RAPORT referitor la rolul femeilor în economia ecologică

16.7.2012 - (2012/2035(INI))

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen
Raportor: Mikael Gustafsson

Procedură : 2012/2035(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A7-0235/2012

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la rolul femeilor în economia ecologică

(2012/2035(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–   având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–   Având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 iunie 2011 intitulată „Rio+20: către economia ecologică și o mai bună guvernanță” (COM(2011)0363),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 februarie 2011 intitulată „Raport privind evoluția egalității între bărbați și femei în 2010” (SEC(2011)0193),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

–   având în vedere cea de-a patra Conferință mondială privind femeile, organizată la Beijing în septembrie 1995, Declarația și Platforma de acțiune adoptate la Beijing, precum și documentele finale ulterioare, adoptate în sesiunile speciale Beijing +5, Beijing+10 și Beijing+15 ale Organizației Națiunilor Unite, referitoare la acțiunile și inițiativele ulterioare pentru punerea în aplicare a Declarației de la Beijing și a Platformei de acțiune adoptate la 9 iunie 2000, 11 martie 2005 și, respectiv, 2 martie 2010,

–   având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 18 decembrie 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW),

–   având în vedere Raportul din 2012 al Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați intitulat „Revizuirea punerii în aplicare în UE a domeniului de interes K al Platformei de acțiune de la Beijing: femeile și mediul, egalitatea între femei și bărbați și schimbările climatice”,

–   având în vedere publicarea comună de către Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (PNUM), Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru comerț și dezvoltare (UNCTAD) și Biroul Înaltului Reprezentant al ONU pentru țările cel mai puțin dezvoltate, țările fără ieșire la mare și țările insulare mici în curs de dezvoltare (UN-OHRLLS) a raportului intitulat „Why a Green Economy Matters for the Least Developed Countries” (De ce contează o economie ecologică pentru țările cel mai puțin dezvoltate)[1], elaborat pentru cea de-a patra conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate (LDC-IV), organizată în mai 2011,

–   având în vedere raportul PNUM din septembrie 2008 intitulat Green Jobs: Towards Decent „Work in a Sustainable, Low-Carbon World” (Locuri de muncă ecologice: pentru o muncă decentă într-o lume durabilă, cu emisii scăzute de carbon)[2],

–   având în vedere raportul ONU pentru femei din 1 noiembrie 2011 intitulat „The Centrality of Gender Equality and the Empowerment of Women for Sustainable Development” (Centralitatea egalității de gen și autonomizarea femeilor pentru dezvoltare durabilă)[3], elaborat în anticiparea documentului final al Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă (Rio+20), care va avea loc în 2012,

–   având în vedere rezumatul declarației de poziție pentru Rio+20 al grupului major Femei din 1 noiembrie 2011[4],

–   având în vedere declarația de poziție din martie 2011 a grupului major Femei în pregătirea Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă intitulată „A Gender Perspective on the ‘Green Economy” (Dimensiunea de gen în economia ecologică)[5],

–   având în vedere publicarea raportului oficial al guvernului (Stockholm, Suedia) din 2005 intitulat „Bilen, Biffen, Bostaden: Hållbara laster – smartare konsumtion”[6],

–   având în vedere Rezoluția sa din 20 aprilie 2012 privind femeile și schimbările climatice[7],

–   având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2012 referitoare la participarea femeilor în procesul decizional politic – calitate și egalitate[8],

–   având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2012 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2011[9],

–   având în vedere Rezoluția sa din 29 septembrie 2011 privind elaborarea unei poziții comune a Uniunii Europene înaintea Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă (Rio+20)[10],

–   având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 privind dezvoltarea potențialului de ocupare a forțelor de muncă al unei economii durabile noi[11],

–   având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la aspectele de gen ale recesiunii economice și crizei financiare[12],

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere Raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0235/2012),

A. întrucât economia ecologică este definită ca o economie durabilă din punct de vedere social și ecologic; întrucât sustenabilitatea socială include o ordine socială bazată pe egalitate de gen și justiție socială indiferent de gen, etnie, culoare, religie, orientare sexuală, dizabilități sau opinii politice;

B.  întrucât schimbările climatice și pierderea biodiversității amenință condițiile de viață, starea socială și bunăstarea femeilor și bărbaților; întrucât conservarea ecosistemului este astfel piatra de temelie a unei economii ecologice; întrucât generația actuală nu poate încredința generațiilor următoare responsabilitatea de a rezolva problemele ecologice actuale; întrucât sustenabilitatea ecologică implică utilizarea, conservarea și consolidarea resurselor comunității, astfel încât procesele ecologice de care depinde viața să fie menținute, iar calitatea vieții în general, în prezent și în viitor, să poată fi îmbunătățită;

C. întrucât, din cauza rolului care le este atribuit, femeile nu influențează mediul în același mod ca și bărbații și, în multe țări, normele structurale și discriminarea reprezintă un obstacol în calea accesului femeilor la resurse și oportunități care să le permită să gestioneze situația și să se adapteze;

D. întrucât politicile de mediu au un impact direct asupra sănătății și statutului socioeconomic al persoanelor și întrucât inegalitatea de gen, combinată cu lipsa de sensibilitate la statutul și necesitățile economice și sociale diferite ale femeilor, înseamnă că femeile au adesea tendința de a suferi în mod disproporționat din cauza deteriorării mediului și a politicilor inadecvate din acest domeniu;

