Procedură : 2012/2027(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0270/2012

Texte depuse :

A7-0270/2012

Dezbateri :

PV 25/10/2012 - 21
CRE 25/10/2012 - 21

Voturi :

PV 26/10/2012 - 6.5
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2012)0404

RAPORT     
PDF 221kWORD 218k
14.9.2012
PE 492.680v02-00 A7-0270/2012

referitor la instrumentele financiare inovatoare în contextul următorului cadru financiar multianual

(2012/2027(INI))

Comisia pentru bugete

Raportoare: Eider Gardiazábal Rubial

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 AVIZ al Comisiei pentru control bugetar
 AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare Şi energie
 AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare regională
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la instrumentele financiare inovatoare în contextul următorului cadru financiar multianual

(2012/2027(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicările Comisiei intitulate „Un buget pentru Europa 2020” (COM(2011)0500), „Un cadru pentru noua generație de instrumente financiare inovatoare – platformele de capital propriu și platformele de datorie ale UE” (COM(2011)0662) („Comunicarea privind instrumentele financiare”), „Un pachet pentru creștere destinat infrastructurilor europene integrate” (COM(2011)0676), „Un plan de acțiune pentru îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor” (COM(2011)0870), precum și Comunicarea intitulată „O etapă pilot pentru inițiativa Europa 2020 de emitere de obligațiuni pentru finanțare de proiecte” (COM(2011)0660),

–   având în vedere propunerile Comisiei, în special propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (COM(2011)0398), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului anual al Uniunii (COM(2010)0815), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor generale pentru acordarea asistenței financiare comunitare în domeniul rețelelor transeuropene de transport și energetice și a Deciziei nr. 1639/2006 a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui program-cadru pentru inovație și competitivitate (2007-2013) (COM(2011)0659), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 (2014-2020) (COM(2011)0809), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program pentru competitivitatea întreprinderilor și întreprinderile mici și mijlocii (2014-2020) (COM(2011)0834), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea programului „Europa creativă” (COM(2011)0785), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a acțiunii „ERASMUS PENTRU TOȚI” ‑ Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport (COM(2011)0788), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a mecanismului Conectarea Europei (COM(2011)0665), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program al Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială (COM(2011)0609), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 (COM(2011)0615/2),

–   având în vedere documentele de lucru ale serviciilor Comisiei intitulate „Financial Instruments in Cohesion Policy” (Instrumente financiare în politica de coeziune) (SWD(2012)36) și „Elements for a Common Strategic Framework 2014 to 2020 – the European Regional Development Fund, the Cohesion Fund, the European Agricultural Fund for Rural Development and the European Maritime and Fisheries Fund” (denumit în continuare „Cadrul strategic comun pentru fondurile structurale și fondurile de coeziune”) (SWD(2012)61),

–   având în vedere Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene nr. 4/2011 privind auditul Fondului de garantare pentru IMM-uri și nr. 2/2012 privind instrumentele financiare cofinanțate de Fondul european de dezvoltare regională în vederea sprijinirii IMM-urilor, precum și Avizul nr. 7/2011 al Curții de Conturi referitor la propunerea de regulament privind fondurile structurale și fondurile de coeziune,

–   având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 intitulată „Investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, durabilă și favorabilă incluziunii”(1) și Rezoluția sa din 6 iulie 2011 referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate(2),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizul Comisiei pentru control bugetar, cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7‑0270/2012),

A. întrucât, de la începutul anilor 2000, instituțiile UE au dezvoltat o serie de instrumente financiare inovatoare (IFI), bazate pe mecanisme care combină subvenții acordate de la bugetul UE și finanțări publice și / sau private în scopul creșterii volumul investițiilor disponibile pentru atingerea obiectivelor strategice ale Uniunii;

B.  întrucât, conform punctului 49 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară, „Instituțiile convin că introducerea unor mecanisme de cofinanțare este necesară pentru amplificarea efectului de levier al bugetului Uniunii Europene prin creșterea stimulentelor de finanțare. Acestea convin să încurajeze dezvoltarea unor instrumente financiare multianuale adecvate care să aibă efect de catalizatori pentru investitorii publici și privați”;

C. întrucât se estimează că, în prezent, aproximativ 1,3 % din bugetul Uniunii este alocat IFI, dat fiind faptul că, pe baza cadrului financiar multianual (CFM) 2007-2013, Uniunea a creat 14 instrumente financiare în domeniul politicilor interne (3 miliarde EUR la subrubrica 1a, respectiv 3,4 % din bugetul disponibil, și aproximativ 5,9 miliarde EUR pentru politica regională și de coeziune) și 11 instrumente financiare în domeniul politicilor externe (1,2 miliarde EUR, respectiv 2,2 %, în cadrul rubricii 4 din buget, fără a se lua în considerare IFI-urile create în legătură cu Fondul european de dezvoltare);

D. întrucât Uniunea are deja experiență în gestionarea IFI și întrucât, până în prezent, au fost publicate numeroase evaluări pertinente și studii de impact comparate;

E.  întrucât, în conformitate cu Rezoluția sa din 8 iunie 2011 privind investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, durabilă și favorabilă incluziunii, cadrul de punere în aplicare a instrumentelor financiare inovatoare ar trebui hotărât prin intermediul procedurii legislative ordinare, pentru a se asigura un flux continuu de informații și participarea autorității bugetare în ceea ce privește utilizarea acestor instrumente pe teritoriul Uniunii, permițând Parlamentului să verifice dacă prioritățile sale politice sunt îndeplinite, precum și un control mai strict al acestor instrumente din partea Curții de Conturi Europene,

Instrumentele financiare inovatoare ‑ istoric

1.  reamintește că utilizarea IFI la nivel european a fost considerată drept un mijloc de stimulare de către UE a volumului investițiilor în economia europeană reală, în conformitate cu obiectivele Uniunii, în contextul reducerii constante a resurselor alocate bugetului acesteia și al creșterii continue a ambițiilor sale politice și, astfel, al necesităților acesteia;

2.  subliniază că scopul final al IFI și raționamentul pe care acestea se bazează le conferă un rol de catalizator pentru situațiile în care se manifestă imperfecțiunile pieței sau în care investițiile scad sub nivelul optim, devenind astfel posibilă, pe baza unei contribuții din bugetul UE, mobilizarea de fonduri – publice și/sau private – pentru proiecte care nu sunt în măsură să își asigure sprijinul pieței sau, chiar dacă și-l asigură, acest sprijin nu este adecvat; subliniază că intervenția sectorului public permite reducerea costurilor asociate expunerii la riscuri prin asumarea parțială a acestora, facilitând astfel punerea în aplicare a proiectelor în cauză;

