Procedură : 2011/0138(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0139/2013

Texte depuse :

A7-0139/2013

Dezbateri :

PV 10/09/2013 - 10
CRE 10/09/2013 - 10

Voturi :

PV 12/09/2013 - 13.3
CRE 12/09/2013 - 13.3
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2013)0370

RAPORT     ***I
PDF 690kWORD 368k
19.4.2013
PE 475.760v01-00 A7-0139/2013

referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație

(COM(2011)0290 – C7‑0135/2011 – 2011/0138(COD))

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

Raportor: Agustín Díaz de Mera García Consuegra

AMENDAMENTE
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe
 PROCEDURĂ

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație

(COM(2011)0290 – C7‑0135/2011 – 2011/0138(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0290),

–   având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 77 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0135/2011),

–   având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0139/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul  1

.

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN*

la propunerea Comisiei

---------------------------------------------------------

Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 77 alineatul (2) litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

hotărând  în conformitate cu procedura legislativă ordinară(1),

întrucât:

(3a)       Reciprocitatea deplină a vizelor este un obiectiv pe care Uniunea ar trebui să îl urmărească în mod activ în relațiile sale cu țările terțe, contribuind astfel la îmbunătățirea credibilității și a consecvenței politicii externe a Uniunii la nivel internațional.

(3b)       La primirea unei notificări din partea unui stat membru privind hotărârea unei țări terțe care figurează în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2011 de a introduce obligativitatea vizelor pentru resortisanții statului membru respectiv, toate statele membre ar trebui să reacționeze în comun, oferind astfel un răspuns la nivelul Uniunii la o situație care afectează întreaga Uniune și care permite ca cetățenii acesteia să fie supuși unor tratamente diferite.

(3c)       Prezentul regulament ar trebui să introducă un mecanism privind suspendarea temporară a exonerării de obligația de a deține viză pentru o țară terță care figurează pe lista din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001, în cazul unei situații de urgență, atunci când este necesară o reacție promptă pentru soluționarea dificultăților cu care se confruntă unul sau mai multe state membre și ținând seama de impactul general al situației de urgență asupra Uniunii Europene în ansamblul său.

(3d)       O creștere bruscă și substanțială indică depășirea pragului de 50%. Aceasta poate fi, de asemenea, mai scăzută dacă Comisia consideră că se aplică în cazul particular notificat de statul membru aflat sub presiune.

(3e)       O rată de recunoaștere scăzută indică o rată de recunoaștere a cererilor de azil de sub 3%. Aceasta poate fi, de asemenea, mai ridicată dacă Comisia consideră că se aplică în cazul particular notificat de statul membru aflat sub presiune.

(3f)        Este necesar să se evite și să se contracareze orice abuz ca urmare a acordării exonerării de obligația de a deține viză pentru șederi de scurtă durată pentru resortisanții unei anumite țări terțe, dacă pun în pericol politicile publice și securitatea internă a statelor membre.

(3g)       În scopul asigurării unui mecanism transparent și eficient aplicabil suspendării exonerării de obligația de a deține viză pentru resortisanții unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001, ca un mijloc de reciprocitate sau în cazul unei situații de urgență, ar trebui să se acorde Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în vederea modificării anexei II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 în ceea ce privește țara terță pentru care obligația de a deține viză este temporar restabilită. Este deosebit de important ca, pe durata activităților pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. În cazuri excepționale legate de o situație de urgență, în cazul în care este nevoie de un răspuns urgent pentru a rezolva dificultățile întâmpinate de către unul sau mai multe state membre, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în vederea modificării anexei II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 în ceea ce privește țara terță pentru care obligația de a deține viză este temporar restabilită, în conformitate cu procedura de urgență.

(6)         Întrucât ▌regimul vizelor aplicabil refugiaților și apatrizilor introdus de Regulamentul (CE) nr. 1932/2006 al Consiliului din 21 decembrie 2006 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 nu se aplică acestor persoane atunci când își au reședința pe teritoriul Regatului Unit sau al Irlandei, este necesar să se clarifice situația privind obligația de a deține viză impusă anumitor refugiați și apatrizi care își au reședința pe teritoriul Regatului Unit sau al Irlandei. Prezentul regulament ar trebui să lase statelor membre libertatea de a decide cu privire la acordarea unei exonerări de obligația de a deține viză sau la impunerea unei obligații de a deține viză pentru această categorie de persoane în conformitate cu obligațiile lor internaționale. Aceste decizii naționale ar trebui notificate Comisiei.

(8)         Prezentul regulament ar trebui să stabilească temeiul juridic pentru obligația de a deține viză sau pentru exonerarea de această obligație a titularilor de documente de călătorie eliberate de anumite entități care se supun dreptului internațional, care nu sunt organizații internaționale interguvernamentale.

(8a)       Regulamentul (CE) nr. 539/2001 nu aduce atingere aplicării acordurilor internaționale încheiate de Comunitatea Europeană înainte de intrarea sa în vigoare, ceea ce implică necesitatea de a deroga de la regulile comune privind vizele, ținându-se totodată cont de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(9)         Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a acquis-ului Schengen, în conformitate cu Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, astfel cum este definit în Anexa A la Decizia 1999/435/CE(2) a Consiliului din 20 mai 1999 privind definirea acquis-ului Schengen în scopul stabilirii, în conformitate cu dispozițiile relevante din Tratatul de instituire a Comunității Europene și Tratatul privind Uniunea Europeană, a temeiului juridic pentru fiecare din dispozițiile sau deciziile care constituie acquis-ul.

(10)       În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen(3), care intră în domeniul de aplicare menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a acordului menționat(4).

(11)       În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen(5), care intră în domeniul de aplicare menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului(6).

(12)       În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen(7), care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE ▌, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului(8).

(13)       Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen(9). În consecință, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu este obligatorie pentru acesta și nu i se aplică.

