Procedură : 2013/2060(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0162/2013

Texte depuse :

A7-0162/2013

Dezbateri :

PV 21/05/2013 - 5
CRE 21/05/2013 - 5

Voturi :

PV 21/05/2013 - 6.15
CRE 21/05/2013 - 6.15
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2013)0205

RAPORT     
PDF 247kWORD 287k
2.5.2013
PE 504.066v02-00 A7-0162/2013

referitor la lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale

(2013/2060(INI))

Comisia pentru afaceri economice și monetare

Raportoare: Mojca Kleva Kekuš

Raportoare pentru aviz (*):

Eva Joly, Comisia pentru dezvoltare

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare (*)
 AVIZ al Comisiei pentru control bugetar
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale

(2013/2060(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind un plan de acțiune în vederea consolidării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale (COM(2012)0722),

–   având în vedere Recomandarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind planificarea fiscală agresivă (C(2012)8806),

–   având în vedere Recomandarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind măsuri menite să încurajeze țările terțe să aplice standarde minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale (C(2012)8805),

–   având în vedere Recomandarea Comisiei din 27 iunie 2012 privind modalitățile concrete de intensificare a luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale, inclusiv în ceea ce privește țările terțe (COM(2012)0351),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2012 privind analiza anuală a creșterii pentru 2013 (COM(2012)0750),

   având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 5 februarie 2013 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (2013/0025 (COD)),

–   având în vedere Recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) din februarie 2012 privind standardele internaționale privind combaterea spălării de bani, a finanțării terorismului și a proliferării acestuia,

–   având în vedere Rezoluția sa din 17 aprilie 2012 referitoare la găsirea de modalități concrete de combatere a fraudei fiscale și a evaziunii fiscale (2012/2599(RSP))(1),

–   având în vedere Raportul din 10 februarie 2012 al lui Richard Murphy, expert contabil, intitulat „Closing the European Tax Gap”,

–   având în vedere Rezoluția Consiliului din 1 decembrie 1997 referitoare la un cod de conduită în domeniul impozitării întreprinderilor și Raportul către Consiliu din 4 decembrie 2012 al Grupului de lucru pentru codul de conduită privind impozitarea companiilor,

–   având în vedere Raportul OCDE intitulat „ Addressing Base Erosion and Profit Shifting” (2013),

–   având în vedere concluziile ECOFIN și raportul ECOFIN către Consiliul European din 22 iunie 2012 privind aspectele fiscale,

–   având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale(2),

–   având în vedere Rezoluția sa legislativă din 19 aprilie 2012 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB)(3),

–   având în vedere comunicatul de la finalul Reuniunii miniștrilor de finanțe și a guvernatorilor băncilor centrale din statele G20 care a avut loc la Moscova în zilele de 15 și 16 februarie 2013,

–   având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale(4),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru dezvoltare și Comisiei pentru control bugetar (A7-0162/2013),

A. întrucât se estimează că, în urma fraudei și evaziunii fiscale, a evitării plății impozitelor și a planificării fiscale agresive, se pierd în fiecare an în UE venituri fiscale potențiale având o valoare scandaloasă de 1 000 de miliarde EUR, reprezentând un cost aproximativ de 2 000 EUR pentru fiecare cetățean european în fiecare an, fără a fi luate măsuri corespunzătoare ca răspuns la această situație(5);

B.  întrucât această pierdere reprezintă: un pericol în ceea ce privește salvgardarea unei economii sociale de piață a UE, bazată pe servicii publice de calitate; o amenințare la adresa bunei funcționări a pieței unice; o lovitură dată eficienței și corectitudinii sistemelor fiscale din UE; și un risc la adresa transformării ecologice a economiei; întrucât generează și facilitează și mai mult obținerea de profituri dăunătoare din punct de vedere social care conduce la creșterea inegalității sociale, sporește lipsa de încredere a cetățenilor în instituțiile democratice și cultivă un mediu de deficit democratic;

C. întrucât o parte importantă a sustenabilității fiscale este asigurarea bazei noastre de venituri;

D. întrucât frauda și evaziunea fiscală reprezintă activități ilegale care constau în sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în timp ce evitarea plății impozitelor constă în utilizarea legală, însă inadecvată, a regimului fiscal pentru a reduce sau a evita obligațiile fiscale, iar planificarea fiscală agresivă constă în a profita de detaliile tehnice ale unui regim fiscal sau de neconcordanțele dintre două sau mai multe regimuri fiscale în scopul de a reduce obligațiile fiscale;

E.  întrucât practicile privind evitarea plății impozitelor, facilitate prin dematerializarea în creștere a economiei, determină denaturări ale concurenței care aduc prejudicii întreprinderilor și creșterii europene;

F.  întrucât amploarea fraudei fiscale și a evitării plății impozitelor afectează încrederea cetățenilor în echitatea și legitimitatea colectării impozitelor și a regimului fiscal în general;

G. întrucât lipsa de coordonare în materie de politici fiscale de la nivelul UE generează costuri și sarcini administrative semnificative pentru cetățenii și întreprinderile care desfășoară activități transfrontaliere în cadrul UE și poate duce la neimpozitare neintenționată sau la fraudă fiscală și evitarea plății impozitelor;

H. întrucât persistența denaturărilor cauzate de practicile fiscale netransparente sau prejudiciabile ale jurisdicțiilor care joacă rolul de paradisuri fiscale poate genera fluxuri artificiale și poate afecta negativ piața internă a UE; întrucât concurența fiscală prejudiciabilă în cadrul UE este în mod evident contrară logicii unei piețe unice; întrucât sunt necesare eforturi mai mari în vederea armonizării bazelor de impozitare în cadrul unei Uniuni economice, fiscale și bugetare tot mai strânse;

I.   întrucât țările care beneficiază de programe de asistență și care și-au consolidat mecanismele de colectare a impozitelor și au eliminat privilegiile fiscale, în conformitate cu propunerile troicii, s-au confruntat în ultimii ani cu exodul a numeroase întreprinderi mari care doreau să beneficieze de privilegiile fiscale oferite de alte țări; întrucât, în cazul Greciei, Comisia a calculat că aproximativ 60 de miliarde EUR au fost transferate din Grecia în băncile elvețiene de la începutul anului 2012;

J.   întrucât acest lucru a cauzat în practică un transfer al sarcinii fiscale asupra lucrătorilor și a gospodăriilor cu venituri mici și a forțat guvernele să impună reduceri dăunătoare în serviciile publice;

K. întrucât reducerile de locuri de muncă din ultimii ani din cadrul autorităților fiscale naționale ale majorității statelor membre prin măsuri de austeritate au periclitat în mare măsură punerea în aplicare a Planului de acțiune al Comisiei;

L.  întrucât utilizarea acestor practici de către întreprinderile multinaționale este în contradicție cu principiul concurenței loiale și al responsabilității întreprinderilor;

M. întrucât răspunsul anumitor contribuabili la măsurile luate de statele membre în vederea remedierii lipsei de transparență a fost desfășurarea activității economice sau a tranzacțiilor prin intermediul unei alte jurisdicții cu un nivel mai scăzut de transparență;

N. întrucât măsurile naționale unilaterale s-au dovedit în multe cazuri ineficace, insuficiente și, în anumite cazuri, chiar dăunătoare cauzei, iar acest lucru face necesară o abordare coordonată și multiplă la nivel național, al UE și internațional; întrucât lupta eficientă împotriva fraudei și evaziunii fiscale, a evitării plății impozitelor și a planificării fiscale agresive necesită o consolidare puternică a cooperării dintre autoritățile fiscale ale diferitelor state membre, precum și o cooperare consolidată a autorităților fiscale cu alte autorități de aplicare a legii dintr-un anumit stat membru;

O. întrucât, astfel cum a precizat OCDE în raportul său intitulat „Addressing Base erosion and Profit Shifting”, aspectul politic fundamental care trebuie abordat este faptul că principiile comune internaționale desprinse din experiențele naționale privind împărțirea jurisdicției fiscale nu au ținut pasul cu mediul de afaceri în schimbare; întrucât este necesar un rol mai activ al Comisiei și al statelor membre pe scena internațională pentru a contribui la stabilirea unor standarde internaționale bazate pe principiile transparenței, schimbului de informații și abolirii măsurilor fiscale dăunătoare;

P.  întrucât țările în curs de dezvoltare nu au puterea de negociere necesară pentru a forța paradisurile fiscale să coopereze, să facă schimb de informații și să devină transparente;

Q. întrucât jurnaliștii de investigație, sectorul neguvernamental și comunitatea academică au avut un rol esențial în expunerea cazurilor de fraudă fiscală, de evitare a plății impozitelor și de paradisuri fiscale și în informarea corespunzătoare a publicului în această privință;

R.  întrucât consolidarea mijloacelor de detectare a fraudei fiscale ar trebui să fie însoțită de o îmbunătățire a legislației existente privind asistența pentru recuperarea impozitelor, aplicarea unui tratament fiscal egal și garantarea caracterului practic pentru întreprinderi;

S.  întrucât, în februarie 2013, la reuniunea statelor G20 de la Moscova, miniștrii de finanțe europeni au jurat să adopte măsurile necesare pentru abordarea evitării plății impozitelor și au confirmat că efectele dorite nu se vor obține doar prin măsuri naționale;

T.  întrucât prețurile de transfer ce au ca rezultat evitarea plății impozitelor au un impact negativ asupra bugetelor țărilor în curs de dezvoltare, impunându-le o pierdere anuală estimată de circa 125 de miliarde EUR în venituri fiscale, ceea ce reprezintă aproape dublul sumei pe care acestea o primesc ca ajutor internațional;

U. întrucât competența de legiferare în domeniul politicii fiscale aparține în prezent statelor membre,

1.  salută Planul de acțiune al Comisiei și recomandările sale prin care aceasta îndeamnă statele membre să ia măsuri imediate și coordonate împotriva paradisurilor fiscale și a planificării fiscale agresive;

2.  salută hotărârea exprimată de miniștrii de finanțe din statele G20 de a aborda erodarea bazei și transferul profiturilor;

