RAPORT referitor la Strategia privind libertatea digitală în politica externă a UE

15.11.2012 - (2012/2094(INI))

Comisia pentru afaceri externe
Raportoare: Marietje Schaake

Procedură : 2012/2094(INI)

Stadiile documentului în şedinţă

Stadii ale documentului :

A7-0374/2012

Texte depuse :

A7-0374/2012

Dezbateri :

PV 10/12/2012 - 24
CRE 10/12/2012 - 24

Voturi :

PV 11/12/2012 - 8.5
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2012)0470

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
EXPUNERE DE MOTIVE
AVIZ al Comisiei pentru comeRȚ internAȚional
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la Strategia privind libertatea digitală în politica externă a UE

(2012/2094(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere rezoluția din 5 iulie 2012 a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, intitulată „The promotion, protection and enjoyment of human rights on the Internet” (Promovarea, protecția și exercitarea drepturilor omului pe internet), care recunoaște importanța protecției drepturilor omului și libera circulație a informațiilor în mediul online[1],

– având în vedere rapoartele din 16 mai 2011 (A/HRC/17/27) și din 10 august 2011 (A/66/290) ale raportorului special al ONU, Frank La Rue, privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare, care subliniază aplicabilitatea normelor și a standardelor internaționale privind dreptul la libertatea de opinie și de exprimare în cazul internetului, ca mijloc de comunicare,

– având în vedere rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 28 martie 2008 (7/36) de stabilire a mandatului raportorului special privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare,

– având în vedere raportul ONU din 16 iunie 2011, intitulat „Principii directoare privind afacerile și drepturile omului: punerea în aplicare a cadrului «ocrotire, respectare și compensare» al Organizației Națiunilor Unite” (care reflectă activitatea reprezentantului special al ONU, John Ruggie),

– având în vedere Rezoluția adoptată de Consiliul director al Uniunii Interparlamentare la 19 octombrie 2011[2],

– având în vedere Cadrul strategic privind drepturile omului și democrația, adoptat de Consiliu la 25 iunie 2012[3],

– având în vedere recomandarea sa adresată Consiliului din 13 iunie 2012 referitoare la Reprezentantul Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului[4],

– având în vedere rezoluția sa din 12 iunie 2012, intitulată „Protecția infrastructurilor critice de informație – realizări și etape următoare: către un context global de securitate cibernetică”[5],

– având în vedere rezoluția sa din 20 aprilie 2012, intitulată „O piață unică digitală competitivă – guvernarea electronică, un vârf de lance”[6],

– având în vedere rezoluția sa din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului[7],

– având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2012 privind accesul nevăzătorilor la cărți și alte produse tipărite,[8]

– având în vedere bugetul general pentru exercițiul financiar 2012, adoptat la 29 februarie 2012, în special solicitarea de a crea un „Fond global pentru libertatea internetului”[9],

– având în vedere comunicarea din 12 decembrie 2011 a comisarului pentru Agenda digitală privind strategia „No Disconnect”,

– având în vedere comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei Europene către Parlamentul European și Consiliu din 12 decembrie 2011, intitulată „Drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene – către o abordare mai eficientă” (COM (2011) 0886),

– având în vedere rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la internetul deschis și neutralitatea rețelei în Europa[10],

– având în vedere comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011, intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM (2011) 0681),

– având în vedere principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului,

– având în vedere rezoluția sa din 25 iulie 2011 referitoare la o strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa,

– având în vedere rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la Politicile externe ale UE în favoarea democratizării [11],

– având în vedere comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei din 25 mai 2011, intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine” (COM(2011)0303),

– având în vedere rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la dimensiunile culturale ale acțiunilor externe ale UE[12],

– având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale[13],

– având în vedere rezoluția sa din 15 iunie 2010, intitulată „Guvernanța internetului: etapele următoare”[14],

– având în vedere rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la Internetul obiectelor[15],

– având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2006 referitoare la clauza privind drepturile omului și democrația în acordurile încheiate de Uniunea Europeană[16],

– având în vedere rezoluțiile sale referitoare la cazuri urgente de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept, în cazul în care acestea ridică probleme în ceea ce privește libertățile digitale,

– având în vedere Rezoluția sa legislativă din 27 septembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1334/2000 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor de produse și tehnologii cu dublă utilizare[17],

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 36/2012 al Consiliului privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 442/2011 din 18 ianuarie 2012, prin care se introduc restricții la exportul echipamentelor TIC și de monitorizare[18],

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 264/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 359/2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Iran, prin care se introduc restricții la exportul echipamentelor TIC și de monitorizare[19],

– având în vedere articolele 3 și 21 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

– având în vedere articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

– având în vedere orientările Uniunii Europene în domeniul drepturilor omului,

– având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și toate instrumentele internaționale relevante în domeniul drepturilor omului, inclusiv Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,

– având în vedere Convenția ONU din 17 aprilie 2003 pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial[20],

– având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

– având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și negocierile în curs de desfășurare referitoare la aderarea UE la Convenție,

– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0374/2012),

A. întrucât progresele tehnologice permit persoanelor din întreaga lume să utilizeze noile tehnologii ale informației și comunicațiilor (TIC) și să se conecteze la internet, favorizând astfel schimbări revoluționare în cadrul societăților, funcționarea democrației, guvernanța, economia, activitățile comerciale, mass-media, dezvoltarea și comerțul;

B. întrucât internetul este un element esențial pentru acces la informații, libertatea de exprimare, libertatea presei, libertatea de întrunire, precum și pentru dezvoltarea economică, socială, politică și culturală;

C. întrucât există un consens global, reflectat în dreptul internațional, cu privire la faptul că restricțiile drepturilor fundamentale trebuie să fie prevăzute prin lege;

D. întrucât drepturile omului trebuie protejate și promovate de către UE, atât offline, cât și online;

E. întrucât incluziunea, promovarea abilităților informatice și reducerea decalajului digital sunt esențiale în exploatarea potențialului internetului și al TIC de creștere a capacitării;

F. întrucât TIC, deși au fost instrumente majore în organizarea de mișcări sociale și proteste în diverse țări, amintind mai ales „Primăvara arabă”, sunt, de asemenea, utilizate ca instrumente de represiune prin cenzură (în masă), prin supraveghere și prin urmărirea și localizarea informațiilor și a persoanelor;

G. întrucât TIC pot, de asemenea, să aibă un rol de instrumente utile pentru organizațiile teroriste în pregătirea și săvârșirea atacurilor;

H. întrucât contextul în care tehnologiile sunt utilizate condiționează, în mare măsură, impactul acestora ca factor determinant al unor evoluții pozitive sau al exercitării represiunii;

I. întrucât aceste schimbări creează contexte noi care necesită aplicarea adaptată a legilor existente pe baza unei strategii pentru a integra internetul și TIC în toate acțiunile externe ale UE;

J. întrucât internetul a evoluat și s-a dezvoltat în mod fundamental ca platformă de o valoare publică imensă; întrucât, pe de altă parte, utilizarea greșită a noilor oportunități și instrumente puse la dispoziție de internet creează, de asemenea, noi riscuri și pericole;

K. întrucât internetul a devenit, de asemenea, un factor în dezvoltarea comerțului internațional, care necesită o vigilență continuă, mai ales în ceea ce privește protecția consumatorilor;

L. întrucât ar trebui să existe restricții doar în cazurile în care internetul este utilizat pentru activități ilicite, precum incitarea la ură, violență și atitudini rasiste, propagandă totalitară și accesul copiilor la pornografie sau exploatarea sexuală a acestora;

