RAPORT referitor la activitățile Comisiei pentru petiții în anul 2011

17.7.2012 - (2011/2317(INI))

Comisia pentru petiții
Raportor: Giles Chichester

Erată/Addendum

• ERR01 (PDF - 409 KB)
• ERR01 (DOC - 48 KB)

Amendamente

• 001-001 (PDF - 89 KB)
• 001-001 (DOC - 161 KB)
• 002-006 (PDF - 111 KB)
• 002-006 (DOC - 175 KB)

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la activitățile Comisiei pentru petiții în anul 2011

(2011/2317(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile anterioare privind deliberările Comisiei pentru petiții,

–   având în vedere articolele 10 și 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–   având în vedere articolele 24, 227, 228, 258 și 260 din Tratatul privind funcționarea UE (TFUE),

–   având în vedere articolul 48 și articolul 202 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A7-0240/2012),

A. întrucât, sub rezerva protocolului 30 din tratat, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a căpătat forță juridică obligatorie prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona[1]; întrucât Tratatul de la Lisabona stabilește, de asemenea, temeiul juridic pentru aderarea UE la Convenția Europeană a drepturilor omului, precum și pentru inițiativa cetățenească europeană;

B.  întrucât Regulamentul privind inițiativa cetățenilor europeni a intrat în vigoare la 1 aprilie 2012 și întrucât Parlamentul are răspunderea de a organiza audierile publice pentru inițiativele de succes care au adunat peste un milion de semnături din minimum șapte state membre;

C. întrucât Comisia pentru petiții are obligația să revizuiască constant și, atunci când este posibil, să își consolideze rolul, în special în ceea ce privește dezvoltarea principiilor democratice, cum ar fi participarea crescută a cetățenilor la procesul decizional din UE și consolidarea transparenței și responsabilității; întrucât în cursul activității sale normale comisia conlucrează îndeaproape cu statele membre, cu Comisia, cu Ombudsmanul European și cu alte organisme pentru a garanta respectarea deplină a spiritului și literei legislației Uniunii;

D. își exprimă satisfacția cu privire la crearea ghișeului unic destinat cetățenilor care doresc să obțină informații sau să depună o cerere sau plângere prin intermediul portalului „Drepturile dumneavoastră în Uniunea Europeană”;

E.  salută deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la interpretarea articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care, în contextul ERT (Equal Rights Trust), pun accentul pe faptul că instituțiile statelor membre sunt obligate să respecte drepturile fundamentale prioritare ale Uniunii, chiar și atunci când intenționează să limiteze prin dispoziții naționale libertățile fundamentale garantate de TFUE;

F.  întrucât cetățenii și rezidenții europeni au așteptări legitime să se găsească în cel mai scurt răstimp soluții în cadrul juridic al Uniunii Europene pentru problemele pe care le prezintă în fața Comisiei pentru petiții, având încredere că acest cadru va asigura respectarea drepturilor lor în calitate de cetățeni ai Uniunii, în special a celor legate de apărarea mediului lor natural, a sănătății, a libertății de circulație, a demnității și a drepturilor și libertăților fundamentale;

G. întrucât instituțiile europene trebuie să furnizeze mai multe informații și să fie mai transparente în relația lor cu cetățenii europeni;

H. întrucât au fost declarate admisibile 998 de petiții, dintre care 649 au fost transmise Comisiei pentru a se realiza anchete suplimentare, în conformitate cu articolele 258 și 260 din tratat, iar 416 de petiții au fost declarate inadmisibile.

I.   întrucât procedura de depunere a unei petiții poate veni în completarea altor instrumente europene puse la dispoziția cetățenilor, precum posibilitatea de a adresa plângeri Ombudsmanului European sau Comisiei Europene;

J.   întrucât numărul de petiții inadmisibile a continuat să fie semnificativ în 2011, indicând încă o dată faptul că Parlamentul ar trebui să-și intensifice eforturile de a informa cetățenii cu privire la limitele câmpului său de acțiune în domeniul dreptului de a adresa petiții; întrucât oamenii și comunitățile locale, precum și asociațiile de voluntariat, cele caritabile și cele profesionale, sunt bine poziționate pentru a evalua eficiența legislației europene aplicabile în cazul lor și pentru a semnala cetățenilor posibilele lacune care trebuie analizate pentru a asigura o punere în aplicare mai bună și comparabilă a legislației UE în toate statele membre;

K. întrucât, în ceea ce privește analiza statistică cuprinsă în prezentul raport, cetățenii germani continuă să depună cel mai mare număr de petiții, deși proporția lor a scăzut, fiind urmați de petiționarii spanioli și italieni;

L.  întrucât domeniul de aplicare și modul de funcționare ale dreptului de a adresa petiții acordat tuturor cetățenilor și rezidenților UE în temeiul tratatului diferă de alte căi de atac aflate la dispoziția cetățenilor, cum ar fi, de exemplu, transmiterea de plângeri Comisiei sau Ombudsmanului, și întrucât statele membre, folosind criza drept pretext, aleg într-o măsură din ce în ce mai mare să neglijeze acest drept, lucru care preocupă în mare măsură cetățenii europeni;

M. întrucât preocupările principale legate de tema generală a mediului sunt aplicarea insuficientă și adesea eronată de către statele membre și entitățile lor subnaționale a Directivei privind evaluarea impactului asupra mediului (EIM)[2] și a Directivei-cadru privind deșeurile[3]; întrucât petițiile care prezintă presupuse încălcări ale Directivelor „Păsări” și „Habitate” aduc adesea în discuție preocupări referitoare la pierderi grave în materie de biodiversitate ca urmare a planificării unor proiecte majore în siturile rețelei Natura 2000, iar petițiile privind gestionarea apei au dezvăluit cazuri grave de poluare și au suscitat preocupări cu privire la posibilul impact al proiectelor asupra durabilității și a calității resurselor acvatice;

N. întrucât Directiva EIM este în prezent în curs de revizuire, iar raportul Comisiei pentru petiții privind problemele legate de deșeuri prezintă neajunsuri grave în mai multe state membre; întrucât directiva respectivă nu este pusă în aplicare în mod satisfăcător și întrucât soluția problemei nu constă într-o simplă revizuire, ci într-un control mai bun exercitat de Comisie;

O. întrucât dreptul cetățenilor și al rezidenților europeni la proprietățile lor dobândite legal continuă să fie o problemă de importanță majoră pentru mii de persoane, fapt demonstrat de petițiile care încă sunt primite pe această temă, și întrucât fără soluționarea acestei probleme de către autoritățile competente nu se poate garanta securitatea juridică a asigurărilor date că piețele imobiliare transfrontaliere își vor reveni și nu se poate avea încredere în acestea, acest lucru având consecințe grave pentru perspectivele de redresare economică; întrucât, în special, în 2011 au existat 70 de petiții referitoare la „Ley de Costas", Legea spaniolă a zonelor de coastă, 51 de petiții putând fi identificate ca provenind de la cetățeni spanioli sau grupuri de cetățeni spanioli, restul de 19 provenind de la cetățeni de alte naționalități;