E.  întrucât rolul femeilor în economia ecologică în numeroase state membre continuă să fie subestimat și ignorat, creând numeroase discriminări din punct de vedere al beneficiilor pierdute, precum protecția socială, asigurarea de sănătate, drepturile adecvate de salarizare și de pensie;

F.  întrucât cele mai sărace persoane, dintre care femeile reprezintă 70%, vor fi afectate cel mai puternic de schimbările climatice și de distrugerea ecosistemului;

G. întrucât trecerea la o economie ecologică și durabilă este esențială pentru reducerea impactului asupra mediului, consolidarea justiției sociale și crearea unei societăți în care femeile și bărbații să se bucure de aceleași drepturi și oportunități;

H. întrucât trecerea la o economie ecologică generează adesea probleme specifice privind integrarea profesională a femeilor pe piața locurilor de muncă ecologice, ca urmare a lipsei lor de pregătire tehnologică adecvată necesară pentru a-și asuma roluri de specialiști în economia ecologică;

I.   întrucât femeile sunt în mod evident subreprezentate în cadrul negocierilor în materie de mediu și al discuțiilor privind bugetul, precum și în luarea deciziilor menite să dezvolte o economie ecologică;

J.   întrucât obiceiurile de consum și de viață au o influență semnificativă asupra mediului și climei; întrucât obiceiurile de consum ale țărilor bogate, de exemplu, în ceea ce privește alimentația și transportul, nu sunt sustenabile pe termen lung, în special dat fiind faptul că toate femeile și toți bărbații din lume au dreptul la o calitate bună a vieții și un nivel de bunăstare adecvat;

K. întrucât femeile și bărbații au, în general, obiceiuri de consum diferite; întrucât femeile consumă mai puțin ca bărbații, indiferent de statutul lor socioeconomic, dar sunt în același timp dispuse să facă mai multe pentru a conserva mediul prin alegerea anumitor modele de consum, în special reducând consumul de carne, conducând mai puțin și utilizând în mod mai eficient energia;

L.  întrucât, din cauza structurii actuale a puterii femeilor și bărbaților, femeile nu au același control asupra sistemelor de transport și nici același acces la acestea ca bărbații; întrucât, dacă se dorește îmbunătățirea facilităților de transport pentru femei, este necesar să se introducă mijloace publice de transport mai eficiente, precum și mai multe zone pietonale și piste de bicicletă și ca distanțe până la servicii să fie mai mici și să fie dezvoltate și consolidate cunoștințele și inovarea mijloacelor de transport ecologice;

M. întrucât femeile sunt în special vulnerabile la efectele pericolelor de mediu și la schimbările climatice din cauza statutului lor socioeconomic mai scăzut în comparație cu bărbații, a unei părți în mod tradițional disproporționate de responsabilități casnice și pericolului de a fi expuse la violență în situații de conflict create sau exacerbate de deficitele de resurse naturale;

N. întrucât femeile trebuie să participe pe deplin în procesul de elaborare a politicilor, în procesul decizional și de implementare a economiei ecologice; întrucât participarea femeilor a condus la îmbunătățirea capacității de răspuns în situații de urgență, a sporit biodiversitatea, a mărit siguranța alimentară, a redus deșertificarea și a crescut protecția forestieră;

O. întrucât există o lipsă de date comparabile și cuprinzătoare privind impactul economiei ecologice asupra pieței muncii,

Observații generale

1.  sprijină nevoia de a trece, la nivelul societății, la o economie ecologică, în care cerințele în materie de mediu merg în paralel cu sustenabilitatea socială, precum consolidarea egalității de gen și a justiției sociale;

2.  constată că părți importante și specifice ale economiei ecologice afectează ecosistemul, consumul, alimentația, creșterea economică, transporturile, energia și sectorul social;

3.  regretă faptul că Comunicarea Comisiei către instituțiile Uniunii Europene și către comitete, intitulată „Rio+20: către o economie ecologică și o mai bună guvernanță” nu include dimensiunea de gen;

4.  invită Comisia și statele membre să asambleze date defalcate în funcție de vârstă și dezagregate în funcție de gen în planificarea, punerea în aplicare și evaluarea strategiilor, programelor și proiectelor bugetare în domeniul ecologic și climatic; atrage atenția asupra faptului că lipsa statisticilor afectează negativ aplicarea unor măsuri adecvate care vizează îmbunătățirea egalității de gen;

5.  regretă că preocupările și perspectivele de gen nu sunt bine integrate în politicile și programele de dezvoltare durabilă; reamintește faptul că absența perspectivelor de gen din politicile de mediu sporește inegalitatea de gen și solicită Comisiei și statelor membre să creeze mecanisme pentru integrarea dimensiunii de gen la nivel internațional, național și regional în politicile de mediu;

6.  solicită Comisiei să demareze cercetări cu privire la gen și economia ecologică, precum și contribuția femeilor la dezvoltarea inovațiilor, serviciilor și produselor ecologice;

7.  solicită Comisiei și statelor membre să sprijine și să promoveze cercetarea și studiile specifice cu privire la modul în care trecerea la o economie ecologică va afecta femeile și bărbații în diferite sectoare, precum și rolul esențial al femeilor în facilitarea acestei tranziții; invită Comisia și statele membre să integreze perspectiva de gen în studiile de protecție a mediului și de evaluare a impactului asupra mediului;