3.  îndeamnă statele membre să își respecte angajamentul, să adopte Planul de acțiune al Comisiei și să pună integral în aplicare cele două recomandări; insistă asupra demarării de către statele membre a unor negocieri serioase și ca acestea să finalizeze procedurile aferente tuturor propunerilor legislative pendinte și să adopte măsuri referitoare la frauda fiscală, evaziunea fiscală, evitarea plății impozitelor, planificarea fiscală agresivă și paradisurile fiscale în teritoriile dependente;

4.  regretă faptul că statele membre nu au reușit încă să ajungă la un acord privind propunerile legislative esențiale precum propunerea din 2008 de modificare a Directivei 2003/48/CE a Consiliului privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi sau propunerea de directivă a Consiliului din 2011 privind o bază fiscală consolidată comună a societăților;

5.  regretă lipsa de progres substanțial până în prezent în domeniul impozitării în cadrul angajamentelor Pactului euro plus;

6.  salută inițiativa Comisiei de a crea o „platformă pentru buna guvernanță fiscală”; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a ambelor recomandări în toate statele membre și să consulte și să implice în lucrările platformei și forța de muncă, partenerii sociali și sindicatele fiscale naționale; invită Comisia să prezinte anual Consiliului și Parlamentului un raport referitor la activitatea și realizările platformei;

7.  consideră că amploarea și gravitatea problemei și urgența acțiunilor necesare sunt evidențiate de informațiile privind conturile bancare off-shore publicate în aprilie 2013 de către Consorțiul internațional al jurnalismului de investigație; solicită încă o dată, în lumina celor de mai sus, un angajament consolidat la nivel european și internațional în vederea promovării transparenței, ce ar trebui să conducă la încheierea unui acord multilateral obligatoriu la nivel internațional în materie de schimburi automate de informații de natură fiscală;

Rolul UE pe scena internațională

8.  subliniază că UE ar trebui să conducă dezbaterea în cadrul OCDE, al Forumului mondial privind transparența și schimburile de informații în scopuri fiscale, al G20, al G8 și al altor foruri multinaționale relevante privind lupta împotriva fraudei fiscale, a evitării plății impozitelor și a paradisurilor fiscale; îndeamnă Comisia și statele membre să sublinieze în mod consecvent pe scena internațională importanța extremă a consolidării cooperării privind lupta împotriva fraudei și evaziunii fiscale, a evitării plății impozitelor, a planificării fiscale agresive și a paradisurilor fiscale; subliniază că UE ar trebui să convingă și să asiste, dacă este cazul, țările terțe să-și consolideze și îmbunătățească sistemele de colectare a impozitelor prin adoptarea principiilor privind transparența, schimbul automat de informații și abolirea măsurilor fiscale prejudiciabile; încurajează Comisia și Consiliul să îmbunătățească asistența tehnică și eforturile vizând consolidarea capacităților în țările în curs de dezvoltare;

9.  consideră că este extrem de important ca statele membre să autorizeze Comisia să negocieze acorduri fiscale cu țări terțe în numele Uniunii în loc să continue cu practica negocierilor bilaterale care produc rezultate sub nivelul optim din punctul de vedere al întregii UE și, adesea, și din punctul de vedere al statului membru în cauză;

10. subliniază obligația care le revine statelor membre care au obținut(6) sau doresc să obțină un ajutor financiar de a lua măsuri pentru consolidarea și îmbunătățirea capacității de colectare a impozitelor, precum și de combatere a fraudei și evaziunii fiscale; insistă asupra extinderii de către Comisia Europeană a acestei obligații la combaterea spălării de bani, a evitării plății impozitelor și a planificării fiscale agresive;

11. invită Comisia să nu acorde finanțări din partea UE și să asigure că statele membre nu acordă ajutor de stat sau acces la achizițiile publice întreprinderilor care încalcă normele fiscale ale UE; îndeamnă Comisia și statele membre să solicite declararea de informații referitoare la sancțiuni sau condamnări pentru infracțiuni fiscale tuturor întreprinderilor care depun o ofertă pentru un contract de achiziții publice; sugerează ca autorităților publice să li se permită să includă o clauză în contractele de achiziții publice care să le permită rezilierea unui contract în cazul în care un furnizor încalcă ulterior aceste noi obligații de conformitate fiscală, respectând, în același timp, obligațiile convenite în temeiul Directivei revizuite privind întârzierea efectuării plăților;

12. invită Comisia să propună standarde comune pentru tratatele fiscale dintre statele membre și țările în curs de dezvoltare în scopul de a evita erodarea bazei de impozitare pentru aceste țări;

13. invită Comisia să pună mai multe resurse bugetare și mai mult personal la dispoziția DG TAXUD pentru a o ajuta să elaboreze politici și propuneri ale UE privind dubla neimpozitare, evaziunea fiscală și frauda fiscală;

14. invită Comisia și statele membre să insiste, în cadrul relațiilor lor cu țările terțe, asupra aplicării cu strictețe a standardelor UE în chestiuni fiscale, în special în ceea ce privește viitoarele acorduri comerciale bilaterale sau multilaterale;

15. salută Legea SUA privind conformitatea fiscală aplicabilă conturilor din străinătate (US Foreign Account Tax Compliance Act - FATCA) drept un prim pas în direcția schimbului automat de informații între UE și SUA în vederea combaterii fraudei fiscale transfrontaliere și a evaziunii fiscale; regretă, cu toate acestea, asumarea, în cadrul negocierilor cu SUA, unei abordări bilaterale/interguvernamentale, mai degrabă decât a unei poziții comune a UE de negociere; regretă lipsa unei reciprocități depline în cadrul schimbului de informații; solicită, în acest context, respectarea drepturilor cetățenilor UE la protecția datelor;

16. invită Comisia și statele membre să analizeze în profunzime și să pună în aplicare în mod corespunzător recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) din februarie 2012;

Obiectivul principal – reducerea decalajului fiscal

17. invită statele membre să își asume angajamentul de a atinge obiectivul ambițios, dar realist, de a înjumătăți, cel puțin, decalajul fiscal până în 2020, având în vedere că acest lucru ar genera treptat noi venituri fiscale considerabil mai mari fără a crește ratele de impozitare;

18. recunoaște în plus faptul că extinderea bazelor de impozitare existente deja, mai degrabă decât creșterea ratelor de impozitare sau introducerea de noi impozite, ar putea genera venituri suplimentare pentru statele membre;

19. invită Comisia să elaboreze în sfârșit o strategie globală bazată pe măsuri legislative concrete în cadrul actualelor tratate în vederea eliminării decalajului fiscal în Uniune și să asigure că toate întreprinderile care desfășoară activități economice în UE își îndeplinesc obligațiile fiscale în toate statele membre în care își desfășoară activitatea;

20. subliniază că măsurile în vederea reducerii decalajului fiscal și de abordare a paradisurilor fiscale, a evaziunii fiscale și a evitării plății impozitelor ar conduce la condiții concurențiale echitabile și transparente pe piața internă, ar favoriza consolidarea bugetară, reducând, în același timp, nivelurile datoriei suverane, ar crește resursele pentru investițiile publice, ar îmbunătăți eficiența și echitatea regimurilor fiscale naționale și ar consolida respectarea generală a legislației fiscale, atât în UE, cât și în țările în curs de dezvoltare;

21. îndeamnă Comisia și statele membre să consolideze utilizarea Programului Fiscalis, integrând strategia privind reducerea decalajului fiscal în cadrul acestuia;

22. solicită Comisiei să studieze posibilitatea introducerii impozitării europene asupra modelelor de afaceri transfrontaliere și asupra comerțului electronic;

propune ca strategia privind reducerea decalajului fiscal în Uniune să se axeze pe următoarele măsuri:

Frauda și evaziunea fiscală

23. îndeamnă statele membre să aloce resursele de personal, expertiză și bugetare necesare administrațiilor lor fiscale naționale și personalului lor însărcinat cu controlul fiscal, precum și resurse pentru formarea personalului din domeniul administrării fiscale, axată pe cooperarea transfrontalieră în materie de fraudă fiscală și de evitare a plății impozitelor și să introducă instrumente solide împotriva corupției;

24. invită Comisia să întreprindă acțiuni imediate în privința transparenței plății impozitelor întreprinderilor obligând toate întreprinderile multinaționale să publice o cifră unică simplă pentru suma impozitelor plătite în fiecare stat membru în care își desfășoară activitatea;

25. subliniază importanța unei baze fiscale consolidate comune a societăților (CCCTB) și invită statele membre să aprobe și să pună în aplicare directiva privind o CCCTB, trecând progresiv de la un regim facultativ la un regim obligatoriu, astfel cum este prevăzut în Rezoluția legislativă din 19 aprilie 2012 referitoare la Propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB);

26. consideră că autoritățile competente ar trebui să ia măsuri și să suspende sau să revoce licențele bancare ale instituțiilor financiare și ale consultanților financiari în cazul în care aceștia favorizează frauda fiscală oferind produse sau servicii care le permit clienților să se sustragă de la plata impozitelor sau în cazul în care aceștia refuză să coopereze cu autoritățile fiscale;

27. salută includerea de către Comisie a prezentării infracțiunilor fiscale ca infracțiuni principale în materie de spălare a banilor în vederea noii Directive privind combaterea spălării banilor (2013/0025 (COD)) și solicită implementarea rapidă a directivei; încurajează Comisia să prezinte propuneri care să vizeze combaterea armonizată a fraudei fiscale în temeiul dreptului penal, în special în ceea ce privește anchetele transfrontaliere și mutuale; transmite Comisiei un semnal de alarmă privind consolidarea cooperării sale cu alte organisme ale UE de aplicare a legii, în special cu autoritățile responsabile pentru combaterea spălării banilor, justiție și securitate socială;

28. invită statele membre să înlăture toate obstacolele din cadrul legislației naționale care împiedică cooperarea și schimbul de informații cu instituțiile UE și în interiorul statelor membre, garantând, în același timp, o protecție eficace a datelor privind contribuabilii;

29. invită Comisia să identifice domeniile în care reglementarea UE și cooperarea administrativă între statele membre ar putea fi îmbunătățite în vederea reducerii fraudei fiscale, inclusiv prin utilizarea corectă a programelor Fiscalis și Vamă;

