RAPORT privind Pactul referitor la investițiile sociale – ca răspuns la criză

25.7.2012 - (2012/2003(INI))

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
Raportoare: Danuta Jazłowiecka

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind Pactul referitor la investițiile sociale – ca răspuns la criză

(2012/2003(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 5, 6, 9, 147, 149, 151 și 153,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2010 intitulată ,,O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă: o contribuție europeană la ocuparea integrală a forței de muncă” (COM(2010)0682) și Rezoluția sa din 26 octombrie 2011 referitoare la acest subiect[1],

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2011 privind Analiza anuală a creșterii pe 2012 (AGS) (COM(2011)0815), Proiectul de raport comun privind ocuparea forței de muncă anexat și Rezoluția sa din 15 februarie 2012 privind ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2012[2],

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2008 referitoare la o recomandare a Comisiei privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii (COM(2008)0639) și Rezoluția sa din 6 mai 2009[3] referitoare la acest subiect,

–   având în vedere sondajul Eurostat din ianuarie 2012 și comunicarea de presă Eurostat din 8 februarie 2012[4],

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială” (COM(2010)0758), Avizul Comitetului Economic și Social European referitor la acest subiect[5] și Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la acest subiect[6],

–   având în vedere Decizia Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind Anul European de Luptă împotriva Sărăciei și a Excluziunii Sociale (2010)[7],

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008, intitulată „Agenda socială reînnoită: oportunități, acces și solidaritate în Europa secolului XXI” (COM(2008)0412) și Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la acest subiect[8],

–   având în vedere Comunicarea Comisiei privind sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice pentru o economie în redresare (COM(2009)0545) și Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la acest subiect[9],

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 9 iunie 2010, intitulată „Un nou impuls pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale pentru a sprijini strategia Europa 2020” (COM(2010)0296) și Rezoluția sa din 8 iunie 2011 referitoare la acest subiect[10],

–   având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu handicap și Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap[11],

–   având în vedere Rezoluția sa din 1 decembrie 2011 referitoare la combaterea abandonului școlar timpuriu[12],

–   având în vedere Comunicatul de la Bruges privind dezvoltarea cooperării europene în domeniul EFP pentru perioada 2011-2020, care a fost adoptat la 7 decembrie 2010[13],

–   având în vedere documentul de lucru al personalului Comisiei intitulat „Progresele către obiectivele europene comune în domeniul educației și formării” (SEC(2011)0526),

–   având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la promovarea accesului tinerilor pe piața muncii și la consolidarea statutului stagiarilor, stagiilor și uceniciilor[14],

–   având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program al Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială (COM(2011)0609),

–   având în vedere setul de cinci regulamente și o directivă recent adoptată privind guvernanța economică a UE[15],

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 decembrie 2011 intitulată „Inițiativa privind oportunitățile pentru tineri” (COM(2011) 0933),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 iunie 2011 privind Cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (COM(2011)0398),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0263/2012),

A. întrucât criza economică și financiară actuală va avea efecte de lungă durată nu numai asupra creșterii economice, dar și asupra ratei de ocupare a forței de muncă, a gradului de sărăcie și excluziune socială, a economiilor publice și a cantității și calității investițiilor sociale în Europa;

B.  întrucât, în ultimii ani, sectorul public a fost împovărat prin cheltuieli ridicate și, pentru a preveni îndatorări excesive, majoritatea răspunsurilor recente la criză a avut la bază în principal obiective pe termen scurt care au avut ca scop redresarea stabilității finanțelor publice, care au fost eforturi necesare pentru apărarea economiei noastre, și întrucât astfel de măsuri de austeritate și consolidarea bugetară ar trebui combinate cu o strategie de investiții cuprinzătoare și ambițioasă pentru creștere sustenabilă, ocuparea forței de muncă, coeziune socială și competitivitate, precum și cu guvernanță socială, care ar asigura un mecanism puternic de supraveghere și monitorizare a obiectivelor sociale și de ocupare a forței de muncă ale strategiei Europa 2020;

C. întrucât Strategia de la Lisabona și Strategia europeană privind ocuparea forței de muncă nu și-au atins scopurile și întrucât succesul Strategiei Europa 2020 este nesigur și necesită o implicare și mai accentuată din partea statelor membre și a instituțiilor europene sub forma unor măsuri de stimulare a creșterii economice, a ocupării forței de muncă și a competitivității;