8.  recunoaște necesitatea urgentă a unui acord internațional privind definiția comună a economiei ecologice, pe baza pilonilor sustenabilității sociale și ecologice; subliniază rolul semnificativ al societății civile, în special al mișcărilor sociale, organizațiilor de mediu și al organizațiilor pentru drepturile femeilor, în stabilirea țelurilor și obiectivelor economiei ecologice;

9.  solicită Comisiei să includă sistematic o perspectivă a egalității de gen în definirea, implementarea și monitorizarea politicilor de mediu la toate nivelurile, inclusiv în dezvoltarea locală și regională și activitățile de cercetare; invită Comisia să utilizeze și să sprijine promovarea integrării de gen ca instrument al bunei guvernanțe;

10. solicită Comisiei să promoveze egalitatea de gen ca aspect-cheie la elaborarea și negocierea privind regulamentele și programele viitoare pentru fondurile structurale ale UE [Fondul social european (FSE) și Fondul european de dezvoltare regională (FEDER)] și politica agricolă comună (PAC), în special în cadrul măsurilor legate de trecerea spre o economie ecologică;

11. constată că energia regenerabilă poate fi folosită în zonele îndepărtate și izolate în care nu există electricitate, contribuind totodată la producerea energiei nepoluante; prin urmare, încurajează statele membre să dezvolte facilități pentru exploatarea energiei regenerabile și ecologice cu ajutorul FEDER și FSE; încurajează, în plus, o mai mare inovare și participare a femeilor și bărbaților în dezvoltarea, spre exemplu, a energiei regenerabile și a arhitecturii ecologice;

12. invită Comisia ca, prin campaniile sale de informare, să crească gradul de conștientizare cu privire la importanța trecerii către o economie ecologică și la efectele pozitive ale politicilor de mediu care să țină seamă de aspectele legate de problematica genului;

Un consum durabil

13. solicită Comisiei și statelor membre să integreze obiectivele privind egalitatea de gen în toate politicile în materie de mediu și la toate nivelurile de decizie economică; explică că aceste obiective trebuie să fie atinse în consultare cu societatea civilă;

14. solicită Comisiei și statelor membre să înceapă să aplice un nou indicator care să țină seama de aspectele sociale și climatice pentru creșterea economică, care să includă și aspectele neeconomice ale bunăstării și care să se concentreze în principal asupra problemelor legate de dezvoltarea durabilă, precum egalitatea de gen, reducerea sărăciei și emisii mai scăzute de gaze cu efect de seră;

15. constată că măsurile pentru a răspunde cererilor legitime ale populației privind locuințele, alimentele, serviciile, energia și locurile de muncă trebuie luate întotdeauna în așa fel încât să se conserve ecosistemul și să se limiteze schimbările climatice, iar resursele planetei să se utilizeze într-un mod care respectă drepturile omului, garantând o consolidare a egalității și o alocare a resurselor bazată pe principiile egalității ecologice;

16. subliniază că este important să se garanteze că generațiile viitoare se pot bucura de condiții bune de viață și că dezvoltarea economică răspunde nevoilor actuale fără a compromite nevoile acestora;

17. subliniază că PIB-ul este un indicator al producției și nu al sustenabilității mediului, al utilizării eficiente a resurselor, al incluziunii sociale sau al dezvoltării societății în general; solicită elaborarea unor indicatori clari și măsurabili care să ia în considerare schimbările climatice, biodiversitatea, utilizarea eficientă a resurselor și justiția socială;

18. invită statele membre să adopte politici fiscale care să promoveze dezvoltarea unei economii ecologice, cuantificând, pe de o parte, impactul asupra mediului și efectuând, pe de altă parte, investiții pentru a stimula inovările ecologice și infrastructurile durabile;

19. consideră că fondurile publice ale Uniunii Europene ar trebui utilizate într-o mai mare măsură în scopuri publice durabile;

20. solicită să se elaboreze condiții care să impună limitarea subvențiilor UE la activități care sunt favorabile mediului și sustenabilității sociale;

Transporturi sustenabile

21. invită Comisia și statele membre să creeze un sistem de transport sustenabil care să țină cont în aceeași măsură de necesitățile de transport ale femeilor și ale bărbaților și care să aibă totodată un impact scăzut asupra mediului;

22. invită Comisia să își concentreze finanțarea pentru cercetare, care constituie punct de sprijin vital, asupra soluțiilor de transport inovatoare și sustenabile;

23. invită statele membre să reducă impactul ecologic și energetic al sectorului transporturilor și să consolideze egalitatea, depunând eforturi pentru a spori accesul la sistemele de TI și pentru o planificare teritorială eficace în materie de trafic;

24. solicită Comisiei și statelor membre să instituie o ierarhie a transporturilor, indicând clar mijloacele de transport cărora le-ar trebui acordată prioritate pentru a atinge toate obiectivele în materie de mediu și trafic;

25. solicită compilarea datelor statistice înainte de dezvoltarea unei ierarhii a transporturilor pentru a măsura impactul asupra mediului al mijloacelor publice și private de transport în ansamblul diferitelor contexte locale și solicită autorităților publice vizate să fie exemplare în acest sens;