M. întrucât caracterul global și fără frontiere al internetului necesită noi forme de cooperare și de guvernare internațională cu mai multe părți interesate;

N. întrucât articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că: „Uniunea asigură coerența între diferitele domenii ale acțiunii sale externe precum și între acestea și celelalte politici ale sale. Consiliul și Comisia, asistate de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, asigură această coerență și cooperează în acest scop”;

O. întrucât neutralitatea rețelei este un principiu esențial pentru internetul deschis, care garantează concurența și transparența;

P. întrucât securitatea digitală și libertatea digitală sunt esențiale și nu se pot substitui una celeilalte;

Q. întrucât UE este un model în ceea ce privește libertățile digitale numai în cazul în care aceste libertăți sunt protejate în UE,

Drepturile omului și dezvoltarea

1. recunoaște că accesul necenzurat la internetul deschis, telefoanele mobile și TIC au avut un real impact asupra drepturilor omului și libertăților fundamentale, exercitând un efect progresist, prin extinderea domeniului de aplicare a libertății de exprimare, a accesului la informații, a dreptului la viața privată și a libertății de întrunire în întreaga lume;

2. recunoaște imensul potențial creatore și catalizator al internetului deschis și al TIC pentru construcția comunităților, societatea civilă, dezvoltarea economică, socială, științifică, culturală și pentru politica globală, acesta contribuind astfel la progresul omenirii în ansamblu; este conștient, totuși, de noile riscuri și pericole pentru drepturile omului, care rezultă din utilizarea greșită a TIC;

3. recunoaște că internetul și platformele de comunicare socială permit guvernelor să se implice în diplomația directă și facilitează dezvoltarea unor contacte interpersonale în lume; subliniază că dezbaterile deschise privind diferite idei pot combate extremismul și pot îmbunătăți implicarea și înțelegerea interculturală;

4. consideră cultura un factor care facilitează accesul și contactul acolo unde relațiile politice sunt blocate sau afectate; recunoaște că libertatea și cultura sunt interconectate într-o foarte mare măsură și că diplomația culturală digitală prezintă un interes strategic pentru UE;

5. recunoaște că libertatea artistică și libertatea de a imita și reutiliza au un rol esențial pentru creativitate și libertatea de exprimare și idei; este conștient de rolul important pe care îl joacă excepțiile și limitările în ecosistemul drepturilor de autor, în special în domeniile jurnalismului, citatelor, satirei, arhivelor și bibliotecilor, precum și în asigurarea accesului la patrimoniul cultural și a posibilității de a îl utiliza;

6. solicită Comisiei să abordeze în mod corespunzător faptul că există țări care reprimă și controlează cetățenii, organizațiile societății civile și activiștii, acestea incluzând în unele țări o componentă tehnologică în curs de extindere, prin blocarea conținutului, prin monitorizarea și identificarea apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliștilor, a activiștilor și a disidenților; solicită, de asemenea, Comisiei, să acționeze împotriva incriminării exprimării legitime online și prin adoptarea unei legislații restrictive care să justifice astfel de măsuri; reafirmă, prin urmare, că astfel de practici sunt împotriva criteriilor de la Copenhaga;

7. subliniază că recunoașterea și implementarea principiilor privind responsabilitatea socială a întreprinderilor de către furnizorii de servicii de internet, dezvoltatorii de software, producătorii de hardware, serviciile de socializare în rețea/mass-media etc. sunt necesare pentru a garanta libertatea de acțiune și siguranța apărătorilor drepturilor omului, precum și libertatea de exprimare;

8. subliniază că, pentru a garanta responsabilitatea și continuitatea libertăților digitale, promovarea și protejarea acestora ar trebui integrate și revizuite anual în cadrul tuturor acțiunilor externe, precum și în cadrul politicilor și al instrumentelor de finanțare și de ajutor ale UE, sub conducerea Înaltului Reprezentant și a SEAE; solicită adoptarea unei abordări proactive în această privință și asigurarea unei cooperări și coordonări orizontale între și în interiorul instituțiilor și agențiilor UE relevante;

9. susține poziția Comisiei care recunoaște că accesul la internet face parte din criteriile de la Copenhaga iar limitările libertății de exprimare, inclusiv pe internet, ar trebui să fie justificate de o necesitate socială presantă și, îndeosebi, să fie proporționale cu obiectivul legitim urmărit;

10. consideră că preocupările privind protecția și promovarea drepturilor omului și ale libertăților online sunt prezente în toate țările, recunoscând distincțiile esențiale care afectează contextul în care sunt utilizate TIC, precum existența statului de drept și a dreptului la măsuri de reparație;

11. solicită Comisiei să asigure coerența între acțiunile externe ale UE și propriile sale strategii interne în apărarea restricțiilor strict necesare și echilibrate ale drepturilor fundamentale, îndeosebi în susținerea principiilor fundamentale ale dreptului internațional, cum ar fi faptul că restricțiile trebuie să aibă la bază dreptul și nu trebuie introduse într-o manieră ad-hoc de către industrie;

12. încurajează Reprezentantul Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului să includă libertățile digitale și strategia „No Disconnect” printre prioritățile sale principale;

13. subliniază că politicile eficiente ale UE de dezvoltare și cele în domeniul drepturilor omului necesită integrarea TIC și diminuarea decalajului digital, prin furnizarea de infrastructuri tehnologice de bază, prin facilitarea accesului la cunoștințe și la informații și prin promovarea competențelor digitale în întreaga lume;

14. consideră tehnologiile informației și comunicațiilor drept factori care încurajează transparența și buna guvernanță, alfabetizarea, educația, asistența medicală în ceea ce privește sănătatea sexuală și reproductivă, monitorizarea eficientă a alegerilor și ajutorul în caz de dezastre, în special în zone izolate și în societăți în curs de dezvoltare;

15. subliniază că programele de dezvoltare ale UE și cele privind drepturile omului ar trebui să includă programe de ajutor care să promoveze libertățile digitale, mai ales în țări nedemocratice, precum și în țări aflate într-o perioadă de tranziție politică sau în situații postconflict; consideră că experții UE în domeniul reglementării sunt interlocutori esențiali pentru formarea omologilor și pentru includerea drepturilor și a principiilor fundamentale în noile reglementări și acte legislative (în domeniul mass-mediei) în țările terțe; subliniază că sprijinul sub forma construirii de infrastructuri TIC ar trebui să fie condiționat de punerea în aplicare și de menținerea accesului deschis la internet și la informații online, precum și de libertatea digitală, într-un context mai vast;

16. atrage atenția asupra importanței dezvoltării TIC în zonele de conflict pentru promovarea activităților de consolidare a păcii la nivelul societății civile, cu scopul de a furniza mijloace sigure de comunicare între părțile implicate în soluționarea pașnică a conflictelor, depășind prin aceasta în mod activ obstacolele fizice și riscurile în contacte bilaterale pentru persoanele și organizațiile din astfel de zone;

17. îți exprimă speranța că utilizarea adecvată a noilor tehnologii ale comunicațiilor și, în special, a mass-mediei sociale, va contribui la consolidarea democrației directe în rândul cetățenilor din UE și din țările terțe, prin crearea de platforme sociale pentru formularea legislației;

18. subliniază că difuzarea de dovezi ale încălcării drepturilor omului și colectarea digitală a probelor pot contribui la lupta globală împotriva impunității; consideră că aceste materiale ar trebui să fie admisibile, în temeiul dreptului (penal) internațional, ca probe în cadrul unor proceduri judiciare;