3.  subliniază că IFI-urile dezvoltate până în prezent au fost utilizate pentru intervenții foarte diverse, de la participarea la fonduri de investiții în capital propriu/capital de risc și până la acordarea de garanții/contragaranții intermediarilor financiari (în special băncilor) prin crearea, în asociere cu instituțiile financiare, de instrumente de partajare a riscurilor în vederea stimulării investițiilor, a inovării și a cercetării;

4.  constată că această diversitate este justificată de varietatea domeniilor vizate (sprijin pentru IMM-uri, energie, schimbări climatice, ocuparea forței de muncă și microcreditarea, cercetare și inovare, infrastructuri de transport, tehnologii ale informației);

5.  subliniază că utilizarea IFI este strict reglementată la nivel legislativ (este necesar acordul autorității legislative) și bugetar; observă că utilizarea IFI nu generează costuri neprevăzute pentru bugetul UE, în măsura în care suma contribuției de la bugetul UE este limitată la alocările bugetare destinate IFI în cauză în baza creditelor bugetare anuale, aprobate de autoritatea bugetară, și nu dă naștere la obligații neașteptate pentru bugetul Uniunii; menționează că, dimpotrivă, IFI contribuie la soliditatea și eficiența gestiunii financiare a fondurilor publice, în măsura în care contribuția bugetară plătită poate genera venituri care pot fi reinvestite (reflows) în IFI în cauză, consolidându-i astfel capacitatea de a sprijini și de a spori eficiența măsurilor întreprinse de sectorul public; prin urmare, subliniază necesitatea efectuării de către Curtea de Conturi Europeană a unui audit adecvat al operațiunilor finanțate prin IFI și necesitatea informării complete a colegislatorilor cu privire la constatări;

6.  subliniază că există trei tipuri de situații de investiții: 1) optimă, în care este cert că investiția va fi rentabilă și care permite finanțarea pe piață; 2) sub nivelul optim, în care se asigură un nivel de rentabilitate, însă acesta este insuficient pentru a asigura finanțarea pe piață și justifică utilizarea unui IFI; și 3) investiție caracterizată printr-o rentabilitate scăzută sau o lipsă a rentabilității, ceea ce impune intervenția Uniunii sub formă de subvenții, care pot fi combinate cu IFI dacă proiectul permite acest lucru;

7.  reiterează faptul că utilizarea tot mai frecventă a IFI nu trebuie să devină o strategie de reducere a bugetului UE, ci trebuie să contribuie la optimizarea utilizării acestuia și salută faptul că, în comunicarea sa privind IFI menționată mai sus, Comisia recunoaște că „intenția unei utilizări sporite a instrumentelor financiare inovatoare nu este însă de a înlocui finanțarea prin subvenții cu instrumente financiare”;

8.  subliniază că experiența dobândită până în prezent în ceea ce privește utilizarea IFI este, în general, satisfăcătoare, chiar dacă efectul multiplicator al acestora variază în mod considerabil în funcție de domeniile lor de intervenție, de obiectivele sectoriale care trebuie atinse cu ajutorul IFI, de tipul de IFI propus și de mecanismele de implementare a IFI în cauză;

9.  constată că, în domeniul politicilor interne ale UE, IFI sunt implementate fie la nivel european (gestionate chiar de către Comisie sau pe baza competențelor necesare delegate de către aceasta), fie la nivel național în cadrul politicii regionale și de coeziune (gestiune partajată cu statele membre);

10. subliniază că implementarea IFI se bazează, așadar, pe implicarea unui lanț de actori, care cuprinde Comisia, în calitate de organism responsabil cu plata fondurilor de la bugetul UE, Grupul BEI (Banca Europeană de Investiții și Fondul european de investiții), care acționează prin intermediul băncilor naționale sau locale, al băncilor comerciale sau al celor specializate în investiții sau dezvoltare și investitorii publici și privați; subliniază că, în general, rezultatele IFI depind de mobilizarea intermediarilor financiari publici, cvasipublici și privați ale căror obiective diferă în funcție de domeniile de intervenție (instituții de microcreditare, fonduri de garantare pentru IMM-uri, organizații pentru dezvoltare regională, fonduri de sprijinire a cercetării etc.);

11. ia act, în special, de existența unor diferențe semnificative între IFI-urile gestionate în mod centralizat la nivelul Uniunii și cele implementate în cadrul gestiunii partajate în domeniile acoperite de politica regională și de coeziune sau în domeniul relațiilor externe;

12. remarcă faptul că, în ceea ce privește politica de coeziune, IFI au avut rezultate diferite de la un stat membru la altul și de la un tip de IFI la altul; recunoaște faptul că, în ceea ce privește politica de coeziune, IFI au suferit din cauza unui cadru legislativ deficitar, ceea ce a dus la întârzieri de implementare, la dificultăți în atingerea unei mase critice și a unui efect multiplicator substanțial, precum și la lipsa de supraveghere și de coordonare; în acest sens, salută propunerea Comisiei de a consolida cadrul legislativ și de a intensifica astfel utilizarea IFI în cadrul politicii de coeziune în următoarea perioadă de programare (2014-2020);

13. ia act de faptul că, în ceea ce privește utilizarea IFI în domeniul politicii externe, numărul instituțiilor financiare internaționale implicate este foarte ridicat, iar efectul multiplicator al contribuției Uniunii este semnificativ, însă gama de instrumente este prea largă, numărul acestora crescând mai ales în ultimii ani, ajungând, în prezent, la 13;

14. constată că aceste IFI sunt implementate pe baza unor acorduri mult mai complexe decât cele din domeniul politicii interne, care implică, în vederea gestionării, o serie de proceduri diferite și actori diferiți (BERD, organizații internaționale);

15. constată că, în aceste condiții, efectul acțiunilor bugetare ale UE asupra agenților economici și cetățenilor nu beneficiază, uneori, de o vizibilitate suficientă;

16. remarcă faptul că, în cazul politicii externe, majoritatea IFI generează venituri ce pot fi reinvestite, în timp ce în domeniul politicii interne situația este inversă;

17. observă că, în funcție de necesități, IFI se dezvoltă în baza unor obiective și resurse strategice diferite și nu întotdeauna în mod coordonat, ceea ce creează probleme de suprapunere;

18. constată că implementarea IFI necesită timp și mobilizarea unor competențe specifice în materie de investiții, o pregătire atentă a proiectelor și o înțelegere aprofundată a mecanismelor de piață, dar constată că aceste instrumente ar putea îmbunătăți gestionarea și eficacitatea proiectelor sprijinite, combinând competențe și cunoștințe practice specifice actorilor în cauză; subliniază că IFI încurajează punerea în comun a resurselor financiare și umane în vederea realizării obiectivelor europene strategice comune;