26. solicită statelor membre să integreze impactul utilizării transportului de către autoritățile publice în auditurile de stat realizate de către autoritățile competente;

27. solicită statelor membre să promoveze munca la distanță prin intermediul stimulentelor fiscale și sociale și prin furnizarea unui cadru legal care să protejeze lucrătorii;

28. invită statele membre să consolideze în mod semnificativ transporturile publice locale sporind calitatea și cantitatea serviciilor de transport, îmbunătățind siguranța, confortul și accesibilitatea fizică pentru mijloacele și facilitățile de transport și furnizând sisteme suplimentare și integrate de transport, inclusiv în orașele mici și zonele rurale, ameliorând astfel capacitatea femeilor, a persoanelor cu dizabilități și a persoanelor în vârstă de a călători, favorizând incluziunea lor socială și îmbunătățind-le condițiile de viață;

29. subliniază faptul că investițiile în sistemele sustenabile de transport trebuie să țină seama de faptul că percepția femeilor asupra spațiilor publice este diferită de cea a bărbaților și că ea se bazează pe moduri diferite de evaluare a riscurilor, fiind astfel necesar ca locurile sigure în sistemele de transport să constituie o prioritate atât pentru femei, cât și pentru bărbați;

Sectorul social și locurile de muncă ecologice

30. constată că locurile de muncă ecologice din sectoare precum agricultura, energia, transporturile, cercetarea, tehnologia, TI, construcțiile și deșeurile au o importanță semnificativă în economia ecologică;

31. invită statele membre să promoveze spiritul antreprenorial al femeilor în economia ecologică, facilitând accesul femeilor prin diseminarea de date, organizarea de ateliere de formare și elaborarea de măsuri menite să ajute femeile să concilieze viața privată cu viața profesională; invită statele membre să încurajeze spiritul antreprenorial al femeilor în dezvoltarea protecției mediului și a tehnologiilor ecologice, de exemplu, în sectoare precum energiile regenerabile, agricultura, turismul și realizarea de inovații ecologice, în special în sectorul serviciilor; constată faptul că energia regenerabilă poate crea noi oportunități de locuri de muncă pentru femeile antreprenor în zonele în care șomajul în rândul femeilor este deosebit de ridicat;

32. solicită statelor membre să asigure condițiile de lucru corespunzătoare și standarde decente în domeniul sănătății, învățământului și locuințelor pentru femei, precum și o participare fermă a acestora la dialogurile sociale pentru a facilita trecerea la noile locuri de muncă ecologice;

33. remarcă faptul că o economie durabilă înseamnă o economie „ecologică pentru toți”, care creează locuri de muncă decente și comunități sustenabile și care permite o distribuție mai corectă a resurselor;

34. constată că nu numai locurile de muncă ecologice, ci toate activitățile cu un impact redus asupra mediului, sunt importante în economia ecologică; constată că astfel de activități pot fi întâlnite în sectorul privat, precum și în sectorul social, cum ar fi școlile și serviciile sociale;

35. solicită statelor membre să asigure o reprezentarea egalitară a femeilor în organisme politice de decizie, precum și în organisme numite de guvern și instituții care se ocupă cu definirea, planificarea și implementarea politicilor de mediu, politicilor energetice și politicilor privind locurile de muncă ecologice, astfel încât perspectiva de gen să fie integrată în aceste politici; invită statele membre să numească mai multe femei în roluri de conducere și consilii de administrație din sectorul locurilor de muncă ecologice; subliniază că dacă atingerea acestui obiectiv nu este posibilă în mod voluntar, trebuie luate măsuri specifice, precum introducerea de cote sau alte metode, în vederea consolidării egalității și democrației;

36. reamintește că transformarea ecologică a economiei și trecerea la o economie cu emisii reduse de carbon va crea o cerere imensă de lucrători calificați; se referă la faptul că femeile sunt subreprezentate în sectorul surselor de energie regenerabile, în special în locurile de muncă din domeniile științei și tehnologiei; subliniază, prin urmare, că este extrem de important ca statele membre să dezvolte planuri de acțiune pentru a încuraja un număr mai mare de femei să aleagă studii și cariere în domenii precum ingineria, științele naturale, tehnologia informației și alte domenii de tehnologie avansată, pentru că în aceste sectoare se vor crea în viitor majoritatea locurilor de muncă ecologice;

37. solicită statelor membre să utilizeze și să creeze metode pentru încurajarea femeilor să aleagă studii și cariere în domeniul mediului, transporturilor și energiei, combătând în mod hotărât stereotipurile care favorizează carierele în științe naturale și aplicate pentru bărbați;

38. remarcă necesitatea de sprijinire și încurajare a accesului femeilor la microcreditare pentru întreprinderile de mici dimensiuni;

39. solicită statelor membre să utilizeze și să creeze metode pentru a încuraja bărbații să aleagă studii și cariere cu un impact ecologic scăzut în sectorul social;

