Procedură : 2012/2062(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0378/2012

Texte depuse :

A7-0378/2012

Dezbateri :

PV 12/12/2012 - 11
CRE 12/12/2012 - 11

Voturi :

PV 13/12/2012 - 11.4
CRE 13/12/2012 - 11.4
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2012)0504

RAPORT     
PDF 206kWORD 198k
19.11.2012
PE 487.734v02-00 A7-0378/2012

referitor la revizuirea strategiei UE privind drepturile omului

2012/2062 (INI)

Comisia pentru afaceri externe

Raportor: Rui Tavares

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la revizuirea strategiei UE privind drepturile omului

2012/2062 (INI)

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 2, 3, 6, 8, 21, 33 și 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–   având în vedere Comunicarea comună din 12 decembrie 2011 a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Vicepreședinte al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene – către o abordare mai eficientă” (COM(2011)0886),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 mai 2001 către Consiliu și Parlamentul European intitulată „Rolul Uniunii Europene în promovarea drepturilor omului și a procesului de democratizare în țările terțe” (COM(2001)0252),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 aprilie 2010 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție pentru cetățenii Europei – Plan de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm” (COM(2010)0171),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 25 octombrie 2011 intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681),

–   având în vedere Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, adoptat la cea de a 3179-a reuniune a Consiliului pentru Afaceri Externe din 25 iunie 2012,

–   având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului,

–   având în vedere Rezoluția sa din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în domeniu, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului (1),

–   având în vedere Rezoluția sa din 20 ianuarie 2011 referitoare la situația creștinilor în contextul libertății religioase(2),

–   având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2006 referitoare la clauza privind drepturile omului și democrația în acordurile încheiate de Uniunea Europeană(3),

–   având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării(4),

   având în vedere Recomandarea sa din 2 februarie 2012 adresată Consiliului privind o politică consecventă față de regimurile cărora UE le aplică măsuri restrictive în privința intereselor personale și comerciale ale liderilor lor pe teritoriul UE(5),

–   având în vedere orientările UE în domeniul drepturilor omului,

–   având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și negocierile în curs de desfășurare privind aderarea UE la Convenție,

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene(6),

–   având în vedere Recomandarea sa din 13 iunie 2012 adresată Consiliului, cu privire la Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului(7),

–   având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Externe privind Fondul european pentru democrație(8), adoptate în cadrul celei de a 3130-a reuniuni a sa, la 1 decembrie 2011, și Declarația privind crearea unui Fond european pentru democrație(9), convenită de COREPER la 15 decembrie 2011,

–   având în vedere Recomandarea sa din 29 martie 2012 adresată Consiliului referitoare la modalitățile de posibilă creare a unui Fond european pentru democrație(10),

–   având în vedere recenta creare a Fondului european pentru democrație (FED)(11),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0378/2012),

A. întrucât UE este fondată pe principiul respectării drepturilor omului și are obligația legală, așa cum prevăd tratatele, de a pune drepturile omului în centrul tuturor politicilor UE și ale statelor membre, fără nicio excepție, precum și în centrul tuturor acordurilor internaționale; întrucât dialogurile dintre UE, statele membre ale acesteia și țările terțe trebuie să fie urmate de adoptarea unor măsuri concrete menite să asigure faptul că drepturile omului vor rămâne în centrul acestor politici;

B.  întrucât UE a dezvoltat un vast set de instrumente ca un cadru politic pentru a sprijini această obligație, inclusiv orientările privind drepturile omului, un instrument financiar global privind drepturile omului și democrația [Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO)], o cerință pentru toate instrumentele financiare externe – cum ar fi Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD), Instrumentul pentru stabilitate (IS), Instrumentul european de vecinătate (IEV), Instrumentul de preaderare (IPA) și Instrumentul de parteneriat (PI) - în scopul promovării drepturilor omului și a democrației în funcție de competențele lor, crearea FED și numirea unui nou Reprezentant Special al UE pentru drepturile omului, declarațiile și concluziile Consiliului, declarațiile Înaltului Reprezentant, demersurile UE, sancțiunile UE în caz de încălcări grave ale drepturilor omului și, mai recent, strategii de țară privind drepturile omului;

C. întrucât, în conformitate cu natura variabilă a relațiilor contractuale dintre UE și țările terțe, UE a creat o gamă largă de instrumente – cum ar fi politica europeană de vecinătate (PEV), Acordul de la Cotonou și dialoguri și consultări privind drepturile omului cu țările terțe – pentru promovarea drepturilor omului și a democrației, îmbunătățind cooperarea în cadrul organismelor internaționale în dezbaterile cu privire la chestiuni de interes comun; întrucât PEV monitorizează punerea în aplicare a angajamentelor convenite, iar Acordul de la Cotonou prevede consultări în cazul încălcării drepturilor omului; întrucât rolul UE de sprijinire și de observare a proceselor electorale are, de asemenea, un impact substanțial în ceea ce privește promovarea drepturilor omului și a democrației, precum și în ceea ce privește consolidarea statului de drept;

D. întrucât efectul cumulativ al acestor politici a dus la o abordare fragmentată, în care nu a fost în mod corespunzător respectat principiul coerenței și al consecvenței între diferitele domenii ale acțiunii externe a UE, precum și între acestea și alte politici; întrucât aceste instrumente diferite au devenit, prin urmare, elemente de sine stătătoare și nu servesc nici obligației legale de a monitoriza punerea în aplicare a clauzelor privind drepturile omului, nici obiectivului asociat privind politicile, astfel încât este nevoie de armonizare și de crearea unor sinergii între aceste instrumente;

E.  întrucât o serie de factori împiedică aplicarea unei politici eficiente a UE în domeniul drepturilor omului și al democrației și întrucât Comunicarea comună din decembrie 2011 nu a tratat eficient acești factori, cum ar fi lipsa unei abordări integrate, bazată pe o legătură între toate instrumentele externe ale UE și încorporarea adecvată a obiectivelor prioritare naționale, lipsa unei analize comparative pentru toate instrumentele (inclusiv politicile și strategiile pe criterii geografice), care ar trebui să poată să măsoare și să monitorizeze respectarea drepturilor omului și a principiilor democratice, plecând de la indicatori specifici, transparenți, măsurabili, realizabili și cu termene precise, și caracterul slab al dialogurilor privind drepturile omului, care ar trebui să fie prevăzute într-un dialog politic mai amplu, la cel mai înalt nivel;

