RAPORT Către o piaţă europeană integrată a plăţilor efectuate cu cardul, pe internet şi de pe telefonul mobil

4.10.2012 - (2012/2040(INI))

Comisia pentru afaceri economice şi monetare
Raportor: Sampo Terho

Procedură : 2012/2040(INI)

Stadiile documentului în şedinţă

Stadii ale documentului :

A7-0304/2012

Texte depuse :

A7-0304/2012

Dezbateri :

PV 19/11/2012 - 21
CRE 19/11/2012 - 21

Voturi :

PV 20/11/2012 - 6.15
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2012)0426

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
EXPUNERE DE MOTIVE
AVIZ al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

Către o piaţă europeană integrată a plăţilor efectuate cu cardul, pe internet şi de pe telefonul mobil

(2012/2040(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere articolul 26 şi articolul 114 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

– având în vedere Cartea verde a Comisiei din 11 ianuarie 2012, intitulată „Către o piaţă europeană integrată a plăţilor efectuate cu cardul, pe internet şi de pe telefonul mobil” (COM(2011)0941), denumită în continuare „Cartea verde”,

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 ianuarie 2012, intitulată „Un cadru coerent pentru creşterea încrederii în piaţa unică digitală a comerţului electronic şi a serviciilor online” (COM(2011)0942),

– având în vedere consultarea publică organizată de Comisie între 11 ianuarie 2012 şi 11 aprilie 2012 cu privire la Cartea verde,

– având în vedere conferinţa organizată de Comisie la 4 mai 2012 cu privire la plăţile efectuate cu cardul, pe internet şi de pe telefonul mobil,

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerinţelor tehnice şi comerciale aplicabile operaţiunilor de transfer de credit şi de debitare directă în euro şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009[1],

– având în vedere documentul de informare din martie 2012 referitor la aplicarea normelor de concurenţă în sectorul plăţilor, elaborat de subgrupul pentru bănci şi plăţi din cadrul Reţelei europene în domeniul concurenţei[2],

– având în vedere recomandările Băncii Centrale Europene din aprilie 2012 privind securitatea plăţilor pe internet[3],

– având în vedere răspunsul Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor (AEPD) din 11 aprilie 2012 la consultarea publică a Comisiei cu privire la Cartea verde intitulată „Către o piaţă europeană integrată a plăţilor efectuate cu cardul, pe internet şi de pe telefonul mobil”[4];

– având în vedere documentul de lucru al Comitetului Economic şi Social European din 22 mai 2012 referitor la Cartea verde (INT/634),

– având în vedere Decizia Comisiei din 24 iulie 2002 privind o procedură în conformitate cu articolul 81 din Tratatul CE şi cu articolul 53 din Acordul privind SEE în Cazul COMP/29.373 Visa International[5],

– având în vedere Decizia Comisiei din 19 decembrie 2007 privind o procedură în temeiul articolului 81 din Tratatul CE şi al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/34.579 – MasterCard, Cazul COMP/36.518 – EuroCommerce, Cazul COMP/38.580 – Commercial Cards[6]),

– având în vedere hotărârea Tribunalului din 24 mai 2012 în cauza MasterCard, Inc. şi alţii împotriva Comisiei Europene[7],

– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare şi avizul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor (A7-0304/2012),

A. întrucât piaţa europeană a plăţilor efectuate cu cardul, pe internet şi de pe telefonul mobil este în continuare fragmentată dincolo de frontierele naţionale şi numai câţiva actori majori au capacitatea de a se face acceptaţi de comercianţi şi de a opera la nivel transfrontalier;

B. întrucât poziţia dominantă a doi prestatori neeuropeni de servicii de plată cu cardul pot genera taxe excesive şi nejustificate atât pentru consumatori, cât şi pentru comercianţi, iar băncile corespunzătoare (aşa numitele bănci de emitere şi de acceptare) profită de această situaţie aşa cum afirmă Comisia în cartea verde;

C. întrucât dezvoltarea şi utilizarea la o scară mai largă a plăţilor cu cardul, pe internet şi de pe telefonul mobil pot ajuta, de asemenea, comerţul electronic european să capete o amploare şi o diversitate sporite;

D. întrucât proporţia şi varietatea plăţilor efectuate pe internet şi de pe telefonul mobil înregistrează o creştere constantă în Europa şi în întreaga lume;

E. întrucât, ca urmare a progreselor înregistrate, sistemele de plată cu cardul pot fi înlocuite treptat prin alte mijloace de plată electronice şi mobile;

F. întrucât Cartea verde nu abordează costurile şi consecinţele sociale asociate plăţilor în numerar sau prin cec comparativ cu plăţile efectuate cu cardul, pe internet sau de pe telefonul mobil, împiedicând astfel o analiză a costurilor economice şi în materie de bunăstare, precum şi a beneficiilor sociale ale plăţilor în numerar sau prin cec;

G. întrucât modelul de afaceri actual pentru plăţile cu cardul permite niveluri excesive ale comisioanelor bancare multilaterale (CIM), care uneori par să depăşească costul efectiv al finanţării sistemului, fapt ce reprezintă un obstacol în calea concurenţei pe piaţa plăţilor;

H. întrucât acceptarea transfrontalieră este o opţiune accesibilă în prezent doar unui număr limitat de operatori şi întrucât această procedură ar putea să lărgească posibilităţile de alegere ale comercianţilor, mărind astfel concurenţa şi reducând costurile pentru consumatori;

I. întrucât suprataxele pentru utilizarea plăţilor cu cardul nu sunt permise în unele state membre, însă sunt practicate la scară largă în altele şi întrucât suprataxele excesive au fost în defavoarea consumatorilor deoarece adeseori prestatorii de servicii de plată nu oferă metode de plată alternative pentru plăţile cu suprataxă;

J. întrucât cadrul SEPA (zonei unice de plăţi în euro) pentru plăţile prin card prevede posibilitatea folosirii de către clienţi a cardurilor de uz general pentru a efectua plăţi şi retrageri de numerar în euro în zona SEPA cu aceeaşi uşurinţă şi aceleaşi facilităţi ca în ţara de origine. Nu ar trebuie să existe diferenţe între folosirea cardului (cardurilor) în ţara de origine sau în alt loc din cadrul SEPA. Nu ar trebui să mai existe sisteme de carduri de uz general create pentru folosirea într-o singură ţară şi nici sisteme de carduri create numai pentru uzul transfrontalier în cadrul SEPA.

K. întrucât se poate preconiza că migrarea cu succes către SEPA va stimula dezvoltarea de mijloace paneuropene de plată inovatoare,

Diferitele metode de plată

1. salută Cartea verde a Comisiei şi consideră că întrebările şi consideraţiile ridicate în cadrul ei sunt foarte relevante şi este pe deplin de acord cu obiectivele menţionate pentru creşterea concurenţei, a diversităţii, a inovării şi a securităţii plăţilor, precum şi a încrederii consumatorilor;

2. este de acord cu punctul de vedere al Comisiei potrivit căruia trebuie să se distingă trei pieţe diferite ale produselor în domeniul sistemelor de carduri bancare cu patru părţi- mai întâi, o piaţă în cadrul căreia diferitele sisteme de carduri se află în concurenţă pentru a-şi asigura la nivelul instituţiilor financiare clienţii de emitere sau acceptare; apoi, o primă piaţă „în aval”, în cadrul căreia băncile de emitere se află în concurenţă pentru clientela formată din titularii de carduri bancare („piaţa de emitere”); în sfârşit, o a doua piaţă „în aval”, în care băncile de acceptare se află în concurenţă pentru clientela formată din comercianţi („piaţa de acceptare”) şi consideră că libera concurenţă trebuie consolidată pe fiecare dintre aceste pieţe;