40. invită statele membre să dezvolte cursuri de pregătire prin programele Uniunii Europene precum FEDER și FSE, destinate să faciliteze accesul femeilor la noi locuri de muncă ecologice și tehnologii emergente cu un impact redus asupra mediului, atât în sectorul privat, cât și în sectorul public; solicită statelor membre să se asigure că lucrătoarele sunt incluse într-o mai mare măsură în proiecte și programe de pregătire privind transformarea ecologică, de exemplu în locurile de muncă din sectorul energiilor regenerabile, precum și în știință și în sectoare de înaltă tehnologie, și să acorde o atenție deosebită educației și pregătirii femeilor pentru a dobândi competențele și calificările necesare pentru a putea concura în condiții de egalitate cu bărbații pentru ocuparea locurilor de muncă și dezvoltarea carierei individuale; constată că bărbații au acces mai ușor la mijloacele avansate de producție agricolă și la tehnologiile profesionale necesare pentru obținerea unor locuri de muncă de înaltă calificare în economia ecologică;

41. constată că participarea femeile la economia ecologică în aceleași condiții ca și bărbații, impune existența mai multor centre pentru îngrijirea copiilor și a mai multor aziluri de bătrâni, posibilitatea atât pentru femei, cât și pentru bărbați de a reconcilia viața profesională cu viața de familie, precum și garantarea drepturilor sexuale și de reproducere ale femeilor; subliniază că politicile și regulamentele ar trebui să încerce să furnizeze sprijin pentru securitatea socială, planificarea familială și îngrijirea copilului pentru că numai o societate care furnizează aceste condiții poate permite femeilor să își pună în valoare experiența și să contribuie în mod egal la prosperitatea economiilor ecologice;

42. evidențiază faptul că ecologizarea economiei a ajuns să fie considerată ca un mijloc pentru stimularea dezvoltării economice, în special în contextul crizei economice și al strategiei UE 2020; solicită Comisiei și statelor membre să sprijine eforturile de ecologizare a economiei încurajând investițiile și programele care promovează inovațiile și locurile de muncă ecologice și care sunt destinate celor care au cea mai mare nevoie de ele; insistă asupra faptului că o perspectivă de gen este crucială pentru a evita exacerbarea inegalităților;

43. solicită Comisiei și statelor membre să colecteze și să analizeze date defalcate pe gen privind distribuția resurselor financiare atât în sectoarele marcate de un dezechilibru de gen, cât și în sectorul inovațiilor ecologice, precum și să dezvolte indicatori pentru a măsura efectele potențiale dezagregate ale economiei ecologice asupra coeziunii teritoriale și sociale; solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte o direcția strategică și un set de instrumente pentru a răspunde în mod efectiv la modificările posibile ale nivelurilor de angajare și structurii pieței muncii;

O politică de sustenabilitate în relațiile internaționale

44. se așteaptă ca trecerea la indicatori economici mai ampli și mai sustenabili, inclusiv în politica de dezvoltare, să permită concentrarea asupra obiectivelor sociale și de mediu ale țărilor în curs de dezvoltare și ca politicile specifice și regulamentele să asigure drepturile de proprietate ale femeilor și controlul asupra resurselor naturale; subliniază că este nevoie de promovarea accesului femeilor la serviciile și tehnologiile noi, necesare pentru gestionarea și operarea sistemelor energetice și hidrologice, a întreprinderilor și a producției agricole; subliniază că este nevoie de implicarea femeilor într-o mai mare măsură în conducerea întreprinderilor și organizațiilor;

45. solicită Comisiei să recunoască integral și să trateze efectele multiple ale degradării mediului asupra inegalității, în special între femei și bărbați, și să asigure promovarea unor drepturi egale pentru femeilor la elaborarea propunerilor de politici noi în domeniul schimbărilor climatice și al sustenabilității mediului;

46. invită Comisia și statele membre să creeze indicatori pentru evaluarea impactului pe criterii de gen al proiectelor și programelor și să faciliteze o perspectivă de gen și egalitate în strategiile de mediu pentru trecerea la o economie ecologică;

47. solicită Comisiei să conștientizeze în special că accesul la apă potabilă are o deosebită importanță pentru fete și femei în multe părți ale lumii pentru că adesea este responsabilitatea lor de a căuta și a aduce apă în gospodărie; subliniază că este foarte importantă, de asemenea, păstrarea cunoștințelor comunităților indigene de femei cu privire la ecosistemele locale;

48. solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită faptului că în multe țări în curs de dezvoltare, oportunitățile pentru femei de a face carieră în economia ecologică sunt încă foarte limitate de condiționarea socială și de modelele patriarhale și că femeile nu reușesc să obțină acces la informațiile, pregătirea și tehnologiile necesare pentru a intra în acest sector;

49. invită Comisia să fie în mod special conștientă de faptul că miliarde de persoane sunt complet dependente de biomasă ca sursă de energie și că femeile și copiii suferă de probleme de sănătate pentru că participă la culegerea, procesarea și utilizarea biomasei; subliniază, prin urmare, că este necesar să se investească în surse regenerabile de energie și în surse de energie mai eficiente;

50. solicită analize de impact aprofundate, realizate dintr-o perspectivă a climei, a genului și a sustenabilității, privind consecințele acordurilor comerciale multilaterale și bilaterale negociate între UE și țări terțe și îndeamnă Comisia să autorizeze acordarea unui sprijin explicit pentru gestionarea schimbărilor climatice în cadrul tuturor ajutoarelor pentru comerț, precum și în cadrul altor ajutoare de dezvoltare relevante;

51. invită Comisia să elaboreze programe astfel încât transferul de tehnologii moderne și experiență să poată sprijini țările și regiunile în curs de dezvoltare să se adapteze la schimbările climatice;

52. subliniază faptul că inegalitățile de gen în ceea ce privește accesul la resurse, precum microcreditele, creditele, informațiile și tehnologia, ar trebui luate în considerare pentru definirea strategiilor de combatere a schimbărilor climatice;

53. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor statelor membre.