19. subliniază necesitatea de a se asigura că mineralele rare utilizate în producția de TIC sunt obținute prin respectarea drepturilor omului, a drepturilor de muncă și de mediu și că nu sunt supuse practicilor monopoliste sau limitării accesului la comerț din cauza unor motive strict politice; consideră că o abordare multilaterală pentru a asigura accesul la pământuri rare în circumstanțe decente este o cerință pentru îndeplinirea acestor obiective;

Comerțul

20. recunoaște că internetul a devenit o parte a sferei publice în care sunt realizate noi căi de comerț transfrontalier, împreună cu o dezvoltare inovatoare a pieței, precum și o interacțiune socială și culturală; consideră că libertățile digitale și comerțul transfrontalier ar trebui să se completeze reciproc pentru a crea și a optimiza oportunitățile de afaceri pentru întreprinderile europene în cadrul economiei digitale mondiale;

21. este conștient de preocupările asupra faptului că unele persoane aud tot mai des sintagma drepturi de autor și urăsc ceea ce se ascunde în spatele acesteia; recunoaște rolul important pe care l-a avut politica de comerț exterior în configurarea mecanismelor de punere în aplicare a drepturilor de autor;

22. regretă faptul că tehnologiile și serviciile originare din UE sunt utilizate uneori în țări terțe pentru a încălca drepturile omului prin cenzurarea informațiilor, prin supraveghere în masă, prin monitorizare, precum și prin urmărirea și localizarea cetățenilor și a activităților acestora în rețelele de telefonie (mobilă) și pe internet; îndeamnă Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt acestui comerț cu arme digitale;

23. solicită interdicția privind exportul de tehnologii și servicii represive către regimurile autoritare; consideră că această interdicție ar trebui să devină un precedent pentru măsuri restrictive structurale; consideră că este prudent, totuși, să se precizeze că astfel de interdicții trebuie să fie decise în funcție de fiecare caz în parte, luând în calcul circumstanțele specifice atunci când sunt vizate zone de conflict sau regimuri autoritare;

24. consideră că anumite produse și servicii tehnologice specifice de bruiere, supraveghere, monitorizare și interceptare sunt articole „cu utilizarea unică” și solicită, prin urmare, să se întocmească o listă actualizată la intervale regulate a țărilor care încalcă libertatea de exprimare a drepturilor omului, țări în care ar trebui interzis exportul articolelor „cu utilizare unică”;

25. subliniază necesitatea de a pune în aplicare și de a monitoriza sancțiunile europene aplicabile tehnologiilor la nivelul Uniunii, pentru a asigura că statele membre le respectă în mod egal și că sunt menținute condiții de concurență echitabile;

26. subliniază că Comisia ar trebui să poată pune la dispoziția întreprinderilor care au ezitări în ceea ce privește solicitarea unei licențe de export, informații în timp real despre legalitatea sau efectele potențial dăunătoare ale înțelegerilor comerciale, aceasta ar trebui să se aplice și întreprinderilor din UE sau care au sediul în UE care încheie contracte cu guvernele țărilor terțe, fie pentru a obține autorizații de funcționare sau pentru a negocia clauze de tip „standstill”, sau prin care acceptă implicarea publică în operațiuni comerciale sau utilizarea publică a rețelelor și a serviciilor lor;

27. subliniază importanța protejării drepturilor consumatorilor în contextul acordurilor internaționale referitoare la TIC;

28. solicită Comisiei să depună, cel mai târziu în 2013, propuneri care cer o mai mare transparență și responsabilitate din partea întreprinderilor cu sediul în UE, precum și dezvăluirea politicilor de evaluare a impactului pe care îl au drepturile omului, pentru a îmbunătăți monitorizarea exporturilor de TIC, de produse și servicii utilizate pentru a bloca site-urile internet, pentru supravegherea în masă, urmărirea și localizarea persoanelor, accesând conversațiilor private (pe e-mail) și filtrarea rezultatelor de căutare;

29. solicită Comisiei să înainteze propuneri vizând crearea unui cadru juridic al UE care să oblige întreprinderile care fac achiziții în statele membre să efectueze evaluări ale impactului pe care respectarea drepturilor omului le are asupra TIC relevante, începând din faza de C&D, și că acestea ar trebui să se asigure că nu devin complice la eventualele încălcări ale drepturilor omului în țările terțe;

30. consideră că întreprinderile ar trebui să configureze și să pună în aplicare practici de afaceri care să monitorizeze posibilul impact al noilor produse TIC asupra drepturilor omului, inclusiv în faza de cercetare și dezvoltare, și să garanteze absența complicității în posibilele încălcări ale drepturilor omului în țările terțe; solicită Comisiei să furnizeze întreprinderilor UE o gamă largă de informații pentru a le garanta un echilibru adecvat între interesele întreprinderilor și responsabilitatea socială a întreprinderilor;

31. regretă, în această privință, implicarea activă a întreprinderilor europene și a întreprinderilor internaționale care operează în UE, în țările care aplică politici guvernamentale represive împotriva activiștilor pentru drepturile omului și a disidenților politici, în ceea ce privește drepturile digitale, accesul la internet și TIC; solicită Comisiei să excludă întreprinderile angajate în astfel de activități de la procedurile de achiziții și licitațiile UE ;

32. invită Comisia să furnizeze întreprinderilor din UE informații variate și orientări, pe baza „Principiilor Ruggie” ale ONU, pentru a se asigura respectarea responsabilității sociale a întreprinderilor și a intereselor acestora;

33. subliniază necesitatea luării în considerare a efectului standardizării tehnologice în domeniul TIC și al produselor și serviciilor de telecomunicații în UE, în cazul în care astfel de bunuri și servicii sunt exportate în țări terțe în care concepte precum „interceptarea legală” au implicații diferite, de exemplu, în țări în care statul de drept nu există;

34. recunoaște că internetul a devenit un spațiu public, precum și o piață, pentru care libera circulație a informațiilor și accesul la TIC sunt indispensabile; prin urmare, adoptă poziția potrivit căreia libertățile digitale și comerțul liber trebuie promovate și protejate simultan, pentru a încuraja și sprijini schimbul liber de idei, precum și pentru mărirea oportunităților de afaceri pentru cetățenii UE într-o economie globală din ce în ce mai digitală;

35. solicită includerea unor clauze de condiționalitate în acordurile de liber schimb încheiate de UE, care să prevadă garanții transparente, care să mențină accesul nerestricționat la internet și care să asigure libera circulație a informațiilor;

36. solicită Comisiei și Consiliului să se asigure că mandatele pentru negocieri multilaterale și bilaterale, precum și desfășurarea negocierilor în sine duc în mod real la realizarea obiectivelor importante ale EU, în special la promovarea valorilor sale, a statului de drept și a democrației, la finalizarea unei piețe unice digitale veritabile și la respectarea politicii în materie de cooperare pentru dezvoltare a UE;

37. solicită UE să acorde sprijin politic întreprinderilor europene confruntate cu solicitări de a înlătura conținutul creat de utilizatori sau de a furniza informații cu caracter personal în moduri care încalcă drepturile fundamentale și limitează libertatea de a desfășura o activitate comercială;

38. solicită Uniunii Europene să pună în discuție și să minimizeze impactul extrateritorial al legislației țărilor terțe cu privire la cetățenii și întreprinderile din UE care folosesc internetul;