F.  întrucât evenimentele din Primăvara arabă și experiența acumulată în sprijinirea țărilor care fac parte din Parteneriatul estic, atât în timpul, cât și înaintea perioadelor de tranziție ale acestora, au demonstrat necesitatea de a remodela politica de vecinătate, pentru a acorda o mai mare prioritate dialogului cu actori precum ONG-urile, apărătorii drepturilor omului, sindicatele, mijloacele de comunicare în masă, universitățile, partidele politice democratice și alte elemente ale societății civile, precum și protejării libertăților fundamentale, indispensabile pentru procesele de democratizare și de tranziție; salută, în acest sens, instituirea FED, care reprezintă o reacție tangibilă a UE la provocările democratizării, care aveau în vedere inițial, deși nu în mod exclusiv, țările vecine ale UE;

G. întrucât această politică reînnoită ar trebui să determine țările partenere să se angajeze mai mult în reforme democratice mai profunde și în respectarea drepturilor fundamentale și, îndeosebi, a drepturilor fundamentale de bază, precum libertatea de exprimare, libertatea de conștiință, de religie sau de gândire, libertatea de întrunire și de asociere, plecând de la principiul „mai mult pentru mai mult” și de la responsabilitatea comună între țările partenere, UE și statele sale membre;

H. întrucât, ca parte a procesului de revizuire, Consiliul a raționalizat și redefinit politica UE în domeniul drepturilor omului și al democrației în contextul acțiunii sale externe; întrucât această redefinire este inclusă în Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația, care a fost adoptat de Consiliul Afaceri Externe din 25 iunie 2012 și a fost completat de un plan de acțiune clar ce stabilește obiective specifice, o cronologie, repere de acțiune și alocarea responsabilităților; întrucât Consiliul a numit un Reprezentant Special pentru drepturile omului pentru a crește vizibilitatea, eficacitatea și coerența politicii UE în domeniul drepturilor omului și pentru a contribui la punerea în aplicare a obiectivelor sale prin evaluarea actualelor instrumente în domeniul drepturilor omului, prin consultarea diferiților parteneri și instituții în domeniu și prin concentrarea asupra problemelor de fond care necesită măsuri imediate;

I.   întrucât actuala criză economică, efectele sale percepute asupra solidității proiectului european și schimbările în echilibrul global de putere au demonstrat insuficiența declarațiilor emfatice pe probleme de drepturile omului, dacă nu sunt însoțite de o politică principială a drepturilor omului, pusă în aplicare prin măsuri inteligente și concrete și dublate de obligația de a respecta coerența și consecvența dimensiunilor interne și externe ale tuturor politicilor UE;

J.   întrucât promovarea drepturilor omului și a democrației constituie o responsabilitate comună partajată între UE și statele sale membre; întrucât se pot face progrese în acest domeniu doar prin acțiuni coordonate și coerente ale ambelor părți; întrucât, de la adoptarea Declarației universale a drepturilor omului (DUDO) în 1948, drepturile economice și sociale fac parte integrantă din drepturile omului;

K. întrucât, prin urmare, este necesar ca UE să contribuie la punerea în aplicare a acestor drepturi în țările cel mai puțin dezvoltate și în țările în curs de dezvoltare cu care semnează acorduri internaționale, inclusiv în cazul semnării de acorduri comerciale;

L.  întrucât progresele tehnologice, noile instrumente TIC, creșterea nivelului de educație în mai multe regiuni ale lumii, transformarea anumitor țări în curs de dezvoltare în puteri regionale, crearea de noi forumuri multilaterale, cum ar fi G-20, precum și apariția unei societăți civile globale informate și interconectate, toate aceste aspecte converg spre necesitatea de a consolida consecvența și coerența instrumentelor actuale în temeiul dreptului internațional și de a promova cooperarea în contextul guvernanței globale, pentru a asigura respectarea drepturilor omului, pentru a elimina impunitatea în cazul încălcării drepturilor omului și pentru a îmbunătăți șansele democrației în întreaga lume;

M. întrucât accesul liber la internet și la telecomunicații promovează inițierea unei dezbateri libere și democratice, acesta poate constitui un mijloc de denunțare rapidă a încălcărilor drepturilor omului și, prin urmare, ar trebui să fie o prioritate a acțiunii externe a UE în ceea ce privește sprijinirea democrației și apărarea drepturilor omului;

N. întrucât orientările generale și principalele elemente ale noului Cadru strategic al UE privind drepturile omului și democrația necesită un nivel ridicat de coerență și voință politică pentru obținerea unor rezultate tangibile,

Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația

1.  consideră că inițiativa de revizuire strategică se străduiește să răspundă la principalele provocări identificate de Parlamentul European și de alte părți interesate; salută perspectiva cuprinzătoare și favorabilă incluziunii adoptată de către Consiliu în acest sens și, în special, Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația, care reprezintă o expresie concretă a angajamentului și a responsabilității UE, alături de numirea unui Reprezentant Special al UE pentru drepturile omului, solicitare prezentă în rapoartele anterioare ale Parlamentului European;

2.  reafirmă că drepturile și libertățile universale ale omului, așa cum sunt stipulate în Declarația Universală a Drepturilor Omului, se aplică fiecărei ființe umane, indiferent de circumstanțe sau situații, religie sau convingere, sex, rasă sau origine etnică, vârstă, dizabilitate, orientare sexuală și identitate de gen;

3.  invită UE să treacă de la propuneri la acțiuni concrete și să pună în aplicare rapid și în mod transparent angajamentele asumate;

4.  subliniază faptul că cadrul strategic și planul de acțiune reprezintă un punct de plecare, nu un obiectiv final al politicii UE în domeniul drepturilor omului și insistă asupra faptului că instituțiile UE și statele membre vor trebui să adopte o abordare fermă și coerentă împotriva încălcării drepturilor omului la nivel mondial, în mod transparent și responsabil;

5.  salută faptul că Vicepreședintele/ Înaltul Reprezentant a propus să fie promovate drepturile femeilor, ale copiilor și justiția (acordând o atenție deosebită dreptului la un proces echitabil), acestea fiind trei teme de lucru transversale, și este încrezător că noul Reprezentant Special al UE pentru drepturile omului va avea un rol pozitiv în aplicarea planului de acțiune în acest sens;

6.  își exprimă convingerea fermă că prin crearea postului de Reprezentant Special al UE pentru drepturile omului ar trebui să se consolideze orientările politice în domeniul drepturilor omului din cadrul tuturor strategiilor de politică externă ale UE;

7.  urmărește asigurarea unei comunicări și a unei colaborări permanente între PE și Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului;

8.  își exprimă dorința, în calitatea sa de unică instituție a UE aleasă direct, să fie strâns asociat cu acest cadru de politică transformat, precum și hotărârea de a continua să-și joace rolul-cheie în promovarea legitimității democratice a procesului de elaborare a politicilor UE, respectând în același timp rolul fiecărei instituții, în conformitate cu tratatul;