EXPUNERE DE MOTIVE

Prezentul raport pune un semn de egalitate între economia ecologică și economia durabilă care, la rândul său, include o economie durabilă atât în plan social, cât și în plan ecologic. Acest lucru presupune bineînțeles și o egalitate între bărbați și femei. O economie ecologică sau durabilă este un sistem care conservă capacitatea de producție a ecosistemelor (pragul de toleranță al planetei), creând în același timp o societate în care necesitățile fundamentale ale tuturor persoanelor sunt satisfăcute. Într-o economie ecologică, dezvoltarea economică se înscrie, prin urmare, în cadrul a ceea ce natura poate suporta și asigură o distribuție echitabilă a resurselor între indivizi, între bărbați și femei, precum și între generații.

Economia ecologică presupune privilegierea maximă a necesităților oamenilor și ale planetei și obiectivul său este de a crea o societate durabilă, eficientă din punct de vedere energetic, sănătoasă, precum și de a asigura participarea tuturor, indiferent de gen, vârstă, etnie, culoare a pielii, orientare sexuală, dizabilități sau convingeri.

Dezechilibrul între bărbați și femei în materie de luare a deciziilor politice și economice este mare. Un dezechilibru de gen subminează legitimitatea procesului decizional politic în măsura în care democrația se bazează pe faptul că cei aleși trebuie să constituie un eșantion reprezentativ al populației. Este necesară o participare egală în politică și în economia ecologică pentru a asigura luarea în considerare a intereselor femeilor, la fel cum sunt luate astăzi în considerare interesele bărbaților. Pentru a depăși acest dezechilibru, trebuie ca diferitele țări să adopte toate măsurile adecvate necesare, inclusiv cote, pentru a realiza un echilibru de gen în politică, precum și în economia ecologică.

Un consum durabil

Sistemul economic actual ignoră caracterul limitat al resurselor naturale. Creșterea permanentă este considerată inevitabilă, dar o astfel de concepție va conduce mai devreme sau mai târziu la un colaps al sistemului, în măsura în care fiecare bun sau serviciu produs sau consumat impune extracția în continuare a diferitelor tipuri de resurse naturale (apă, energie, metale etc.). Producția și consumul generează emisii și forme de poluare care, mai devreme sau mai târziu, vor ajunge în ecosistemul nostru. Capacitatea ecosistemului nostru de a absorbi și a gestiona emisiile, precum și de a se adapta la circumstanțele schimbătoare este finită. Odată ce limita absolută este atinsă, servicii importante furnizate de ecosistemul nostru riscă să dispară – servicii care se află la baza existenței și bunăstării noastre. Pentru a evita un astfel de scenariu, trebuie să trecem la un sistem economic în care ritmul de extracție a resurselor naturale favorizează recuperarea, precum și producția de noi resurse. Trebuie să ne îndreptăm spre o economie ecologică.

Cu toate acestea, o economie ecologică necesită totuși coexistența durabilă a resurselor umane și a sustenabilității sociale. Acest lucru necesită, de exemplu, un echilibru mai just între persoanele sărace și cele bogate, între bărbați și femei. Astăzi, impactul asupra resurselor planetei – așa-numita amprentă ecologică – este mult mai mare în țările bogate decât în țările sărace. Dacă toată lumea ar trăi, de exemplu, ca în Suedia, ar fi necesare trei globuri pământești pentru a satisface necesitățile legate de resurse. Un astfel de dezechilibru nu este corect.

Sistemul economic actual generează diferite tipuri de criză: crize financiare, prăbușirea ecosistemelor, schimbări climatice etc. Acestea conduc la o deteriorare a sistemelor de securitate socială și a bunăstării. Atunci când societatea este afectată de criză, se realizează economii în principal la nivelul protecției sociale, ceea ce duce la o degradare a educației, a sănătății, a ajutorului social, a pensiilor și la o criză a locuințelor. Aceste economii afectează în primul rând persoanele sărace care nu au posibilitatea de a-și acoperi pierderile de economii, de asigurări private etc. 70 % din cele 1,3 miliarde de persoane care trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi sunt femei. Crizele intensifică, prin urmare, inegalitățile sociale.

Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că dezvoltarea țărilor sărace, însoțită de o creștere a consumului și a prosperității, este importantă pentru îmbunătățirea echilibrului dintre țări și populații. Limitarea dezvoltării celor mai sărace țări nu poate intra în calcul. Pentru a fi durabilă, o economie ecologică trebuie să țină cont în mod serios de problema distribuției la nivel mondial.

Având în vedere diferențierea rolurilor între genuri, modelele de consum nu sunt aceleași pentru bărbați și femei, presiunile asupra mediului între cele două genuri fiind astfel diferite. De exemplu, bărbații consumă mai multă carne și circulă mai mult cu mașina. Diferențele de comportament între femei și bărbați în materie de consum fac parte din crearea și consolidarea identității noastre de gen. Consumul este adeseori asimilat fericirii, succesului și dorinței, acesta reprezentând o recompensă pentru consumator. Prin urmare, alegerile în materie de consum nu sunt deloc raționale. Comportamentele se creează mai degrabă în jurul unei plăceri sau din dorința de a-și însuși un anumit tip de identitate, care de multe ori este legată îndeaproape de sexualitate și atribute de gen.