39. observă că comerțul electronic s-a dezvoltat în afara cadrelor tradiționale de reglementare a comerțului; subliniază importanța unei cooperări internaționale sporite în cadrul OMC și OMPI pentru a proteja și garanta dezvoltarea pieței digitale mondiale; solicită revizuirea și actualizarea actualului Acord privind tehnologia informației (ATI) în cadrul OMC și ca UE să exploreze posibilitățile unui Acord internațional privind economia digitală (IDEA);

40. solicită Comisiei să nu transfere cererile privind executarea și drepturile de autor către operatorii economici în viitoarele acorduri comerciale și, de asemenea, să garanteze că acele acțiuni care afectează libertatea internetului se vor desfășura doar în cadrul statului de drept și cu autoritate judiciară;

41. consideră că restricțiile accesului la piețe (digitale) pentru întreprinderile din UE și pentru consumatorii online, rezultate prin cenzura în masă în țările terțe, constituie o măsură protecționistă și o barieră comercială; solicită Comisiei să prezinte o strategie de contestare a măsurilor adoptate de țările terțe prin care se restricționează accesul întreprinderilor UE la piețele lor online;

42. invită UE să depună eforturi pentru a se asigura că reglementarea internetului și a TIC se situează la un nivel justificat și adecvat și este întreprinsă doar atunci când UE consideră că acest lucru este necesar;

43. solicită includerea tehnologiilor specifice utilizate în scopul represiunii în Aranjamentul de la Wassenaar;

44. solicită Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă să asigure un sprijin politic societăților din UE care operează în țări terțe, atunci când se confruntă cu solicitări de eliminare a conținutului generat de utilizator, limitarea libertății de a oferi servicii sau de a furniza informații personale în moduri care încalcă drepturile fundamentale; arată că întreprinderile digitale operează adesea fără frontiere și că legislația statelor terțe poate afecta utilizatorii și consumatorii europeni; solicită, de asemenea, Consiliului și Comisiei asigurarea că impactul legislației statelor terțe asupra persoanelor fizice care operează în UE este redus la minimum;

45. observă că implicarea tot mai mare la nivel guvernamental și reglementarea internetului aduc atingere naturii deschise și nerestricționate a acestuia, restricționând astfel potențialul pentru un e-comerț sporit și limitând întreprinderile UE care operează în economia digitală; consideră că o abordare multipartită reprezintă cel mai bun mijloc de garantare a unui echilibru între interesul public și cel privat, pe internet și pe piața mondială; solicită un efort internațional pentru a construi infrastructura necesară care să permită extinderea economiei digitale, inclusiv regimuri de reglementare liberale, și pentru ca țările în curs de dezvoltare să își sporească beneficiile reciproce, conform principiului „comerțul, promotor al schimbării”;

46. consideră că restricționarea accesului întreprinderilor din UE la piețele digitale și consumatorii online, printre altele, prin cenzurarea de stat sau accesul restricționat pe piețe pentru furnizorii europeni de servicii în țări terțe constituie o barieră în calea comerțului; solicită Comisiei și Consiliului să includă un mecanism de salvgardare în toate acordurile comerciale viitoare, în special cele care conțin dispoziții care afectează serviciile online și comunitățile de utilizatori online care partajează informații, pentru a garanta că societăților TIC din Uniunea Europeană nu li se solicită de către părțile terțe să restricționeze accesul la site-urile de internet, să înlăture conținutul creat de utilizatori sau să furnizeze informații cu caracter personal precum adrese personale de IP, în moduri care contravin drepturilor și libertăților fundamentale; solicită, în plus, Consiliului și Comisiei să dezvolte o strategie de contestare a măsurilor adoptate de țările terțe prin care este restricționat accesul întreprinderilor UE la piețele online mondiale;

47. îndeamnă Comisia să prezinte un nou proiect de cadru de reglementare privind exporturile cu dublă utilizare, care să abordeze exportul potențial dăunător de produse și servicii TIC către țările terțe și care să prevadă Comisiei un rol de coordonare și monitorizare;

Guvernarea internetului

48. consideră că un proces decizional transparent și bazat pe colaborare este esențial pentru asigurarea respectării caracterului deschis și participativ al internetului; consideră că orice dezbatere despre reglementările privind internetul ar trebui să fie deschisă și să implice toate părțile interesate, în special părțile specializate în protejarea drepturilor omului, precum și utilizatorii de internet de zi cu zi; consideră că UE ar trebui să joace un rol de lider în elaborarea unor norme de bază în domeniul libertății digitale și a unor norme de comportament în spațiul cibernetic, inclusiv a unor mecanisme de soluționare a litigiilor, ținând seama, de asemenea, de conflictele de jurisdicție;

49. consideră că, în prezent, structura internetului este relativ nereglementată și că există o abordare multipartită a acestuia; subliniază necesitatea de a se asigura de către UE că modelul multipartit este favorabil incluziunii și că întreprinderile mici, precum și actorii societății civile și utilizatorii nu sunt înlocuiți de câțiva agenți comerciali și guvernamentali importanți;

50. consideră că cooperarea dintre guverne și actorii din sectorul privat în materie de TIC nu ar trebui să se bazeze pe obligarea directă și indirectă a ISP să adopte roluri delegate de aplicare a legii prin activități polițienești și reglementarea internetului;

51. subliniază importanța unei strategii globale a UE pentru guvernarea internetului, precum și pentru aspecte legate de reglementarea telecomunicațiilor, reamintind că, sectorul internațional este guvernat prin Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, în cadrul căreia fiecare stat membru al UE are drept de vot;

52. este preocupat de propunerile prezentate de coalițiile de guverne și întreprinderi care încearcă să introducă supravegherea reglementară și un control mai strict al internetului și al activităților de telecomunicații de către organisme guvernamentale și private;

53. solicită UE să abordeze și să se opună impactului extra-teritorial al legilor din țări terțe, îndeosebi al legislației privind drepturile de proprietate intelectuală din SUA, asupra cetățenilor, a consumatorilor și a întreprinderilor din UE; solicită în acest context Comisiei să prezinte cât mai repede strategia sa privind „cloud computing (nor informatic)” la nivelul UE, așa cum este evidențiată în O agendă digitală pentru Europa;

54. reamintește faptul că internetul, conexiunea și stocarea de date și TIC sunt părți esențiale ale infrastructurii de bază ale UE;

55. regretă faptul că în UE se fac presiuni pentru acordarea de mai multe puteri în blocarea site-urilor internet, care ar trebui să fie întotdeauna o măsură de ultimă instanță;

56. sprijină în mod categoric principiul neutralității rețelei, potrivit căruia furnizorii de servicii de internet nu blochează, nu discriminează, nu împiedică și nu reduc capacitatea vreunei persoane, inclusiv prin preț, de a utiliza un serviciu pentru a accesa, a utiliza, a trimite, a publica, a primi sau a oferi orice conținut, aplicație sau serviciu pe care îl dorește, indiferent de sursă sau țintă;

57. consideră că este nevoie de mai multă cooperare la nivel mondial pentru a menține și a moderniza în viitor drepturile de proprietate intelectuală, acest lucru fiind vital pentru garantarea inovării, ocupării forței de muncă și a unui comerț mondial deschis;

58. solicită statelor membre și Comisiei să dezvolte o politică privind DPI pentru a permite în continuare celor care doresc să își creeze și să își partajeze propriul conținut fără să achiziționeze DPI pentru a face acest lucru;