Propunerile Comisiei pentru următorul cadru financiar multianual (2014-2020)

19. constată că, pentru perioada 2014-2020, Comisia propune pentru politica internă un număr de IFI mai redus, dar cu o anvergură mai largă; salută această evoluție care ar trebui să îmbunătățească vizibilitatea acestor instrumente pentru actori, să contribuie la atingerea de către ele a masei critice și să îmbunătățească repartizarea și diversificarea riscurilor legate de aceste instrumente, pe baza unei abordări ce se sprijină pe portofolii;

20. salută propunerea Comisiei de a crea platforme pentru instrumentele bazate pe capital propriu și pe datorie; observă că aceste platforme urmăresc simplificarea, standardizarea și sporirea coerenței globale a IFI-urilor implementate în cadrul bugetului UE; subliniază faptul că, pentru ca platformele să fie operaționale și să fie puse în aplicare cu succes, cadrul pentru aplicare și alte detalii tehnice ar trebui prezentate la timp și, în orice caz, înainte de începerea noii perioade de programare 2014-2020;

21. în acest sens, atrage atenția asupra creării iminente a unei platforme a UE pentru cooperare și dezvoltare externă în vederea îmbunătățirii calității și a eficacității mecanismelor combinate, care includ subvenții și împrumuturi, utilizate în cadrul acestor politici, ținând totodată seama în mod corespunzător de cadrele regionale de reglementare a relațiilor Uniunii cu diferite țări partenere; constată că platforma are rolul de a contribui atât la evaluarea instrumentelor de politică externă existente, cât și la elaborarea unor instrumente noi pentru perioada 2014-2020;

22. salută faptul că utilizarea instrumentelor financiare se extinde în cadrul politicii de coeziune la toate obiectivele tematice și la toate fondurile din cadrul strategic comun, precum și la proiectele, grupurile de proiect sau părțile de programe care vor genera venituri și profit și care sunt, astfel, adecvate pentru instrumentele financiare în următoarea perioadă de programare; subliniază, totuși, că este necesară o analiză de ansamblu mai bună a instrumentelor financiare pentru a reduce riscul unei coordonări deficitare și riscul de suprapunere a diverselor sisteme;

23. observă faptul că vor fi puse la dispoziția autorităților naționale de gestionare instrumente-tip unitare („instrumente gata de utilizat”); consideră că reușita lor va depinde de introducerea la timp a detaliilor tehnice și de schimbul mai intens de informații în amonte între Comisie și autoritățile locale;

24. salută faptul că Regulamentul (UE) nr. XXXX/2012 [noul regulament financiar] este de acum încolo cadrul legislativ de referință pentru definirea, conceperea și utilizarea IFI, asigurând astfel conformitatea cu obiectivele și interesele Uniunii;

25. consideră că instituirea platformelor menționate mai sus ar putea fi însoțită de o coordonare centralizată și permanentă a IFI de către Comisie; constată că a fost creat un grup de experți interdepartamental în domeniul instrumentelor financiare (FIEG) și că acesta ar trebui să aibă sarcina de a consolida capacitatea instituțională a Comisiei de a monitoriza instrumentele financiare;

26. consideră că instituirea unor IFI sub egida Uniunii va contribui la utilizarea finanțării în favoarea economiei reale pentru proiectele cu valoare adăugată europeană;

Conceperea noilor IFI

27. subliniază că, de la jumătatea anilor 1990, investițiile publice sunt în continuă scădere în UE și că izbucnirea crizei financiare în 2008 a înrăutățit această situație; în plus, constată că inițiatorii de proiecte se confruntă cu o înăsprire a condițiilor de creditare și cu dificultăți crescute în ceea ce privește obținerea de împrumuturi pe piețele de capital; prin urmare, este convins de faptul că dezvoltarea în continuare a IFI la nivel național și la nivelul UE ar putea deveni un factor care să contribuie la revenirea coordonată a Uniunii pe calea creșterii economice inteligente, durabile și favorabile incluziunii;

28. subliniază că pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și ale celor șapte inițiative emblematice ale acesteia este necesar, conform estimărilor Comisiei, un volum total de investiții de 1 600 de miliarde EUR până în 2020 pentru întreg teritoriul Uniunii Europene; constată că aceste investiții vor contribui la îndeplinirea de obiective care variază de la realizarea unor proiecte majore de infrastructură la acordarea de sprijin pentru proiecte mai mici, care au un potențial puternic de creștere economică la nivel local și regional, inclusiv acțiuni de promovare a coeziunii sociale;

29. reiterează faptul că IFI vizează facilitarea sau favorizarea unor proiecte considerate a fi esențiale pentru atingerea obiectivelor strategice ale Uniunii și că, în consecință, acestea trebuie să țină mai bine seama de durata programelor și să se integreze în calendarul lor;

30. are convingerea fermă că IFI trebuie să abordeze unul sau mai multe obiective specifice de politică ale Uniunii, în special cele conturate de Strategia Europa 2020, trebuie să funcționeze în mod nediscriminatoriu, să aibă o dată-limită clară, să respecte principiile bunei gestiuni financiare și să fie complementare instrumentelor tradiționale cum ar fi subvențiile, îmbunătățind astfel calitatea cheltuielilor și contribuind la principiile directoare ale asigurării unei utilizări optime a resurselor financiare;

31. consideră că instrumentele financiare inovatoare pot facilita implementarea unor parteneriate de tip public-privat, atrăgând mai mult capitalul privat pentru proiectele publice de infrastructură;

32. subliniază importanța unei evaluări ex ante pentru identificarea situațiilor de disfuncționalitate a pieței sau a condițiilor care nu sunt optime pentru investiții, a necesităților investiționale, a posibilităților de participare a sectorului privat, a posibilităților de realizare a economiilor de scară și a aspectelor legate de masa critică, precum și pentru a verifica dacă instrumentul denaturează sau nu concurența pe piața internă și dacă încalcă sau nu normele privind ajutoarele de stat; invită Comisia să propună criterii obiective, politematice și pertinente pentru reglementarea rolului și a modului de aplicare a evaluărilor ex ante; crede cu fermitate în principiul unui proces de formulare a politicilor bazat pe dovezi și consideră că o astfel de evaluare va contribui la funcționarea eficientă și eficace a IFI;