30. salută adoptarea de către Consiliu a noului cadru de cooperare administrativă și solicită punerea în aplicare fără întârziere a acestui cadru de către statele membre;

31. încurajează statele membre să caute date care constituie dovezi flagrante de evaziune fiscală în alte registre care aparțin guvernelor, cum ar fi bazele de date privind autovehiculele, terenurile, iahturile și alte bunuri și să le partajeze cu alte state membre și cu Comisia;

32. subliniază importanța punerii în aplicare a unor noi strategii și a utilizării mai eficiente a structurilor europene existente pentru a consolida lupta împotriva fraudei în domeniul TVA-ului, în special a fraudei de tip carusel; îndeamnă, în această privință, Consiliul să adopte și să pună în aplicare fără întârziere Directiva de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată în ceea ce privește un mecanism de reacție rapidă împotriva fraudelor în materie de TVA;

33. încurajează statele membre să continue și să îmbunătățească, în cadrul noului program Fiscalis 2020, controalele simultane vizând identificarea și combaterea fraudei fiscale transfrontaliere și să faciliteze prezența funcționarilor străini în birourile administrațiilor fiscale și pe durata anchetelor administrative; subliniază importanța unei cooperări mai solide între autoritățile fiscale și alte organisme de aplicare a legii, în special în vederea distribuirii informațiilor dobândite cu privire la investigațiile legate de infracțiunile de spălare a banilor și de infracțiunile fiscale conexe;

34. reamintește faptul că eliminarea economiei subterane nu se poate realiza fără oferirea unor stimulente adecvate; sugerează, în plus, că statele membre trebuie să prezinte rapoarte, prin intermediul unui grafic de performanțe, privind progresele realizate în reducerea economiilor lor subterane;

35. sprijină eforturile depuse de Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO) privind introducerea identificatorilor entităților juridice ca pas spre asigurarea trasabilității și a transparenței tranzacțiilor financiare, lucru esențial în facilitarea combaterii fraudei fiscale;

36. constată că desființarea privilegiilor fiscale poate genera reforme cuprinzătoare care să conducă la un sistem de impozitare simplu, ușor de înțeles și echitabil;

37. subliniază faptul că procedurile juridice împotriva fraudei fiscale sunt greoaie și de lungă durată, iar cei găsiți vinovați primesc în final pedepse relativ ușoare, ceea ce conferă fraudei fiscale caracterul unei infracțiuni fără risc;

38. subliniază potențialul e-guvernării pentru creșterea transparenței și combaterea fraudei și a corupției, contribuind, astfel, la protejarea fondurilor publice; accentuează necesitatea unor acte legislative care să favorizeze inovarea continuă;

39. invită Comisia să soluționeze în special problema nepotrivirilor hibride dintre diferitele sisteme fiscale existente în statele membre;

40. constată, totuși, că, întrucât TVA este o „resursă proprie”, evaziunea fiscală în acest domeniu are, în mod cert, un efect direct atât asupra economiilor statelor membre, cât și asupra bugetului UE; reamintește că, potrivit Curții de Conturi, „evaziunea în materie de TVA afectează interesele financiare ale statelor membre; aceasta are un impact asupra bugetului UE, întrucât duce la colectarea unei sume mai mici în contul resurselor proprii bazate pe TVA; această pierdere este compensată prin resursele proprii bazate pe VNB, având ca efect distorsionarea contribuțiilor individuale ale statelor membre la bugetul UE; mai mult, frauda fiscală subminează buna funcționare a pieței interne și constituie un obstacol în calea unei concurențe loiale”(7);

41 constată că sistemul de TVA din UE contribuie într-o manieră semnificativă la veniturile publice - 21% în 2009(8) - fiind, însă, de asemenea, cauza unui nivel foarte ridicat atât al costurilor de conformare, care nu sunt necesare, cât și al evaziunii fiscale;

42. constată faptul că, de la introducerea TVA, modelul de colectare al acesteia a rămas neschimbat; subliniază că, întrucât acest model este învechit, având în vedere multiplele schimbări care au avut loc în sfera economică și tehnologică, utilizarea sa în continuare duce la pierderi substanțiale;

43. subliniază că buna funcționare a sistemului vamal are consecințe directe pentru calcularea TVA; este profund îngrijorat de faptul că controalele vamale de pe teritoriul UE nu funcționează corespunzător, ducând la pierderi semnificative în materie de TVA(9); consideră inacceptabil faptul că, în cele mai multe state membre, autoritățile fiscale nu au acces direct la informațiile vamale, verificarea încrucișată automată cu informațiile fiscale nefiind, așadar, posibilă; subliniază faptul că crima organiză este conștientă de slăbiciunile sistemului actual;

44. invită Comisia și statele membre să ia în considerare stabilirea de măsuri pentru a permite reutilizarea socială a fondurilor confiscate prin procese penale în cazurile de fraudă și de evaziune fiscală; solicită, prin urmare, reutilizarea în scopuri sociale a unei părți substanțiale a fondurilor confiscate și reinjectarea acesteia în economiile locale și regionale afectate direct sau indirect de infracțiunile fiscale;

45. invită Comisia și statele membre să promoveze un mediu în care rolul societății civile în expunerea cazurilor de fraudă fiscală și de paradisuri fiscale să fie complet protejat, printre alte, prin crearea unor sisteme eficiente de protecție a denunțătorilor și a surselor jurnalistice;

Evaziunea fiscală și planificarea fiscală agresivă

46. invită statele membre să adopte și să pună în aplicare în mod prioritar Directiva modificată privind impozitarea economiilor pentru a remedia lacunele directivei existente și pentru a preveni mai bine evaziunea fiscală;

47. salută dezbaterile la nivel internațional pe tema actualizării orientărilor OCDE privind prețurile de transfer, adică transferul profiturilor către paradisurile fiscale pentru a evita plata impozitelor atât în țările dezvoltate cât și în cele în curs de dezvoltare; îndeamnă Comisia Europeană și statele membre să acționeze imediat în vederea revizuirii normelor actuale privind prețurile de transfer, în special în ceea ce privește transferul riscurilor și al activelor necorporale, divizarea artificială a proprietății asupra activelor între entitățile juridice ale unui grup și tranzacțiile dintre aceste entități care rareori ar avea loc între persoane independente; invită Comisia și statele membre să dezvolte sistemul acordului de preț în avans aplicabil prețurilor de transfer, prin care s-ar adăuga o nouă cerință la obligațiile existente în temeiul orientărilor din documentația prețurilor de transfer în UE. sugerează ca documentația, precum și cerințele legate de declarația fiscală să fie mai ample pentru tranzacțiile derulate cu jurisdicții care se află pe „lista neagră”;

48. salută progresele înregistrate în ceea ce privește raportarea defalcată pe țari în conformitate cu directivele privind contabilitatea și transparența; invită Comisia să introducă, drept etapă următoare, raportarea defalcată pe țări în cazul întreprinderilor transfrontaliere din toate sectoarele pentru sporirea transparenței tranzacțiilor legate de plăți, solicitând declararea de informații precum natura activităților întreprinderii și amplasarea sa geografică, cifra de afaceri, numărul de angajați cu normă întreagă, profiturile sau pierderile înainte de impozite, impozitul pe profit sau pe pierdere și subvențiile publice primite, defalcate pe țări, referitoare la operațiunile grupului în ansamblul său, pentru a monitoriza respectarea normelor privind prețurile de transfer corespunzătoare;

49. solicită ca propunerea de revizuire a Directivei privind combaterea spălării banilor să fie completată prin introducerea obligației de a crea registre guvernamentale disponibile publicului privind dreptul de uzufruct al întreprinderilor, al fondurilor fiduciare, al fundațiilor și al altor structuri juridice similare;

50. invită statele membre să îmbunătățească eficacitatea Codului de conduită în domeniul impozitării întreprinderilor prin abordarea la nivelul Consiliului a chestiunilor în cazurile ce necesită luarea unor decizii politice urgente; îndeamnă Comisia să intervină activ în cazurile în care Grupul de lucru pentru codul de conduită nu reușește să se pună de acord cu privire la procedurile de eliminare a incoerențelor din regimurile fiscale naționale;

51. invită Comisia să pregătească și să promoveze un cod de conduită pentru auditori și consilieri; invită firmele de audit să transmită un semnal de alarmă autorităților fiscale naționale privind orice semn de planificare fiscală agresivă din partea întreprinderii auditate;

52. consideră că auditorilor nu ar trebui să li se permită să presteze servicii interzise care nu au legătură cu auditul, iar serviciile de consiliere fiscală privind structurarea tranzacțiilor și consultanța fiscală trebuie considerate a constitui astfel de servicii;

53. ia act de faptul că identificarea corespunzătoare a contribuabililor este esențială pentru schimbul eficace de informații între administrațiile fiscale naționale; invită Comisia să accelereze crearea unui număr de identificare fiscală la nivelul UE (TIN), aplicabil tuturor persoanelor juridice și fizice angajate în tranzacții transfrontaliere; consideră că TIN ar trebui conectat la o bază de date internațională deschisă pentru sistemul TVA (VIES), contribuind la identificarea impozitelor neplătite și a altor obligații evitate;

54. invită Comisia să prezinte, în 2013, o propunere pentru revizuirea Directivei privind societățile-mamă și a Directivei privind dobânzile și redevențele, în vederea revizuirii și alinierii clauzelor anti-abuz din ambele directive și în vederea eliminării dublei neimpozitări facilitate de entitățile hibride și de instrumentele financiare din UE;

55. îndeamnă statele membre să pună rapid în aplicare propunerea Comisiei care vizează introducerea unei norme generale anti-abuz pentru a combate practicile de planificare fiscală agresivă și să includă o clauză în convențiile lor de evitare a dublei impozitări pentru a evita cazurile de dublă neimpozitare; încurajează statele membre să ignore orice beneficiu fiscal generat de aranjamente artificiale sau de cele fără substanță comercială; recomandă începerea lucrărilor de elaborare a setului standard de norme destinat statelor membre ale UE pentru prevenirea dublei impozitări;

