RAPORT referitor la transpunerea și aplicarea Directivei 2004/113/CE a Consiliului de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii

25.2.2013 - (2010/2043(INI))

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen
Raportoare: Zita Gurmai

Amendamente

• 001-001 (PDF - 84 KB)
• 001-001 (DOC - 147 KB)

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la transpunerea și aplicarea Directivei 2004/113/CE a Consiliului de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii

(2010/2043(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 19 alineatul (1) și articolul 260 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–   având în vedere Directiva 2004/113/CE din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii[1],

–   având în vedere Orientările Comisiei din 22 decembrie 2011 privind aplicarea Directivei 2004/113/CE a Consiliului în sectorul asigurărilor, în urma Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-236/09 (Test-Achats)[2],

–   având în vedere Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 1 martie 2011 în cauza C-236/09 (Test-Achats)[3],

–   având în vedere raportul rețelei europene de experți judiciari în domeniul egalității de gen din decembrie 2010 intitulat „Normele UE privind egalitatea de gen: modul de transpunere a acestora în legislația națională”,

–   având în vedere raportul rețelei europene de experți judiciari în domeniul egalității de gen din iulie 2009 intitulat „Discriminarea pe criterii de sex în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii și transpunerea Directivei 2004/113/CE”,

–   având în vedere raportul rețelei europene de experți judiciari în domeniul egalității de gen din iunie 2011 intitulat „Persoanele transsexuale și intersexuale: discriminarea pe criterii de sex, identitate de gen și exprimare a genului”,

–   având în vedere rezoluția sa din 30 martie 2004 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii[4],

–   având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la evaluarea rezultatelor foii de parcurs privind egalitatea dintre femei și bărbați (2006-2010) și recomandările pentru viitor[5],

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0044/2013),

A. întrucât directiva interzice deopotrivă discriminarea directă și indirectă pe criterii de sex în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii care se află la dispoziția publicului, atât în sectorul public, cât și în cel privat;

B.  întrucât directiva abordează aspecte legate de discriminarea pe criterii de sex în afara pieței forței de muncă;

C. întrucât este interzis, de asemenea, tratamentul mai puțin favorabil al femeilor pe motive de sarcină și maternitate, precum și hărțuirea și hărțuirea sexuală și impunerea abordării unui comportament discriminatoriu atunci când se oferă sau se furnizează bunuri sau servicii;

D. întrucât, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, pentru măsurile necesare în vederea combaterii discriminării pe criterii de sex se va aplica o procedură legislativă specială care implică unanimitate în Consiliu și aprobarea Parlamentului [articolul 19 alineatul (1) TFUE];

E.  întrucât, conform informațiilor disponibile, directiva a fost transpusă în majoritatea statelor membre, fie prin adoptarea unor noi acte legislative, fie prin modificarea legislației existente în acest domeniu;

F.  întrucât în unele state membre transpunerea a fost incompletă sau termenul-limită al transpunerii a fost amânat;

G. întrucât, în unele cazuri, legislația națională merge mai departe decât impune directiva și acoperă și domeniul educației sau discriminarea în media și publicitate;

H. întrucât clauza de „opt-out” prevăzută la articolul 5 alineatul (2) din directivă a creat incertitudini juridice și potențiale provocări de ordin juridic pe termen lung;

I.   întrucât raportul Comisiei privind aplicarea, care, conform directivei, trebuia prezentat în 2010, a fost amânat pentru 2014 cel târziu;

J.   întrucât în Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 1 martie 2011 în cauza C-236/09 (cauza Test-Achats) se afirmă că articolul 5 alineatul (2) din directivă, care prevede o derogare pentru serviciile de asigurări și pentru serviciile financiare conexe, este contrar realizării obiectivului egalității de tratament între femei și bărbați și este incompatibil cu Carta drepturilor fundamentale a UE;

K. întrucât dispoziția respectivă este, prin urmare, considerată caducă după expirarea unei perioade de tranziție corespunzătoare, în acest caz începând de la 21 decembrie 2012;