33. consideră că pentru o abordare axată pe rezultate este esențial să se includă în evaluările ex ante și ex post ale tuturor IFI un număr rezonabil de indicatori calitativi și/sau cantitativi simpli, atât în ceea ce privește performanțele financiare ale instrumentului, cât și contribuția acestuia la atingerea obiectivelor Uniunii; consideră că această cerință nu trebuie să ducă la impunerea unei sarcini administrative excesive administratorilor de proiecte; în acest sens, subliniază funcționarea discontinuă a unui IFI, care poate fi rezultatul evaluării ex post obligatorii a acestuia;

34. cu toate acestea, ia act de faptul că o creștere a numărului de IFI prezintă numeroase provocări în materie de reglementare, de guvernanță și de monitorizare a eficacității acestora și că este necesar să se stabilească un echilibru între necesitatea transparenței și a monitorizării, pe de o parte, și un nivel suficient de eficacitate și de promptitudine în punerea în aplicare, pe de altă parte; este de părere că reducerea numărului de instrumente financiare ar putea minimiza disparitățile și ar putea asigura o masă critică suficientă;

35. subliniază, prin urmare, importanța unui cadru juridic care să fie cât mai simplu, cât mai clar și cât mai transparent posibil, care să nu sporească sarcina administrativă a intermediarilor și a beneficiarilor și care să asigure atractivitatea IFI pentru investitorii publici și privați;

36. în special, consideră că normele de raportare ar trebui îmbunătățite pentru a fi clare și, în măsura posibilului, uniforme pentru a permite stabilirea unui echilibru rezonabil între fiabilitatea informațiilor și atractivitatea IFI-urilor; solicită Comisiei să instituie sistemele de control și gestionare corespunzătoare care vor asigura aplicarea normelor de audit în vigoare;

37. solicită Comisiei să prezinte Parlamentului European un raport anual rezumativ separat și unic privind IFI, care să prezinte scopurile în care acestea sunt utilizate și performanțele lor în funcție de tipurile de fonduri, de obiectivele tematice de statele membre;

38. având în vedere lipsa inerentă de vizibilitate a acestor instrumente financiare, invită Comisia să adopte măsuri care să asigure o comunicare corespunzătoare cu privire la acest tip de intervenție cu implicarea bugetului european, adresată nu numai investitorilor potențiali, ci și cetățenilor europeni; subliniază importanța unei ample campanii de informare la nivelul Uniunii privind noile instrumente financiare, pentru a permite accesul tuturor investitorilor, indiferent de mărimea instituției pe care o reprezintă;

39. subliniază faptul că efectul de levier și efectul multiplicator diferă în mod considerabil de la un domeniu de intervenție la altul; consideră că legislatorul european nu trebuie să stabilească obiective prea uniforme în acest domeniu, deoarece aceste efecte, prin natura lor, depind foarte mult de condițiile economice și de caracterul sectoarelor vizate;

40. subliniază că domeniul de aplicare a IFI este încă în mare măsură nedefinit și că acesta poate suferi modificări rapide; prin urmare, constată că trebuie să se maximizeze capacitatea de creare sau de flexibilitate și de adaptare la contextul local; în consecință, propune ca suma anuală alocată fiecărui instrument să poată fi adaptată de către autoritatea bugetară în cazul în care acest lucru se dovedește a fi util pentru realizarea scopurilor pentru care a fost creat instrumentul;

41. reiterează faptul că reinvestirea dobânzilor și a altor venituri generate de un instrument în instrumentul în cauză (reflows) trebuie să constituie elementul fundamental al tuturor IFI și că orice excepție trebuie să fie justificată în mod corespunzător; salută progresul înregistrat în acest sens de noul Regulament financiar, care va intra în vigoare în anul următor;

42. consideră că este imperios necesar să se consolideze abilitatea și capacitatea tehnică ale autorităților de gestionare, ale intermediarilor financiari, ale băncilor și ale administrațiilor locale în ceea ce privește utilizarea și gestionarea IFI-urilor; recomandă un schimb de competențe susținut între toți acești actori, în special cu actorii care cunosc bine piața națională respectivă, înainte de adoptarea de către Comisie a actului de punere în aplicare ce definește instrumentele standardizate puse la dispoziția statelor membre; consideră că este esențial ca aceste schimburi să aibă loc la timp pentru depășirea barierelor culturale, pentru asigurarea integrării IFI și pentru maximizarea șanselor de succes ale acestora;

43. consideră că este necesară recunoașterea rolului diferitelor instituții bancare naționale și regionale, având în vedere experiența și competențele acestora necesare pentru abordarea specificităților locale și regionale relevante pentru dezvoltarea și implementarea instrumentelor financiare;

44. consideră că natura inovatoare a IFI impune instituirea unui cadru de coordonare a instituțiilor financiare publice cărora le va fi delegată execuția bugetară a IFI, la care se vor adăuga reprezentanți ai Comisiei, ai Consiliului și ai Parlamentului;

45. salută acordul prompt la care au ajuns Parlamentul și Consiliul cu privire la implementarea unei etape-pilot (2012-2013) de emitere de obligațiuni pentru finanțare de proiecte (în domeniile transportului, energiei și tehnologiilor informației(3); își exprimă disponibilitatea, pe baza evaluării independente integrale a acestei etape-pilot, de a evalua viitoarele măsuri care urmează să fie adoptate cu scopul de a spori eficiența cheltuielilor Uniunii, precum și cu scopul de a crește volumele de investiții în proiectele prioritare;

46. de aceea, solicită să se pună în aplicare în mod urgent inițiativa privind obligațiunile pentru finanțarea proiectelor și să se evalueze minuțios oportunitatea unei noi inițiative separate pentru emiterea unor obligațiuni europene destinate infrastructurii, cu participarea directă a capitalului UE la proiectele de infrastructură de interes comun cu o mare valoare adăugată europeană prin intermediul emiterii publice de către UE de obligațiuni pentru finanțarea proiectelor;

47. consideră că, prin participarea directă la capitalizarea proiectelor de infrastructură (caracterizate printr-o rentabilitate a investițiilor pe termen lung), în mod individual sau împreună cu statele membre, Uniunea Europeană ar transmite un semnal puternic investitorilor publici și privați, precum și piețelor financiare; consideră că această participare a UE cu titlu de investitor ar trebui să asigure consecvența cu obiectivele pe termen lung ale politicilor Uniunii și ar constitui o garanție a realizării proiectelor, cu un puternic efect de catalizator și de levier;

