RAPORT privind televiziunea conectată („Connected TV“)

10.6.2013 - (2012/2300(INI))

Comisia pentru cultură și educație
Raportoare: Petra Kammerevert

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind televiziunea conectată („Connected TV“)

(2012/2300(INI))

Parlamentul European,

–    având în vedere articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–    având în vedere articolul 10 alineatul (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

–    având în vedere articolele 11 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene[1],

–    având în vedere Protocolul privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre la Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a Tratatelor de instituire a Comunităților Europene și anumite documente conexe[2],

–    având în vedere Convenția privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale, adoptată de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) la 20 octombrie 2005,

–    având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale)[3],

–    având în vedere Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru)[4], astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009[5],

–    având în vedere Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciile universale și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal)[6], modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009[7],

–    având în vedere Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul)[8], astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009[9],

–    având în vedere Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea)[10], astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009[11],

–    având în vedere Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice[12],

–    având în vedere Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic)[13],

–    având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice[14], astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009[15],

–    având în vedere Comunicarea Comisiei cu privire la aplicarea normelor privind ajutoarele de stat serviciilor publice de radiodifuziune[16],

–    având în vedere Recomandarea 98/560/CE a Consiliului din 24 septembrie 1998 privind dezvoltarea competitivității industriei europene a serviciilor audiovizuale și de informare prin promovarea de cadre naționale destinate să asigure un nivel comparabil și eficace de protecție a minorilor și a demnității umane[17],

–    având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la internetul obiectelor[18],

–    având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–    având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A7-0212/2013),

A.  întrucât televizoarele au fost concepute inițial pentru recepționarea semnalelor de radiodifuziune lineare, întrucât, datorită puterii lor de sugestie, conținuturile audiovizuale suscită în rândul publicului, inclusiv în mediul digital, un interes semnificativ față de alte servicii mass-media electronice, și, astfel, semnificația ridicată a acestora pentru formarea opiniei individuale și a opiniei publice se menține până în prezent;

B.   întrucât serviciile mass-media audiovizuale sunt deopotrivă servicii culturale și economice care, acționând ca vectori de identitate, valori și opinii, au o importanță deosebită pentru societate și democrație, necesitând, prin urmare, o reglementare specifică chiar și într-o lume tot mai convergentă;

C.  întrucât îndelung anunțata convergență tehnică a mass-media a devenit realitate, în special în ceea ce privește radioul și internetul, și politica europeană din domeniul mass-mediei, al culturii și al rețelelor trebuie adaptată la noile realități, asigurându-se faptul că se poate elabora și aplica un nivel de reglementare uniform și în ceea ce privește noii participanți la piață din Uniunea Europeană și din state terțe;

D.  întrucât internetul s-a dezvolta rapid în ultimii douăzeci și cinci de ani și au apărut dispozitive inteligente care schimbă obiceiurile și modalitatea de a vedea televiziunea;

E.   întrucât, în vreme ce adoptarea dispozitivelor conectate la internet se află în creștere, serviciile tradiționale rămân, cu toate acestea, în general populare;

F.   întrucât conținuturile audiovizuale lineare și nelineare, precum și un mare număr de alte servicii de comunicații pot fi deja consumate direct, combinate și simultan alăturate pe același ecran;

G.  întrucât și în viitor va fi necesar un cadru de reglementare distinct pentru mass-media, dată fiind importanța socială deosebită a serviciilor lineare de televiziune și mass-media, având în vedere că doar astfel poate fi luată în considerare pe deplin această importanță, precum și asigurarea diversității de opinie și a pluralismului mass-mediei în statele membre;

H.  întrucât apariția televiziunii conectate este pe cale să bulverseze lanțul de valori tradiționale și necesită stabilirea unei noi strategii;

I.    întrucât progresele evoluțiilor tehnologice duc inevitabil la sporirea, parțial doar în aparență, a autonomiei utilizatorilor, există o necesitate crescută de a asigura protecția drepturilor exclusive și integritatea conținuturilor;

J.    întrucât cresc posibilitățile de difuzare a serviciilor online (interactive) care profită de pe urma razei de acțiune a serviciilor TV și întrucât o acoperire universală de bandă largă reprezintă premisa esențială pentru creșterea interesului consumatorului pentru sistemele de recepție hibride;