9.  își reafirmă dorința de a intensifica cooperarea interinstituțională, inclusiv în cadrul grupului de contact privind drepturile omului – cu participarea Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), a serviciilor relevante ale Consiliului și ale Comisiei, a Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului și a Subcomisiei pentru drepturile omului și a Comisiei pentru afaceri externe ale PE – grupul de contact fiind însărcinat cu concluziile revizuirii și planul de acțiune;

10. insistă asupra necesității ca toate instituțiile să-și unească eforturile în acest proces și solicită, prin urmare, elaborarea unei declarații comune, care să le angajeze pe baza unor principii și obiective comune de bază;

11. salută caracterul ambițios al cadrului strategic; subliniază totuși că este nevoie de o coordonare mai bună și de o clarificare sporită în ceea ce privește procedurile și repartizarea sarcinilor între UE și statele sale membre în vederea unei implementări mai eficiente și mai eficace a planului de acțiune;

Coerența și cooperarea în domeniile de politică și între UE și statele sale membre

12. subliniază nevoia de coerență și consecvență în toate domeniile de politică, aceasta fiind o condiție esențială pentru o strategie eficientă și credibilă privind drepturile omului și consideră că este regretabil faptul că nu există nici o referire specifică la aceste principii în cadrul strategic al UE; reamintește Comisiei de angajamentele sale repetate, asumate în Comunicarea din 2001 și în Comunicarea din 2010 privind un plan de acțiune de punere în aplicare a Programului de la Stockholm (COM(2010)0171), de a lua măsuri concrete pentru a asigura o mai mare coerență și consecvență între diferitele sale politici interne și externe; reamintește că în 2001 au fost convenite o implicare deplină a Parlamentului și o mai mare coordonare în acest domeniu; reamintește statelor membre și instituțiilor UE că respectarea drepturilor fundamentale începe acasă la fiecare și nu trebuie să fie considerată un dat natural, ci trebuie evaluată și îmbunătățită continuu, astfel încât UE să poată fi considerată o voce credibilă privind drepturile omului în lume;

13. solicită o coordonare mai eficace între UE și statele sale membre pentru a spori coerența și complementaritatea politicilor și programelor privind drepturile omului, securitatea și dezvoltarea;

14. invită Comisia și SEAE să își respecte angajamentul privind aplicarea unei „abordări bazate pe drepturile omului” în cadrul întregului proces de cooperare pentru dezvoltare;

15. îndeamnă UE să își mențină și să își onoreze rolul de lider în apărarea drepturilor omului în lume prin utilizarea eficientă, consecventă și echilibrată a tuturor instrumentelor disponibile pentru promovarea și protecția drepturilor omului și prin eficacitatea politicii sale privind asistența pentru dezvoltare;

16. subliniază importanța coerenței politicilor în favoarea dezvoltării pentru a garanta că politicile UE din toate domeniile permit respectarea într-o măsură tot mai mare a drepturilor omului, garantând, totodată, faptul că nicio politică a UE nu încalcă drepturile omului;

17. subliniază faptul că recent numitul Reprezentant Special al UE pentru drepturile omului trebuie să țină seama de tematica dezvoltării în toate acțiunile organizate în vederea promovării drepturilor omului în lume; în acest sens, se așteaptă la o colaborare strânsă cu Parlamentul European și comisiile sale competente;

18. invită Comisia și SEAE − având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și necesitatea de a asigura un nivel cât mai ridicat de protecție a drepturilor prevăzute de aceasta și de a preveni diminuarea lor − să sprijine cu precădere acordarea unui statut prioritar nevoilor copiilor, atât băieți cât și fete, de a beneficia de măsuri speciale de protecție și îngrijire, pe baza convenției menționate și a Declarației drepturilor copilului;

19. condamnă cu fermitate mutilarea genitală a femeilor, considerând-o o încălcare a integrității corporale a femeilor și fetelor și îndeamnă Comisia și SEAE să acorde o atenție specială acestor practici tradiționale vătămătoare în strategia de combatere a violenței împotriva femeilor;

20. este de părere că UE va fi considerată un apărător credibil al drepturilor omului și al democrației numai dacă politicile sale externe vor fi coerente cu acțiunile sale pe plan intern;

21. subliniază faptul că cadrul strategic trebuie să fie suficient de vizibil pentru a avea mai multă legitimitate, credibilitate și responsabilitate în fața opiniei publice;

22. îndeamnă Comisia să emită o comunicare privind un plan de acțiune în domeniul drepturilor omului, pentru a promova valorile UE în cadrul dimensiunii externe a justiției și afacerilor interne, după cum a anunțat în Planul de acțiune de punere în aplicare a Programului de la Stockholm în 2010 și în conformitate cu Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația;

23. insistă ca toate direcțiile generale ale Comisiei și SEAE să efectueze evaluări detaliate ale implicațiilor juridice ale Cartei drepturilor fundamentale pentru politicile externe ale UE, dat fiind că aceasta este aplicabilă tuturor acțiunilor întreprinse de instituțiile UE; se angajează să facă aceleași demersuri; încurajează comisiile sale parlamentare să utilizeze dispoziția relevantă, în conformitate cu articolul 36 din Regulamentul său de procedură, care să le permită să verifice conformitatea unui proiect de act legislativ cu Carta drepturilor fundamentale, inclusiv propunerile referitoare la instrumentele financiare externe;

24. subliniază necesitatea de a crește nivelul de cooperare și consultare între Grupul de lucru al Consiliului pentru drepturi fundamentale (FREMP) și Grupul de lucru pentru drepturile omului (COHOM); solicită ca această cooperare și consultare să fie extinse și la Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului; invită ambele structuri să folosească expertiza și instrumentele Consiliului Europei și procedurile speciale ale ONU, inclusiv atunci când pregătesc noi inițiative, pentru a coordona și promova valori și standarde internaționale comune;

25. salută coerența din ce în ce mai mare a politicilor cu convențiile internaționale și regionale și cu mecanisme de tipul mecanismelor ONU și ale Consiliului Europei; solicită includerea sistematică a acestor standarde în strategiile de țară privind drepturile omului, care ar trebui să fie documentul de referință pentru politicile geografice și tematice, planuri de acțiune, strategii și instrumente; propune ca cooperarea în domeniul drepturilor omului, în special prin dialogurile privind drepturile omului, planificate astfel încât să coincidă cu summiturile internaționale, să fie extinsă la toți partenerii și organizațiile regionale și urmată de declarații specifice, după întâlnirile cu acești parteneri și, de asemenea, după întâlnirile cu țările terțe, în special țările BRIC și alte economii emergente;

26. consideră că includerea țărilor din Africa de Nord și Orientul Mijlociu în politica de vecinătate a Consiliului Europei va oferi instrumente complementare pentru o adaptare a cadrului lor legislativ și pentru cele mai bune practici în domeniul drepturilor omului; observă că recent încheiatul acord UE-Consiliul Europei privind Programul european comun pentru consolidarea reformelor democratice în vecinătatea sudică constituie un exemplu al expertizei complementare a Consiliului Europei în domeniul reformelor constituționale, legale și instituționale;

