RAPORT referitor la pregătirea cadrului financiar multianual privind finanțarea cooperării UE cu statele din Africa, zona Caraibilor și Pacific, precum și cu țările și teritoriile de peste mări pentru perioada 2014-2020 (cel de al 11-lea Fond european de dezvoltare)

27.2.2013 - (2012/2222(INI))

Comisia pentru dezvoltare
Raportor: Patrice Tirolien

Procedură : 2012/2222(INI)

Stadiile documentului în şedinţă

Stadii ale documentului :

A7-0049/2013

Texte depuse :

A7-0049/2013

Dezbateri :

PV 11/03/2013 - 25
CRE 11/03/2013 - 25

Voturi :

PV 12/03/2013 - 10.9
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2013)0076

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
EXPUNERE DE MOTIVE
AVIZ al Comisiei pentru bugete
AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la pregătirea cadrului financiar multianual privind finanțarea cooperării UE cu statele din Africa, zona Caraibilor și Pacific, precum și cu țările și teritoriile de peste mări pentru perioada 2014-2020 (cel de al 11-lea Fond european de dezvoltare)

(2012/2222(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere Acordul de la Cotonou, semnat între statele ACP, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte, la 23 iunie 2000[1],

– având în vedere Partea a IV-a a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și Decizia de asociere cu teritoriile de peste mări (DAO) din 27 noiembrie 2001[2], prin care UE (anterior CE) se asociază cu o serie de țări și teritorii de peste mări (TTPM),

– având în vedere propunerea de decizie a Consiliului privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană („Decizia de asociere peste mări”) (COM(2012)0362), adoptată de către Comisie la 16 iulie 2012 și aflată în curs de negociere în cadrul Consiliului,

– având în vedere comunicarea Comisiei din 7 decembrie 2011 intitulată „Pregătirea cadrului financiar multianual privind finanțarea cooperării UE cu statele din Africa, zona Caraibilor și Pacific, precum și cu țările și teritoriile de peste mări pentru perioada 2014-2020 (cel de al 11-lea Fond european de dezvoltare)” (COM(2011)0837),

– având în vedere comunicarea Comisiei din 13 octombrie 2011 intitulată „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” (COM(2011)0637),

– având în vedere comunicarea Comisiei din 21 iunie 2001 intitulată „Programul de acțiune pentru integrarea egalității între femei și bărbați în cadrul cooperării pentru dezvoltare a Comunității” (COM (2001)0295),

– având în vedere comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2012 intitulată „Rădăcinile democrației și ale dezvoltării durabile: angajamentul Europei față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe” (COM(2012)0492),

– având în vedere comunicarea Comisiei din 29 iunie 2011, intitulată „Un buget pentru Europa 2020” (COM(2011)0500),

– având în vedere Consensul european pentru dezvoltare, din 20 decembrie 2005, precum și Foaia de parcurs europeană pentru dezvoltare și liniile directoare în conformitate cu aceasta,

– având în vedere Consensul european privind ajutorul umanitar din 18 decembrie 2007,

– având în vedere concluziile Consiliului din 29 iunie 2012 și 15 octombrie 2012,

– având în vedere articolul 32 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap ratificată de Uniunea Europeană la 23 decembrie 2010,

– având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE referitoare la incluziunea persoanelor cu handicap în țările în curs de dezvoltare (ACP-EU/100.954/11),

– având în vedere Planul de acțiune al Uniunii Europene privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor în contextul dezvoltării (2010-2015),

– având în vedere orientările Uniunii Europene privind violența împotriva femeilor și fetelor și combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva acestora,

– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru bugete și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitate de gen (A7-0049/2013),

A. întrucât acordul intern de instituire a celui de-al 10-lea FED expiră la 31 decembrie 2013; întrucât Comisia a prezentat un proiect de acord intern, în comunicarea COM (2011)0837, care trebuie să înlocuiască actualul acord începând cu 1 ianuarie 2014;

B. întrucât proiectul de acord intern pentru perioada 2014- 2020 este în curs de negociere în cadrul Consiliului, fără ca Parlamentul să fie implicat, dar nimic nu îl împiedică, totuși, să elaboreze un raport din proprie inițiativă referitor la cel de-al 11-lea FED, pe baza comunicării Comisiei, ce conține proiectul de acord intern;

C. întrucât Comisia nu prevede înscrierea în bugetul UE a FED în 2014, ci în 2021, ceea ce este profund regretabil; întrucât, totuși, acesta ar trebui să fie pregătit de acum, astfel încât să nu conducă la o diminuare a fondurilor alocate parteneriatului ACP-UE și ajutorului pentru dezvoltare în general;

D. întrucât este necesar ca celui de-al 11-lea FED să i se aloce o sumă suficientă, pentru a respecta angajamentele Uniunii convenite la nivel internațional în domeniul dezvoltării și a garanta faptul că aceasta alocă 0,7 % din PIB-ul său pentru ajutorul pentru dezvoltare, contribuind astfel la realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM);

E. întrucât rapoartele privind progresele ODM-urilor prezintă ritmuri inegale și, în special, ODM-urile privind sănătatea maternă și infantilă nu vor fi atinse în 2015 în majoritatea țărilor ACP;

F. întrucât propunerile financiare pentru perioada 2014-2020, în prezent discutate în Consiliu, au implicații îngrijorătoare pentru viitorul politicii de dezvoltare a UE, dar și pentru asocierea TTPM la UE;

G. întrucât, deși nu s-au realizat încă progrese semnificative, ajutorul UE este din ce în ce mai eficient, iar acțiunea comunitară în favoarea solidarității internaționale este susținută de peste trei sferturi dintre cetățenii europeni;

H. întrucât metodele inovatoare de finanțare sunt indispensabile în vederea creșterii asistenței oficiale pentru dezvoltare, determinând sectorul economic și financiar să contribuie într-un mod mai echitabil;

I. întrucât ar trebui ca donatorii să nu mai pledeze pentru principiul asumării de către țările partenere și în același timp să le priveze pe acestea de mijloacele financiare necesare unei consolidări a instituțiilor și a serviciilor destinate populației;

J. întrucât țările în curs de dezvoltare ar trebui să instituie de urgență un sistem fiscal bazat pe capacitatea de plată a cetățenilor lor;

K. întrucât, în comunicarea sa privind Agenda pentru schimbare, Comisia ar dori aplicarea principiului diferențierii în alocarea de fonduri pentru politica europeană de dezvoltare, din care face parte cel de-al 11-lea FED, și introduce principiul concentrării tematice, precum și cel al utilizării unei combinații de subvenții cu împrumuturi pentru a sprijini sectorul privat;

L. întrucât Consensul european privind dezvoltarea și Acordul de la Cotonou recunosc rolul central al organizațiilor societății civile (OSC) și al autorităților locale și regionale (ALR), în măsurile de combatere a sărăciei și în eforturile de promovare a bunei guvernanțe;

M. întrucât propunerea DAO recunoaște caracterul specific al TTPM, acestea confruntându-se cu probleme diferite de cele ale țărilor ACP; întrucât este necesar, prin urmare, ca acestea din urmă să nu mai fie legate de FED, ci de un instrument financiar ad hoc înscris în bugetul UE;

N. întrucât Acordul 2000/483/CE de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000, prevede că „se ține seama în mod sistematic de situația femeilor și de chestiunile de egalitate între femei și bărbați în toate domeniile – politic, economic și social”;

O. întrucât Planul de acțiune al Uniunii Europene recunoaște importanța implicării femeilor și a perspectivei egalității de gen pentru dezvoltarea țărilor partenere și pentru îndeplinirea ODM; întrucât în „Agenda pentru schimbare” egalitatea de gen reprezintă una dintre prioritățile UE,

Obiectivele celui de al 11-lea FED

1. reamintește că obiectivele principale, atât ale politicii de dezvoltare a UE (conform articolului 208 din TFUE), ale Acordului de la Cotonou, cât și cele ale Consensului european privind dezvoltarea sunt reducerea și, în final, eradicarea sărăciei; subliniază prin urmare, faptul că cel puțin 90% din fondurile alocate în cadrul celui de-al 11-lea FED statelor ACP ar trebui să îndeplinească criteriile pentru asistența oficială pentru dezvoltare (AOD), stabilite de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al OCDE;

2. consideră că pentru a atinge acest obiectiv trebuie dublate eforturile vizând realizarea ODM-urilor la care s-au înregistrat cele mai mici progrese, în special cele referitoare la persoanele cele mai vulnerabile din societate și la egalitatea de gen, după cum prevăd articolele 22, 25 și 31 din Acordul de la Cotonou; își reafirmă sprijinul pentru inițiativa și contractele ODM și invită Comisia și statele membre, în acord cu statele ACP, să aloce o cotă-parte de 20 % din cel de-al 11-lea FED pentru furnizarea de servicii sociale de bază, în special în domeniile sănătății și educației de bază, pentru a asigura realizarea ODM 2, 3, 4, 5 și 6, precum și a altor obligații în materie de dezvoltare convenite la nivel internațional; în acest sens, solicită ca indicatorii de performanță pe problematica de gen propuși în Programul de acțiune pentru integrarea egalității de gen în cadrul cooperării pentru dezvoltare a Uniunii să se aplice celui de-al 11-lea FED și programării acestuia cu scopul de a garanta că acțiunile punctuale și promovarea problematicii de gen sunt puse în aplicare în mod corespunzător și permanent;