(14)       Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen(10). În consecință, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii care nu este obligatorie pentru aceasta și nu i se aplică,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 539/2001 se modifică după cum urmează:

1.        Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(aa)     alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)     Introducerea, reintroducerea sau menținerea, de către o țară terță care figurează pe lista din anexa II, a obligației de a deține viză pentru resortisanții unuia sau mai multor state membre, atrage după sine aplicarea următoarelor dispoziții:

(a)      în termen de (30) de zile de la momentul punerii în aplicare de către țara terță a obligației de a deține viză sau, în cazurile în care obligația este menținută, în termen de (30) de zile de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, statul membru (statele membre) în cauză notifică acest lucru în scris Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

Această notificare:

(i) menționează data punerii în aplicare a măsurii și tipul (tipurile) documentelor de călătorie și al vizelor respective;

(ii) include o explicație detaliată a măsurilor preliminare luate de statul membru (statele membre) vizat(e) în vederea asigurării exonerării de obligația de a deține viză cu țara terță în cauză, precum și toate informațiile relevante;

Comisia publică, fără întârziere, informațiile privind notificarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, incluzând informații cu privire la data aplicării obligației de a deține viză și tipul (tipurile) documentelor de călătorie și al vizelor respective.

În cazul în care țara terță decide să ridice obligația de a deține viză, notificarea nu se efectuează sau este retrasă;

(b)       Comisia, imediat după data publicării notificării și în consultare cu statul membru în cauză, ia măsurile necesare împreună cu autoritățile țării terțe pentru a reintroduce sau a introduce exonerarea de obligația de a deține viză și informează fără întârziere Parlamentul European și Consiliul cu privire la aceste măsuri;

(c)       dacă în termen de (90) de zile de la data publicării notificării (notificărilor) și în pofida tuturor măsurilor luate în conformitate cu litera (b), în special în domeniile politic, economic și comercial, țara terță nu elimină obligația de a deține viză, statul membru (statele membre) vizat(e) poate (pot) solicita Comisiei să propună suspendarea exonerării de la obligația de a deține viză pentru resortisanții țării terțe în cauză.

În cazul în care un stat membru formulează o astfel de solicitare, acesta informează Parlamentul European și Consiliul;

(d)      Când are în vedere măsuri suplimentare, Comisia ține seama de rezultatul măsurilor luate de statul membru vizat, de măsurile luate în conformitate cu litera (b) în vederea reintroducerii sau introducerii exonerării de obligația de a deține viză și de consecințele suspendării exonerării de obligația de a deține viză asupra relațiilor externe ale Uniunii și ale statelor sale membre cu țara terță în cauză;

(e)       dacă în termen de șase luni de la data publicării notificării, țara terță în cauză nu elimină obligația de a deține viză, la solicitarea statului membru sau din proprie inițiativă, Comisia:

           (i) poate adopta, în conformitate cu articolele 4a și 4b, un act delegat de modificare a anexei II și de suspendare, pe o perioadă de (12) luni, a exonerării de obligația de a deține viză pentru resortisanții țării terțe în cauză; sau

(ii)      înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a situației cuprinzând motivele pentru care nu propune suspendarea exonerării de obligația de a deține viză. În raport sunt luați în considerare toți factorii relevanți, precum rezultatul măsurilor luate de statul membru vizat, măsurile luate în conformitate cu litera (b) în vederea reintroducerii sau introducerii exonerării de obligația de a deține viză și consecințele suspendării exonerării de obligația de a deține viză asupra relațiilor externe ale Uniunii și ale statelor sale membre cu țara terță în cauză;

(f)       ▌dacă în termen de 24 de luni de la data publicării notificării țara terță în cauză nu elimină obligația de a deține viză, Comisia adoptă, în conformitate cu articolele 4a și 4b, un act delegat de modificare a anexei II și de suspendare pe o perioadă de 12 luni a exonerării de obligația de a deține viză pentru resortisanții țării terțe în cauză;

(g)      dacă, în termen de șase luni de la data la care actul delegat menționat la litera (e) punctul (i) sau la litera (f) produce efecte, țara terță în cauză nu elimină obligația de a deține viză, Comisia poate înainta o propunere legislativă, de adoptat în conformitate cu procedura legislativă ordinară, în vederea transferării trimiterii la țara terță în cauză de la anexa II la anexa I;

(h)      procedurile prevăzute la literele (e), (f) și (g) nu împiedică Comisia să prezinte o propunere de modificare a prezentului regulament în vederea transferării trimiterii la țara terță în cauză de la anexa II la anexa I în orice moment;

(i)       în cazul în care țara terță în cauză elimină obligația de a deține viză, statul membru (statele membre) vizat(e) notifică imediat acest lucru Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Comisia publică notificarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C. Orice act delegat adoptat în temeiul literei (e) punctul (i) sau în temeiul literei (f) încetează de a mai produce efecte la șapte zile de la publicarea notificării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În cazul în care țara terță în cauză a introdus obligația de a deține viză pentru resortisanții a două sau mai multe state membre, acest lucru se aplică numai după publicarea ultimei notificări”.

(j)       În conformitate cu articolul 4b, Comisia adoptă, prin intermediul actelor delegate, modificări corespunzătoare la anexa II pentru a reflecta faptul că actele delegate menționate la litera (i) nu mai produc efecte.

(bb)     alineatul (5) se elimină.

2.        Se inserează următoarele articole:

„Articolul 1a

(1)      Prin derogare de la articolul 1 alineatul (2), articolul 1 alineatul (1) se aplică temporar în situație (situații) de urgență, ca soluție de ultimă instanță, în legătură cu o țară terță care figurează pe lista din anexa II, dacă se decide astfel în conformitate cu prezentul articol.