L.  întrucât, în data de 22 decembrie 2011, Comisia a publicat orientări fără caracter obligatoriu având ca scop clarificarea situației cu privire la societățile de asigurări și serviciile financiare conexe;

M. întrucât, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, discriminarea împotriva persoanelor transgen și discriminarea bazată pe identitatea de gen pot fi considerate discriminare pe motive de sex[6] în cadrul politicilor și legislației din domeniul egalității între bărbați și femei,

1.  regretă faptul că Comisia nu și-a prezentat raportul privind aplicarea Directivei 2004/113/CE a Consiliului sau nu a publicat date actualizate cu privire la procesele naționale de punere în aplicare aflate în derulare;

2.  recunoaște că se poate ca Hotărârea Test-Achats să fi avut un impact asupra proceselor de punere în aplicare ale statelor membre, însă constată că doar acest fapt nu poate justifica nepublicarea la timp a raportului impus de directivă;

3.  invită Comisia să își publice raportul și toate datele disponibile cu toată promptitudinea posibilă;

4.  invită Comisia și statele membre să ia măsuri concrete pentru a explica directiva și impactul său, cu exemple concrete, pentru a se asigura că atât femeile, cât și bărbații pot utiliza pe deplin și în mod adecvat directiva, ca instrument eficient de protecție a drepturilor lor referitoare la egalitatea de tratament în ceea ce privește accesul la toate bunurile și serviciile;

5.  salută Hotărârea Test-Achats, dar consideră că aceasta a creat o incertitudine permanentă pe piața asigurărilor; se așteaptă ca elaborarea unor criterii unice pentru ambele sexe să ducă la stabilirea de prețuri pe baza unor factori de risc multipli, care să reflecte în mod corect nivelul de risc al fiecărei persoane, indiferent de gen, și să identifice orice posibilă discriminare pe criterii de gen;

6.  consideră că orientările publicate de Comisie – în lipsa unui efect obligatoriu sau legislativ – nu au înlăturat pe deplin această incertitudine;

7.  invită Comisia să ia măsuri practice pentru a aborda problema, prin propunerea unui nou text legislativ care să fie în deplină conformitate cu orientările;

8.  observă că industria asigurărilor ar trebui să depună în continuare eforturi în vederea reorganizării primelor în concordanță cu criterii unice pentru ambele sexe, prin aplicarea unor calcule actuariale bazate pe alți factori;

9.  invită Comisia să inițieze un dialog neoficial cu industria asigurărilor cu privire la evaluarea riscurilor;

10. invită Comisia să prezinte metodologia pe care o va utiliza pentru a măsura efectele hotărârii Test-Achats asupra stabilirii prețurilor în sectorul asigurărilor;

11. invită Comisia să analizeze chestiunea acordând atenție și politicii privind protecția consumatorilor;

12. invită Comisia și statele membre să urmărească îndeaproape evoluțiile de pe piața asigurărilor și, dacă există semne de discriminare indirectă de facto, să adopte toate măsurile necesare pentru a soluționa problema și pentru a evita impunerea unor prețuri mai mari nejustificate;

13. subliniază faptul că directiva nu se limitează la domeniul asigurărilor și că domeniul de aplicare mai larg și potențialul său de progres în ceea ce privește accesul la bunurile și serviciile din domeniul public și din domeniul privat trebuie explicate în detaliu pentru a permite atât femeilor, cât și bărbaților să-i înțeleagă pe deplin dimensiunea și obiectivul și, prin urmare, să utilizeze în mod adecvat caracteristicile și posibilitățile sale;

14. constată că prevederea referitoare la inversarea sarcinii probei a fost pusă în aplicare în majoritatea legislațiilor naționale în statele membre; invită Comisia să monitorizeze aplicarea acestei prevederi în toate statele membre;

