RECOMANDARE referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de modificare pentru a doua oară a Acordului de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000, astfel cum a fost modificat pentru prima dată la Luxemburg la 25 iunie 2005

    22.3.2013 - (16894/2011 – C7-0469/2011 – 2011/0207(NLE)) - ***

    Comisia pentru dezvoltare
    Raportor: Michael Cashman

    Procedură : 2011/0207(NLE)
    Stadiile documentului în şedinţă
    Stadii ale documentului :  
    A7-0110/2013
    Texte depuse :
    A7-0110/2013
    Texte adoptate :

    PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

    referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de modificare pentru a doua oară a Acordului de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000, astfel cum a fost modificat pentru prima dată la Luxemburg la 25 iunie 2005

    (16894/2011 – C7‑0469/2011 – 2011/0207(NLE))

    (Procedura de aprobare)

    Parlamentul European,

    –   având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (16894/2011),

    –   având în vedere Acordul de modificare pentru a doua oară a Acordului de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000, astfel cum a fost modificat pentru prima dată la Luxemburg la 25 iunie 2005 (09565/2010)[1],

    –   având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 217 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0469/2011),

    –   având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

    –   având în vedere recomandarea Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0110/2013),

    1.  aprobă încheierea acordului;

    2.  își exprimă cele mai ferme rezerve față de părțile din acord care nu reflectă poziția Parlamentului European și valorile Uniunii;

    3.  îndeamnă toate părțile să revizuiască, în consecință, clauzele nesatisfăcătoare pe parcursul celei de a treia revizuiri a acordului, incluzând introducerea explicită a nediscriminării pe baza orientării sexuale în cadrul articolului 8 alineatul (4);

    4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale membrilor grupului statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific.

    • [1]  JO L 287, 4.11.2010, p. 3.

    EXPUNERE DE MOTIVE

    Context

    Relațiile ACP-UE au fost stabilite în anii '70, după declararea independenței în majoritatea statelor ACP. Prima Convenție de la Lomé, semnată în 1975, a creat un model unic de cooperare pentru dezvoltare între UE și statele ACP. Originalitatea Convenției de la Lomé a constat în caracterul său multidimensional, care îmbină ajutorul și comerțul, aspectul său contractual care acoperă o perioadă de cinci ani, preferințele nereciproce pentru majoritatea exporturilor din statele ACP către statele membre ale UE și asigurarea finanțării statelor ACP.

    „Acordul de parteneriat ACP-CE” (denumit Acordul de la Cotonou) semnat la Cotonou, Benin, la 23 iunie 2000, a înlocuit cadrul de cooperare pentru dezvoltare stabilit la Lomé. Acesta a fost încheiat pentru o perioadă de douăzeci de ani, de la 1 martie 2000 până la 28 februarie 2020. Deși a păstrat acquis-ul Convenției de la Lomé, Acordul de la Cotonou a introdus niște modificări radicale în cooperarea ACP-UE.

    Articolul 95 din Acordul de la Cotonou prevede posibilitatea revizuirii acordului o dată la cinci ani.

    Prima revizuire a Acordului de la Cotonou s-a realizat în perioada mai 2004-februarie 2005. Ulterior revizuirii și negocierilor suplimentare, părțile au semnat la 25 iunie 2005 un Acord de modificarea a acordului original. Revizuirea din 2005 s-a axat în special pe schimbări în capitolul politic al acordului.

    La 28-29 mai 2009 a fost inițiată oficial a doua revizuire a Acordului de la Cotonou în cadrul Consiliului de miniștri ACP-CE. Negocierile trebuiau să se încheie în februarie 2010, dar au durat până la 11 martie 2010. Principalele motive pentru a doua revizuire a Acordului de la Cotonou au fost:

    –  păstrarea relevanței și a caracteristicilor remarcabile ale parteneriatului între ACP și statele membre ale UE;

    –  adaptarea acordului la schimbările majore recente din cadrul relațiilor internaționale și ACP-CE;

    –  dezvoltarea în continuare a mai multor teme care sunt esențiale pentru ambele părți: dimensiunea politică/instituțională; cooperarea economică/integrarea regională/comerțul; cooperarea pentru finanțarea dezvoltării/programarea și gestionarea asistenței.