(2)      Un stat membru poate să informeze Comisia dacă se confruntă cu una sau mai multe dintre următoarele circumstanțe care duc la o situație de urgență pe care nu o poate remedia de unul singur:

(a)       o creștere bruscă și substanțială ▌, într-o perioadă de șase luni, a numărului de resortisanți ai unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II, care s-au dovedit a fi în situație de ședere ▌pe teritoriul statului membru în cauză fără a avea acest drept, comparativ cu aceeași perioadă din anul precedent;

(b)       o creștere bruscă și substanțială, care duce la presiuni specifice asupra sistemului de azil într-o perioadă de șase luni, comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior, a numărului de cereri de azil din partea resortisanților unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II, pentru care rata de recunoaștere este scăzută;

(c)       o creștere bruscă și substanțială ▌, într-o perioadă de șase luni, a numărului de cereri de readmisie respinse trimise de un stat membru unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II, pentru resortisanții proprii, comparativ cu aceeași perioadă din anul precedent.

Notificarea respectivă prezintă motivele pe care se întemeiază și cuprinde date și statistici pertinente, precum și o explicație detaliată a măsurilor preliminare pe care statul membru în cauză le-a luat în vederea remedierii situației. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul imediat după ce primește o astfel de notificare din partea statului membru în cauză.

(3)       Comisia examinează notificarea (notificările) transmisă(e) de unul sau mai multe state membre în temeiul alineatului (2), ținând cont de:

(a)       numărul de state membre afectate de oricare dintre situațiile descrise la alineatul (2);

(b)       dacă respectiva creștere este conformă cu alineatul (2) literele (a), (b) sau (c);

(c)       impactul la nivel general al acestor creșteri asupra situației migrației în Uniune, astfel cum aceasta rezultă din datele furnizate de statele membre ▌;

(d)       rapoartele întocmite de FRONTEX ▌, de Biroul European de Sprijin pentru Azil sau de Europol, dacă circumstanțele o impun în cazul specific notificat;

(e)       chestiunea generală a politicilor publice și a securității interne, cu consultarea statului membru (statelor membre) vizat(e).

Comisia informează Parlamentul European și Consiliul asupra rezultatelor examinării sale.

(3a)     Comisia ia în considerare consecințele suspendării exonerării de obligația de a deține viză pentru relațiile externe ale UE și ale statelor membre ale acesteia cu țara terță în cauză și colaborează strâns cu țara terță respectivă pentru a găsi soluții alternative pe termen lung.

(3b) În cazul în care, în temeiul examinării menționate la alineatul (3a), Comisia hotărăște că acea acțiune este necesară, în termen de trei luni de la primirea notificării aceasta adoptă, în conformitate cu articolele 4a și 4b, un act delegat de modificare a anexei II și de suspendare pe o perioadă de (12) luni a exonerării de obligația de a deține viză pentru resortisanții țării terțe în cauză.

În cazul unei decizii de suspendare a exonerării de obligația de a deține viză pentru resortisanții țării terțe în cauză, atunci când este necesar din motive imperioase de urgență, procedura prevăzută la articolul 4c se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului articol.

(4)       Înainte de expirarea perioadei de valabilitate a actului delegat adoptat în temeiul alineatului (3b), Comisia, în cooperare cu statul membru (statele membre) în cauză, prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului. Raportul poate fi însoțit de o propunere de modificare a prezentului regulament, în vederea transferării trimiterii la țara terță în cauză în anexa I.

Articolul 1b

Cel târziu după patru ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport în care evaluează eficacitatea mecanismelor de reciprocitate și de suspendare și, după caz, prezintă o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament în vederea modificării mecanismelor menționate la articolele 1 și 1a. Parlamentul European și Consiliul hotărăsc asupra acestei propuneri prin procedura legislativă ordinară.”

4.        Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)       alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)     Un stat membru poate prevedea excepții de la obligația de a deține viză, prevăzută la articolul 1 alineatul (1), sau de la exonerarea de obligația de a deține viză, prevăzută la articolul 1 alineatul (2), în ceea ce privește:

(a)       titularii de pașapoarte diplomatice, de serviciu/oficiale sau de pașapoarte speciale;

(aa)    membrii echipajului civil al aeronavelor și navelor aflați în exercițiul funcțiunii;

(ab)    membrii echipajului civil al navelor care dețin un act de identitate pentru personal navigant eliberat în conformitate cu Convențiile Organizației Internaționale a Muncii (nr. 108 din 13 mai 1958 sau nr. 185 din 16 iunie 2003) sau cu Convenția Organizației Maritime Internaționale privind facilitarea traficului maritim internațional din 9 aprilie din 1965 (Convenția FAL), atunci când aceștia coboară pe uscat;

(ac)     echipajul și membrii misiunilor de urgență sau de salvare în caz de dezastru sau de accident;

(b)      echipajul civil al navelor care navighează în apele interioare internaționale;

(c)        titularii de documente de călătorie eliberate de ▌organizații internaționale interguvernamentale în care unul sau mai multe state membre au statut de membru, sau de alte entități recunoscute de statele membre vizate ca fiind supuse legislației internaționale, pentru funcționarii ▌acestor organizații sau entități”.

(b)       la alineatul (2) se adaugă următoarea literă ▌:

„(d)     fără a se aduce atingere cerințelor care decurg din Acordul european privind suprimarea vizelor pentru refugiați, semnat la Strasbourg la 20 aprilie 1959, refugiații recunoscuți, apatrizii și alte persoane care nu dețin cetățenia niciunei țări și care își au reședința pe teritoriul Regatului Unit sau în Irlanda și sunt titulari ai unui document de călătorie eliberat de Regatul Unit sau de Irlanda, care este recunoscut de statul membru vizat.”;

5.        Se inserează următoarele articole:

„Articolul 4a

(1)  Actele delegate menționate la articolul 1 alineatul (4) litera (e) punctul (i), la articolul 1 alineatul (4) litera (f) și la articolul 1a alineatul (3b) modifică anexa II prin inserarea, în trimiterea la țara terță în cauză, a informațiilor referitoare la datele la care începe și se sfârșește suspendarea exonerării de obligația de a deține viză pentru resortisanții țării terțe respective.