3. îndeamnă Comisia și țările partenere să acorde prioritate sprijinului în vederea consolidării sistemelor de sănătate pentru a garanta accesul la îngrijiri de bază în materie de sănătate maternă, reproductivă și infantilă, punând accentul în special pe populațiile cele mai sărace și pe combaterea HIV/SIDA, reamintind că aceste obiective sunt Obiective de dezvoltare ale mileniului pentru care progresele au fost dezamăgitoare în numeroase țări ACP;

4. consideră că, pentru a îndeplini obiectivul de mai sus, este esențial să se includă grupurile cele mai vulnerabile ale societății, inclusiv, dar fără a se limita la, femei, copii și persoane cu handicap, în toate proiectele care vizează eradicarea sărăciei, atât în etapele de programare și implementare, cât și în etapa de evaluare;

5. salută dorința Comisiei de a acționa într-un mod mai strategic și mai coordonat cu privire la aspectele de protecție socială în țările în curs de dezvoltare și solicită să fie elaborate, în parteneriat cu țările ACP, politici integrate privind protecția socială care iau în considerare, de asemenea, sprijinul acordat unor mecanisme de bază precum crearea unor sisteme de securitate socială în cadrul celui de-al 11-lea FED;

Promovarea dezvoltării economice și sociale a TTPM

6. reamintește faptul că FED finanțează nu numai parteneriatul ACP/UE, ci și parteneriatul TTPM/UE, care cuprinde 26 de TTPM;

7. salută faptul că propunerea DAO recunoaște că trebuie să se instituie un nou parteneriat durabil cu TTPM, care se axează pe patru noi obiective:

– creșterea competitivității TTPM;

– consolidarea capacității lor de adaptare;

– reducerea vulnerabilității acestora;

– promovarea cooperării lor cu alți parteneri;

8. regretă absența unui instrument financiar care ar putea fi integrat în bugetul Uniunii, dedicat TTPM, în vederea permiterii unui control democratic și transparent al fondurilor astfel alocate;

9. solicită o mai bună cooperare între regiunile ultraperiferice, statele ACP și țările vecine ale TTPM, o utilizare combinată a diverselor instrumente financiare aplicabile acestor regiuni, state și țări, precum și un acces îmbunătățit al TTPM și al regiunilor ultraperiferice la sesiunile plenare ale Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE în calitate de observatori, cu respectarea regulamentului de procedură al Adunării;

Includerea în bugetul Uniunii și alocările financiare

10. solicită încă o dată includerea în buget a Fondului european de dezvoltare (FED) în următoarea perioadă de programare și automat începând cu 2021, cu transferarea deplină la secțiunea 4 a COPS („Europa în lume”), deoarece acest lucru ar contribui la promovarea mai eficace a priorităților Uniunii și a sprijinului tematic din partea acesteia și ar spori controlul democratic, vizibilitatea și predictibilitatea, precum și coerența acțiunilor UE, care este cel mai important furnizor de ajutor pentru dezvoltare la nivel mondial;

11. solicită Comisiei să pregătească includerea FED în bugetul UE în cele mai bune condiții, informând în mod regulat Parlamentul European și colaborând strâns cu statele ACP, pentru a garanta implicarea în viitor a acestora în implementarea FED;

12. salută faptul că grilele de contribuție ale statelor membre la cel de-al 11-lea FED sunt similare cu cele ale bugetului UE și salută corelarea între perioada de programare a celui de-al 11-lea FED și cea de executare a cadrului financiar multianual al Uniunii;

13. sprijină propunerea Comisiei de a aloca o sumă totală de 30 319 000 000 EUR (prețurile din 2011) celui de-al 11-lea FED și speră că sumele reținute pentru cel de-al 11-lea FED și pentru alte instrumente de cooperare, inclusiv Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD), să garanteze menținerea asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) a Uniunii la nivelul său actual sau chiar să o mărească, pentru a contribui la obiectivul comun al statelor membre ale UE de a aloca 0,7% din PIB-ul lor pentru AOD;

14. având în vedere marea vulnerabilitate a unor țări ACP în fața riscurilor de dezastre, subliniază necesitatea unei investiții considerabile în vederea reducerii riscurilor de dezastre în cadrul programelor de dezvoltare finanțate de FED; subliniază că această investiție este esențială pentru a reduce nevoile ca urmare a unei situații de urgență și pentru a crește capacitatea de a face față a țărilor ACP;

15. regretă profund acordul încheiat de statele membre la 8 februarie 2013, care prevede o reducere de 11% din bugetul pentru cel de-al 11-lea FED, propusă în iulie 2012 de către Comisie; subliniază contradicția flagrantă dintre angajamentele repetate ale Consiliului pentru îndeplinirea obiectivelor privind ajutorul pentru dezvoltare, până în 2015, și reducerile substanțiale ale sumelor destinate ajutorului internațional, operate la nivelul bugetelor naționale și al bugetului UE;

16. consideră că prin operarea unor astfel de reduceri, UE și statele sale membre, ca furnizori importanți de AOD, poartă o mare parte de responsabilitate în cazul în care obiectivul de reducere la jumătate a sărăciei mondiale nu este atins în 2015;

17. subliniază importanța deținerii unui buget UE la înălțimea provocărilor viitoare, mai ales în vremuri de criză, deoarece acesta permite finanțări care nu au putut fi suportate la nivel național, în special în ceea ce privește finanțarea dezvoltării; în acest context, pentru ca bugetul Uniunii să nu mai depindă numai de nivelul creditelor de plăți, subliniază necesitatea de a crea resurse proprii, cum ar fi o taxă pe tranzacțiile financiare;

18. își exprimă dorința ca, indiferent care ar fi sumele și grilele de distribuție reținute în final de Consiliu pentru cel de-al 11-lea FED, suma alocată pentru TTPM în distribuția pachetului financiar global al FED să fie identică cu cea propusă de către Comisie;

19. dorește ca proporția de resurse dedicate cooperării intra-ACP și cooperării regionale, în cel de-al 11-lea FED, să fie identică cu cea din cel de-al 10-lea FED, prevăzând un pachet financiar nealocat și flexibil și asigurând în același timp complementaritatea maximă cu viitorul program panafrican, prevăzut în cadrul viitorului ICD, întrucât acest pachet financiar va fi folosit parțial pentru finanțarea noii scheme de absorbție a șocurilor externe de dimensiuni internaționale (criza financiară, alimentară sau umanitară, în special), care pot lovi o țară ACP, precum și un ajutor umanitar de urgență; subliniază importanța acestor programe care contribuie la consolidarea capacității țărilor ACP în caz de șoc, a capacității lor de a face față și legăturile între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare;

20. consideră că este necesar să se aloce aproximativ 5 % din resursele celui de-al 11-lea FED cheltuielilor de sprijin ale Comisiei, pentru a asigura o gestionare eficientă a acestui instrument;

Reforma politicii de dezvoltare a UE și cel de-al 11-lea FED

21. reamintește că Acordul de la Cotonou ar trebui să rămână principalul cadru pentru cel de-al 11-lea FED;

22. consideră că aplicarea principiului diferențierii în accesul la eligibilitatea pentru fondurile celui de-al 11-lea FED nu poate fi pozitivă decât dacă impactul este contracarat printr-un indice de vulnerabilitate, ce completează criteriul PIB-ului, care să incorporeze un indice național de măsurare a sărăciei și a inegalității și să ia în considerare circumstanțele speciale ale statelor insulare mici în curs de dezvoltare, conform articolului 2 ultima liniuță din Acordul de la Cotonou; reamintește faptul că menținerea unui dialog politic strâns va determina acceptarea acestui principiu de către partenerii noștri din ACP;

23. recunoaște, cu toate acestea, faptul că aplicarea principiului diferențierii este un instrument politic indispensabil care poate fi utilizat pentru a încuraja țările ACP cu venituri medii și cu venituri superioare să instituie un „stat al bunăstării” și să elaboreze politici naționale de redistribuire a bogăției și de combatere a sărăciei și a inegalității;

24. subliniază importanța menținerii tuturor bugetelor naționale la nivelurile actuale, în cel de-al 11-lea FED, dat fiind faptul că ajutorul european pentru dezvoltare poate avea în continuare un impact decisiv în unele țări ACP cu venituri medii și cu venituri superioare, pentru a sprijini reformele ce vizează reducerea inegalităților;

25. consideră că diferențierea ar trebui, de asemenea, să ia în considerare situația specială a statelor fragile, având în vedere consecințele devastatoare pentru oameni pe care le are eșuarea unui stat și anularea progreselor realizate în materie de dezvoltare; subliniază că reinstaurarea statului de drept într-un stat eșuat este mult mai costisitoare și mai de durată decât un sprijin consolidat pentru statele identificate ca fragile și insistă, așadar, ca regiunea Sahel și Cornul Africii să beneficieze de o atenție specială în programarea celui de-al 11-lea FED;