59. invită Comisia să propună un cadru de reglementare nou pentru comerțul electronic transfrontalier, o evaluare a revizuirii Directivei 2001/29/CE privind societatea informațională, pentru a asigura predictibilitatea și flexibilitatea în regimul drepturilor de autor din UE și o revizuire a Directivei privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (DPI), care să stabilească un echilibru între necesitatea de a întreprinde o reformă a drepturilor de autor și de a proteja aceste drepturi și necesitatea de a proteja drepturile fundamentale online și de a păstra internetul deschis și care să constituie baza pentru dispozițiile și angajamentele privind DPI în viitoarele acorduri de liber schimb;

O strategie privind libertatea digitală

60. recunoaște că drepturile omului trebuie protejate, de asemenea, în mediul online și consideră că TIC ar trebui integrate în toate programele UE, în special în Politica europeană de vecinătate și în parteneriatele strategice, pentru a contribui la acest efort;

61. solicită UE să recunoască libertățile digitale ca drepturi fundamentale și ca premise indispensabile pentru exercitarea drepturilor universale ale omului, cum ar fi viața privată, libertatea de exprimare, libertatea de întrunire și liberul acces la informații, precum și pentru asigurarea transparenței și a responsabilității în viața publică;

62. invită Comisia și Consiliul să îi sprijine, să îi formeze și să îi capaciteze pe apărătorii drepturilor omului, pe activiștii societății civile și pe jurnaliștii independenți care utilizează TCT în activitățile lor, și să susțină drepturile fundamentale aferente, precum dreptul la intimitate, libertatea de exprimare, libertatea de întrunire și libertatea de asociere online;

63. solicită statelor membre să nu utilizeze excepția de ordine publică ca măsură restrictivă pentru a limita drepturile fundamentale de întrunire și de participare la demonstrații ale organizațiilor de la nivelul societății civile și reamintește că o astfel de excepție trebuie să fie motivată și proporționată;

64. solicită sprijin politic și diplomatic pentru libertățile digitale în țările care beneficiază de ajutor din partea UE, în plus față de programele de asistență;

65. consideră că restricționarea libertăților digitale ar trebui să fie luată în considerare pe deplin în relațiile UE cu țările terțe, în timp ce țările care primesc asistență și ajutor din partea UE, altele decât cele aflate în conflicte deschise, cele care sunt afectate de dezastre sau sunt în situația de a fi suferit recent un conflict sau un dezastru, ar trebui să fie obligate să utilizeze TIC pentru a crește transparența și responsabilitatea;

66. îndeamnă Consiliul și Comisia să includă, în negocierile de aderare și în negocierile acordurilor-cadru cu țări terțe, în dialogurile privind drepturile omului, în negocierile comerciale, precum și în toate formele de contact în domeniul drepturilor omului, clauze de condiționalitate care prevăd necesitatea de a garanta și de a respecta accesul nerestricționat la internet, libertățile digitale;

67. invită Comisia și Consiliul să promoveze și să păstreze standarde înalte ale libertății digitale în UE, în special prin codificarea principiului neutralității rețelei prin intermediul unor reglementări adecvate, pentru a consolida credibilitatea Uniunii în ceea ce privește promovarea și apărarea libertăților digitale în întreaga lume;

68. consideră că stabilirea unor sinergii între politicile externă, comercială și de securitate ale UE și alinierea valorilor și a intereselor sale sunt indispensabile, în cazul în care Uniunea urmează să își sporească pe deplin puterea economică și să acționeze ca actor global în apărarea libertăților digitale;

69. consideră că sunt esențiale coordonarea și inițiativele diplomatice comune cu alte țări OCDE pentru dezvoltarea și implementarea unei strategii privind libertatea digitală, astfel încât să existe acțiuni eficiente și flexibile;

70. îndeamnă Comisia și Consiliul să adopte o Strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE cât mai repede cu putință;

71. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintelui Comisiei și SEAE.

[1] http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/HRC/RegularSessions/Session20/Pages/ResDecStat.aspx
[2] Rezoluție adoptată în unanimitate de Consiliul director al Uniunii Interparlamentare la cea de-a 189-a adunare (Berna, 19 octombrie 2011) -http://www.ipu.org/english/issues/hrdocs/189/is01.html
[3] http://eeas.europa.eu/delegations/un_geneva/press_corner/focus/events/2012/20120625_en.html
[4] Texte adoptate, P7_TA(2012)0250.
[5] Texte adoptate, P7_TA(2012)0237.
[6] Texte adoptate, P7_TA(2012)0140.
[7] Texte adoptate, P7_TA(2012)0126.
[8] Texte adoptate, P7_TA(2012)0059.
[9] JO L 56, 29.02.12, p. 1.
[10] Texte adoptate, P7_TA(2011)0511.
[11] Texte adoptate, P7_TA(2011)0334.
[12] Texte adoptate, P7_TA(2011)0239.
[13] JO C 99E, 3.4.2012, p. 101-111.
[14] JO C 236E, 12.8.2011, p. 33-40.
[15] JO C 236E, 12.8.2011, p. 24-32.
[16] JO C 290E, 29.11.2006, p. 107-113.
[17] Texte adoptate, P7_TA(2011)0406.
[18] JO L 16, 19.1.2012, p. 1.
[19] JO L 86, 24.3.2012, p. 26.
[20] http://unesdoc.unesco.org/images/0013/001325/132540e.pdf

EXPUNERE DE MOTIVE

Libertatea digitală în cadrul acțiunilor externe ale UE

Internetul și noile tehnologii joacă un rol de o importanță exponențială în viața europenilor și a cetățenilor de pretutindeni. La nivel global, tehnologiile schimbă societățile, modul de funcționare a democrațiilor noastre, economiile, întreprinderile, mass-media, strategiile de dezvoltare, preocupările în materie de securitate și apărare și aspectele legate de drepturile omului. Monopolurile asupra informației și puterii, care au fost de necombătut pentru o perioadă lungă de timp, sunt eliminate.

Mai multe state membre ale UE au identificat accesul la internet ca fiind un drept fundamental, iar Comisia Europeană este de acord că libertățile digitale sunt o parte din criteriile de la Copenhaga. Într-o lume conectată la nivel global, UE ar trebui să aibă o strategie pentru a face față noilor tehnologii în acțiunile sale externe. Există mai multe domenii în această lume digitală, în care este esențial ca UE să acționeze ca un actor global și să valorifice puterea sa economică și politică. Deși reglementarea excesivă mai degrabă ar afecta, decât ar ajuta potențialul internetului deschis, în unele domenii trebuie actualizate normele pentru a face față impactului revoluționar al evoluțiilor tehnologice, cu supravegherea democratică adecvată.

În această expunere de motive se sprijină elaborarea primei strategii privind libertatea digitală în acțiunile externe ale UE. Un document de dezbatere a fost pus la dispoziția deputaților în Parlamentul European și a fost publicat online pentru a invita numeroase părți interesate să furnizeze informații prin externalizarea la scară largă. Informațiile furnizate de diferite și numeroase persoane, ONG-uri, guverne și întreprinderi au contribuit la o elaborare mai cuprinzătoare a variantei preliminare. Raportoarea este recunoscătoare tuturor celor care au alocat timp și energie pentru propria contribuție.

Securitatea și libertatea

Noile tehnologii pun la încercare modul în care guvernele își îndeplinesc sarcinile lor de bază. Apărarea și securitatea se află în cele din urmă sub controlul administrației publice; cu toate acestea, ele depind tot mai mult de entități private. Acest lucru necesită noi forme de cooperare și responsabilități comune. Având în vedere importanța elaborării unor măsuri detaliate de securitate informatică și digitală, raportul întocmit de raportorul Kelam în cadrul Subcomisiei pentru securitate și apărare (SEDE) se concentrează asupra securității. Acest raport propune o strategie pentru eforturile UE în domeniul drepturilor omului, al dezvoltării, al extinderii, al guvernării internetului, al comerțului, al culturii și al diplomației.

