RAPORT referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui cadru pentru gestionarea răspunderii financiare legate de instanțele de soluționare a litigiilor între investitori și stat stabilite prin acordurile internaționale la care Uniunea Europeană este parte
26.3.2013 - (COM(2012)0335 – C7‑0155/2012 – 2012/0163(COD)) - ***I
Comisia pentru comerț internațional
Raportor: Paweł Zalewski
PROIECT DE REZOLUŢIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui cadru pentru gestionarea răspunderii financiare legate de instanțele de soluționare a litigiilor între investitori și stat stabilite prin acordurile internaționale la care Uniunea Europeană este parte
(COM(2012)0335 – C7‑0155/2012 – 2012/0163(COD))
(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului și Consiliului (COM(2012)0335),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată Parlamentului de către Comisie (C7–0155/2012),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0124/2013),
1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Amendamentul 1 Propunere de regulament Titlu | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui cadru pentru gestionarea răspunderii financiare legate de instanțele de soluționare a litigiilor între investitori și stat stabilite prin acordurile internaționale la care Uniunea Europeană este parte |
(Nu privește versiunea în limba română.) |
Justificare | |
Pentru alinierea formală a titlului regulamentului la definiția de la articolul 2 litera (d). | |
Amendamentul 2 Propunere de regulament Considerentul 1 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(1) Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Uniunea a dobândit competență exclusivă pentru încheierea de acorduri internaționale privind protecția investițiilor. Uniunea este deja parte la Tratatul privind Carta energiei care prevede protecția investițiilor. |
(1) Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Uniunea a dobândit competență exclusivă pentru încheierea de acorduri internaționale privind protecția investițiilor. Uniunea, ca și statele membre, este deja parte la Tratatul privind Carta energiei care prevede protecția investițiilor. |
Justificare | |
Chiar și în lipsa acestui regulament, procedurile de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat pot fi desfășurate în cadrul Cartei energiei și se îndreaptă, în practică, împotriva statelor membre, ca părți la tratat. | |
Amendamentul 3 Propunere de regulament Considerentul 2 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(2) Acordurile care prevăd protecția investițiilor includ, de regulă, un mecanism de soluționare a litigiilor între investitori și stat, care permite unui investitor dintr-o țară terță să intenteze o acțiune împotriva unui stat în care a făcut o investiție. O procedură de soluționare a litigiilor între investitori și stat se poate solda cu acordarea unei compensații financiare. În plus, într-un astfel de caz, vor exista inevitabil costuri semnificative legate de gestionarea arbitrajului, precum și costuri legate de apărarea unui astfel de caz. |
(2) Atunci când se justifică, viitoarele acorduri privind protecția investițiilor pot include un mecanism de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat, care permite unui investitor dintr-o țară terță să intenteze o acțiune împotriva unui stat în care a făcut o investiție. O procedură de soluționare a litigiilor între investitori și stat se poate solda cu acordarea unei compensații financiare. În plus, într-un astfel de caz, vor exista inevitabil costuri semnificative legate de gestionarea arbitrajului, precum și costuri legate de apărarea unui astfel de caz. |
Justificare | |
Ar trebui evidențiat faptul că includerea prevederilor referitoare la soluționarea litigiilor dintre investitori și stat în viitoarele acorduri ale UE privind investițiile nu constituie o necesitate și că introducerea acestora trebuie să fie o alegere politică conștientă și bazată pe informare, care reclamă o justificare politică și economică. Chiar dacă există o opțiune politică generală în favoarea includerii lor, introducerea acestor prevederi trebuie să facă obiectul unei decizii în cazul fiecărui acord de investiții internațional, adoptată în lumina circumstanțelor specifice. | |
Amendamentul 4 Propunere de regulament Considerentul 3 a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(3a) Răspunderea financiară nu poate fi gestionată corespunzător dacă standardele de protecție permise în acordurile privind investițiile ar fi să depășească semnificativ limitele de responsabilitate recunoscute în Uniune și în majoritatea statelor membre. În consecință, acordurile viitoare ale Uniunii ar trebui să le acorde investitorilor străini același nivel ridicat de protecție, dar nu unul mai ridicat decât cel oferit investitorilor din Uniune de legislația Uniunii și principiile generale comune legislațiilor statelor membre. |
Justificare | |
Acest considerent subliniază necesitatea de a păstra responsabilitatea financiară a Uniunii în cadrul limitelor bine stabilite ale legislației Uniunii și ale cutumei juridice comune a statelor membre. | |
Amendamentul 5 Propunere de regulament Considerentul 3 b (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(3b) Stabilirea limitelor exterioare ale responsabilităților financiare în conformitate cu acest regulament este, de asemenea, legată de salvgardarea puterilor legislative ale Uniunii exercitate în cadrul competențelor definite de tratate, iar legalitatea lor este controlată de Curtea de Justiție, care nu poate fi necuvenit restricționată printr-o responsabilitate potențială definită în afara sistemului echilibrat instituit de tratate. În consecință, Curtea de Justiție a confirmat fără echivoc că responsabilitatea Uniunii pentru actele legislative, în special în interacțiunea cu legislația internațională, trebuie să fie încadrată strict și angajarea sa fără a se stabili clar încălcarea1 nu trebuie să fie posibilă. Acordurile viitoare privind investițiile de încheiat de către Uniune ar trebui să respecte aceste garanții privitoare la puterile legislative ale Uniunii și să nu instituie norme de responsabilitate mai stricte, care să permită eludarea standardelor definite de Curte de Justiție. |
