplimentare care să compenseze handicapurile care rezultă din factorii menționați la articolul 349 din Tratat; consideră că plafonarea la 85 % a ratei cofinanțării pentru regiunile ultraperiferice este un pas în direcția cea bună și invită Comisia să stabilească alte modalități de a ajuta aceste regiuni, în special dacă finanțarea care le este alocată este redusă pentru următoarea perioadă de programare;

4.  subliniază necesitatea, în conformitate cu concluziile celui de Al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială, de a spori flexibilitatea instrumentelor politicii de coeziune astfel încât să permită investiții capabile să asigure un nivel de creștere și de dezvoltare în linie cu obiectivele strategiei UE 2020, chiar în prezența unor condiții geografice și demografice speciale;

5.  subliniază necesitatea de a se facilita sinergia între fondurile politicii de coeziune și Programul‑cadru de cercetare și dezvoltare, în scopul accelerării dezvoltării regiunilor ultraperiferice și al stopării subutilizării fondurilor pentru cercetare;

6.  regretă că, pentru următoarea perioadă de programare, au fost efectuate reduceri în alte domenii care țin de coeziune – mai exact, Comisia propune o reducere generală cu 5,1 % în prețuri constante din 2011 a finanțării destinate coeziunii economice, sociale și teritoriale, procentaj care include o reducere cu 20,2 % a finanțării destinate regiunilor de convergență (excluzând regiunile de tranziție), o reducere cu 5,6 % a finanțării destinate regiunilor de competitivitate și o reducere cu 2,9 % a sumelor alocate din Fondul de coeziune;

7.  salută planul Comisiei de a include în CFM 2014 – 2020 o linie bugetară pentru „Regiunile ultraperiferice și regiunile foarte slab populate”, întrucât astfel se va crea o legătură mai clară între fondurile alocate acestor regiuni și obiectivele acestora;

8.  atrage atenția asupra necesității ca propunerea pentru viitorul cadru financiar multianual să țină cont de faptul că unele teritorii europene vor dobândi statutul de „regiune ultraperiferică” în perioada 2014-2020; solicită Comisiei să își adapteze proiecțiile bugetare în consecință.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

8.3.2012

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

18

4

6

Membri titulari prezenți la votul final

Marta Andreasen, Francesca Balzani, Jean-Luc Dehaene, Isabelle Durant, Göran Färm, José Manuel Fernandes, Eider Gardiazábal Rubial, Jens Geier, Ivars Godmanis, Ingeborg Gräßle, Carl Haglund, Jutta Haug, Monika Hohlmeier, Sidonia Elżbieta Jędrzejewska, Anne E. Jensen, Jan Kozłowski, Alain Lamassoure, Giovanni La Via, George Lyon, Barbara Matera, Claudio Morganti, Dominique Riquet, László Surján, Helga Trüpel, Derek Vaughan, Jacek Włosowicz

Membri supleanți prezenți la votul final

Frédéric Daerden, Jan Mulder

(1)

Toate cifrele utilizate în prezentul aviz se bazează pe calculele furnizate de DG REGIO și de Direcția pentru dezvoltare, coordonare și comunicare privind politica de coeziune din cadrul Comisiei Europene.


AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (1.3.2012)

destinat Comisiei pentru dezvoltare regională

referitor la rolul politicii de coeziune în regiunile ultraperiferice din Uniunea Europeană în contextul Strategiei Europa 2020

(2011/2195(INI))

Raportoare: Niki Tzavela

SUGESTII

Comisia pentru industrie, cercetare și energie recomandă Comisiei pentru dezvoltare regională, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  salută strategia înnoită a Comisiei pentru regiunile ultraperiferice ale UE (RUP), care privește performanța RUP din perspectiva obiectivelor Strategiei Europa 2020, și anume creșterea inteligentă, durabilă și incluzivă; subliniază avantajele dezvoltării unei politici de vecinătate axate pe emergența piețelor regionale integrate reale; evidențiază faptul că aplicarea Strategiei Europa 2020 ar trebui să fie adaptată realității specifice regiunilor ultraperiferice;

2.  solicită strategii de specializare inteligentă și investiții pe termen lung în regiunile ultraperiferice, în cadrul oferit de Strategia Europa 2020 și fondurile de coeziune, precum și în vederea asigurării unei participări active la proiectele emblematice;

3.  insistă asupra necesității de a se analiza factorii de creștere din aceste regiuni care se confruntă cu dificultăți structurale, prin identificarea unor strategii care să ofere posibilitatea de a îmbunătăți competitivitatea acestora, precum și a unor strategii care să vizeze reducerea dependenței lor; consideră că este fundamental să se identifice proiecte strategice prin analize ex-ante și evaluări ex-post aprofundate, esențiale pentru determinarea impactului socio-economic al unor astfel de proiecte; se declară, de asemenea, în favoarea includerii în aceste analize a diferiților actori regionali, locali și din societatea civilă, care dețin cunoștințe reale despre punctele forte, precum și despre punctele slabe ale acestor regiuni;

4.  consideră că unul dintre principalele puncte slabe ale regiunilor ultraperiferice îl reprezintă gestionarea resurselor; este de opinie că este necesară dotarea acestora cu elemente elementare suficiente care să le permită gestionarea investițiilor, în special în ceea ce privește infrastructura, deoarece aceasta nu este legată doar de transporturi, ci și de apă, energie și gestionarea deșeurilor;

5.  subliniază necesitatea de a se stabili o legătură clară între obiective și fonduri; constată cu îngrijorare faptul că, în noua propunere a Comisiei privind viitorul cadru financiar multianual care va începe în anul 2014, politica de coeziune este una dintre politicile cele mai afectate de reduceri și că, în consecință, resursele alocate dezvoltării RUP se vor diminua cu 7,5 %, adică cu 70 de milioane de euro mai puțin decât resursele alocate în perioada precedentă;