K.  întrucât, în contextul dezvoltării convergenței mass-media, noțiunea de televiziune conectată („Connected TV”) cunoaște o interpretare amplă, dinamică și neutră din punct de vedere tehnologic, incluzând toate echipamentele, inclusiv pe cele mobile, care permit accesul pe același dispozitiv sau ecran la conținuturi mass-media lineare și nelineare, la servicii OTT (over-the-top) și la alte aplicații, reunind, astfel, lumea radioului cu cea a internetului;

L.   întrucât în lumea mass-mediei convergente concurența se axează tot mai mult pe atenția utilizatorului, și mai puțin pe capacitățile de transfer, întrucât, în contextul creșterii numărului de servicii, se ajunge din ce în ce mai dificil la utilizator și întrucât accesul, posibilitatea de descoperire rapidă, precum și listarea și recomandarea de servicii vor determina, cel mai probabil, succesul acestora din urmă;

M.  întrucât normele actuale ale Directivei 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale - DSMAV) se bazează pe principiul neutralității tehnologice, întrucât acestea nu reflectă încă această îmbinare tehnică în plină evoluție și îndeosebi reglementarea graduală, care face deosebirea între programul de televiziune [inclusiv serviciile de difuzare prin internet (webcasting) și serviciile de difuzare în direct prin internet (live-streaming)] și serviciile mass-media audiovizuale la cerere, va pierde din importanță în forma actuală, deși serviciile de comunicații și informare reglementate în mod diferit – chiar și cele care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei serviciilor mass-media audiovizuale (DSMAV), ci sunt acoperite de Directiva privind comerțul electronic sau care nu se află sub incidența niciunei reglementări a UE în domeniul mass-mediei, în cazul serviciilor venite din afara Europei – sunt disponibile pe același aparat, ceea ce poate conduce la distorsiuni ale concurenței și discrepanțe inacceptabile privind protecția utilizatorilor și poate da naștere la noi întrebări legate de accesul și modalitatea de difuzare, precum și de posibilitatea de descoperire a conținuturilor, indiferent de tipul mass-mediei;

N.  întrucât acești nou-intrați pe piață vor fi în concurență frontală cu actorii tradiționali ai sectorului, pe de o parte, obținând conținuturi exclusive, inclusiv pe piața europeană, și, pe de altă parte, propunând ei înșiși noi oferte;

O.  întrucât obiectivele de reglementare ale DSMAV, în special asigurarea și promovarea diversității de opinie și a pluralismului mediatic, protejarea demnității umane și a tinerilor și încurajarea furnizorilor de servicii mass-media să asigure accesibilitatea pentru persoanele cu deficiențe de văz sau de auz, asigurarea unei concurențe loiale, precum și reglementarea calitativă, din punctul de vedere al conținutului, a publicității își mențin în principiu semnificația socială și justificarea de reglementare, însă, în același timp, eficiența și aplicabilitatea acestor măsuri de protecție își ating din ce în ce mai des limitele ca urmare a posibilităților de utilizare create de sistemele de recepție hibride;

P.   întrucât distribuția serviciilor de televiziune conectată de bună calitate presupune punerea la dispoziție de către operatorii de telecomunicații a unui debit suficient între serverele de difuzare și abonați;

Q.  întrucât posibilitățile de utilizare ale dispozitivelor hibride pun sub semnul întrebării principii fundamentale ale DSMAV, cum ar fi separarea obligatorie a publicității de program sau reglementările privind pauzele publicitare;

R.   întrucât doar existența întâmplătoare a unui mare număr de servicii nu conduce în mod automat la asigurarea obiectivelor de reglementare menționate și, prin urmare, trebuie să se analizeze dacă este necesar în continuare un cadru de reglementare specific pentru îndeplinirea obiectivelor și dacă acest cadru poate preveni posibilele derapaje;

S.   întrucât evoluția televiziunii conectate, pe măsură ce este implementată, poate produce o îmbinare între televiziunea tradițională și internet, la fel cum s-a întâmplat cu telefonia mobilă și internetul, în urmă cu câțiva ani;

T.   întrucât este de preferat să se promoveze orice demers care ar permite adaptarea pieței în vederea promovării creării și inovării în Europa;

U.  întrucât dezvoltarea unor sisteme hibride care combină televiziunea și internetul va permite utilizatorilor să navigheze în mod diferit între canalele de televiziune și serviciile de internet, inclusiv site-urile ilegale cu conținuturi audiovizuale;