15. invită Comisia să ia în considerare cazurile de discriminare legate de sarcină, planurile de a deveni mamă și maternitate în ceea ce privește, de exemplu, sectorul locuințelor (închirierea) sau dificultățile în obținerea de împrumuturi, precum și în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii medicale, în special accesul la servicii de sănătate reproductivă și la tratamente în vederea schimbării sexului disponibile în mod legal;

16. invită Comisia să monitorizeze deosebit de strict orice discriminare legată de alăptare, inclusiv orice eventuală discriminare legată de accesul la bunuri și servicii în spațiile și zonele publice;

17. invită Comisia să monitorizeze punerea în practică și aplicarea directivei în ceea ce privește femeile însărcinate solicitante de azil care așteaptă rezultatul cererii lor de azil, pentru a se asigura că aceste femei sunt acoperite de contractele și produsele în cauză;

18. observă cu dezamăgire că în unele state membre femeile antreprenori, în special mamele singure, sunt discriminate în mod frecvent atunci când încearcă să obțină împrumuturi sau credite pentru afacerile lor și încă se confruntă cu obstacole pe baza stereotipurilor de gen;

19. invită Comisia să aibă în vedere includerea conținutului media și al publicității în domeniul de aplicare al directivei, luând în considerare importanța acestuia, precum și importanța educației în crearea, reținerea și dezvoltarea stereotipurilor bazate pe gen și, de asemenea, în accentuarea sexualizării fetelor;

20. invită Comisia să adune cele mai bune practici și să le pună la dispoziția statelor membre în vederea furnizării resurselor necesare pentru susținerea acțiunii pozitive și asigurarea unei mai bune puneri în aplicare a prevederilor respective la nivel național;

21. atrage atenția asupra lipsei eficacității unor organisme de promovare a egalității din cauza absenței capacității reale de a acționa, a personalului insuficient și a lipsei de resurse financiare adecvate;

22. invită Comisia să monitorizeze în mod adecvat și precis situația „organismelor de promovare a egalității” create după intrarea în vigoare a directivei și să verifice dacă au fost îndeplinite toate condițiile prevăzute de legislația UE; accentuează în special faptul că actuala criză economică nu poate fi utilizată ca justificare pentru lacunele legate de funcționarea corespunzătoare a organismelor de promovare a egalității;

23. subliniază nevoia de date și de mai multă transparență din partea Comisiei cu privire la procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor aflate în curs și la măsurile luate;

24. invită Comisia să creeze o bază de date publică cu legislație și jurisprudență referitoare la discriminarea pe criterii de gen; insistă asupra nevoii de îmbunătățire a protecției victimelor discriminării pe criterii de gen;

25. subliniază nevoia de sprijin financiar și de coordonare la nivelul UE pentru formarea suplimentară a practicienilor în domeniul dreptului activi în sectorul discriminării pe criterii de gen, luând în considerare rolul pe care îl au instanțele naționale;

26. subliniază nevoia transpunerii în timp util a directivei în toate statele membre;

27. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

• [1]  JO L 373, 21.12.2004, p. 37.
• [2]  JO C 11, 13.1.2012, p. 1.
• [3]  JO C 130, 30.4.2011, p. 4.
• [4]  JO C 103, 29.4.2004, p. 34.
• [5]  JO C 236E, 12.8.2011, p. 87.
• [6]  Cauza C-13/94, P./S. și Cornwall County Council; cauza C-117/01, K.B./National Health Service Pensions Agency și Secretary of State for Health; cauza C-423/04, Sarah Margaret Richards/Secretary of State for Work and Pensions.

EXPUNERE DE MOTIVE

Context general

Directiva 2004/113/CE de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii (denumită în continuare „directiva”) a constituit o etapă importantă în dezvoltarea legislației UE privind egalitatea de gen, în momentul intrării sale în vigoare la 21 decembrie 2004.