26. constată că Agenda pentru Schimbare conține propuneri noi, inclusiv combinația de subvenții și împrumuturi și sprijinul pentru sectorul privat; susține că utilizarea acestor mecanisme ar trebui să vizeze în primul rând ieșirea din sărăcie a oamenilor din țările în curs de dezvoltare și din condiția de dependență de ajutor, precum și să contribuie la consolidarea sectorului privat în statele ACP, ținând cont de faptul că, în caz contrar, ar rezulta o dezvoltare și o creștere economică dezechilibrate ale acestora; invită Comisia să informeze Parlamentul European cu privire la rezultatele studiului pe care ea l-a solicitat recent în legătură cu participarea sectorului privat la dezvoltarea și extinderea activităților în materie de combinare a subvențiilor și a împrumuturilor UE;

27. recunoaște că noile metode de finanțare, precum combinația de subvenții și împrumuturi, implică anumite avantaje într-un context de rarefiere a resurselor publice; cu toate acestea, solicită Comisiei și BEI să realizeze studii de impact aprofundate și independente pentru a măsura impactul acestor noi metode de finanțare asupra reducerii sărăciei, asupra mediului etc.; în acest sens, salută recenta instituire a „Results Measurement Framework” (REM), indice care permite BEI să analizeze impactul în termeni de dezvoltare a tuturor operațiunilor sale efectuate în afara UE; solicită Comisiei să publice linii directoare și criterii precise care clarifică principiile care trebuie să ghideze selectarea de proiecte în cadrul implementării acestor noi tipuri de instrumente; solicită, în cele din urmă, o consolidare a sinergiilor și complementarităților dintre activitățile Comisiei, BEI și ale altor instituții financiare bilaterale europene, precum băncile pentru dezvoltare;

28. recunoaște, în plus, importanța sprijinirii sectorului privat și în special a microîntreprinderilor și a IMM-urilor în țările ACP, în vederea facilitării creării de bogății și a instituirii unor medii favorabile întreprinderilor, cu scopul de a permite o creștere mai favorabilă incluziunii și mai sustenabilă, care să aibă un impact în ceea ce privește reducerea sărăciei;

29. ia act de instituirea „platformei UE pentru cooperare externă și dezvoltare”, în care Parlamentul este observator și care urmărește să furnizeze orientări pentru mecanismele mixte de combinare a subvențiilor și a împrumuturilor existente; este de părere că nici societatea civilă, nici BEI nu sunt implicate în mod adecvat în această nouă structură; prin urmare, invită Comisia să asocieze societatea civilă direct lucrărilor platformei și să recunoască, în guvernanța platformei, rolul unic al BEI în calitate de instituție financiară a UE;

30. ia act de concentrarea tematică propusă de Comisie în Agenda sa pentru schimbare; subliniază faptul că concentrarea tematică nu ar trebui promovată în pofida satisfacerii nevoilor specifice ale anumitor țări; reamintește că asumarea responsabilității democratice este esențială în garantarea eficacității ajutorului, iar dialogul cu toți actorii implicați în politica de dezvoltare, inclusiv reprezentanți ai societății civile și ai autorităților locale, precum și flexibilitatea, vor fi esențiale pentru stabilirea sectoarelor de concentrare financiară care vor figura în programele indicative naționale;

31. solicită punerea în aplicare fără întârziere a rezoluției Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE referitoare la incluziunea persoanelor cu handicap în țările în curs de dezvoltare, în special a articolelor sale 19, 20, 21 și 22, în vederea asigurării unui al 11-lea FED care să fie favorabil incluziunii și accesibil tuturor;

32. salută faptul că inițiativa „Energie durabilă pentru toți” dezvoltată de Națiunile Unite beneficiază de un sprijin puternic al Uniunii în valoare de 500 de milioane EUR în cadrul celui de-al 10-lea FED și solicită ca acest efort să fie continuat și în cadrul celui de-al 11-lea FED;

33. salută faptul că agricultura, în special sprijinul acordat exploatațiilor familiale, face parte dintre prioritățile tematice ale viitoarei politici europene de dezvoltare; amintește angajamentul respectat într-o mică măsură pe care statele ACP l-au luat prin Declarația de la Malputo, de a aloca 10 % din veniturile bugetare naționale pentru agricultură și dezvoltare rurală;

34. insistă asupra faptului că concentrarea tematică nu trebuie să pună în pericol sprijinul bugetar general, care ar trebui să permită creșterea bunei gestionări a finanțelor publice ale beneficiarilor; dorește ca acest instrument să își păstreze o poziție importantă în cel de-al 11-lea FED, odată cu consolidarea dialogului privind drepturile omului desfășurat între Comisie și statele ACP;

Controlul democratic

35. ia act de angajamentul voluntar al Comisiei de a informa Parlamentul European cu privire la documentele referitoare la strategia celui de-al 11-lea FED, însă regretă absența unei puteri concrete a Parlamentului European asupra măsurilor luate astfel de Comisie; reamintește, în plus, rolul la fel de central pe care Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE îl poate avea în ceea ce privește controlul democratic al tuturor documentelor referitoare la strategia FED, în conformitate cu articolul 17 din Acordul de la Cotonou, în special alineatul (2) a treia liniuță din acesta;

36. amintește importanța respectării principiului „asumării democratice a responsabilități”, astfel cum este definit în programul privind eficacitatea ajutorului; în acest scop, solicită Comisiei să sprijine în continuare consolidarea capacităților parlamentelor naționale și ale curților de conturi din statele ACP, precum și informarea societății civile și invită statele ACP să asocieze mai activ parlamentele lor naționale, astfel încât vărsarea fondurilor prevăzute în documentele de strategie de către țări să se supună controlului parlamentar a posteriori; în această privință, salută activitatea inestimabilă furnizată de Biroul de promovare a democrației parlamentare; recomandă, de asemenea, ca toate ministerele să participe la discuțiile dintre ordonatorul național și delegația UE în cauză, astfel încât aceste documente să ofere o perspectivă completă în ceea ce privește nevoile de dezvoltare la nivel național;

37. este de părere că un rol fundamental îl au transparența și responsabilizarea în ceea ce privește alocarea fondurilor FED și monitorizarea proiectelor finanțate, inclusiv cu privire la ajutoarele directe pentru bugetele naționale;

38. subliniază contribuția esențială a organizațiilor societății civile (OSC) și a asociațiilor locale și regionale (ALR) la furnizarea de servicii de bază, la controlul democratic, la sprijinirea grupurilor marginalizate și la promovarea drepturilor omului și a egalității de gen și invită Comisia și țările ACP să consulte OSC și ALR în procesul de programare și să colaboreze strâns cu acestea în vederea implementării și evaluării celui de-al 11-lea FED, conform articolelor 2, 6 și 70 din Acordul de la Cotonou; solicită Comisiei să includă în rapoartele intermediare privind cel de-al 11-lea FED o secțiune care să ofere detalii cu privire la stadiul consultărilor cu OSC și cu ALR, efectuate de către delegațiile Uniunii la nivel național;

Eficacitatea dezvoltării

39. reafirmă calitățile programării comune a ajutorului între UE și statele sale membre, care permite creșterea vizibilității, a impactului și a eficacității politicii de dezvoltare a UE, evitând în același timp dublările și risipa; subliniază, cu toate acestea, că trebuie aprofundate și clarificate normele cuprinse în cadrul comun pentru programarea multianuală; insistă asupra rolului de prim plan pe care îl pot juca delegațiile UE, care ar trebui să aducă mai multă transparență în cadrul acestui proces, în special prin implicarea nu numai a administrațiilor, dar și a actorilor nestatali din țările beneficiare în cauză;

40. invită Comisia să respecte cu rigurozitate articolul 19 C, primul paragraf din anexa IV la Acordul de la Cotonou, care face din respectarea standardelor sociale și de mediu o condiție pentru obținerea unor contracte de achiziții publice finanțate de către cel de-al 11-lea FED în țările ACP, pentru a promova principiul dezvoltării durabile și al responsabilității sociale a întreprinderilor;

41. subliniază faptul că lupta împotriva sărăciei și asigurarea eficienței ajutoarelor depind în principal de capacitatea de a procura venituri la nivel național, și că parteneriatul ACP-UE trebuie, așadar, să acorde prioritate instituirii unor mijloace eficiente și echitabile de colectare a impozitelor, pentru a îmbunătăți colectarea impozitelor și a preveni evaziunea fiscală și utilizarea paradisurilor fiscale;

42. salută comunicarea Comisiei referitoare la „Abordarea viitoare a sprijinului bugetar al UE pentru țările terțe”; reamintește importanța articolului 96 din Acordul de la Cotonou, care permite suspendarea ajutorului pentru un stat în cazul în care acesta încalcă principiile acordului;

43. reamintește că sprijinul bugetar prezintă numeroase avantaje, cum ar fi responsabilizarea, o evaluare mai exactă a rezultatelor, o coerență sporită a politicilor desfășurate, o mai bună predictibilitate și o utilizare maximă a mijloacelor, direct în beneficiul populației;

44. subliniază importanța analizării situației femeilor, nu doar considerându-le drept o categorie vulnerabilă, ci ca pe un segment de populație care promovează în mod activ politicile de dezvoltare; subliniază, în această privință, că femeile joacă un rol esențial în materie de nutriție și siguranță alimentară, cel puțin prin recunoașterea faptului că ele sunt responsabile în proporție de 80% pentru activitățile agricole din Africa, chiar dacă aproape niciodată nu reușesc să devină proprietarele terenurilor pe care le cultivă; subliniază, de asemenea, competențele dovedite ale femeilor în soluționarea problemelor și conflictelor și, de aceea, solicită Comisiei și țărilor ACP să sporească rolul femeilor în cadrul grupurilor de acțiune și al grupurilor de lucru;

45. solicită Comisiei să aplice indicatorii de performanță stabiliți în Planul de acțiune al Uniunii Europene privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor în cadrul dezvoltării;

46. solicită Comisiei să prezinte Parlamentului un raport privind stadiul punerii în aplicare a Planului de acțiune al UE privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor în cadrul dezvoltării;

47. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și SEAE, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE și, după caz, ale țărilor ACP și TTPM.