56. salută activitățile Comisiei vizând crearea unui cod al contribuabilului european; consideră că un astfel de cod va contribui la creșterea legitimității și a clarității regimului fiscal în cauză, va spori cooperarea și încrederea dintre administrațiile fiscale și contribuabili și-i va ajuta pe aceștia prin asigurarea unei mai mari transparențe cu privire la drepturile și obligațiile lor;

57. încurajează Comisia și statele membre să stabilească mecanisme eficiente de colectare a veniturilor care să minimizeze distanța dintre contribuabili și autoritățile fiscale și să maximizeze utilizarea tehnologiei moderne; invită Comisia să abordeze aspectele complexe ale impozitării comerțului electronic prin elaborarea unor standarde adecvate în UE;

58. invită statele membre să asigure creșterea în cea mai mare măsură posibilă a transparenței activităților de lobby din sectorul financiar, activități ce au adesea ca rezultat evitarea în mod legal a plății impozitelor și sisteme de planificare fiscală agresivă;

59. încurajează Comisia Europeană să reglementeze fluxurile financiare din statele membre către țările terțe, efectuate în scopul evitării plății impozitelor, și să creeze un cadru fiscal echilibrat și competitiv;

60. îndeamnă Comisia să ia măsuri privind unitățile de planificare fiscală agresivă ale întreprinderilor, în special din sectorul serviciilor financiare;

61. invită Comisia Europeană să efectueze o analiză detaliată a diferenței care există, în cadrul statelor membre, între cotele de impozitare legale și cotele de impozitare efective ale societăților, pentru a se asigura că dezbaterea privind armonizarea fiscală se bazează pe date obiective;

62. invită statele membre să notifice și să facă publice deciziile fiscale respective ale autorităților naționale privind întreprinderile transfrontaliere; invită statele membre să aplice cerințe de fond stricte pentru întreprinderile transfrontaliere în vederea obținerii unei decizii fiscale;

63. constată că fondurile fiduciare sunt adesea utilizate ca mijloace de evaziune fiscală; ia act cu îngrijorare de faptul că majoritatea țărilor nu impun înregistrarea acordurilor juridice; invită UE să introducă un registru european pentru fondurile fiduciare și alte entități secrete, ca o condiție prealabilă pentru combaterea evaziunii fiscale;

Paradisurile fiscale

64. solicită Uniunii să adopte o abordare comună în ceea ce privește paradisurile fiscale;

65. invită Comisia să adopte o definiție clară și un set comun de criterii pentru identificarea paradisurilor fiscale, precum și măsuri adecvate aplicabile jurisdicțiilor identificate, care să fie implementate până la 31 decembrie 2014, și să se asigure că acestea sunt aplicate în mod consecvent în toată legislația UE; sugerează ca definiția să fie bazată pe standardele OCDE în materie de transparență și schimb de informații, precum și pe principiile și criteriile prevăzute de Codul de conduită; consideră, în acest sens, că o jurisdicție trebuie considerată paradis fiscal dacă mai multe din condițiile următoare sunt îndeplinite:

(i)    avantajele sunt acordate doar nerezidenților sau pentru tranzacțiile realizate cu nerezidenții;

(ii)   avantajele sunt izolate față de piața locală, astfel încât ele nu afectează baza națională de impozitare;

(iii)   avantajele sunt acordate chiar și fără o activitate economică reală sau o prezență economică semnificativă în cadrul jurisdicției care oferă astfel de avantaje fiscale;

(iv)  normele de stabilire a profitului cu privire la activitățile din cadrul unui grup multinațional de întreprinderi deviază de la principiile acceptate la nivel internațional, în special normele convenite în cadrul OCDE;

(v)   măsurile fiscale sunt lipsite de transparență, inclusiv atunci când dispozițiile legale sunt relaxate la nivel administrativ într-un mod netransparent;

(vi)  jurisdicția nu impune impozite sau impune impozite minime pe venitul relevant;

(vii)  există legi sau practici administrative care împiedică schimbul efectiv de informații în scopuri fiscale cu alte guverne cu privire la contribuabilii care beneficiază de absența impozitelor sau de impozite minime, încălcând standardele prevăzute la articolul 26 din Convenția-model a OCDE în domeniul fiscal privind veniturile și capitalul;

(viii) jurisdicția creează structuri netransparente și secrete care fac incomplete și netransparente înființarea și funcționarea registrelor comerțului și ale registrelor fondurilor fiduciare și a fundațiilor;

(ix)  jurisdicția este inclusă în categoria de țări și teritorii necooperante de către GAFI;

66. îndeamnă Comisia ca, până la 31 decembrie 2014, să identifice paradisurile fiscale și să întocmească o listă neagră publică a acestora la nivel european; invită, în acest context, autoritățile competente:

–   să suspende sau să pună capăt convențiilor de evitare a dublei impozitări cu jurisdicțiile care se află pe lista neagră și să încheie convenții de evitare a dublei impozitări cu jurisdicțiile care au încetat să mai fie paradisuri fiscale;

–   să interzică accesul la achizițiile publice de bunuri și de servicii din UE și să refuze acordarea de ajutoare de stat pentru întreprinderile bazate în jurisdicțiile aflate pe lista neagră;

–   să interzică accesul la ajutoare de stat și la ajutoare din partea UE pentru întreprinderile care continuă să desfășoare activități ce implică entități aparținând jurisdicțiilor aflate pe lista neagră;

–   să revizuiască directivele privind auditul și contabilitatea în scopul de a impune contabilitate și audit separate pentru profiturile și pierderile fiecărei societăți holding a unei entități juridice din UE situate într-o jurisdicție aflată pe această listă neagră;

–   să interzică instituțiilor financiare și consilierilor financiari din UE să înființeze sau să mențină sucursale sau filiale în jurisdicțiile aflate pe lista neagră și să ia în considerare revocarea licențelor pentru instituțiile financiare și consilierii financiari din UE care mențin filiale și continuă să funcționeze în aceste jurisdicții;

–   să introducă o taxă specială pe toate tranzacțiile către sau provenind din jurisdicțiile aflate pe lista neagră;

–   să asigure abrogarea scutirii de impozitare la sursă pentru persoanele nerezidente în scopuri fiscale în jurisdicțiile aflate pe lista neagră;

–   să examineze o serie de opțiuni pentru nerecunoașterea în UE a statutului juridic al întreprinderilor înființate în jurisdicțiile aflate pe lista neagră;

–   să aplice bariere tarifare în cazul schimburilor comerciale cu țările terțe aflate pe lista neagră;

–   să întărească dialogul dintre Comisie și Banca Europeană de Investiții pentru a se asigura că nu sunt acordate investiții proiectelor, beneficiarilor și intermediarilor din jurisdicțiile aflate pe lista neagră;

Dimensiunea internațională

67. consideră că standardele minime din Recomandarea Comisiei privind măsuri menite să încurajeze țările terțe să aplice standarde minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale ar trebui să se aplice în mod explicit și statelor membre;

68. încurajează statele membre să coopereze cu țările terțe în curs de dezvoltare care nu sunt paradisuri fiscale și să le ofere asistență, ajutându-le să combată în mod eficace frauda și evaziunea fiscală, în special prin măsuri de consolidare a capacităților; sprijină solicitarea Comisiei potrivit căreia, în acest scop, statele membre ar trebui să detașeze experți fiscali în aceste țări pentru o perioadă limitată;

69. invită Comisia să contribuie pe deplin la continuarea dezvoltării proiectului BEPS („Base Erosion and Profit Shifting”) al OCDE prin distribuirea de analize privind regimurile fiscale problematice din și dintre statele membre și privind schimbările care sunt necesare în statele membre și la nivelul UE pentru a evita frauda și evaziunea fiscală, precum și orice formă de planificare fiscală agresivă; invită Comisia să informeze periodic Consiliul și Parlamentului cu privire la acest proces;

70. subliniază necesitatea mobilizării și a garantării resurselor fiscale în țările în curs de dezvoltare în scopul realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), deoarece acestea sunt mai previzibile și sustenabile decât ajutoarele străine și contribuie la reducerea datoriei; constată, totodată, că proporția resurse/PIB este scăzută în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, care se confruntă cu dificultăți sociale, politice și administrative în ceea ce privește crearea unui sistem sănătos al finanțelor publice, făcându-le astfel vulnerabile în fața activităților de fraudă și evaziune fiscală ale contribuabililor individuali și ale corporațiilor;

71. subliniază că scurgerile ilicite de capital constituie o explicație fundamentală pentru datoria țărilor în curs de dezvoltare, în timp ce planificarea fiscală agresivă contravine principiilor responsabilității sociale a întreprinderilor;

72. observă că sistemele fiscale din numeroase țări în curs de dezvoltare nu sunt în conformitate cu standardele internaționale (demonstrând o jurisdicție fiscală slabă și ineficiențe în ceea ce privește administrarea fiscală, un nivel ridicat de corupție, o capacitate insuficientă de a introduce și a sprijini registre fiscale funcționale etc.); invită UE să îmbunătățească asistența sa acordată prin Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD) și prin Fondul european de dezvoltare (FED) în ceea ce privește guvernarea fiscală și în abordarea situațiilor de fraudă fiscală internațională și de optimizare excesivă prin consolidarea capacităților țărilor în curs de dezvoltare de a detecta și a urmări penal practicile necorespunzătoare printr-o cooperare sporită în materie de guvernare fiscală; consideră, de asemenea, că ar trebui sprijinită reconversiunea economică a țărilor în curs de dezvoltare care sunt paradisuri fiscale;

73. salută primii pași realizați prin intermediul evaluărilor colegiale ale Forumului mondial (FM) privind evaziunea fiscală; consideră, totuși, că, punându-se accentul pe sistemul de schimburi de informații „la cerere” al OCDE, standardele FM vor fi ineficace în reducerea fluxurilor financiare ilegale;

74. evidențiază faptul că, prin consolidarea unei abordări bilaterale, mai degrabă decât a uneia multilaterale, asupra chestiunilor transnaționale în materie de fiscalitate, acordurile privind dubla impozitare (ADI) riscă să încurajeze prețurile de transfer și arbitrajul de reglementare; invită, prin urmare, Comisia să se abțină de la promovarea unor astfel de acorduri, în locul acordurilor privind schimbul de informații în domeniul fiscal (TIEA), deoarece cele dintâi au ca rezultat o pierdere fiscală pentru țările în curs de dezvoltare prin ratele reduse ale impozitului reținut la sursă asupra plății dividendelor, dobânzilor și redevențelor;

75. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, OCDE și Comitetului de experți al ONU pentru cooperarea internațională în chestiuni fiscale, Comitetului de supraveghere a activității OLAF și OLAF.

