referitoare la mobilitatea educațională și profesională a femeilor în UE(2013/2009(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 2 și 3,

–   având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 8, 45, 165 și 166,

–   având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 21, 23 și 25,

–   având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW),

–   având în vedere Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale(1),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „ Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2010, intitulată „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă: o contribuție europeană la ocuparea integrală a forței de muncă” (COM (2010) 0682),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 iunie 2010, intitulată „Un nou impuls pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale pentru a sprijini strategia Europa 2020” (COM(2010)0296),

–   având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la promovarea mobilității lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene(2),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0164/2013),

A.  întrucât dreptul de a trăi și de a lucra într-o altă țară a Uniunii Europene reprezintă una dintre libertățile fundamentale ale Uniunii, garantate cetățenilor Uniunii Europene prin Tratatul privind Uniunea Europeană și întrucât mobilitatea este un fenomen pluridimensional, care comportă aspecte economice, sociale și familiale;

B.  întrucât mobilitatea lucrătorilor și mobilitatea educațională contribuie la cristalizarea unui sentiment de apartenență la cetățenia europeană; întrucât aceasta constituie, în același timp, un principiu european pentru realizarea coeziunii și a solidarității în UE;

C.  întrucât Programul Erasmus, care din 1987 a dat posibilitatea a peste 2,2 milioane de cetățeni ai Uniunii Europene să studieze în străinătate, poate avea o contribuție deosebit de pozitivă și pentru mobilitatea lucrător transfrontalieri după încheierea perioadei de studiu, și întrucât dezvoltarea educației și a formării profesionale destinate femeilor crește mobilitatea acestora;

D.  întrucât criza economică și financiară a afectat în mod negativ piața muncii din UE, în special în ceea ce privește rata ocupării forței de muncă și posibilitatea de a se deplasa liber și de a alege un loc de muncă în conformitate cu calificările educaționale și profesionale deținute, femeile fiind unul dintre grupurile de mai afectate;

E.   întrucât, potrivit celor mai recente date disponibile, rata șomajului în rândul femeilor în Uniunea Europeană este de 10,7% (22,7% în cazul femeilor sub 25 de ani);

F.   întrucât mobilitatea profesională reprezintă un obiectiv strategic pentru Uniunea Europeană, deoarece crește eficacitatea pieței unice și contribuie la creșterea competențelor profesionale și a ratei ocupării forței de muncă, elemente esențiale ale progresului economic și socială;

G.  întrucât există diferențe semnificative de gen în ceea ce privește mobilitatea lucrătorilor în UE - bărbații se deplasează pentru un loc de muncă sau pentru un transfer mult mai des decât femeile (44%, față de 27%), în timp ce femeile își întrerup mai frecvent cariera și se mută la distanțe mari pentru a-și urma partenerul;

H.  întrucât segregarea de gen pe piața muncii, lipsa unor condiții de muncă adecvate, decalajul de remunerare, măsurile inadecvate pentru echilibrarea vieții de familie cu viața profesională, persistența stereotipurilor și riscul discriminării de gen constituie obstacolele majore pentru mobilitatea profesională a femeilor; întrucât factori legați de familie, diferențele considerabile între beneficiile familiale disponibile în diferite state membre, rețelele sociale, facilitățile de îngrijire pentru copii și alte persoane dependente - în special absența sau insuficiența unor rețele publice de servicii de zi de îngrijire a copiilor și de creșe și oferirea unor activități de timp liber pentru copii susținute de stat - sistemul de locuințe și condițiile locale, precum și alte obstacole (limba, necunoașterea drepturilor) constituie bariere suplimentare, care împiedică femeile să își exercite dreptul la liberă circulație, ședere și muncă în întreaga Europă;

I.    întrucât femeile sunt mai expuse decât bărbații în fața riscurilor sociale pe tot parcursul vieții, ceea ce generează o accentuare a feminizării sărăciei; întrucât cele mai recente estimări sugerează că salariile femeilor în UE sunt în medie cu 16,4% mai mici decât cele ale bărbaților, și întrucât există discrepanțe majore între statele membre, diferențele de salarizare variind între 1,9% și 27,6%(3),

J.    întrucât, pentru a îmbunătăți integrarea femeilor pe piața forței de muncă, sunt necesare soluții politice pluridimensionale, care să includă educația continuă, reconcilierea vieții profesionale cu cea de familie și cea personală, combaterea precarității muncii și promovarea locurilor de muncă cu drepturi depline, o rețea publică de sănătate, un sistem public de securitate socială și practici diferențiate de organizare a muncii, la cererea femeilor;

K.  întrucât o educație de calitate înaltă oferă femeilor perspective mai bune de angajare, aptitudini mai bune și competențe esențiale într-un anumit domeniu; întrucât aceasta facilitează, de asemenea, participarea lor în societate și la activitățile culturale, și le asigură o remunerație mai bună pe piața muncii;

L.   întrucât mobilitatea educațională contribuie la promovarea mobilității profesionale și la multiplicarea oportunităților pe piața muncii, și trebuie să fie oferită tuturor, inclusiv femeilor cu un nivel scăzut de calificare,

1.   subliniază necesitatea creșterii gradului de conștientizare a situației femeilor cu grupe de vârstă diferite, în contextul politicilor UE în materie de educație, integrare, migrație și ocuparea forței de muncă, sărăcie, îngrijirea sănătății, precum și în politicile sale de protecție socială, pentru a proteja drepturile femeilor, pentru a promova egalitatea și egalitatea de șanse între bărbați și femei, pentru a asigura condiții sigure de muncă și pentru a combate toate formele de exploatare de pe piața muncii, cum ar fi segregarea ocupațională și discriminarea salarială, în special prin promovarea educației continue, combaterea precarității locurilor de muncă și promovarea drepturilor la locul de muncă, a unui program de lucru compatibil cu echilibrul între viața profesională și cea privată, a unei rețele de sănătate și a unui sistem de securitate socială publice, precum și a unor practici diferențiate pentru organizarea timpului de lucru, dacă femeile solicită acest lucru;