Produsele de consum pentru bărbați sunt adesea mari consumatoare de energie și de înalta tehnologie. La femei, dimpotrivă, hainele sunt primele pe listele de cumpărături. De asemenea, anumite diferențe între bărbați și femei în materie de consum sunt legate de diferențele de venituri. Bărbații câștigă în general mai mult decât femeile, astfel încât au mai multe posibilități să consume mai mult. Datorită unei creșteri a veniturilor și a bunăstării, indivizii își cheltuiesc adesea banii pentru produse care le permit să economisească timp pentru că timpul este o constantă. Acest lucru dăunează adesea mediului. În evaluarea diferitelor opțiuni, timpul este, prin urmare, pus în relație cu costurile și întrucât costurile impactului asupra mediului nu afectează indivizii, opțiunea aleasă are, în general, un impact mai mare asupra mediului.

Se estimează că, prin natura lor, femeile au mai multă grijă și mai multe preocupări față de mediu decât bărbații. Adoptarea acestui tip de strategie în ceea ce privește diferențele de gen în materie de consum este problematică în măsura în care subminează posibilitatea de a găsi soluții.

Atunci când vorbim despre economia ecologică și durabilă, egalitatea între femei și bărbați este parte integrantă din definiție. Egalitatea face parte din noțiunea de durabilitate socială. Faptul că, în economia actuală, anumite produse și servicii nu sunt luate deloc în considerare reprezintă o greșeală inerentă a sistemului. Este vorba de sarcini care sunt adesea efectuate de femei: îngrijirea copiilor, pregătirea mesei, cultivarea pământului, obținerea apei etc. Aceste activități sunt „invizibile” în economie. Cu toate acestea, femeile reinvestesc cea mai mare parte din câștigurile din activitățile remunerate în colectivitatea locală. Prin urmare, femeile au un rol important și acest rol trebuie să fie vizibil. De aceea, se impune îmbunătățirea planificării familiale, facilitarea îngrijirii copiilor și îmbunătățirea repartizării responsabilităților părintești cu scopul de a permite femeilor să aibă mai mult timp liber și să participe la dezvoltarea societății.

Numeroase femei trăiesc în prezent în sisteme patriarhale în care acestea au în mod considerabil mai puține drepturi decât bărbații. Ele nu pot, de exemplu, să dețină terenuri, să contracteze un împrumut, să acceseze resursele naturale, să beneficieze de formare, să aibă acces la îngrijire medicală sau la tehnologii noi. Aceste sisteme nu permit femeilor să iasă din această situație.

Transporturi sustenabile

Este importantă crearea unui sistem de transport durabil care să țină cont atât de necesitățile bărbaților, cât și de necesitățile femeilor și care să aibă, în același timp, un impact minim asupra mediului. Statele membre trebuie să reducă impactul asupra mediului și impactul energetic al sectorului de transporturi și să crească egalitatea, depunând eforturi pentru un acces mai mare la tehnologiile informațiilor, precum și în favoarea unei amenajări teritoriale care vizează reducerea traficului. O mai mare accesibilitate la tehnologiile informațiilor ne permite să comunicam fără a fi nevoie să ne deplasăm. Amenajarea teritoriului permite societății să creeze așezări mai compacte și să pună în practică soluții ecologice, ceea ce va duce la sisteme de transport mai eficiente și la o societate cu un consum mai mic de energie. Un număr mai mare de persoane vor putea astfel să meargă pe jos dintr-un punct într-altul sau să se deplaseze cu bicicleta, privilegiind astfel modurile de transport specifice femeilor și persoanelor cu venituri mici.

Numeroase persoane se declară de mai mult timp în favoarea unui sistem de transport mai durabil. Cu toate acestea, puține lucruri s-au concretizat. Prin urmare, a sosit momentul să se introducă o ierarhie la nivelul transporturilor, care să indice clar care mijloace de transport trebuie privilegiate cu scopul de a atinge obiectivele mondiale în materie de mediu și trafic. Pe baza acestei ierarhii, va trebui să încercăm întotdeauna să optăm, atunci când apare o problemă de comunicare sau de transport, pentru soluții în următoarea ordine: 1) tehnologii ale informațiilor și comunicațiilor în bandă largă; 2) o amenajare a teritoriului care favorizează reducerea traficului; 3) mersul pe jos și cu bicicleta; 4) transportul în comun, în primul rând, cu autobuzul, tramvaiul și trenul care se deplasează cu ajutorul combustibililor regenerabili și, în al doilea rând, transportul în comun care utilizează combustibili fosili; 5) navigație; 6) transportul rutier.

Una din principalele măsuri care trebuie luate în vederea trecerii la o economie ecologică constă în consolidarea semnificativă a transporturilor în comun locale și regionale, îmbunătățind astfel condițiile de viață ale femeilor și posibilitățile acestora de deplasare. O consolidare a sistemului de transport în comun va permite, de asemenea, bărbaților să utilizeze mai mult mijlocele ecologice și durabile de transport, ceea ce reprezintă un element pozitiv în măsura în care din ce în ce mai mulți bărbați trebuie să renunțe la modelul lor comportamental și la obiceiul de a utiliza mașina în aceeași măsură ca în prezent. Aceste eforturi trebuie să țină cont de faptul că modul în care bărbații și femeile percep spațiul public nu este același și că există diferențe legate de evaluarea riscurilor. Prin urmare, vor trebui eliminate din sistemul de transport locurile periculoase, cum ar fi tunelurile și pasajele întunecate, cu scopul de a crește sentimentul de siguranță în rândul femeilor.