27. invită instituțiile competente ale UE să depună eforturi pentru a promova respectul și protecția libertății de religie sau credință în ceea ce privește standardele internaționale în domeniul drepturilor omului;

28. invită comisiile sale competente, cum ar fi Subcomisia pentru drepturile omului, Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, să-și intensifice cooperarea cu organismele și instrumentele relevante ale Consiliului Europei și să instituie dialoguri structurate astfel încât să dezvolte o sinergie eficientă și pragmatică între cele două instituții și să utilizeze pe deplin expertiza existentă în acest domeniu;

O abordare cuprinzătoare și eficientă

29. ia act de obiectivul revizuirii, acela de a pune drepturile omului în centrul relațiilor UE cu toate țările terțe; consideră că este esențial ca UE să adopte o abordare eficientă față de partenerii săi prin avansarea unor priorități-cheie specifice referitoare la drepturile omului, democrație și statul de drept, și să își concentreze eforturile pe această abordare, astfel încât să-și canalizeze eforturile în rezultate livrabile și realizabile; constată că, în domeniul drepturilor omului, aceste priorități-cheie ar trebui să includă drepturi fundamentale de bază, precum libertatea de exprimare, libertatea de religie, de conștiință, libertatea de întrunire și de asociere;

30. sugerează ca UE și statele sale membre să adopte ca priorități-cheie drepturile omului, lupta împotriva pedepsei cu moartea și eforturile de combatere a discriminării împotriva femeilor, domenii în care UE a obținut rezultate admirabile și în care experiența sa este suficient de importantă pentru a o împărtăși și pentru a produce rezultate concrete;

31. reamintește că dezvoltarea, democrația și statul de drept sunt condiții prealabile pentru respectarea drepturilor omului, dar nu sunt echivalente cu aceasta, ele interacționând și sprijinindu-se reciproc; invită UE să sprijine instituirea unor idealuri bazate pe principiul democrației și al drepturilor omului în întreaga societate, în special cu scopul de a promova egalitatea de gen și drepturile copilului;

32. salută rolul central al strategiilor de țară privind drepturile omului, care au fost solicitate de mult timp de Parlament, precum și faptul că acestea au fost construite ca un proces cuprinzător ce cuprinde delegațiile UE, șefii de misiune și COHOM; consideră că este esențial să se organizeze ample consultări, în special cu organizațiile locale ale societății civile, cu reprezentanții parlamentelor naționale, cu apărătorii drepturilor omului și cu alte părți interesate și subliniază faptul că este important să se asigure protecția acestora prin punerea în aplicare a unor măsuri în acest sens;

33. consideră că este nevoie de o identificare a priorităților în funcție de fiecare țară, de obiective realiste și de forme de influență politică, ca elemente esențiale pentru o acțiune a UE mai eficientă și pentru mai multe realizări măsurabile; consideră că strategiile de țară privind drepturile omului ar trebui să fie integrate în politica externă și de securitate comună a UE și în politicile comerciale și pentru dezvoltare (atât în cadrul programelor geografice, cât și al celor tematice), pentru asigurarea unui grad mai mare de eficiență, eficacitate și coerență;

34. solicită Comisiei să includă strategiile de țară privind drepturile omului în cadrul programării și implementării tuturor formelor de asistență pentru țările terțe, precum și în documentele de strategie și programele indicative multianuale;

35. recomandă ca prioritățile-cheie conținute în strategiile de țară privind drepturile omului să fie făcute publice, fără a pune în pericol securitatea apărătorilor drepturilor omului și a societății civile din țările în cauză; subliniază faptul că aceste priorități publice ar demonstra angajamentul UE față de drepturile omului în țările terțe și ar oferi sprijin celor care depun eforturi considerabile pentru exercitarea și protejarea drepturilor omului; consideră că Parlamentul ar trebui să aibă acces la strategiile de țară privind drepturile omului și la toate informațiile legate de acestea;

36. subliniază rolul responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI) în domeniul drepturilor omului, astfel cum este menționat în Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011, care face referire, printre altele, la Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; subliniază necesitatea includerii RSI în strategiile UE privind drepturile omului; reamintește faptul că întreprinderile europene și multinaționale au, de asemenea, responsabilități și obligații și salută reafirmarea RSI de către UE; îndeamnă toate întreprinderile să își îndeplinească obligația de a respecta drepturile omului, în conformitate cu principiile directoare ale ONU; salută disponibilitatea Comisiei de a elabora îndrumări în domeniul drepturilor omului pentru întreprinderile mici și mijlocii; invită statele membre să își dezvolte propriile planuri naționale pentru aplicarea principiilor directoare ale ONU și să insiste cu privire la necesitatea ca și statele partenere să adere la standardele RSI recunoscute la nivel internațional, precum orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale și Declarația tripartită a OIM de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială;

37. consideră că acest cadru strategic și planul de acțiune aferent, care acoperă o perioadă de trei ani, va raționaliza obiectivele prioritare pe țări, printre altele, și prin includerea orientărilor tematice ale UE și a strategiilor locale aferente, astfel încât să ofere un cadru coerent pentru toate acțiunile UE; solicită finalizarea rapidă a tuturor strategiilor de țară privind drepturile omului, punerea lor în aplicare rapidă și o evaluare a celor mai bune practici; este convins că aceste strategii vor permite evaluări anuale corecte ale implementării clauzelor privind drepturile omului prevăzute în acordurile-cadru;

38. recomandă, ca parte a strategiilor de țară privind drepturile omului, ca UE să cadă de acord asupra unei liste de „argumente minime” pe care statele sale membre și instituțiile UE să le discute cu părțile omologe relevante din țările terțe, în timpul întâlnirilor și vizitelor, inclusiv la cel mai înalt nivel politic și în timpul summiturilor;

39. îndeamnă instituțiile UE și statele sale membre să încurajeze în continuare țările terțe să includă în mod explicit în legislația lor drepturile femeii și să garanteze respectarea acestora;

40. invită instituțiile competente ale UE să colaboreze cu actorii din domeniul religiei și cu organizațiile religioase și să le ofere acestora asistență în sprijinul libertății religioase și al soluționării conflictelor;

41. salută angajamentul asumat în cadrul strategic de a plasa drepturile omului în centrul relațiilor UE cu țările terțe, inclusiv cu partenerii strategici; invită UE, prin urmare, să adopte concluziile anuale ale Consiliului Afaceri Externe cu privire la partenerii strategici ai UE, în vederea creării unui standard comun pentru statele membre și pentru funcționarii UE referitor la problemele legate de drepturile omului pe care aceștia trebuie să le discute, cel puțin, cu părțile omologe relevante;