2.   subliniază recunoașterea valorii adăugate a mobilității educaționale și profesionale pentru UE; subliniază că, în contextul crizei economice, este cu atât mai necesară o orientarea a alegerii a profesiei în funcție de oferta de pe piața muncii, precum și îmbunătățirea gradului de adaptabilitate a femeilor, în cadrul schimbării profesiei, la exigențele impuse de noile oportunități de carieră;

3.   consideră că promovarea mobilității educaționale și ocupaționale a femeilor poate contribui la realizările obiectivului principal al Strategiei „Europa 2020” de a crește rata ocupării forței de muncă la 75 % în rândul femeilor și al bărbaților cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani, de exemplu printr-o participare mai mare a tinerilor, a lucrătorilor în vârstă și a mâinii de lucru slab calificate și o mai bună integrare a migranților;

4.   invită statele membre să includă, atunci când își elaborează strategiile și programele naționale de reformă, dispoziții menite să garanteze transparența și informarea cu privire la drepturile femeilor și a membrilor lor de familie în ceea ce privește mobilitatea;

5.   consideră că mobilitatea profesională nu poate crea prejudicii în garantarea drepturilor sociale și că, în acest scop, trebuie garantate menținerea și transferul drepturilor de pensie din sistemul public de securitate socială între țări, recunoscând, totodată, caracterul eterogen al regimurilor de pensii din întreaga Uniune;

6.   solicită statelor membre să colecteze și să analizeze date referitoare la dificultățile, amploarea și structura mobilității femeilor, pentru a atrage atenția asupra beneficiilor mobilității profesionale pe piețele naționale și a beneficiilor mobilității educaționale și ocupaționale în țări străine, și pentru a promova aceste beneficii; invită Comisia și statele membre să urmărească îndeaproape situația agențiilor și organismelor care propun locuri de muncă resortisanților di alte state membre , precum și să detecteze eventualele angajări ilegale sau la negru, precum și agențiile și organismele care propun locuri de muncă fictivă;

7.   invită statele membre să furnizeze rapoarte cu privire la datele referitoare la gen în raport cu mobilitatea ocupațională și să includă în politicile lor naționale și în programele lor naționale de reformă (PNR), dispoziții privind promovarea egalității de gen în contextul mobilității ocupaționale, acordând o atenție deosebită programării și implementării la nivel național sau regional, a programelor operaționale finanțate prin Fondul social european (FSE) pentru perioada de programare 20142020, dar și ulterior; reamintește rezoluția sa din 23 octombrie 2012 de aprobare a propunerii Comisiei de a aloca 25 % din totalul sumei alocate pentru politica de coeziune către FSE(4);

8.   subliniază faptul că, dacă această problemă figurează ca un obiectiv specific în cadrul acestor programe, sau dacă apare ca o prioritate orizontală specială, vor începe să apară bune practici iar măsurile vor da rezultate la nivel regional și/sau local;

9.   subliniază că, pentru promovarea ocupării forței de muncă, trebuie acordată o mai mare atenție cooperării transfrontaliere și schimbului de bune practici între instituțiile de învățământ și organismele profesionale din statele membre, trebuie, de asemenea, consolidată astfel, egalitatea și incluziunea sistemelor școlare;

10. solicită statelor membre să își intensifice eforturile și cooperarea, acordând o atenție specială informării și consilierii, în materie de combatere a traficului de ființe umane practicat de rețelele internaționale care atrag lucrători, mai ales femei, prin promisiuni false de locuri de muncă care nu există în realitate, și care conduc la exploatare sexuală sau la muncă forțată (cerșetorie, sclavie sau practici similare sclaviei, servitute, exploatarea în scopul exercitării de activități criminale sau prelevarea de organe);

11. subliniază că mobilitatea trebuie să aibă la baza egalitatea de gen și combaterea discriminărilor din motive legate de sex, rasă, origine, religie, vârstă sau starea sănătății;

12. subliniază faptul că femeile care se deplasează în străinătate pentru locuri de muncă în servicii domestice, care implică îngrijirea copiilor sau a persoanelor cu dizabilități sau în vârstă sunt adesea angajate fără contract sau lucrează ilegal și, prin urmare, nu au nici un drept la securitate socială, asistență medicală și alte beneficii legate de contribuția la pensii;

13. solicită partenerilor sociali, statelor membre și Comisiei să sprijine îmbunătățirea elementelor de egalitate de gen în contractele colective, printre altele prin promovarea dreptului la un program de lucru flexibil, facilități de îngrijire a copiilor, activități de îndrumare a lucrătoarelor, măsuri de creștere a reprezentării femeilor în cadrul procesului de negociere colectivă și prin evaluarea impactului acordurilor colective asupra femeilor;

14. invită statele membre: să monitorizeze situația lucrătorilor care se ocupă de copii sau de alte persoane dependente; să ofere informații femeilor care se deplasează în străinătate pentru a ocupa astfel de locuri de muncă, inclusiv informații privind accesul la munca declarată și la formare în domeniul respectiv, privind drepturile sociale, serviciile de sănătate etc.; să ofere acestor femei consiliere cu privire la locurile de muncă declarate și să le avertizeze cu privire la posibilele pericole ale pieței ilegale a muncii;

15. subliniază faptul că politicile europene trebuie să ia în considerare și condițiile de viață și de muncă ale femeilor care pleacă pentru a efectua o activitate de lucrător agricol sezonier, în special în ceea ce privește nevoile lor de cazare adecvată, protecție socială, asigurări de sănătate și de îngrijire a sănătății, de conciliere a vieții de familie cu viața profesională, precum și salariile decente; subliniază trebuie combătute situații de exploatare cu care se confruntă multe dintre aceste femei;