(1)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0137

(2)

JO C 199E, 7.7.2012, p. 37

(3)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0135.

(4)

JO C 341E , 16.12.2010, p. 29.

(5)

http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/tax_fraud_evasion/index_en.htm

(6)

Regulamentul (UE) nr. .../2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre afectate sau amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară în zona euro.

(7)

Raportul special al Curții de Conturi nr. 13/2011, p. 11, punctul 5.

(8)

Parlamentul European, Direcția Generală Politici Interne, Departamentul tematic A (Politici economice și științifice): „Simplifying and Modernising VAT in the Digital Single Market” (Simplificarea și modernizarea TVA-ului pe piața unică digitală), (IP/A/IMCO/ST/2012_03), septembrie 2012, disponibil în limba engleză la adresa : http://www.europarl.europa.eu/committees/en/studiesdownload.html?languageDocument=EN&file=75179

(9)

Conform Raportului special nr. 13/2011 al Curții de Conturi a constatat că doar aplicarea procedurii vamale 42 a reprezentat în 2009 pierderi extrapolate de aproximativ 2 200 de milioane EUR în șapte state membre auditate de Curte, reprezentând 29% din TVA-ul aplicabil în mod teoretic la valoarea impozabilă a tuturor importurilor realizate, în 2009, în temeiul procedurii vamale 42 în cele șapte state membre respective.


EXPUNERE DE MOTIVE

Un decalaj fiscal scandalos la nivel european

Se estimează că, în urma fraudei fiscale și a evitării plății impozitelor, în UE se pierde în fiecare an suma scandaloasă de 1 000 de miliarde EUR din bani publici. Această amploare alarmantă a decalajului fiscal reprezintă pentru cetățeanul european un cost anual aproximativ de 2 000 EUR. În medie, pierderile fiscale depășesc astăzi în Europa bugetul total alocat de statele membre sănătății și depășesc de patru ori bugetul alocat educației în UE.

Decalajul fiscal actual din Europa reprezintă nu doar o pierdere alarmantă a veniturilor publice, dar și un pericol pentru menținerea modelului social european, care se bazează pe oferirea de servicii publice de calitate, disponibile pentru toți. Acest decalaj amenință buna funcționare a pieței unice și afectează eficiența și echitatea regimurilor fiscale din cadrul UE. Pierderea veniturilor determină în continuare creșterea deficitului și a nivelului datoriei în toate statele membre, chiar în momentul cel mai important de combatere a crizei. Din cauza fraudei fiscale și a evitării plății impozitelor, fondurile disponibile pentru stimularea investițiilor publice, a creșterii economice și a ocupării forței de muncă scad.

Această situație survine în momentul producerii celei mai grave crize economice, financiare și sociale din ultimele decenii, când mecanismele de stabilizare automată ale statului social sunt mai importante ca niciodată pentru a garanta creșterea economică și coeziunea socială. Să ne reamintim, de asemenea, că impozitarea efectivă și progresivă rămâne deosebit de importantă deoarece ea le permite autorităților publice să își îndeplinească obligațiile și să răspundă nevoilor și așteptărilor cetățenilor.

O mare parte din lichiditățile neimpozitate sunt investite în activități de tranzacționare financiară, mai degrabă decât în consumul și investițiile publice. În plus, lipsa de coordonare în materie de politici fiscale de la nivelul UE generează costuri și sarcini administrative semnificative pentru cetățenii și întreprinderile care desfășoară activități transfrontaliere în cadrul UE și poate duce la neimpozitare sau la fraudă fiscală și evitarea plății impozitelor. Un număr tot mai mare de întreprinderi și persoane fizice din Europa se află în prezent într-o situație de dezavantaj concurențial față de cele care reușesc să evite plata contribuției care le revine. Prin urmare, amploarea fraudei fiscale și a fenomenului de evitare a plății impozitelor ajunge să afecteze încrederea cetățenilor în echitatea și legitimitatea impozitării și a sistemului fiscal în general.

În plus, țările care beneficiază de programe de asistență și care și-au consolidat mecanismele de colectare a impozitelor și au eliminat privilegiile fiscale, în conformitate cu propunerile Troicii, s-au confruntat în ultimii ani cu exodul a numeroase întreprinderi mari care doreau să beneficieze de privilegiile fiscale oferite de alte țări. În cazul Greciei, Comisia a calculat că aproximativ 60 de miliarde EUR au fost transferate din Grecia în băncile elvețiene de la începutul lui 2012.

Prin urmare, frauda fiscală și evitarea plății impozitelor reprezintă o problemă gravă și complexă, care necesită o abordare coordonată la nivel național, european și internațional. Întrucât competența pentru gestionarea regimurilor fiscale le aparține statelor membre, este importantă luarea de măsuri la nivel național. Totuși, în cadrul economiei globalizate actuale, în care frauda fiscală și evitarea plății impozitelor reprezintă o problemă de natură transfrontalieră, iar statele membre doresc să mențină competitivitatea, adoptarea unor simple măsuri naționale unilaterale nu este suficientă pentru a obține efectul scontat. Prin urmare, trebuie pus accentul pe elaborarea unei strategii europene coerente, concrete și comune în materie de fiscalitate, care să fie adoptată și pusă în aplicare de toate statele membre.

Obiectivul principal: reducerea la jumătate a decalajului fiscal până în 2020

Planul de acțiune al Comisiei care vizează combaterea mai eficace a evaziunii fiscale și a evitării plății impozitelor, precum și recomandările prin care statele membre sunt încurajate să întreprindă acțiuni imediate și coordonate împotriva paradisurilor fiscale și a planificării fiscale agresive reprezintă un pas în direcția bună. Pentru a determina statele membre să se angajeze să atingă obiectivul ambițios și realist de a reduce la jumătate decalajul fiscal până în 2020, lucru care le-ar permite să genereze treptat noi venituri fiscale care s-ar cifra la mai multe sute de miliarde de euro anual, fără a crește rata impozitelor, Comisia ar trebui totuși să ia măsuri suplimentare și să elaboreze o strategie complexă pentru a elimina decalajul fiscal în UE, pe baza unor măsuri legislative concrete.

În special, un angajament ferm în vederea reducerii decalajului fiscal ar contribui la stabilizarea necesară a piețelor financiare prin reducerea semnificativă a lichidităților disponibile pentru operațiunile financiare care nu au legătură cu activitatea economică reală. De asemenea, acest angajament ar determina creșterea veniturilor publice disponibile pentru măsurile de consolidare bugetară, atenuând, în același timp, efectele austerității. Ar fi garantată punerea la dispoziție a resurselor necesare pentru creșterea investițiilor publice care vizează consolidarea competitivității internaționale și a potențialului de creștere economică ale UE. Mai mult decât atât, eficiența și echitatea regimurilor fiscale europene ar fi îmbunătățite, garantând, în același timp, o mai bună respectare a legislației fiscale generale.

Statele membre trebuie să își respecte în continuare angajamentul de a recunoaște „importanța luării unor măsuri eficiente de combatere a fraudei și a evaziunii fiscale, inclusiv în perioadele de constrângeri bugetare și de criză economică”, astfel cum se prevede în concluziile Consiliului Afaceri Economice și Financiare din 13 noiembrie 2012. Un prim pas ar fi demararea unor negocieri serioase și finalizarea tuturor propunerilor legislative pendinte referitoare la frauda fiscală, evitarea plății impozitelor și paradisurile fiscale. Este necesară adoptarea Planului de acțiune și a recomandărilor Comisiei.

Propuneri în vederea atingerii obiectivului principal

Un important pas înainte îl reprezintă consolidarea utilizării semestrului european prin integrarea strategiei privind reducerea decalajului fiscal în Uniune în programele naționale anuale în materie de stabilitate și creștere, precum și în programele naționale de reformă.

În ceea ce privește măsurile de combatere a fraudei și evaziunii fiscale (activități ilegale ce constau în sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale), statele membre ar trebui să aloce resursele necesare administrațiilor lor fiscale naționale și personalului însărcinat cu controlul fiscal. Raportoarea propune, de asemenea, ca statele membre să revoce licențele bancare acordate instituțiilor financiare în cazul în care acestea favorizează în mod activ frauda fiscală oferind produse și/sau servicii care le permit clienților să se sustragă de la plata impozitelor sau în cazul în care acestea refuză să coopereze cu autoritățile fiscale. Mai mult, raportoarea se declară în favoarea unei baze fiscale consolidate comune obligatorii a societăților și a dezvoltării unor noi strategii de combatere a fraudei în domeniul TVA-ului, precum și a unei combateri mai riguroase a fraudei fiscale pe cale judiciară în temeiul dreptului penal, caz în care Comisia ar trebui să își consolideze cooperarea cu organismele europene de aplicare a legii, în special cu autoritățile responsabile de lupta împotriva spălării banilor, justiție și securitate socială. În cadrul revizuirii celei de A treia directive privind combaterea spălării banilor, infracțiunile fiscale ar trebui definite în mod explicit ca infracțiuni principale în materie de spălare a banilor.