[1] JO L 317, 15.12.2000, p. 3. Acord revizuit la Luxembourg la 25 iunie 2005 (JO L 287, 28.10.2005, p. 4) și la Ouagadougou la 22 iunie 2010 (JO L 287, 4.11.2010, p.3).
[2] JO L 314, 30.11.2001, p. 1. Decizie modificată prin Decizia 2007/249/CE (JO L 109, 26.4.2007, p. 33).

EXPUNERE DE MOTIVE

I. Cadrul procedural, legal și documentar

Baza juridică a Fondului european de dezvoltare (în continuare FED) este acordul intern al Consiliului. Acordul de parteneriat între statele din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP) pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou, la 23 iunie 2000 (Acordul de la Cotonou)[1] este cadrul formal al cooperării UE cu statele ACP.

Partea a IV-a a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și Decizia de asociere cu teritoriile de peste mări (DAO) din 27 noiembrie 2001[2], prin care UE (anterior CE) se asociază cu o serie de țări și teritorii de peste mări (TTPM), pe de altă parte, constituie temeiul juridic al asocierii Uniunii cu diferite TTPM. Propunerea DAO (COM (2012)0362) a fost adoptată de Comisie la 16 iulie 2012 și este în prezent în curs de negociere în cadrul Consiliului.

Documentul de bază pentru prezentul raport referitor la cel de-al 11-lea FED este comunicarea Comisiei din 7 decembrie 2011 intitulată „Pregătirea cadrului financiar multianual privind finanțarea cooperării UE cu statele din Africa, zona Caraibilor și Pacific, precum și cu țările și teritoriile de peste mări pentru perioada 2014-2020 (cel de al 11-lea Fond european de dezvoltare)” (COM(2011)0837).

II.1.a. Reducerea și eradicarea sărăciei în țările partenere ACP

Comisia insistă că principalul obiectiv al cooperării pentru dezvoltare a UE este reducerea, și în cele din urmă, eradicarea sărăciei. Aceasta este o obligație constituțională a UE și un angajament al statelor sale membre, consacrat în articolul 208 din TFUE, în Consensul european privind dezvoltarea și primul articol al Acordului la Cotonou. Realizarea acestui obiectiv necesită acordarea unei atenții deosebite Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) la care au fost înregistrate cele mai modeste progrese , și anume cele referitoare la membrii cei mai vulnerabili ai societății și egalitatea de gen (ODM 4, 5 și 6).

Deși aceste aspecte ar trebui să fie primordiale în combaterea sărăciei, evaluarea performanței la jumătatea perioadei a celui de-al 10-lea FED[3] și rezoluțiile Parlamentului privind descărcarea de gestiune pentru FED anterioare[4] au demonstrat insuficiența resurselor alocate acestor sectoare-cheie (în special egalitatea de gen, sănătatea și educația de bază ). Parlamentul European reiterează, așadar, recomandarea către Comisie, țările ACP și Consiliu de a aloca o cotă de 20% din cel de-al 11-lea FED pentru furnizarea de servicii sociale de bază, în special în domeniile sănătății și educației de bază, pentru a asigura realizarea ODM 2, 3, 4, 5 și 6, corelate cu prioritățile instrumentului de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (ICD).

În plus, trebuie să se acorde o atenție deosebită protecției specifice a femeilor și fetelor, pentru că îmbunătățirea situației lor și participarea lor la programele de ajutor finanțate de către cel de-al 11-lea FED sunt esențiale pentru reducerea sărăciei și dezvoltarea economică. Deoarece sărăcia are un impact mai mare asupra celor care se află deja într-o situație vulnerabilă (reală sau percepută), UE trebuie să se angajeze ferm în cadrul celui de-al 11-lea FED să îmbunătățească viețile grupurilor marginalizate (copii, apărătorii drepturilor omului, persoane cu dizabilități și, în general, orice persoană sau grup de persoane discriminate din motive de afiliere religioasă, convingeri politice sau orientare sexuală).

II.1.b. Promovarea dezvoltării economice și sociale a TTPM

FED finanțează nu numai parteneriatul ACP/UE, ci și asocierea TTPM/UE, care este o asociere specială, rezultată din existența (partea a patra din TFUE) a unor „relații speciale” (bazate pe legături istorice și constituționale), între cele 26 de TTPM și cele patru state membre. Propunerea DAO, astfel cum a fost adoptată la 16 iulie 2012, ia în considerare necesitatea de a redefini obiectivele asocierii TTPM cu Uniunea Europeană, astfel încât modul în care sunt tratate aceste zone nu se mai bazează pe abordarea avută față de țările ACP. Astfel, eforturile de combatere a sărăciei sunt înlocuite astăzi de dorința de a construi un parteneriat care promovează dezvoltarea durabilă a acestor zone, bazat pe competitivitate, capacitatea de a face față schimbărilor climatice, precum și pe cooperarea și integrarea regională.

În acest sens, ar fi fost preferabil să existe un instrument financiar simplificat și mai flexibil, luând în considerare, în special, capacitățile administrative și bugetare limitate ale unor TTPM. Ar trebui, prin urmare, simplificate procedurile de facilitare a implementării celui de al 11-lea FED, iar dispozițiile Regulamentului de aplicare al DAO ar trebui să conțină aceste reguli simplificate.

De asemenea, după modelul reuniunilor autorităților de gestionare pentru fondurile structurale, de la Bruxelles, ar trebui să instituționalizeze o reuniune tehnică de ordonatori teritoriali și de delegați, anuală sau bianuală, pentru a perfecționa programarea și implementarea finanțării și pentru fluidizarea dialogului.

În cele din urmă, cooperarea regională, cel de al patrulea obiectiv al viitorului cadru de asociere, joacă un rol central. Pentru a fi îndeplinit, trebuie simplificate procedurile celui de-al 11-lea FED și urmărite sinergii între programele de cooperare sprijinite prin diverse instrumente financiare ale UE. UE trebuie să se asigure, așadar, că ACP, TTPM și regiunile ultraperiferice vor fi implicate în programul de proiecte comune prin facilitarea dialogului între cei implicați în programare și prin asigurarea compatibilității între modalitățile de programare folosite pentru diversele instrumente de ajutor.

II.2. Includerea FED în bugetul Uniunii

Raportorul salută faptul că grilele de contribuție propuse de statele membre pentru cel de-al 11-lea FED continuă să se apropie de grilele în vigoare pentru bugetul UE. Cu toate acestea, numai includerea completă a FED în bugetul UE, programată pentru anul 2021, va garanta controlul democratic normal de către cele două componente ale autorității bugetare. Raportorul se așteaptă ca Comisia să depună toate eforturile pentru a pregăti această includere în bugetul UE în cele mai bune condiții începând cu 1 ianuarie 2021, anul în care expiră cel de-al 11-lea FED, a Acordului de la Cotonou și a CFM 2014-2020, și că aceasta va informa sistematic Parlamentul în legătură cu preparativele sale.

Dacă raportorul sprijină includerea FED în bugetul UE începând din 2021, aceasta ar trebui să implice transferul complet al FED în secțiunea 4 din CFM, și, de asemenea, să conducă la o mai bună predictibilitate a ajutorului, și nu va putea servi niciodată ca pretext pentru reducerea cheltuielilor privind ajutorul pentru dezvoltare. Această includere în bugetul UE a FED ar conduce, în schimb, la o creștere corespunzătoare a plafoanelor de cheltuieli de la rubrica 4 din CFM. Condițiile și procesele care să asigure un control democratic ar trebui să prevadă implicarea parlamentelor naționale în monitorizarea utilizării fondurilor alocate.

II.3. Bugetul celui de-al 11-lea FED

În proiectul său de acord intern, Comisia propune o sumă totală maximă de € 30 319 000 000 (prețurile din 2011), pentru cel de-al 11-lea FED (2014-2020), care ar reprezenta pentru țările ACP și TTPM, având în vedere efectul inflației și perioada mai mare acoperită de cel de-al 11-lea FED (șapte ani în loc de șase), o creștere de aproximativ 13%, comparativ cu volumul celui de-al 10-lea FED. Sumele totale reținute, atât pentru cel de-al 11-lea FED (în afara bugetului), cât și pentru ICD (în bugetul UE), trebuie să fie suficiente pentru a permite Uniunii să își respecte angajamentul de a cheltui 0,7% din PIB-ul său pentru asistența oficială pentru dezvoltare până în 2015.