3. subliniază importanţa autoreglementării bazate pe piaţă în cooperare cu toate părţile interesate, dar recunoaşte că autoreglementarea nu poate obţine rezultatele dorite într-un termen acceptabil ca urmare a conflictelor de interese; se aşteaptă ca Comisia să prezinte propunerile legislative necesare pentru a asigura o veritabilă SEPA pentru plăţile efectuate cu cardul, pe internet sau de pe telefonul mobil şi subliniază în acest sens importanţa viitoarei revizuiri a Directivei privind serviciile de plată;

4. subliniază nevoia unei viziuni clare şi cuprinzătoare a SEPA pentru plăţile efectuate cu cardul, pe internet sau de pe telefonul mobil şi furnizarea orientărilor şi termenelor necesare pentru atingerea obiectivului fundamental potrivit căruia nu trebuie să existe nicio diferenţă între plăţile transfrontaliere şi cele naţionale;

5. subliniază nevoia progreselor către un sistem de compensare şi decontare în timp real, care este deja accesibil din punct de vedere tehnic şi utilizat pentru anumite plăţi şi subliniază că evoluţia către o economie în timp real ar trebui să fie un obiectiv important la nivelul întregii SEPA şi că un sistem interbancar avansat în timp real ar trebui să fie accesibil la nivelul întregii SEPA;

6. aşadar, consideră că toate sistemele naţionale de plată cu cardul, pe internet sau de pe telefonul mobil ar trebui să adere sau să se transforme într-un sistem paneuropean compatibil SEPA astfel încât toate plăţile efectuate cu cardul, de pe telefonul mobil şi pe internet să fie acceptate oriunde în SEPA, iar Comisia ar trebui să sugereze perioada necesară pentru realizarea acestei tranziţii;

7. subliniază faptul că toate terminalele ar trebui să poată accepta toate cardurile şi să respecte cerinţele de interoperabilitate şi, prin urmare, ar trebui înlăturată orice barieră tehnică generată de diferenţele privind cerinţele de funcţionalitate şi certificare pentru terminale, întrucât standardele şi normele comune şi aplicaţiile informatice standardizate pentru terminalele ar creşte concurenţa;

8. consideră că un demers de autoreglementare nu este suficient pentru piaţa europeană integrată de plăţi; invită Comisia să ia măsuri legislative pentru a asigura securitatea plăţilor, concurenţa loială, incluziunea financiară, protecţia datelor cu caracter personal şi transparenţa pentru consumatori;

9. invită Comisia să reformeze guvernanţa SEPA pentru a garanta că procesul de luare a deciziilor este democratic, transparent şi în serviciul interesului public; remarcă faptul că aceasta necesită un rol mai activ şi de prim-plan al Comisiei şi al Băncii Centrale Europene (BCE) în guvernanţa SEPA, precum şi o reprezentare echilibrată a tuturor părţilor interesate în organismele decizionale şi de punere în aplicare a deciziilor SEPA, garantând implicarea suficientă a utilizatorilor finali;

10. îşi exprimă îngrijorarea faţă de reglementarea nejustificat de strictă, în stadiul actual, a pieţelor plăţilor pe internet şi de pe telefonul mobil, deoarece aceste metode de plată se află încă în proces de dezvoltare; consideră că orice iniţiativă legislativă în acest sector riscă să fie caracterizată de un accent nejustificat pe instrumente de plată deja existente şi astfel poate descuraja inovaţia şi poate perturba piaţa înainte ca aceasta să se dezvolte; solicită Comisiei să adopte, în cadrul oricărei propuneri viitoare, o abordare adecvată a acestor metode noi de plată, asigurând un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor, în special pentru consumatorii vulnerabili;

11. subliniază că, deşi plăţile electronice joacă un rol tot mai important în Europa şi în lume, există încă obstacole serioase în calea unei pieţe unice digitale europene integrate pe deplin şi în mod eficient, competitivă, inovatoare, sigură, transparentă şi favorabilă consumatorilor în ceea ce priveşte aceste forme de plăţi;

12. constată că în contextul crizei actuale este esenţial să se ia măsuri care să încurajeze creşterea economică şi crearea de locuri de muncă şi să relanseze consumul, că deşi piaţa digitală este o oportunitate importantă în vederea atingerii acestor obiective, Uniunea Europeană trebuie, în acest sens, să fie în măsură să instituie o piaţă internă digitală completă, şi că este esenţial, pe de-o parte, să se elimine obstacolele existente şi, pe de altă parte, să se încurajeze încrederea consumatorilor; în acest sens, existenţa unei pieţe unice europene a plăţilor efectuate cu cardul, pe internet şi de pe telefonul mobil, neutră şi sigură, care să faciliteze libera concurenţă şi inovarea, este esenţială pentru realizarea unei veritabile pieţe unice digitale şi ar putea aduce o contribuţie majoră la creşterea încrederii consumatorilor;

13. constată că dezvoltarea unor sisteme de plată transparente, sigure şi eficiente pe piaţa digitală europeană este esenţială pentru a garanta o veritabilă economie digitală şi pentru a facilita comerţul electronic transfrontalier;

14. subliniază faptul că un cadru european pentru plăţi electronice sigur, fiabil şi transparent este esenţial pentru lansarea unei pieţe digitale unice; accentuează importanţa organizării unor campanii de informare în scopul sensibilizării consumatorilor cu privire la opţiunile disponibile pe piaţă şi la condiţiile şi cerinţele pentru plăţi electronice sigure, considerând că asemenea campanii ar trebui să se deruleze la nivelul UE, pentru a depăşi, de asemenea, preocupările de multe ori nefondate legate de aceste forme de plată; consideră că, în această privinţă, punctele de contact destinate consumatorilor ar consolida încrederea în plăţile la distanţă;

15. subliniază că, în acest context, ar trebui să se ia măsuri care să pună capăt practicii frecvente de discriminare a consumatorilor europeni, ale căror plăţi pentru tranzacţiile electronice transfrontaliere nu sunt acceptate din cauza provenienţei acestora;

16. regretă faptul că, în situaţia actuală, majoritatea costurilor pentru plăţi nu sunt transparente, subliniind faptul că cei care nu folosesc metode de plată scumpe totuşi îşi acoperă costurile; reaminteşte faptul că fiecare metodă de plată îşi are costurile sale; prin urmare, solicită Comisiei, de asemenea, să ţină seama în viitor de costurile, caracteristicile şi impactul social al plăţilor în numerar şi prin cec pentru toţi actorii de pe piaţă comparativ cu alte metode de plată; reaminteşte că toţi europenii ar trebui să aibă acces la servicii bancare de bază; subliniază faptul că măsurile pentru realizarea standardelor tehnice comune se iau în lumina importanţei, eficienţei şi suficienţei standardelor aflate în vigoare în prezent în Europa;

Standardizare şi interoperabilitate

17. consideră că standardele tehnice comune, pe baza accesului deschis, nu doar ar îmbunătăţi competitivitatea economiei europene şi funcţionarea pieţei interne, ci ar promova interoperabilitatea şi ar aduce totodată avantaje în materie de securitate sub forma unor standarde de securitate comune, ceea ce ar fi în beneficiul consumatorilor şi al comercianţilor deopotrivă;

18. subliniază faptul că pentru plăţile pe internet sau de pe telefonul mobil majoritatea standardelor ar trebui să fie aceleaşi ca cele pentru actualele plăţi SEPA, dar sunt necesare noi standarde pentru securitate şi pentru identificarea clienţilor, precum şi pentru a furniza servicii interbancare online în timp real şi subliniază faptul că dezvoltarea de noi standarde nu este suficientă, implementarea coordonată fiind cel puţin la fel de importantă;