|
|
______________ |
|
|
1 FIAMM și Fedon / Consiliu și Comisie [2008] Rep. p. I-6513 |
Justificare | |
În concordanță cu cutuma juridică a statelor membre, CJUE a susținut că Uniunea poate, de regulă, să nu fie ținută răspunzătoare pentru actele legislative adoptate în conformitate cu legislația UE indiferent de dreptul internațional atâta timp cât nu le acordă persoanelor drepturi aplicabile direct. Cu excepția unei încadrări restrictive, tratatele UE privind investițiile vor permite astfel instanțelor arbitrale să țină Uniunea răspunzătoare față de investitorii străini pentru actele legislative în cazul în care investitorii UE nu ar formula pretenții în temeiul dreptului UE. | |
Amendamentul 6 Propunere de regulament Considerentul 4 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(4) În cazul în care răspunderea internațională pentru un tratament acordat revine Uniunii, aceasta va trebui, în virtutea dreptului internațional, să plătească orice compensație care i-a fost imputată și să suporte costurile aferente oricărui litigiu. Cu toate acestea, o compensație imputabilă Uniunii poate fi rezultatul unui tratament acordat de către însăși Uniunea sau al unui tratament acordat de un stat membru. În consecință, nu ar fi echitabil ca compensațiile și costurile arbitrajului să fie plătite de la bugetul Uniunii în cazul în care tratamentul a fost acordat de către un stat membru. Prin urmare, este necesar ca răspunderea financiară să fie repartizată, din punctul de vedere al dreptului Uniunii, și fără a aduce atingere responsabilității internaționale a Uniunii, între Uniune și statul membru responsabil de tratamentul acordat, pe baza unor criterii stabilite de prezentul regulament. |
(4) În cazul în care răspunderea internațională pentru un tratament acordat revine Uniunii, ca entitate cu personalitate juridică, aceasta va trebui, în virtutea dreptului internațional, să plătească orice compensație care i-a fost imputată și să suporte costurile aferente oricărui litigiu. Cu toate acestea, o compensație imputabilă Uniunii poate fi rezultatul unui tratament acordat de către însăși Uniunea sau al unui tratament acordat de un stat membru. În consecință, nu ar fi echitabil ca compensațiile și costurile arbitrajului să fie plătite de la bugetul Uniunii Europene (bugetul Uniunii) în cazul în care tratamentul a fost acordat de către un stat membru. Prin urmare, este necesar ca răspunderea financiară să fie repartizată, din punctul de vedere al dreptului Uniunii, și fără a aduce atingere responsabilității internaționale a Uniunii, între Uniune însăși și statul membru responsabil de tratamentul acordat, pe baza unor criterii stabilite de prezentul regulament. |
Amendamentul 7 Propunere de regulament Considerentul 6 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(6) Răspunderea financiară ar trebui să fie atribuită entității responsabile de tratamentul care s-a dovedit a fi incompatibil cu dispozițiile relevante din acord. Aceasta înseamnă că Uniunea ar trebui să suporte răspunderea financiară în cazul în care tratamentul în cauză este acordat de către o instituție, un organism sau o agenție a Uniunii. Statul membru în cauză ar trebui să suporte răspunderea financiară în cazul în care tratamentul în cauză este acordat de un stat membru. Cu toate acestea, în cazul în care statul membru acționează într-un mod impus de dreptul Uniunii, de exemplu în transpunerea unei directive adoptate de Uniune, Uniunea ar trebui să suporte răspunderea financiară în măsura în care tratamentul în cauză este impus de dreptul Uniunii. Regulamentul trebuie, de asemenea, să prevadă posibilitatea ca o cauză individuală să se poată referi atât la un tratament acordat de un stat membru, cât și la un tratament impus de dreptul Uniunii. Acesta va acoperi ansamblul acțiunilor întreprinse de statele membre și de Uniunea Europeană. |
(6) Răspunderea financiară ar trebui să fie atribuită entității responsabile de tratamentul care s-a dovedit a fi incompatibil cu dispozițiile relevante din acord. Aceasta înseamnă că Uniunea ar trebui să poarte ea însăși răspunderea financiară în cazul în care tratamentul în cauză este acordat de către o instituție, un organism, o agenție sau o altă entitate cu personalitate juridică a Uniunii. Statul membru în cauză ar trebui să suporte răspunderea financiară în cazul în care tratamentul în cauză este acordat de respectivul stat membru. Cu toate acestea, în cazul în care statul membru acționează într-un mod impus de dreptul Uniunii, de exemplu în transpunerea unei directive adoptate de Uniune, Uniunea ar trebui să poarte ea însăși răspunderea financiară în măsura în care tratamentul în cauză este impus de dreptul Uniunii. Regulamentul trebuie, de asemenea, să prevadă posibilitatea ca o cauză individuală să se poată referi atât la un tratament acordat de un stat membru, cât și la un tratament impus de dreptul Uniunii. Acesta va acoperi ansamblul acțiunilor întreprinse de statele membre și de Uniune. Într-un astfel de caz, statele membre și Uniunea ar trebui să poarte răspunderea pentru tratamentul specific acordat de oricare dintre ele. |
Amendamentul 8 Propunere de regulament Considerentul 6 a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(6a) Atunci când statul membru acționează într-un mod neconcordant cu cel cerut de legislația Uniunii, de exemplu atunci când statul membru nu transpune o directivă adoptată de Uniune sau depășește termenii unei directive adoptate de aceasta atunci când o implementează în legislația națională, statul membru ar trebui să poarte, în consecință, răspunderea financiară pentru tratamentul acordat. |