D. întrucât recent publicata Analiză anuală a creșterii, precum și Raportul comun privind ocuparea forței de muncă au demonstrat că, deoarece consolidarea fiscală nu a făcut încă suficiente progrese și este încă tratată ca o prioritate, majoritatea statelor membre nu au abordat în mod suficient obiectivele sociale, de ocupare a forței de muncă și de învățământ ale Strategiei Europa 2020;

E.  întrucât rata șomajului s-a ridicat în 2008 de la 7,1 % la peste 10 % în ianuarie 2012 în UE-27, prezentând diferențe clare între regiuni, afectând în special tinerii, lucrătorii slab calificați și persoanele care sunt în șomaj de o lungă perioadă, și întrucât acest lucru, împreună cu îmbătrânirea populației, dă naștere unui grav risc de pierderi de capital uman pe termen mai lung și s-ar putea să aibă repercusiuni ireversibile asupra pieței muncii și în special asupra creării de locuri de muncă, creșterii economice, competitivității și coeziunii sociale;

F.  întrucât 80 de milioane de europeni se confruntă în prezent cu riscul sărăciei și nivelul copiilor și al adulților care trăiau în gospodării fără persoane ocupate a crescut la aproximativ 10 % în 2010; întrucât acest lucru, împreună cu sărăcia în rândul copiilor, cu numărul în creștere al lucrătorilor săraci, precum și cu nivelul ridicat de șomaj în rândul tinerilor, va da naștere unui risc tot mai ridicat de sărăcie și transmitere a sărăciei și de excluziune socială în viitor;

G.  întrucât, în anul 2011, nivelul de sărăcie a persoanelor cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani a fost în medie de 21,6 % în Europa, iar tinerii au o probabilitate mai ridicată de a ocupa locuri de muncă precare, pe durată determinată sau cu fracțiune de normă, fiind în același timp mai predispuși la șomaj; întrucât numărul locurilor de muncă precare a crescut în mod considerabil în ultimii ani, iar rata șomajului explodează în anumite țări;

H.  întrucât, parțial datorită lipsei investițiilor, rezultatele învățământului și formării profesionale din Uniunea Europeană sunt încă inadecvate pentru a satisface nevoile pieței muncii și sunt insuficiente în fața nivelului competențelor, tot mai crescut, necesar pentru posturile disponibile, cât și în fața competențelor necesare pentru viitoarele domenii cu o ofertă bogată de locuri de muncă;

I.   întrucât a crescut presiunea asupra sistemelor de asistență socială din cauza unor cheltuieli mai mari, a scăderii veniturilor, precum și a presiunilor vizând reducerea cheltuielilor; întrucât este posibil ca creșterea economică slabă și persistența unor rate ridicate ale șomajului de lungă durată, numărul în creștere al lucrătorilor săraci, ponderea muncii ilegale și șomajul din ce în ce mai mare în rândul tinerilor să accentueze și mai mult această tendință;

J.   întrucât investițiile sociale bine orientate sunt importante pentru restabilirea unui nivel adecvat de ocupare a forței de muncă atât pentru femei, cât și pentru bărbați în viitor, pentru stabilizarea economiei, pentru creșterea competențelor și a cunoștințelor forței de muncă și pentru sporirea competitivității Uniunii Europene;

K. întrucât IMM-urile au un potențial important de creare de locuri de muncă și joacă un rol decisiv în tranziția spre o nouă economie sustenabilă,

O abordare reînnoită a investițiilor sociale în Europa

1.  amintește că investițiile sociale, însemnând furnizarea și utilizarea de finanțe pentru a genera beneficii sociale, precum și economice, au ca scop abordarea riscurilor care apar și a nevoilor sociale nesatisfăcute și se axează pe politici publice și pe strategii privind investițiile în capitalul uman care ajută și pregătesc persoanele fizice, familiile și societățile să se adapteze la diverse schimbări și să își gestioneze tranziția către piețe ale muncii în schimbare și să facă față altor provocări, inclusiv, spre exemplu, dobândirea unor noi competențe pentru viitoare sectoare cu o ofertă bogată de locuri de muncă;