V.  întrucât neutralitatea rețelei se dovedește a fi insuficient protejată prin transparență și concurență;

W. întrucât principiul țării de difuzare a directivei inițiale „Televiziunea fără frontiere” reprezintă un moment esențial pentru libertatea informației și dezvoltarea unei piețe comune a serviciilor, statele membre asumându-și standarde minime calitative și adoptând principiul țării de origine sub forma principiului țării de difuzare,

1.   solicită Comisiei să evalueze în ce măsură este necesar să se revizuiască DSMAV și alte prevederi existente din reglementarea privind rețelele și mass-media (de exemplu, pachetul de telecomunicații) în ceea ce privește normele referitoare la posibilitatea de descoperire și la accesul nediscriminatoriu la platforme, pentru furnizorii și creatorii de conținut, precum și pentru utilizatori, prin lărgirea noțiunii de platformă și adaptarea instrumentelor disponibile la noile realități; întrucât, prin aceasta, ar trebui să se garanteze că consumatorii beneficiază de îmbunătățirea opțiunilor și a accesului la servicii mass-media audiovizuale și că furnizorii de conținut pot beneficia de mai multe opțiuni în ceea ce privește modalitatea de distribuire a conținutului lor, păstrând, în același timp, contactul cu audiența;

2.   consideră că măsurile de reglementare pentru operatorii de platforme trebuie să asigure un acces nediscriminatoriu la acestea, astfel încât radiodifuzorii, dar și alți furnizori, de multe ori mai mici, să beneficieze de o participare echitabilă la piață;

3.   solicită Comisiei și statelor membre să transpună termenul de serviciu mass-media definit la articolul 1 din Directiva serviciilor mass-media audiovizuale (DSMAV) în așa fel încât necesitatea reglementării de către statele membre să fie asociată mai mult cu specificul și potențialul de influență sociopolitică al serviciilor și, în special, cu importanța acestora pentru formarea și diversitatea opiniilor și cu responsabilitatea editorială;

4.   solicită Comisiei să verifice dacă, în contextul misiunii diferite a ofertelor mediatice și a altor conținuturi care implică responsabilitate editorială, este în continuare necesară și adecvată o reglementare mai strictă a platformelor TV sau dacă este suficientă o interdicție generală a discriminării;

5.   invită Comisia să își continue eforturile în vederea respectării libertății presei în eventualitatea unei revizuiri a Directivei 2010/13/CE sau în cadrul tuturor actelor cu putere de lege ulterioare, excluzând în continuare, în mod expres, din domeniul lor de aplicare, versiunile electronice ale ziarelor și revistelor, ca în cazul de față, în temeiul Directivei 2010/13/UE;

6.   solicită Comisiei să precizeze, pe baza rezultatelor procesului de consultare intitulat „Pregătirea pentru convergența deplină a lumii audiovizuale: creșterea economică, creația și valorile”, ce mecanisme de reglementare mai sunt necesare și utile și în ce măsură s-ar impune implementarea de noi mecanisme în contextul convergenței, pentru a garanta condiții concurențiale egale pentru toți furnizorii de conținut și de servicii cu respectarea cerințelor minime ulterioare și menținerea actualelor obiective cuprinzătoare de reglementare, pentru a garanta o concurență loială furnizorilor de conținut și a asigura utilizatorului beneficii maxime și posibilitatea de a alege, în deplină transparență, în condiții de șanse egale și nediscriminatorii dintr-o ofertă diversă, de calitate, acordând o atenție deosebită ofertelor receptabile gratuit și a celor din cadrul sectorului public;

7.   invită Comisia, în cazul revizuirii DSMAV, să garanteze condiții de concurență egală între toți furnizorii de conținut;

8.   subliniază că strategia de dezvoltare a acestor noi actori va determina o creștere a ofertei care constă în conținuturi disponibile privind canalele de audiență generală și oferta propusă pe internet;

9.   subliniază, în această privință, riscul ca această nouă concurență să fie dezechilibrată în favoarea acestor noi actori în raport cu actorii tradiționali, ținând cont de puterea lor economică și de dezvoltarea lor la nivel internațional;