16. subliniază faptul că femeilor care se deplasează în străinătate pentru lucra le sunt oferite adesea locurile de muncă cele mai slab clasate pe piața forței de muncă în materie de competențe, salarizare și prestigiu, și că migrația forței de muncă a femeilor se concentrează cel mai frecvent în câteva profesii predominant feminine, asociate cu rolurile tradiționale de gen; invită, în consecință statele membre să fie atente la asigurarea unor soluții contractuale adecvate, combătând recurgerea excesivă la forme atipice de contract;

17. invită statele să colaboreze pentru găsirea de soluții pentru prevenirea sau compensarea unor efecte ale mobilității profesionale în anumite state membre și în anumite domenii (de pildă, mobilitatea cadrelor medicale, care sunt în majoritate femei) și care pot afecta drepturile omului în statele membre de origine;

18. consideră că posibilitatea ca femeile care se mută în străinătate să se folosească de portabilitatea propriilor drepturi de securitate socială prevăzute reprezintă un element fundamental în garantarea exercitării reale a drepturilor dobândite;

19. atrage atenți asupra diferențelor importante care există între statele membre în ceea ce privește alocațiile familiale și drepturile sociale, și remarcând că aceste diferențe ar putea constitui un obstacol în calea mobilității profesionale a bărbaților și femeilor care întrețin o familie;

20. invită statele membre să asigure recunoașterea reciprocă a diplomelor și a calificărilor profesionale și să faciliteze simplificarea procedurilor de recunoaștere;

21. subliniază faptul că, în cazurile în care problema principală nu este recunoașterea propriu-zisă, ci mai curând caracterul prelungit al procedurii necesare pentru recunoaștere, aceasta poate da naștere unui start greșit în noul mediu gazdă în UE;

22. își exprimă îngrijorarea față de nivelul ridicat de „risipire a inteligenței” femeilor, cu alte cuvinte, față de utilizarea insuficientă a calificărilor deținute de femeile care se mută în străinătate, în special în sectoarele cu o proporție mare a personalului feminin, precum cel al asistenței medicale sau cel al activităților domestice;

23. subliniază necesitatea instituirii unor reguli clare care să faciliteze accesul femeilor la funcțiile superioare de conducere și observă că creșterea numărului femeilor în consiliile de administrație conduce la creșterea competitivității și a productivității; salută, așadar, propunerea Comisiei, care prevede ca până în 2020, atingerea unei cote minime de 40% femei în rândul membrilor non-executivi ai consiliilor de administrație ale societăților cotate la bursă în Europa, societăți cu 250 de angajați și o cifră de afaceri anuală de 50 milioane de euro;

24. invită Comisia și statele membre să îmbunătățească identificarea și corectarea încălcărilor drepturilor femeilor pe piața forței de muncă și să sancționeze în mod eficace aceste încălcări, pentru a oferi femeilor care lucrează în străinătate toate informațiile necesare, inclusiv în ceea ce privește accesul la locuri de muncă și la formare profesională în acest domeniu și în ceea ce privește drepturile sociale și dreptul la servicii medicale, precum și pentru a le oferi consiliere în legătură cu oportunitățile de angajare și cu programele de locuințe sociale, fără costuri suplimentare;

25. solicită Comisiei să monitorizeze și să prezinte rapoarte periodice cu privire la modul în care fondurile UE, concentrate asupra educației și formării, a mobilității ocupaționale și educaționale și asupra participării pe piața locală sunt absorbite de femei și bărbați; solicită atât statelor membre, cât și Comisiei, să reacționeze rapid în cazul unei abordări disproporționate;

26. invită statele membre să ia măsuri care să vizeze eliminarea obstacolelor cu care se confruntă femeile în viața lor profesională și socială în țările în care s-au mutat;

27. reamintește că femeile, inclusiv lucrătorii migranți, sunt adesea victime involuntare ale muncii cu fracțiune de normă, mai mult decât bărbații (în 2011, în UE 32,1% dintre femei față de 9% bărbați lucrau cu fracțiune de normă); invită statele membre să adopte măsurile necesare pentru a descuraja angajarea cu fracțiune de normă (o justificare obligatorie, suspendarea anumitor avantaje fiscale etc.), precum și consolidarea drepturilor femeilor, care nu pot evita fracțiunea de normă (prioritate la angajare, compensări în cazul disponibilizărilor);

28. îndeamnă statele membre și Comisia să consolideze politica UE de combatere a discriminării directe și indirecte față de lucrătorii migranți din UE care își desfășoară activitatea într-un alt stat membru, în special femeile, precum și de combatere a încălcării drepturile acestora ca urmare a faptului că nu cunosc suficient limba țării și legile aplicabile la locul lor de muncă din statul membru gazdă;

29. invită Comisia și statele membre, cu ajutorul actorilor locali, partenerilor sociali și instituțiilor de formare, să atragă mai mult atenția femeilor asupra oportunităților pe care le oferă mobilitatea profesională, referindu-se mai ales la dezvoltarea personală și planificarea carierei, precum asupra drepturile lor când se deplasează dintr-un stat membru în altul din motive profesionale;

30. invită statele membre să înființeze puncte de contact pentru lucrătorii mobili din sectorul casnic și de îngrijire care au un raport de muncă individual cu angajatorul, astfel încât să li se ofere mijloacele de a stabili o rețea care să le permită să fie informați cu privire la drepturile lor și să încurajeze ONG-urile active în acest domeniu;

31. încurajează statele membre să faciliteze procedurile pentru autoritățile locale și regionale:

-   să proiecteze și să pună în practică programe specifice de integrare a femeilor și bărbaților în comunitățile locale și de promovare a schimburilor interculturale;

-   să ofere femeilor care își urmează soții sau partenerii într-un alt stat membru, servicii adecvate precum cursuri care să le faciliteze integrarea în noul mediu social și cultural, de exemplu, cursuri de limbă și cursuri de formare profesională, acordând o atenție specială femeilor vulnerabile;

-   să acorde o atenție mai mare integrării femeilor pe piața muncii, în special dobândirii de către acestea a calificărilor și actualizării acestora, dobândirii de competențe și punerii implementării programelor de educare și formare pe tot parcursul vieții;