2.  constată că, printre altele, toate prestațiile sociale și de sănătate și educație, precum și serviciile oferite în aceste domenii de prestatorii din sectorul privat pot fi considerate investiții sociale și reamintește faptul că acestea sunt definite în tratate ca parte a competenței naționale;

3.  subliniază că una dintre cele mai importante caracteristici ale investițiilor sociale este capacitatea lor de a reconcilia obiectivele sociale cu cele economice și, prin urmare, acestea nu ar trebui tratate numai ca niște cheltuieli, ci, în situația utilizării corecte a finanțărilor, în primul rând ca investiții cu dividende duble care vor oferi beneficii reale în viitor;

4.  prin urmare, observă că investițiile sociale orientate ar trebui să reprezinte o parte importantă a politicilor economice și de ocupare a forței de muncă ale UE și ale statelor membre și a reacțiilor acestora la criză, pentru a atinge obiectivele sociale, de ocupare a forței de muncă și de învățământ prevăzute în Strategia Europa 2020;

5    consideră că facilitarea și îndreptarea atenției către antreprenoriatul social și accesul grupurilor vulnerabile și al celor aflate cel mai departe de piața muncii la microfinanțare sunt elemente esențiale în contextul investițiilor sociale, prin faptul că permit crearea unor locuri de muncă noi și sustenabile, determinând deseori schimbări permanente în ciclul economic;

6.  observă că prezenta criză impune o modernizare a modelului social european, o regândire a politicilor sociale naționale și o tranziție de la statele sociale, care în primul rând reacționează la prejudiciile care apar din cauza eșecului pieței, la „state sociale activatoare”, care investesc în oameni și pun la dispoziția cetățenilor instrumente și stimulente, pentru a crea locuri de muncă sustenabile și creștere economică și pentru a evita consecințele sociale; observă că prezenta criză a continuat să sporească necesitatea de a investi în antreprenoriatul social;

State sociale activatoare

7.  solicită, în acest sens, statelor membre și Comisiei să păstreze un echilibru între acțiunile care abordează problemele imediate cauzate de criză și acțiunile pe termen mediu și lung, precum și să acorde o atenție deosebită activităților care au ca scop:

a)  reîncadrarea șomerilor în muncă, prin crearea unui mediu inovator și dinamic, precum și prin furnizarea de soluții specifice și a formării necesare; sprijinirea persoanelor noi pe piața muncii în căutarea unui loc de muncă și crearea condițiilor pentru o mai bună tranziție de la formare și perfecționare la viața profesională;

b)  combaterea șomajului în rândul tinerilor și facilitarea integrării durabile a tinerilor în viața profesională, inclusiv a tinerilor care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau de formare;

c)  intensificarea creșterii economice în vederea creării unor locuri de muncă sustenabile și de calitate atât pentru femei, cât și pentru bărbați, furnizate mai ales de IMM-uri; îmbunătățirea productivității muncii, precum și a repartizării muncii;

d)   ameliorarea satisfacției la locul de muncă și reducerea cauzelor retragerii de pe piața muncii, cum ar fi accidentele de muncă, hărțuirea la locul de muncă și alte condiții de muncă nefavorabile;

e)  investiții în educație și formare pe viață pentru toate grupele de vârstă, prin acordarea unei importanțe deosebite educației destinate copiilor de vârstă mică și accesului la învățământul terțiar, colaborarea dintre sectoarele profesionale și instituțiile de învățământ, formarea profesională la locul de muncă și formare specială pentru sectoarele care au nevoie de lucrători, precum și formarea profesională;

f)  investiții în inovare, susținând produsele și serviciile inovatoare, în special în ceea ce privește schimbările climatice, eficiența energetică, sănătatea și îmbătrânirea populației;

g) eliminarea cauzelor segregării de gen de pe piața muncii;

h) îmbunătățirea echilibrului dintre flexibilitate și securitate în ceea ce privește condițiile de muncă pentru a contribui la o mai bună ocupare a forței de muncă și la reconcilierea vieții de familie cu cea profesională;

i)   adaptarea sistemului de pensii la circumstanțele economice și demografice în schimbare, introducerea reformelor necesare ținând cont de fiabilitatea și sustenabilitatea acestora și reducerea raportului de dependență economică, prin, de exemplu, crearea condițiilor de lucru până la o vârstă cât mai înaintată, cu ajutorul unei sănătăți și securități îmbunătățite la locul de muncă, al diferitelor stimulente și al modelelor flexibile, precum și prin sporirea ocupării forței de muncă în toate grupele de vârstă;

j)  combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și medicale, cu evidențierea, în special, a activității preventive și orientate;