‎10. subliniază că menținerea unui cadru de reglementare gradual pentru serviciile mass-media pare utilă, în măsura în care acesta nu depinde în primul rând de diferențierea între servicii lineare și nelineare, ci este legat mai ales de impactul potențial al serviciului mass-media respectiv și de responsabilitatea editorială pe care o implică, acordându-se totodată o marjă de apreciere adecvată statelor membre;

‎11. se întreabă dacă nomele complexe stabilite de Comisie în Comunicarea sa referitoare la aplicarea normelor privind ajutoarele de stat serviciilor publice de radiodifuziune[19] și vizând procedura de evaluare și verificare pentru serviciile audiovizuale ale furnizorilor publici care nu se limitează la activitatea uzuală de radiodifuziune și care sunt oferite prin intermediul noilor platforme de difuzare sunt în continuare adecvate în contextul convergenței tot mai accentuate a tehnicii, mai ales având în vedere faptul că, tot mai adesea, utilizatorii nu mai pot face diferența între o ofertă clasică lineară de radio, un serviciu la cerere sau o altfel de ofertă audiovizuală;

12. solicită Comisiei să identifice viitoarele provocări ale televiziunii conectate, în ceea ce privește competitivitatea în domeniu, prin accesul la o flexibilitate sporită a prevederilor publicitare cantitative, prezentând totodată avantajele și dezavantajele;

‎13. subliniază că restricțiile calitative impuse serviciilor mass-media audiovizuale ar trebui să fie verificate și adaptate la cel mai înalt nivel la toate formele de difuzare, astfel încât să se asigure o protecție uniformă la nivel european a consumatorilor, a copiilor și adolescenților, precum și a minorităților;

‎14. solicită, în acest sens, să se aplice în egală măsură interdicția privind încălcarea demnității umane, a incitării la ură, protecția împotriva discriminării, precum și cerința accesibilității pentru toate conținuturile mass-media;

‎15. se întreabă, în acest context, dacă principiul separării publicității de conținutul programelor poate fi menținut pentru toate formele mass-mediei sau dacă obiectivul de protecție nu poate fi realizat mai bine printr-o mai mare vizibilitate și diferențiere între publicitate și conținutul programelor în toate formele mass-mediei;

16. consideră că ar trebui împiedicate extinderea interdicțiilor existente în materie de publicitate sau aplicarea de noi interdicții și orice altfel de intervenții în acest instrument de finanțare reprezentat de publicitate, pentru a permite astfel noi modele de afaceri și în mediul televiziunii digitale;

‎17. subliniază că este esențial ca sectorul public să nu depindă în mod exclusiv de finanțările pentru publicitate, în vederea păstrării independenței sale și invită statele membre să sprijine eforturile de finanțare a acestui sector;

‎18. subliniază că noile strategii publicitare care se sprijină pe noile tehnologii în vederea creșterii eficacității lor (captare de ecrane, stabilirea profilurilor consumatorilor, strategii cu mai multe ecrane) ridică problema protecției consumatorului, a vieții sale private și a datelor sale personale; insistă, prin urmare, că ar fi necesar să se găsească un ansamblu de norme coerente pentru încadrarea acestor strategii;

‎19. încurajează actorii europeni ai audiovizualului să dezvolte în continuare oferte coerente și atractive, în special online, în vederea îmbogățirii ofertei europene a conținuturilor audiovizuale;

20. îndeamnă Comisia să verifice dacă și sub ce formă li se poate oferi posibilitatea să acorde prioritate corespunzătoare în ceea ce privește posibilitatea de descoperire pe echipamente de prim ecran, cum ar fi televizoare conectate la internet, acelor furnizori de conținut cărora fie statele membre le alocă o misiune de serviciu public, fie contribuie la promovarea obiectivelor în interesul general, cum ar fi asigurarea pluralismului mediatic și a diversității culturale sau se angajează pe termen lung în inițiative de autoreglementare pentru a respecta interesul public, care servesc calității și independenței informării, precum și promovării diversității de opinie;

21. solicită Comisiei și statelor membre să verifice în completarea acestor norme de tipul „must be found” în ce măsură este posibil ca, prin reorientarea reglementărilor mass-media către sisteme de stimulente și certificare și către o consolidare a abordărilor de coreglementare și autoreglementare, obiectivele de reglementare menționate ale Directivei serviciilor mass-media audiovizuale (DSMAV), în special protecția minorilor și a demnității umane să fie garantate pe termen lung, menținând, în același timp, flexibilitatea necesară pentru o concurență loială între furnizorii de servicii mass-media; subliniază că eventualele măsuri de autoreglementare și coreglementare pot să completeze reglementările juridice, respectarea și evaluarea acestora trebuind să facă obiectul unei supravegheri independente;