    În ceea ce privește UE, Comisia Europeană a desfășurat negocieri privind un mandat acordat de Consiliu, iar Parlamentul European a pregătit un raport cu recomandări la 20 ianuarie 2010.

    Atât Consiliul UE, cât și Consiliul ACP au semnat revizuirea. Este necesar ca statele membre ale UE și ale ACP să ratifice acordul, iar Parlamentului European i s-a cerut consimțământul.

    Analiza acordului

    Revizuirea confirmă importanța strategică pe termen lung pe care ambele părți o dau parteneriatului.

    Raportorul salută faptul că textul:

    –  introduce nevoia de a realiza Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM), eficacitatea asistenței și combaterea schimbărilor climatice ca obiective principale ale parteneriatului;

    –  promovează abordări comune privind cooperarea pentru rezolvarea provocărilor majore în vederea realizării ODM-urilor – siguranța alimentară, HIV/SIDA și sustenabilitatea pescuitului –, și importanța lor pentru dezvoltarea durabilă, creșterea economică și reducerea sărăciei;

    –  recunoaște dimensiunea continentală a Africii și face din Uniunea Africană un partener în cadrul relației UE-ACP;

    –  subliniază nevoia de a consolida capacitatea statelor ACP pentru a rezista la șocurile exogene și pentru a le furniza asistență utilizând toate mijloacele, inclusiv mecanismul FLEX legat de vulnerabilitate.

    –  reflectă mai bine tendințele de creștere a regionalizării și de dezvoltare panafricană. Este necesar ca acțiunile Uniunii Europene de pe scena internațională să promoveze și să încurajeze integrarea regională;

    –  consolidează rolul autorităților locale, al actorilor nestatali și al parlamentelor naționale ale statelor ACP pentru a democratiza mai mult procesul de la Cotonou, îmbunătățindu-le capacitatea pentru a le ajuta să joace un rol activ în cadrul dialogului, al programării, al punerii în aplicare, al monitorizării, al revizuirii și al controlului acordului;

    –  subliniază nevoia de răspundere reciprocă și încurajează partenerii UE la dezvoltare să își coordoneze și să își alinieze programele cu strategiile țărilor în curs de dezvoltare;

    –  crește vizibilitatea pescuitului și a acvaculturii având în vedere importanța lor socioeconomică pentru părți;

    –  sprijină coerența politicilor în favoarea dezvoltării ca un element-cheie a parteneriatului.

    Cu toate acestea, raportorul regretă faptul că textul:

    –  nu abordează cu succes problema readmisiei imigranților ilegali în țările lor de origine. Articolul 13 din Acordul de la Cotonou face trimitere la principiul returnării imigranților ilegali, dar UE susține că nu permite o abordare operațională;

    –  nu include angajamentul părților de a îmbunătăți profilul bunei guvernanțe fiscale și de a combate paradisurile fiscale;

    –  nu instituie un mecanism de consolidare a monitorizării, a revizuirii și a punerii în aplicare a Acordului de la Cotonou;

    –  nu include o declarație comună privind viitoarea finanțare a cooperării UE-ACP, din cauza refuzului UE de a accepta o creștere a numărului de state membre ale UE care vor participa, a adaptării la schimbările climatice și a costurilor de ajustare legate de acordurile de parteneriat economic (APE);

    –  nu include o trimitere la comerț și finanțare și la comerțul echitabil;

    –  nu tratează aspectele fiscale ale dezvoltării;

    –  nu promovează microcreditele pentru a facilita investițiile și dezvoltarea.