19. subliniază faptul că standardizarea nu ar trebui să impună bariere în calea concurenţei şi a inovării, ci ar trebui, în schimb, să elimine obstacolele, pentru a garanta un mediu concurenţial echitabil pentru toate părţile; prin urmare, recomandă ca standardele să fie deschise pentru a permite inovarea şi concurenţa pe piaţă, întrucât mandatarea unui standard unic sau închis ar limita dezvoltarea pieţei şi inovarea, ar impune o restricţie disproporţionată şi nu ar crea condiţii de concurenţă echitabile; totuşi, ia act de investigaţia antitrust realizată de Comisie privind procesul de standardizare pentru plăţile efectuate pe internet (plăţi electronice) elaborat de Consiliul European al Plăţilor (EPC);

20. constată faptul că practic toate tranzacţiile de plată conţin acelaşi tip de date şi subliniază faptul că ar trebui să existe o comunicare sigură a datelor pentru fiecare plată, făcând posibilă procesarea directă de la un capăt la altul în timp real; observă avantajele utilizării de către toate sistemele a aceluiaşi format de mesaj şi reaminteşte că alegerea cea mai clară este cea folosită pentru transferul de credit şi debitarea directă aşa cum sunt definite în anexa la Regulamentul privind data-limită a SEPA (adică ISO XML 20022); recomandă utilizarea aceluiaşi format de mesaj în toate comunicările de date de tranzacţii de la terminal la client, cuprinzând toate informaţiile relevante;

21. subliniază faptul că, având în vedere creşterea rapidă a pieţei, dar, în prezent, faza incipientă de dezvoltare a pieţei pentru plăţile electronice şi de pe telefonul mobil, impunerea de standarde obligatorii în aceste domenii esenţiale pentru consolidarea pieţei unice digitale în Europa ar implica riscul unor efecte negative pentru inovare, concurenţă şi creşterea pieţei;

22. subliniază faptul că, potrivit sintezei reacţiilor primite de Comisie la consultarea publică privind Cartea verde, adeseori implementarea standardelor dezvoltate reprezintă o provocare majoră; invită Comisia să studieze posibilitatea mecanismelor de punere în executare, cum ar fi stabilirea termenelor limită de migrare;

23. subliniază faptul că taxele pentru retragerile în numerar de la ATM-uri în afara sistemului de plăţi al propriei bănci sau a sistemului de card bancar ar trebui să se bazeze mai mult pe costurile în cadrul SEPA;

24. subliniază faptul că cerinţele în materie de standardizare şi interoperabilitate ar trebui să vizeze îmbunătăţirea competitivităţii, transparenţei, caracterului inovator, securităţii plăţilor şi eficienţei pieţei europene a plăţilor, în avantajul tuturor clienţilor şi al altor părţi interesate; subliniază faptul că cerinţele în materie de standardizare nu ar trebui să impună obstacole prin diferenţe inutile în raport cu piaţa globală; în plus, consideră că standardele comune ar trebui stabilite şi la nivel mondial, în strânsă cooperare cu principalii parteneri economici ai UE;

25. solicită Comisiei să evalueze posibilele modalităţi de promovare a intrării unor actori noi pe piaţa cardurilor, luând în considerare, de exemplu, oportunitatea unei infrastructuri comune de plată pentru toate tranzacţiile, indiferent de furnizorul cardului;

26. precizează că separarea infrastructurilor de plată de sistemele de plată ar putea spori concurenţa, deoarece operatorii mai mici nu ar întâmpina blocaje din cauza constrângerilor tehnice; subliniază faptul că prestatorii de servicii de plată ar trebui să fie liberi să aleagă orice combinaţie de servicii de emitere şi de acceptare disponibile în cadrul sistemelor de plată de pe piaţă, iar infrastructura de plăţi ar trebui să proceseze în mod neutru tranzacţiile diferitelor sisteme paralele de plată pentru instrumente similare;

27. constată că este important să se asigure că aceste măsuri respectă întotdeauna principiile concurenţei libere şi echitabile şi intrării şi accesului liber pe piaţă, luând în considerare viitoarele inovaţii tehnologice din acest sector, astfel încât să se adapteze la viitoarele evoluţii, să promoveze şi să faciliteze în mod constant inovarea şi competitivitatea;

Guvernanţa

28. îndeamnă Comisia să propună acte legislative privind o mai bună guvernanţă a SEPA, acoperind structura organizatorică legată de dezvoltarea principalelor caracteristici ale serviciilor de plată şi de implementarea cerinţelor care trebuie îndeplinite, în timp ce dezvoltarea standardelor tehnice şi de securitate ar fi organizate separat pentru susţinerea punerii în aplicare a legislaţiei aferente; solicită o reprezentare mai echilibrată a tuturor părţilor interesate în continuarea dezvoltării de standarde tehnice şi de securitate comune în ceea ce priveşte sistemele de plată; îndeamnă Comisia să răspundă invitaţiilor anterioare ale Parlamentului legate de reforma guvernanţei SEPA, pentru a asigura o mai bună reprezentare a utilizatorilor de servicii de plată în procesele de luare a deciziilor şi de stabilire a standardelor; remarcă faptul că aceste părţi pot include, fără a se limita neapărat la acestea, Consiliul European al Plăţilor (EPC), organizaţiile de consumatori, organizaţiile de comercianţi, mari lanţuri de desfacere cu amănuntul, Autoritatea bancară europeană (ABE), Comisia, experţi din diverse domenii, prestatorii nebancari de servicii de plată şi comerţul prin card, pe internet şi de pe telefonul mobil şi operatori de telefonie mobilă; solicită acestor părţi interesate să-şi organizeze activitatea potrivit noii structuri de guvernanţă în care Consiliul SEPA are un rol important; consideră că Consiliul SEPA ar trebui asistat de diferite comitete tehnice sau grupuri de lucru pentru plăţile electronice, plăţile mobile, prin card şi în numerar şi alte aspecte privind standardizarea şi de grupuri de lucru ad-hoc; reaminteşte angajamentul Comisiei din declaraţia privind guvernanţa SEPA la Regulamentul (UE) nr. 260/2012 de a prezenta o propunere înainte de sfârşitul anului 2012; invită organismele europene de standardizare, cum ar fi Comitetul European de Standardizare (CEN) şi Institutul European de Standardizare în Telecomunicaţii (ETSI), în colaborare cu Comisia, să joace un rol mai activ în procesul de standardizare a plăţilor efectuate cu cardul;

29. recunoaşte, în acest context, că SEPA reprezintă fundamentul creării unei pieţe europene integrate de plăţi şi ar trebui să servească ca bază pentru dezvoltarea acesteia şi pentru transformarea ei într-o piaţă mai inovatoare şi mai competitivă;

30. consideră că aplicarea normelor privind plăţile electronice este adesea dificilă, inadecvată şi neregulată în Europa şi că ar trebui să se intensifice eforturile pentru a garanta o aplicare corespunzătoare şi uniformă a normelor;

31. afirmă că un demers de autoreglementare nu este suficient; consideră că Comisia şi BCE, în cooperare cu statele membre, ar trebui să aibă un rol mai activ şi de prim-plan şi că toate părţile interesate în cauză, inclusiv asociaţiile de consumatori, ar trebui să participe şi să fie consultate în mod corespunzător în cadrul procesului decizional;

32. consideră că este probabil ca în viitor activităţile tot mai multor companii europene să depindă efectiv de capacitatea de a accepta plăţi cu cardul; consideră că este în interesul publicului să se definească norme obiective care să stabilească circumstanţele şi procedurile conform cărora sistemele de plată cu cardul pot refuza unilateral să îşi dea acordul;

33. consideră important să se consolideze guvernanţa SEPA şi să se ofere Consiliului SEPA reînnoit un rol mai important şi consideră că acest nou organ de conducere ar trebui să fie format din principalele părţi interesate relevante şi să fie conceput astfel încât să creeze posibilitatea controlului democratic prin intermediul Comisiei şi al altor autorităţi europene; propune ca un Consiliu SEPA reînnoit să preia iniţiativa, să stabilească un calendar şi un plan de lucru, să decidă în privinţa priorităţilor şi a chestiunilor majore şi să arbitreze astfel neînţelegerile dintre părţile interesate; subliniază că controlul democratic ar trebui asigurat printr-un rol mai important acordat Comisiei, BCE şi ABE;