22. recomandă, așadar, în vederea evitării oricărei denaturări a concurenței, ca același tip de reglementare să se aplice acelorași servicii, indiferent de suportul lor pentru difuzare;

‎23. își exprimă, în plus, îngrijorarea, în acest context, cu privire la concurența sporită prin prezența unor actori internaționali care nu se supun normelor și obligațiilor europene;

24. solicită Comisiei să se asigure că aceste platforme sunt operate cu respectarea condițiilor de piață și a interesului general într-o concurență loială, în funcție de cererea de site-uri a consumatorilor, pe baza unor standarde deschise și interoperabile, și astfel încât să împiedice abuzul din partea unuia sau mai multor furnizori de poziția lor de lider;

‎25. subliniază, în acest context, necesitatea de a reflecta asupra evoluției cadrului de reglementare, a metodelor de reglementare a ecranelor conectate și a sistemelor de referențiere a conținuturilor;

‎26. solicită o reglementare a platformelor de televiziune conectată care să garanteze accesul și integritatea conținuturilor operatorilor de radiodifuziune, transparența pentru consumatori și aplicarea normelor elementare de deontologie (protecția minorilor și a vieții private);

‎27. solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte educația în domeniul mass-mediei a tuturor cetățenilor UE, în special prin inițiative și acțiuni coordonate care vizează sporirea cunoștințelor privind serviciile mass-media lineare și nelineare;

‎28. solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că sunt luate măsuri, în special de către producătorii de echipamente și furnizorii de servicii, în vederea îmbunătățirii accesibilității la servicii mass-media lineare și nelineare pentru persoanele în vârstă și persoanele cu un handicap, precum hipoacuzia, precum și pentru persoanele cu deficiențe de văz;

‎29. consideră că serviciile de platformă și de portal ar trebui să fie configurate într-o manieră interoperabilă, astfel încât să permită terților, în mod nediscriminatoriu, realizarea și operarea propriilor aplicații indiferent de modalitatea de transmitere;

‎30. solicită Comisiei să se asigure prin legiferare că în rețele și pe platforme toate conținuturile pot fi accesate în condiții egale de calitate;

‎31. îndeamnă Comisia să se asigure prin legiferare că pachetele de date beneficiază de un tratament egal din partea operatorului rețelei în momentul transmiterii de la expeditor către destinatar, ceea ce înseamnă că operatorul de date nu construiește ierarhii, de exemplu, în funcție de origine, conținut, tipul aplicației sau taxa de utilizare, fapt care ar putea submina obiectivul unui acces echitabil la servicii pentru toți, dar și normele privind protecția datelor cu caracter personal, interdicția în materie de manipulare a datelor, principiul integrității conținuturilor, precum și obiectivul creării de condiții concurențiale echitabile;

‎32. subliniază consecințele diferenței dintre sistemele de TVA la nivel european care se va accentua odată cu apariția televiziunii conectate și subliniază necesitatea de a adopta un regim TVA competitiv comun tuturor statelor membre;

‎33. solicită Comisiei să propună o legislație a Uniunii care să garanteze neutralitatea rețelei;

‎34. solicită Comisiei să asigure prin legiferare integritatea serviciilor lineare și nelineare de pe platformele hibride și să interzică în special diluarea sau scalarea acestor servicii de către furnizorii de platforme sau de terți cu conținuturi terțe sau alte servicii, cu condiția ca aceasta să nu fi fost inițiată în mod expres de utilizator și, în cazul conținuturilor care nu sunt destinate comunicării individuale, cu condiția ca aceasta să fi fost autorizată de furnizorul de conținut; subliniază că accesul neautorizat la conținuturile sau semnalele de radiodifuziune ale unui furnizor de către terț, precum și decriptarea, utilizarea sau difuzarea neautorizată a acestora trebuie, de asemenea, excluse;

35. invită Comisia să reflecteze asupra unor măsuri care constau în luarea în considerare a riscului de referențiere a site-urilor neautorizate pe portalurile și motoarele de căutare;