P.  întrucât, în raportul său anual precedent, Comisia pentru petiții a apreciat în cea mai mare măsură cooperarea cu Comisia și cu Ombudsmanul European cu privire la tratarea petițiilor și plângerilor și întrucât Comisia pentru petiții a solicitat în repetate rânduri să fie informată de către Comisie cu privire la evoluția acțiunilor în constatarea neîndeplinirii obligațiilor aflate în derulare, subiect care la care se referă, de asemenea, petițiile;

Q. întrucât numeroase petiții susțin că fonduri ale UE au fost utilizate abuziv sau sustrase, iar altele invocă disfuncționalități în administrația UE, inclusiv conflicte de interes în cadrul agențiilor influente, sau solicită modificarea politicilor UE;

R.  întrucât neajunsurile și problemele cu care se confruntă persoanele ca urmare a funcționării defectuoase a pieței interne, ilustrată în petiții, sunt confirmate prin Raportul privind cetățenia UE în 2010, în special în ceea ce privește libera circulație a cetățenilor UE și a membrilor familiilor lor (sub rezerva să fie legitimă), accesul la drepturile de securitate socială, recunoașterea reciprocă a calificărilor, obstacolele întâlnite de persoanele cu dizabilități, problemele privind dreptul familiei și expulzările în masă pe baza originii etnice sau naționale care afectează persoanele, cum ar fi cele de etnie romă, inclusiv problemele legate de dubla impunere;

S.  întrucât și în anul 2011 au fost prezentate numeroase petiții în care cetățenii subliniază faptul că este important să se prevină pierderea ireparabilă a biodiversității cu privire la siturile Natura 2000 și să se asigure protecția zonelor desemnate în conformitate cu Directiva „Habitate”;

T.  întrucât hotărârea Tribunalului de primă instanță al UE din 14 septembrie 2011 în cauza T-308/07 a sprijinit reclamația petiționarului împotriva deciziei comisiei de a declara petiția sa inadmisibilă și, astfel, a clarificat faptul că, în cazurile în care declară că o petiție este inadmisibilă, Parlamentul trebuie să justifice acestea în mod temeinic;

U. întrucât eficiența activității Comisiei pentru petiții se bazează, în principal, pe rapiditate și meticulozitate, dar ar putea fi îmbunătățită în continuare, îndeosebi prin optimizarea termenelor de procesare a petițiilor și prin sistematizarea procedurilor de evaluare,

1.  observă că petițiile primite în 2011 au continuat să se refere la cazuri de posibile încălcări ale legislației UE în domeniile mediului, justiției și pieței interne, reflectând perspectivele cetățenilor referitoare la asigurarea rezultatelor preconizate și respectarea legislației UE de către legislația europeană transpusă și pusă în aplicare de statele membre;

2.  ia act de numărul tot mai mare de petiții și alte cereri adresate de cetățeni care solicită reparații juridice și financiare cu privire la aspecte care nu intră în domeniul de competență conferit UE în temeiul articolului 227 din tratat și al articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale, cum ar fi, de exemplu, cereri de revizuire a metodei de calcul a pensiilor naționale și de anulare a hotărârilor pronunțate de instanțele naționale, propuneri de a modifica frontierele Europei, de a constrânge o bancă să acorde un credit de nevoi personale etc.; sprijină pe deplin măsurile adoptate de direcțiile generale competente ale Parlamentului European în vederea identificării unei soluții pentru a se ocupa de aceste cereri din partea cetățenilor, luând în considerare obligațiile Parlamentului cu privire la comunicarea cu cetățenii;

3.  consideră că rolul și responsabilitățile Comisiei pentru petiții ar putea fi îndeplinite cel mai bine, iar vizibilitatea, eficiența, responsabilitatea și transparența ar crește în cea mai mare măsură dacă s-ar îmbunătăți modalitățile prin care să poată prezenta în plen chestiunile care prezintă importanță pentru cetățenii europeni și dacă ar fi consolidate competențele sale de a audia martori, de a conduce anchete și de a organiza audieri la fața locului;

4.  reamintește că, în ceea ce privește procedurile de organizare a unor audieri publice privind inițiativele cetățenești europene de succes, stabilite la articolul 11 din Regulamentul UE 211/2011, Parlamentul a decis asocierea automată a Comisiei pentru petiții la toate audierile, împreună cu comisia competentă în fond care are competență legislativă cu privire la subiectul în cauză; consideră că acest lucru confirmă rolul său de organism care deține cea mai mare experiență în materie de contact cu cetățenii, asigurând aplicarea unei proceduri uniforme pentru toate inițiativele cetățenești de succes; solicită Conferinței președinților să aprobe o clarificare a competențelor comisiei în domeniu în anexa VII punctul XX din Regulamentul de procedură; subliniază, de asemenea, faptul că distincția între o petiție prezentată în temeiul articolului 227 din TFUE și o inițiativă cetățenească trebuie să fie explicată în mod clar publicului;

5.  salută decizia Parlamentului de a dezvolta un portal al petițiilor mai practic și mai vizibil pe site-ul său internet, lucru care va facilita, în limitele articolului 227 din tratat, ale articolului 202 din Regulamentul de procedură al Parlamentului și ale articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale, accesul cetățenilor la procesul petițional, le va furniza informații și le va permite să prezinte petiții într-un mediu mai ușor de utilizat, care să permită semnarea electronică a petițiilor; consideră că acest portal ar trebui să furnizeze, de asemenea, legături practice către alte căi de atac care sunt disponibile la nivel european sau respectiv național și regional, precum și o perspectivă de ansamblu asupra competențelor Comisiei pentru petiții; de asemenea, acest portal ar trebui să stabilească, în același timp, un cadru de practici pentru organele administrației publice după modelul CURIA, portalul oficial unde sunt prezentate hotărârile CJUE;

6.  își reafirmă hotărârea de a continua să promoveze și să apere drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor utilizându-și influența politică în ceea ce privește cazurile admisibile care ar putea fi discutate în cadrul comisiei, în strânsă cooperare cu Comisia și cu autoritățile relevante din statele membre ale Uniunii;

7   solicită Comisiei pentru petiții să analizeze efectele jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene în domeniul ERT asupra fiabilității petițiilor și să examineze chestiunea obstacolelor concrete cu care se confruntă cetățenii Uniunii pentru a solicita o hotărâre preliminară a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru a obține o interpretare fiabilă a aspectelor-cheie ale dreptului european în cazurile aflate în fața instanțelor naționale;