Amendamentul 9 Propunere de regulament Considerentul 8 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(8) Pe de altă parte, în cazul în care un stat membru ar trebui să suporte răspunderea financiară potențială care decurge dintr-un litigiu, este necesar, ca o chestiune de principiu, să se permită acestui stat membru să acționeze în calitate de pârât în scopul apărării tratamentului pe care l-a acordat investitorului. Modalitățile stabilite în prezentul regulament prevăd această eventualitate. Acest lucru are avantajul că bugetul și resursele Uniunii nu ar fi grevate, chiar și temporar, fie de costurile unor litigii, fie de eventualele plăți prevăzute în sentințele adoptate împotriva statului membru în cauză. |
(8) Pe de altă parte, în cazul în care un stat membru ar trebui să suporte răspunderea financiară potențială care decurge dintr-un litigiu, este echitabil și necesar, ca o chestiune de principiu, să se permită acestui stat membru să acționeze în calitate de pârât în scopul apărării tratamentului pe care l-a acordat investitorului. Modalitățile stabilite în prezentul regulament prevăd această eventualitate. Acest lucru are avantajul că bugetul și resursele nefinanciare ale Uniunii nu ar fi grevate, chiar și temporar, fie de costurile unor litigii, fie de eventualele plăți prevăzute în sentințele adoptate împotriva statului membru în cauză. |
Justificare | |
Resursele nefinanciare ale Uniunii se referă, de exemplu, la personalul sau angajații Uniunii. | |
Amendamentul 10 Propunere de regulament Considerentul 10 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(10) În anumite circumstanțe, este esențial, pentru a garanta protejarea corespunzătoare a intereselor Uniunii, ca însăși Uniunea să acționeze în calitate de pârât în litigii care implică un tratament acordat de un stat membru. Acest lucru se poate întâmpla în special în cazul în care litigiul implică, de asemenea, un tratament acordat de către Uniune, în cazul în care reiese că un tratament acordat de un stat membru este impus de dreptul Uniunii, în cazul în care este probabil că vor fi introduse acțiuni similare împotriva altor state membre sau în cazul în care este vorba de probleme de drept încă nesoluționate, a căror soluționare ar putea avea un impact asupra eventualelor cazuri viitoare împotriva altor state membre sau împotriva Uniunii. În cazul în care litigiul se referă la tratamentul parțial acordat de Uniune, sau impus de dreptul Uniunii, Uniunea ar trebui să acționeze în calitate de pârât, cu excepția cazului în care acțiunile introduse privind aceste tratamente sunt de importanță minoră, având în vedere răspunderea financiară potențială implicată și aspectele juridice abordate, în raport cu acțiunile privind un tratament acordat de un stat membru. |
(10) În anumite circumstanțe, este esențial, pentru a garanta protejarea corespunzătoare a intereselor Uniunii, ca însăși Uniunea să poată să acționeze în calitate de pârât în litigii care implică un tratament acordat de un stat membru. Acest lucru se poate întâmpla în special în cazul în care litigiul implică, de asemenea, un tratament acordat de către Uniune, în cazul în care reiese că un tratament acordat de un stat membru este impus de dreptul Uniunii, în cazul în care au fost introduse acțiuni similare împotriva altor state membre sau în cazul în care este vorba de probleme de drept, a căror soluționare ar putea avea un impact asupra actualelor sau eventualelor cazuri viitoare împotriva altor state membre sau împotriva Uniunii. În cazul în care litigiul se referă la tratamentul parțial acordat de Uniune, sau impus de dreptul Uniunii, Uniunea ar trebui să acționeze în calitate de pârât, cu excepția cazului în care acțiunile introduse privind aceste tratamente sunt de importanță minoră, având în vedere răspunderea financiară potențială implicată și aspectele juridice abordate, în raport cu acțiunile privind un tratament acordat de un stat membru. |
Amendamentul 11 Propunere de regulament Considerentul 12 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(12) Este oportun ca Comisia să decidă, în cadrul stabilit de prezentul regulament, dacă Uniunea ar trebui să acționeze în calitate de pârât sau dacă un stat membru ar trebui să acționeze în calitate de pârât. |
(12) Pentru a crea un sistem funcțional, Comisia ar trebui să decidă, în cadrul stabilit de prezentul regulament, dacă Uniunea ar trebui să acționeze în calitate de pârât sau dacă un stat membru ar trebui să acționeze în calitate de pârât și să informeze Parlamentul European și Consiliul cu privire la orice astfel de decizie, în cadrul rapoartelor sale anuale privind implementarea acestui regulament. |
Amendamentul 12 Propunere de regulament Considerentul 14 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(14) De asemenea, în cazul în care un stat membru acționează în calitate de pârât, este necesar ca acesta să informeze Comisia cu privire la derularea cauzei iar Comisia să poată, după caz, să ceară statului membru care acționează în calitate de pârât să adopte o poziție specifică referitor la chestiunile care prezintă un interes pentru Uniune. |
(14) De asemenea, în cazul în care un stat membru acționează în calitate de pârât, este necesar ca acesta să informeze Comisia cu privire la derularea cauzei iar Comisia să poată, după caz, să ceară statului membru care acționează în calitate de pârât să adopte o poziție specifică referitor la chestiunile care prezintă un impact asupra intereselor prioritare ale Uniunii. |
Amendamentul 13 Propunere de regulament Considerentul 15 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(15) Un stat membru poate, în orice moment, să accepte că va fi responsabil din punct de vedere financiar în cazul în care ar trebuie să fie plătită o compensație. Într-un astfel de caz, statul membru și Comisia pot încheia acorduri în vederea plății periodice a costurilor și pentru plata oricărei compensații. Această acceptare nu implică recunoașterea de către statul membru că acțiunea care face obiectul litigiului este bine întemeiată. Comisia ar trebui să poată adopta o decizie prin care să solicite statului membru să prevadă astfel de costuri. În cazul în care instanța ar decide în favoarea Uniunii în ceea ce privește costurile de arbitraj, Comisia ar trebui să se asigure că orice plată în avans a costurilor este rambursată imediat statului membru în cauză. |