8.   solicită statelor membre și Comisiei să întreprindă demersuri pentru: dezvoltarea unor politici care facilitează creșterea economică și crearea de locuri de muncă (de exemplu, un sprijin mai eficient acordat IMM-urilor, precum și politici mai eficiente, mai bine orientate și activatoare în ceea ce privește șomajul și sisteme de asistență socială); introducerea învățării pe parcursul vieții, a formării speciale legate de sectoarele care au nevoie de lucrători, precum și de necesitățile de pe piața locală sau regională a forței de muncă și cursuri de recalificare în vederea susținerii capacității de inserție profesională a persoanelor care sunt în șomaj de o lungă perioadă, promovarea cursurilor de creștere pe tot parcursul vieții a nivelului de calificare, a formării profesionale și a formării la locul de muncă și a stagiilor remunerate, acordând-se o atenție deosebită tinerilor șomeri și lucrătorilor slab calificați; adoptarea de măsuri astfel încât angajații cu normă întreagă să poată trăi din munca lor;

9. insistă ca ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor să constituie o parte importantă a strategiei de investiții sociale; încurajează statele membre să investească și să prezinte strategii ambițioase pentru a evita pierderea unei generații și să îmbunătățească accesul tinerilor la piața muncii, prin:

a) dezvoltarea de parteneriate între școli, centrele de formare și întreprinderile locale sau regionale;

b) asigurarea de programe de formare și de stagii de înaltă calitate pentru tineri, sisteme profesionale în colaborare cu întreprinderile, precum și planuri de consiliere din partea angajaților cu vechime, pentru a angaja și pentru a forma tineri în cadrul întreprinderii;

c) promovarea antreprenoriatului și a unei garanții europene pentru tineret și crearea de stimulente pentru angajatori, astfel încât aceștia să angajeze absolvenți;

d) asigurarea unei mai bune tranziții de la mediul de învățământ la mediul profesional și promovarea mobilității la nivel european și regional;

10. subliniază responsabilitatea personală, având în vedere faptul că oamenii trebuie, de asemenea, să se gândească la ce pot face pentru a se asigura că se află de partea câștigătoare în cursa pentru talent;

11. solicită statelor membre și Comisiei să adopte toate măsurile posibile pentru a îmbunătăți sistemul de învățământ la toate nivelurile prin: acordarea unei importanțe deosebite strategiei de dezvoltare a serviciului de educație destinat copiilor de vârstă mică; crearea unui climat școlar favorabil incluziunii; prevenirea părăsirii timpurii a școlii; îmbunătățirea învățământului secundar și introducerea de servicii de îndrumare și consiliere, asigurarea unor condiții mai bune pentru ca tinerii să acceseze cu succes învățământul terțiar sau să obțină acces direct la piața locurilor de muncă; dezvoltarea de instrumente care au ca scop o mai bună anticipare a competențelor viitoare necesare și consolidarea cooperării dintre instituțiile de învățământ, întreprinderi și serviciile de ocupare a forței de muncă; îmbunătățirea recunoașterii calificărilor profesionale, precum și crearea unor cadre de calificări naționale;

12. solicită Comisiei și statelor membre să asigure un echilibru bun între securitate și flexibilitate pe piața muncii, de exemplu printr-o implementare completă a principiilor de flexisecuritate și să abordeze segmentarea pieței muncii atât prin asigurarea unei protecții sociale adecvate pentru persoanele aflate în perioade de tranziție sau care au contracte de muncă temporare sau cu jumătate de normă, cât și prin asigurarea accesului la posibilitățile de formare, de dezvoltare a carierei și de angajare cu normă întreagă; încurajează statele membre să investească în servicii – precum centre de îngrijire a copilului accesibile, cu program complet și de înaltă calitate, școli cu program prelungit și centre de îngrijire a vârstnicilor – care contribuie la promovarea egalității de gen, promovează un echilibru mai bun între viața personală și cea profesională și creează un cadru care le permite părinților să intre sau să reintre pe piața muncii;