8.  consideră că este important să se consolideze cooperarea cu parlamentele și guvernele statelor membre, pe bază de reciprocitate, și, atunci când este necesar, să se încurajeze autoritățile statelor membre să transpună și să aplice legislația UE în condiții de transparență deplină;

9.  observă importanța colaborării între Comisie și statele membre, dar regretă neglijența anumitor state membre cu privire la transpunerea și punerea în aplicare a legislației europene în materie de mediu;

10. consideră că procedura de depunere a petițiilor nu ar trebui exploatată și folosită pentru a atinge obiective aflate pe agenda politică a statelor membre, ci că, dimpotrivă, aceasta ar trebui să se desfășoare de o manieră obiectivă și să reflecte poziția Parlamentului European;

11. salută cooperarea constructivă dintre Comisia pentru petiții și serviciile Ombudsmanului European și își reafirmă hotărârea de a sprijini Ombudsmanul în identificarea cazurilor de administrare defectuoasă de către instituțiile UE și respectiv împotriva acestora;

12. solicită Comisiei să furnizeze Comisiei pentru petiții detalii și o analiză statistică a reclamațiilor cetățenilor europeni pe care le investighează , inclusiv rezultatele obținute și locul de origine al reclamației;

13. consideră că, în ceea ce privește funcționarea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolelor 258 și 260 din TFEU, Comisia ar trebui să asigure că petițiile adresate Parlamentului și reclamațiile adresate Comisiei sunt tratate cu aceeași considerație;

14. consideră că elaborarea unor norme procedurale scrise mai clare cu privire la pregătirea, desfășurarea și evaluarea vizitelor delegațiilor în cadrul comisiei pot contribui la sporirea eficacității și coerenței activității Comisiei pentru petiții;

15. consideră că punerea în aplicare corectă a Directivei-cadru privind deșeurile în toate statele membre este de importanță primordială și, prin urmare, solicită statelor membre care au probleme legate de gestionarea deșeurilor să acționeze cu hotărâre și cu promptitudine;

16. își reiterează numeroasele solicitări adresate statelor membre de a respecta obligațiile care le revin în temeiul Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora;

17. sprijină fără rețineri obiectivul fundamental al Legii spaniole privind zonele de coastă, și anume ca mediul coastei spaniole să fie protejat împotriva dezvoltării excesive, astfel încât să fie protejat pentru animalele și plantele sălbatice și pentru generațiile următoare; cu toate acestea, observă cu îngrijorare faptul că această lege continuă să fie problematică pentru cetățenii europeni, în special pentru cetățenii spanioli; sprijină eforturile depuse de petiționari pentru a soluționa problemele legate de lege și de aplicarea acesteia, ținând seama, în special, de decizia Comisiei pentru petiții de a institui un grup de lucru care să analizeze chestiunea mai în detaliu;

18. consideră că este în interesul economic al tuturor să se asigure soluționarea insecurității juridice care afectează proprietățile care ar putea fi afectate de Legea spaniolă privind zonele de coastă; salută anunțul guvernului spaniol că intenționează să revizuiască Legea privind zonele de coastă cu scopul de a concilia protecția viitoare a litoralului spaniol cu creșterea economică și de a oferi, astfel, o mai mare securitate juridică proprietarilor; îndeamnă guvernul spaniol să dea asigurări că se vor respecta interesele celor care au achiziționat proprietăți cu bună credință și ale comunităților care au beneficiat întotdeauna de o coexistență durabilă cu marea; îndeamnă guvernul, în special, să se aplece asupra chestiunii specifice a aplicării legii, astfel încât să nu încurajeze deciziile arbitrare, retrospective sau asimetrice, ci cele care asigură respectarea garanțiilor procedurale, dreptul la o cale de atac, o compensare corectă și accesul la informații;

19. invită Comisia să asigure că Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului este consolidată prin furnizarea unor parametri mai clari în ceea ce privește independența studiilor specializate, a unor praguri comune ale UE, a unui calendar maxim pentru proces, care să includă o consultare publică efectivă, cerința de a justifica deciziile, evaluarea obligatorie a alternativelor rezonabile și un mecanism de control al calității;

20. invită Comisia, de asemenea, să asigure punerea în aplicare și executarea Directivelor „Habitate” și „Păsări” de către statele membre, precum și o mai bună transpunere și aplicare a Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora;

21. reamintește numărul mare de petiționari care au adresat comisiei petiții individuale privind politica germană în materie de asistență socială pentru tineret și familii și îndeosebi serviciile germane de asistență socială pentru copii și subliniază angajamentul Comisiei pentru petiții de a aduce o contribuție constructivă, în cadrul competențelor sale și în cadrul competențelor Uniunii Europene, pentru anchetarea reclamațiilor între petiționari și autorități; insistă asupra faptului că în acest proces nu poate exista nicio interferență în procedurile interne autonome ale administrației statelor membre;

22. este hotărât să aplice procedura de depunere a petițiilor într-un mod mai eficient, mai transparent și imparțial și care să ia în considerare drepturile de participare ale membrilor Comisiei pentru petiții, astfel încât modalitatea de procesare a petițiilor să poată face față unui control judiciar, inclusiv la nivel procedural;

23. subliniază necesitatea de a asigura, de asemenea, continuitatea procesării petițiilor chiar și în condițiile determinate de schimbarea legislaturii și, astfel, a personalului;

24. consideră că participarea deputaților în Parlamentul European la misiuni de anchetă este nu numai un drept de participare parlamentară, ci și o obligație față de petiționari;

25. solicită, ca element legat de îmbunătățirea activității comisiei, o procedură de monitorizare a misiunilor de anchetă, care, pe de o parte, să asigure dreptul fiecărui membru al misiunii de a prezenta faptele din punctul propriu de vedere, și, pe de altă parte, să garanteze pentru toți membrii comisiei posibilitatea de a participa la luarea deciziilor cu privire la concluziile care urmează să fie formulate de Comisia pentru petiții;

26. subliniază faptul că, alături de alte organe și instituții, și anume comisiile de anchetă, inițiativa cetățenească europeană și Ombudsmanul European, Comisia pentru petiții are un rol autonom și clar definit de punct de contact pentru fiecare cetățean;

27. solicită Conferinței președinților să analizeze măsura în care este necesară modificarea Regulamentului de procedură pentru punerea în aplicare a acestor cerințe formale privind procedura de depunere a petițiilor;

28. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și raportul Comisiei pentru petiții Consiliului, Comisiei și Ombudsmanului European, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre, comisiilor pentru petiții aferente și mediatorilor naționali, precum și tuturor organelor competente similare.

• [1]  JO C 306, 17.12.2007.
• [2]  Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (codificare), JO L 26/1, 28.1.2012.
• [3]  Directiva 2008/98/CE privind deșeurile, JO L 312, 22.11.2008.