(15) Fără a contraveni rezultatelor procedurilor de arbitraj, un stat membru poate, în orice moment, să accepte că va fi responsabil din punct de vedere financiar în cazul în care ar trebui să fie plătită o compensație. Într-un astfel de caz, statul membru și Comisia pot încheia acorduri în vederea plății periodice a costurilor și pentru plata oricărei compensații. Această acceptare nu implică, în nici un fel din punct de vedere juridic, recunoașterea de către statul membru că acțiunea care face obiectul litigiului este bine întemeiată. Într-un astfel de caz, Comisia poate adopta o decizie prin care să solicite statului membru să prevadă astfel de costuri. În cazul în care instanța ar decide în favoarea Uniunii în ceea ce privește costurile de arbitraj, Comisia ar trebui să se asigure că orice plată în avans a costurilor este rambursată imediat statului membru în cauză. |
Amendamentul 14 Propunere de regulament Considerentul 16 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(16) În anumite cazuri, ar putea fi adecvat să se ajungă la un acord tranzacțional pentru a evita cheltuielile de arbitraj inutile și costisitoare. Este necesar să se stabilească o procedură pentru încheierea unor astfel de acorduri. O astfel de procedură ar trebui să permită Comisiei, care hotărăște în conformitate cu procedura de examinare, să soluționeze cauza prin intermediul acordului tranzacțional atunci când acest lucru ar fi în interesul Uniunii. Dacă cauza se referă la tratamentul acordat de un stat membru, este necesar să existe o cooperare strânsă și consultări între Comisie și statul membru în cauză. Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a soluționa cauza prin intermediul unui acord tranzacțional, în măsura în care acesta acceptă întreaga responsabilitate financiară și acest acord tranzacțional este în conformitate cu dreptul Uniunii și nu împotriva intereselor Uniunii. |
(16) În anumite cazuri, ar putea fi adecvat să se ajungă la un acord tranzacțional pentru a evita cheltuielile de arbitraj inutile și costisitoare. Este necesar să se stabilească o procedură eficace și rapidă pentru încheierea unor astfel de acorduri. O astfel de procedură ar trebui să permită Comisiei, care hotărăște în conformitate cu procedura de examinare, să soluționeze cauza prin intermediul acordului tranzacțional atunci când acest lucru ar fi în interesul Uniunii. Dacă cauza se referă la tratamentul acordat de un stat membru, este necesar să existe o cooperare strânsă și consultări între Comisie și statul membru în cauză, inclusiv în ceea ce privește procedura de soluționare și cuantumul compensației bănești. Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a soluționa cauza prin intermediul unui acord tranzacțional, în măsura în care acesta acceptă întreaga responsabilitate financiară și acest acord tranzacțional este în conformitate cu dreptul Uniunii și nu împotriva intereselor Uniunii în ansamblu. |
Amendamentul 15 Propunere de regulament Considerentul 18 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(18) Comisia ar trebui să se consulte îndeaproape cu statul membru în cauză în vederea ajungerii la un acord cu privire la repartizarea răspunderii financiare. În cazul în care Comisia consideră că un stat membru este responsabil, iar statul membru contestă această hotărâre, Comisia trebuie să plătească sumele alocate, dar trebuie să emită o decizie către statul membru solicitându-i să verse sumele corespunzătoare la bugetul Uniunii Europene, împreună cu dobânda aplicabilă. Dobânzile de plătit ar trebui să fie cele stabilite în conformitate cu [articolul 71 alineatul (4) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, astfel cum a fost modificat]. Articolul 263 din tratat se aplică în cazul în care un stat membru consideră că decizia nu îndeplinește criteriile enunțate în prezentul regulament. |
(18) Comisia ar trebui să se consulte îndeaproape cu statul membru în cauză în vederea ajungerii la un acord cu privire la repartizarea răspunderii financiare. În cazul în care Comisia consideră că un stat membru este responsabil, iar statul membru contestă această hotărâre, Comisia trebuie să plătească sumele alocate, dar trebuie să emită o decizie către statul membru solicitându-i să verse sumele corespunzătoare la bugetul Uniunii, împreună cu dobânda aplicabilă. Dobânzile de plătit ar trebui să fie cele stabilite în conformitate cu articolul 78 alineatul (4) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii1. Articolul 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se aplică în cazul în care un stat membru consideră că decizia nu îndeplinește criteriile enunțate în prezentul regulament. |
|
|
––––––––––––––––– |
|
|
1 JO L 298, 26.10.2012, p. 1. |
Amendamentul 16 Propunere de regulament Considerentul 19 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(19) Bugetul Uniunii ar trebui să asigure acoperirea cheltuielilor care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 218 din tratat care prevăd modul de soluționare a litigiilor între investitor și stat. În cazul în care statele membre își asumă răspunderea financiară în conformitate cu prezentul regulament, Uniunea ar trebui să fie în măsură fie să adune contribuțiile statului membru în cauză înainte de execuția cheltuielilor relevante, fie să execute mai întâi cheltuielile relevante, acestea fiindu-i ulterior rambursate de către statele membre în cauză. Ar trebui să fie posibilă utilizarea ambelor mecanisme de tratament bugetar, în funcție de ceea ce este fezabil, în special din punctul de vedere al sincronizării temporale. Pentru ambele mecanisme, contribuțiile sau rambursările vărsate de statele membre ar trebui să fie considerate drept venituri alocate interne pentru bugetul Uniunii. Creditele care rezultă din aceste venituri alocate interne ar trebui nu doar să acopere cheltuielile aferente, dar acestea ar trebui să fie, de asemenea, eligibile pentru a servi la realimentarea altor posturi din bugetul Uniunii din care au fost prelevate creditele inițiale care au permis execuția cheltuielilor în cadrul celui de-al doilea mecanism. |