-   să se ocupe de femeile cu un grad ridicat de mobilitate supuse riscurilor, precum personalul domestic, personalul de îngrijire, personalul care se ocupă cu curățenia și femeilor care lucrează în sectorul hotelier, al restaurantelor și de catering (HORECA);

-   să sprijine campaniile sociale de conștientizare ale organizațiilor non-profit, axate pe problematica femeilor din comunitățile internaționale, cum ar fi soții și partenerii de expatriați;

-   să elaboreze programe de consiliere pentru integrare, consiliere psihologică și proiecte de integrare; subliniază că măsurile concrete constituie un ajutor practic pentru înțelegerea și rezolvarea problemelor;

32. subliniază că diferența de remunerare între femei și bărbați cauzează prejudiciază la nivel economic dar și individual; subliniază că diferența de remunerare între femei și bărbați provine din faptul că sectoarele în care femeile sunt suprareprezentate oferă adesea salarii mai mici;

33. solicită statelor membre să dea dovadă de mai multă transparență în privința tendințelor salariale, în special prin promovarea negocierilor colective, astfel încât să prevină continuarea sau agravarea discrepanțelor de salarizare, inclusiv a consecințelor acestora asupra cumulului de pensii în statul membru de origine și în cel gazdă, și să ia măsurile necesare pentru eliminarea acestor discrepanțe; solicită Comisiei să propună noi măsuri pentru a sancționa și a reduce semnificativ diferența de remunerare între bărbați și femei, pentru a monitoriza aplicarea corectă și eficiența Directivei 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă, precum și pentru a revizui legislația actuală privind diferența de remunerare între femei și bărbați (Directiva 2006/54), după cum solicită Parlamentul în rezoluția sa din 13 martie 2012; solicită insistent Comisiei și statelor membre să elaboreze o serie de politici, în cooperare cu partenerii sociali, care să elimine discrepanțele de remunerare între femei și bărbați, care să se concentreze asupra integrării femeilor pe piața muncii și să promoveze oportunități egale de mobilitate;

34. subliniază faptul că educarea copiilor necesită o împărțire a responsabilităților între bărbați, femei și societatea în ansamblu și invită statele membre să ofere lucrătorilor care se deplasează cu un soț sau partener și/sau copii, indiferent de nivelul lor de salarizare sau de calificare, informații cu privire la prestațiile familiale disponibile în statul membru gazdă, la facilitățile publice de îngrijire a copiilor și altor persoane dependente, la grădinițe, școli și servicii medicale, precum și un acces gratuit la serviciile publice de ocupare a forței de muncă, în conformitate cu legislația națională aplicabilă, pentru a ajuta soții sau parteneri care se mută într-un alt stat membru să-și găsească un loc de muncă; reafirmă necesitatea garantării dreptului la reîntregirea familiei;

35. solicită statelor membre să stabilească măsuri vizând infrastructurile pentru sprijinirea lucrătorilor mobili cu familii, care să abordeze accesul la educație și îngrijirea copiilor, securitate socială și servicii prestate de colectivități; solicită atât statelor membre care trimit, cât și statelor membre care primesc să dezvolte mecanisme de integrare și reintegrare a lucrătorilor cu familii cu un grad ridicat de mobilitate; subliniază că valoarea competențelor interculturale dobândite de femeile care se mută în altă țară ar trebui să fie mai bine recunoscute de către angajatori;

36. încurajează statele membre să combată sărăcia și excluziunea socială a femeilor care aparțin tuturor grupelor de vârstă; solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri de prevenire a feminizării sărăciei prin promovarea ocupării forței de muncă și a spiritului întreprinzător în rândul femeilor, combătând disparitățile salariale și facilitând reconcilierea responsabilităților profesionale cu cele familiale prin dezvoltarea de structuri de îngrijire a copiilor;

37. solicită statelor membre și Comisiei să acorde o atenție specială problemei sărăciei în rândul femeilor în vârstă, având în vedere faptul că acestea primesc pensii mai mici, fapt care este tot o consecință a perioadelor de în care nu au lucrat pentru a avea grijă de copiii lor sau de alte persoane dependente din familie;

38. invită statele membre sa încurajeze angajatorii să flexibilizeze munca femeilor, mai ales a celora ai căror copii au rămas în statul membru de origine, pentru a le permite să mențină o legătură efectivă, fizică, cu aceștia;

39. invită Comisia și statele membre să încurajeze în cadrul întreprinderilor și al administrațiilor folosirea muncii la distanță (teleworking), în condiții salariale și sociale echitabile, pentru a evita întreruperile de carieră în cazul femeilor legate de mobilitatea partenerului;

40. invită statele membre să contribuie activ la eliminarea obstacolelor din calea mobilității lucrătorilor oferindu-le membrilor de familie și partenerilor lor, servicii cum ar fi cursurile, pentru a facilita integrarea acestora pe termen lung în noul mediu social și cultural, de exemplu, cursuri de limbi străine și cursuri de formare profesională, pentru a le asigura independența și demnitatea;

41. subliniază necesitatea de a atrage femeile în vederea educării și a formării în profesiile MINT (matematică, informatică, tehnologii noi) pentru a rezolva problema segregării ocupaționale și a discriminări salariale; îndeamnă statele membre să promoveze ocupații și profesii care necesită aptitudini științifice, tehnice, inginerești și matematice pentru femei de la o vârstă fragedă, în vederea unei mai bune inserții profesionale, și să susțină tranziția dintre educație, formare profesională și ocuparea forței de muncă; solicită astfel, statelor membre să asigure sau să dezvolte pe viitor servicii de calitate de orientare profesională și de consiliere profesională, care să sprijine femeile în această privință;

42. subliniază impactul pozitiv al atragerii femeilor de la vârste fragede în profesii din industrii majore cu un potențial ridicat de locuri de muncă, în special economia verde, sectorul sănătății și al îngrijirii medicale și economia digitală;