34. salută consultarea părţilor interesate realizată de Comisie ca parte din Cartea verde privind guvernanţa SEPA, în conformitate cu considerentul 5 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012 şi aşteaptă cu interes propunerea pe care Comisia intenţionează s-o prezinte în acest domeniu la sfârşitul acestui an; subliniază faptul că prioritatea imediată a tuturor părţilor interesate SEPA trebuie să fie pregătirea migrării SEPA conform condiţiilor stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 260/2012 pentru a asigura o bună tranziţie de la utilizarea sistemelor de plată naţionale la cele paneuropene;

Acceptarea transfrontalieră

35. subliniază că standardizarea suplimentară şi alinierea practicilor în vederea înlăturării barierelor tehnice şi a cerinţelor naţionale de compensare şi decontare ar contribui la o mai bună promovare a acceptării transfrontaliere, procedură care ar intensifica concurenţa şi ar lărgi opţiunile disponibile comercianţilor, putând avea drept rezultat metode de plată mai rentabile pentru clienţi; consideră că ar trebui informaţi mai bine comercianţii în legătură cu posibilităţile transfrontaliere de acceptare;

36. îndeamnă să se urmărească activ soluţii capabile să faciliteze în continuare acceptarea transfrontalieră, având în vedere avantajele sale pentru piaţa internă; îşi exprimă îngrijorarea faţă de obstacolele juridice şi tehnice existente la nivel naţional, cum ar fi unele condiţii de autorizare, care ar trebui eliminate pentru a nu exista un tratament diferit pentru un acceptator extern compatibil SEPA faţă de tratamentul primit de un acceptator intern în ţara respectivă;

37. subliniază faptul că nu ar trebuie să existe diferenţe majore între legislaţiile privind diferitele conturi de plăţi, iar plătitorul ar trebui să poată face un virament pe internet sau de pe telefonul mobil către orice beneficiar al cărui cont este deschis la orice instituţie financiară conectată la SEPA;

38. subliniază faptul că toţi prestatorii de servicii de plată ar trebuie să aibă aceleaşi drepturi de acces la instrumentele de compensare şi decontare, dacă au proceduri adecvate de gestionare a riscului, îndeplinesc cerinţele tehnice minime şi sunt considerate suficient de stabile pentru a nu crea riscuri; de fapt, sunt supuse aceloraşi cerinţe relevante ca şi băncile;

Comisioanele interbancare multilaterale (CIM)

39. reaminteşte că potrivit hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 24 mai 2012 în „cauza Mastercard”, comisionul interbancar multilateral (CIM) poate fi considerat anticoncurenţial şi solicită Comisiei să propună o modalitate prin care să se ţină seama de această decizie în reglementarea modelelor de afaceri ale plăţilor efectuate cu cardul, pe internet sau de pe telefonul mobil.

40. ia act de faptul că veniturile obţinute din CIM-uri în prezent sunt în multe cazuri prea ridicate comparativ cu costul pe care ar trebui să îl acopere; subliniază faptul că ar putea fi necesar un echilibru între diferitele taxe de plată pentru a asigura că practicile de subvenţionare încrucişată nu promovează alegerea unor instrumente ineficiente şi solicită Comisiei să garanteze prin regulament că CIM-urile nu denaturează concurenţa prin crearea de obstacole în calea noilor participanţi la piaţă şi a inovării; invită Comisia să efectueze, până la sfârşitul anului 2012, un studiu de evaluare a impactului privind diferitele opţiuni; subliniază faptul că sunt necesare claritatea şi securitatea juridică cu privire la CIM-uri;

41. subliniază faptul că la capătul unei perioade de tranziţie cardul de plăţi compatibil SEPA al unei persoane din orice stat membru ar trebui acceptat la orice terminal de plăţi din SEPA, iar plata ar trebui procesată în mod sigur; subliniază faptul că această cerinţă poate implica nevoia reglementării CIM-urilor pentru a ajunge sub un anumit prag, dar insistă aceasta nu trebuie să ducă la creşterea CIM-urilor în niciun stat, ci mai degrabă la o scădere şi poate la o abordare zero într-o etapă ulterioară;

42. consideră că acceptarea la nivel transfrontalier sau central ar trebui consolidată şi orice obstacol tehnic sau juridic ar trebui eliminat, întrucât ar contribui la reducerea nivelului CIM-urilor şi a comisioanelor plătite de comercianţi;

43. consideră că CIM-urile ar trebui să fie reglementate la nivel european, în vederea asigurării unui acces mai uşor al noilor participanţi la piaţă la acceptarea transfrontalieră, oferind astfel comercianţilor o veritabilă posibilitate de a alege sistemele de plată la care doresc să adere; remarcă faptul că, în măsura în care noua propunere legislativă prevede existenţa unor comisioane, trebuie garantată transparenţa deplină privind elementele care constituie respectivele comisioane; reaminteşte faptul că articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012 de stabilire a cerinţelor tehnice şi comerciale aplicabile operaţiunilor de transfer de credit şi de debitare directă în euro subliniază că, după 1 februarie 2017, nu mai pot fi aplicate CIM-uri per tranzacţie; solicită aceeaşi abordare pentru plăţile efectuate cu cardul;

44. consideră că modelul de afaceri pentru sistemele de plaţi cu trei părţi şi mixte poate ridica preocupări privind concurenţa similare celor referitoare la sistemele de plăţi cu patru părţi; consideră, prin urmare, că toate sistemele de carduri, fie cu patru părţi, cu trei părţi sau mixte, precum şi orice noi participanţi la piaţă trebuie să beneficieze de tratament egal pentru a asigura condiţii de concurenţă echitabile şi pentru a stimula concurenţa şi transparenţa pentru consumatori şi comercianţi;

Cuplarea mărcilor (co-badging)

45. constată că o cuplare a mărcilor, la care sistemele de plăţi implicate au aderat în mod voluntar, ar fi în beneficiul consumatorilor, deoarece ar avea drept rezultat mai puţine carduri în portofelele consumatorilor şi ar facilita accesul sistemelor naţionale interne la piaţa mai largă a SEPA, încurajând concurenţa; cu toate acestea, subliniază că nu ar trebui folosită cuplarea mărcilor pentru a evita sistemele naţionale printr-o utilizare predeterminată a mărcii naţionale;

46. subliniază că titularii de carduri ar trebui să aibă libertatea de a alege alternativa de cuplare activată pe propriul card şi insistă asupra faptului că comercianţii ar trebui să aibă dreptul de a alege alternativa de cuplare pe care sunt dispuşi s-o accepte, iar în fiecare situaţie specifică de plată titularii de carduri ar trebui să aibă dreptul de a alege alternativa de cuplare preferată dintre cele acceptate de comerciant; invită Comisia să propună soluţii pentru încurajarea cuplării a mai mult de un sistem compatibil SEPA; consideră că ar trebui analizate în mod serios aspecte cum ar fi compatibilitatea procedurilor de gestionare, interoperabilitatea tehnică şi responsabilitatea în domeniul elementelor vulnerabile de securitate;

47. consideră că ar trebui introdus cardul multiplu printr-o informare adecvată a consumatorilor pentru ca aceştia să fie protejaţi şi să nu fie expuşi riscului de a fi implicaţi în situaţii înşelătoare; subliniază faptul că trebuie să fie foarte clar pentru toate părţile cine este responsabil pentru protecţia şi confidenţialitatea datelor titularilor de carduri şi ale comercianţilor şi cine este responsabil pentru instrumentele de plată cuplate;