EXPUNERE DE MOTIVE

Activitatea Comisiei pentru petiții în 2011 a vizat în principal chestiunile de mediu și drepturile fundamentale/justiția. Aceste priorități nu diferă față de anii anteriori și, prin urmare, nu fac decât să confirme tendințele existente. Importanța acestor chestiuni în 2011 este prevalentă în întreaga activitate a Comisiei: discuțiile privind petițiile în cadrul Comisiei, noile petiții primite, rapoartele, audierile și vizitele de constatare a faptelor.

În general, a crescut numărul de noi documente depuse, în timp ce numărul petițiilor înregistrate a scăzut în mod constant. Acest fapt poate fi explicat printr-un proces de filtrare introdus începând cu iunie 2011, prin care așa-numitele „non-petiții” au fost tratate de alte servicii (a se vedea mai jos).

 

Tabelul 1

În ceea ce privește „naționalitatea petiționarilor” și „țara vizată”, indicatorii prezintă tendințe paralele. A existat o ușoară scădere a petițiilor din partea cetățenilor germani și una și mai semnificativă pentru cele care vizează Germania. Fenomenul este invers în ceea ce privește Polonia, care a cunoscut o creștere a numărului de petiționari și de alegații privind încălcarea drepturilor. Bulgaria prezintă o tendință similară, deși mai puțin însemnată.

 

Tabelul 2

 

Tabelul 3

Se poate presupune că creșterea numărului de petiții privind UE ca întreg este corelată de creșterea bruscă a numărului de petiții din secțiunea „Afaceri economice și financiare”, legate de criza curentă a datoriilor. Această presupunere este coroborată cu datele privind „temele”.

Numărul petițiilor care se înscriu la subsecțiunea „Drepturi fundamentale” a scăzut. Dar dacă se adaugă categoriile „Probleme personale”, „Proprietate”, „Societatea informațională și mass-media” și „Justiție” pentru o definiție mai cuprinzătoare a „drepturilor fundamentale” – pentru care există un caz demonstrabil (a se vedea mai jos) – marea majoritate a petițiilor se înscriu în această categorie, chiar dacă intră în subcategorii multiple. A crescut, de asemenea, cota-parte a petițiilor referitoare la mediu, în timp ce cota-parte a petițiilor referitoare la piața internă a rămas constantă.

 

Tabelul 4

Mediu

Ordinea de zi a aproape fiecărei reuniuni a comisiei a fost dominată de petiții privind mediul. În primul rând, acestea vizau Directiva 2003/35/CE privind evaluarea impactului asupra mediului (EIM) și consultarea publică în legătură cu toate tipurile de proiecte în domeniile sensibile din punctul de vedere al mediului. Majoritatea vizau deșeurile, cea de-a doua subcategorie în ordinea importanței, cu privire la depozitele de deșeuri planificate și, de asemenea, aprobarea de urbanism pentru parcurile eoliene și proiectele industriale, cum ar fi extragerea aurului în România și Bulgaria. Problemele privind gestionarea generală a deșeurilor și conformitatea cu Directiva-cadru 2008/98/CE privind deșeurile în Italia și Grecia au fost evidențiate în special, pe lângă problemele din Bulgaria, Lituania, Irlanda, Franța, Spania și Regatul Unit.

A existat o creștere constantă a numărului de petiții înregistrate privind mediul, de la 10% în 2009 la 16% în 2011:

 

Tabelul 5

Reflectând importanța chestiunilor referitoare la deșeuri în activitatea comisiei și continuitatea angajamentului său față de numeroșii petiționari, Carlos José Iturgaiz Angulo a fost desemnat raportor pentru un raport din proprie inițiativă privind „Problemele semnalate de petiționari în legătură cu aplicarea Directivei privind gestionarea deșeurilor și directivele conexe în statele membre ale Uniunii Europene.” Departamentul tematic a comandat o expertiză privind „Gestionarea deșeurilor în Europa: principalele probleme și cele mai bune practici”[1] care au indicat cu precizie problemele privind procedura de autorizare pentru noile unități de gestionare a deșeurilor, managementul necorespunzător al unităților existente și deficiențele sistemelor de gestionare a deșeurilor. Raportul comisiei evidențiază cât este de important ca statele membre, la toate nivelurile administrative, sub îndrumarea și cu asistența Comisiei, să își dubleze eforturile de a respecta acquis-ul comunitar în domeniul deșeurilor. Raportul a fost adoptat în cadrul PETI în septembrie 2011 și în sesiunea plenară din februarie 2012 după o dezbatere care a durat o oră.

Comisia l-a invitat pe comisarul Potocnik la reuniunea sa din noiembrie 2011. Acesta a recunoscut că mediul este domeniul cu cel mai mare număr de petiții și de cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, reprezentând aproximativ 20% din numărul total de încălcări ale legislației comunitare (finalul anului 2009). Faptul că activitatea comisiei se concentrează asupra punerii în aplicare a legislației în beneficiul sănătății și bunăstării cetățenilor face din aceasta un aliat real al Comisiei, iar comisarul și-a exprimat interesul pentru o bună cooperare în continuare în acest sens. Totuși, el a atras atenția cu privire la complexitatea problemelor juridice și faptice și dificultatea de a găsi soluțiilor satisfăcătoare pentru a consolida încrederea cetățenilor. Comisarul Potocnik a sugerat o strategie de informare și transparență.

Aplicarea Directivei privind evaluarea impactului asupra mediului (EIM) face adesea subiectul unor petiții. În forma sa actuală, aceasta reprezintă o directivă procedurală, care furnizează statelor membre un cadru pentru consultarea publicului. Comisia evidențiază datoria autorităților locale și regionale de a se asigura că evaluările impactului sunt independente și obiective și că nu există conflicte de interese între experți și promotorii proiectului. Adesea cetățenii vor aduce preventiv în atenția Comisiei pentru petiții problema lipsei de încredere în procedură sau în buna-credință a autorităților.

Directiva este în prezent în stadiu de revizuire. Prin consultarea publică realizată de Comisie s-au obținut 1 365 de răspunsuri, dintre care aproximativ 50% au venit din Germania. Prin urmare, opțiunea de politică cea mai probabilă este de a aduce modificări tehnice într-o versiune consolidată sau codificată a directivei. Comisia are ca obiectiv prezentarea unei propuneri în 2012, care să fie adoptată în 2014 și să intre în vigoare în 2016.

Comisia decide uneori realizarea unei vizite de constatare a faptelor în conformitate cu articolul 202 alineatul (5) din Regulamentul de procedură, în care un grup redus de deputați investighează la fața locului problemele deosebit de complexe, pentru a clarifica faptele referitoare la petiții deja discutate în cadrul Comisiei. În 2011 au fost realizate două vizite, care s-au concentrat asupra problemelor de mediu, una în Bulgaria, cealaltă în România:

Scopul vizitei în Bulgaria la finalul lui iunie 2011 a fost examinarea compatibilității cu criteriile de mediu a depozitului de deșeuri de la Suhodol și a două construcții turistice în regiunea munților Rila și Rodopi. Raportul îndeamnă Comisia să monitorizeze îndeaproape evoluția situației din Bulgaria și să furnizeze autorităților consultanță detaliată. Autoritățile sunt invitate să asigure transparență și responsabilitate integrală cu privire la procesul administrativ, implicând mai activ cetățenii la toate nivelurile, inclusiv ONG-urile și alți reprezentanți ai societății civile.