43. solicită Comisiei și statelor membre să acționeze în vederea soluționării segregării de gen pe sectoare, atât prin motivarea populației de a pătrunde de la vârste fragede în sectoare relevante, cât și prin abordarea condițiilor care fac astfel de sectoare mai puțin atractive pentru femei sau bărbați, cum ar fi, pe de o parte, condițiile de muncă incompatibile cu responsabilitățile de îngrijire și, pe de altă parte, munca la negru;

44. își reiterează solicitarea ca statele membre să promoveze mobilitatea formativă și profesională prin: (a) creșterea gradului de conștientizare și oferirea unor informații universal accesibile; (b) sublinierea, încă din perioada inițială a educației, a valorii adăugate a mobilității; (c) asigurarea validării rezultatelor educative obținute în urma experiențelor de mobilitate între statele membre; (d) reducerea birocrației și stimularea cooperării între autoritățile din domeniu ale statelor membre; (e) recunoașterea stagiilor în străinătate în cumulul de puncte pentru pensie în statul membru de origine;

45. solicită Comisiei să acorde atenție tuturor dimensiunilor învățământului și formării profesionale, ale învățământului superior și ale formării adulților, pentru a îmbunătăți calitatea învățământului și pentru a obține astfel, în viitor șanse mai bune de ocupare a forței de muncă;

46. atrage atenția asupra faptului că, încă de la începuturile sale în 1987, doar programul Erasmus a făcut posibilă mobilitatea a peste 2,2 milioane de studenți în UE și a adus o contribuție semnificativă la mobilitatea din învățământul superior european; își exprimă speranța că viitorul cadru financiar multianual va rezerva o sumă adecvată pentru toate programele se susținerea a mobilității și a învățământului; invită Comisia și statele membre să-și continue sprijinul activ acordat programelor europene și internaționale de educație și studii, precum și programelor precum Grundtvig, Comenius, Leonardo da Vinci, Jean Monnet și Erasmus, pentru a favoriza mobilitatea educațională și profesională a femeilor în UE și pentru a permite astfel profesorilor să își desfășoare o parte din carierea profesională într-un alt stat membru, contribuind prin aceasta la dezvoltarea unui sentiment al cetățeniei și al apartenenței europene; subliniază importanța noului program multianual pentru educație, formare profesională, tineret și sport, care se bazează pe experiențele pozitive din toate programele europene din domeniul mobilității și educației;

47. subliniază importanța sistemelor educaționale sensibile la gen, dat fiind faptul că ele oferă copiilor o varietate de opțiuni pentru a-și descoperi talentele; subliniază că cercetările arată că stereotipurile de gen solide în domeniul educației se adaugă la segregarea de gen pe piața muncii, atât în ceea ce privește sectoarele, cât și în ceea ce privește ocupațiile; solicită Comisiei și statelor membre să combată aceste stereotipuri;

48. subliniază că necesitatea creării unor garanții pentru tinerii din statele membre ale UE, care să aibă drept obiectiv îmbunătățirea accesului tinerilor, și deci și al absolventelor de universitate, la piața muncii, precum și înlesnirea tranziției de la studii la piața muncii; subliniază că modelele de mobilitate profesională încă de la începutul carierei joacă un rol esențial în pregătirea pentru schimbările ulterioare ale locului de muncă; reamintește cele două rezoluții ale sale din 24 mai 2012 referitoare la inițiativele privind oportunitățile pentru tineri, respectiv din 16 ianuarie 2013, referitoare la garanția pentru tineri; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să implementeze rapid pachetul pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, în special în ceea ce privește „Primul tău loc de muncă EURES” și Garanția pentru tineri, în vederea promovării mobilității educaționale și ocupaționale timpurii a femeilor tinere;

49. solicită, de asemenea Comisiei, să găsească soluții pentru a asigura o coerența între nivelul de educație dobândit în urma mobilității tinerilor și ofertele de angajare corespunzătoare nivelului respectiv, pentru a putea garanta eficacitatea mobilității în cele două faze, educativă și profesională;

50. subliniază că pentru promovarea ocupării forței de muncă și pentru combaterea șomajului pe termen lung este necesară să se ia în calcul posibilitatea creșterii mobilității nu numai a studenților și lucrătorilor, ci și a profesorilor lor, asigurându-se astfel calitatea învățământului în ceea ce privește predarea;

51. subliniază importanța consolidării dimensiunii sociale și a extinderii accesului la programele de mobilitate educațională pentru femeile din mediile defavorizate, pentru cele cu venituri mici, în concediu de maternitate și pentru mamele singure;

52. invită statele membre să clarifice posibilitățile de ajutor financiar pentru mobilitatea educațională și profesională a femeilor, și să faciliteze femeilor accesul la informații;

53. subliniază faptul că femeilor cu dizabilități, femeilor necalificate sau cu calificări minime și mamelor singure trebuie să li se ofere informații suficiente și să li se acorde un sprijin suplimentar, pentru a le permite accesul la programele existente de formare, educație și mobilitate educațională;

54. atrage atenția asupra femeilor cu handicap și subliniază necesitatea adoptării de măsuri și de acțiuni care combat dubla discriminare și care promovează egalitatea de drepturi și șanse;

55. consideră că ar trebui acordată o atenție deosebită respectării contextului cultural și/sau tradițiilor femeilor din comunitățile minoritare;

56. invită statele membre să încurajeze proiecte naționale, regionale și locale pentru a îmbunătăți rata de participare a femeilor pe piața muncii; invită statele membre să încurajeze participarea mai mare a bărbaților și femeilor în activități de voluntariat și activități de caritate în folosul comunității;

57. subliniază faptul că trebuie acordată o atenție deosebită susținerii mobilității femeilor de peste 45 de ani, care sunt mai dispuse decât alte femei să accepte locuri de muncă nesigure,