13. încurajează acele state membre care nu s-au ocupat încă de acest aspect să introducă reformele necesare pentru ca sistemele lor de pensii să devină sustenabile, sigure și favorabile incluziunii, precum și să reducă raportul de dependență economică pentru menținerea unei forțe de muncă suficient de vaste și să adauge la acestea îmbunătățirea constantă a condițiilor de muncă și implementarea de programe de formare pe tot parcursul vieții care permit cariere profesionale mai sănătoase și mai îndelungate;

O mai bună guvernanță prin intermediul Pactului referitor la investițiile sociale

14.      încurajează statele membre să depună eforturi suplimentare pentru a include investițiile sociale în obiectivele lor bugetare pe termen mediu și lung, precum și în programele lor naționale de reformă; solicită Consiliului European și Comisiei să monitorizeze mai bine implementarea și îndeplinirea obiectivelor sociale și de ocupare a forței de muncă ale Strategiei Europa 2020;

15. observă că, pentru a se asigura o implementare corespunzătoare a obiectivelor sociale și de ocupare a forței de muncă, sistemul recent dezvoltat de supraveghere macroeconomică și bugetară din UE trebuie să fie completat de o monitorizare îmbunătățită a politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă; prin urmare, solicită Comisiei să aibă în vedere dezvoltarea unui tablou de bord cu indicatorii comuni ai investițiilor sociale pentru monitorizarea progresului înregistrat în statele membre și la nivelul Uniunii în acest sens și să promoveze responsabilitatea socială a întreprinderilor și, în special, a IMM-urilor, prin crearea unui standard social european;

16. solicită statelor membre să aibă în vedere semnarea unui „Pact referitor la investițiile sociale”, care să stabilească obiective de investiții și să creeze un mecanism de control consolidat în vederea îmbunătățirii eforturilor de îndeplinire a obiectivelor sociale, de ocupare a forței de muncă și de învățământ ale Strategiei Europa 2020; acest „Pact referitor la investițiile sociale”, ca, de exemplu, „Pactul Euro Plus”, ar putea conține o listă de măsuri specifice sub forma unor investiții sociale care să fie luate de statele membre într-o anumită perioadă de timp pentru a îndeplini obiectivele sociale, de ocupare a forței de muncă și de învățământ, în conformitate cu Analiza anuală a creșterii și programele naționale de reformă; acestea ar trebui supuse cadrului comun de supraveghere, cu un rol important acordat Comisiei Europene și Parlamentului European și cu implicarea tuturor structurilor relevante ale Consiliului;

17. solicită Comisiei să adopte toate măsurile posibile pentru a încuraja și asista statele membre să semneze „Pactul referitor la investițiile sociale” și să introducă o evaluare a obiectivelor sociale, de ocupare a forței de muncă și de învățământ în Semestrul european 2013;

18. solicită statelor membre să se asigure că în cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020 sunt incluse resurse bugetare adecvate, pentru stimularea și susținerea unor investiții sociale în Europa, și că finanțările disponibile pot fi utilizate în mod rațional și eficace, precum și să susțină investițiile sociale prin intermediul fondurilor structurale, în special al Fondului social european, asigurându-se că prioritățile acestuia din urmă reflectă nevoile specifice ale statelor membre; solicită Comisiei, atunci când aceasta consideră adecvat, să pună la dispoziția statelor membre alte eventuale surse de finanțare în scopul investițiilor sociale;

19. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

• [1]  Texte adoptate, P7_TA(2011)0466.
• [2]  Texte adoptate, P7_TA(2012)0047.
• [3]  JO C 212E, 5.8.2010, p. 23.
• [4]  Comunicarea de presă Eurostat, 21/2012, p.1.
• [5]  JO C 238, 25.8.2011, p.130.
• [6]  Texte adoptate, P7_TA(2011)0495.
• [7]  JO L 298, 7.11.2008, p. 20.
• [8]  Texte adoptate, P6_TA(2009)0370.
• [9]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0190.
• [10]  Texte adoptate, P7_TA(2011)0263.
• [11]  Texte adoptate, P7_TA(2011)0453.
• [12]  Texte adoptate, P7_TA(2011)0531.
• [13]  IP/10/1673.
• [14]  Texte adoptate, P7_TA(2010)0262.
• [15]  JO L 306, 23.11.2011, p. 1.