48. salută, de asemenea, acordul la care a ajuns Consiliul European din 28 și 29 iunie 2012 cu privire la creșterea capitalului BEI cu 10 miliarde EUR, ceea ce va permite Grupului BEI să își consolideze capacitatea de creditare în cadrul Uniunii în următorii ani cu aproximativ 60 de miliarde EUR și să joace astfel un rol contraciclic oportun, în cadrul unui efort comun de relansare a economiei europene; subliniază că este general acceptat faptul că împrumuturile BEI au un efect de multiplicare triplă; prin urmare, subliniază ca acest nou angajament nu trebuie să submineze eforturile concomitente de consolidare și de îmbunătățire a instrumentelor comune BEI-bugetul UE care servesc la partajarea riscurilor sau la participarea la capital propriu, deoarece acestea sunt utilizate pentru sprijinirea altor tipuri de proiecte și de măsuri decât cele acoperite de împrumuturile acordate de BEI și au un efect multiplicator mai mare decât cel al împrumuturilor acordate de BEI;

49. atrage atenția asupra faptului că, indiferent de măsura în care IFI își realizează scopul pentru care au fost concepute, ele nu își vor putea realiza potențialul maxim decât în cazul în care cadrul juridic și normativ general este favorabil dezvoltării acestora, de exemplu, în ceea ce privește tratamentul aplicat investițiilor pe termen lung în conformitate cu normele prudențiale aflate în prezent în curs de reformare (Basel III, Solvency II);

50. este convins că utilizarea sporită a IFI va avea un impact mai mult decât pozitiv asupra economiei europene, însă este îngrijorat că aceasta se va limita în practică la proiecte cu rentabilitate pe termen scurt și mediu; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că nu vor putea fi realizate investiții în proiecte la fel de necesare pentru realizarea obiectivelor Strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii pentru că acestea sunt considerate prea riscante pentru investitori, precum și din cauza lipsei de fonduri publice; prin urmare, solicită Comisiei să prezinte într-un timp cât mai scurt propuneri care să faciliteze mobilizarea economiilor, al căror potențial este insuficient exploatat în prezent, pentru proiecte pe termen mediu și lung care generează o creștere durabilă în UE;

51 consideră că, în cazul în care un anumit IFI atinge o masă critică suficientă, acest lucru ar putea atrage piața de capital privat datorită diminuării riscului induse de volumul semnificativ al portofoliului de proiecte și datorită eventualei fluidități a schimburilor comerciale de pe piețe;

52. subliniază necesitatea de a se garanta că eventuala apariție a unei „economii financiare mixte” nu duce la transformarea IFI în produse derivate complexe ce pot fi securitizate sau deturnate de la scopul lor inițial;

*

* *

53. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)

Texte adoptate, P7_TA-PROV(2011)0266.

(2)

Texte adoptate, P7_TA-PROV(2011)0331.

(3)

Texte adoptate, 5 iulie 2012, P6_TA-PROV(2012)0296.


AVIZ al Comisiei pentru control bugetar (31.5.2012)

destinat Comisiei pentru bugete

referitor la instrumentele financiare inovatoare în contextul viitorului cadru financiar multianual

(2012/2027(INI))

Raportoare pentru aviz: Iliana Ivanova

SUGESTII

Comisia pentru control bugetar recomandă Comisiei pentru bugete, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  recunoaște că instrumentele financiare sunt un instrument de acordare a finanțărilor și de asigurare a oportunității de a produce efecte multiplicatore și de levier și, prin urmare, în unele cazuri, pot fi mijloace mai eficace și mai eficiente de sprijin public; amintește că Comisia promovează o utilizare crescută a instrumentelor financiare pentru următorul cadru financiar multianual(1), deși Comisia însăși consideră că instrumentele financiare din domeniul coeziunii prezintă un risc ridicat(2);

2.  este îngrijorat că în prezent nu există o definiție juridică a „instrumentului financiar”; înțelege că Regulamentul financiar revizuit va include o astfel de definiție; consideră indispensabilă aderarea la această definiție în toate actele legislative care privesc instrumente financiare;

3.  subliniază recomandările făcute de Curtea de Conturi Europeană (CCE) în avizul său nr. 6/2010 privind Regulamentul financiar referitoare la necesitatea de: (a) a clarifica problema dreptului de proprietate asupra instrumentelor financiare, (b) a asigura coerența în contabilitatea și raportarea cu privire la instrumentele financiare în situația financiară, (c) a adopta norme clare de aplicare privind monitorizarea și (d) a consolida capacitatea personalului Comisiei de a gestiona instrumente financiare complexe;

4.  subliniază că instrumentele financiare pot fi susținute prin fonduri publice numai în cazul unui eșec demonstrat al pieței; prin urmare, subliniază importanța unei evaluări de înaltă calitate a eșecului pieței, care să identifice un deficit de finanțare cuantificat și, prin urmare, o cerere demonstrată de sprijin public pentru instrumentele financiare; este convins că instrumentele financiare cu sprijin public ar trebui introduse numai dacă răspund unei astfel de cereri demonstrate, deoarece, în caz contrar, s-ar putea ajunge la distorsiuni pe piață; subliniază importanța respectării în acest context a normelor privind ajutoarele de stat;

5.  salută observațiile formulate de CCE în Raportul său special nr. 4/2011 privind Fondul de garantare pentru IMM-uri; solicită Fondului european de investiții, care gestionează fondul în numele Comisiei, să dea curs recomandărilor CCE cât mai curând posibil; ia act de observațiile CCE publicate în Raportul său special nr. 4/2011 privind auditul Fondului de garantare pentru IMM-uri (SMEG), legate de insuficiența dovezilor factuale prezentate în evaluarea de impact în sprijinul fondului, de obiectivele neclare ale planului, de lipsa țintelor specifice și de cazurile în care beneficiarii ar fi putut obține împrumuturi pe piață, fără garanții care beneficiază de sprijin public; salută, în același timp, realizările identificate în Raportul special nr. 4/2011, inclusiv stabilirea unui cadru adecvat de gestionare, precum și a unui cadru bine conceput de selecție a beneficiarilor și introducerea unor cerințe clare și rezonabile privind raportarea, care nu impun o povară excesivă asupra IMM-urilor;

6.  este îngrijorat de constatările CCE din Raportul său special nr. 2/2012 privind instrumentele financiare cofinanțate de Fondul european de dezvoltare regională în vederea sprijinirii IMM-urilor; este ferm convins că este necesar să se dea curs acestor observații și ca punctele slabe să fie remediate înainte de a se apela intens la instrumentele financiare în următorul cadru financiar multianual;

7.  recomandă abordarea următoarelor aspecte în următorul cadru financiar multianual:

–   stabilirea unor sisteme de monitorizare și de evaluare fiabile și robuste din punct de vedere tehnic, specifice instrumentelor financiare, care includ un număr mic de indicatori măsurabili, relevanți, specifici și uniformi, axați pe rezultatele obținute și care furnizează repere relevante și niveluri-țintă;