Libertatea și securitatea sunt esențiale una pentru cealaltă și nu se pot substitui una celeilalte. Parlamentul European ar trebui să se asigure că între cele două nu există un joc cu suma zero, în special în ceea ce privește aspectele digitale și informatice. Având în vedere politica de securitate și apărare comună a UE, precum și interesele sale economice, ar trebui să jucăm un rol de lider la nivel global în asigurarea atât a securității digitale, cât și a libertății digitale.

Drepturile omului

O examinare rapidă a unor evenimente din lume arată că lupta pentru drepturile omului s-a transferat în mediul online. Penitenciarele sunt din ce în ce mai populate de disidenți ale căror comunicații pe internet și mobile sunt compromise de către autorități. Iranul construiește în continuare o cortină electronică, care, în cele din urmă, va bloca accesul iranienilor la rețeaua mondială (World Wide Web) prin crearea unui „internet halal”(internetul curat). China blochează, în mod similar, accesul cetățenilor săi la internetul deschis cu marele zid de protecție electronică.. Cenzura la scară largă încalcă drepturile cetățenilor și limitează oportunitățile de afaceri. În China există inițiative de a declara ilegală crearea de bloguri anonime. A fost bine cunoscut faptul că guvernul Ben Ali din Tunisia a utilizat tehnologii sofisticate împotriva cetățenilor, la fel cum este bine cunoscut acest fapt și în cazul regimului Al Assad din Siria. Armata electronică siriană face, în prezent, obiectul sancțiunilor ad-hoc ale UE.

În general, lupta regimurilor autoritare pentru control și putere implică dezvoltarea în continuare a componentei TIC. Promovarea și apărarea drepturilor omului înseamnă, prin urmare, a da oamenilor posibilitatea de a eluda cenzura în masă sau de a se sustrage de la atacurile informatice ale guvernelor naționale. Deși formarea apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliștilor și a disidenților ar trebui să le îmbunătățească siguranța online, aceasta creează, de asemenea, noi dificultăți și o eventuală dependență periculoasă de acuratețea și calitatea recomandărilor. Această responsabilitate nu ar trebui subestimată și trebuie să se reflecte în modalitățile și mijloacele pe care le folosim pentru a oferi asistență oamenilor în asigurarea libertății și a siguranței lor online. Apărătorii drepturilor omului merită sprijinul UE și, în orice caz, nu ar trebui identificați cu instrumentele și tehnologiile concepute în și exportate din UE.

Comerțul și exporturile

Pe lângă restricțiile la export și sancțiunile comerciale ad-hoc în ceea ce privește instrumentele de monitorizare intruzive, realitatea digitală și realitatea conectată la nivel mondial impune conștientizarea și responsabilitatea consiliilor de administrație ale întreprinderilor europene. Aceasta impune, de asemenea, restricții la export cuprinzătoare și permanente pentru a limita potențialul dăunător al sistemelor tehnologice sofisticate și specifice. Tehnologiile, instrumentele sau serviciile care sunt personalizate pentru a încălca drepturile omului ar trebui complet interzise pe piețele europene. Aceste sisteme ar trebui clasificate drept tehnologii „cu utilizare unică” și, în ceea ce privește impactul pe care îl au, nu sunt diferite de instrumentele de tortură interzise în mod tradițional sau de armele (componentele armelor) de distrugere în masă.

Deși interdicțiile adoptate recent de UE privind exportul anumitor componente ale tehnologiilor către Siria și Iran constituie un prim pas important, acestea riscă să devină o realitate pe hârtie, amenințând credibilitatea UE, precum și siguranța cetățenilor care consideră că se pot baza pe eforturile și pe promisiunile UE. În loc să lase punerea în aplicare în seama diferitelor state membre, Comisia Europeană ar trebui să dispună de competențe și de instrumente de monitorizare a punerii corecte în aplicare a acestor restricții. Transparența și responsabilitatea sunt necesare și în acest domeniu în aceeași măsură în care verificăm calitatea produselor alimentare și a medicamentelor sau armele convenționale. Pentru acest lucru sunt necesare politici noi, bunăoară cerințe de comunicare a informațiilor nefinanciare și standarde de raportare actualizate.

În plus, în cazul în care întreprinderile au îndoieli în ceea ce privește solicitarea unei licențe de export, Comisia Europeană ar trebui să le furnizeze informații în timp real cu privire la legalitatea sau efectele potențial nocive ale unor tranzacții comerciale. Același lucru este valabil pentru întreprinderile din europene (cu sediul în UE) care încheie contracte cu guvernele țărilor terțe fie pentru a obține autorizații de funcționare sau pentru a negocia clauze de „standstill” sau prin care acceptă implicarea publică în operațiuni comerciale sau utilizarea publică a rețelelor și a serviciilor lor, ceea ce ar putea obliga aceste întreprinderi să devină complice la încălcări ale drepturilor omului. Prin urmare, UE ar trebui să accepte încheierea unor noi acorduri de liber schimb cu condiția menținerii internetului deschis sau ar trebui să ofere sprijin politic (public) ad-hoc în situații de urgență.

Schimbarea permanentă a echilibrului puterilor la nivel mondial și apariția unei economii globale constituie provocări la adresa valorilor UE; în cazul în care întreprinderile își desfășoară activitatea în străinătate, astfel de provocări vor apărea mai des și abordarea lor va necesita depunerea unor eforturi împreună cu factori de decizie europeni și cu actorii societății civile.

Dezvoltarea

UE ar trebui să sporească eficiența și eficacitatea politicilor sale de dezvoltare prin adoptarea TIC. UE poate contribui la diminuarea decalajului digital, prin construirea și instalarea unor infrastructuri TIC de bază și prin asigurarea accesului la cunoștințe și informații. UE poate facilita educația (online) în zonele izolate, prin dezvoltarea și prin furnizarea la prețuri convenabile a tabletelor conectate fără fir, permițând părinților să își lase copiii să meargă la școală. În primele ore critice care urmează unei catastrofe naturale sau în timpul unei crize umanitare, ar trebui stabilite conexiuni la internet și telefonice de urgență ad-hoc. TIC sunt, de asemenea, esențiale pentru o monitorizare eficientă a alegerilor (de către cetățeni).

Programele de dezvoltare ar trebui să includă, prin urmare, protecția libertăților digitale în mod structural, în special prin stabilirea bazelor acestora în situațiile postconflict timpurii sau în tranzițiile politice. Autoritățile de reglementare sau experții în materie de reglementare din UE ar trebui să colaboreze cu omologii lor. Încorporarea principiilor referitoare la drepturile de bază în noua legislație (privind mass-media) constituie o garanție esențială și ar trebui să împiedice includerea în acte legislative a unor dispoziții care, de exemplu, fac ilegală criptarea, cum este cazul, în prezent, în Egipt. Aceste legi pot avea efecte nedorite asupra drepturilor omului, de care noile parlamente sau guverne ori parlamentele sau guvernele alese (prima dată) nu sunt neapărat conștiente.