De fapt, directiva abordează egalitatea de gen și discriminarea pe criterii de sex în afara domeniului ocupării forței de muncă pentru prima dată la nivelul UE. Directiva interzice deopotrivă discriminarea directă și indirectă pe criterii de sex în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii care se află la dispoziția publicului, atât în sectorul public, cât și în cel privat. De asemenea, este interzis tratamentul mai puțin favorabil al femeii pe motive de sarcină și maternitate, precum și hărțuirea și hărțuirea sexuală și impunerea abordării unui comportament discriminatoriu atunci când se oferă sau se furnizează bunuri sau servicii. Temeiul juridic al directivei l-a constituit fostul articol 13 din Tratatul CE.

Termenul-limită de punere în aplicare a directivei de către statele membre a fost 21 decembrie 2007 și, potrivit articolului 17 din textul acesteia, Comisia Europeană trebuia să întocmească un raport de sinteză în vederea evaluării acestei puneri în aplicare până la data de 21 decembrie cel târziu.

Cu toate acestea, după mai multe întârzieri, Comisia Europeană a informat raportoarea că acest raport de punere în aplicare nu va fi redactat mai devreme de anul 2014. În ciuda faptului că raportoarea și-a exprimat în repetate rânduri dezamăgirea și a subliniat nevoia urgentă a prezentării unui raport de punere în aplicare și a unor date precise și recente în vederea evaluării transpunerii directivei, această amânare a fost confirmată. Comisia Europeană a explicat că consecințele hotărârii Test-Achats (a se vedea mai jos) au schimbat prioritățile și că modificările induse pentru sectorul asigurărilor au făcut ca un raport de punere în aplicare să fie prematur. În opinia raportoarei, nevoia prezentării acestui raport este în continuare foarte mare, deoarece multe alte aspecte ale transpunerii directivei necesită o analiză adecvată în timp util.

Serviciile de asigurări și serviciile financiare conexe și hotărârea Test-Achats

Directiva s-a dovedit a fi controversată în ceea ce privește utilizarea criteriului sex ca factor în calcularea primelor și a prestațiilor în domeniul serviciilor de asigurare și al serviciilor financiare conexe. Articolul 5 alineatul (1) din directivă prevede că aceasta nu trebuie să conducă la crearea, pentru cei asigurați, a unor diferențe în materie de prime și prestații. Cu toate acestea, prin derogare de la norma generală, articolul 5 alineatul (2) a oferit statelor membre posibilitatea de a decide înainte de 21 decembrie 2007 dacă permit diferențe proporționale în materie de prime și prestații pentru cei asigurați, în cazul în care criteriul sex reprezintă un factor determinant în evaluarea riscurilor, pe baza datelor actuariale și statistice pertinente și precise. Această derogare a fost acordată fără nicio limită temporală.

Toate statele membre s-au folosit de această derogare pentru unul sau mai multe tipuri de asigurări (în special în asigurările de viață/anuități). Cu toate acestea, un litigiu referitor la legalitatea derogării pentru asigurările de viață din legislația națională a Belgiei a dus la hotărârea Curții Europene de Justiție în cauza Test-Achats (C-236/09) din 1 martie 2011.

Conform acestei hotărâri, articolul 5 alineatul (2) din această directivă este contrar realizării obiectivului privind egalitatea de tratament între femei și bărbați și este incompatibil cu Carta drepturilor fundamentale a UE. Ca urmare, prevederea respectivă este considerată caducă după expirarea unei perioade de tranziție corespunzătoare, respectiv începând de la 21 decembrie 2012.

Această hotărâre are consecințe economice semnificative, care sunt dificil de evaluat; relația dintre sex, gen și produsele de asigurări devine mai complicată atunci când se ține cont și de multitudinea de produse de pe piață; tratamentul diferențiat în ceea ce privește prețul asigurărilor se aplică, în principiu, pe baza unor factori determinanți obiectivi, iar până în prezent s-a considerat în acest sector că genul este un astfel de factor.

În ceea ce privește consumatorii, principalele preocupări sunt: se preconizează o creștere imediată a primelor de asigurare de viață și de asigurări de răspundere civilă auto, în special pentru femei.