EXPUNERE DE MOTIVE

Actuala criză economică și financiară va avea cu siguranță efecte puternice și de lungă durată nu numai asupra economiei europene, dar și asupra ratei de ocupare a forței de muncă, a economiilor publice și a investițiilor sociale în Europa. Majoritatea răspunsurilor recente și actuale la criză a avut la bază obiective pe termen scurt care au avut ca scop, în special, redresarea sustenabilității finanțelor publice, ceea ce este esențial pentru economia UE. Totuși, în acest context nu ar trebui să neglijăm efectele negative pe care aceste măsuri de austeritate le-ar putea avea asupra ocupării forței de muncă și competitivității în Europa și ar trebui să le completăm cu măsuri care facilitează creșterea economică și ocuparea forței de muncă, precum investiții sociale bine orientate.

Problemele ce se prevăd în viitor

Ca o consecință a crizei economice și sociale, rata șomajului s-a ridicat în ianuarie 2012 la peste 10 % în UE-27. În plus, Europa se confruntă cu probleme extrem de grave în ceea ce privește șomajul în rândul tinerilor care, împreună cu tranziția tot mai dificilă de la mediul de învățământ la mediul profesional, dă naștere unor riscuri de desprindere de piața muncii și de pierderi de capital uman pe termen mai lung. Alte probleme presante sunt situația lucrătorilor slab calificați care se confruntă cu o cerere de forță de muncă tot mai scăzută din cauza trecerii sectoriale la activități bazate pe tehnologie superioară și pe cunoaștere, precum și numărul în creștere al persoanelor care trăiesc în sărăcie și riscă excluziunea socială.

Situația dificilă de pe piața muncii este agravată și mai mult de problemele cu care se confruntă sistemele de învățământ, precum și de îmbătrânirea populației. Pe de o parte, slabele rezultate ale învățământului din Uniunea Europeană sunt inadecvate pentru a satisface nevoile pieței muncii, iar, pe de altă parte, sunt insuficiente în fața nivelului competențelor, tot mai crescut, necesar pentru posturile disponibile. S-a constatat, cu îngrijorare, că în 2010 14,1 % dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani erau descriși ca fiind persoane care au abandonat timpuriu școala și că peste 20 % din toți copiii nu au cunoștințe de bază de citire, scriere și aritmetică elementară. Pe de altă parte, din cauza îmbătrânirii populației, numărul persoanelor care intră pe piața muncii se află în scădere, iar populația în vârstă de muncă va începe să scadă din 2012, ducând în 2060 la o situație când vor fi doar doi cetățeni care lucrează pentru o persoană cu vârsta de 65 de ani sau mai mare. Aceste tendințe demografice vor avea repercusiuni grave asupra pieței muncii, a potențialului de creștere economică și a economiilor publice.

În plus, ca o consecință a crizei, în numeroase țări a crescut presiunea exercitată asupra sistemelor de asistență socială, iar veniturile pentru programele de pensionare, beneficiile de angajare sau sistemele de sănătate s-au redus în mod considerabil. Este posibil ca ratele ridicate de șomaj îndelungat să agraveze în continuare această tendință.

Din nefericire, se pare că majorității reacțiilor recente la criză îi lipsește o dimensiune de politică socială și de ocupare a forței de muncă. Analiza anuală a creșterii, precum și Raportul comun privind ocuparea forței de muncă, recent publicate, au demonstrat că, deoarece consolidarea fiscală are încă nevoie să fie tratată ca o prioritate, nu toate statele membre au abordat în mod suficient obiectivele sociale, de ocupare a forței de muncă și de învățământ ale Strategiei Europa 2020.