(19) Bugetul Uniunii ar trebui să asigure acoperirea cheltuielilor care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 218 din tratat care prevăd modul de soluționare a litigiilor dintre investitor și stat. În cazul în care statele membre își asumă răspunderea financiară în conformitate cu prezentul regulament, Uniunea ar trebui să fie în măsură fie să adune contribuțiile statului membru în cauză înainte de execuția cheltuielilor relevante, fie să execute mai întâi cheltuielile relevante, acestea fiindu-i ulterior rambursate de către statele membre în cauză. Ar trebui să fie posibilă utilizarea ambelor mecanisme de tratament bugetar, în funcție de ceea ce este fezabil, în special din punctul de vedere al sincronizării temporale. Pentru ambele mecanisme, contribuțiile sau rambursările vărsate de statele membre ar trebui să fie considerate drept venituri alocate interne pentru bugetul Uniunii. Creditele care rezultă din aceste venituri alocate interne ar trebui nu doar să acopere cheltuielile aferente, dar acestea ar trebui să fie, de asemenea, eligibile pentru a servi la realimentarea altor posturi din bugetul Uniunii din care au fost prelevate creditele inițiale care au permis execuția cheltuielilor în cadrul celui de-al doilea mecanism. |
Justificare | |
Pentru alinierea considerentului la definiția de la articolul 2 litera (d). | |
Amendamentul 17 Propunere de regulament Articolul 2 – litera b | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(b) „costuri generate ca urmare a arbitrajului” înseamnă taxele și costurile instanței de arbitraj, precum și costurile de reprezentare și cheltuielile atribuite în favoarea părții reclamante de instanța de arbitraj; |
(b) „costuri generate ca urmare a arbitrajului” înseamnă taxele și costurile instanței de arbitraj, instituției arbitrajului precum și costurile de reprezentare și cheltuielile atribuite în favoarea părții reclamante de instanța de arbitraj; |
Amendamentul 18 Propunere de regulament Articolul 2 – litera c | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(c) „litigiu” înseamnă o acțiune introdusă de o parte reclamantă împotriva Uniunii în temeiul unui acord și pe care o instanță de arbitraj o va statua; |
(c) „litigiu” înseamnă o acțiune introdusă de o parte reclamantă împotriva Uniunii sau a unui stat membru în temeiul unui acord și pe care o instanță de arbitraj o va statua; |
Amendamentul 19 Propunere de regulament Articolul 2 – litera ja (nouă) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(ja) „interesele prioritare ale Uniunii” înseamnă una dintre situațiile următoare: |
|
|
(i) există o amenințare gravă în ceea ce privește aplicarea sau implementarea consecventă sau uniformă a prevederilor în materie de investiții din acordul care face obiectul litigiului dintre investitor și stat la care Uniunea este parte, |
|
|
(ii) o măsură a unui stat membru se poate afla în conflict cu dezvoltarea politicii viitoare a Uniunii în materie de investiții, |
|
|
(iii) litigiul implică un impact financiar posibil semnificativ asupra bugetului Uniunii Europene într-un an dat sau ca parte a cadrului financiar multianual. |
Amendamentul 20 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 2 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(2) În cazurile prevăzute de prezentul regulament, Comisia adoptă o decizie de stabilire a răspunderii financiare a statului membru în cauză în conformitate cu criteriile stabilite la alineatul (1). |
(2) În cazurile prevăzute de prezentul regulament, Comisia adoptă o decizie de stabilire a răspunderii financiare a statului membru în cauză în conformitate cu criteriile stabilite la alineatul (1). Parlamentul European și Consiliul sunt informate cu privire la o astfel de decizie. |
Amendamentul 21 Propunere de regulament Articolul 7 – paragraful 1 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
De îndată ce Comisia primește o înștiințare prin care o parte reclamantă își declară intenția de a iniția o procedură de arbitraj, în conformitate cu dispozițiile unui acord, aceasta notifică statul membru în cauză. |
De îndată ce Comisia primește o înștiințare prin care o parte reclamantă își declară intenția de a iniția o procedură de arbitraj sau de îndată ce Comisia este informată cu privire la o cerere de consultări sau o acțiune împotriva unui stat membru, aceasta notifică statul membru în cauză și informează Parlamentul European și Consiliul despre orice cerere anterioară a unui reclamant prin care acesta a solicitat consultări, despre notificarea prin care un reclamant își face cunoscută intenția de a iniția o procedură de arbitraj împotriva Uniunii sau a unui stat membru în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea notificării, incluzând numele reclamantului, prevederile din acord despre care se afirmă că ar fi fost încălcate, sectorul economic implicat, tratamentul despre care se afirmă că încalcă acordul și cuantumul despăgubirilor solicitate. |
Amendamentul 22 Propunere de regulament Articolul 8 – alineatul 2 – litera c | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(c) este probabil că vor fi introduse acțiuni similare în temeiul aceluiași acord împotriva tratamentului acordat de alte state membre iar Comisia este cea mai în măsură să asigure o apărare eficientă și consecventă; or, |
(c) au fost introduse cereri de consultare privind acțiuni similare în temeiul aceluiași acord împotriva tratamentului acordat de alte state membre iar Comisia este cea mai în măsură să asigure o apărare eficientă și consecventă; or, |