Internetul și, în special, platformele de comunicare socială permit, de asemenea, guvernelor să se implice în diplomația directă și să permită dezvoltarea unor contacte interpersonale în lume. Dezbaterile deschise privind diferite idei pot combate extremismul și pot îmbunătăți implicarea și înțelegerea interculturală. Parlamentul European ar trebui să se angajeze să includă tehnologiile noi în lucrările delegațiilor sale cu alte parlamente de pe întregul glob și va supraveghea îndeaproape evoluția și măsurile concrete adoptate pentru a proiecta o strategie a UE privind libertatea digitală în relațiile externe. O evaluare propusă în rapoartele anuale ar trebui să asigure răspunderea și continuitatea.

Credibilitatea

UE nu poate promova și proteja în mod credibil libertățile digitale în lume, dacă acestea nu sunt protejate în cadrul Uniunii. Deși restricțiile în ceea ce privește libertatea online sunt, uneori, în mod oficial legale, există, de asemenea, un impact major asupra credibilității și autorității noastre morale în lume. Mai grav, aceleași instrumente și tehnologii pe care guvernele și serviciile noastre de aplicare a legii le pot utiliza pentru a intercepta (în mod legal) date transmise pe internet sau în rețelele mobile pot avea un impact complet diferit asupra cetățenilor în societățile în care nu există statul de drept ori separarea puterilor nu există.

Comisia Europeană elaborează în prezent un set de orientări privind drepturile omului (precum și responsabilitatea socială a întreprinderilor extinsă) pentru sectorul TIC, pe baza Principiilor directoare ale ONU privind activitățile întreprinderilor și drepturile omului („principiile Ruggie”). În timp ce aceste orientări nu vor fi obligatorii din punct de vedere juridic pentru întreprinderile europene, ele s-ar putea dovedi a fi un cadru util pentru întreprinderile din domeniul TIC în ceea ce privește integrarea preocupărilor legate de drepturile omului și efectuarea unor evaluări ale impactului, chiar și în faza de C&D sau la depunerea cererilor de brevet. Aceste orientări vor contribui, de asemenea, la crearea unor condiții de concurență echitabile pe piața internă a UE.

Guvernarea internetului

Internetul este guvernat de o așa-numită abordare multipartită, care a fost transformată în mod fundamental într-o rețea de actori publici și privați. Această abordare a asigurat deschiderea internetului, care este un catalizator pentru numeroase beneficii societale. Modelul multipartit poate funcționa în mod adecvat numai dacă este favorabil incluziunii, astfel încât întreprinderile mici, utilizatorii și consumatorii să fie, de asemenea, luați în considerare.

În prezent, există două riscuri la adresa acestui sistem de guvernare. Țările dezvoltate elaborează acte legislative în condiții lipsite de transparență și în privința cărora doar câteva părți interesate din rândul întreprinderilor au un cuvânt de spus în cadrul procedurii. Între timp, legile propuse au un impact chiar asupra infrastructurii internetului. Coaliții ale economiilor emergente își unesc forțele, de cele mai multe ori în secret, în vederea introducerii unui cadru de reglementare global pentru internet, inclusiv a unui control de stat mai strict și înființarea unui organism de reglementare al ONU. O nouă eră a politicilor privind internetul la nivel mondial a început.

În timp ce UE este piața cea mai importantă din lume, cele mai multe societăți de internet au sediul în SUA, ceea ce obligă cetățenii europeni să accepte condițiile de utilizare din SUA. Deoarece cele mai multe servicii online sunt originare din SUA, utilizatorii de internet din întreaga lume intră deseori sub jurisdicția SUA atunci când utilizează aceste servicii. Acest impact extrateritorial al legislației SUA nu ar trebui să limiteze capacitatea UE de a apăra drepturile fundamentale ale cetățenilor. Factorii politici trebuie să înțeleagă că, într-o societate conectată la nivel mondial, parametrii de legiferare se schimbă în mod constant și conceptele tradiționale ale jurisdicțiilor fixe nu corespund de cele mai multe ori sferei digitale globale în care trăim. Totuși, acest lucru nu exclude posibilitatea de a institui mecanisme eficiente de soluționare a litigiilor sau a conflictelor de jurisdicție.

Strategia privind libertatea digitală

Libertățile noastre digitale sunt drepturi esențiale și sunt indispensabile pentru drepturile omului tradiționale, cum ar fi libertatea de exprimare și libertatea de întrunire, precum și pentru asigurarea transparenței și a răspunderii în viața publică. Cu toții vedem impactul încălcărilor drepturilor omului care pot fi dovedite și partajate cu ajutorul telefoanelor mobile. UE ar trebui să preia conducerea în promovarea și protejarea la nivel global a libertăților digitale. Pe lângă faptul că este cel mai mare bloc comercial din lume, UE este, de asemenea, o comunitate de valori, care ar trebui să fie și în centrul tuturor acțiunilor noastre externe.

Numai prin stabilirea unor sinergii între politica noastră comercială, externă și de securitate, precum și prin alinierea valorilor și a intereselor noastre, UE își poate spori pe deplin puterea și poate acționa ca actor global. Întrucât tehnologia se dezvoltă atât de rapid, este esențial să se promoveze colaborarea structurală între politicieni, întreprinderi și societatea civilă. Acest echilibru continuu poate contribui în mod optim la internetul deschis la nivel mondial, în beneficiul tuturor.

AVIZ al Comisiei pentru comeRȚ internAȚional (19.9.2012)

destinat Comisiei pentru afaceri externe

referitor la o strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE

(2012/2094(INI))

Raportoare pentru aviz: Amelia Andersdotter

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru afaceri externe, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. recunoaște că internetul a devenit o parte a sferei publice în care sunt atinse noi căi de comerț transfrontalier împreună cu o dezvoltare inovatoare a pieței, precum și o interacțiune socială și culturală; consideră că libertățile digitale și comerțul transfrontalier ar trebui să se completeze reciproc pentru a crea și a optimiza oportunitățile de afaceri pentru întreprinderile europene în cadrul economiei digitale mondiale;

2. consideră că o parte dintre noile tehnologii favorizează schimbarea și aduc beneficii din perspectiva libertăților fundamentale, a drepturilor omului și a oportunităților de afaceri; consideră că Uniunea Europeană ar trebui să includă libertatea internetului și pe cea digitală în viitoarele negocieri comerciale atunci când se fac referiri la drepturile omului; invită Consiliul și Comisia, în contextul unor acorduri de liber schimb, să ia în considerare posibilitatea punerii în aplicare a unor garanții obiective și transparente destinate să mențină accesul nerestricționat la internetul deschis și să asigure libera circulație a informațiilor și a serviciilor asociate, în conformitate cu legislația actuală; mai mult, solicită o strategie de promovare a unor soluții sigure și independente de software și hardware pentru promovarea unei participări democratice active în societate a cetățenilor, în special a utilizatorilor de internet care se angajează în comerțul online;

3. este conștient de preocupările asupra faptului că unele persoane aud tot mai des sintagma drepturi de autor și urăsc ceea ce se ascunde în spatele acesteia; recunoaște rolul important pe care l-a avut politica de comerț exterior în configurarea mecanismelor de punere în aplicare a drepturilor de autor;

4. recunoaște că protejarea adecvată a drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) este un instrument de inovare, dezvoltare și creare de locuri de muncă în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) și al mass-mediei și pentru inovare tehnică; înțelege că strategia privind libertatea digitală și politica comercială comună ar putea fi utilizate ca instrumente de asigurare a drepturilor de proprietate intelectuală și că obligațiile sunt clar definite și protejate în cel mai bun mod posibil; regretă pierderile generate de antreprenorii și cetățenii europeni ca urmare a eșecului în a atinge aceste obiective;