Suprataxe

48. consideră că suprataxele, rabaturile şi alte practici de orientare a clientului (steering), în felul în care sunt aplicate în mod obişnuit, sunt adeseori dăunătoare pentru utilizatorii finali ai serviciilor de plată; ia act de faptul că suprataxarea bazată numai pe opţiunea de plată a clientului riscă să fie arbitrară şi poate fi folosită în mod abuziv mai degrabă pentru a strânge venituri suplimentare decât pentru a acoperi costuri; consideră că ar fi importantă interzicerea posibilităţilor suprataxelor excesive în legătură cu comisionul de comerciant pentru o tranzacţie individuală şi controlul rabaturilor şi al practicilor similare de ghidare a consumatorilor la nivelul UE; subliniază, prin urmare, faptul că comercianţii ar trebui să accepte un instrument de plată utilizat curent fără suprataxe (cardul de debit compatibil SEPA, plata electronică), iar suprataxele asupra altor instrumente nu pot depăşi în niciun moment costurile directe suplimentare ale respectivelor instrumente faţă de instrumentul acceptat fără suprataxe;

49. subliniază că este necesar să se solicite o mai mare transparenţă şi o mai bună informare a consumatorului cu privire la suprataxele şi taxele suplimentare pentru diversele metode de plată, dat fiind faptul că comercianţii includ adesea costurile tranzacţiei în preţurile produselor şi serviciilor lor şi, prin urmare, consumatorii nu sunt informaţi în prealabil în mod corespunzător cu privire la costul total şi, astfel, plătesc mai mult pentru achiziţiile lor, situaţie care compromite încrederea consumatorilor;

50. subliniază faptul că suprataxarea bazată numai pe opţiunea de plată a clientului riscă să fie arbitrară, poate fi folosită în mod abuziv mai degrabă pentru a strânge venituri suplimentare decât pentru a acoperi costuri şi în general nu este benefică pentru dezvoltarea pieţei unice, întrucât împiedică concurenţa şi măreşte fragmentarea pieţei şi confuzia în rândul consumatorilor;

51. remarcă faptul că limitarea suprataxelor la costul direct al utilizării unui instrument de plată ar putea reprezenta o posibilitate, la fel ca şi o interdicţie la nivelul UE a suprataxării; prin urmare, invită Comisia să realizeze o evaluare de impact privind interzicerea posibilităţilor de suprataxare excesivă în legătură cu comisionul de comerciant, precum şi privind interdicţia la nivelul UE a suprataxări, conform articolului 19 din Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor;

Securitatea plăţilor

52. subliniază că, pentru a permite valorificarea deplină a potenţialului plăţilor electronice, încrederea consumatorilor este esenţială, drept care ar trebui să se asigure un nivel ridicat de securitate ca garanţie împotriva riscului de fraudă şi pentru a proteja datele sensibile şi cu caracter personal ale consumatorilor;

53. subliniază faptul că ar trebui protejată confidenţialitatea datelor consumatorilor în conformitate cu legislaţia europeană şi naţională şi fiecare parte din lanţul de plată ar trebui să aibă acces numai la datele relevante pentru procesarea plăţii, iar restul datelor ar fi transferate în mod criptat;

54. consideră că cerinţele minime de securitate pentru plăţile efectuate pe internet, cu cardul şi de pe telefonul mobil ar trebui să fie aceleaşi în toate statele membre şi că ar trebui să existe un organism comun de reglementare care să stabilească cerinţele; subliniază că soluţiile standardizate de securitate ar simplifica informaţiile privind clienţii şi astfel ar fi modalitatea de adaptare a clienţilor la sistemele de securitate, ceea ce ar reduce costurile la PSP; prin urmare, sugerează ca toţi prestatorii de servicii de plată (PSP) să fie obligaţi să adopte soluţii comune de securitate minimă, care, desigur, pot fi îmbunătăţite de prestatorii de servicii de plată, dar aceste îmbunătăţiri nu ar trebui să devină obstacole în calea concurenţei;

55. reaminteşte că responsabilitatea finală pentru măsurile de securitate asociate diferitelor metode de plată nu poate reveni clienţilor, dar că aceştia ar trebui să fie informaţi asupra precauţiilor în materie de securitate, iar instituţiile financiare ar trebui să-şi asume responsabilitatea pentru costurile legate de fraude, cu excepţia cazului în care sunt generate de client „în urma fraudei sau a nerespectării, intenţionate sau din neglijenţă gravă, a uneia sau a mai multor obligaţii care îi revin în temeiul articolului 56” din Directiva privind serviciile de plată”; consideră, prin urmare, că ar trebui încurajate campaniile de informare publică pentru a creşte în rândul publicului gradul de informare şi a spori numărul de cunoştinţe legate de securitatea digitală în special; invită Comisia să ţină seama, la dezvoltarea strategiei şi instrumentelor pentru integrarea pieţelor de plăţi efectuate cu cardul, pe internet şi de pe telefonul mobil, de standardele şi recomandările AEPD cu privire la transparenţă, identificarea operator/persoană împuternicită de către operator, proporţionalitate şi drepturile persoanei vizate; consideră că este important ca toate fraudele din SEPA să fie raportate unui site centralizat pentru monitorizare, statistică şi evaluare pentru a răspunde rapid unor noi ameninţări la adresa securităţii şi că principalele evoluţii trebuie făcute publice; solicită Comisiei să extindă noţiunea luare în considerare a vieţii private începând cu momentul conceperii dincolo de mecanismele de autentificare şi garantare a securităţii pentru a asigura reducerea la minimum a datelor, a implementa setările de confidenţialitate implicită, a limita accesul la informaţiile despre persoane la ceea ce este strict necesar pentru a furniza serviciul şi pentru a pune în aplicare instrumente care permit utilizatorilor să-şi protejeze mai bine datele personale;

56. consideră că securitatea plăţilor cu cardul faţă în faţă este în general ridicată şi că trecerea treptată de la cardurile magnetice la cardurile cu cip, care ar trebui finalizată rapid, va spori şi mai mult nivelul de securitate; îşi exprimă preocuparea legată de aspecte de securitate asociate cu alte forme de plată cu cardul şi legată de faptul că anumite aplicări actuale ale standardului EMV în Europa ar putea să nu fie pe deplin compatibile şi solicită remedierea acestei situaţii nedorite şi reaminteşte că soluţiile îmbunătăţite sunt, de asemenea, necesare pentru plăţile cu cardul la distanţă în reţea; invită Comisia să strângă date din surse independente privind fraudele la plăţile online şi să introducă în propunerile sale legislative corespunzătoare dispoziţii împotriva fraudei;

57. consideră că furnizarea către terţe părţi a datelor cu privire la disponibilitatea fondurilor din conturile bancare presupune anumite riscuri; precizează că unul dintre aceste riscuri este imposibilitatea consumatorilor de a cunoaşte pe deplin cine are acces la informaţiile privind conturile acestora, în contextul cărui cadru legal şi care operator răspunde de serviciile de plată pe care le utilizează consumatorul; subliniază faptul că protecţia datelor nu poate fi compromisă în nicio etapă;

58. subliniază că o schimbările tehnice sau în materie de reglementare ar putea diminua aceste riscuri în materie de securitate şi ar face ca plăţile efectuate prin intermediul prestatorilor nebancari de servicii de plată să fie la fel de sigure precum plăţile efectuate direct din conturile bancare, atât timp cât sunt disponibile în practică sisteme sigure, iar legitimitatea acestui tip de acces şi organizaţiile care solicită acest acces sunt definite în mod clar;