Importanța investițiilor sociale

Pentru a reface creșterea economică sustenabilă în Europa, este absolut necesar un răspuns la problemele menționate anterior prin investiții sociale bine orientate care au ca scop să pregătească persoanele fizice, familiile și societățile să se adapteze la condițiile economice în schimbare și să la cererile de pe piața muncii. Simultan cu asigurarea sustenabilității finanțelor publice, statele membre ar trebui să se axeze în aceeași măsură pe ajutarea șomerilor, în special a celor care sunt șomeri de o lungă perioadă, pentru a se reîncadra în muncă; pe crearea unor de locuri de muncă sustenabile și de calitate, pe îmbunătățirea productivității muncii, precum și a repartizării muncii; pe investițiile în învățământ și în formare, pe îmbunătățirea rezultatelor învățământului și pe o mai bună armonizare a competențelor absolvenților și ale lucrătorilor cu cererile de pe piața muncii; pe îmbunătățirea echilibrului dintre flexibilitate și securitate și pe contribuirea la reconcilierea vieții de familie cu cea profesională; pe reformarea sistemului de pensii și pe crearea condițiilor de lucru până la o vârstă cât mai înaintată; pe lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale.

Acoperind o gamă largă de politici, investițiile sociale sunt importante pentru restabilirea unui nivel adecvat de ocupare a forței de muncă în viitor și pentru îmbunătățirea competitivității Europei. Deoarece scopul lor este reconcilierea obiectivelor sociale cu cele economice, guvernele ar trebui să trateze investițiile sociale nu doar ca pe niște cheltuieli, ci mai degrabă ca pe investiții care vor oferi beneficii reale în viitor. În plus, se pare că prezenta criză impune statelor membre o regândire a politicilor lor sociale și o tranziție de la un „stat social activ” la un „un stat social activator”, care investește în oameni și pune la dispoziția cetățenilor instrumente și stimulente, mai degrabă decât un stat care doar reacționează la prejudiciile care apar din cauza eșecului pieței. Având în vedere cele de mai sus, ar trebui să ne asigurăm că investițiile sociale reprezintă o parte importantă din politicile economice și de ocupare a forței de muncă europene și din răspunsurile UE la criză.

Dimensiunea UE și o mai bună guvernanță

Se pare că există o nevoie urgentă de a crea o abordare coordonată a UE în ceea ce privește investițiile sociale. Prima încercare de a crea un răspuns coordonat al UE în ceea ce privește politicile sociale și de ocupare a forței de muncă în Europa, Strategia de la Lisabona și Strategia europeană privind ocuparea forței de muncă, nu și-a atins scopurile din cauza slabei guvernanțe, iar din nefericire, din ceea ce putem observa, succesul Strategiei Europa 2020 este nesigur și necesită o implicare mai accentuată din partea statelor membre. Din acest motiv, raportoarea consideră că guvernanța economică și supravegherea macroeconomică recent dezvoltate ar trebui să fie completat de o monitorizare a politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă. În acest context, raportoarea invită statele membre să semneze un „Pact referitor la investițiile sociale”, prin care acestea ar putea crea un mai bun mecanism de guvernanță și de control în ceea ce privește implementarea obiectivelor sociale, de ocupare a forței de muncă și de învățământ ale Strategiei Europa 2020. Solicită, de asemenea, Comisiei să dezvolte un tablou de bord cu indicatorii comuni ai investițiilor sociale pentru a monitoriza progresul înregistrat în statele membre ale UE. O strategie concretă de investiții sociale impune o finanțare corespunzătoare, prin urmare, raportoarea solicită Consiliului să se asigure că în cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020 dezbătut actualmente sunt incluse resurse bugetare adecvate, necesare pentru investiții sociale în Europa, precum și să susțină investițiile sociale prin intermediul fondurilor structurale, în special al Fondului social european.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	10.7.2012
Rezultatul votului final	+: –: 0:	35 2 0
Membri titulari prezenți la votul final	Regina Bastos, Edit Bauer, Heinz K. Becker, Phil Bennion, Pervenche Berès, Vilija Blinkevičiūtė, Philippe Boulland, David Casa, Ole Christensen, Minodora Cliveti, Emer Costello, Frédéric Daerden, Karima Delli, Sari Essayah, Marian Harkin, Nadja Hirsch, Stephen Hughes, Danuta Jazłowiecka, Ádám Kósa, Jean Lambert, Veronica Lope Fontagné, Olle Ludvigsson, Thomas Mann, Csaba Őry, Siiri Oviir, Konstantinos Poupakis, Sylvana Rapti, Elisabeth Schroedter, Nicole Sinclaire, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Jutta Steinruck
Membri supleanți prezenți la votul final	Georges Bach, Kinga Göncz, Svetoslav Hristov Malinov, Anthea McIntyre, Antigoni Papadopoulou, Evelyn Regner