Vizita în România din noiembrie s-a centrat pe două subiecte principale, care au permis membrilor delegației să cântărească argumentele pro și contra privind proiectul de minerit la scară largă din Roșia Montană și să evalueze impactul a diverse proiecte de parcuri eoliene despre care s-a susținut că aduc atingere coerenței rețelei Natura 2000.

Drepturi fundamentale

De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, problemele legate de drepturile fundamentale și cetățenie au fost aduse în prim plan, iar interesul în domeniu este posibil să crească. Efectul asupra cetățenilor al includerii Cartei drepturilor fundamentale în tratat este un subiect pe care Comisia l-a examinat în repetate rânduri. Există un risc ca aderarea iminentă a UE la Convenția europeană a drepturilor omului să sporească gradul de confuzie. În timp ce devine din ce în ce mai clar că, din punct de vedere juridic, modificările sunt minore, Comisia trebuie să reflecteze asupra rolului său politic în contextul apărării așteptărilor legitime ale cetățenilor.

Procentul total de petiții care fac referire la „Drepturile fundamentale” în sens larg pentru 2009 și 2010 a fost de aproximativ 35%, scăzând la 28% în 2011. Motivul pentru această scădere este explicat de filtrul pentru non-petiții (a se vedea mai jos), care a afectat în special petițiile din tema „Problemă personală” și „Justiție”. Creșterea bruscă a numărului de petiții din tema „Societatea informațională și mass-media”, categorie în care se înscrie libertatea presei, este probabil să își găsească explicație în problemele evidențiate în România și Ungaria în 2011.

 

Tabelul 6

Vicepreședinta Viviane Reding a fost prezentă la reuniunea comisiei pentru prima oară în octombrie 2010 și din nou în februarie 2011. Comisia adoptă o viziune conservatoare cu privire la articolul 51, care îi restricționează domeniul de aplicare la „instituțiile și organismele UE …și la statele membre numai atunci când pun în aplicare legislația Uniunii”. Comisia pentru petiții, împreună cu DG Justiție a Comisiei Europene, a organizat o audiere la 6 octombrie 2011, la care comisarul Reding a participat din nou. Comisarul Reding a recunoscut imediat că există o problemă clară de comunicare, așteptările cetățenilor, alimentate de declarațiile reprezentanților instituțiilor UE, neregăsindu-se în rezultatele efective ale Cartei.

Un grup de distinși academicieni și specialiști în domeniul juridic au analizat dacă aplicarea a îndeplinit obiectivul principal al Cartei de „a consolida protecția drepturilor fundamentale”. Opinia majorității a fost că aceasta nu a îndeplinit obiectivul. Jean-Paul Jacqué de la Colegiul Europei a evidențiat faptul că respectiva Cartă a sporit complexitatea poziției drepturilor fundamentale în UE, mai degrabă decât să o simplifice. Elspeth Gould din cadrul CEPS (Centrul de Studii Politice Europene) a folosit cazul FRONTEX ca exemplu pentru a ilustra contradicțiile, iar profesorul Giuseppe Tesauro din cadrul curții constituționale italiene a menționat dezamăgirea din partea cetățenilor, lucru care prezintă pericolul de a genera o stare de nemulțumire generală în legătură cu proiectul european. Profesorul Van Erp de la Universitatea din Maastricht a susținut că drepturile de proprietate sunt, într-adevăr, tratate de Cartă la articolul 17.

Drepturile de proprietate în Spania, în special subcategoria proprietăților din Spania afectată de Legea privind zonele de coastă (Ley de Costas) din 1988, s-au aflat în centrul activității Comisiei în repetate rânduri, timp de mai mulți ani.

· 70 de petiții, implicând toate comunitățile autonome de coastă (15 din 22 de provincii de coastă):

Petiții ale comunității autonome
23	Comunitatea Valenciană: 10 Valencia (din care 8 referitoare la Urb La Casbah), 9 Alicante, 4 Castelló.	3	Asturias
11	Andaluzia (în principal Almería)	3	Cantabria
10	Catalonia (toate fac referire la cele două porturi din Girona: Empuriabrava și Santa Margarita)	2	Țara Bascilor (ambele petiții includ mori de importanță istorică pe proprietate)
9	Insulele Baleare	2	Galicia
9	Insulele Canare (în principal Tenerife și orașul Candelaria)	1	Murcia
		2	reclamații generale împotriva Ley de Costas

· Cel puțin 25 de petiții fac referire la proprietățile care s-au aflat în posesia petiționarului dinainte de 1988. Multe alte petiții fac trimitere la proprietățile construite înainte de 1988, dar achiziționate ultima oară după 1988.

· Petițiile reprezintă aproximativ 27 000 de semnături: câteva petiții (3) însumează 26 000 de semnături, în timp ce majoritatea petițiilor (43) au fost depuse de câte un petiționar, reprezentându-se pe el însuși sau pe familia sa, iar majoritatea petițiilor (20) au semnături multiple, adesea reprezentând o asociație sau o platformă. Numai câteva petiții (4) fac trimitere la activitățile de extragere a sării și la acvacultură, în numele unor societăți.

· 51 de petiții au fost depuse de cetățeni spanioli; 19 petiții au fost depuse de cetățeni ai altor țări (18 UE, 1 SUA).

Petiționarii au fost convocați la o audiere în mai. După aceasta, coordonatorii au decis să înființeze un grup de lucru pentru analizarea următorilor pași care ar trebui făcuți.

Comisia a declanșat procedura judiciară C-306/08 împotriva Spaniei, ca urmare a incompatibilității anumitor prevederi ale legislației privind planificarea urbanistică din Valencia cu normele UE privind achizițiile publice. Curtea a decis că nu s-a încălcat legislația comunitară. Procedura declanșată de Comisie pe lângă Curtea de Justiție și hotărârea s-au axat doar pe aspectele legislației urbanistice din Valencia referitoare la achizițiile publice. Nici procedura judiciară, nici hotărârea nu au făcut referire la alte aspecte ale acestei legislații, precum problemele legate de expropriere, impactul asupra mediului, desemnarea terenurilor intravilane sau adecvarea politicii de planificare urbanistică în general. Circa 31 de petiții rămân deschise până la soluționarea problemelor evidențiate în raportul Auken[2].