42. solicită reînnoirea eforturilor de protejare și sprijinire a apărătorilor drepturilor omului în țările terțe, în special a celor care sunt amenințați sau se tem din cauza angajamentelor lor; așteaptă cu interes măsurile mai flexibile și mai orientate, care vor putea fi adoptate în baza FED pentru a-i proteja pe apărătorii drepturilor omului;

Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația

Clauza privind drepturile omului

43. îndeamnă Comisia să propună o legislație care să solicite companiilor din UE să se asigure că achizițiile lor nu îi sprijină pe cei care generează conflicte sau pe cei care încalcă grav drepturile omului, și anume prin realizarea de controale și audituri cu privire la lanțurile de aprovizionare cu minereuri și prin publicarea rezultatelor acestora; consideră că o procedură obligatorie de precauție pentru companiile din UE, în conformitate cu îndrumările publicate de OCDE, ar proteja reputația întreprinderilor europene și ar spori coerența politicilor UE privind drepturile omului și dezvoltarea, îndeosebi în domeniile în care există numeroase conflicte;

44. recomandă ca Înaltul Reprezentant să pună la baza acestui mecanism recunoașterea riscului potențial al unei țări partenere de a încălca standardele internaționale în domeniul drepturilor omului, introducând în clauză trăsături specifice ale unui veritabil sistem de „alertă rapidă”, precum și stabilirea unui cadru progresiv bazat pe consultare, etape și consecințe, similar cu cel prevăzut în Acordul de la Cotonou și urmând exemplul mecanismului de monitorizare instituit pentru Acordul de parteneriat și cooperare între UE și Turkmenistan; constată că un astfel de sistem, bazat pe dialog, ar putea ajuta la identificarea și abordarea unui mediu în curs de deteriorare și a unor încălcări repetate și/sau sistematice ale drepturilor omului, cu încălcarea dreptului internațional, și va face posibilă discutarea unor măsuri corective într-un cadru juridic obligatoriu; solicită, prin urmare, ca revizuirea să evalueze și rolul, mandatul și obiectivele dialogurilor și consultărilor pe tema drepturilor omului, care ar trebui să fie îmbunătățite;

45. solicită să se evalueze cu regularitate protejarea drepturilor fundamentale ale migranților în țările gazdă și să se acorde o atenție deosebită acestui aspect;

46. salută instituirea de către Parlament a mecanismului de monitorizare a situației drepturilor omului, creat în contextul încheierii Acordului de parteneriat și cooperare între UE și Turkmenistan; recomandă ca mecanisme de monitorizare similare să fie avute în vedere în mod sistematic și în cazul altor acorduri;

47. subliniază decizia din 2009 a Consiliului de a extinde clauza privind drepturile omului și democrația la toate acordurile și de a asigura o legătură între aceste acorduri și acordurile de liber schimb, prin includerea unei „clauze-pasarelă”, dacă este necesar; constată că în Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația se face referire la elaborarea de criterii pentru aplicarea acestui element; constată că extinderea domeniului de aplicare a clauzei privind drepturile omului impune în mod necesar un mecanism clar pentru punerea sa în aplicare la nivel instituțional și politic și că, prin urmare, această clauză trebuie să fie completată de un mecanism de executare operațional; insistă asupra necesității includerii de clauze executorii și nenegociabile privind drepturile omului în toate acordurile încheiate de UE, atât cu țările industrializate, cât și cu cele în curs de dezvoltare, inclusiv în acordurile sectoriale și acordurile privind comerțul și investițiile; consideră că este esențial ca toate țările partenere, în special țările care împărtășesc aceleași puncte de vedere și partenerii strategici cu care UE negociază acorduri, să adopte acest angajament obligatoriu din punct de vedere juridic;

48. constată faptul că Parlamentul nu este implicat în procesul de luare a deciziilor pentru inițierea consultării sau pentru suspendarea unui acord; consideră că, în cazul în care Parlamentul adoptă o recomandare prin care solicită aplicarea clauzei drepturilor omului și a prevederilor capitolului privind dezvoltarea durabilă, Comisia ar trebui să examineze cu atenție dacă toate condițiile prevăzute în acest capitol sunt îndeplinite; evidențiază faptul că, în cazul în care Comisia consideră că aceste condiții nu sunt îndeplinite, aceasta ar trebui să prezinte un raport comisiei competente a Parlamentului;

49. încurajează Înaltul Reprezentant să extindă Raportul anual privind acțiunile UE în domeniul drepturilor omului și al democrației în lume, adăugând un raport privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a Planului de acțiune al UE pentru democrație și drepturile omului, care să includă și aplicarea clauzei privind drepturile omului și democrația în acordurile în vigoare, să conțină o analiză adaptată fiecărui proces de consultare, precum și alte măsuri adecvate inițiate de către Consiliu, SEAE și Comisie, alături de o analiză a eficacității și coerenței acțiunilor întreprinse;

Evaluare de impact cu privire la drepturile omului

50. consideră că UE poate respecta pe deplin obligațiile care îi revin prin Tratatul de la Lisabona și Carta drepturilor fundamentale numai dacă va elabora evaluările de impact cu privire la drepturile omului înainte de negocierile pentru acordurile bilaterale sau multilaterale cu țări terțe;

51. constată că această practică sistematică este singura modalitate de a asigura coerența între legislația primară, acțiunea externă a UE și obligațiile părților terțe în conformitate cu convențiile internaționale, inclusiv Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și standardele de muncă și de mediu recunoscute la nivel internațional;

52. solicită ca evaluările de impact sus-menționate să cuprindă întreaga gamă a drepturilor omului, inclusiv drepturile online, care trebuie înțelese ca un întreg indivizibil;

53. remarcă faptul că aceste evaluări de impact trebuie să se desfășoare într-o manieră independentă, transparentă și participativă, implicând comunitățile potențial interesate;

54. invită Comisia și SEAE să elaboreze o metodologie robustă, care consacră principiile egalității și nediscriminării, astfel încât să se evite orice impact negativ asupra anumitor populații și care să prevadă măsuri preventive sau de remediere, convenite de comun acord, în cazul oricărui impact negativ, înainte de finalizarea negocierilor;

55. atrage atenția în special asupra necesității evaluărilor de impact pentru proiectele a căror implementare implică un risc grav de încălcare a prevederilor Cartei, cum ar fi proiectele legate de sistemul judiciar, de agențiile de control la frontieră și de forțele de poliție și securitate în țările guvernate de regimuri represive;