Cu toate acestea, raportorul este preocupat de recentele propuneri vizând reducerea sumei alocate pentru FED și reamintește, în acest context, importanța noilor surse de finanțare a dezvoltării, în special de crearea unei taxe pe tranzacțiile financiare, o parte dintre aceste sume urmând să fie rezervate pentru combaterea sărăciei și a schimbărilor climatice la nivel mondial.

Oricare ar fi sumele și grilele de distribuție reținute în final de Consiliu pentru cel de-al 11-lea FED, suma rezervată pentru TTPM în distribuția pachetului financiar global al FED va trebui să fie identică cu cea propusă în proiectul de acord intern.

Sumele dedicate cooperării între țările ACP și cooperării regionale, în cel de al 11-lea FED, trebuie să fie identice cu cele din cel de-al 10-lea FED, asigurând în același timp complementaritatea maximă cu viitorul program panafrican, prevăzut în cadrul viitorului ICD. Acest pachet financiar va fi folosit parțial pentru finanțarea noii scheme de absorbție a șocurilor, prevăzută de cea de-a doua revizuire a Acordului de la Cotonou. Această schemă nouă, destinată să înlocuiască sistemele Flex și alte dispozitive punctuale, trebuie să se bazeze pe experiența V-Flex și a Facilității pentru alimente, pentru a amortiza șocurile externe de dimensiuni internaționale (în special crizele financiare, alimentare sau umanitare), care ar putea afecta o țară ACP. Aceste dispozitive noi sunt benefice, deoarece contribuie la consolidarea legăturilor dintre ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare.

Referitor la consultarea BEI, Comisia propune să nu se reînnoiască Facilitatea pentru investiții, existând fonduri suficiente provenite din rambursările alocărilor din cel de-al 9-lea și al 10-lea FED. Cu toate acestea, această facilitate de investiții va fi finanțată dintr-o linie bugetară de 600 000 0000 EUR alocată BEI, în cadrul celui de al 11-lea FED, sub formă de subvenții nerambursabile, destinate finanțării subvențiilor la dobândă și asistenței tehnice, astfel cum este prevăzut atât în anexa II la Acordul de la Cotonou, cât și în DAO. În acest sens, Comisia va trebui să includă proiectele finanțate de BEI în rapoartele sale anuale privind Facilitatea pentru investiții. Aceasta din urmă va face obiectul unei prezentări anuale la Parlamentul European, în fața comisiilor parlamentare în cauză și în prezența Comisiei și a BEI.

II.4. Programarea celui de-al 11-lea FED și Agenda pentru schimbare

II.4.a. Agenda pentru schimbare și principiul diferențierii

Agenda pentru schimbare propusă de Comisie plasează conceptul de diferențiere în centrul politicii de dezvoltare a UE. Conform acestui principiu, UE se va concentra în viitor asupra asistenței pentru dezvoltare destinată celor mai sărace țări. Însă majoritatea persoanelor care trăiesc sub pragul sărăciei se află în țările cu venituri medii, unele dintre acestea făcând parte din ACP. În pofida cestui fapt, Comisia va continua să propună în cel de-al 11-lea FED, un buget destinat ajutorului pentru dezvoltare pentru fiecare țară din ACP, indiferent de nivelul de dezvoltare al acesteia, în conformitate cu Acordul de la Cotonou. Raportorul salută această decizie deoarece consideră că ajutorul UE pentru dezvoltare ar putea avea o valoare adăugată în unele țări cu venituri medii, în special în ceea ce privește promovarea și sprijinirea reformelor ce vizează reducerea inegalității (reforme fiscale, instituirea unor sisteme de securitate socială etc.) și combaterea sărăciei.

Raportorul dorește să sublinieze că este de acord cu această interpretare a principiului diferențierii, acesta trebuind să includă:

- un indice de vulnerabilitate recunoscut internațional, care va completa criteriul PIB în măsurarea bogăției naționale și care va ține seama de situația specială a statelor insulare mici în curs de dezvoltare (SIDS), un indice național de măsurare a sărăciei, coeficientul GINI și de indicele național al inegalității;

- aplicat în contextul unui dialog politic strâns care trebuie menținut între UE și fiecare partener ACP.

Raportorul observă că Agenda pentru schimbare include mai multe propuneri noi, inclusiv combinarea de subvenții și împrumuturi și sprijinul pentru sectorul privat. Utilizarea acestor mecanisme noi va trebui să urmărească, în primul rând, să scoată din sărăcie cetățenii din țările în curs de dezvoltare, astfel încât aceștia să nu mai fie dependenți de ajutor, riscând, în caz contrar, să promoveze o dezvoltare și o creștere care nu ar fi nici sustenabile, nici incluzive sau echilibrate.

În acest sens, Comisia ar trebui să clarifice strategia privind dezvoltarea sectorului privat, precum și folosirea unor noi mecanisme, de tipul celui care combină subvențiile cu împrumuturile. Trebuie proiectate dispozitive pentru a garanta că sprijinul sectorului privat este direcționat prioritar către sectorul privat local (care include structuri mici, mici producători agricoli, agricultura familială etc.), precum și că combinarea împrumuturilor cu granturile va fi încadrată corect. Comisia ar trebui să inițieze studii de impact detaliate și independente privind mecanismele de combinare existente, pentru a analiza impactul acestora asupra reducerii sărăciei, asupra mediului, precum și a nivelului de îndatorare al țării.

II.4.b. Eficacitatea ajutorului și asumarea democratică a responsabilității

Respectarea deplină a principiului asumării democratice a responsabilității reprezintă una din condițiile de bază pentru a îndeplini obiectivele prevăzute în declarațiile de la Paris și de la Accra, în programul pentru eficacitatea ajutorului și în parteneriatul de la Busan privind eficacitatea cooperării pentru dezvoltare. Aceasta presupune elaborarea unor strategii de dezvoltare de către țările în care acestea vor fi implementate și trebuie să reflecte angajamentul tuturor părților interesate de la nivel național.

Astfel, parlamentele naționale, precum și ALR și OSC-urile trebuie să fie implicate în formularea și implementarea strategiilor și a programelor indicative naționale și regionale. Importanța rolului delegațiilor UE este esențială aici. Cu toate acestea, se pare că, în timpul ciclurilor de programare anterioară a FED, delegațiile UE, de multe ori din cauza lipsei de resurse, nu au implicat foarte mult autoritățile locale și societatea civilă în activitatea lor. În mod similar, ordonatorul național este de multe ori singurul interlocutor al delegației UE în detrimentul celor mai multe ministere, a administrației centrale sau a parlamentelor naționale.

Raportorul dorește să reitereze faptul că lupta împotriva sărăciei și eficacitatea dezvoltării depinde, de asemenea, în mare măsură de capacitatea de a procura venituri la nivel național. Prin urmare, parteneriatul ACP-UE trebuie să acorde prioritate stabilirii unor mecanisme eficiente și echitabile de colectare a impozitelor, atât prin punerea în aplicare a celui de al 11-lea FED, cât și în cadrul dialogului politic. Acestea au drept scop îmbunătățirea colectării veniturilor fiscale, dar și prevenirea evaziunii fiscale internaționale, a scurgerilor ilegale de capital, precum și a utilizării paradisurilor fiscale.

De asemenea, raportorul dorește să reamintească meritele programării în comun, care permite multiplicarea efectelor pozitive pe teren, în favoarea populațiilor cele mai sărace, și creșterea vizibilității și eficacității ajutorului european. Exemple recente din Haiti, Sudanul de Sud, Etiopia și Ghana au demonstrat potențialul acestui tip de exercițiu. Trebuie, totuși, subliniată necesitatea de a aprofunda și clarifica normele cuprinse în Cadrul european pentru programarea multianuală comună.

Pe de altă parte, pentru a crește eficacitatea, vizibilitatea și impactul ajutorului UE, raportorul consideră că trebuie alocate suficiente resurse Comisiei pentru implementarea celui de-al 11-lea FED. De asemenea, Parlamentul European ar trebui să sprijine ideea de a aloca aproximativ 5% din resursele celui de-al 11-lea FED pentru cheltuielile administrative ale Comisiei.

În final, raportorul dorește ca UE să impună o serie de standarde de mediu și sociale pentru întreprinderile care doresc să obțină contracte de achiziții publice finanțate din FED în țările ACP. Aceasta este în interesul cetățenilor din țările în curs de dezvoltare și țările dezvoltate.