Amendamentul 23 Propunere de regulament Articolul 8 – alineatul 2 – litera d | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(d) litigiul ridică probleme de drept nesoluționate care pot reapărea în alte litigii în cadrul aceluiași sau în cadrul altor acorduri ale Uniunii referitoare la un tratament acordat de către Uniune sau de alte state membre. |
(d) litigiul ridică probleme de drept sensibile a căror soluționare poate afecta viitoarea interpretare a acordului în cauză sau a altor acorduri. |
Amendamentul 24 Propunere de regulament Articolul 8 – alineatul 2 a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(2a) În cazul în care Uniunea se angajează să acționeze în calitate de pârât în conformitate cu o decizie a Comisiei adoptată în temeiul alineatului (2) sau al normei implicite stabilite la alineatul (1), stabilirea statutului de pârât produce efecte obligatorii asupra reclamantului și a instanței de arbitraj. |
Justificare | |
Din rațiuni legate de securitatea juridică, ar trebui clarificat faptul că reclamantul sau instanța de arbitraj se supun normelor privind stabilirea statutului de pârât și că orice drepturi ce decurg în baza unui acord al Uniunii sunt supuse acestui act unilateral. Prevederile acestui regulament nu ar trebui să fie susceptibile de dezbatere sau modificare de către instanțele de arbitraj. | |
Amendamentul 25 Propunere de regulament Articolul 8 – alineatul 4 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(4) Comisia informează celelalte state membre și Parlamentul European cu privire la orice litigiu în care este aplicat prezentul articol, precum și la modul în care acesta a fost aplicat. |
(4) Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la orice litigiu în care este aplicat prezentul articol, precum și la modul în care acesta a fost aplicat. |
Amendamentul 26 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 1 – litera b | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(b) informează Comisia cu privire la toate etapele importante ale procedurii și inițiază consultări în mod regulat și în orice împrejurare în care este solicitat de Comisie; precum și |
(b) informează fără întârziere Comisia cu privire la toate etapele importante ale procedurii și inițiază consultări în mod regulat și în orice împrejurare în care este solicitat de Comisie; precum și |
Amendamentul 27 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 2 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(2) Comisia poate, în orice moment, să solicite statului membru în cauză să adopte o anumită poziție în ceea ce privește orice aspect juridic ridicat de litigiu sau orice alt element care prezintă un interes pentru Uniune. |
(2) Când interesele prioritare ale UE impun acest lucru, Comisia poate, în orice moment, în urma consultărilor cu statul membru în cauză, să solicite statului membru respectiv să adopte o anumită poziție în ceea ce privește orice aspect juridic ridicat de litigiu sau orice altă problemă de drept, a căror soluționare poate afecta viitoarea interpretare a acordului în cauză sau a altor acorduri. |
Amendamentul 28 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 2 a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(2a) În cazul în care statul membru în cauză consideră că cererea Comisiei îi compromite în mod necorespunzător apărarea eficace, acesta inițiază consultări pentru a găsi o soluție acceptabilă. Dacă nu poate fi găsită o soluție acceptabilă, Comisia poate lua o decizie prin care să-i solicite statului membru în cauză să adopte o anumită poziție juridică. |
Amendamentul 29 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 3 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(3) Atunci când un acord sau normele menționate de acesta, oferă posibilitatea de anulare, de recurs sau de revizuire a unui aspect juridic inclus într-o sentință de arbitraj, Comisia poate, în cazul în care consideră că o interpretare coerentă și exactă a acordului justifică acest lucru, să solicite statului membru să introducă o cerere de anulare, de recurs sau de revizuire. În astfel de circumstanțe, reprezentanții Comisiei fac parte din delegație și pot exprima punctul de vedere al Uniunii în ceea ce privește aspectul juridic în cauză. |
(3) Atunci când un acord sau normele menționate de acesta, oferă posibilitatea de anulare, de recurs sau de revizuire a unui aspect juridic inclus într-o sentință de arbitraj, Comisia poate, în cazul în care consideră că o interpretare coerentă și exactă a acordului justifică acest lucru, să solicite, în urma consultărilor cu statul membru în cauză, ca statul membru respectiv să introducă o cerere de anulare, de recurs sau de revizuire. În astfel de circumstanțe, reprezentanții Comisiei fac parte din delegație și pot exprima punctul de vedere al Uniunii în ceea ce privește aspectul juridic în cauză. |
Amendamentul 30 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 3 a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(3a) În cazul în care statul membru în cauză refuză să introducă o acțiune în anulare, un recurs sau o cerere de revizuire, acesta informează Comisia în termen de 30 de zile. Într-o astfel de situație, Comisia poate adopta o decizie prin care să-i ceară statului membru în cauză să introducă o acțiune în anulare, un recurs sau o cerere de revizuire. |
Amendamentul 31 Propunere de regulament Articolul 10 – litera c | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(c) Comisia pune la dispoziția statului membru toate documentele referitoare la procedură, astfel încât să asigure o apărare cât mai eficace cu putință; precum și |
(c) Comisia pune la dispoziția statului membru toate documentele referitoare la procedură, ține statul membru la curent cu privire la toate fazele procedurale semnificative și intră în consultări cu statul membru în toate situațiile în care o solicită acesta, astfel încât să asigure o apărare cât mai eficace cu putință precum și precum și |
Amendamentul 32 Propunere de regulament Articolul 10 – paragraful 1 a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