    Raportorul constată cu mare îngrijorare că:

    –  negocierile pentru consolidarea principiului clauzelor nenegociabile privind drepturile omului și sancțiunile pentru nerespectarea acestor clauze au fost nereușite în mod dramatic, în ciuda solicitărilor repetate ale Parlamentului European de acorduri ale UE care să includă clauze obligatorii și nenegociabile privind drepturile omului;

        Articolul 8 alineatul (4) (clauze nediscriminatorii în dialogul politic) nu a fost reformulat pentru a reflecta valorile UE și include numai formularea articolului 2 din Declarația ONU a drepturilor omului. ACP a refuzat interpretarea Comisiei și includerea orientării sexuale în domeniul de aplicare al articolului 8.4 și, la 28 septembrie 2010, a prezentat „Declarația celei de-a 21-a Sesiuni a Adunării Parlamentare ACP cu privire la coexistența pașnică a religiilor și importanța acordată fenomenului homosexualității în cadrul parteneriatului ACP-UE”, în care se cere „respectarea diferențelor culturale și a diversității sociale ale celor două părți”;

        homosexualitatea constituie încă o infracțiune în 38 de state ACP, inclusiv cinci în care se poate aplica pedeapsa cu moartea. Raportorul consideră că EU nu poate fi de acord cu un compromis în această privință. A nu spune nimic înseamnă a accepta în mod tacit o astfel de legislație, iar raportorul crede că nu poate exista un dialog politic în viitor privind acest aspect dacă el nu este abordat în mod explicit în Acordul de la Cotonou, care este cadrul multor altor acorduri, inclusiv al APE-urilor. Raportorul regretă faptul că Comisia nu a insistat în continuare pe parcursul negocierilor, în conformitate cu articolul 21 din TUE, care stipulează că „Acțiunea Uniunii pe scena internațională are la bază principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea și extinderea sa și pe care intenționează să le promoveze în lumea întreagă”.

    –  prin urmare, dialogul politic de la articolele 8 și 9 și răspunsul său de la articolele 96 și 97 sunt deposedate de utilitatea lor de instrument diplomatic de promovare a bunei guvernanțe, a democrației, a transparenței și a drepturilor omului.

    Raportorul observă că această revizuire nu are nicio implicație bugetară.

    Concluzie

    Raportorul își exprimă rezervele ferme față de părțile din acord care nu reflectă poziția Parlamentului European și valorile Uniunii Europene. Cu toate acestea, el consideră ca ar trebui aprobat acordul pentru a îmbunătăți poziția Comisiei și a SEAE în perioada de doi ani premergătoare celei de a trei revizuiri. Raportorul insistă că trebuie să fie revizuite, în consecință, clauzele nesatisfăcătoare pe parcursul celei de a treia revizuiri a acordului, inclusiv articolul 8 alineatul (4), în conformitate cu tratatele și valorile noastre.

    În cadrul negocierilor internaționale viitoare, este necesar ca UE să adopte o abordare mai favorabilă dezvoltării și bazată pe drepturile omului, având în vedere dezvoltarea umană a cetățenilor din țările respective. Raportorul consideră că o astfel de abordare va aduce beneficii reciproce.

    AVIZ al Comisiei pentru comerț internațional (26.1.2012)

    destinat Comisiei pentru dezvoltare

    referitor la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de modificare pentru a doua oară a Acordului de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000, astfel cum a fost modificat pentru prima dată la Luxemburg la 25 iunie 2005

    (16894/2011 – C7-0469/2011 – 2011/0207(NLE))

    Raportor pentru aviz: Daniel Caspary

    JUSTIFICARE SUCCINTĂ

    Acordul de la Cotonou a fost încheiat în anul 2000 pentru o perioadă de 20 de ani. S-a convenit ca acordul să poată fi revizuit o dată la cinci ani. Prima revizuire a avut un impact minim asupra capitolului referitor la aspectele economice și comerciale. La 23 februarie 2009, Consiliul a autorizat deschiderea negocierilor în vederea celei de a doua revizuiri. Acordul de modificare a fost semnat la 22 iunie 2010. Este necesar ca Parlamentul să își dea aprobarea.