Evitarea plății impozitelor este cealaltă față a medaliei și reprezintă utilizarea legală, însă abuzivă, a regimului fiscal în propriul avantaj, pentru a reduce sau a evita responsabilitățile fiscale și necesită, prin urmare, un alt tip de sancțiuni. Evitarea plății impozitelor este strâns legată de conceptul de planificare fiscală agresivă, în cazul căreia întreprinderile mari realizează o planificare fiscală extinsă, transferându-și artificial profiturile pentru a reduce la minimum rata lor efectivă de impozitare și pentru a-și reduce responsabilitățile fiscale. Raportoarea ar dori ca domeniul de aplicare al Directivei privind impozitarea economiilor să fie actualizat pentru a pune capăt efectiv secretului bancar și consideră că este timpul ca Luxemburgul și Austria să nu se mai opună unui acord eficace cu Elveția. În plus, cerințele privind raportarea defalcată pe țări în cazul întreprinderilor transfrontaliere sunt esențiale pentru a identifica cazurile de evitare a plății impozitelor de către întreprinderi, iar raportoarea consideră că Comisia ar trebui să introducă raportarea defalcată pe țări pentru întreprinderile transfrontaliere din toate sectoarele, solicitând divulgarea informațiilor referitoare la operațiunile unui grup, în ansamblul său, pentru a monitoriza respectarea normelor privind prețurile de transfer corespunzătoare. De asemenea, sunt necesare măsuri suplimentare pentru a îmbunătăți metodele de identificare a contribuabililor, impozitarea comerțului electronic, eficiența mecanismelor de colectare a impozitelor, transparența registrelor comerțului și a înregistrării fondurilor fiduciare, precum și eficacitatea Codului de conduită în domeniul impozitării întreprinderilor și un nou Cod de conduită pentru auditori și consilieri.

În ceea ce privește paradisurile fiscale, raportoarea solicită o abordare europeană comună a acestora de către toate statele membre. Statele membre a căror bază fiscală a fost afectată negativ de măsurile fiscale netransparente sau prejudiciabile luate de paradisurile fiscale au în vedere, de obicei, o serie de măsuri menite să combată aceste efecte negative. Contribuabilii reacționează la acest tip de situație transferând operațiunile sau tranzacțiile lor într-un stat membru cu un nivel mai scăzut de protecție. Prin urmare, în UE protecția globală a veniturilor fiscale ale statelor membre nu poate fi, în general, mai eficace decât mecanismul de protecție al statului membru celui mai puțin strict. O soluție ar fi, prin urmare, o abordare europeană comună. Pentru a garanta eficacitatea unei astfel de abordări, raportoarea solicită Comisiei să includă în strategia sa privind reducerea decalajului fiscal din UE o definiție clară a paradisurilor fiscale, un set comun de criterii pentru identificarea acestora, precum și măsuri corespunzătoare care ar trebui aplicate în cazul jurisdicțiilor identificate. Mergând și mai departe, raportoarea propune ca definiția paradisurilor fiscale să se bazeze pe criteriile Forumului mondial și ale Grupului privind Codul de conduită. În opinia raportoarei, crearea unei liste negre la nivel european ar trebui să ducă la suspendarea sau anularea convențiilor privind dubla impunere pe care statele membre l-au încheiat cu jurisdicțiile identificate ca paradisuri fiscale și care figurează pe lista neagră europeană. În fine, raportoarea ar dori, de asemenea, elaborarea de către Comisie a unui sistem de stimulente pentru jurisdicțiile care demarează negocieri bilaterale cu UE după ce au fost introduse pe lista neagră, și solicită statelor membre să scoată de pe lista neagră europeană țările terțe care au încetat să mai fie paradisuri fiscale. Este important ca eforturile să fie canalizate și către acțiunile de prevenire, în cazul în care cooperarea mai strânsă cu țările terțe în curs de dezvoltare și acordarea de asistență acestor țări, care nu sunt paradisuri fiscale, le-ar ajuta să combată în mod eficace frauda fiscală, evitarea plății impozitelor și planificarea fiscală agresivă.


AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare (*) (24.4.2013)

destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare

referitor la lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale

(2013/2060(INI))

Raportoare pentru aviz (*): Eva Joly

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază necesitatea mobilizării și a garantării resurselor fiscale în țările în curs de dezvoltare în scopul realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), deoarece acestea sunt mai previzibile și sustenabile decât ajutoarele străine și contribuie la reducerea datoriei; constată, totodată, că proporția resurse/PIB este scăzută în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, care se confruntă cu dificultăți sociale, politice și administrative în ceea ce privește crearea unui sistem sănătos al finanțelor publice, făcându-le astfel vulnerabile în fața activităților de fraudă și evaziune fiscală ale contribuabililor individuali și ale corporațiilor;

2.  subliniază că scurgerile ilicite de capital sunt explicația fundamentală pentru datoria țărilor în curs de dezvoltare, în timp ce planificarea fiscală agresivă contravine principiilor responsabilității sociale a întreprinderilor;

3.  observă că sistemele fiscale din numeroase țări în curs de dezvoltare nu sunt în conformitate cu standardele internaționale (o jurisdicție fiscală slabă și ineficiențe în ceea ce privește administrarea fiscală, un nivel ridicat de corupție, capacitatea insuficientă de a introduce și a sprijini registrele fiscale funcționale etc.); invită UE să îmbunătățească asistența sa acordată prin ICD și FED în ceea ce privește guvernanța fiscală și în abordarea situațiilor de fraudă fiscală internațională și de optimizare excesivă prin mărirea capacităților țărilor în curs de dezvoltare de a detecta și de a urmări penal practicile necorespunzătoare printr-o cooperare sporită în materie de guvernanță fiscală; consideră, de asemenea, că sprijinul este acordat în vederea reconversiunii economice a țărilor în curs de dezvoltare care sunt paradisuri fiscale;

4.  salută primii pași realizați prin intermediul evaluărilor colegiale ale Forumului mondial (FM) privind evaziunea fiscală; consideră, totuși, că, punându-se accentul pe sistemul de schimburi de informații „la cerere” al OCDE, standardele FM vor fi ineficace în reducerea fluxurilor financiare ilegale;

5.  salută angajamentul luat de Comisie în direcția promovării schimburilor automate de informații, în calitate de viitor standard european și internațional de transparență și de schimb de informații în ceea ce privește chestiunile fiscale; solicită încă o dată măsuri, în plus față de cadrul OCDE, de combatere a fluxurilor financiare ilicite și a evaziunii și fraudei fiscale, având în vedere diferitele lor deficiențe; regretă faptul că OCDE permite guvernelor să evite includerea pe lista sa neagră doar pe baza unei simple promisiuni de a respecta principiile privind schimbul de informații, fără a garanta punerea efectivă în aplicare a principiilor respective; consideră, de asemenea, că obligația de a încheia acorduri cu alte 12 țări pentru a nu mai figura pe lista neagră este arbitrară, deoarece nu se referă la indicatori calitativi care să permită o evaluare obiectivă cu privire la respectarea practicilor de bună guvernanță;

6.  regretă, de asemenea, relaxarea standardelor Forumului mondial în ceea ce privește calitatea informațiilor care trebuie deținute (de exemplu, lipsa cerinței de transparență privind beneficiarii efectivi; lipsa unor mijloace legale de combatere a refuzurilor sau a întârzierilor în ceea ce privește furnizarea de informații la cerere; bazarea pe declarațiile agenților privați, și nu pe registrele publice, în scopul informării etc.); consideră că procesul de evaluare inter pares a Forumului mondial ar fi mult mai eficient dacă experții externi participă la toate etapele sale;

7.  solicită, încă o dată, încheierea unui acord multilateral obligatoriu la nivel internațional în materie de schimburi automate de informații de natură fiscală, care ar trebui să cuprindă, de asemenea, trusturile și fundațiile și să includă sancțiuni pentru jurisdicțiile care refuză să coopereze și pentru instituțiile financiare care funcționează în paradisuri fiscale; îndeamnă UE să adopte măsuri similare cu Legea din SUA privind contracararea abuzurilor legate de paradisurile fiscale (Stop Tax Havens Abuse Act) și să examineze posibilitatea de a retrage licențele de activitate bancară ale instituțiilor financiare care își desfășoară activitatea în paradisuri fiscale; invită Comisia să propună o listă neagră a paradisurilor fiscale la nivel european pe baza unor criterii stricte, precum și regimuri de sancțiuni la nivel european în cazul nerespectării sau o cooperare consolidată în cazul în care o abordare europeană nu este posibilă;

8.  reamintește că întărirea transparenței în ceea ce privește chestiunile fiscale include identificarea proprietarilor și a beneficiarilor întreprinderilor, ai fondurilor fiduciare și ai fundațiilor;

9.  observă că evaziunea fiscală și spălarea de bani sunt facilitate de furnizorii de servicii pentru trusturi și societăți, deoarece aceștia favorizează crearea unor structuri care fac ca beneficiarii efectivi să nu poată fi ținuți răspunzători pentru acțiunile și obligațiile lor, inclusiv în fața administrațiilor fiscale, a creditorilor și a victimelor încălcărilor drepturilor omului; consideră că trebui să se impună furnizorilor de servicii pentru trusturi și societăți să acționeze cu precauție la stabilirea precisă a informațiilor privind beneficiarii efectivi, în temeiul normelor privind combaterea spălării banilor; consideră, de asemenea, că întreprinderilor ar trebui să li se permită să constituie o societate comercială într-o țară numai dacă desfășoară activitate economică efectivă în țara respectivă (de exemplu, personal și vânzări);

10. observă că trusturile sunt adesea folosite pentru evaziunea fiscală, cu toate acestea, observă cu îngrijorare faptul că majoritatea țărilor nu solicită înregistrarea construcțiilor juridice; solicită UE să introducă un registru european pentru trusturi și alte entități secrete, ca o condiție prealabilă pentru combaterea evaziunii fiscale;

11. subliniază faptul că potrivit Biroului ONU pentru droguri și criminalitate (UNODC), suma estimată de bani spălați anual la nivel mondial este de 2-5 % din PIB-ul mondial sau de 800 de miliarde USD - 2 bilioane USD;

12. subliniază că lupta împotriva corupției este parte integrantă din consolidarea capacității administrației fiscale; solicită punerea în aplicare deplină a Convenției de la Merida împotriva corupției (2003);

13. sprijină pe deplin propunerea Comisiei de a menționa în mod explicit infracțiunile de natură fiscală ca infracțiuni principale de spălare a banilor, în conformitate cu recomandarea din 2012 formulată de Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI); îndeamnă UE să sporească transparența informațiilor privind beneficiarii efectivi și a procedurilor de combatere a spălării banilor (CSB) în ceea ce privește obligația de diligență necesară față de clientelă; insistă asupra unei armonizări la nivelul UE a infracțiunii de spălare de bani și solicită deplina punere în aplicare a standardelor GAFI prin monitorizare efectivă și sancțiuni credibile;