O politică comparativă

56. subliniază că obiectivele în materie de drepturile omului și democrație necesită criterii specifice, măsurabile, realizabile și publice pentru a evalua gradul de respectare a libertăților fundamentale, a drepturilor omului și a statului de drept; consideră, în acest sens, că UE ar trebui să profite din plin de instrumentele relevante și de expertiza ONU și a Consiliului Europei, inclusiv de aplicarea Convenției europene a drepturilor omului ca element viabil al unui astfel de catalog de referință privind drepturile omului și democrația pentru statele membre ale Consiliului Europei și ar trebui să facă în mod clar diferența între concluziile sale politice și evaluarea juridică și tehnică;

57. recomandă ca SEAE să elaboreze un set de indicatori calitativi și cantitativi, precum și parametri de referință publici specifici fiecărei țări, care ar putea servi ca bază coerentă și solidă în evaluarea anuală a politicilor UE în cadrul strategiilor de țară privind drepturile omului și al dialogurilor privind drepturile omului cu țările terțe; recomandă ca acești parametri să includă, de asemenea, elementele de bază ale normelor de drept internațional privind refugiații, pentru a proteja drepturile refugiaților și ale persoanelor strămutate;

Politica europeană de vecinătate reînnoită

58. reamintește concluziile formulate în urma Primăverii arabe, precum și experiența acumulată în sprijinirea țărilor care fac parte din Parteneriatul estic, atât în timpul, cât și înaintea perioadelor de tranziție ale acestora, inclusiv necesitatea de a modifica politicile anterioare, concentrate în principal pe relațiile cu autoritățile, și de a stabili un parteneriat eficient între UE și guvernele și societățile civile din țările partenere; subliniază în acest sens rolul important al Fondului european pentru democrație nou instaurat, care avea în vedere inițial, deși nu în mod exclusiv, țările vecine ale UE;

59. subliniază importanța creării de programe și a sprijinirii de proiecte care permit contactul între societățile civile din UE și din țările terțe și solicită Comisiei și SEAE să consolideze capacitatea societăților civile de a participa la procesul decizional la nivel local, regional, național și internațional, obiectiv care ar trebui să devină un element central al instrumentelor financiare externe aflate în prezent în curs de revizuire;

60. salută faptul că dialogurile în domeniul drepturilor omului din cadrul Parteneriatului estic sunt completate de seminarii comune ale societății civile și își reafirmă sprijinul pentru Forumul societății civile din cadrul Parteneriatului estic;

61. invită Comisia și SEAE să utilizeze modelul unui mecanism instituționalizat de consultare cu societatea civilă, instituit în Acordul de liber schimb UE-Coreea de Sud ca un punct de plecare pentru dezvoltarea unor mecanisme și mai cuprinzătoare pentru toate acordurile;

62. înțelege că fundamentul noii abordări a UE este consolidarea societăților prin intermediul responsabilității naționale active, astfel încât să se sprijine capacitatea acestora de a participa la adoptarea deciziilor publice și a proceselor democratice de guvernare;

63. salută noile inițiative precum FED și Facilitatea pentru societatea civilă care sporesc accesul la sprijinul UE, îndeosebi pentru organizațiile societății civile, și care pot stimula o abordare a UE mai strategică și mai politică în ceea ce privește democratizarea, prin furnizarea unei asistențe contextualizate, flexibile și rapide, în vederea facilitării tranziției democratice în țările partenere;

64. constată că, deși se preconiza că evenimentele din Primăvara arabă vor aduce o transformare pro-democratică, în multe cazuri acestea au afectat drepturile și libertățile minorităților religioase; condamnă cu fermitate, așadar, toate actele de violență îndreptate împotriva creștinilor, a evreilor, a musulmanilor sau a altor comunități religioase, precum și toate formele de discriminare și intoleranță îndreptate împotriva persoanelor credincioase, a apostaților sau a ateilor, bazate pe criterii ce țin de religie sau de credință; subliniază încă o dată, în conformitate cu rezoluțiile sale anterioare, că libertatea de gândire, de conștiință și de religie reprezintă un drept fundamental al omului;

65. subliniază că evenimentele din cadrul Primăverii arabe au scos în evidență anumite deficiențe în cadrul politicilor UE care vizau această regiune, inclusiv în ceea ce privește situația tinerilor care se confruntă cu șomajul în masă și cu lipsa de oportunități în țările lor; salută totuși deschiderea față de o nouă abordare și insistă asupra necesității de a accelera punerea în aplicare a proiectelor și programelor de schimb aflate în desfășurare, care includ printre beneficiarii lor tinerii din țările Primăverii arabe, în special proiectele și programele inițiate în cadrul Uniunii pentru Mediterana;

66. subliniază necesitatea de a crea programe de schimb sau de a lansa programe europene pentru tinerii din țările Primăverii arabe, precum și necesitatea unui proces de reflecție susținut de societatea civilă cu privire la cauzele și consecințele necunoașterii problemelor, în principal a celor de natură economică și socială, cu care se confruntă aceste societăți;

67. sugerează crearea unor programe de schimb sau deschiderea programelor europene pentru tinerii din țările terțe;

68. subliniază faptul că legăturile strânse cu societatea civilă din țările Primăverii arabe și din țările Parteneriatului estic, consolidate, printre altele, prin programe de schimb, practică profesională în cadrul instituțiilor UE și ale statelor membre și burse în cadrul universităților europene, sunt indispensabile pentru viitoarea dezvoltare și consolidare a democrației în țările respective;

69. subliniază că o astfel de reflecție susținută de societatea civilă ar putea fi consolidată prin stabilirea unei Convenții a tineretului euro-arab sau a unei Convenții a tineretului din Europa, Orientul Mijlociu și Africa de Nord/ a tineretului Euro-mediteraneean;

70. subliniază faptul că situația femeilor în țările Primăverii arabe este adesea esențială pentru evaluarea progresului în domeniul democrației și al drepturilor omului și că garantarea drepturilor femeilor ar trebui să constituie o parte esențială a acțiunii UE față de aceste țări; reamintește, de asemenea, faptul că democrația presupune participarea deplină a femeilor la viața publică, astfel cum se prevede în instrumentele internaționale și regionale, precum Protocolul la Carta africană a drepturilor omului și popoarelor referitor la drepturile femeilor în Africa;

71. subliniază rolul fundamental al instituțiilor naționale în domeniul drepturilor omului, precum și al cooperării acestor organisme, atât în statele membre, cât și la nivelul țărilor vecine ale UE; încurajează inițiativele care au ca scop transferul de bune practici, coordonarea și stimularea cooperării dintre instituțiile naționale în domeniul drepturilor omului din statele membre și din țările învecinate, precum programul 2009-2013 de cooperare dintre mediatorii din țările membre ale Parteneriatului estic care a fost creat în comun de către mediatorul polonez și mediatorul francez în vederea consolidării capacității funcției mediatorilor, a organismelor guvernamentale și a organizațiilor neguvernamentale din țările membre ale Parteneriatului estic, pentru protejarea drepturilor individuale și pentru construirea statelor democratice bazate pe supremația legii; subliniază nevoia ca astfel de acțiuni să fie coordonate în cadrul instituțiilor UE și ca instituțiile UE să se bazeze pe experiența dobândită în acest domeniu; subliniază necesitatea de a încuraja crearea de instituții naționale în domeniul drepturilor omului în țările vecine ale UE ale căror sisteme juridice nu includ astfel de organisme;