În noiembrie, Comisia a trimis o misiune de constatare a faptelor la Berlin pentru a monitoriza problema „Jugendamt”, care a fost subiectul unui număr mare de petiții și urmărită de Comisie timp de mai mulți ani. Aceasta vizează rolul autorităților germane în protejarea intereselor copiilor și a drepturilor părintești. Obiectivul vizitei a fost o întâlnire cu Comisia pentru petiții și Comisia pentru familie și tineret ale Bundestagului. Delegația a discutat, de asemenea, problema cu reprezentanți ai Ministerului Familiei și ai Ministerului Justiției. Deputații au avut oportunitatea de a înțelege mai bine normele germane pentru supravegherea îngrijirii copiilor. În cifre absolute, chiar dacă numărul de petiții referitoare la posibile probleme legate de cazuri transfrontaliere este semnificativ, acesta rămâne neglijabil în comparație cu numărul total foarte mare de cazuri de care se ocupă autoritățile. Securitatea juridică este asigurată de existența căilor de atac.

Comisia pentru petiții, în calitate de coraportor împreună cu Comisia privind problemele constituționale în temeiul articolului 50 din Regulamentul de procedură, a elaborat un aviz la finalul anului 2010 privind propunerea de regulament privind inițiativa cetățenilor europeni. Comisia a fost încântată de faptul că au fost adoptate sugestiile sale de a garanta existența unei audieri publice pentru inițiativele de succes și de a simplifica regulile privind admisibilitatea. Regretă, însă, că propunerea sa de a elimina limita de vârsta pentru semnatari nu a fost acceptată. Modificarea Regulamentului de procedură privind comisia competentă în fond pentru organizarea audierii în Parlament pentru inițiativele de succes nu a fost încă decisă.

Comisia trebuie să ia în considerare cu atenție și să definească rolul său în lumina evoluțiilor consacrate în Tratatul de la Lisabona: Carta drepturilor fundamentale, inițiativa cetățenilor europeni, aderarea UE la CEDO.

Piața internă

Libertatea de circulație este considerată aproape de sine înțeleasă de către cetățenii UE, iar aceștia sunt îndreptățiți să se plângă atunci când întâmpină dificultăți când doresc să beneficieze de drepturile lor. Aproximativ 15 % dintre petițiile înregistrate se înscriu în categoriile „Piața internă”, „Pensie”, „Impozitare” și „Servicii financiare”, luate în comun:

 

Tabelul 7

Comisia a decis să elaboreze un raport din proprie inițiativă denumit „Raportul 2010 privind cetățenia UE: Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetățenilor UE”, raportoarea fiind Adina-Ioana Vălean. Proiectul de raport, pe baza informațiilor provenite direct din petiții, evidențiază problemele persistente legate de punerea în aplicare a Directivei privind libera circulație a cetățenilor UE și a membrilor familiilor lor[3], de accesul la drepturile de securitate socială, de recunoașterea reciprocă a calificărilor, de obstacolele întâlnite de persoanele cu dizabilități, de problemele care țin de dreptul familiei și expulzările în masă pe baza originii etnice sau naționale care afectează persoanele de etnie romă. Raportul subliniază importanța site-urilor internet de informare și a mecanismelor alternative de soluționare a litigiilor și necesitatea continuă de informare și comunicare.

Conform rapoartelor anuale anterioare și raportului privind cetățenia UE, numeroasele site-uri de informare alternativă (cum ar fi Europa ta) și mecanismele de soluționare a litigiilor (SOLVIT, EC Pilot și CHAP, ECC-Net etc.) vor deveni probabil mai bine cunoscute și vor rezolva un anumit număr de potențiale petiții. Cu toate acestea, anumite probleme persistă, cum ar fi dubla impozitare a venitului, care în mod formal sau legal nu se înscrie în competența UE, dar care constituie un impediment în calea libertății de circulație. Comisia a audiat un număr de petiționari cu privire la acest subiect; a decis să scrie statelor membre, solicitându-le să găsească o soluție pragmatică.

Filtrarea documentelor depuse – non-petițiile

În iunie 2011 s-a introdus o nouă procedură cu scopul de a direcționa documentele depuse care nu sunt considerate relevante pentru a primi un răspuns din partea altor servicii. Un total de 647 de documente au fost filtrate și nu au fost înregistrate ca petiții.

Acestea au fost soluționate după cum urmează:

a)  Documente depuse care conțin o cerere de informare cu privire la Parlamentul European și activitățile sale => 57 au fost trimise la serviciul care se ocupă de întrebările cetățenilor

b)  Documente depuse care conțin numai comentarii sau observații cu privire la politicile UE, declarațiile fără solicitare ulterioară sau care sunt scurte sau fără sens sau conțin un limbaj jignitor => 468 (2010: 91) li s-a trimis răspuns de DG PRES

c)  Documente depuse care nu se înscriu în sfera activităților Uniunii Europene sau care nu afectează cetățeanul în mod direct => 122 soluționate de secretariatul Comisiei pentru petiții

Scopul prezentei proceduri de filtrare a fost de a reduce sarcina de lucru a comisiei. Acest fapt dus la scăderea bruscă a petițiilor înregistrate ca „Problemă personală” (2010: 234; 2011: 74) și „Justiție” (2010: 125; 2011: 45). Așa cum s-a menționat anterior, aceste documente depuse se înscriu în capitolul general „Drepturi fundamentale”.

În general, trebuie menționat că majoritatea petițiilor din categoria „Drepturi fundamentale”, inclusiv așa-zisele non-petiții, se bazează pe o neînțelegere din partea cetățenilor. Aceștia consideră Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca fiind sub autoritatea UE sau confundă Parlamentul European cu o instanță judiciară sau curte de apel atunci când autoritățile naționale nu pronunță rezultatul pe care cetățenii îl anticipează sau îl doresc. Acest fapt nu este surprinzător, având în vedere așteptările create de politicieni înainte de semnarea Tratatului de la Lisabona, care include Carta drepturilor fundamentale și prevede semnarea de către UE a Convenției europene privind drepturile omului. Comisia a decis că va continua să considere admisibile și să investigheze alegațiile de încălcare a drepturilor fundamentale atunci când acest lucru este justificat în vederea găsirii de soluții extrajudiciare sau politice. Pe de altă parte, Comisia pentru petiții nu pune la îndoială perspectiva Comisiei cu privire la competența proprie de gardian al tratatelor, care previne intervenția sa.