Comisia informează regulat Parlamentul European și Consiliul cu privire la evoluțiile care au loc în domeniul procedurilor de arbitraj menționate la primul alineat. |
Amendamentul 33 Propunere de regulament Articolul 13 – alineatul 1 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(1) Atunci când Uniunea este pârât într-un litigiu privind un tratament acordat, în întregime sau în parte, de către un stat membru, iar Comisia consideră că soluționarea litigiului ar fi în interesul Uniunii, aceasta se consultă mai întâi cu statul membru în cauză. Statul membru poate, de asemenea, să inițieze astfel de consultări cu Comisia. |
(1) Atunci când Uniunea este pârât într-un litigiu privind un tratament acordat, în întregime sau în parte, de către un stat membru, iar Comisia consideră că soluționarea litigiului ar fi în interesul Uniunii, aceasta se consultă mai întâi cu statul membru în cauză. Statul membru poate, de asemenea, să inițieze astfel de consultări cu Comisia. Statul membru și Comisia asigură înțelegerea reciprocă a situației juridice și a eventualelor consecințe și evită orice dezacord în vederea soluționării cauzei. |
Amendamentul 34 Propunere de regulament Articolul 13 – alineatul 3 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(3) În cazul în care statul membru nu este de acord să soluționeze litigiul prin acord tranzacțional, Comisia poate soluționa litigiul atunci când interesele prioritare ale Uniunii impun acest lucru. |
(3) În cazul în care statul membru nu este de acord să soluționeze litigiul prin acord tranzacțional, Comisia poate soluționa litigiul atunci când interesele prioritare ale Uniunii impun acest lucru. Comisia pune la dispoziția Parlamentului European și a Consiliului toate informațiile pertinente referitoare la decizia Comisiei de a soluționa litigiul, în special la motivarea acesteia. |
Amendamentul 35 Propunere de regulament Articolul 14 – alineatul 3 a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(3a) În cazul în care un stat membru are calitatea de pârât într-un litigiu care privește exclusiv tratamentul acordat de autoritățile sale și decide să soluționeze litigiul, acesta notifică Comisia cu privire la proiectul de aranjament de soluționare și o informează despre negocieri și aplicarea soluției. |
Justificare | |
Numeroase litigii privind investițiile se soluționează înainte de a se ajunge realmente la arbitraj. Pentru a înregistra progrese în ceea ce privește elaborarea unei politici investiționale a UE coerente, Comisia ar trebui notificată cu privire la soluționarea tuturor litigiilor generate în contextul acordurilor UE. | |
Amendamentul 36 Propunere de regulament Articolul 17 – alineatul 1 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(1) Atunci când Uniunea acționează în calitate de pârât în conformitate cu articolul 8, iar Comisia consideră că sumele alocate prin sentință sau prevăzute de acordul tranzacțional în cauză ar trebui să fie plătite, în parte sau în totalitate, de către statul membru în cauză pe baza criteriilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1), se aplică procedura stabilită la alineatele (2) - (5). |
(1) Atunci când Uniunea acționează în calitate de pârât în conformitate cu articolul 8, iar Comisia consideră că sumele alocate prin sentință sau prevăzute de acordul tranzacțional în cauză ar trebui să fie plătite, în parte sau în totalitate, de către statul membru în cauză pe baza criteriilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1), se aplică procedura stabilită la alineatele (2) - (5) din prezentul articol. Această procedură se aplică, de asemenea, în cazul în care Uniunea, în calitate de pârât în temeiul articolului 8, are succes în procedura de arbitraj, însă trebuie să suporte toate costurile ocazionate de arbitraj. |
Amendamentul 37 Propunere de regulament Articolul 17 – alineatul 3 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(3) În termen de trei luni de la data primirii cererii de plată a sumelor alocate prin sentință definitivă sau prevăzute într-un acord tranzacțional, Comisia adoptă o decizie adresată statului membru în cauză, determinând valoarea sumei care urmează să fie plătită de respectivul stat membru. |
(3) În termen de trei luni de la data primirii cererii de plată a sumelor alocate prin sentință definitivă sau prevăzute într-un acord tranzacțional, Comisia adoptă o decizie adresată statului membru în cauză, determinând valoarea sumei care urmează să fie plătită de respectivul stat membru. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la această decizie și la motivele sale financiare. |
Amendamentul 38 Propunere de regulament Articolul 17 – alineatul 4 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(4) Cu excepția cazului în care statul membru în cauză se opune deciziei Comisiei în termen de o lună, statul membru în cauză varsă la bugetul Uniunii sumele alocate prin sentință sau prevăzute într-un acord tranzacțional în termen de cel mult trei luni de la data deciziei Comisiei. Statul membru în cauză este răspunzător pentru orice dobândă datorată la rata care se aplică altor sume datorate bugetului Uniunii. |
(4) Cu excepția cazului în care statul membru în cauză se opune deciziei Comisiei în termen de o lună, statul membru în cauză varsă, în compensație, la bugetul Uniunii, echivalentul sumelor alocate prin sentință sau prevăzute într-un acord tranzacțional în termen de cel mult trei luni de la data deciziei Comisiei. Statul membru în cauză este răspunzător pentru orice dobândă datorată la rata care se aplică altor sume datorate bugetului Uniunii. |
Amendamentul 39 Propunere de regulament Articolul 18 – alineatul 1 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(1) Comisia poate adopta o decizie prin care să solicite statului membru în cauză să efectueze contribuții financiare la bugetul Uniunii în legătură cu orice costuri ocazionate de arbitraj, în cazul în care consideră că statul membru va fi răspunzător pentru plata sumelor alocate prin sentință în conformitate cu criteriile stabilite la articolul 3. |