58. subliniază necesitatea creșterii nivelului de participare la programele de educație continuă a femei care s-au mutat în străinătate, inclusiv la programe legate de dezvoltarea competențelor, și subliniază că ar trebui introduse și programe pentru consolidarea integrării sociale;

59. subliniază că șomajul și problemele de angajare afectează femeile din numeroase categorii de vârstă, precum și că femeile trebuie să reacționeze rapid la cerințele de pe piața forței de muncă; salută măsurile propuse de Comisie vizând soluționarea nivelului inacceptabil al șomajului în rândul tinerilor și excluziunii sociale, precum și cele menite să ofere generațiilor tinere, locuri de muncă, educație și calificare profesională; sprijină inițiativele adoptate de Comisiei, precum mecanismul „WOmen Mobility Enhancement” și îi solicită să extindă și să pună în valoare sfera proiectelor care vizează creșterea mobilității profesionale a femeilor;

60. evidențiază concluziile Anului îmbătrânirii active și a solidarității între generații; subliniază necesitatea susținerii activităților de voluntariat și a schimbului de cunoștințe și experiențe între femeile din diferite categorii de vârstă;

61. invită Comisia să susțină realocarea de resurse financiare adecvate pentru programele de promovare a ocupării forței de muncă în rândul femeilor și pentru cele care vizează o mai bună educație pentru grupurile defavorizate;

62. recomandă înființarea unei rețele europene de servicii de consiliere pentru a ajuta comunitățile locale să se ocupe de această problemă, prin furnizarea de informații, know-how și de orientare în ceea ce privește integrarea femeilor; recomandă promovarea și utilizarea de instrumente și rețele și continuarea finanțării pentru rețelele europene existente, precum și instrumente de facilitare a mobilității, cum ar fi EURES, Europa ta și Europe Direct, care, de asemenea, înlesnesc femeilor accesul la informațiile cu privire la drepturi și oportunități în diferite state membre;

63. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 255, 30.9.2005, p.22. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0455. (3) Eurostat 2010, cu excepția EE, EL (2008). AT, BE, ES, IE, FR, IT, CY: sursă provizorie. (4) Rezoluția Parlamentului European din 23 octombrie 2012 referitoare la interesul de a finaliza cu succes procedura de aprobare a cadrului financiar multianual 2014-2020.

În următorii ani, este de așteptat ca Europa să se confrunte cu provocări semnificative pentru ca piața muncii să devină mai deschisă și accesibilă.

În primul rând, există obiectivul mobilității profesionale, care evidențiază necesitatea de a adapta sistemele de educație și formare profesională la noile cerințe ale pieței forței de muncă, pentru a stimula învățarea pe tot parcursul vieții și dobândirea de competențe, precum și pentru a îmbunătăți sistemele de recunoaștere a calificărilor profesionale.

În al doilea rând, nivelul încă prea scăzut al mobilității lucrătorilor între statele membre evidențiază faptul că avantajele oferite de piața internă nu sunt pe deplin fructificate.

Există încă prea multe bariere în calea mobilității, printre care insuficiența competențelor lingvistice, inexistența unor condiții favorabile pentru reconcilierea vieții de familie cu cea profesională și lipsa de actualizare a legislației naționale privind securitatea socială.

Accesul la informații privind mobilitatea transfrontalieră este încă redus și, în numeroase cazuri, calitatea lor slabă reprezintă o frână pentru persoanele interesate.

Schimbarea locului de muncă poate implica adesea mult mai mult decât transferul de la o întreprindere la alta sau de la un sector la altul: aceasta poate echivala cu o carieră diferită și cu o nouă profesie.

Prin urmare, este esențial ca configurația oportunităților de formare să răspundă cerinței de a asigura atât posibilitatea ocupării unui loc de muncă, cât și adaptabilitatea lucrătorilor pe parcursul întregii lor cariere, crescându-le astfel și capacitatea de mobilitate profesională.

Toți cetățenii au dreptul de a dispune de un nivel adecvat de instruire, de oportunități de a-și actualiza cunoștințele și de a dobândi competențe noi în cursul vieții lor profesionale.

Aceste obiective necesită o responsabilitate asumată în comun de guverne, autorități publice, angajatori, actorii sociali și cetățeni.

Sistemele de învățământ și formare trebuie încă adaptate la nevoile pieței muncii, precum și la o economie și o societate bazate din ce în ce mai mult pe cunoștințe.

Într-o perioadă în care din ce în ce mai puțini tineri reușesc să pătrundă pe piața muncii, este necesară afruntarea noilor probleme și culegerea oportunităților societății.

Este esențial ca un număr tot mai mare de persoane să atingă un nivel de educație cât mai ridicat, iar acest lucru este în special important pentru femeile ies temporar din câmpul muncii pentru a avea grijă de un copil sau de familie, și pentru care un nivel bun de educație este esențial pentru o reintegrare rapidă pe piața muncii.

Primul obiectiv al Strategiei Europa 2020 prevede creșterea până la 75% a ratei ocupării forței de muncă în rândul femeilor și bărbaților cu vârsta între 20 și 64 de ani, inclusiv printr-o participare mai extinsă a tinerilor, a lucrătorilor mai în vârstă și a celor mai slab calificați.

Un nivel mai ridicat de educație și o calitate mai bună a acesteia implică o rată a ocupării forței de muncă mai mare, iar creșterea nivelului de educație în timp contribuie la o mai bună integrare pe piața muncii a femeilor, ceea ce ar avea un impact pozitiv asupra PIB-ului.