14. subliniază că evaluarea incorectă a valorii schimburilor comerciale este unul dintre cei mai importanți factori care determină scurgerile ilicite de capital, dar observă limitările, complexitatea și dificultățile în ceea ce privește punerea în aplicare a principiului concurenței depline în vederea abordării acestora, în special în cazul țărilor în curs de dezvoltare; solicită Comisiei să facă eforturi pentru a prezenta propuneri concrete prin care să garanteze faptul că G20, OCDE, ONU și OMC iau în considerare un set mai amplu de indicatori și metode pentru rezolvarea fenomenului de evaluare incorectă a valorii schimburilor comerciale, printre care „metodele profiturilor comparabile” utilizate în SUA, care s-au dovedit promițătoare în determinarea evaluării incorecte a tranzacțiilor;

15. evidențiază faptul că, prin consolidarea unei abordări bilaterale, mai degrabă decât a uneia multilaterale, asupra chestiunilor transnaționale în materie de fiscalitate, acordurile privind dubla impozitare (ADI) riscă să încurajeze prețurile de transfer și arbitrajul de reglementare; invită, prin urmare, Comisia să se abțină de la promovarea unor astfel de acorduri, în loc de acorduri privind schimbul de informații în domeniul fiscal (TIEA), deoarece acestea au ca rezultat o pierdere fiscală pentru țările în curs de dezvoltare prin ratele reduse ale impozitului reținut la sursă asupra plății dividendelor, dobânzilor și redevențelor;

16. remarcă cu îngrijorare faptul că majoritatea țărilor în curs de dezvoltare se află într-o poziție foarte slabă de negociere față de unii investitori străini direcți care „umblă” după subvenții și scutiri fiscale; consideră că în cazul investițiilor de mărime considerabilă, întreprinderilor ar trebui să li se solicite să își asume angajamente precise cu privire la efectele secundare pozitive ale proiectului în ceea ce privește dezvoltarea economică și socială la nivel local și/sau național;

17. subliniază faptul că transparența insuficientă în raportarea financiară a întreprinderilor multinaționale (MNE) este un factor cheie ce facilitează frauda și evaziunea fiscală la nivel internațional; solicită insistent UE să depună eforturi în vederea revizuirii actualelor standarde contabile de către Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) și a instituirii unei raportări periodice cu privire la fiecare țară ca standard internațional de raportare financiară pentru MNE;

18. reamintește că posibilitatea de a detecta și a urmări penal contravenienții din domeniul fiscal depinde în mod crucial de disponibilitatea și calitatea datelor; subliniază că o strategie de combatere a evaziunii și fraudei fiscale ar trebui să implice atât măsuri la nivel național, cât și măsuri la nivel internațional, ca în cazul dezvăluirii practicilor de evaluare incorectă ale unei societăți, ceea ce impune o bună funcționare a schimbului transfrontalier de informații între administrațiile fiscale naționale, auditori și autoritățile publice străine;

19. solicită UE să îmbunătățească asistența tehnică acordată țărilor în curs de dezvoltare, astfel încât să combată manipularea prețurilor de transfer, și să intensifice cooperarea sa în materie fiscală prin încurajarea Forumului african de administrare fiscală (African Tax Administration Forum – ATAF) să sporească mobilizarea în materie fiscală și guvernanța democratică în Africa;

20. subliniază că, într-un context în care veniturile din export variază în funcție de fluctuațiile prețurilor materiilor prime, este important să li se acorde țărilor în curs de dezvoltare posibilitatea de a spori capacitatea lor de a rezista la șocurile externe și de a pune în aplicare planuri de acțiune contraciclice cu scopul de a stimula economia, permițându-le acestora să folosească instrumentul de impozitare a exporturilor.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

23.4.2013

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

24

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Michael Cashman, Ricardo Cortés Lastra, Nirj Deva, Leonidas Donskis, Charles Goerens, Eva Joly, Filip Kaczmarek, Gay Mitchell, Norbert Neuser, Bill Newton Dunn, Andreas Pitsillides, Jean Roatta, Michèle Striffler, Alf Svensson, Keith Taylor, Patrice Tirolien, Ivo Vajgl, Anna Záborská, Iva Zanicchi

Membri supleanți prezenți la votul final

Enrique Guerrero Salom, Cristian Dan Preda, Judith Sargentini, Jan Zahradil

Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

Victor Boștinaru


AVIZ al Comisiei pentru control bugetar (23.4.2013)

destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare

referitor la lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale

(2013/2060(INI))

Raportor pentru aviz: Bart Staes

SUGESTII

Comisia pentru control bugetar recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

Considerente generale

1.  subliniază că, potrivit estimărilor elaborate de Comisie, aproximativ 1 000 de miliarde EUR se pierd în fiecare an din cauza evaziunii și a fraudei fiscale în UE; subliniază că, în general, costurile totale generate de evaziunea fiscală în UE sunt mai ridicate decât totalul bugetelor de sănătate din Uniune și că, dacă evaziunea fiscală ar putea fi oprită, toate deficitele UE ar putea fi acoperite în doar 8,8 ani(1);

2.  accentuează faptul că un sistem de impozitare transparent și simplu permite desființarea obstacolelor birocratice și administrative și, astfel, reducerea costurilor de colectare a impozitelor;

3.  constată că desființarea privilegiilor fiscale poate genera reforme cuprinzătoare care să conducă la un sistem de impozitare simplu, ușor de înțeles și echitabil;

4.  constată că definiția paradisurilor fiscale nu mai este actuală și că metodele (semi-)legale de evitare sau de reducere a obligațiilor fiscale devin din ce în ce mai frecvente în statele membre: de exemplu, se afirmă că transferurile pe teritoriul și în afara Țărilor de Jos prin intermediul așa-numitelor societăți „cutie poștală” sunt de 8 000 de miliarde EUR într-un singur an;

5.  subliniază că evitarea obligațiilor fiscale și evaziunea fiscală la scară mare practicată de companiile mari are un efect devastator asupra disciplinei fiscale atât a companiilor mai mici, cât și a persoanelor fizice, întrucât evitarea obligațiilor fiscale și evaziunea fiscală par să fie norma acceptată și, ca urmare a cestui fapt, printre altele, sunt introduse sarcini fiscale suplimentare pentru persoane fizice și întreprinderi; subliniază că evitarea obligațiilor fiscale și evaziunea fiscală sunt facilitate de existența unor sisteme de impozitare complexe și netransparente și că o legislație fiscală opacă oferă societăților și persoanelor fizice oportunități de a-și reduce obligațiile fiscale în detrimentul altora, printr-o interpretare flexibilă a legilor fiscale;

6.  subliniază că societățile care folosesc evaziunea fiscală ca strategie de afaceri (multe dintre ele fiind mai mici și mai flexibile) dobândesc un avantaj competitiv inechitabil față de companiile transparente care nu pot folosi practici similare și, astfel, în cele din urmă subminează competitivitatea statelor membre;

7.  este de acord cu concluziile raportului OCDE intitulat „Addressing Base Erosion and Profit Shifting”(2) cu privire la necesitatea de a reinterpreta conceptul de sediu permanent ca bază principală pentru impozitare; ca principiu general, consideră că impozitarea ar trebui să aibă loc acolo unde au loc activitățile economice generatoare de venituri (principiul „proveniența averii”);

8.  subliniază faptul că procedurile juridice împotriva fraudei fiscale sunt greoaie și de lungă durată iar cei care au fost găsiți vinovați primesc în final pedepse relativ ușoare, ceea ce conferă fraudei fiscale caracterul unei crime fără risc;

9.  insistă, în acest sens, pe necesitatea de a consolida cadrul legal al Uniunii Europene în ceea ce privește sechestrarea și confiscarea activelor, inclusiv în cazurile care nu se bazează pe o sentință de condamnare, potrivit principiului „urmăririi banilor”, prin sechestrarea proprietății recunoscute ca fiind produsul unei infracțiuni sau mijlocul prin care s-a comis o infracțiune, potrivit criteriilor civile;

10. sprijină apelul lansat de OCDE și de G20 de a se elabora un plan de acțiune cuprinzător, la nivel mondial, bazat pe o analiză aprofundată a practicilor identificate de eroziune a bazei fiscale și de transferuri de profituri, în vederea furnizării unor soluții concrete pentru a se realinia standardele internaționale la mediul actual de afaceri de nivel mondial;

11. subliniază că jurnalismul de investigație independent ar trebui încurajat, deoarece joacă un rol vital în dezvăluirea mecanismelor frauduloase, a corupției și a criminalității organizate;

12. se declară profund îngrijorat de scara activităților financiare offshore, denunțate în aprilie în cadrul scandalului „Offshore leaks”; subliniază faptul că se estimează că circa 16-25 de mii de miliarde EUR sunt ascunse în paradisuri fiscale, fiind astfel deturnate de la circuitul financiar normal; având în vedere impactul acestor practici asupra intereselor financiare ale Uniunii, invită Consiliul să ia măsuri urgente pentru a elimina posibilitățile de deturnare de fonduri din statele membre înspre paradisurile fiscale, precum o autorizație prealabilă obligatorie aplicabilă oricărei instituții bancare care transferă active financiare către paradisuri fiscale sau dinspre acestea;

13. subliniază potențialul e-guvernării pentru creșterea transparenței și combaterea fraudei și a corupției, contribuind, astfel, la protejarea fondurilor publice; accentuează necesitatea unor acte legislative care să favorizeze inovarea continuă; subliniază că UE se află în urma partenerilor săi industriali, printre altele din cauza lipsei interoperabilității dintre sisteme(3); subliniază că UE trebuie să își intensifice eforturile pentru a implementa o nouă generație de e-guvernare care să asigure o mai mare transparență în cadrul finanțelor publice și ar încuraja conectarea în timp real a tranzacțiilor comerciale cu administrațiile fiscale în vederea combaterii evaziunii fiscale;