59. prin urmare, nu sprijină accesul părţilor terţe la informaţiile privind contul bancar al clientului dacă nu s-a demonstrat că sistemul este sigur şi dacă nu a fost testat amănunţit; precizează că, în orice reglementare, accesul părţilor terţe ar trebui limitat la informaţii binare (da-nu) privind disponibilitatea fondurilor şi ar trebui să se acorde o atenţie specială securităţii, protecţiei datelor şi drepturilor consumatorilor; în special, consideră că ar trebui să se specifice în mod clar care părţi pot avea acces la informaţii în mod nediscriminatoriu, precum şi în ce condiţii pot fi stocate datele şi aceste dispoziţii trebuie să facă obiectul unei relaţii contractuale între părţile implicate; subliniază faptul că ar trebui stabilită o distincţie clară între accesul la informaţiile privind disponibilitatea fondurilor pentru o anumită tranzacţie şi accesul la informaţiile referitoare la contul unui client în general la crearea unui cadru de reglementare pentru accesul părţilor terţe; solicită Comisiei să asigure protecţia datelor personale, propunând, după consultarea Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor, o reglementare clară privind rolul jucat de fiecare actor în colectarea datelor şi scopul în care se colectează datele şi o definire clară a actorilor responsabili cu strângerea, procesarea şi stocarea datelor; adaugă faptul că utilizatorii de carduri ar trebui să aibă posibilitatea de a avea acces la datele personale şi de a le modifica, de asemenea, într-un context transfrontalier complex; consideră că cerinţele privind protecţia datelor personale ar trebui implementate în temeiul principiului luării în considerare a vieţii private începând cu momentul conceperii/din oficiu (privacy by design/by default), iar întreprinderile sau consumatorii nu ar trebui să poarte responsabilitatea protejării propriilor date;

60. consideră că drepturile la rambursare ale consumatorilor ar trebui consolidate, atât în cazul plăţilor neautorizate, cât şi al bunurilor şi serviciilor nelivrate (sau livrate necorespunzător) şi că mecanismele eficiente de recurs colectiv şi de soluţionare alternativă a litigiilor sunt instrumente indispensabile pentru protecţia consumatorilor şi în domeniul plăţilor electronice;

61. subliniază faptul că, pe măsură ce ameninţările la adresa securităţii cresc, Comitetul European de Standardizare şi Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicaţii trebuie să se implice în mod activ în dezvoltarea standardelor de securitate;

62. subliniază faptul că, în cazul sistemelor de plăţi în care unul sau mai mulţi participanţi sunt în diferite state membre, Comisia ar trebui să înainteze o propunere prin care să clarifice ce sistem judiciar sau extrajudiciar de soluţionare al litigiilor ar trebui folosit şi consumatorii ar trebui să folosească şi aibă acces cu uşurinţă la aceste organisme alternative de soluţionare a litigiilor;

° °

63. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei şi parlamentelor naţionale.

[1] JO L 94, 30.3.2012, p. 22.
[2] http://ec.europa.eu/competition/sectors/financial_services/information_paper_payments_en.pdf.
[3] http://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/recommendationsforthesecurityofinternetpaymentsen.pdf.
[4] http://www.edps.europa.eu/EDPSWEB/webdav/site/mySite/shared/Documents/Consultation/Comments/2012/12-04-11_Mobile_Payments_EN.pdf
[5] JO L 318, 22.11.2002, p. 17.
[6] http://ec.europa.eu/competition/antitrust/cases/dec_docs/34579/34579_1889_2.pdf; rezumatul deciziei, publicat în JO C 264, 6.11.2009, p. 8.
[7] Cauza T-111/08, MasterCard, Inc şi alţii împotriva Comisiei Europene, nepublicată încă.

EXPUNERE DE MOTIVE

Varietatea instrumentelor de plată cunoaşte o creştere constantă atât la nivel european, cât şi la nivel mondial. Deşi noile modalităţi de utilizare a plăţilor pe internet şi de pe dispozitive mobile par să înflorească rapid şi să prezinte un interes atât pentru consumatori, cât şi pentru întreprinderi, chiar şi piaţa plăţilor cu cardul este încă departe de nivelul său maxim de potenţial şi eficienţă.

Comisia a publicat o Carte verde privind o piaţa europeană integrată a plăţilor efectuate cu cardul, pe internet şi de pe telefonul mobil, în care atrage atenţia asupra mai multor obstacole care împiedică piaţa europeană a plăţilor să funcţioneze cât mai eficient şi mai deschis. De asemenea, raportorul recunoaşte avantajele promovării şi intensificării utilizării plăţilor cu cardul, pe internet şi de pe telefonul mobil pentru a oferi consumatorilor şi întreprinderilor şansa de a avea acces la metode de plată mai convenabile, mai sigure, mai rapide, mai diverse, mai flexibile şi mai rentabile. Utilizarea la o scară mai extinsă a metodelor de plată menţionate mai sus este totodată un aspect-cheie, în condiţiile în care comerţul electronic îşi continuă dezvoltarea rapidă şi are o contribuţie tot mai mare la PIB-ul statelor membre.

Pieţele plăţilor cu cardul, pe internet şi de pe telefonul mobil sunt încă fragmentate pe teritoriul UE. Există diferenţe semnificative între statele membre în ceea ce priveşte utilizarea plăţilor cu cardul. Procesul creării unei zone unice de plăţi în euro (SEPA) facilitează transferurile bancare în 32 de ţări europene, iar începând din 2014, toate ţările participante vor trebui să fi pus în aplicare standardele SEPA comune. Conform raportorului, întrucât SEPA va elimina decalajul dintre plăţile interne şi cele transfrontaliere, obiectivul integrării pieţei plăţilor cu cardul ar trebui să fie acela de a face plăţile transfrontaliere la fel de convenabile precum plăţile efectuate la nivel naţional. Sunt bineveniţi cât mai mulţi actori transfrontalieri în acest domeniu.

Cartea verde prezintă mai mulţi factori-cheie care pot îmbunătăţi integrarea plăţilor şi stimularea competitivităţii sistemelor de plată. Raportorul doreşte să acorde o atenţie deosebită, în această etapă, în principal plăţilor cu cardul şi următoarelor aspecte: standardizare, acceptarea transfrontalieră, comisioanele interbancare multilaterale (CIM), cuplarea mărcilor (co-badging), suprataxele şi securitatea plăţilor. Cu toate acestea, piaţa plăţilor pe internet şi de pe telefonul mobil se află într-o fază profund evolutivă şi nu ar trebui reglementată prea strict, deoarece acest lucru ar putea împiedica evoluţia firească şi inovarea în acest domeniu.

De asemenea, raportorul doreşte să evidenţieze faptul că fiecare metodă de plată – inclusiv în numerar – îşi are costurile sale, iar acest lucru nu ar trebui trecut cu vederea în momentul discutării diferitelor metode de plată şi a rentabilităţii lor.

Standardizare

Standardele tehnice şi de securitate comune ar putea să faciliteze pătrunderea în acest sector a noilor actori, să încurajeze utilizarea plăţilor cu cardul şi să le transforme într-o opţiune mai facilă, mai sigură şi mai eficientă pentru consumatori.

Comisia recunoaşte pe bună dreptate necesitatea elaborării de standarde comune, însă raportorul subliniază faptul că ciclul de viaţă al actualelor standarde naţionale şi regionale aplicabile plăţilor cu cardul este destul de lung şi nu poate fi scurtat cu uşurinţă. De aceea, Comisia trebuie să fie prudentă în măsurile sale viitoare cu privire la noile standarde integrate care le vor înlocui pe cele existente. Odată elaborate şi implementate, aceste standarde comune nu numai că ar putea spori competitivitatea pieţei plăţilor cu cardul, ci şi ar îmbunătăţi securitatea plăţilor.

Linia directoare pentru continuarea elaborării de standarde tehnice şi de securitate comune ar trebui să fie de a realiza nivelul de infrastructură comună care să permită un mediu concurenţial echitabil, să încurajeze inovarea şi competitivitatea, dar care, în esenţă, să nu adauge restricţii în ceea ce priveşte modul în care poate să inoveze şi să se extindă întregul sector.