Domeniul serviciilor sociale și locurile de muncă ecologice

Nu se poate vorbi la ora actuală de o egalitate între bărbați și femei pe piața muncii. Există riscul ca femeile să fie slab reprezentate în noile locuri de muncă ecologice. Prin urmare, trebuie luate măsuri pentru a permite femeilor să obțină locuri de muncă ecologice, de exemplu, în sectorul transporturilor, al construcțiilor, al producției etc. În toate țările, se impune ca educația și formarea profesională pentru locurile de muncă ecologice să pună accentul pe egalitatea de gen.

Conceptul de locuri de muncă ecologice include, de asemenea, activități administrative, precum și activitățile din sectorul privat sau public care respectă mediul și al căror impact asupra mediului este minim. Este vorba de domenii în care, în prezent, sunt angajate mai multe femei decât bărbați, ceea ce ar trebuie să determine luare unor măsuri pentru a crește procentajul bărbaților în aceste domenii. Acestea locuri de muncă pot include activități administrative, activități pentru autoritățile publice, dar și activități în școli și activități de îngrijire.

Educația a jucat întotdeauna un rol important în evoluția societății. De aceea, educația trebuie adaptată la evoluția societății. Prin urmare, educarea generațiile actuale și viitoare cu privire la conceptul de societate durabilă este esențială pentru realizarea unei dezvoltări durabile. În acest sens, putem menționa expertiza, precum și valori cum ar fi democrația, egalitatea, respectarea drepturilor fundamentale ale omului, precum și respectul pentru natură.

Politici durabile în domeniul relațiilor internaționale

Țările cel mai puțin dezvoltate au un mare potențial pentru a reuși să treacă la o economie ecologică, putând deveni lideri în acest sens. Acest lucru este posibil deoarece au deja economii cu emisii reduse de carbon și un mod de viață care nu afectează mediul și clima în aceeași măsura ca cele ale țărilor bogate. Trecerea la o economie ecologică necesită reforme politice și instrumente de control, mecanisme de finanțare și norme comerciale. Din fericire, factorii de decizie politică din aceste țări iau deja decizii importante și corecte pentru a atinge obiectivul privind economia ecologică. Mai multe țări cu venituri mici sau mijlocii introduc, într-o măsură din ce în ce mai mare, sisteme de impozitare care taxează activitățile și produsele periculoase pentru mediu. Din nefericire, o mare parte a investițiilor străine este alocată activităților dăunătoare mediului, cum ar fi exploatarea petrolului, a gazelor și a mineralelor, în timp ce un procent foarte mic din aceste investiții este dedicat industriilor de producție sau proiectelor durabile de infrastructură, care sunt importante pentru dezvoltarea acestor țări. Prin urmare, trebuie să se redirecționeze investițiile în favoarea proiectelor durabile, și anume a proiectelor care contribuie la trecerea către o economie ecologică. În acest sens, UE are o contribuție importantă de adus în cadrul politicii sale de dezvoltare în vederea atingerii obiectivelor sociale și de mediu.

Această activitate de adaptare trebuie să permită acestor țări să aibă acces la necesitățile tehnologice care rezultă din trecerea la o economie ecologică ce consumă mai puțin dioxid de carbon. Este vorba, în principal, de tehnologii care facilitează activitățile din domeniul agriculturii și silviculturii, al creșterii animalelor, al aprovizionării cu energie, al curățeniei și al transporturilor. Majoritatea acestor activități sunt efectuate de femei. Facilitarea muncii în aceste domenii ar contribui, prin urmare, la îmbunătățirea situației femeilor, oferindu-le mai mult timp liber pentru a se putea ocupa de bunăstarea lor și a participa la viața socială.

Pentru a permite accesul la aceste tehnologii, precum și dezvoltarea lor, inovarea și accesul la informații reprezintă piloni importanți. Dezvoltarea, absorbția și adaptarea la tehnologiile ecologice pentru consumul intern și, în final, pentru exportul în țările dezvoltate necesită activități internaționale de cooperare, colaborare, cercetare și dezvoltare. În acest sens, este de asemenea, important să se limiteze durata brevetelor și să se faciliteze o utilizare mai liberă a tehnologiilor și a inovărilor deja disponibile.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

10.7.2012

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

21

4

1

Membri titulari prezenți la votul final

Andrea Češková, Marije Cornelissen, Edite Estrela, Iratxe García Pérez, Zita Gurmai, Mikael Gustafsson, Mary Honeyball, Lívia Járóka, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Silvana Koch-Mehrin, Constance Le Grip, Astrid Lulling, Antonyia Parvanova, Raül Romeva i Rueda, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Marc Tarabella, Britta Thomsen, Angelika Werthmann, Marina Yannakoudakis, Inês Cristina Zuber

Membri supleanți prezenți la votul final

Mariya Gabriel, Kent Johansson, Christa Klaß, Mojca Kleva, Kartika Tamara Liotard, Ana Miranda