(2)  Actele delegate menționate la articolul 1 alineatul (4) litera (e) punctul (i), la articolul 1 alineatul (4) litera (f) și la articolul 1a alineatul (3b) stabilesc o dată de la care suspendarea exonerării de obligația de a deține viză produce efecte, ținând seama de resursele disponibile în consulatele statelor membre. Data respectivă se stabilește în intervalul cuprins între șase și nouă luni de la notificarea actului delegat Parlamentului European și Consiliului în temeiul articolului 4b alineatul (4).

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), un act delegat menționat la articolul 1a alineatul (3b), al doilea paragraf, se aplică de la data intrării sale în vigoare, în conformitate cu articolul 4c.

(4)   Comisia poate prelungi valabilitatea actelor delegate menționate la articolul 1 alineatul (4) litera (e) punctul (i), la articolul 1 alineatul (4) litera (f) și la articolul 1a alineatul (3b) pentru o perioadă de maxim 12 luni. În cazul în care Comisia propune o modificare a prezentului regulament în scopul transferării trimiterii la țara terță în cauză la anexa I în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) litera (g), cu articolul 1 alineatul (4) litera (h) sau cu articolul 1a alineatul (4), aceasta prelungește valabilitatea actului delegat în vigoare pe o perioadă de maxim 12 luni. Decizia de a prelungi perioada de valabilitate a actului delegat se adoptă în conformitate cu articolul 4b și modifică anexa II în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 4b

(1)      Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei sub rezerva respectării condițiilor prevăzute în prezentul articol.

(2)      Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 1 alineatul (4) litera (e) punctul (i), la articolul 1 alineatul (4) litera (f), la articolul 1 alineatul (4) litera (j) și la articolul 1a alineatul (3b) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de durată identică, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun unei astfel de prelungiri cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)      Delegarea de competențe menționată la articolul 1 alineatul (4) litera (e) punctul (i), la articolul 1 alineatul (4) litera (f) și la articolul 1a alineatul (3b) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate deja în vigoare.

(4)      Imediat ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)      Un act delegat adoptat în temeiul articolului 1 alineatul (4) litera (e) punctul (i), articolului 1 alineatul (4) litera (f) și articolului 1a alineatul (3b) intră în vigoare doar dacă Parlamentul European sau Consiliul nu formulează nicio obiecție în termen de (două) luni de la notificarea Parlamentului European și a Consiliului cu privire la acest act, sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul informează Comisia că nu vor avea obiecții. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, respectivul termen se prelungește cu două luni.

Articolul 4c

(1)      Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră în vigoare fără întârziere și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). În notificarea unui act delegat către Parlamentul European și Consiliu sunt menționate motivele utilizării procedurii de urgență.

(2)      Parlamentul European sau Consiliul pot prezenta obiecții cu privire la un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 4b alineatul (5). În acest caz, Comisia abrogă actul fără întârziere, imediat ce Parlamentul European sau Consiliul își notifică decizia de a prezenta obiecții.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European                     Pentru Consiliu

Președintele                                                  Președintele

(1)

Poziția Parlamentului European din …

(2)

      JO L 176, 10.7.1999, p. 1.

(3)

      JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

(4)

      JO L 176, 10.7.1999, p. 31.

(5)

      JO L 53, 27.2.2008, p. 52.

(6)

      JO L 53, 27.2.2008, p. 1.

(7)

JO L 160, 18.5.2011, p. 21.

(8)

      JO L 160, 18.5.2011, p. 19.

(9)

      JO L 131, 1.6.2000, p. 43.

(10)

    JO L 64, 7.3.2002, p. 20.


EXPUNERE DE MOTIVE

Regulamentul (CE) nr. 539/2001 prevede lista țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină o viză pentru trecerea frontierelor externe ale Uniunii și lista țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați. Regulamentul menționat stabilește condițiile în care resortisanții unei țări terțe pot beneficia de exonerarea de obligația de a avea o viză pentru șederile de scurtă durată pe teritoriul Uniunii Europene.

Decizia referitoare la exonerare este adoptată după desfășurarea unei proceduri de evaluare a țării în cauză în ceea ce privește imigrarea clandestină, ordinea publică și securitatea, relațiile externe ale Uniunii Europene, coerența teritorială și principiul reciprocității.

Obiectivele amendamentului propus la Regulamentul nr. 539/2001, în curs de revizuire, sunt acelea de a furniza o clauză de salvgardare permițând suspendarea rapidă, temporară a exonerării de obligația de a deține viză în situații de urgență; modificarea mecanismului de reciprocitate, stabilirea unor definiții în conformitate cu Codul comunitar de vize, stabilirea condițiilor care reglementează exonerarea de obligația de a deține o viză pentru resortisanții unei țări terțe, refugiați și apatrizi, anumite categorii de resortisanți ai unei țări extracomunitare și titularii de permise de liberă trecere sau pașapoarte eliberate de subiecți de drept internațional și, în fine, obligațiile ce le incumbă statelor membre în conformitate cu acordurile internaționale.

OBSERVAȚII ALE RAPORTORULUI

Chiar dacă o face doar cu titlu enunțiativ, este necesar ca prezentul raport să oglindească o viziune obiectivă asupra tuturor elementelor examinate, ținând seama nu numai de perspectiva comunitară, ci și de poziția țărilor care nu fac parte din Uniunea Europeană.

Ar fi contradictoriu ca, în cadrul Uniunii, viza să fie considerată ca un instrument necesar pentru a ține sub control creșterea imigrației neregulamentare și, în același timp, să fim surprinși că unele țări care nu fac parte din comunitate impun aceeași cerință în același scop.