6.  solicită o mai bună integrare a RUP în Uniune și în zonele lor geografice; subliniază, în acest context, că RUP au potențialul de a se constitui în punți de cercetare, cunoaștere și inovare între Europa și țările terțe și invită Uniunea și statele membre să ia în considerare rolul lor important atunci când duc tratative cu țări terțe;

7.  invită Comisia și statele membre să exploateze caracteristicile geografice și teritoriale ale RUP pentru a le permite să contribuie la realizarea obiectivelor stabilite în Strategia Europa 2020, inclusiv prin adaptarea programelor europene în funcție de particularitățile acestora;

8.  recunoaște necesitatea deblocării potențialului inovator și a spiritului antreprenorial al RUP, în special prin intermediul rețelelor de schimb; constată cu îngrijorare participarea scăzută a acestora în cadrul programului-cadru de cercetare; solicită adaptarea politicii de coeziune și a politicilor de cercetare și inovare la nevoile specifice ale RUP și dezvoltarea sinergiei dintre programul-cadru de cercetare Orizont 2020 și fondurile structurale pentru a se încuraja participarea unităților de excelență nou înființate și pentru a crește investițiile în formarea profesională;

9.  subliniază faptul că utilizarea instrumentelor politicii de coeziune ar trebui să fie adaptată la economiile RUP, ținându-se seama în mod corespunzător de importanța întreprinderilor mici și mijlocii din aceste regiuni și de nevoia de competitivitate și de ocupare a forței de muncă;

10. subliniază importanța susținerii întreprinderilor mici și mijlocii prin alocarea de fonduri de către Uniune, în vederea dezvoltării structurilor de producție din RUP, precum și ca mijloc de promovare a competențelor lucrătorilor, îmbunătățindu-se astfel produsele specifice regiunii și economia locală;

11. constată cu îngrijorare efectele schimbărilor climatice în RUP, în special creșterea nivelului apelor; invită Uniunea să abordeze aceste probleme în cadrul strategiei sale de prevenire a schimbărilor climatice și de răspuns la acestea; recomandă utilizarea corespunzătoare a resurselor energetice și dezvoltarea potențialului energiei din surse regenerabile;

12. consideră că este necesar ca statele membre să fie ajutate să se asigure că locuitorii acestor regiuni au acces deplin la sursele de informare și la mijloacele de comunicare oferite de noile tehnologii, de exemplu la tehnologiile de bandă largă și tehnologiile wireless, inclusiv prin satelit, și, în special, la infrastructura în bandă largă, astfel încât să se promoveze creșterea economică și o mai bună administrare prin intermediul digitalizării serviciilor; invită Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru ca toți locuitorii din regiunile ultraperiferice să aibă acces la internet în bandă largă până în 2013;

13. având în vedere faptul că economia digitală este, fără îndoială, un factor motrice al dezvoltării economice în Uniunea Europeană, recunoaște efectele problemei tot mai acute pe care o reprezintă excluderea digitală, care poate deveni un obstacol considerabil în calea dezvoltării;

14. subliniază importanța îmbunătățirii serviciilor publice în vederea realizării coeziunii economice și sociale a RUP, în special în domeniul transportului aerian și maritim, al energiei, comunicării și cercetării;

15. consideră că dezvoltarea serviciilor transfrontaliere de guvernare electronică va contribui la integrarea RUP pe piața internă a Uniunii.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

28.2.2012

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

35

0

1

Membri titulari prezenți la votul final

Gabriele Albertini, Josefa Andrés Barea, Zigmantas Balčytis, Bendt Bendtsen, Pilar del Castillo Vera, Gaston Franco, Norbert Glante, Fiona Hall, Edit Herczog, Kent Johansson, Romana Jordan, Krišjānis Kariņš, Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz, Judith A. Merkies, Jaroslav Paška, Vittorio Prodi, Miloslav Ransdorf, Teresa Riera Madurell, Jens Rohde, Paul Rübig, Francisco Sosa Wagner, Konrad Szymański, Patrizia Toia, Evžen Tošenovský, Claude Turmes, Alejo Vidal-Quadras

Membri supleanți prezenți la votul final

Maria Badia i Cutchet, Jolanta Emilia Hibner, Yannick Jadot, Seán Kelly, Alajos Mészáros, Vladko Todorov Panayotov, Mario Pirillo, Pavel Poc, Vladimír Remek, Hannu Takkula


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

20.3.2012

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

36

2

4

Membri titulari prezenți la votul final

François Alfonsi, Catherine Bearder, Jean-Paul Besset, Victor Boștinaru, John Bufton, Salvatore Caronna, Tamás Deutsch, Rosa Estaràs Ferragut, Brice Hortefeux, Danuta Maria Hübner, Vincenzo Iovine, María Irigoyen Pérez, Seán Kelly, Mojca Kleva, Constanze Angela Krehl, Petru Constantin Luhan, Riikka Manner, Iosif Matula, Erminia Mazzoni, Jens Nilsson, Jan Olbrycht, Wojciech Michał Olejniczak, Younous Omarjee, Markus Pieper, Tomasz Piotr Poręba, Monika Smolková, Ewald Stadler, Georgios Stavrakakis, Nuno Teixeira, Lambert van Nistelrooij, Kerstin Westphal, Joachim Zeller, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska

Membri supleanți prezenți la votul final

Andrea Cozzolino, Karima Delli, Cornelia Ernst, Ivars Godmanis, Maurice Ponga, Vilja Savisaar-Toomast, Elisabeth Schroedter, Patrice Tirolien, Giommaria Uggias, Derek Vaughan, Sabine Verheyen

Aviz juridic - Politica de confidențialitate