‎36. îndeamnă Comisia să se asigure că nivelul de protecție generat prin cerințele de reglementare speciale impuse de DSMAV serviciilor audiovizuale nu va fi eludat prin publicarea neautorizată pe alte platforme;

‎37. îndeamnă Comisia să se asigure că inițierea aplicațiilor nu pornește niciodată în mod automat de la portaluri, ci trebuie să fie inițiată întotdeauna de utilizator, că revenirea la serviciul utilizat anterior este întotdeauna ușoară și posibilă doar prin apăsarea unui buton (de exemplu, funcția butonului roșu) și este comunicată în mod clar, precum și faptul că, în momentul în care se părăsește o aplicație, imaginea și sunetul serviciului anterior utilizat sunt redate integral;

‎38. solicită Comisiei să se asigure că un furnizor de conținut are la dispoziție căi de acțiune juridică împotriva acelor aplicații de pe platformele hibride care permit sau încurajează difuzarea neautorizată a conținutului oferit de furnizorul de conținut;

‎‎39. solicită Comisiei ca, în cazurile relevante din punctul de vedere al drepturilor de autor, să realizeze sisteme flexibile de acordare a drepturilor, care să permită o reflectare constantă și completă a ofertelor nelineare ale furnizorilor de servicii mass-media în platformele terțe;

40. solicită Comisiei să garanteze în principiu utilizarea anonimă a serviciilor de televiziune și online cu ajutorul echipamentelor terminale hibride, vândute sau importate pe teritoriul UE, cu respectarea deplină a normelor UE în materie de viață privată și protecție a datelor, întrucât prelucrarea datelor cu caracter personal nu este legală decât dacă, și în măsura în care, are loc cu acordul utilizatorului;

‎41. solicită Comisiei ca, în cadrul negocierilor privind tratatele comerciale internaționale, să excludă serviciile mass-media audiovizuale de la liberalizare, având în vedere dubla lor natură și importanța lor socială și să asigure totodată o extindere dinamică a noțiunii de „serviciu mass-media audiovizual”, ca urmare a digitalizării și convergenței tot mai accentuate a mass-mediei;

‎42. solicită Comisiei să asigure respectarea, inclusiv în cadrul viitoarei oferte privind televiziunea hibridă, a standardelor în vigoare în prezent în materie de protecție a minorilor, cu interdicția anumitor reclame publicitare pe motive de sănătate, a incitării la ura rasială, în materie de separare între știri și mesaje publicitare, de transparență a proprietății, de viață privată etc. Aceste standarde, care fac parte din acquis-ul comunitar, nu pot fi evitate sub pretextul evoluției tehnologice; se recomandă, în special, ca furnizorii de servicii și aparate pentru televiziunea hibridă din afara UE să fie atenționați cu privire la faptul că legislația aplicabilă rămâne cea din țara unde este prestat serviciul, și nu în cea în care furnizorul își are sediul social;

‎43. îndeamnă statele membre ca, în cadrul negocierilor privind cadrul financiar multianual, să reconsidere reducerea resurselor Direcției Generale Rețele de Comunicare, Conținut și Tehnologie (DG CNECT) pentru dezvoltarea infrastructurii de telecomunicații de la cele 9,2 miliarde de euro alocate inițial la 1 miliard de euro;

‎44. solicită Comisiei să acorde atenția cuvenită chestiunilor importante legate de protecția publicului, cum ar fi protecția minorilor, și consideră că ghidurile electronice ale programelor pot constitui o eventuală platformă în cadrul căreia sunt abordate aceste chestiuni;

‎45. regretă faptul că încă există în Europa zone vaste cu infrastructură limitată a internetului și reamintește Comisiei că, pentru a debloca potențialul televiziunii conectate, accesul consumatorilor la internetul de mare viteză este esențial;