Serviciului juridic i s-a solicitat un aviz privind definiția admisibilității petițiilor. În răspunsul său confirmă faptul că „domeniul de activitate” conținut în tratat „poate fi considerat a fi chiar mai larg decât totalitatea competențelor exercitate de Uniune.” Printre implicațiile acestei chestiuni, faptul că Comisia (care organizează în mod frecvent investigații preliminare privind petițiile admisibile la cererea Comisiei pentru petiții) acționează numai „în sfera competențelor Uniunii” înseamnă că interpretarea dată de ea petițiilor este adesea mai limitată decât domeniul de interpretare a petițiilor de care dispune Parlamentul și Comisia sa pentru petiții. Parametrii principali identificați de Serviciul Juridic vizează dispozițiile de la articolul 3 privind obiectivele Uniunii, coroborate cu dispozițiile de la articolele 2-6 din TFUE. Serviciul juridic rezumă concluziile după cum urmează: „Totalul dispozițiilor stabilite în aceste articole din tratate creează o categorie de activități mai largă decât competențele exclusive ale Uniunii”.

Indiferent de acestea, este important ca petiționarii să primească un răspuns motivat în mod corespunzător și, dacă este posibil, consultanță în ceea ce privește mijloacele alternative de care dispun pentru soluționarea plângerilor. Tribunalul UE a pronunțat o hotărâre la 14 septembrie 2011[4] care susține plângerea unui petiționar împotriva deciziei Comisiei pentru petiții de a declara petiția sa inadmisibilă. Curtea a decis că comisia nu și-a îndeplinit sarcina de a-și justifica în mod corespunzător decizia și nu a răspuns alegației petiționarului cu privire la posibila încălcare a tratatului.

Informații

Necesitatea de intensificare a eforturilor de a furniza o mai bună informare pentru direcționarea preocupărilor cetățeanului către interlocutorul corect și explicarea competențelor diferitelor niveluri de guvernare și administrare publică este repetată de toată lumea. Comisia pentru petiții repetă solicitarea de îmbunătățire a portalului său web pe site-ul Parlamentului European în fiecare an. Eforturile trebuie accelerate în mod considerabil.

Cu toate acestea, în 2011 s-a înregistrat un pas semnificativ înainte spre întâmpinarea necesităților cetățenilor; secretariatul are în prezent un membru al personalului care se ocupă exclusiv de informare, iar rezultatul este următorul:

a)  Șapte ediții ale buletinului PETI-Journal au fost publicate și distribuite către aproximativ 1 000 de persoane. Aproximativ 50 % dintre destinatari sunt din interiorul Parlamentului, aproximativ 25 % sunt din alte instituții europene, iar restul de 25 % sunt membri ai publicului larg.

b)  Pagina de Facebook a PETI și postările de pe Twitter sunt urmărite, apreciate pozitiv, preluate și comentate de un public de aproximativ 1 000 de persoane, în principal membri ai publicului larg.

Obiectivul este de a reproiecta portalul web pentru petiții, proiect legat strâns de prezența comisiei în mediile de socializare și de activitățile editoriale.

De la începerea transmiterii în direct pe internet a reuniunilor comisiilor parlamentare, numărul de vizualizări ale Comisiei pentru petiții le depășește pe celelalte în mod semnificativ. Cetățenii pot urmări dezbaterea petiției lor din locurile în care se află.

În plus, participarea cetățenilor și autorităților la reuniuni a rămas stabilă în ultimii trei ani, deși numărul de petiționari a crescut semnificativ în 2011. Costul rambursării cheltuielilor de călătorie pentru cetățenii care participă la reuniuni rămâne modest.

	2009	cost	2010	cost	2011	cost
Numărul total de persoane care au participat	245		243		242
Petiționari principali care au participat	86		89		148
Sumă rambursată	24	€10.665	12	€5.710	12	€6.513

• [1]  PE 453.194
• [2]  N. întrucât Parlamentul consideră că obligația de a ceda proprietatea privată dobândită legitim fără un proces echitabil și despăgubiri corespunzătoare și obligația de a plăti costuri arbitrare pentru dezvoltarea nesolicitată și adeseori inutilă a infrastructurii constituie o încălcare a drepturilor fundamentale ale unei persoane fizice în temeiul CEDO și în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, de exemplu, Aka v. Turcia1),
  18. Consideră, cu toate acestea, că lipsa de claritate, precizie și certitudine cu privire la dreptul de proprietate privată prevăzut de legislația actuală, precum și lipsa oricărei aplicări corespunzătoare și consecvente a legislației privind mediul, reprezintă cauza principală a multor probleme legate de urbanizare și că acest fapt, combinat cu o anumită relaxare în procedura judiciară, nu doar a agravat problema, ci a și generat o formă endemică de corupție a cărei victimă principală este, încă o dată, cetățeanul UE, dar care a provocat și pierderi considerabile statului spaniol;
• [3]  Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, ([2004] JO L 158/77).
• [4]  Cauza T-308/07

ANEXĂ STATISTICĂ

Tabelul 1 Prezentare generală: nr. de depuneri, petiții înregistrate, rezultatul SIR;

	2009	%	2010	%	2011	%
Total depuneri:	1924	100,00%	1746	100,00%	2091	100,00%
scrisoare standard DG PRES			91		468
CITES					57
răspuns PETI					122
Nr. total de petiții înregistrate	1924	100,00%	1655	94,80%	1414	67,60%
Total admisibile:	1108	57,59%	989	59,76%	998	70,58%
dintre care închise cu răspuns direct	424	38,27%	405	40,95%	315	31,56%
trimise CE pentru aviz	710	64,08%	607	61,38%	649	65,03%
trimise altor părți pentru aviz	29	2,62%	26	2,63%	26	2,61%
trimise altor părți pentru informare	211	19,04%	184	18,60%	162	16,23%
Inadmisibile	816	42,41%	667	40,30%	416	29,42%

Tabelul 2 Cetățenia petiționarului

Cetățenia	2009	%	2010	%	2011	%
Germania	496	25,8%	409	24,7%	315	22,3%
Spania	237	12,3%	261	15,8%	204	14,4%
Italia	219	11,4%	215	13,0%	166	11,7%
Polonia	129	6,7%	94	5,7%	125	8,8%
România	152	7,9%	101	6,1%	102	7,2%
Regatul Unit	122	6,3%	91	5,5%	80	5,7%
Franța	79	4,1%	78	4,7%	78	5,5%
Bulgaria	54	2,8%	40	2,4%	49	3,5%
Grecia	78	4,1%	69	4,2%	49	3,5%
Ungaria	17	0,9%	31	1,9%	26	1,8%
Austria	38	2,0%	25	1,5%	24	1,7%
Portugalia	32	1,7%	25	1,5%	24	1,7%
Țările de Jos	44	2,3%	18	1,1%	23	1,6%
Belgia	27	1,4%	29	1,8%	22	1,6%
Irlanda	31	1,6%	27	1,6%	16	1,1%
Suedia	13	0,7%	11	0,7%	12	0,8%
Finlanda	26	1,4%	25	1,5%	12	0,8%
Danemarca	13	0,7%	17	1,0%	11	0,8%
Republica Cehă	6	0,3%	9	0,5%	10	0,7%
Slovacia	14	0,7%	4	0,2%	7	0,5%
Slovenia	10	0,5%	4	0,2%	7	0,5%
Lituania	8	0,4%	12	0,7%	6	0,4%
Malta	11	0,6%	11	0,7%	6	0,4%
Cipru	8	0,4%	8	0,5%	4	0,3%
Luxemburg	2	0,1%	0	0,0%	4	0,3%
Letonia	11	0,6%	8	0,5%	3	0,2%
Estonia	3	0,2%	2	0,1%	3	0,2%
Din afara UE	44	2,3%	31	1,9%	26	1,8%
	1924	100,0%	1655	100,0%	1414	100,0%