Se pot obține efecte pozitive mai puternice asupra creșterii economice numai dacă se stimulează și se favorizează investițiile în capitalul uman și în productivitatea femeilor.

destinat Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen

referitor la Mobilitatea educațională și profesională a femeilor în UE

(2013/2009(INI))

Raportor pentru aviz (*): Csaba Sógor

(*) Procedura comisiilor asociate – Articolul 50 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază că politicile UE trebuie să reflecte o mai mare conștientizare a situației femeilor care fac parte din grupe de vârstă diferite, în special politicile privind educația, integrarea, migrația, ocuparea forței de muncă, sărăcia, asistența medicală și politicile de protecție socială, precum și să se concentreze mai mult asupra situației femeilor în procesul decizional;

2.  subliniază că diferența de remunerare între femei și bărbați cauzează prejudiciază la nivel economic dar și individual; subliniază că diferența de remunerare între femei și bărbați provine din faptul că sectoarele în care femeile sunt suprareprezentate au adesea salarii mai mici; îndeamnă părțile interesate să facă mai transparente tendințele în materie de salarizare astfel încât să se evite persistența sau lărgirea diferențelor de remunerare; solicită Comisiei să revizuiască legislația actuală privind diferența de remunerare între femei și bărbați (Directiva 2006/54) după cum solicită Parlamentul în rezoluția sa din 13 martie 2012; îndeamnă ferm Comisia și statele membre să elaboreze politici în cooperare cu partenerii sociali, care să elimine diferența de remunerare între femei și bărbați, care să se concentreze asupra integrării femeilor pe piața muncii și să promoveze oportunități egale pentru mobilitate;

3.  încurajează statele membre să combată sărăcia și excluziunea socială a femeilor care aparțin tuturor grupelor de vârstă; solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri de prevenire a feminizării sărăciei prin promovarea ocupării forței de muncă și a spiritului întreprinzător în rândul femeilor, combătând disparitățile salariale și facilitând reconcilierea responsabilităților profesionale cu cele familiale prin dezvoltarea de structuri de îngrijire a copiilor;

4.  solicită statelor membre și Comisiei să acorde o atenție specială problemei sărăciei în rândul femeilor în vârstă, având în vedere faptul că acestea primesc pensii mai mici, fapt care este tot o consecință a perioadelor de în care nu au fost angajate pentru a avea grijă de copiii lor sau de alte persoane dependente din familie;

5.  invită statele membre să protejeze drepturile femeilor, să promoveze egalitatea și egalitatea de șanse și să combată toate formele de exploatare și discriminare pe piața muncii, să garanteze condiții sigure de muncă și să combată toate formele de exploatare și discriminare pe piața muncii, cum ar fi segregarea ocupațională și discriminarea salarială, în special prin promovarea învățării pe tot parcursul vieții, combaterea ocupării precare a forței de muncă și promovarea muncii în care există drepturi, un program de lucru care este compatibil cu concilierea vieții de familie cu viața profesională, o rețea publică de servicii de asistență medicală, un sistem de securitate socială și practici diferențiate de organizare a programului lucru, la cererea femeilor;

6.  subliniază necesitatea de a atrage femeile în vederea educării și a formării în profesiile MINT (matematică, informatică, tehnologii noi) pentru a rezolva problema segregării ocupaționale și a discriminări salariale; îndeamnă statele membre să promoveze ocupații și profesii care necesită aptitudini științifice, tehnice, inginerești și matematice pentru femei de la o vârstă fragedă, în vederea unei mai bune inserții profesionale, și să susțină tranziția dintre educație, formare profesională și ocuparea forței de muncă; solicită astfel, statelor membre să asigure sau să dezvolte pe viitor servicii de calitate de orientare profesională și de consiliere profesională, care să sprijine femeile în această privință;

7.  solicită Comisiei și statelor membre să acționeze în vederea soluționării segregării de gen pe sectoare, atât prin motivarea populației de a pătrunde de la vârste fragede în sectoare relevante, cât și prin abordarea condițiilor care fac astfel de sectoare mai puțin atractive pentru femei sau bărbați, cum ar fi, pe de o parte, condițiile de muncă incompatibile cu responsabilitățile de îngrijire și, pe de altă parte, munca la negru;

8.  consideră că promovarea mobilității educaționale și ocupaționale a femeilor poate contribui la realizările obiectivului principal al Strategiei „Europa 2020” de a crește rata ocupării forței de muncă la 75 % în rândul femeilor și al bărbaților cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani, inclusiv printr-o participare mai mare a tinerilor, a lucrătorilor în vârstă și a mâinii de lucru slab calificate și o mai bună integrare a migranților2;

9.  atrage atenția asupra femeilor cu handicap și subliniază necesitatea adoptării de măsuri și de acțiuni care combat dubla discriminare și care promovează egalitatea de drepturi și șanse;

10. subliniază importanța sistemelor educaționale sensibile la gen, dat fiind faptul că ele oferă copiilor o varietate de opțiuni pentru a-și descoperi talentele; subliniază că cercetările arată că stereotipurile de gen solide în domeniul educației se adaugă la segregarea de gen pe piața muncii, atât în ceea ce privește sectoarele, cât și în ceea ce privește ocupațiile; solicită Comisiei și statelor membre să combată aceste stereotipuri;

11. subliniază că modelele de mobilitate a carierei la vârste fragede joacă un rol crucial în modelarea schimbărilor ulterioare în ceea ce privește ocuparea forței de muncă; reamintește cele două rezoluții ale sale din 24 mai 2012 referitoare la inițiativele privind oportunitățile pentru tineri, respectiv din 16 ianuarie 2013, referitoare la garanția pentru tineri; solicită, prin urmare, Comisiei Europene și statelor membre să implementeze rapid „pachetul privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor”, în special în ceea ce privește „Primul tău loc de muncă EURES” și Garanția pentru tineri, în vederea promovării mobilității educaționale și ocupaționale timpurii a femeilor tinere;

12. solicită partenerilor sociali, statelor membre și Comisiei să sprijine îmbunătățirea elementelor de egalitate de gen în contractele colective, printre altele prin promovarea dreptului la un program de lucru flexibil, facilități de îngrijire a copiilor, activități de îndrumare a lucrătoarelor, măsuri de creștere a reprezentării femeilor în cadrul procesului de negociere colectivă și prin evaluarea impactului acordurilor colective asupra femeilor;

13. îndeamnă statele membre să ofere o mai bună protecție împotriva traficului de ființe umane în cazul femeilor care se mută în străinătate pentru a munci, punând un accent special pe accesul la informații, consultanță;