Politica comună în materie de vize constituie un element fundamental în domeniul imigrării, atribuind vizei un rol esențial ca instrument de control al imigrației neregulamentare.

Propunerea de modificare a regulamentului constituie răspunsul Comisiei la utilizarea necorespunzătoare din ultima vreme a sistemului comunitar de vize. S-a putut constata că un număr semnificativ de cetățeni ai unor țări terțe, profitând de exonerarea de obligația de a deține o viză, au venit pe teritoriul Uniunii pentru a solicita protecție internațională fără vreo justificare corespunzătoare.

Propunerea Comisiei, departe de a se limita la prevederi cu caracter pur tehnic, cuprinde măsuri cu pondere politică. Introducerea așa-numitei clauze de salvgardare constituie, împreună cu mecanismul de reciprocitate, instrumente a căror activare poate afecta sfera relațiilor internaționale ale Uniunii Europene.

În ceea ce privește terminologia, Parlamentul European a menționat, cu diferite ocazii, necesitatea ca imigrația, atunci când se referă la un fenomen care contravine dispozițiilor legislației statelor membre, să nu fie calificată drept „ilegală” ci drept „neregulamentară” sau „clandestină”.

Clauza de salvgardare: pentru a descrie acest instrument ar trebui utilizat un termen mai exact, deoarece obiectivul său este acela de a „suspenda” exonerarea de obligația de a deține viză atunci când survin anumite circumstanțe. Ar fi poate mai bine să se folosească o altă formulare, cum ar fi „clauza sau mecanismul de suspendare” sau pur și simplu să se elimine termenul actual.

Sintagma cu care este desemnată clauza suscită o serie de întrebări. În primul rând, este necesar să se specifice dacă activarea sa trebuie să fie condiționată de îndeplinirea anumitor criterii stricte, după cum propune Comisia, sau dimpotrivă, poate fi activată într-un mod mai flexibil, după cum cer unele state membre.

Pare logic ca activarea mecanismului să se producă numai în situații foarte concrete, de urgență, în care s-a constatat o creștere „substanțială” a numărului de imigranți neregulamentari sau de cereri nejustificate de protecție internațională.

Decizia privind momentul în care creșterea a atins un nivel suficient și, astfel, momentul în care ar trebui acordată suspendarea exonerării de obligația de a deține viză, se adoptă nu numai pentru că au fost atinse procentele stabilite în amendamentul propus la Regulamentul nr. 539/2001, ci și atunci când o recomandă procesul de evaluare de la caz la caz. În acest sens, Comisia va trebui să examineze notificarea statului membru în cauză, datele și statisticile furnizate, rapoartele întocmite de Frontex, de Biroul European de Sprijin pentru Azil sau de Europol, conform circumstanțelor specifice cazului, precum și impactul global al creșterii migrației asupra Uniunii.

Astfel, utilizarea procentajelor ca element obiectiv atunci când se inițiază procedura de evaluare nu rezultă a fi cu totul nesatisfăcătoare. Procentajele trebuie să servească exclusiv în acest scop, adică la inițierea procesului de evaluare. Comisia ar trebui să hotărască dacă circumstanțele analizate oferă o bază suficientă pentru acordarea suspendării exonerării de obligația de a deține o viză numai după efectuarea unei evaluări complete a fiecărui caz în parte. Aceste circumstanțe ar trebui să implice o creștere „substanțială” a cifrelor referitoare la imigrația neregulamentară sau la cererile de acordare a protecției internaționale în raport cu anul precedent.

În ceea ce privește procedura de comitologie, ar fi de dorit ca Parlamentul European să aibă posibilitatea de a participa din momentul inițial, în care Comisia Europeană hotărăște să examineze cererea formulată de un stat membru oarecare, cerere care, mai mult, ar trebui transmisă și Parlamentului. Cu alte cuvinte, atunci când un stat membru prezintă o cerere de suspendare, Parlamentul trebuie să fie informat în același timp cu Comisia, și nu doar atunci când se anunță inițierea procedurii de comitologie.

În ceea ce privește reciprocitatea: acesta este unul dintre principiile care au inspirat Politica comună de vize, fiind necesar ca o țară terță care beneficiază de exonerarea de obligația de a deține o viză să adopte aceeași măsură în favoarea cetățenilor Uniunii Europene.

Cu toate acestea, chiar dacă acest principiu ne inspiră politica din domeniul de care ne ocupăm, el nu trebuie să servească drept argument pentru a pune în discuție caracterul licit al obligativității vizei impuse de o țară terță cetățenilor unui stat membru, atunci când aceasta consideră că statul membru în cauză a devenit o sursă de imigrație neregulamentară.

În acest context, ar trebui să reflectăm asupra motivelor pentru care cetățenii comunitari solicită protecție internațională în afara Uniunii Europene. Indiferent dacă este adevărat că majoritatea acestor cereri au la bază motive pur economice, legate de așteptările pe care le generează regimurile de azil deosebit de generoase, acest fapt nu ar trebui să ne împiedice să recunoaștem necesitatea consolidării sistemelor europene de integrare în favoarea minorităților, domeniu ce intră în sfera de competență a statelor membre și care ar trebui, poate, să fie impulsionat și abordat în comun în Uniunea Europeană.

În ceea ce privește însăși reciprocitatea, este evident că, în pofida declarațiilor Comisiei, sistemul actual, modificat prin Regulamentul 851/2005, nu este eficient. Deși nu este nevoie de reintroducerea mecanismului automat prevăzut inițial în Regulamentul nr. 539/2001, este necesară efectuarea unei revizuiri aprofundate a mecanismului actual, cu scopul de a garanta acțiunea în condiții de unitate și solidaritate a statelor membre. Alte considerente, cum ar fi, de exemplu, relațiile comerciale ale Uniunii Europene, nu ar trebui să pună în pericol fundamentele Politicii comune de vize.