Comisioanele interbancare multilaterale

Este esenţial să se recunoască posibilele probleme pe care comisioanele interbancare multilaterale (CIM) le pot provoca în dauna competitivităţii, a transparenţei şi a costurilor, atât pentru comercianţi, cât şi pentru consumatori.

În cadrul aşa-numitelor sisteme de plată cu cardul cu patru părţi, PSP-ul acceptator (adică prestatorul de servicii de plată al comerciantului) plăteşte un comision interbancar PSP-ului emitent (adică PSP-ul deţinătorului de card) pentru fiecare tranzacţie de plată cu cardul. Chiar dacă se recunoaşte faptul că, în prezent, CIM-urile pot fi justificate pentru a finanţa sistemele de plată cu cardul, raportorul consideră că un nivel ridicat şi uneori ascuns al CIM-urilor este problematic în raport cu o piaţă deschisă, competitivă şi transparentă. Dacă, pentru moment, nu ar trebui să se impună CIM-urilor un nivel comun – fie un plafon, fie un interval – obiectivul pe termen lung ar trebui să fie diminuarea nivelului CIM-urilor. Pe de altă parte, acest lucru ar trebui să se facă cu prudenţă, pentru a evita tratamentul inegal al diferiţilor actori. Raportorul sprijină ideea convergenţei CIM-urilor înspre nivelurile minime existente la nivelul UE în prezent, însă subliniază faptul că nivelul maxim al CIM-urilor nu ar trebui impus la nivelul UE.

Raportorul consideră că sistemele de plată necesită transparenţă, în special în ceea ce priveşte CIM-urile şi, mai presus de toate, între comercianţi şi PSP-uri. Contrar celor afirmate în Cartea verde, stă sub semnul întrebării modul în care informaţiile furnizate unui client cu privire la costurile diferitelor metode de plată vor afecta opţiunea sa privind metoda de plată.

Suprataxe

Suprataxele reprezintă un aspect problematic, deoarece pot adăuga la cumpărare comisioane care nu se bazează pe costul real al metodei de plată alese. Cu toate acestea, raportorul consideră că decizia de a permite sau a interzice suprataxele ar trebui, în cele din urmă, să rămână la latitudinea statelor membre.

Securitatea plăţilor

Chiar dacă se încurajează varietatea instrumentelor de plată şi crearea de metode de plată inovatoare, securitatea plăţilor nu ar trebui periclitată. Pe măsură ce avansează elaborarea standardelor tehnice comune, de exemplu în materie de sisteme de plată cu cardul, în paralel ar trebui îmbunătăţite standardele de securitate comune.

Accesul instituţiilor nebancare la datele de cont ale unui client ar trebui, de asemenea, să fie atent studiat şi să nu fie promovat până nu se poate garanta acelaşi nivel de securitate precum cel aplicat conturilor bancare.

AVIZ al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (14.9.2012)

destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare

referitor la o piață europeană integrată a plăților efectuate cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil

(2012/2040(INI))

Raportor pentru aviz: Sergio Gaetano Cofferati

SUGESTII

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. subliniază că, deși plățile electronice joacă un rol tot mai important în Europa și în lume, există încă obstacole serioase în calea unei piețe unice digitale europene integrate pe deplin și în mod eficient, competitivă, inovatoare, sigură, transparentă și favorabilă consumatorilor în ceea ce privește aceste forme de plăți;

2. constată că în contextul crizei actuale este esențial să se ia măsuri care să încurajeze creșterea economică și crearea de locuri de muncă și să relanseze consumul, că deși piața digitală este o oportunitate importantă în vederea atingerii acestor obiective, Uniunea Europeană trebuie, în acest sens, să fie în măsură să instituie o piață internă digitală completă, și că este esențial, pe de-o parte, să se elimine obstacolele existente și, pe de altă parte, să se încurajeze încrederea consumatorilor; în acest sens, existența unei piețe unice europene a plăților efectuate cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil, neutră și sigură, care să faciliteze libera concurență și inovarea, este esențială pentru realizarea unei veritabile piețe unice digitale și ar putea aduce o contribuție majoră la creșterea încrederii consumatorilor;

3. constată că dezvoltarea unor sisteme de plată transparente, sigure și eficiente pe piața digitală europeană este esențială pentru a garanta o veritabilă economie digitală și pentru a facilita comerțul electronic transfrontalier;

4. subliniază contribuția importantă pe care plățile electronice și plățile prin telefonul mobil o au în cadrul luptei pentru combaterea economiei gri și, în special, a evaziunii fiscale; invită organismele europene de standardizare, cum ar fi Comitetul European de Standardizare (CEN) și Institutul European de Standardizare în Telecomunicații (ETSI), în colaborare cu Comisia, să joace un rol mai activ în procesul de standardizare a plăților efectuate cu cardul;

5. recunoaște, în acest context, că zona unică de plăți în euro (SEPA) reprezintă fundamentul creării unei piețe europene integrate de plăți și ar trebui să servească ca bază pentru dezvoltarea acesteia și pentru transformarea ei într-o piață mai inovatoare și mai competitivă;

6. subliniază faptul că un cadru european pentru plăți electronice sigur, fiabil și transparent este esențial pentru lansarea unei piețe digitale unice; accentuează importanța organizării unor campanii de informare în scopul sensibilizării consumatorilor cu privire la opțiunile disponibile pe piață și la condițiile și cerințele pentru plăți electronice sigure, considerând că asemenea campanii ar trebui să se deruleze la nivel european, pentru a depăși, de asemenea, preocupările de multe ori nefondate legate de aceste forme de plată; consideră că, în această privință, punctele de contact destinate consumatorilor ar consolida încrederea în plățile la distanță;

7. consideră că transparența sistemelor de plăți electronice, informarea corectă a consumatorilor în cazul oricărei tranzacții de plată și un acces direct și facil la informații sunt condiții prealabile pentru buna funcționare a pieței europene a plăților electronice;

8. salută dispozițiile noii directive privind drepturile consumatorilor în ceea ce privește plățile suplimentare și interzicerea comisioanelor excesive percepute pentru utilizarea mijloacelor de plată, ceea ce va contribui la creșterea încrederii consumatorilor atunci când fac cumpărături online; invită totuși Comisia să depună în continuare eforturi pentru crearea unor condiții de concurență echitabile în ceea ce privește plățile efectuate cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil, atât în beneficiul consumatorilor, cât și al întreprinderilor, în cadrul unei piețe unice digitale;

9. subliniază că, în acest context, ar trebui să se ia măsuri care să pună capăt practicii frecvente de discriminare a consumatorilor europeni, ale căror plăți pentru tranzacțiile electronice transfrontaliere nu sunt acceptate din cauza provenienței acestora;

10. consideră că drepturile de rambursare ale consumatorilor ar trebui să fie consolidate, atât în cazul plăților neautorizate, cât și al bunurilor și serviciilor nelivrate (sau livrate necorespunzător), și că mecanismele eficiente de recurs colectiv și de soluționare alternativă a litigiilor sunt instrumente indispensabile pentru protecția consumatorilor și în domeniul plăților electronice;

11. subliniază că, pentru a permite valorificarea deplină a potențialului plăților electronice, încrederea consumatorilor este esențială și ar trebui să se asigure un nivel ridicat de securitate ca garanție împotriva riscului de fraudă și pentru a proteja datele sensibile și cu caracter personal ale consumatorilor;