14. consideră că ar trebui acordată o atenție deosebită respectării contextului cultural și/sau tradițiilor femeilor din comunitățile minoritare;

15. invită statele membre să furnizeze rapoarte cu privire la datele referitoare la gen în raport cu mobilitatea ocupațională și să includă în politicile lor naționale și în programele lor naționale de reformă (PNR), dispoziții privind promovarea egalității de gen în contextul mobilității ocupaționale, acordând o atenție deosebită programării și implementării la nivel național sau regional, a programelor operaționale finanțate prin Fondul social european (FSE) pentru perioada de programare 2014-2020, dar și ulterior; reamintește rezoluția sa din 25 octombrie 2012 de aprobare a propunerii Comisiei de a aloca 25 % din totalul sumei alocate pentru politica de coeziune către FSE(1);

16. subliniază faptul că, dacă această problemă figurează ca un obiectiv specific în cadrul acestor programe, sau dacă apare ca o prioritate orizontală specială, vor începe să apară bune practici iar măsurile vor da rezultate la nivel regional și/sau local;

17. invită statele membre să încurajeze proiecte naționale, regionale și locale pentru a îmbunătăți rata de participare a femeilor pe piața muncii; invită statele membre să încurajeze participarea mai mare a bărbaților și femeilor în activități de voluntariat și activități de caritate în folosul comunității;

18. subliniază importanța învățării limbii și solicită organizarea de cursuri în limba și cultura locală, adresate în special femeilor;

19. încurajează statele membre să faciliteze procedurile pentru autoritățile locale și regionale:

-   să proiecteze și să pună în practică programe specifice de integrare a femeilor și bărbaților în comunitățile locale și de promovare a schimburilor interculturale;

-   să ofere femeilor care își urmează soții sau partenerii într-un alt stat membru, servicii adecvate precum cursuri care să le faciliteze integrarea în noul mediu social și cultural, de exemplu, cursuri de limbă și cursuri de formare profesională, acordând o atenție specială femeilor vulnerabile;

-   să acorde o atenție mai mare integrării femeilor pe piața muncii, în special dobândirii de către acestea a calificărilor și actualizării acestora, dobândirii de competențe și punerii implementării programelor de educare și formare pe tot parcursul vieții;

-   să se adreseze femeilor cu un grad ridicat de mobilitate supuse riscurilor, precum personalul domestic, personalul de îngrijire, personalul care se ocupă cu curățenia și femeilor care lucrează în sectorul hotelier, al restaurantelor și de catering (HORECA)

-   să sprijine campaniile sociale de conștientizare ale organizațiilor non-profit, axate pe problematica femeilor din comunitățile internaționale, cum ar fi soții și partenerii de expatriați;

-   să elaboreze programe de consiliere pentru integrare, consiliere psihologică și proiecte de integrare; subliniază că măsurile concrete oferă un ajutor practic în înțelegerea și rezolvarea problemelor;

20. solicită Comisiei să monitorizeze și să prezinte rapoarte periodice cu privire la modul în care fondurile UE, concentrate asupra educației și formării, a mobilității ocupaționale și educaționale și asupra participării pe piața locală sunt absorbite de femei și bărbați; solicită atât statelor membre, cât și Comisiei, să reacționeze rapid în cazul unei abordări disproporționate;

21. recomandă înființarea unei rețele europene de servicii de consiliere pentru a ajuta comunitățile locale să se ocupe de această problemă, prin furnizarea de informații, know-how și de orientare în ceea ce privește integrarea femeilor; recomandă promovarea și utilizarea de instrumente și rețele și continuarea finanțării pentru rețelele europene existente, precum și instrumente de facilitare a mobilității, cum ar fi EURES, Europa ta și Europe Direct, care, de asemenea, înlesnesc femeilor accesul la informațiile cu privire la drepturi și oportunități în diferite state membre;

22. reafirmă necesitatea ca statele membre să garanteze dreptul la reunificarea familiei;

23. solicită statelor membre să stabilească măsuri vizând infrastructurile pentru sprijinirea lucrătorilor mobili cu familii, care să abordeze accesul la educație și îngrijirea copiilor, securitate socială și servicii prestate de colectivități; solicită atât statelor membre care trimit, cât și statelor membre care primesc să dezvolte mecanisme de integrare și reintegrare a lucrătorilor cu familii cu un grad ridicat de mobilitate; subliniază că valoarea competențelor interculturale dobândite de femeile care se mută în altă țară ar trebui să fie mai bine recunoscute de către angajatori;

24. invită statele membre să asigure recunoașterea reciprocă a diplomelor și a calificărilor profesionale și să faciliteze simplificarea procedurilor de recunoaștere;

25. subliniază faptul că, în cazurile în care problema principală nu este recunoașterea propriu-zisă, ci mai curând caracterul prelungit al procedurii necesare pentru recunoaștere, aceasta poate da naștere unui start greșit în noul mediu gazdă în UE;

26. subliniază impactul pozitiv al atragerii femeilor de la vârste fragede în profesii din industrii majore cu un potențial ridicat de locuri de muncă, în special economia verde, sectorul sănătății și al îngrijirii medicale și economia digitală;

27. își exprimă îngrijorarea față de nivelul ridicat de „risipire a inteligenței” în rândul femeilor, și anume față de utilizarea insuficientă a calificărilor deținute de femeile care se mută în străinătate, în special în sectoarele cu foarte mult personal feminin, precum cel de asistență medicală și de activități domestice;

28. consideră că posibilitatea ca femeile care se mută în străinătate să se folosească de portabilitatea propriilor drepturi de securitate socială prevăzute reprezintă un element fundamental în garantarea exercitării reale a drepturilor dobândite;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

(1) Rezoluția Parlamentului European din 23 octombrie 2012 referitoare la interesul de a finaliza cu succes procedura de aprobare a cadrului financiar multianual 2014-2020.