14. solicită Comisiei să soluționeze în special problema nepotrivirilor hibride dintre diferitele sisteme fiscale din statele membre;

15. îndeamnă statele membre să se abțină de la încheierea de acorduri bilaterale în domeniul fiscal cu țările terțe și încurajează Comisia să continue eforturile în vederea încheierii de acorduri în domeniul fiscal între UE, în ansamblul său, și țările terțe; de asemenea, solicită Comisiei să analizeze dacă acordurile bilaterale în domeniul fiscal în vigoare între statele membre și țările terțe permit evaziunea fiscală din partea societăților din alte state membre și să prezinte propuneri pentru soluționarea acestui aspect, inclusiv prin revizuirea acestor acorduri;

16. în același timp, sugerează că, înainte de a se semna sau de a se încheia un acord bilateral în domeniul fiscal, textul ar trebui să fie prezentat Comisiei, care va formula un aviz public și motivat în decurs de o lună;

17. reiterează importanța ca fiecare țară în parte să raporteze cu privire la societățile angajate în activități transfrontaliere și subliniază că acest lucru este valabil și în cazul instituțiilor financiare;

18. încurajează Comisia și Consiliul să poarte discuții cu privire la modul în care armonizarea legislației privind baza fiscală a societăților poate fi dezvoltată în continuare în vederea soluționării evaziunii fiscale, printre altele, și să informeze regulat Parlamentul cu privire la aceste discuții și concluziile acestora;

19. solicită Comisiei să prezinte propuneri de excludere de la licitațiile și subvențiile europene a societăților găsite vinovate de evaziune fiscală;

Taxa pe valoarea adăugată

20. constată, totuși, că, întrucât TVA este o „resursă proprie”, evaziunea fiscală în materie de TVA are în mod cert un efect direct atât asupra economiilor statelor membre, cât și asupra bugetului UE; reamintește că, potrivit Curții de Conturi, „evaziunea în materie de TVA afectează interesele financiare ale statelor membre. Are un impact asupra bugetului UE întrucât conduce la colectarea unei sume mai mici în contul resurselor proprii bazate pe TVA. Această pierdere este compensată prin resursele proprii bazate pe VNB, având ca efect distorsionarea contribuțiilor individuale ale statelor membre la bugetul UE. Mai mult, frauda fiscală subminează buna funcționare a pieței interne și constituie un obstacol în calea unei concurențe loiale”(4);

21. constată că sistemul de TVA din UE contribuie într-o manieră semnificativă la veniturile publice - 21% în 2009(5) - fiind însă în același timp cauza unui nivel foarte ridicat atât al costurilor de conformare, care nu sunt necesare, cât și al evaziunii fiscale;

22. constată faptul că, de la introducerea sa, modelul de colectare a TVA a rămas neschimbat; subliniază că, întrucât acest model este învechit, având în vedere multiplele schimbări care au avut loc în sfera economică și tehnologică, utilizarea sa în continuare conduce la pierderi substanțiale;

23. subliniază că deficiențele în cooperarea transfrontalieră dintre administrațiile fiscale ale statelor membre slăbesc punerea corectă în aplicare a cadrului normativ european în materie de TVA, facilitează fraudele și crima organizată și conduc la pierderi semnificative, precum cele constatate ca urmare a aplicării eterogene a regimului vamal 42; regretă lipsa de consecvență în prelucrarea numerelor de identificare TVA la nivel vamal; este de părere că un număr european de identificare fiscală ar duce la o mai mare transparență și uniformitate în gestionarea regimului vamal 42; prin urmare, solicită Comisiei să lanseze cât mai curând o evaluare de impact pe această temă;

24. regretă blocarea de către Consiliu a două inițiative importante menite să combată frauda în materie de TVA, și anume Propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește un mecanism de reacție rapidă împotriva fraudelor în materie de TVA (COM(2012)0428) și Propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE cu privire la aplicarea opțională și temporară a mecanismului de taxare inversă în legătură cu furnizarea anumitor bunuri și servicii care prezintă risc de fraudă (COM(2009)0511);

25. îndeamnă Comisia să prezinte o propunere pentru a permite lansarea negocierilor privind acordurile bilaterale între UE și țările terțe, vizându-se stabilirea unui sistem de cooperare administrativă obligatorie și eficientă în domeniul TVA;

Domeniul vamal

26. subliniază că buna funcționare a sistemului vamal are consecințe directe pentru calcularea TVA; este profund îngrijorat de faptul că controalele vamale de pe teritoriul UE nu funcționează corespunzător, ducând la pierderi semnificative în materie de TVA(6); consideră inacceptabil faptul că în cele mai multe state membre autoritățile fiscale nu au acces direct la informațiile vamale, verificarea încrucișată automată cu informațiile fiscale nefiind, așadar, posibilă; subliniază faptul că crima organiză este conștientă de slăbiciunile sistemului actual;

27. regretă faptul că Comisia și statele membre nu au reușit să asigure punerea în aplicare la timp a codului vamal modernizat; subliniază că beneficiile economice, estimate ca fiind pierdute din cauza întârzierii în punerea în aplicare a noului cod vamal, se ridică la circa 2,5 miliarde EUR în economii operaționale anuale la costurile de conformitate, în cazul aplicării unui regim maxim, și chiar la 50 de miliarde EUR pe piața comercială internațională lărgită(7);

28. subliniază că, având în vedere raportul OLAF din 2011, precum și analiza conținută în acesta privind progresul acțiunilor judiciare în acțiunile inițiate între 2006 și 2011, potrivit căreia mai mult de jumătate din acțiuni așteaptă o hotărâre judecătorească, o atenție deosebită ar trebui acordată cazurilor legate de frauda în domeniul vamal, care este unul dintre sectoarele cu cea mai mare rată de corupție sistemică din Europa(8);

29. regretă că doar 9,7% din sumele imense plătite Uniunii de către cele mai mari companii producătoare de tutun pe baza acordurilor sunt utilizate pentru măsuri sau programe anti-fraudă, în timp ce restul de 90,3% sunt adăugate de către statele membre, sub formă de venit, la bugetele lor respective, fără a fi alocate în mod clar unor programe sau activități destinate combaterii fraudei.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

23.4.2013

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

17

1

0

Membri titulari prezenți la votul final

Zigmantas Balčytis, Zuzana Brzobohatá, Andrea Češková, Tamás Deutsch, Jens Geier, Gerben-Jan Gerbrandy, Ingeborg Gräßle, Monica Luisa Macovei, Jan Mulder, Eva Ortiz Vilella, Monika Panayotova, Crescenzio Rivellini, Theodoros Skylakakis, Bart Staes, Michael Theurer

Membri supleanți prezenți la votul final

Cornelis de Jong, Karin Kadenbach, Ivailo Kalfin, Derek Vaughan

(1)

Richard Murphy FCA, Tax Research UK: „Closing the European Tax Gap – A report for Group of the Progressive Alliance of Socialists & Democrats in the European Parliament”, disponibil în limba engleză la adresa http://www.socialistsanddemocrats.eu/gpes/media3/documents/3842_EN_richard_murphy_eu_tax_gap_en_120229.pdf

(2)

„Addressing Base Erosion and Profit Shifting”, Editura OCDE (2013), disponibil la adresa http://dx.doi.org/10.1787/9789264192744-en

(3)

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul Economic și Social European și către Comitetul Regiunilor: O Agendă digitală pentru Europa (COM(2010)245).

(4)

Raportul special al Curții de Conturi nr. 13/2011, p. 11, punctul 5.

(5)

Parlamentul European, Direcția Generală Politici Interne, Departamentul tematic A (Politici economice și științifice): „Simplifying and Modernising VAT in the Digital Single Market” (Simplificarea și modernizarea TVA-ului pe piața unică digitală), (IP/A/IMCO/ST/2012_03), septembrie 2012, disponibil în limba engleză la adresa : http://www.europarl.europa.eu/committees/en/studiesdownload.html?languageDocument=EN&file=75179

(6)

Conform Raportului special nr. 13/2011 al Curții de Conturi a constatat că doar aplicarea procedurii vamale 42 a reprezentat în 2009 pierderi extrapolate de aproximativ 2 200 de milioane EUR în șapte state membre auditate de Curte, reprezentând 29 % din TVA-ul aplicabil în mod teoretic la valoarea impozabilă a tuturor importurilor realizate, în 2009, în temeiul procedurii vamale 42 în cele șapte state membre respective.

(7)

Parlamentul European, Direcția Generală Politici Interne, Departamentul tematic A (Politici economice și științifice): „Roadmap to Digital Single Market” (Foaie de parcurs către piața unică digitală), (IP/A/IMCO/NT/2012-13), august 2012, disponibil în limba engleză la adresa http://www.europarl.europa.eu/document/activities/cont/201209/20120914ATT51402/20120914ATT51402EN.pdf

(8)

Document tematic privind domeniile afectate de corupție sistemică în administrația statelor membre și măsurile pentru combaterea efectelor sale negative pentru UE, Comisia pentru crimă organizată, corupție și spălare de bani, noiembrie 2012.


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

24.4.2013

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

29

1

2

Membri titulari prezenți la votul final

Jean-Paul Besset, Sharon Bowles, Udo Bullmann, Nikolaos Chountis, George Sabin Cutaș, Leonardo Domenici, Diogo Feio, Elisa Ferreira, Ildikó Gáll-Pelcz, Jean-Paul Gauzès, Sven Giegold, Liem Hoang Ngoc, Gunnar Hökmark, Rodi Kratsa-Tsagaropoulou, Philippe Lamberts, Astrid Lulling, Hans-Peter Martin, Sławomir Nitras, Ivari Padar, Anni Podimata, Antolín Sánchez Presedo, Theodor Dumitru Stolojan, Kay Swinburne, Sampo Terho, Marianne Thyssen

Membri supleanți prezenți la votul final

Fabrizio Bertot, Herbert Dorfmann, Sari Essayah, Krišjānis Kariņš, Olle Ludvigsson, Sirpa Pietikäinen, Nils Torvalds

Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

María Auxiliadora Correa Zamora, Iratxe García Pérez, Hubert Pirker

Aviz juridic - Politica de confidențialitate