În acest sens, trebuie realizate obiectivele Declarației scrise 2011/2053, aprobată în luna martie a acestui an, prin care Parlamentul European a solicitat Comisiei și Consiliului să exercite presiuni asupra țărilor terțe care nu respectă principiul reciprocității, subliniind necesitatea reintroducerii obligativității vizei în cazul în care nu se obține o reacție pozitivă din partea țării în cauză. În acest sens, Parlamentul a cerut Comisiei Europene instituirea unui „nou mecanism care să garanteze respectarea deplină a principiului reciprocității în domeniul vizelor pentru toate statele membre, garantând, în același timp, că, în cazul în care o țară terță încalcă acest principiu al reciprocității în domeniul vizelor, toate statele membre vor reintroduce obligativitatea vizelor pentru cetățenii țării terțe în cauză

La 14 iunie 2009, Canada a reintrodus obligativitatea vizei pentru cetățenii cehi. După doi ani și jumătate, această țară nord-americană nu și-a revocat hotărârea, în pofida presiunilor care vor fi putut fi exercitate în acest sens de Comisia Europeană.

Imposibilitatea de a găsi o soluție favorabilă în cazul menționat constituie un precedent care aduce o gravă atingere Politicii comune de vize a Uniunii Europene și scoate în evidență carențele mecanismului în vigoare. În consecință, este necesar să se introducă un mecanism care să permită Uniunii Europene să reacționeze, chiar dacă nu în mod automat, însă cu celeritate, în cazul încălcării principiului de reciprocitate.

Ar fi suficientă reintroducerea provizorie a obligativității vizei pe o perioadă de timp rezonabilă, dar suficientă pentru ca țara terță să-și poată reconsidera decizia și pentru ca Uniunea Europeană să ofere garanții în ceea ce privește imigrația neregulamentară. La finalul acestei perioade, Comisia ar putea propune ca țara în cauză să fie inclusă în anexa I la Regulamentul nr. 539/2001.

În ceea ce privește situația prestatorilor de servicii din țările terțe: referirea la cetățenii unei anumite țări, cum este cazul Turciei, pare să fie logică, dacă ținem cont de faptul că actualmente acesta este un caz unic. Cu toate acestea, nu ar fi oportun să se introducă o dispoziție care să se refere exclusiv la această de situație, în special pentru că jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene ar putea impune și alte modificări dacă, în viitor, ar trebui să examineze situații similare. Ar fi deci oportun să se modifice propunerea introducând o referire la necesitatea de a ține seama de jurisprudența Curții, fără a se menționa naționalitatea cetățenilor extracomunitari.

Alte aspecte: celelalte aspecte care fac obiectul reformei au un caracter tehnic și nu pun probleme din acest punct de vedere.

Noi definiții: se actualizează în conformitate cu cele cuprinse în Codul de vize și se ține seama de interpretarea Curții cu privire la șederea pe termen scurt.

Refugiați și apatrizi care își au reședința în Regatul Unit sau Irlanda: deoarece, în raport cu statele membre, nu există o recunoaștere reciprocă a vizelor și nici o echivalență cu instrumente similare sau permise de ședere, propunerea acordă statelor membre deplină libertate în ceea ce privește exonerarea sau menținerea obligativității vizei pentru această categorie de persoane.

Armonizarea cu anumite categorii de resortisanți ai țărilor terțe: regulamentul prevede posibilitatea ca statele membre să elimine obligativitatea vizei pentru anumite categorii de cetățeni care nu sunt comunitari, cum ar fi membrii echipajelor avioanelor sau navelor civile, titularii unor pașapoarte diplomatice, speciale, oficiale sau eliberate de organizații internaționale interguvernamentale sau de subiecți de drept internațional.


AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe (24.11.2011)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație

(COM(2011)0290 – C7-0135/2011 – 2011/0138(COD))

Raportor pentru aviz: Andrey Kovatchev

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Comisia pentru afaceri externe salută propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001.

Așa cum se precizează în detaliu în propunerea Comisiei, mecanismul de reciprocitate trebuie actualizat, pentru a respecta întru totul dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Comisia pentru afaceri externe este de acord că mecanismul actual de reciprocitate s-a dovedit eficient și că nu necesită alte modificări decât codificarea necesară. Comisia AFET consideră, de asemenea, că sunt necesare dezbateri în Consiliu și în Parlamentul European, înaintea prezentării propunerii de către Comisie, pe tema reintroducerii temporare a vizelor pentru țările terțe în cauză.

În privința propunerii introducerii unei clauze de salvgardare, comisia recunoaște că existența însăși a unei astfel de clauze, care oferă un cadru general pentru viitor, ar putea contribui la depășirea reluctanței anumitor state membre de a lăsa cale liberă unor procese ulterioare de liberalizare a vizelor și la creșterea transparenței politicilor și mecanismelor decizionale ale UE față de partenerii săi.

Deși înțelege necesitatea unor indicatori relativi, propuși în noul articol 1a, Comisia AFET consideră că, pentru invocarea clauzei de salvgardare, trebuie să existe o creștere substanțială în termeni cantitativi. Comisia pentru afaceri externe salută angajamentul Comisiei contra unei reacții automate și pentru o evaluare a oportunității suspendării liberalizării vizelor pentru de o țară terță, luând în considerare numărul de state membre afectate și impactul global al „situației de urgență” respective asupra situației migrației în UE.

În plus, comisia insistă ca orice evaluare a unei „situații de urgență” de către Comisia Europeană să ia în considerare contextul mai larg al politicii externe a UE și, în special, efectele suspendării exonerării de obligativitatea vizelor asupra politicilor UE și a poziției acesteia față de țările terțe în cauză și de regiunea învecinată. Liberalizarea vizelor este întotdeauna doar unul dintre elementele relațiilor mai ample dintre UE și o țară terță sau o regiune. Prin urmare, reintroducerea vizelor nu poate fi disociată de acest procesul de ansamblu și, în special, nu trebuie să pună în pericol coerența politicilor externe ale UE.