Care sunt consecințele sociale ce vor rezulta în urma potențialei creșteri a costurilor? Această hotărâre ar putea avea un impact semnificativ și asupra pensiilor private și a sistemelor de economii și, în general, un impact asupra discuției mai extinse referitoare la cât de adecvate sunt pensiile.

Având în vedere perioada scurtă de tranziție, Comisia a subliniat că, în opinia sa, nu este necesară o modificare a legislației și a publicat orientări privind punerea în aplicare sub forma unei comunicări în data de 22 decembrie 2011.

În opinia raportoarei, există o nevoie clară de securitate juridică, iar orientările nu sunt suficiente pentru a asigura securitatea și coerența necesare în aplicarea pe termen lung.

Perspectivă generală privind transpunerea

Conform informațiilor disponibile[1], directiva a fost transpusă în majoritatea statelor membre, fie prin adoptarea de noi acte legislative, fie prin modificarea legislației existente în acest domeniu. În unele cazuri, legislația națională merge mai departe decât impune directiva și acoperă și domeniul educației sau discriminarea în media și publicitate[2].

În unele state membre, transpunerea a fost incompletă sau termenul-limită al transpunerii a fost amânat. Lipsa de claritate a legislației naționale sau chiar caracterul abstract și vag al acesteia au fost, de asemenea, aduse în discuție ca aspecte problematice.

Discriminarea pe criterii de sex privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii

Există o serie de chestiuni care ar avea nevoie de o atenție deosebită, întrucât există diferențe semnificative între statele membre în ceea ce privește discriminarea privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii, interpretarea definițiilor sau limitele aplicării, care se reflectă și în jurisprudența națională.

Au fost raportate cazuri de discriminare legate de sarcină și maternitate cu privire, de exemplu, la sectorul locuințelor (închiriere) sau dificultăți la obținerea unor împrumuturi. Accesul la produse și servicii medicale s-a dovedit, de asemenea, problematic, în special accesul la serviciile de sănătate reproductivă disponibile în mod legal.

Un aspect care trebuie încă abordat de câteva state membre în legislațiile naționale este discriminarea legată de alăptare. Chiar dacă directiva în sine nu reglementează discriminarea împotriva părinților, această formă de discriminare, strâns legată de maternitate, a fost subliniată ca fiind problematică, în special în ceea ce privește accesul la spațiile publice, transportul în comun sau lipsa facilităților pentru părinții cu copii mici sau copii cu handicap.

Conform informațiilor disponibile, au fost raportate puține cazuri de hărțuire/hărțuire sexuală în afara locului de muncă. Din această perspectivă ar trebui tratate și conținutul mijloacelor de informare și al publicității, pentru moment aflate în afara domeniului de aplicare, având în vedere importanța acestor domenii în ceea ce privește educația și rolul important pe care îl joacă în crearea, menținerea, reactivarea și dezvoltarea de stereotipuri bazate pe gen.

Acțiunea pozitivă, tratamentul mai favorabil în ceea ce privește sarcina

Majoritatea legislațiilor naționale oferă posibilitatea de acțiune pozitivă, dar gradul și măsura în care această acțiune pozitivă este permisă variază. Identificarea bunelor practici și asigurarea accesului statelor membre la acestea, precum și furnizarea resurselor necesare pentru sprijinirea acțiunii pozitive ar garanta o punere în aplicare mai bună la nivel național a dispozițiilor respective.

În câteva state membre există dispoziții mai favorabile referitoare la protecția femeilor în ceea ce privește sarcina și maternitatea, dar una dintre problemele subliniate este că, în unele cazuri, simpla copiere a dispozițiilor directivei în legislația națională duce la ambiguitate cu privire la punerea în aplicare.

Sarcina probei, organisme de promovare a egalității

Directiva prevede inversarea sarcinii probei, învinuitul fiind cel care trebuie să demonstreze că nu a existat o încălcare a principiului egalității de tratament pe baza dovezilor aduse de victimă. Această prevedere a fost pusă în aplicare în majoritatea legislațiilor naționale în contextul accesului la bunuri și servicii și a generat jurisprudență la nivel național.