II.4.c. Domeniile de cooperare și concentrare tematică

Una dintre modificările introduse de Agenda pentru Schimbare se referă la concentrarea tematică. Scopul declarat este acela de a promova în țările în curs de dezvoltare o creștere durabilă și favorabilă incluziunii, precum și creșterea impactului și vizibilității ajutorului UE, care se concentrează pe următoarele domenii:

- buna guvernanță, inclusiv respectarea drepturilor omului și a democrației; egalitatea de gen, rolul societății civile și eforturile de combatere a corupției;

- protecția socială, sănătatea și educația;

- dezvoltarea unui mediu de afaceri favorabil și integrarea regională mai profundă între țările în curs de dezvoltare;

- agricultura sustenabilă și energia curată, consolidând capacitatea de rezistență a țărilor în curs de dezvoltare împotriva șocurilor externe și potențialul de conversie a provocărilor legate de securitatea alimentară și schimbările climatice, din perspectiva creșterii economice.

Raportorul ar dori să atragă atenția asupra proiectului „Energie pentru toți” al Secretariatului General al ONU, care urmărește să asigure accesul universal la energie durabilă până în 2030. Raportorul salută faptul că proiectul beneficiază de un grant al UE de 400 de milioane euro, finanțat din cel de-al 10-lea FED și solicită continuarea lui și în cadrul celui de-al 11-lea FED.

Raportorul subliniază, de asemenea, că politica de dezvoltare a UE trebuie să sprijine agricultura. Crizele alimentare din ultimii ani au demonstrat necesitatea de a reglementa mai bine piețele agricole, dar și de a sprijini o politică agricolă care să poată asigura securitatea alimentară în țările în curs de dezvoltare, precum și un venit decent pentru agricultori, o politică care poate rezista la șocuri economice. Cu toate acestea, este vorba și de responsabilitatea statelor din ACP, deoarece puține dintre acestea își respectă angajamentele luate în 2003 prin Declarația de la Maputo, de a aloca cel puțin 10% din bugetele naționale pentru agricultură și dezvoltare rurală.

Cu toate acestea, identificarea acestor domenii de concentrare poate fi interpretată ca fiind una dintre prioritățile europene, în sensul că domeniile au fost adoptate în mod unilateral, și nu ca urmare a unui dialog politic strâns între țările ACP și UE. Principiul asumării responsabilității democratice fiind unul dintre principiile de bază ale eficacității ajutorului, ar trebui să prevadă un rol important pentru dialogul politic, și astfel, și pentru flexibilitate în definirea domeniilor prioritare de cooperare.

În plus, raportorul dorește să sublinieze legătura strânsă dintre securitate și dezvoltare. În acest sens, aplicarea principiului diferențierii ar trebui să ia în considerare situația specială a statelor fragile, având în vedere consecințele devastatoare pe care le are eșuarea unui stat și anularea progreselor realizate în materie de dezvoltare. Restaurarea statului de drept într-un stat eșuat este mult mai costisitoare și mai de durată decât acordarea unui sprijin consolidat pentru statele fragile identificate. În acest sens, regiunea Sahel și Cornul Africii ar trebui să beneficieze de o atenție specială în programarea celui de-al 11-lea FED.

II.4.d. Ajutorul bugetar

Concentrarea tematică dorită de Comisie nu ar trebui să pună în pericol efectele pozitive rezultate din utilizarea sprijinului bugetar, care, prin caracterul lui general și transversal, permite creșterea capacităților pentru buna gestionare a finanțelor publice ale țărilor beneficiare. Va trebui, deci, păstrată poziția importantă acordată sprijinului bugetar în cel de al 11-lea FED, odată cu consolidarea dialogului privind drepturile omului desfășurat cu țările care beneficiază de acest ajutor. Raportorul reamintește, în acest sens, importanța articolului 96 din Acordul de la Cotonou, care permite suspendarea accesului la ajutor atunci când un stat se dovedește vinovat de încălcări grave ale principiilor din acord. Această condiționalitate ar trebui inclusă într-un cadru comun al UE.

II.4.e. Integrarea regională

UE trebuie, de asemenea, să continue să sprijine procesele de integrare regională, în special prin intermediul programelor regionale ale FED. Multe țări ACP fiind economii mici, este esențial pentru ele să aibă infrastructuri (energetice, rutiere, de depozitare etc.) care să le permită dezvoltarea unor piețe regionale veritabile. Acest lucru este valabil mai ales pentru sectorul agricol, pentru care crearea unor piețe regionale ar crește varietatea de produse agricole disponibile pentru consumatori și ar contribui la prevenirea crizelor alimentare. UE ar trebui, în consecință, să folosească FED pentru a continua să sprijine comunitățile economice regionale.

În plus, prezența anumitor regiuni ultraperiferice (RUP) și TTPM în mediul regional al unor țări ACP ar trebui să încurajeze mai mult Comisia și statele membre de care aparțin să se bazeze pe know-how-ul acestora în ceea ce privește reducerea riscului de dezastre, capacitatea de a face față schimbărilor climatice și dezvoltarea economică într-un mediu insular. Pentru a crește numărul de proiecte comune între RUP, TTPM și țările ACP, ar trebui ca UE să-și îmbunătățească coordonarea și sinergiile dintre programele de cooperare sprijinite prin diverse instrumente financiare ale UE, după cum prevede articolul 7 din propunerea de DAO. Pentru a garanta programarea adecvată a proiectelor regionale comune, ar trebui înlesnit dialogul dintre cei care participă la programare, iar modalitățile de programare între diferitele instrumente destinate ajutorului (FED și FEDR, în principal) ar trebui să fie compatibile.

II.4.f. Asocierea actorilor nestatali și a autorităților locale

Raportorul reamintește rolul esențial jucat de OSC și ALR în furnizarea serviciilor de bază și în implementarea parteneriatului ACP-UE. Rolul lor trebuie consolidat și mai mult în viitor, nu numai în ceea ce privește aplicarea de programe sau proiecte de dezvoltare, ci și în formularea politicilor înseși. Prin urmare, trebuie îmbunătățită cooperarea cu OSC și cu ALR, atât la nivel global, cât și național, iar delegațiile UE vor trebui să multiplice consultările cu OSC și cu ALR în cadrul elaborării de politici și al implementării de domenii prioritare pentru programele naționale indicative, inclusiv în ceea ce privește sprijinul bugetar. Pentru a evalua progresele în acest domeniu, Comisia ar trebui să indice nivelul de implicare al acestor actori în monitorizarea celui de-al 11-lea FED.

II.5. Dreptul de control democratic

Raportorul salută angajamentul politic voluntar al Comisiei, cu ocazia declarației sale din iunie 2011 privind Europa globală, de a acorda Parlamentului European același drept de control democratic asupra FED - în special asupra documentelor referitoare la aplicarea viitorului regulament privind implementarea celui de al 11-lea FED - ca și în cazul controlului democratic exercitat asupra bugetului general al UE, cum ar fi documentele privind aplicarea ICD. Astfel, proiectele de documente privind strategiile pe țări sau regiuni ar trebuie trimise Parlamentului de către Comisie, concomitent cu trimiterea lor către Comitetul FED (comitet format din reprezentanții statelor membre la Comisie). Raportorul reamintește, totodată, că, în calitate de organ parlamentar care monitorizează implementarea Acordului de la Cotonou, Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE va trebui implicată în mod similar.

[1] JO L 317, 15.12.2000, p. 3. Acord revizuit la Luxemburg la 25 iunie 2005 (JO L 287, 28.10.2005, p. 4) și la Ouagadougou la 22 iunie 2010 (JO L 287, 4.11.2010, p.3).
[2] JO L 314, 30.11.2001, p. 1. Decizie modificată prin Decizia 2007/249/CE (JO L 109, 26.4.2007, p. 33).
[3] Documentul de lucru al serviciilor Comisiei − Analiza rezultatelor celui de-al 10-lea FED (SEC(2011)1055).
[4] P7_TA(2012)0156.

AVIZ al Comisiei pentru bugete (24.1.2013)

destinat Comisiei pentru dezvoltare

referitor la pregătirea cadrului financiar multianual privind finanțarea cooperării UE cu statele din Africa, zona Caraibilor și Pacific, precum și cu țările și teritoriile de peste mări pentru perioada 2014-2020 (cel de al 11-lea Fond european de dezvoltare)

(2012/2222(INI))

Raportor pentru aviz: Jan Kozłowski

SUGESTII

Comisia pentru bugete recomandă Comisiei pentru dezvoltare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. solicită încă o dată includerea în buget a Fondului european de dezvoltare (FED), deoarece acest lucru ar contribui la promovarea mai eficace a priorităților Uniunii și a sprijinului tematic din partea acesteia și ar spori vizibilitatea, precum și coerența acțiunilor UE, care este cel mai important furnizor de ajutor pentru dezvoltare la nivel mondial; invită Comisia să prezinte o foaie de parcurs pentru includerea în buget a FED după 2020, care să conțină detalii privind calendarul și procedura includerii acestui fond în bugetul Uniunii;

2. insistă asupra faptului că includerea FED în bugetul UE nu ar trebui să influențeze ansamblul alocărilor financiare pentru celelalte domenii și politici prioritare ale Uniunii; reamintește angajamentul asumat de statele membre în materie de ajutor oficial pentru dezvoltare și solicită ca includerea în buget a FED să nu fie realizată astfel încât să fie în detrimentul contribuțiilor acestora;