72. insistă ca Înaltul Reprezentant și Comisia să implementeze cu convingere politica europeană de vecinătate reînnoită, prin aplicarea la fel de atentă a principiilor „mai mult pentru mai mult” și „mai puțin pentru mai puțin”;

73. consideră că, în cazul țărilor care, în urma evaluării, nu fac progrese clare în ceea ce privește democrația veritabilă și schimbările sociale și instituționale adânc înrădăcinate, inclusiv statul de drept, ar trebui să se reducă sprijinul Uniunii, fără a aduce atingere sprijinului pentru societatea civilă în aceste țări, în conformitate cu obiectivele acestei politici, în special dacă țările respective încalcă anumite principii fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare, de religie sau de convingere, egalitatea de gen, libertatea de conștiință, libertatea de întrunire și de asociere;

74. este preocupat de perpetuarea unor atitudini trecute, prin care sunt acordate recompense politice excesive pentru măsurile luate de guvernele partenere, fapt care nu contribuie la realizarea directă a obiectivelor;

75. salută inițiativa de a introduce în politica de dezvoltare o perspectivă bazată pe drepturile omului și observă că o astfel de perspectivă trebuie să se bazeze pe indivizibilitatea drepturilor omului, fiind ferm convins că în centrul obiectivelor de cooperare trebuie să se afle oamenii și bunăstarea lor și nu guvernele; subliniază faptul că, în acest context, coerența politicilor în favoarea dezvoltării trebuie să fie înțeleasă ca o contribuție la realizarea deplină a obiectivelor în domeniul drepturilor omului, astfel încât diferitele politici ale UE să nu se submineze reciproc în această privință;

76. salută noua inițiativă „Voluntarii UE în materie de ajutor umanitar” care, din 2014 până în 2020 va crea posibilitatea ca aproximativ 10 000 de europeni să participe la nivel mondial în operațiuni umanitare, în locurile unde ajutorul umanitar este cel mai imperios necesar și să demonstreze solidaritatea europeană, oferind ajutor concret comunităților lovite de dezastre naturale sau provocate de om;

Responsabilitate interinstituțională comună

77. consideră că acest cadru strategic și planul de acțiune corespunzător sunt deosebit de importante, deoarece reprezintă un angajament comun susținut de către Înaltul Reprezentant, Consiliu, Comisie și de statele membre; salută recunoașterea rolului de lider jucat de Parlamentul European în promovarea drepturilor omului și a democrației; se așteaptă ca Parlamentul să fie implicat în mod corespunzător în etapa de punere în aplicare a planului de acțiune, printre altele prin medierea de schimburi în cadrul grupului de contact privind drepturile omului, care reunește SEAE, serviciile relevante ale Consiliului și ale Comisiei, Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului și Subcomisia pentru drepturile omului și Comisia pentru afaceri externe ale PE;

78. recomandă ca Parlamentul să dezvolte relații mai dinamice cu delegațiile UE, bazate pe contacte și schimburi de informații regulate, prin intermediul rapoartelor privind progresele înregistrate, care să reflecte o „agendă favorabilă schimbării” în domeniul drepturilor omului și al democrației și obiectivele și etapele-cheie definite în planul de acțiune;

79. se angajează să asigure o monitorizare mai sistematică a rezoluțiilor sale referitoare la drepturile omului și la cazurile individuale privind drepturile omului, prin dezvoltarea unui mecanism de monitorizare cu sprijinul unității înființate recent „Acțiuni în favoarea drepturilor omului”, și recomandă o mai mare cooperare între Subcomisia pentru drepturile omului, Comisia pentru bugete, Comisia pentru control bugetar și celelalte comisii competente ale PE, precum și cu Curtea de Conturi, pentru a se asigura că obiectivele de analiză strategică sunt dublate de un sprijin financiar adecvat din partea Uniunii;

80. recomandă ca Parlamentul să-și îmbunătățească propriile proceduri în ceea ce privește problematica drepturilor omului și să își sporească eforturile pentru integrarea eficientă a drepturilor omului în cadrul propriilor sale structuri și procese în vederea garantării faptului că drepturile omului și democrația se află în centrul tuturor acțiunilor și politicilor parlamentare, inclusiv prin revizuirea orientărilor sale privind promovarea drepturilor omului și a democrației destinate delegațiilor interparlamentare ale PE;

81. este de părere că fiecare delegație permanentă și fiecare comisie competentă a Parlamentului ar trebui să aibă un membru, preferabil selectat din rândul președintelui și al vicepreședinților săi, având ca sarcină specială monitorizarea portofoliului drepturilor omului în regiunea, țara sau zona tematică respectivă și consideră, de asemenea, că persoanele desemnate ar trebui să raporteze în mod regulat Subcomisiei parlamentare pentru drepturile omului;

82. recomandă ca delegațiile PE care organizează misiuni în țări în care situația drepturilor omului este îngrijorătoare să aibă deputați a căror sarcină specială să fie abordarea chestiunilor în domeniul drepturilor omului din regiunea sau țara respectivă și ca acești deputați să raporteze Subcomisiei pentru drepturile omului a Parlamentului;

83. solicită sporirea cooperării în domeniul drepturilor omului cu parlamentele naționale ale statelor membre;

84. subliniază necesitatea unei îmbunătățiri a modelului pentru dezbaterile în plen privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept, pentru a permite mai multe dezbateri cu participarea mai largă a deputaților, consultări cu societatea civilă pe parcursul procesului de elaborare a normelor, un grad mai mare de reacție la încălcările drepturilor omului și la alte evenimente neprevăzute pe teren și subliniază necesitatea unei monitorizări mai eficiente a consecințelor dezbaterilor și rezoluțiilor anterioare;

85. subliniază nevoia unei utilizări mai bune a potențialului rețelei Premiului Saharov de către PE și celelalte instituții alte UE;

86. recomandă ca Parlamentul, în cooperare cu parlamentele naționale ale statelor membre ale UE, să organizeze un eveniment anual dedicat apărătorilor drepturilor omului, la care să participe apărători ai drepturilor omului din întreaga lume, care ar oferi Parlamentului oportunitatea de a-și manifesta în fiecare an sprijinul în favoarea acestora și de a-i ajuta să își promoveze dreptul de a-și susține și exercita drepturile în propriile lor țări;

87. solicită aplicarea concretă a articolului 36 din TUE, pentru a se asigura că opiniile Parlamentului sunt luate în considerare atunci când este vorba de măsurile luate în urma rezoluțiilor și recomandă un dialog mai ferm în această privință;

88. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciul European pentru Acțiune Externă, ​​precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Consiliului Europei.