Această directivă creează organisme în domeniul egalității pentru a promova egalitatea de tratament.

Principala problemă întâmpinată este că, deși cele mai multe statele membre au creat „organisme de promovare a egalității”, nu se îndeplinesc toate condițiile prevăzute de legislația UE (în ceea ce privește capacitatea acestora de a executa sarcini în mod independent, competențele lor etc.).

Recomandări

Scopul acestui raport este de a evalua consecințele și gradul de punere în aplicare a Directivei 2004/113/CE în statele membre, de a identifica lacunele existente și de a recomanda soluții posibile în vederea depășirii acestora.

Ar trebui subliniată importanța informațiilor și a datelor fiabile; este nevoie de mai multă transparență din partea Comisiei cu privire la procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor aflate în curs și la măsurile luate. Crearea unei baze de date publice cu legislație și jurisprudență referitoare la discriminarea pe criterii de gen ar putea fi un instrument pentru îmbunătățirea protecției victimelor discriminării pe criterii de gen.

Ținând cont de rolul pe care îl joacă instanțele naționale, o altă condiție prealabilă pentru o punere în aplicare eficientă este sprijinul financiar și coordonarea UE pentru formarea suplimentară a practicienilor în domeniul dreptului activi în acest sector.

În ceea ce privește organismele naționale de promovare a egalității, este necesară o monitorizare mai bună a modului în care acestea își îndeplinesc sarcinile și trebuie verificat dacă respectă cerințele stabilite la nivelul UE, fiind de asemenea necesară încurajarea schimbului de bune practici între aceste organisme.

Transpunerea în timp util a directivelor este, de asemenea, esențială, iar raportoarea consideră că pe viitor Comisia ar trebui să își utilizeze pe deplin competențele pentru a încuraja statele membre să transpună directivele în termenele prevăzute de legislator (articolul 260 TFUE).

Informarea cetățenilor UE cu privire la drepturile lor reprezintă un aspect important în ceea ce privește posibilitatea acestora de a beneficia de aceste drepturi și garantarea unei mai bune puneri în aplicare. Măsurile precum organizarea de campanii de informare la nivelul UE și la nivel național ar trebui puternic încurajate.

Având în vedere jurisprudența existentă la nivel european și național, care s-a generat în timpul procesului de punere în aplicare, în ceea ce privește legislația viitoare de la nivelul UE și de la nivel național, ar trebui pus accentul pe nevoia de măsuri luate în timp util în vederea obținerii unei securități juridice și a unor dispoziții clare, neechivoce.

• [1]  Raportul referitor la „Discriminarea pe criterii de sex în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii și furnizarea bunurilor și serviciilor și transpunerea Directivei 2004/113/CE” al rețelei europene de experți judiciari în domeniul egalității de gen, iulie 2009, comandat de Comisie.
• [2]  Raportul referitor la „Normele UE privind egalitatea de gen: modul de transpunere a acestora în legislația națională” al rețelei europene de experți judiciari în domeniul egalității de gen, actualizarea din 2010, comandat de Comisie.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	19.2.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	29 0 4
Membri titulari prezenți la votul final	Regina Bastos, Edit Bauer, Andrea Češková, Marije Cornelissen, Tadeusz Cymański, Iratxe García Pérez, Zita Gurmai, Mikael Gustafsson, Mary Honeyball, Sophia in ‘t Veld, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Silvana Koch-Mehrin, Constance Le Grip, Astrid Lulling, Ulrike Lunacek, Elisabeth Morin-Chartier, Krisztina Morvai, Siiri Oviir, Joanna Senyszyn, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Marc Tarabella, Britta Thomsen, Marina Yannakoudakis, Anna Záborská, Inês Cristina Zuber
Membri supleanți prezenți la votul final	Izaskun Bilbao Barandica, Minodora Cliveti, Silvia Costa, Anne Delvaux, Mariya Gabriel, Nicole Kiil-Nielsen, Katarína Neveďalová, Doris Pack, Licia Ronzulli, Angelika Werthmann