5. consideră că este nevoie de mai multă cooperare la nivel mondial pentru a menține și a moderniza în viitor drepturile de proprietate intelectuală, acest lucru fiind vital pentru garantarea inovării, ocupării forței de muncă și a unui comerț mondial deschis;

6. solicită statelor membre și Comisiei să dezvolte o politică privind DPI pentru a permite în continuare celor care doresc să își creeze și să își partajeze propriul conținut fără să achiziționeze DPI pentru a face acest lucru;

7. solicită Comisiei să prezinte în sfârșit o propunere de directivă privind punerea în aplicare a drepturilor de autor în domeniul digital adaptată la solicitările actuale, astfel încât să poată fi încheiate acorduri cu partenerii noștri comerciali pe baza unei legislații europene moderne;

8. solicită Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă să asigure un sprijin politic societăților europene care operează în țări terțe, atunci când se confruntă cu solicitări de eliminare a conținutului generat de utilizator, limitarea libertății serviciilor sau furnizarea de informații personale în moduri care încalcă drepturile fundamentale; arată că întreprinderile digitale operează adesea fără frontiere și că legislația statelor terțe poate afecta utilizatorii și consumatorii europeni; prin urmare, solicită de asemenea, Consiliului și Comisiei asigurarea că impactul legislației statelor terțe asupra persoanelor fizice care operează în UE este redus la minimum;

9. observă că e-comerțul s-a dezvoltat în afara cadrelor de reglementare comerciale standard tradiționale; subliniază importanța unei cooperări internaționale sporite în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI) pentru a proteja și a garanta dezvoltarea pieței digitale mondiale; solicită revizuirea și actualizarea actualului Acord privind tehnologia informației (ATI) în cadrul OMC și ca UE să exploreze posibilitățile unui Acord privind economia digitală internațională (IDEA);

10. observă că implicarea tot mai mare la nivel guvernamental și reglementarea internetului aduce atingere naturii deschise și nerestricționate a acestuia, restricționând astfel potențialul pentru un e-comerț sporit și limitând întreprinderile UE care operează în economia digitală; consideră că o abordare multipartită reprezintă cel mai bun mijloc de garantare a unui echilibru între interesul public și cel privat, pe internet și pe piața mondială; solicită un efort internațional pentru a construi infrastructura necesară care să permită extinderea economiei digitale, inclusiv regimuri de reglementare liberale, și pentru ca țările în curs de dezvoltare să își sporească beneficiile reciproce, conform principiului „comerțul, promotor al schimbării”;

11. consideră că restricționarea accesului întreprinderilor din UE la piețele digitale și consumatorii online, printre altele, prin cenzurarea de stat sau accesul restricționat pe piețe pentru furnizorii europeni de servicii în țări terțe constituie o barieră în calea comerțului; solicită Comisiei și Consiliului să includă un mecanism de salvgardare în toate acordurile comerciale viitoare, în special cele care conțin dispoziții care afectează serviciile online și comunitățile de utilizatori online care partajează informații, pentru a garanta că societăților TIC din Uniunea Europeană nu li se solicită de către părțile terțe să restricționeze accesul la site-urile de internet, să înlăture conținutul creat de utilizatori sau să furnizeze informații cu caracter personal precum adrese personale de IP, în moduri care contravin drepturilor și libertăților fundamentale; solicită, în plus, Consiliului și Comisiei să dezvolte o strategie de contestare a măsurilor adoptate de țările terțe prin care este restricționat accesul întreprinderilor UE la piețele online mondiale;

12. subliniază necesitatea unor controale mai stricte ale lanțului de aprovizionare și sisteme de responsabilitate corporativă și mecanisme de transparență cu privire la comercializarea de produse (de la bunuri de bază și echipamente la telefoane mobile) și servicii, care pot fi utilizate pentru a limita drepturile omului și libertatea digitală; consideră că produsele și serviciile tehnologice de bruiere și interceptare sunt articole „cu utilizare unică” al căror export ar trebui să facă obiectul unei aprobări ex ante. solicită Comisiei să prezinte un nou proiect de cadru de reglementare privind exporturile cu dublă utilizare, care să abordeze exportul potențial dăunător de produse și servicii TIC către țările terțe și care să prevadă Comisiei un rol de coordonare și monitorizare;

13. consideră că întreprinderile ar trebui să configureze și să pună în aplicare practici de afaceri care să monitorizeze posibilul impact al noilor produse TIC asupra drepturilor omului, inclusiv în faza de cercetare și dezvoltare și să garanteze absența complicității în posibilele încălcări ale drepturilor omului în țările terțe; solicită Comisiei să furnizeze întreprinderilor UE o gamă largă de informații pentru a garanta un echilibru adecvat între interesele întreprinderilor și responsabilitatea socială a întreprinderilor;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	18.9.2012
Rezultatul votului	+: –: 0:	25 4 0
Membri titulari prezenți la votul final	William (The Earl of) Dartmouth, Nora Berra, David Campbell Bannerman, María Auxiliadora Correa Zamora, Christofer Fjellner, Metin Kazak, Franziska Keller, Bernd Lange, David Martin, Vital Moreira, Paul Murphy, Cristiana Muscardini, Franck Proust, Godelieve Quisthoudt-Rowohl, Niccolò Rinaldi, Helmut Scholz, Peter Šťastný, Robert Sturdy, Gianluca Susta, Henri Weber, Paweł Zalewski
Membri supleanți prezenți la votul final	Amelia Andersdotter, George Sabin Cutaș, Syed Kamall, Marietje Schaake, Jarosław Leszek Wałęsa, Pablo Zalba Bidegain
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Emilio Menéndez del Valle, Raimon Obiols

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	6.11.2012
Rezultatul votului final	+: –: 0:	57 0 5
Membri titulari prezenți la votul final	Pino Arlacchi, Franziska Katharina Brantner, Frieda Brepoels, Elmar Brok, Tarja Cronberg, Mário David, Marietta Giannakou, Ana Gomes, Takis Hadjigeorgiou, Anna Ibrisagic, Liisa Jaakonsaari, Tunne Kelam, Evgeni Kirilov, Maria Eleni Koppa, Andrey Kovatchev, Paweł Robert Kowal, Eduard Kukan, Vytautas Landsbergis, Ryszard Antoni Legutko, Sabine Lösing, Ulrike Lunacek, Mario Mauro, Francisco José Millán Mon, Alexander Mirsky, María Muñiz De Urquiza, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Norica Nicolai, Justas Vincas Paleckis, Pier Antonio Panzeri, Ioan Mircea Pașcu, Alojz Peterle, Bernd Posselt, Hans-Gert Pöttering, Cristian Dan Preda, Fiorello Provera, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Nikolaos Salavrakos, Jacek Saryusz-Wolski, György Schöpflin, Marek Siwiec, Laurence J.A.J. Stassen, Charles Tannock, Inese Vaidere, Geoffrey Van Orden, Boris Zala, Karim Zéribi
Membri supleanți prezenți la votul final	Laima Liucija Andrikienė, Marije Cornelissen, Véronique De Keyser, Metin Kazak, Norbert Neuser, Marietje Schaake, Alf Svensson, László Tőkés, Ivo Vajgl, Alejo Vidal-Quadras
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Leonidas Donskis, Jolanta Emilia Hibner, Karin Kadenbach, Rui Tavares, Róża Gräfin von Thun und Hohenstein, Peter Šťastný

Aviz juridic - Politica de confidențialitate