De aceea, comisia propune ca Comisia să analizeze notificarea din partea unui stat membru nu doar pe baza datelor oferite de statele membre și a rapoartelor întocmite de FRONTEX și/sau de Biroul European de Sprijin pentru Azil, ci și pe baza unei evaluări efectuate de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE). Serviciile Comisiei din acest domeniu, alături de FRONTEX și de Biroul European de Sprijin pentru Azil, ar trebui să implice cât mai din timp SEAE în acest proces.

AMENDAMENTE

Comisia pentru afaceri externe recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, să includă în raportul său următorul amendament.

Amendamentul  1

Propunere de regulament

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1) Prezentul regulament introduce o clauză de salvgardare privind vizele, care permite suspendarea rapidă și temporară a exonerării de obligația de a deține vize pentru o țară terță care figurează pe lista pozitivă, în cazul unei situații de urgență, atunci când este necesară o reacție promptă pentru soluționarea dificultăților cu care se confruntă unul sau mai multe state membre și ținând cont de impactul general al situației de urgență asupra Uniunii Europene în ansamblul său.

(1) Prezentul regulament introduce o clauză de salvgardare privind vizele, care permite suspendarea rapidă și temporară a exonerării de obligația de a deține vize pentru o țară terță care figurează pe lista pozitivă, în cazul unei situații de urgență, atunci când este necesară o reacție promptă pentru soluționarea dificultăților cu care se confruntă unul sau mai multe state membre și ținând cont de impactul general al situației de urgență asupra Uniunii Europene în ansamblul său, precum și de impactul asupra politicilor sale de relații externe cu țările terțe în cazul suspendării exonerării de obligativitatea vizelor.

Justificare

Este important să se evidențieze faptul că trebuie acordată atenție și efectelor reintroducerii vizelor asupra politicii externe a UE și asupra relațiilor sale cu țările terțe.

Amendamentul  2

Propunere de regulament

Articolul 1 – punctul 2

Regulamentul (CE) nr. 539/2001

Articolul 1a – alineatul 1

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1) Alineatele (2) și (5) ale prezentului articol se aplică în situația în care unul sau mai multe state membre se confruntă cu o situație de urgență caracterizată de apariția unuia din fenomenele următoare:

(1) Alineatele (2) și (5) ale prezentului articol se aplică în situația în care unul sau mai multe state membre se confruntă cu o situație de urgență caracterizată de apariția unuia din fenomenele următoare:

(a) o creștere bruscă de cel puțin 50 %, într-o perioadă de șase luni, a numărului de resortisanți ai unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II, care s-au dovedit a fi în situație de ședere ilegală pe teritoriul statului membru în cauză, comparativ cu perioada anterioară de șase luni;

(a) o creștere bruscă și substanțială, care are un impact grav asupra situației de ansamblu a migrației din statele membre afectate, într-o perioadă de șase luni, a numărului de resortisanți ai unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II, care s-au dovedit a fi în situație de ședere ilegală pe teritoriul statului membru în cauză, comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent;

(b) o creștere bruscă de cel puțin 50 %, într-o perioadă de șase luni, comparativ cu perioada anterioară de șase luni, a numărului de cereri de azil din partea resortisanților unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II, pentru care rata de recunoaștere a acestor cereri de azil a fost mai mică de 3 % în cursul perioadei anterioare de șase luni;

(b) o creștere bruscă și substanțială, care are un impact grav asupra situației de ansamblu a migrației din statele membre afectate, într-o perioadă de șase luni, comparativ cu aceeași perioadă din anul precedent, a numărului de cereri de azil din partea resortisanților unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II, pentru care rata de recunoaștere a acestor cereri de azil a fost mai mică de 3 % în cursul perioadei anterioare de șase luni;

(c) o creștere bruscă de cel puțin 50 %, într-o perioadă de șase luni, a numărului de cereri de readmisie respinse trimise de un stat membru unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II, pentru resortisanții proprii, comparativ cu perioada anterioară de șase luni.

(c) o creștere bruscă și substanțială, care are un impact grav asupra situației de ansamblu a migrației din statele membre afectate, a numărului de cereri de readmisie respinse trimise de un stat membru unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II, pentru resortisanții proprii, comparativ cu aceeași perioadă din anul precedent.

Amendamentul  3

Propunere de regulament

Articolul 1 – punctul 2

Regulamentul (CE) nr. 539/2001

Articolul 1a – alineatul 3

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3) Comisia examinează notificarea ținând cont de numărul de state membre afectate de oricare dintre situațiile descrise la alineatul (1) și de impactul la nivel general al acestor creșteri asupra situației migrației în Uniune, astfel cum aceasta rezultă din datele furnizate de statele membre, precum și din rapoartele întocmite de FRONTEX și/sau de Biroul European de Sprijin pentru Azil, și, în trei luni de la primirea acestora, Comisia poate să adopte o decizie de punere în aplicare prin care să suspende, pentru o perioadă de șase luni, exonerarea de obligația de a deține viză pentru resortisanții originari din țara terță în cauză. Decizia de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 4a alineatul (2). Decizia de punere în aplicare stabilește data la care suspendarea exonerării de obligația de a deține viză produce efecte .

(3) Comisia examinează notificarea ținând cont de numărul de state membre afectate de oricare dintre situațiile descrise la alineatul (1) și de impactul la nivel general al acestor creșteri asupra situației migrației în Uniune, astfel cum aceasta rezultă din datele furnizate de statele membre, precum și din rapoartele întocmite de FRONTEX și/sau de Biroul European de Sprijin pentru Azil. Comisia ia în considerare, de asemenea, impactul unei posibile reintroduceri a vizelor asupra politicilor Uniunii și a poziției sale față de țările terțe în cauză și de regiunea învecinată, pe baza unui raport al Serviciului European de Acțiune externă. În termen de trei luni de la primirea notificării, Comisia poate să adopte o decizie de punere în aplicare prin care să suspende, pentru o perioadă de șase luni, exonerarea de obligația de a deține viză pentru resortisanții originari din țara terță în cauză. Decizia de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 4a alineatul (2). Decizia de punere în aplicare stabilește data la care suspendarea exonerării de obligația de a deține viză produce efecte .

