RECOMANDARE referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a anumitor state membre să ratifice sau să adere la Protocolul de amendare a Convenției de la Viena din 21 mai 1963 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, în interesul Uniunii Europene, și să facă o declarație privind aplicarea normelor interne relevante din dreptul Uniunii

5.6.2013 - (06206/2013 – C7-0063/2013 – 2012/0262(NLE)) - ***

Comisia pentru afaceri juridice
Raportor: Alajos Mészáros

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a anumitor state membre să ratifice sau să adere la Protocolul de amendare a Convenției de la Viena din 21 mai 1963 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, în interesul Uniunii Europene, și să facă o declarație privind aplicarea normelor interne relevante din dreptul Uniunii

(06206/2013 – C7-0063/2013 – 2012/0262(NLE))

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (06206/2013),

–   având în vedere Protocolul din 12 septembrie 1997 de modificare a Convenției de la Viena din 21 mai 1963 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare (06658/2013),

–   având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 81 alineatul (2) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0063/2013),

–   având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0198/2013),

1.  aprobă propunerea de decizie a Consiliului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

EXPUNERE DE MOTIVE

Răspunderea internațională în domeniul nuclear este reglementată de două instrumente: Convenția de la Viena și Convenția de la Paris din 1960 privind răspunderea civilă în domeniul energiei nucleare. Ambele convenții cuprind principii fundamentale similare în esență. Convenția de la Viena a fost adoptată cu scopul de a le oferi victimelor o despăgubire corectă și adecvată pentru daunele provocate de accidentele nucleare, prin crearea unui sistem special de răspundere civilă în domeniul energiei nucleare.

Protocolul la Convenția de la Viena adoptat la 12 septembrie 1997 sub auspiciile Agenției Internaționale pentru Energie Atomică include dispoziții privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor care aduc atingere dispozițiilor din dreptul UE, în special Regulamentul Bruxelles I[1]. Prin urmare, Uniunea are competență exclusivă în privința dispozițiilor respective din Protocol, iar statele membre nu pot deveni părți contractante la Protocol în ceea ce privește aceste dispoziții.

Pentru a găsi o soluție la faptul că există în continuare o lipsă de uniformitate între statele membre cu privire la normele care reglementează procedura de recunoaștere și executare a hotărârilor în domeniul daunelor nucleare, Comisia și-a luat angajamentul de a analiza, într-o viitoare propunere, posibilitatea extinderii soluției de a acorda prioritate normelor Uniunii la statele membre care au ratificat Protocolul din 1997 anterior aderării lor la Uniunea Europeană, adică Letonia și România, și la statele membre care sunt părți contractante la Convenția de la Paris.

Prin urmare, Consiliul propune autorizarea statelor membre care sunt părți contractante la Convenția de la Viena, și anume Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Lituania, Polonia și Slovacia, să ratifice sau să încheie Protocolul din 1997. S-a sugerat o soluție similară și în ceea ce privește Protocolul de modificare a Convenției de la Paris din 2004.

Conform propunerii de decizie a Consiliului, Regatul Unit și Irlanda vor lua parte la adoptarea și aplicarea acestei decizii, în temeiul Protocolului nr. 21 la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), pe când Danemarca nu va participa la adoptarea acestei decizii, nu va avea obligații în temeiul acesteia și nu va face obiectul aplicării sale, conform Protocolului nr. 22 la TFUE.

În conformitate cu articolul 81 alineatul (2) și articolul 218 alineatul (6) litera (a) din TFUE, Parlamentul trebuie să aprobe propunerea de decizie a Consiliului, deoarece acest acord se referă la recunoașterea reciprocă a hotărârilor, un domeniu pentru care, conform articolului 81 alineatul (2) litera (a) din TFUE, se aplică procedura legislativă ordinară.

Raportorul recomandă Parlamentului să aprobe propunerea de decizie a Consiliului pentru a permite părților contractante la Convenția de la Viena să încheie Protocolul din 1997

• [1]  Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 351, 20.12.2012, p. 1.)

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	30.5.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	22 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Raffaele Baldassarre, Luigi Berlinguer, Françoise Castex, Christian Engström, Marielle Gallo, Giuseppe Gargani, Sajjad Karim, Klaus-Heiner Lehne, Antonio López-Istúriz White, Antonio Masip Hidalgo, Jiří Maštálka, Alajos Mészáros, Bernhard Rapkay, Evelyn Regner, Rebecca Taylor, Alexandra Thein, Rainer Wieland, Cecilia Wikström, Tadeusz Zwiefka
Membri supleanți prezenți la votul final	Mary Honeyball, Eva Lichtenberger, József Szájer, Axel Voss