–   punerea în aplicare a instrumentelor financiare în bună coordonare cu alte instrumente, cu scopul de a asigura într-o mai mare măsură valoarea adăugată europeană;

8.  observă beneficiile implicării sectorului privat prin instrumentele financiare; cu toate acestea, ar fi împotriva acordării unui tratament preferențial investitorilor privați, deoarece acest lucru ar transfera către sectorul public riscuri care nu sunt proporționale cu oportunitățile disponibile; prin urmare, consideră că este necesar ca aplicarea unui tratament preferențial să fie justificată pentru fiecare caz în parte;

9.  este îngrijorat deoarece numeroase instrumente financiare sunt orientate către aceiași beneficiari sau către beneficiari similari și observă un risc de suprapunere și de slabă coordonare în ceea ce privește aceste măsuri; solicită Comisiei să propună un document de cartografiere a tuturor instrumentelor financiare existente, contribuind astfel la gestionarea în mod adecvat a acestui risc.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

30.5.2012

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

22

1

1

Membri titulari prezenți la votul final

Marta Andreasen, Jean-Pierre Audy, Inés Ayala Sender, Zigmantas Balčytis, Andrea Češková, Tamás Deutsch, Martin Ehrenhauser, Jens Geier, Ingeborg Gräßle, Cătălin Sorin Ivan, Iliana Ivanova, Jan Mulder, Eva Ortiz Vilella, Crescenzio Rivellini, Paul Rübig, Petri Sarvamaa, Theodoros Skylakakis, Bart Staes, Michael Theurer

Membri supleanți prezenți la votul final

Zuzana Brzobohatá, Jorgo Chatzimarkakis, Derk Jan Eppink, Véronique Mathieu

Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

Joachim Zeller

(1)

     A se vedea COM(2011)0662.

(2)

     A se vedea SEC(2011)1179 final, p. 24.


AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare Şi energie (20.6.2012)

destinat Comisiei pentru bugete

referitor la instrumente financiare inovatoare în contextul următorului cadru financiar multianual

(2012/2027(INI))

Raportor pentru aviz: Antonio Cancian

SUGESTII

Comisia pentru industrie, cercetare și energie recomandă Comisiei pentru bugete, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  constată că multitudinea de instrumente financiare și de programe europene de cofinanțare generează confuzie și incertitudine în rândul operatorilor publici și privați care vor să beneficieze de acestea; se așteaptă la o atitudine mai activă din partea Comisiei în ceea ce privește ajutorul oferit posibililor solicitanți în găsirea finanțării sau a instrumentului financiar adecvat, atitudine concretizată prin orientări, recomandări și asistență individuală și urmărind să stabilească modul cel mai eficace de vărsare a plăților către solicitanți; din acest motiv, dorește o raționalizare și o coordonare a instrumentelor financiare, inclusiv a fondurilor structurale, pentru a încuraja utilizarea eficientă a acestora într-un cadru unitar și coerent; în acest sens, salută ideea Comisiei de regrupare transsectorială a instrumentelor, precum mecanismul Conectarea Europei, pentru a exploata sinergiile transsectoriale; recomandă Comisiei să se asigure că se acordă prioritate proiectelor transsectoriale, precum rețelele inteligente;

2.  observă că fondul Marguerite a finanțat până în prezent un număr destul de limitat de proiecte; solicită Comisiei să depună eforturi pentru a îmbunătăți performanțele acestui fond; consideră că adoptarea viitoarelor instrumente financiare ar trebui să țină cont de această primă experiență la evaluarea modului în care poate fi extins domeniul de aplicare al acestui tip de finanțare și ar trebui, în special, să reducă, atunci când este posibil, durata de eficacitate a instrumentelor financiare, astfel încât acestea să devină mai atractive, iar produsul final mai competitiv;

3   ia act de faptul că Fondul european pentru eficiență energetică (FEEE) funcționează oferind potențialilor beneficiari condiții de finanțare similare, care pot fi mai puțin favorabile, față de cele oferite de piața generală; regretă că Fondul, deși se califică drept un instrument de finanțare, este considerat de Comisie ca fiind o subvenție, ceea ce înseamnă că beneficiarii FEEE nu sunt eligibili la niciun ajutor care provine din fondurile structurale; prin urmare, subliniază necesitatea de a se asigura pe viitor că noile instrumente financiare sunt compatibile cu fondurile structurale și cu celelalte instrumente de subvenționare puse la dispoziție de Uniunea Europeană; constată că instrumentele financiare cu o bună funcționare în domeniul eficienței energetice pot produce rezultate rapide și sugerează, prin urmare, îmbunătățirea FEEE prin transformarea în fond reînnoibil care oferă oportunități reale pentru investirea directă sau indirectă prin intermediul instituțiilor financiare în proiecte de mai mică anvergură privind eficiența energetică și sursele de energie regenerabile;

4.  consideră că ar trebui acordată mai multă atenție susținerii IMM-urilor prin instrumente de participare la capital și prin instrumente de datorie prevăzute de programele COSME și Orizont 2020; totuși, consideră că este necesar să se ia în calcul creșterea pragului maxim prevăzut de mecanismul de garanție pentru împrumuturi (LGF) în cadrul COSME (150 000 EUR), în lumina unei evaluări mai precise a cerințelor reale ale IMM-urilor europene în ceea ce privește creditele; consideră că o majorare a pragului nu ar trebui să conducă la scăderea numărului de IMM-uri care beneficiază de mecanism și, prin urmare, solicită o majorare a fondurilor prevăzute în cadrul LGF;

5.  este de părere că Comisia ar trebui să exploreze modalități de îmbunătățire a pieței de cvasicapital, în special finanțarea de tip mezanin; recomandă Comisiei să studieze un mod de consolidare a mecanismului Fondului European de Investiții de finanțare de tip mezanin pentru creștere economică cu scopul de a crea noi produse de tip mezanin, precum o garanție pentru împrumuturile de tip mezanin; recomandă, de asemenea, să se prezinte date și analize privind instrumentele financiare, pentru a reduce barierele din calea intermediarilor financiari care ar putea dori să ia în considerare piața împrumuturilor în ceea ce privește capitalul de tip mezanin în UE;

6.  salută intervențiile care prevăd emiterea de garanții pentru promotorii de proiecte, cu scopul de a facilita accesul acestora la credite, conform schemei propuse de Mecanismul financiar de partajare a riscurilor (MFPR);