Amendamentul  4

Propunere de regulament

Articolul 1 – punctul 2

Regulamentul (CE) nr. 539/2001

Articolul 1a – alineatul 3

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3) Comisia examinează notificarea ținând cont de numărul de state membre afectate de oricare dintre situațiile descrise la alineatul (1) și de impactul la nivel general al acestor creșteri asupra situației migrației în Uniune, astfel cum aceasta rezultă din datele furnizate de statele membre, precum și din rapoartele întocmite de FRONTEX și/sau de Biroul European de Sprijin pentru Azil, și, în trei luni de la primirea acestora, Comisia poate să adopte o decizie de punere în aplicare prin care să suspende, pentru o perioadă de șase luni, exonerarea de obligația de a deține viză pentru resortisanții originari din țara terță în cauză. Decizia de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 4a alineatul (2). Decizia de punere în aplicare stabilește data la care suspendarea exonerării de obligația de a deține viză produce efecte .

(3) Comisia informează fără întârziere Parlamentul European și Consiliul cu privire la notificarea primită de la statele membre în cauză și examinează notificarea ținând cont de numărul de state membre afectate de oricare dintre situațiile descrise la alineatul (1) și de impactul la nivel general al acestor creșteri asupra situației migrației în Uniune, astfel cum aceasta rezultă din datele furnizate de statele membre, precum și din rapoartele întocmite de FRONTEX și/sau de Biroul European de Sprijin pentru Azil, și, în trei luni de la primirea acestora, Comisia transmite rezultatele examinării Parlamentului European și Consiliului, care emit propriile avize în timp util, după care poate să adopte o decizie de punere în aplicare prin care să suspende, pentru o perioadă de șase luni, exonerarea de obligația de a deține viză pentru resortisanții originari din țara terță în cauză Decizia de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 4a alineatul (2). Decizia de punere în aplicare stabilește data la care suspendarea exonerării de obligația de a deține viză produce efecte .

PROCEDURĂ

Titlu

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație

Referințe

COM(2011)0290 – C7-0135/2011 – 2011/0138(COD)

Comisie competentă în fond

       Data anunțului în plen

LIBE

9.6.2011

 

 

 

Comisie(i) sesizată(e) pentru avizare

       Data anunțului în plen

AFET

9.6.2011

 

 

 

Raportor(i)

       Data numirii

Andrey Kovatchev

21.6.2011

 

 

 

Data adoptării

22.11.2011

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

40

1

2

Membri titulari prezenți la votul final

Frieda Brepoels, Elmar Brok, Marietta Giannakou, Andrzej Grzyb, Takis Hadjigeorgiou, Anna Ibrisagic, Othmar Karas, Ioannis Kasoulides, Evgeni Kirilov, Andrey Kovatchev, Eduard Kukan, Krzysztof Lisek, Sabine Lösing, Ulrike Lunacek, Barry Madlener, Francisco José Millán Mon, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Raimon Obiols, Justas Vincas Paleckis, Ioan Mircea Pașcu, Cristian Dan Preda, Libor Rouček, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Jacek Saryusz-Wolski, Werner Schulz, Marek Siwiec, Charles Tannock, Inese Vaidere, Kristian Vigenin

Membri supleanți prezenți la votul final

Laima Liucija Andrikienė, Elena Băsescu, Tanja Fajon, Diogo Feio, Monica Luisa Macovei, Emilio Menéndez del Valle, György Schöpflin, Traian Ungureanu, Ivo Vajgl, Renate Weber, Janusz Władysław Zemke

Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

Luís Paulo Alves, Sylvie Guillaume, Vladimir Urutchev


PROCEDURĂ

Titlu

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație

Referințe

COM(2011)0290 – C7-0135/2011 – 2011/0138(COD)

Data prezentării la PE

24.5.2011

 

 

 

Comisie competentă în fond

       Data anunțului în plen

LIBE

9.6.2011

 

 

 

Comisie(i) sesizată(e) pentru avizare

       Data anunțului în plen

AFET

9.6.2011

 

 

 

Raportor(i)

       Data numirii

Agustín Díaz de Mera García Consuegra

12.7.2011

 

 

 

Examinare în comisie

31.8.2011

29.11.2011

8.4.2013

 

Data adoptării

8.4.2013

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

33

7

3

Membri titulari prezenți la votul final

Jan Philipp Albrecht, Edit Bauer, Emine Bozkurt, Arkadiusz Tomasz Bratkowski, Philip Claeys, Carlos Coelho, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Ioan Enciu, Frank Engel, Cornelia Ernst, Hélène Flautre, Kinga Gál, Kinga Göncz, Ágnes Hankiss, Anna Hedh, Salvatore Iacolino, Sophia in ‘t Veld, Lívia Járóka, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Timothy Kirkhope, Monica Luisa Macovei, Véronique Mathieu Houillon, Anthea McIntyre, Nuno Melo, Claude Moraes, Georgios Papanikolaou, Jacek Protasiewicz, Carmen Romero López, Birgit Sippel, Rui Tavares, Nils Torvalds, Wim van de Camp, Josef Weidenholzer, Tatjana Ždanoka, Auke Zijlstra

Membri supleanți prezenți la votul final

Jan Mulder, Salvador Sedó i Alabart, Marie-Christine Vergiat

Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

Preslav Borissov, Verónica Lope Fontagné, Gabriel Mato Adrover, Vittorio Prodi, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra

Data depunerii

23.4.2013

Aviz juridic - Politica de confidențialitate