    La 20 ianuarie 2010, Parlamentul European a adoptat o rezoluție referitoare la cea de-a doua revizuire a Acordului de la Cotonou, în care solicita, printre altele, următoarele:

    · luarea în considerare a problemelor cu care se confruntă țările ACP și care au legătură cu criza financiară, eroziunea preferințelor, creșterea prețurilor la produsele alimentare, schimbările climatice etc.;

    · includerea în acord a aspectului privind coerența politicilor;

    · actualizarea capitolului referitor la aspectele economice și comerciale cu luarea în considerare a acordurilor de parteneriat economic și a faptului că preferințele comerciale unilaterale au expirat în 2007;

    · acordarea unei atenții sporite strategiilor de adaptare comercială și unor măsuri adaptate din categoria „ajutor pentru comerț”;

    · sprijinirea solicitărilor formulate de țările ACP privind includerea aspectelor legate de comerț și dezvoltare, comerț și finanțe, comerțul echitabil și comerțul cu armament;

    · eliminarea de la articolul 95 alineatul (3) din Acordul de la Cotonou a procedurii speciale de revizuire care vizează cooperarea în domeniile economic și comercial;

    · tratarea aspectelor fiscale ale dezvoltării;

    · promovarea microcreditării în vederea facilitării investițiilor în IMM-uri și a dezvoltării acestora.

    Rezultatele negocierilor includ majoritatea aspectelor de mai sus. Parlamentul solicită Consiliului să includă în negocierile viitoare și următoarele aspecte:

    · sprijinirea solicitărilor formulate de țările ACP privind includerea aspectelor legate de comerț și finanțe și de comerțul echitabil;

    · tratarea aspectelor fiscale ale dezvoltării;

    · promovarea microcreditării în vederea facilitării investițiilor în IMM-uri și a dezvoltării acestora.

    ******

    Comisia pentru comerț internațional invită Comisia pentru dezvoltare, competentă în fond, să propună Parlamentului să își dea aprobarea.

    REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

    Data adoptării

    26.1.2012

     

     

     

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    25

    0

    3

    Membri titulari prezenți la votul final

    William (The Earl of) Dartmouth, Laima Liucija Andrikienė, María Auxiliadora Correa Zamora, Christofer Fjellner, Yannick Jadot, Metin Kazak, Bernd Lange, Emilio Menéndez del Valle, Vital Moreira, Paul Murphy, Cristiana Muscardini, Godelieve Quisthoudt-Rowohl, Niccolò Rinaldi, Helmut Scholz, Peter Šťastný, Gianluca Susta, Keith Taylor, Jan Zahradil, Paweł Zalewski

    Membri supleanți prezenți la votul final

    Josefa Andrés Barea, George Sabin Cutaș, Mário David, Albert Deß, Syed Kamall, Silvana Koch-Mehrin, Inese Vaidere

    Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

    Jutta Haug, Jean Roatta

    REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

    Data adoptării

    19.3.2013

     

     

     

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    24

    0

    0

    Membri titulari prezenți la votul final

    Thijs Berman, Michael Cashman, Ricardo Cortés Lastra, Véronique De Keyser, Nirj Deva, Leonidas Donskis, Charles Goerens, Catherine Grèze, Eva Joly, Miguel Angel Martínez Martínez, Gay Mitchell, Andreas Pitsillides, Jean Roatta, Birgit Schnieber-Jastram, Michèle Striffler, Alf Svensson, Keith Taylor, Patrice Tirolien, Anna Záborská, Iva Zanicchi

    Membri supleanți prezenți la votul final

    Emer Costello, Enrique Guerrero Salom, Fiona Hall, Krzysztof Lisek