7.  susține efortul depus pentru încurajarea cercetării și a inovării în rândul IMM-urilor în cadrul programului Orizont 2020; constată, de asemenea, că finanțarea capitalului de risc nu este unica opțiune pentru atingerea acestui obiectiv; invită, de aceea, Comisia și celelalte părți interesate să analizeze posibilele implicații ale unui sistem de atribuire a contractelor către IMM-uri pentru dezvoltarea tehnologiilor deschise de care instituțiile europene și statele membre au în mod evident nevoie, astfel încât fondurile europene să finanțeze realizarea unor tehnologii utile instituțiilor în cauză;

8.  reiterează faptul că instrumentele financiare inovatoare ar trebui utilizate pentru a sprijini parteneriatele dintre sectorul public și cel privat și ar trebui considerate drept alternativă la cheltuielile exclusiv publice, în vederea generării de fonduri prin efectul de levier și combaterii deficiențelor pieței;

9.  reiterează că aceste instrumente financiare ar trebui să fie activate pentru a realiza proiectele considerate necesare în vederea atingerii obiectivelor strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii pe baza unor eforturi colaborative și a unei participări colective; invită Comisia și, în special, BEI (Banca Europeană de Investiții), dar și celelalte organisme implicate direct sau indirect, să acorde o asistență mult mai activă promotorilor acestor proiecte, în special în etapele inițiale, dar și pe tot parcursul ciclului de implementare, pentru a se asigura că fondurile sunt utilizate în mod eficient; consideră, în acest sens, că experiențele de succes, precum facilitatea de asistență tehnică ELENA, trebuie luate ca exemplu, iar potențialul lor ar trebui dezvoltat;

10. consideră că toate proiectele care necesită finanțare europeană ar trebui să facă obiectul unei evaluări ex-ante a potențialului comercial al proiectului, cu scopul de a stabili ce forme de finanțare ar fi mai adecvate (subvenții plătite din bugetul EU, împrumuturi furnizate de Banca Europeană de Investiții sau garanții prin intermediul instrumentelor financiare), analizând cu atenție posibilitatea de a reduce ponderea subvențiilor, acolo unde este posibil, și prevăzând un test de parteneriat public-privat (PPP) pentru proiectele de mari dimensiuni;

11. este convins cu privire la impactul mai mult decât pozitiv al unei mai bune utilizări strategice a instrumentelor financiare asupra Uniunii Europene, însă consideră că acesta se va limita totuși la proiectele cu performanțe pe termen scurt și mediu; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că investițiile în proiecte la fel de necesare pentru a atinge obiectivele strategiei Uniunii privind o creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii nu pot fi realizate, deoarece investitorii le consideră mult prea riscante, dar și din cauza lipsei de fonduri publice; cu toate acestea, subliniază rolul de catalizator pe care instrumentele financiare îl pot avea pentru capitalul privat, creând instrumente de partajare a riscurilor și reducând percepția investitorilor în ceea ce privește riscul;

12. salută obligațiunile europene multinaționale și își reiterează convingerea că, prin intermediul abordării bazate pe solidaritate, aceste instrumente vor permite accesul la finanțarea infrastructurilor critice ale UE, inclusiv a infrastructurii energetice;

13. de aceea, solicită să se pună în aplicare în mod urgent inițiativa privind obligațiunile pentru finanțarea proiectelor și să se evalueze cu atenție oportunitatea unei noi inițiative pentru emiterea unor obligațiuni europene pentru infrastructuri, cu participarea directă a Uniunii Europene la capitalul proiectelor de infrastructură de interes comun cu o mare valoare adăugată europeană prin intermediul emiterii publice de obligațiuni pentru finanțarea proiectelor de către UE;

14. consideră că, prin participarea directă la capitalul programelor de infrastructură (caracterizate printr-o rentabilitate a investițiilor pe termen lung), în mod individual sau împreună cu statele membre, Uniunea Europeană ar transmite un puternic semnal investitorilor publici și privați, precum și piețelor financiare; consideră că această participare a UE cu titlu de investitor ar trebui să asigure consecvența cu obiectivele pe termen lung ale politicilor Uniunii și ar constitui o garanție a realizării proiectelor, cu efecte de catalizator și de pârghie semnificative;

15. solicită instituirea de condiții egale pentru costurile admisibile, audit și control și consideră că stabilirea clară a responsabilității statelor membre cu privire la punerea în aplicare și gestionarea acestor instrumente financiare ar facilita atingerea unei eficacități mai ridicate.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

19.6.2012

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

49

2

5

Membri titulari prezenți la votul final

Amelia Andersdotter, Josefa Andrés Barea, Zigmantas Balčytis, Ivo Belet, Bendt Bendtsen, Jan Březina, Reinhard Bütikofer, Maria Da Graça Carvalho, Giles Chichester, Jürgen Creutzmann, Pilar del Castillo Vera, Christian Ehler, Vicky Ford, Gaston Franco, Adam Gierek, Norbert Glante, Fiona Hall, Kent Johansson, Romana Jordan, Krišjānis Kariņš, Lena Kolarska-Bobińska, Philippe Lamberts, Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz, Marisa Matias, Jaroslav Paška, Aldo Patriciello, Vittorio Prodi, Miloslav Ransdorf, Teresa Riera Madurell, Michèle Rivasi, Paul Rübig, Salvador Sedó i Alabart, Francisco Sosa Wagner, Konrad Szymański, Patrizia Toia, Ioannis A. Tsoukalas, Claude Turmes, Niki Tzavela, Marita Ulvskog, Vladimir Urutchev, Adina-Ioana Vălean, Kathleen Van Brempt, Alejo Vidal-Quadras, Henri Weber

Membri supleanți prezenți la votul final

Antonio Cancian, António Fernando Correia de Campos, Ioan Enciu, Roger Helmer, Jolanta Emilia Hibner, Ivailo Kalfin, Seán Kelly, Werner Langen, Mario Pirillo, Peter Skinner, Lambert van Nistelrooij

Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

Jorgo Chatzimarkakis


AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare regională (25.6.2012)

destinat Comisiei pentru bugete

referitor la instrumentele financiare inovatoare în contextul viitorului cadru financiar multianual

(2012/2027(INI))