12. subliniază importanța unor norme clare privind politicile de protecție a consumatorilor la nivel european; consideră că se impune o standardizare suplimentară la nivel european, sub forma unui cadru de reglementare care stabilește standarde de securitate și transparența costurilor pentru fiecare formă de plată electronică (care să se extindă și la prestatorii nebancari de servicii) și care reglementează toți actorii care participă la furnizarea de servicii de plată, precum și toți intermediarii, inclusiv comercianții (de exemplu, stocarea datelor de autentificare); în definirea standardelor ar trebui să se ia în calcul sistemele care au creat condiții pentru creșterea siguranței plăților (de exemplu, sistemul pentru carduri CHIP&PIN, sistemul de autentificare bazat pe doi factori, semnătura electronică și plățile pe internet prin servicii de plată electronice), mecanismele care sunt predispuse fraudelor [de exemplu, atunci când datele personale cu caracter sensibil ale consumatorilor sunt transmise unor terți, precum în cazul plăților pe internet prin servicii suprapuse de plată (overlay) sau în ceea ce privește sistemul cardurilor cu bandă magnetică] și inovațiile care ar putea spori gradul de siguranță al procedurilor;

13. constată că piața europeană a plăților cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil este fragmentată atât în exteriorul cât și în interiorul frontierelor naționale; consideră că standardizarea nu ar trebui să fie limitată la definirea standardelor de securitate, ci ar trebui să includă măsuri necesare garantării unei piețe a plăților electronice mai deschise, transparente, inovatoare, competitive și nefragmentate, care să aducă beneficii tuturor consumatorilor (de exemplu, în ceea ce privește interoperabilitatea sau, în cazul plăților prin telefonul mobil, portabilitatea); consideră că, pentru a atinge acest obiectiv, instrumentul de cuplare a mărcilor pentru cardurile de plată, pe care băncile urmează să-l pună la dispoziția posesorului cardului la cererea acestuia, ar trebui să fie luat în considerare (în acest caz, alegerea furnizorilor de servicii de plată disponibili pe card și stabilirea priorității între aceștia ar trebui să rămână la latitudinea consumatorului) și că obstacolele rămase în calea achizițiilor transfrontaliere ar trebui eliminate;

14. solicită Comisiei să evalueze posibilele modalități de promovare a intrării unor actori noi pe piața cardurilor, luând totodată în considerare, de exemplu, oportunitatea unei infrastructuri comune de plată pentru toate tranzacțiile, indiferent de furnizorul cardului;

15. constată că este important să se asigure că aceste măsuri respectă întotdeauna principiile concurenței libere și echitabile și intrării și accesului liber pe piață, luând în considerare viitoarele inovații tehnologice din acest sector, astfel încât să se adapteze la viitoarele evoluții, să promoveze și să faciliteze în mod constant inovarea și competitivitatea;

16. consideră că toate comisioanele interbancare multilaterale (CIM), transfrontaliere sau naționale, ar trebui să fie făcute publice și solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că acestea vor fi publicate;

17. constată că comisioanele interbancare multilaterale din zona unică de plăți în euro (SEPA) variază considerabil de la un stat membru la altul și, adeseori, sunt mai ridicate decât este necesar; consideră că aceste comisioane ar trebui să fie armonizate treptat în cadrul SEPA până la un termen fix, astfel încât să respecte normele de concurență europene și să încurajeze deschiderea și transparența pieței în așa fel încât să garanteze că consumatorii nu sunt suprataxați; invită Comisia să efectueze, până la sfârșitul anului 2012, un studiu de evaluare a impactului privind opțiunea plafonării CIM și reducerea treptată a acestora; consideră, în același timp, că este necesar să se creeze mecanisme și măsuri de protecție care să garanteze că costurile nu vor fi suportate, într-un fel sau altul, de consumatori; în paralel, solicită, de asemenea, interzicerea treptată a practicilor abuzive la adresa consumatorilor, precum supratarifele, reducerile, costurile ascunse sau folosirea practicilor de orientare a clientului (steering), care limitează sau restricționează alegerea consumatorului, facilitându-se o piață unică europeană a plăților mai transparentă, accesibilă și, în ochii consumatorilor, demnă de încredere; consideră că normele existente privind acceptarea tuturor cardurilor („Honour All Cards”) și nediscrminarea („No discrimination”) ar trebui să fie menținute, nu schimbate;

18. consideră că aplicarea normelor privind plățile electronice este adesea dificilă, inadecvată și neregulată în Europa și că ar trebui să se intensifice eforturile pentru a garanta o aplicare corespunzătoare și uniformă a normelor;

19. subliniază că este necesar să se solicite o mai mare transparență și o mai bună informare a consumatorului cu privire la supratarifele și taxele suplimentare pentru diversele metode de plată, dat fiind faptul că comercianții includ adesea costurile tranzacției în prețurile produselor și serviciilor lor și, prin urmare, consumatorii nu sunt informați în prealabil în mod corespunzător cu privire la costul total și, astfel, plătesc mai mult pentru cumpărăturile lor, situație care compromite încrederea consumatorilor;

20. afirmă că un demers de autoreglementare nu este suficient; consideră că Comisia și BCE, în cooperare cu statele membre, ar trebui să aibă un rol mai activ și de prim-plan și că toate părțile interesate în cauză, inclusiv asociațiile consumatorilor, ar trebui să participe și să fie consultate în mod corespunzător în cadrul procesului decizional;

21. consideră că este probabil ca în viitor activitățile tot mai multor companii europene să depindă efectiv de capacitatea de a accepta plăți cu cardul; consideră că este în interesul publicului să se definească norme obiective care să stabilească circumstanțele și procedurile conform cărora sistemele de plată cu cardul pot refuza unilateral să își dea acordul;

22. subliniază faptul că entitățile nebancare nu ar trebui să aibă acces la informațiile privind soldul contului bancar al clientului, cu excepția unei simple confirmări, în momentul plății, privind existența unor fonduri suficiente pentru încheierea unei tranzacții.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	6.9.2012
Rezultatul votului final	+: –: 0:	27 2 0
Membri titulari prezenți la votul final	Pablo Arias Echeverría, Adam Bielan, Sergio Gaetano Cofferati, Birgit Collin-Langen, Lara Comi, António Fernando Correia de Campos, Cornelis de Jong, Christian Engström, Vicente Miguel Garcés Ramón, Evelyne Gebhardt, Louis Grech, Małgorzata Handzlik, Malcolm Harbour, Sandra Kalniete, Toine Manders, Hans-Peter Mayer, Sirpa Pietikäinen, Phil Prendergast, Robert Rochefort, Zuzana Roithová, Heide Rühle
Membri supleanți prezenți la votul final	Regina Bastos, Jürgen Creutzmann, María Irigoyen Pérez, Emma McClarkin, Pier Antonio Panzeri, Marc Tarabella, Kyriacos Triantaphyllides, Sabine Verheyen

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	26.9.2012
Rezultatul votului final	+: –: 0:	21 0 22
Membri titulari prezenţi la votul final	Burkhard Balz, Jean-Paul Besset, Udo Bullmann, Nikolaos Chountis, George Sabin Cutaş, Rachida Dati, Leonardo Domenici, Derk Jan Eppink, Diogo Feio, Markus Ferber, Ildikó Gáll-Pelcz, Jean-Paul Gauzès, Sven Giegold, Sylvie Goulard, Liem Hoang Ngoc, Syed Kamall, Wolf Klinz, Jürgen Klute, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Philippe Lamberts, Werner Langen, Arlene McCarthy, Sławomir Witold Nitras, Ivari Padar, Alfredo Pallone, Antolín Sánchez Presedo, Olle Schmidt, Peter Simon, Theodor Dumitru Stolojan, Ivo Strejček, Kay Swinburne, Sampo Terho, Marianne Thyssen, Ramon Tremosa i Balcells, Corien Wortmann-Kool, Pablo Zalba Bidegain
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Sophie Auconie, Pervenche Berès, Sari Essayah, Robert Goebbels, Sophia in ‘t Veld, Olle Ludvigsson, Catherine Stihler

Aviz juridic - Politica de confidențialitate