(1)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0126.

(2)

Texte adoptate, P7_TA(2011)0021.

(3)

JO C 290 E, 29.11.2006, p. 107.

(4)

Texte adoptate, P7_TA(2011)0334.

(5)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0018.

(6)

JO C 303, 14.12.2007, p.1.

(7)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0250.

(8)

Documentul Consiliului 17944/11.

(9)

Documentul Consiliului 18764/11.

(10)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0113.

(11)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0061.


AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare (9.10.2012)

destinat Comisiei pentru afaceri externe

referitor la revizuirea strategiei UE privind drepturile omului

(2012/2062(INI))

Raportor: Alf Svensson

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru afaceri externe, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  reafirmă că drepturile și libertățile universale ale omului, așa cum sunt stipulate în Declarația Universală a Drepturilor Omului, se aplică fiecărei ființe umane, indiferent de circumstanțe sau situații, religie sau convingere, sex, rasă sau origine etnică, vârstă, dizabilitate, orientare sexuală și identitate de gen;

2.  invită Comisia și SEAE să își respecte angajamentul privind aplicarea unei abordări bazate pe drepturile omului în cadrul întregului proces de cooperare pentru dezvoltare;

3.  îndeamnă UE să își mențină și să își onoreze rolul de lider în apărarea drepturilor omului în lume prin utilizarea eficientă, consecventă și echilibrată a tuturor instrumentelor disponibile pentru promovarea și protecția drepturilor omului și prin eficacitatea politicii sale privind asistența pentru dezvoltare;

4.  subliniază importanța coerenței politicilor în favoarea dezvoltării pentru a garanta că politicile UE din toate domeniile permit respectarea din ce în ce mai mare a drepturilor ale omului, garantând, totodată, faptul că nicio politică a UE nu încalcă drepturile omului;

5.  solicită Comisiei să includă strategii de țară privind drepturile omului în cadrul programării și implementării tuturor formelor de asistență pentru țările terțe, precum și în documentele de strategie și programele indicative multianuale;

6.  solicită includerea unei evaluării a drepturilor omului în implementarea modalităților de acordare de ajutor ale UE, în special în ceea ce privește sprijinul bugetar;

7.  solicită reînnoirea eforturilor de protejare și sprijinire a apărătorilor drepturilor omului în țările terțe, în special a celor care sunt amenințați sau se tem din cauza angajamentelor lor; așteaptă cu interes măsurile mai flexibile și mai orientate, care vor putea fi adoptate în baza Fondului european pentru democrație (FED) pentru a-i proteja pe apărătorii drepturilor omului;

8.  reamintește că dezvoltarea, democrația și statul de drept sunt condiții pentru respectarea drepturilor omului, dar nu sunt echivalente cu aceasta, aceste interacționând și sprijinindu-se reciproc; invită UE să sprijine instituirea unor idealuri bazate pe principiul democrației și al drepturilor omului în întreaga societate, în special cu scopul de a promova egalitatea de gen și drepturile copilului;

9.  insistă asupra necesității includerii de clauze executorii și nenegociabile privind drepturile omului în toate acordurile încheiate de Uniunea Europeană cu țările terțe;

10. subliniază faptul că, recent numitul Reprezentant Special al UE pentru drepturile omului trebuie să țină seama de tematica dezvoltării în toate acțiunile organizate în vederea promovării drepturilor omului în lume; în acest sens, se așteaptă la o colaborare strânsă cu Parlamentul European și comisiile sale competente;

11. invită Comisia și SEAE − în contextul Convenției ONU cu privire la drepturile copilului și al necesitatea de a asigura o protecție maximă a drepturilor prevăzute de aceasta și de a preveni diminuarea lor − să acorde o atenție specială ierarhizării nevoilor copiilor, atât băieți cât și fete, sub forma unor măsuri speciale de protecție și îngrijire, pe baza Convenției cu privire la drepturile copilului și a Declarației drepturilor copilului;

12. condamnă cu fermitate mutilarea genitală a femeilor (MGF) considerând-o o încălcare a integrității corporale a femeilor și fetelor și îndeamnă Comisia și SEAE să acorde o atenție specială acestor practici tradiționale vătămătoare în strategia de combatere a violenței împotriva femeilor.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

9.10.2012

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

22

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Thijs Berman, Ricardo Cortés Lastra, Corina Crețu, Leonidas Donskis, Catherine Grèze, Eva Joly, Filip Kaczmarek, Miguel Angel Martínez Martínez, Gay Mitchell, Norbert Neuser, Bill Newton Dunn, Maurice Ponga, Jean Roatta, Michèle Striffler, Alf Svensson, Eleni Theocharous, Patrice Tirolien, Ivo Vajgl, Anna Záborská, Iva Zanicchi

Membri supleanți prezenți la votul final

Cristian Dan Preda, Patrizia Toia


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

6.11.2012

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

59

0

4

Membri titulari prezenți la votul final

Pino Arlacchi, Franziska Katharina Brantner, Frieda Brepoels, Elmar Brok, Tarja Cronberg, Mário David, Marietta Giannakou, Ana Gomes, Takis Hadjigeorgiou, Anna Ibrisagic, Liisa Jaakonsaari, Jelko Kacin, Tunne Kelam, Evgeni Kirilov, Maria Eleni Koppa, Andrey Kovatchev, Eduard Kukan, Vytautas Landsbergis, Ryszard Antoni Legutko, Sabine Lösing, Ulrike Lunacek, Mario Mauro, Francisco José Millán Mon, Alexander Mirsky, María Muñiz De Urquiza, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Norica Nicolai, Justas Vincas Paleckis, Pier Antonio Panzeri, Ioan Mircea Pașcu, Alojz Peterle, Bernd Posselt, Hans-Gert Pöttering, Cristian Dan Preda, Fiorello Provera, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Nikolaos Salavrakos, Jacek Saryusz-Wolski, György Schöpflin, Marek Siwiec, Laurence J.A.J. Stassen, Charles Tannock, Inese Vaidere, Geoffrey Van Orden, Sir Graham Watson, Boris Zala, Karim Zéribi

Membri supleanți prezenți la votul final

Laima Liucija Andrikienė, Marije Cornelissen, Véronique De Keyser, Metin Kazak, Norbert Neuser, Marietje Schaake, Alf Svensson, László Tőkés, Ivo Vajgl, Alejo Vidal-Quadras

Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

Leonidas Donskis, Jolanta Emilia Hibner, Karin Kadenbach, Rui Tavares, Róża Gräfin von Thun und Hohenstein, Peter Šťastný

Aviz juridic - Politica de confidențialitate