(1) În cazul în care Uniunea acționează în calitate de pârât în temeiul articolului 8 și dacă nu s-a încheiat niciun acord în temeiul articolului 11, Comisia poate adopta o decizie prin care să solicite statului membru în cauză să efectueze în avans contribuții financiare la bugetul Uniunii în legătură cu orice costuri estimate sau generate ocazionate de arbitraj. O astfel de decizie privind contribuțiile financiare este proporțională și ține seama de criteriile stabilite la articolul 3. |
Amendamentul 40 Propunere de regulament Articolul 19 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
Rambursarea sau contribuția financiară a unui stat membru la bugetul Uniunii, pentru plata sumelor alocate printr-o sentință sau prevăzute de un acord tranzacțional sau orice alte costuri, se consideră venituri alocate interne în sensul [articolului 18 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene]. Ele pot fi utilizate pentru a acoperi cheltuielile care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 218 din tratat care prevăd modul de soluționare a litigiilor între investitori și stat sau pentru a realimenta creditele de plată prevăzute inițial să acopere plata sumelor alocate prin sentință sau prevăzute printr-un acord tranzacțional sau orice alte costuri. |
Rambursarea sau contribuția financiară a unui stat membru la bugetul Uniunii, pentru plata sumelor alocate printr-o sentință sau prevăzute de un acord tranzacțional sau orice alte costuri, inclusiv cele menționate la articolul 18 alineatul (1) din prezentul regulament, se consideră venituri alocate interne în sensul articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012. Ele pot fi utilizate pentru a acoperi cheltuielile care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 218 din tratat care prevăd modul de soluționare a litigiilor între investitori și stat sau pentru a realimenta creditele de plată prevăzute inițial să acopere plata sumelor alocate prin sentință sau prevăzute printr-un acord tranzacțional sau orice alte costuri. |
Amendamentul 41 Propunere de regulament Articolul 20 – alineatul 1 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(1) Comisia este asistată de [Comitetul pentru acorduri în materie de investiții instituit prin Regulamentul [2010/197/COD]]. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. |
(1) Comisia este asistată de Comitetul pentru acorduri în materie de investiții instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1219/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 de stabilire a unor dispoziții tranzitorii pentru acordurile bilaterale de investiții încheiate între state membre și țări terțe1. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. |
|
|
––––––––––––––––– |
|
|
1 JO L 351, 20.12.2012, p. 40 |
Amendamentul 42 Propunere de regulament Articolul 21 – alineatul 1 | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
(1) Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului, la intervale regulate, rapoarte privind punerea în aplicare a prezentului regulament. Primul raport se transmite în termen de cel mult trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Ulterior, următoarele rapoarte sunt transmise o dată la trei ani. |
(1) Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului, la intervale regulate, rapoarte detaliate privind punerea în aplicare a prezentului regulament. Aceste rapoarte conțin toate informațiile relevante, inclusiv o listă cu acțiunile introduse împotriva Uniunii sau a statelor membre, procedurile și hotărârile aferente și impactul financiar asupra bugetelor respective. Primul raport se transmite în termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Ulterior, următoarele rapoarte sunt transmise o dată la trei ani, dacă autoritatea bugetară, inclusiv Parlamentul European și Consiliul, nu adoptă o decizie diferită. |
Amendamentul 43 Propunere de regulament Articolul 21 – alineatul 1 a (nou) | |
|
Textul propus de Comisie |
Amendamentul |
|
|
(1a) Comisia prezintă anual Parlamentului European și Consiliului o listă cu cererile de consultări din partea reclamanților, acțiunile introduse și deciziile de arbitraj pronunțate. |
PROCEDURĂ
|
Titlu |
Instituirea unui cadru pentru gestionarea răspunderii financiare legate de instanțele de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat stabilite prin acordurile internaționale la care Uniunea Europeană este parte |
||||
|
Referințe |
COM(2012)0335 – C7-0155/2012 – 2012/0163(COD) |
||||
|
Data prezentării la PE |
21.6.2012 |
|
|
|
|
|
Comisie competentă în fond Data anunțului în plen |
INTA 3.7.2012 |
|
|
|
|
|
Comisie(i) sesizată(e) pentru avizare Data anunțului în plen |
DEVE 3.7.2012 |
BUDG 3.7.2012 |
ECON 3.7.2012 |
JURI 3.7.2012 |
|
|
Avize care nu au fost emise Data deciziei |
DEVE 10.7.2012 |
BUDG 12.7.2012 |
ECON 11.9.2012 |
JURI 18.9.2012 |
|
|
Raportor(i) Data numirii |
Paweł Zalewski 11.10.2012 |
|
|
|
|
|
Examinare în comisie |
26.11.2012 |
23.1.2013 |
21.2.2013 |
|
|
|
Data adoptării |
21.3.2013 |
|
|
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
24 3 4 |
|||
|
Membri titulari prezenți la votul final |
William (The Earl of) Dartmouth, Laima Liucija Andrikienė, Maria Badia i Cutchet, Nora Berra, David Campbell Bannerman, Daniel Caspary, María Auxiliadora Correa Zamora, Marielle de Sarnez, Yannick Jadot, Metin Kazak, Franziska Keller, Bernd Lange, David Martin, Vital Moreira, Paul Murphy, Cristiana Muscardini, Franck Proust, Helmut Scholz, Peter Šťastný, Robert Sturdy, Henri Weber, Iuliu Winkler, Jan Zahradil, Paweł Zalewski, Dan Dumitru Zamfirescu |
||||
|
Membri supleanți prezenți la votul final |
Josefa Andrés Barea, Silvana Koch-Mehrin, Elisabeth Köstinger, Katarína Neveďalová |
||||
|
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final |
Petri Sarvamaa, Patrice Tirolien |
||||
|
Data depunerii |
26.3.2013 |
||||