Tabelul 3 Țara vizată

Țara	2009		2010		2011
Uniunea Europeană	404	21,0%	285	17,2%	311	22,0%
Spania	279	14,5%	288	17,4%	216	15,3%
Germania	299	15,5%	273	16,5%	183	12,9%
Italia	177	9,2%	183	11,1%	138	9,8%
România	143	7,4%	102	6,2%	106	7,5%
Polonia	100	5,2%	66	4,0%	104	7,4%
Franța	73	3,8%	62	3,7%	64	4,5%
Regatul Unit	83	4,3%	66	4,0%	60	4,2%
Bulgaria	56	2,9%	36	2,2%	52	3,7%
Grecia	74	3,8%	71	4,3%	48	3,4%
Portugalia	37	1,9%	26	1,6%	30	2,1%
Ungaria	25	1,3%	36	2,2%	23	1,6%
Irlanda	37	1,9%	27	1,6%	22	1,6%
Țările de Jos	35	1,8%	12	0,7%	20	1,4%
Austria	34	1,8%	36	2,2%	18	1,3%
Republica Cehă	13	0,7%	15	0,9%	15	1,1%
Danemarca	14	0,7%	25	1,5%	14	1,0%
Suedia	17	0,9%	16	1,0%	13	0,9%
Belgia	30	1,6%	28	1,7%	12	0,8%
Finlanda	20	1,0%	26	1,6%	11	0,8%
Cipru	13	0,7%	18	1,1%	10	0,7%
Malta	9	0,5%	13	0,8%	9	0,6%
Lituania	14	0,7%	7	0,4%	8	0,6%
Slovacia	19	1,0%	7	0,4%	8	0,6%
Slovenia	12	0,6%	6	0,4%	7	0,5%
Luxemburg	4	0,2%	3	0,2%	4	0,3%
Estonia	4	0,2%	7	0,4%	3	0,2%
Letonia	11	0,6%	7	0,4%	3	0,2%
	1924	105,8%	1655	105,6%	1414	106,9%

Tabelul 4 Teme

Tema	2009		2010		2011
Mediu	201	10,4%	214	12,9%	227	16,1%
Mediu - deșeuri	18	0,9%	24	1,5%	25	1,8%
Evaluarea impactului asupra mediului	40	2,1%	43	2,6%	26	1,8%
Subtotal drepturi fundamentale	679	35,3%	600	36,3%	394	27,9%
Drepturi fundamentale	165	8,6%	152	9,2%	123	8,7%
Problemă personală	216	11,2%	234	14,1%	74	5,2%
Proprietate	106	5,5%	63	3,8%	21	1,5%
Societatea Informațională și Media	33	1,7%	26	1,6%	131	9,3%
Justiție	159	8,3%	125	7,6%	45	3,2%
Subtotal piața internă	276	14,3%	273	16,5%	221	15,6%
Piața internă	138	7,2%	123	7,4%	98	6,9%
Pensie	51	2,7%	68	4,1%	52	3,7%
Impozitare	61	3,2%	63	3,8%	48	3,4%
Servicii financiare	26	1,4%	19	1,1%	23	1,6%
Transporturi	101	5,2%	101	6,1%	69	4,9%
Drepturile consumatorilor	96	5,0%	84	5,1%	55	3,9%
Afaceri economice și monetare	27	1,4%	26	1,6%	53	3,7%
Ocuparea forței de muncă	105	5,5%	64	3,9%	45	3,2%
Energie	30	1,6%	24	1,5%	43	3,0%
Patrimoniu și moștenire culturală	57	3,0%	48	2,9%	42	3,0%
Bunăstarea animalelor	37	1,9%	34	2,1%	36	2,5%
Instituții	36	1,9%	30	1,8%	30	2,1%
Sănătate	104	5,4%	83	5,0%	28	2,0%
Dezvoltare urbană	77	4,0%	35	2,1%	28	2,0%
Afaceri constituționale	26	1,4%	27	1,6%	26	1,8%
Fraudă și corupție	22	1,1%	32	1,9%	25	1,8%
Agricultură	22	1,1%	21	1,3%	21	1,5%
Industrie și întreprinderi	45	2,3%	33	2,0%	21	1,5%
Imigrație	38	2,0%	37	2,2%	17	1,2%
Relații externe	38	2,0%	18	1,1%	16	1,1%
Altele	146	7,6%	93	5,6%	69	4,9%
	1924		1655		1414

Tabelul 5 Statut; petiții deschise din 1997 până la sfârșitul anului 2011

	Deschise	%	Închise	%	Total
2011	565	39,96%	849	60,04%	1414
2010	224	13,50%	1432	86,50%	1655
2009	178	9,30%	1746	90,70%	1924
2008	141	7,50%	1745	92,50%	1886
2007	120	8,00%	1386	92,00%	1506
2006	45	4,40%	976	95,60%	1021
2005	31	3,05%	985	96,95%	1016
2004	16	1,60%	986	98,40%	2002
2003	7	0,50%	1308	99,50%	1315
2002	5	0,30%	1596	99,70%	1601
2001	0	0,00%	1132	100,00%	1132
2000	1	0,10%	907	99,90%	908
1999	1	0,10%	933	99,90%	934
1998	2	0,20%	1125	99,80%	1127
1997	1	0,10%	1305	99,90%	1306

Tabelul 6 Participare la reuniune

	2009	2010	2011
Număr total de persoane care au participat	245	243	242
Petiționari principali care au participat	86	89	148
Sumă rambursată	24	12	12

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	12.7.2012
Rezultatul votului final	+: –: 0:	20 0 1
Membri titulari prezenți la votul final	Margrete Auken, Victor Boștinaru, Philippe Boulland, Giles Chichester, Nikolaos Chountis, Iliana Malinova Iotova, Carlos José Iturgaiz Angulo, Lena Kolarska-Bobińska, Erminia Mazzoni, Willy Meyer, Chrysoula Paliadeli, Nikolaos Salavrakos, Jarosław Leszek Wałęsa, Rainer Wieland
Membri supleanți prezenți la votul final	Zoltán Bagó, Birgit Collin-Langen, Axel Voss
Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final	Ioan Enciu, Petru Constantin Luhan, Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz, Franck Proust, Renate Sommer, Hermann Winkler