Raportoare pentru aviz: Mojca Kleva

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare regională recomandă Comisiei pentru bugete, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  salută propunerea Comisiei de a intensifica utilizarea instrumentelor financiare în următoarea perioadă de programare (2014-2020); subliniază că în această perioadă de constrângeri fiscale severe și capacități de creditare reduse în sectorul privat, utilizarea pe o scară mai largă a unor instrumente financiare inovatoare poate să promoveze parteneriatele de tip public-privat, să determine un efect multiplicator pentru bugetul UE, să deschidă surse alternative de finanțare, să garanteze un flux semnificativ de finanțare pentru investiții strategice regionale, să sprijine investițiile durabile, pe termen lung, și să mărească potențialul de creștere al UE; consideră că, în completarea granturilor, dacă sunt utilizate pentru proiecte adecvate, instrumentele financiare ar putea deveni un aspect important al strategiilor UE de creștere regională pentru atingerea obiectivelor UE pentru creștere economică inteligentă și durabilă; instrumentele financiare sunt adecvate în cazul în care, în urma promovării, proiectul aduce venituri și profit, fiind posibilă, astfel, rambursarea creditelor și a împrumuturilor;

2.  solicită ca definiția juridică a instrumentelor financiare să fie adoptată cât mai curând posibil în Regulamentul financiar care va fi revizuit în curând, astfel încât să constituie o referință coerentă pentru toate actele legislative care abordează instrumentele financiare; subliniază importanța garantării, la timp și înainte de începerea noii perioade de programare, a clarității, a simplității și a transparenței cadrului juridic referitor la instrumentele financiare, pentru a se asigura atractivitatea acestor instrumente pentru investitorii publici și privați;

3.  subliniază importanța unei ample campanii de informare la nivel european privind noile instrumente financiare, pentru a permite accesul tuturor investitorilor, indiferent de mărimea instituției pe care o reprezintă;

4.  subliniază importanța unei evaluări ex ante pentru identificarea situațiilor de eșec al pieței și de investiții suboptime; solicită Comisiei să introducă cerințe relevante referitoare la rolul și aplicarea evaluării ex ante – cum ar fi probe pentru eșecul pieței, deficitul de finanțare cuantificat și necesitățile de finanțare, posibila participare a sectorului privat, valoarea adăugată rezultată a instrumentelor financiare în cauză și evaluarea masei critice în reglementările pertinente, în corpul actului de bază;

5.  salută utilizarea pe o scară mai largă în următoarea perioadă de programare a instrumentelor financiare în cadrul politicii de coeziune pentru toate obiectivele tematice și pentru toate fondurile din cadrul strategic comun, respectiv pentru proiecte, grupuri de proiect sau părți de programe care aduc venituri și profit, fiind astfel adecvate pentru instrumentele financiare; subliniază totuși că este necesară o analiză de ansamblu mai bună a instrumentelor financiare pentru a reduce riscul unei lipse de coordonare și riscul de suprapunere a diverselor scheme;

6.  consideră că monitorizarea, raportarea și auditarea adecvate sunt deosebit de importante pentru a asigura utilizarea resurselor UE în scopurile preconizate; solicită Comisiei să consolideze cerințele de raportare pentru autoritățile de gestiune în cursul perioadei de programare;

7.  consideră că ar trebui, de asemenea, consolidate know-how-ul și capacitatea tehnică pentru utilizarea și gestionarea instrumentelor financiare la nivelul autorităților de gestiune, al intermediarilor financiari și al băncilor; subliniază că o mai bună cunoaștere a instrumentelor financiare de către cei responsabili pentru aplicarea politicilor publice este vitală pentru eliminarea constrângerilor de natură culturală și pentru promovarea succesului instrumentelor financiare;

8.  încurajează Comisia să utilizeze experiența obținută în cadrul instrumentelor precum JEREMIE, JESSICA, JASMINE, esențiale pentru regiunile, orașele și localitățile Europei, în timp ce definește noua eră de instrumente financiare pentru perioada de programare 2014-2020;

9.  consideră că este necesară recunoașterea rolului diferitelor instituții bancare naționale și regionale, având în vedere experiența și know-how-ul acestora necesare pentru abordarea specificităților locale și regionale relevante pentru dezvoltarea și implementarea instrumentelor financiare;

10. recunoaște importanța dimensiunii urbane și rolul sporit al municipalităților în programarea și aplicarea fondurilor acoperite de Regulamentul privind dispozițiile comune în următoarea perioadă de programare; solicită, prin urmare, Comisiei să clarifice în continuare implicațiile procedurale și practice ale unui rol mai important al municipalităților în dezvoltarea și utilizarea instrumentelor financiare și să asigure, în același timp, procedurile de participare publică, de asemenea, pentru aceste proiecte.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

21.6.2012

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

41

1

3

Membri titulari prezenți la votul final

François Alfonsi, Catherine Bearder, Jean-Paul Besset, Victor Boștinaru, John Bufton, Alain Cadec, Salvatore Caronna, Nikos Chrysogelos, Ryszard Czarnecki, Francesco De Angelis, Rosa Estaràs Ferragut, Brice Hortefeux, Danuta Maria Hübner, Filiz Hakaeva Hyusmenova, María Irigoyen Pérez, Seán Kelly, Constanze Angela Krehl, Petru Constantin Luhan, Ramona Nicole Mănescu, Vladimír Maňka, Riikka Manner, Iosif Matula, Erminia Mazzoni, Miroslav Mikolášik, Jan Olbrycht, Younous Omarjee, Markus Pieper, Monika Smolková, Ewald Stadler, Lambert van Nistelrooij, Oldřich Vlasák, Kerstin Westphal, Joachim Zeller, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska

Membri supleanți prezenți la votul final

Antonello Antinoro, Cornelia Ernst, Pat the Cope Gallagher, Jens Geier, Lena Kolarska-Bobińska, James Nicholson, Ivari Padar, Vilja Savisaar-Toomast, Elisabeth Schroedter, Czesław Adam Siekierski, Patrice Tirolien


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

6.9.2012

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

31

2

2

Membri titulari prezenți la votul final

Marta Andreasen, Richard Ashworth, Reimer Böge, Zuzana Brzobohatá, Jean-Luc Dehaene, Isabelle Durant, Göran Färm, José Manuel Fernandes, Eider Gardiazábal Rubial, Jens Geier, Lucas Hartong, Monika Hohlmeier, Sidonia Elżbieta Jędrzejewska, Anne E. Jensen, Ivailo Kalfin, Sergej Kozlík, Jan Kozłowski, Alain Lamassoure, Giovanni La Via, George Lyon, Claudio Morganti, Jan Mulder, Juan Andrés Naranjo Escobar, Dominique Riquet, Derek Vaughan, Angelika Werthmann, Jacek Włosowicz

Membri supleanți prezenți la votul final

Burkhard Balz, Maria Da Graça Carvalho, Edit Herczog, Jürgen Klute, Constanze Angela Krehl, Peter Šťastný, Georgios Stavrakakis

Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

Luigi Berlinguer

Aviz juridic - Politica de confidențialitate