3. subliniază importanța caracterului complementar al asistenței acordate de UE și de statele membre, precum și efectul de catalizator pe care îl are asistența UE în ceea ce privește intervenția în regiunile care nu beneficiază de asistență bilaterală; sprijină în special programarea în comun a acțiunilor întreprinse de statele membre și de UE; consideră, de asemenea, că un rol esențial îl are asigurarea coerenței între politicile de cooperare pentru dezvoltare și alte politici europene care pot afecta țările în curs de dezvoltare; consideră, de asemenea, esențială coordonarea dintre UE și alți furnizori de ajutor;

4. este de părere că un rol fundamental îl au transparența și responsabilizarea în ceea ce privește alocarea fondurilor FED și monitorizarea proiectelor finanțate, inclusiv cu privire la ajutoarele directe pentru bugetele naționale;

5. solicită să se acorde o atenție deosebită situației specifice a țărilor și a regiunilor ACP care nu mai beneficiază (nu mai primesc) de ajutor bilateral având în vedere PIB-ul lor;

6. consideră că ajutorul pentru dezvoltare armonizat la nivelul UE asigură o mai mare previzibilitate a fluxurilor financiare pentru țările beneficiare; insistă asupra unei direcționări mai eficiente a resurselor către cei care au cea mai mare nevoie de acestea, cum ar fi țările cel mai puțin dezvoltate, și către cazurile în care finanțarea ar avea un impact maxim; solicită creșterea coordonării și a coerenței între statele membre și Uniune în ceea ce privește eforturile legate de ajutorul pentru dezvoltare, printre altele prin intermediul unor instrumente de cooperare pentru dezvoltare în cadrul bugetului UE, cum ar fi Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD);

7. reamintește că 2015, termenul-limită pentru realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) și a obiectivului colectiv în materie de ajutor oficial pentru dezvoltare (AOD) de 0,7 % din venitul național brut (VNB), se înscrie în următoarea perioadă a CFM; subliniază, prin urmare, că este necesar un nivel global adecvat de asistență și finanțare pentru dezvoltare, pentru ca Uniunea și statele membre să își poată îndeplini angajamentele asumate la nivel internațional în materie de dezvoltare; îndeamnă statele membre să ia măsuri urgente pentru a-și îndeplini obiectivele AOD și angajamentele în materie de dezvoltare;

8. menționează că este necesar să se utilizeze într-o mai mare măsură instrumentele financiare inovatoare, cum ar fi cele bazate pe o combinație de granturi și împrumuturi, pentru a crește nivelul resurselor financiare în domeniul dezvoltării;

9. menționează că a fost alocat un procent de 5 % din creditele FED pentru cheltuielile de sprijin, cu scopul de a ține mai mult seama de faptul că aceste cheltuieli sunt necesare pentru gestionarea și execuția acestui fond;

10. salută flexibilitatea crescută în ceea ce privește utilizarea resurselor necheltuite alocate statelor ACP pentru a sprijini ajutorul de urgență și ajutorul umanitar pe termen scurt.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	23.1.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	23 8 1
Membri titulari prezenți la votul final	Marta Andreasen, Zuzana Brzobohatá, Jean-Luc Dehaene, José Manuel Fernandes, Eider Gardiazábal Rubial, Salvador Garriga Polledo, Ingeborg Gräßle, Lucas Hartong, Monika Hohlmeier, Anne E. Jensen, Ivailo Kalfin, Sergej Kozlík, Jan Kozłowski, Alain Lamassoure, Giovanni La Via, Claudio Morganti, Jan Mulder, Juan Andrés Naranjo Escobar, Nadezhda Neynsky, Dominique Riquet, Potito Salatto, Alda Sousa, László Surján, Derek Vaughan, Angelika Werthmann
Membri supleanți prezenți la votul final	François Alfonsi, Paul Rübig, Peter Šťastný, Georgios Stavrakakis, Theodor Dumitru Stolojan, Gianluca Susta, Nils Torvalds

AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (25.1.2013)

destinat Comisiei pentru dezvoltare

(2012/2222(INI))

Raportoare pentru aviz: Mariya Gabriel

SUGESTII

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru dezvoltare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

– având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) și protocolul opțional la aceasta,

– având în vedere Declarația ONU privind protejarea femeilor și copiilor în situații de urgență și în conflicte armate și Rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU 1325 (2000) și 1820 (2008),

– având în vedere Planul de acțiune al Uniunii Europene EU privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor în contextul dezvoltării (2010-2015),

– având în vedere orientările Uniunii Europene privind violența împotriva femeilor și fetelor și combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva acestora,

A. întrucât politica Uniunii în domeniul cooperării pentru dezvoltare se bazează pe Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM), dintre care două sunt dedicate specific femeilor − ODM3 (promovarea egalității de gen și a capacitării femeilor) și ODM5 (îmbunătățirea sănătății materne) – iar trei contribuie direct la îmbunătățirea condițiilor de viață ale femeilor și fetelor – ODM 2 (asigurarea învățământului primar pentru toți), ODM 4 (reducerea mortalității infantile) și ODM 6 (combaterea HIV/SIDA, malariei și altor boli); întrucât aceste obiective contribuie cu succes la reducerea sărăciei;

B. întrucât creșterea sărăciei afectează mai multe femei decât bărbați;

C. întrucât Acordul de parteneriat 2005/483/CE între statele din Africa, zona Caraibelor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou, la 23 iunie 2000, prevede că situația femeilor și chestiunile legate de gen vor fi luate în considerare în mod sistematic în toate domeniile - politic, economic și social;

D. întrucât Planul de acțiune al Uniunii Europene recunoaște importanța implicării femeilor și a perspectivei egalității de gen în dezvoltarea țărilor partenere, și pentru îndeplinirea ODM, întrucât în „Agenda pentru schimbare” egalitatea de gen reprezintă un element fundamental al UE,

E. întrucât violența bazată pe gen, în special violența și exploatarea sexuale și uciderea femeilor și a fetelor, devine tot mai răspândită;

F. întrucât violențele sexuale sub forma violurilor în masă, a traficului de persoane și a altor abuzuri sexuale comise împotriva femeilor și copiilor continuă să fie utilizate ca tactică de război de către forțele armate și alți combatanți, îndeosebi în anumite țări ACP; întrucât violurile în timpul războaielor au fost recunoscute de Organizația Națiunilor Unite drept „crime împotriva umanității” și întrucât, din 2008, Consiliul de Securitate al ONU s-a angajat să combată utilizarea violenței sexuale ca tactică de război;

G. întrucât diverse studii realizate demonstrează că, atunci când femeile sunt educate și pot câștiga și își controla veniturile, aceste realități au diverse rezultate pozitive: se diminuează mortalitatea maternă și infantilă, se îmbunătățește sănătatea și nutriția femeilor și a copiilor, crește productivitatea agricolă, se pot atenua schimbările climatice, se încetinește creșterea populației, se dezvoltă economiile și se sparg ciclurile sărăciei;

H. întrucât, atunci când femeile sunt implicate în procesele de soluționare a conflictelor și de consolidare a păcii, ele joacă un rol-cheie în negocierile de pace, extinzând domeniul de aplicare al reconstruirii, reabilitării și consolidării păcii;

1. se declară mulțumit de recunoașterea rolului central al egalității de gen și al capacitării femeilor în contextul dezvoltării, în cadrul diferitelor planuri de acțiune și comunicări și solicită transpunerea în practică a acestei priorități în cadrul programelor geografice; subliniază că, în cadrul acestor ajutoare, programe specifice ar trebui să vizeze capacitarea femeilor, independența socio-economică, anti-discriminarea, realizarea ODM-urilor și a priorităților globale privind egalitatea de gen; solicită, de asemenea, o mai bună coordonare cu programele tematice finanțate prin cooperarea intra-ACP și de către Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD); aceste programe ar trebui să promoveze o dezvoltare favorabilă integrării, sustenabilă și favorabilă climei prin găsirea de soluții pentru inegalitățile sociale și regionale, prin sublinierea importanței bunurilor publice mondiale, precum și prin sprijinirea grupurilor locale ale societății civile, în special organizațiile pentru drepturile femeilor;

2. îndeamnă Comisia să acorde o mai mare atenție sănătății mamelor; subliniază importanța educației și a sensibilizării privind domeniul sănătății sexuale și a reproducerii ca o parte integrantă a agendei privind sănătatea femeilor, deoarece acesta este Obiectivul de dezvoltare al mileniului în privința căruia s-au înregistrat, până în prezent, progresele cel mai puțin satisfăcătoare; solicită, de asemenea, să se ia în considerare măsuri pentru perioada de după 2015, îndeosebi în ce privește ODM 3 privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor și ODM 5 privind sănătatea maternă, îngrijirea medicală reproductivă și accesul la planificarea familială; subliniază importanța acesteia din urmă, în special în ce privește măsurile ce susțin promovarea și integrarea principiilor de sănătate sexuală și a reproducerii și a drepturilor pentru fete și femei, întrucât aceasta nu este doar un obiectiv în sine, ci și un mijloc important de combatere a sărăciei și de realizare a ODM-urilor; subliniază că aceste măsuri ar trebui să pună un accent deosebit pe abordarea violenței împotriva femeilor;

3. salută inițiativa UNFPA de a crea un grup operativ de înalt nivel care să analizeze conferința internațională pe tema populației și a dezvoltării, în special cu privire la temele referitoare la drepturile sexuale și reproductive ale femeilor, la dreptul lor la îngrijire medicală reproductivă și la combaterea HIV/SIDA;

4. subliniază importanța obiectivului referitor la îmbunătățirea sănătății materne pentru a reduce mortalitatea maternă și a realiza accesul universal la îngrijirea medicală reproductivă, ceea ce implică respectarea drepturilor femeilor la sănătate sexuală și reproductivă, fără constrângeri sau limitări de niciun fel;

5. felicită toate statele care au realizat unele ODM, cum ar fi cel ce vizează învățământul primar pentru fete și băieți; încurajează Comisia să ia măsurile necesare pentru a populariza aceste realizări, pentru a promova schimbul de bune practici și a continua să sprijine țările care sunt pe calea cea bună;

6. îndeamnă UE să promoveze programe de mentorat în cadrul cărora femeile europene, care urmează cu succes studii și o carieră profesională, lucrează împreună cu femei din țări în curs de dezvoltare;

7. afirmă că, de la început, trebuie să se acorde o atenție specială educației copiilor de ambele sexe în aspecte legate de gen, astfel încât atitudinile și stereotipurile sociale să se schimbe treptat și să se ajungă la situația în care egalitatea de gen devine un principiu fundamental al societății în țările ACP;

8. atrage atenția asupra faptului că realizările legate de ODM 2 privind învățământul sunt incerte, deoarece deși s-au înregistrat progrese cu privire la accesul fetelor la educație, nu același lucru se poate spune cu privire la asigurarea absolvirii studiilor de către acestea; solicită statelor ACP și tuturor partenerilor internaționali să elaboreze și să pună în aplicare toate măsurile necesare astfel încât fetele să termine școala primară și să capete acces la învățământul secundar și superior, ca priorități ale politicilor de dezvoltare;

9. solicită, prin urmare, creșterea finanțării acordate programelor care vizează asigurarea accesului la educație pentru toate fetele (ținând seama de faptul că menținerea fetelor în sistemul de educație reprezintă un element esențial pentru edificarea unor societăți în care nivelul egalității de gen este mai ridicat), promovând, astfel, independența economică a femeilor și reducând exploatarea sexuală a fetelor și a femeilor la nivel mondial;

10. deși observă că unele țări în curs de dezvoltare au înregistrat progrese considerabile în domeniul drepturilor omului, condamnă cu fermitate finanțarea de către UE a țărilor în care femeile sunt încă incriminate pe motive de orientare sexuală;

11. reamintește că democrația implică deplina participare a femeilor la viața publică, astfel cum prevăd instrumentele internaționale și regionale precum protocolul privind drepturile femeilor în Africa anexat la Carta africană a drepturilor omului și popoarelor;

12. îndeamnă, prin urmare, Comisia și Consiliul să încurajeze în continuare țările terțe să introducă dispoziții explicite privind drepturile femeilor în legislația lor, în special o legislație vizând protejarea fetelor și femeilor împotriva violenței, să garanteze respectarea acestor drepturi și să implementeze politici și mecanisme care să ia în considerare problematica de gen, pentru a asigura implicarea deplină și egală a femeilor în procesul decizional din viața publică, indiferent dacă este vorba de viața politică, economică sau socială;

13. îndeamnă Comisia și Consiliul să încurajeze țările terțe să elaboreze măsuri practice care să ajute femeile care au fost victimele violenței bazate pe gen, de exemplu, să fie puse la dispoziția victimelor adăposturi și servicii de consiliere pentru femei;

14. sprijină în mod ferm includerea unor consilieri pe probleme de gen sau a unor puncte focale cu competențe în materie de gen în cadrul delegațiilor UE și al misiunilor care țin de Politica de securitate și apărare comună (PSAC) și invită Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant să furnizeze acestora resursele, mijloacele și domeniile de acțiune adecvate;

15. subliniază importanța analizării situației femeilor, nu doar considerându-le drept o categorie vulnerabilă, ci ca pe un segment de populație care promovează în mod activ politicile de dezvoltare; subliniază, în această privință, că femeile joacă un rol esențial în materie de nutriție și siguranță alimentară, cel puțin prin recunoașterea faptului că ele sunt responsabile în proporție de 80% pentru activitățile agricole din Africa, chiar dacă aproape niciodată nu reușesc să devină proprietarele terenurilor pe care le cultivă; subliniază, de asemenea, competențele dovedite ale femeilor în soluționarea problemelor și conflictelor și, de aceea, solicită Comisiei și țărilor ACP să sporească rolul femeilor în cadrul grupurilor de acțiune și al grupurilor de lucru;

16. insistă asupra faptului că importanța combaterii tuturor formelor de violență împotriva copiilor și a femeilor: hărțuire, viol și abuzuri sexuale, prostituție forțată, sclavie sexuală, exploatare, uciderea femeilor, mutilarea genitală a femeilor, căsătorii forțate, violență domestică etc.; subliniază că apărarea drepturilor femeilor, inclusiv a drepturilor sexuale și reproductive, precum și respectarea demnității lor umane sunt esențiale pentru prevenirea și combaterea violenței bazate pe gen, acordarea de protecție și consiliere adecvate pentru victime și asigurarea pedepsirii celor care comit abuzuri; invită Comisia să acorde un rol prioritar în cadrul politicilor sale de asistență pentru dezvoltare combaterii impunității în cazul autorilor acestor acte de violență;

17. afirmă rolul-cheie al femeilor în procesul de tranziție democratică, de construire și consolidare a statului și în procesul de soluționare a conflictelor, de pacificare și stabilizare; încurajează Comisia, SEAE și țările ACP să promoveze participarea femeilor la sesiunile de negocieri și la pozițiile de luare a deciziilor politice și economice prin intermediul unor politici concrete și voluntare;

18. afirmă că, în conformitate cu Conferința internaționale privind populația și dezvoltarea (CIPD) de la Cairo, cu interdicția privind constrângerea sau obligarea în materie de sănătate sexuală și reproductivă, și având în vedere instrumentele internaționale obligatorii în materie de drepturi ale omului, acquis-ul Uniunii și competențele acesteia în materie, nu ar trebui să se acorde asistență din partea Uniunii autorităților, organizațiilor sau programelor care promovează, sprijină sau participă la gestionarea unei acțiuni care implică încălcări ale drepturilor omului, cum ar fi avortul forțat, sterilizarea forțată a femeilor și a bărbaților, determinarea sexului fătului în vederea selectării prenatale a sexului, sau infanticidul, mai ales în cazurile în care astfel de acțiuni reprezintă consecința unor presiuni psihologice, sociale, economice sau juridice;

19. solicită Comisiei să aplice indicatorii de performanță stabiliți în Planul de acțiune al Uniunii Europene privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor în cadrul dezvoltării: 1) cel puțin 80% din fonduri trebuie să includă indicatori de gen, 2) cel puțin 75% dintre toate proiectele și programele trebuie să marcheze genul ca obiectiv principal (G-2) sau ca un obiectiv semnificativ (G-1) și 3) cel puțin 50% dintre programele multianuale indicative trebuie să identifice acțiuni privind egalitatea de gen;

20. solicită Comisiei să prezinte Parlamentului European un raport privind stadiul punerii în aplicare a Planului de acțiune al UE privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor în cadrul dezvoltării.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	22.1.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	26 1 0
Membri titulari prezenți la votul final	Regina Bastos, Edit Bauer, Emine Bozkurt, Tadeusz Cymański, Edite Estrela, Iratxe García Pérez, Mikael Gustafsson, Mary Honeyball, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Constance Le Grip, Elisabeth Morin-Chartier, Siiri Oviir, Antonyia Parvanova, Raül Romeva i Rueda, Joanna Senyszyn, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Marc Tarabella, Britta Thomsen, Marina Yannakoudakis, Anna Záborská
Membri supleanți prezenți la votul final	Vilija Blinkevičiūtė, Minodora Cliveti, Anne Delvaux, Mariya Gabriel, Nicole Kiil-Nielsen, Christa Klaß, Mojca Kleva Kekuš, Katarína Neveďalová, Angelika Werthmann

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	19.2.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	23 4 0
Membri titulari prezenți la votul final	Thijs Berman, Michael Cashman, Ricardo Cortés Lastra, Véronique De Keyser, Nirj Deva, Leonidas Donskis, Charles Goerens, Mikael Gustafsson, Filip Kaczmarek, Michał Tomasz Kamiński, Miguel Angel Martínez Martínez, Gay Mitchell, Norbert Neuser, Jean Roatta, Birgit Schnieber-Jastram, Michèle Striffler, Alf Svensson, Keith Taylor, Eleni Theocharous, Patrice Tirolien, Anna Záborská
Membri supleanți prezenți la votul final	Philippe Boulland, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Enrique Guerrero Salom, Isabella Lövin, Gesine Meissner, Judith Sargentini

Aviz juridic - Politica de confidențialitate