o

o        o

46. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

• [1]  JO C 364, 18.12.2000, pp. 10 -11.
• [2]  JO C 340, 10.11.1997, p. 109.
• [3]  JO L 95, 15.4.2010, p. 1, rectificare JO L 263, 6.10.2010, p. 15.
• [4]  JO L 108, 24.4.2002, p. 33.
• [5]  JO L 337, 18.12.09, p. 37.
• [6]  JO L 108, 24.4.2002, p. 51.
• [7]  JO L 337, 18.12.2009, p. 11.
• [8]  JO L 108, 24.4.2002, p. 7.
• [9]  JO L 337, 18.12.2009, p. 37.
• [10]  JO L 108, 24.4.2002, p. 21.
• [11]  JO L 337, 18.12.2009, p. 37.
• [12]  JO L 204, 21.7.1998, p. 37.
• [13]  JO L 178, 17.7.2000, p. 1.
• [14]  JO L 201, 31.7.2002, p. 37.
• [15]  JO L 337, 18.12.2009, p. 11.
• [16]  JO C 257, 27.10.2009, p. 1.
• [17]  JO L 270, 7.10.1998, p. 48.
• [18]  JO C 236 E, 12.8.2011, p. 24.
• [19]  JO C 257, 27.10.2009, p. 1.

EXPUNERE DE MOTIVE

În ceea ce privește televiziunea conectată, la prima vedere pare a fi vorba de probleme pur tehnice. În esență însă, este vorba despre disponibilitatea, accesibilitatea și posibilitatea de descoperire a conținuturilor media, precum și despre întrebarea dacă, și, în caz afirmativ, cu ce instrumentar, se pot aborda diferit serviciile mass-media într-o lume convergentă. Mass-media prezintă un caracter dublu: este o marfă, însă în primul rând este un bun cultural și, ca atare, are o semnificație socială deosebită. Pluralismul mediatic, libertatea de opinie, libertatea presei și libertatea de informare contribuie în esență la funcționarea societății noastre democratice. Mass-media are funcție de educare, de informare, de divertisment și de monitorizare. Acesta este motivul principal pentru care, în statele membre, politica mass-media nu este subordonată doar legislației în materie de concurență sau legislației economice, ci există norme independente care țin cont de acest caracter special și de semnificația socială deosebită. Din acest punct de vedere, convergența tehnicii, care prin televiziunea conectată ajunge la apogeu, nu va schimba nimic.

Televiziunea conectată reprezintă un pas tehnologic important în direcția convergenței mass-media, care are calitatea de a pune în discuție decizii de reglementare mass-media importante. S-a decis atunci în cadrul directivei privind serviciile mass-media audiovizuale ca serviciile lineare să fie subordonate unui sistem de reglementare sever, iar serviciile lineare să fie totuși tratate mai puțin restrictiv. Acest lucru a fost motivat, printre altele, printr-un impact diferit al serviciilor asupra societății. În toate statele membre, serviciilor lineare ale televiziunilor publice și private li se atribuie, pe lângă influența mediatică, și o semnificație socială deosebită, care, în multe locuri, este consfințită prin lege. În ciuda întrepătrunderii tehnologiilor, până în prezent nu s-a schimbat nici atractivitatea televiziunii pentru mase și nici semnificația sa socială. Întrucât mass-media lineară beneficiază în continuare de o sferă mai largă de influență, aceasta trebuie subordonată unor constrângeri politice stricte. Această diferențiere până acum utilă, care își găsește expresia în complexitatea reglementării graduale a Directivei DSMAV, își atinge limitele în primul rând în decursul dezvoltării televiziunii conectate sau lansează spre dezbatere cel puțin o serie de probleme care trebuie soluționate prin reglementarea mass-media.

Un echipament de recepție hibrid oferă utilizatorului său acces atât la programele de televiziune clasice, cât și la internet. Indiferent de modalitatea tehnică de difuzare, pe termen lung trebuie așteptată o convergență aproape totală a mass-media. Pe același ecran se reunesc servicii care sunt supuse unor norme diverse într-un grad de reglementare puternic divergent, și anume:

· serviciile mass-media audiovizuale lineare,

· serviciile mass-media audiovizuale nelineare,

· serviciile audiovizuale care nu sunt incluse în domeniul de aplicare a DSMAV, însă fac obiectul altor norme europene;

· serviciile mass-media care nu fac obiectul niciunei norme europene;

· serviciile a căror clasificare încă este intens dezbătută.

Se vorbește în mod frecvent despre televiziunea conectată atunci când echipamentul recepționează atât programe lineare clasice, cât și conținuturi de pe internet și le poate reda pe acestea pe ecran. În plus, este vorba despre un echipament de recepție hibrid și atunci când televizorul în sine nu poate fi conectat la internet, însă este conectat la un alt aparat cu conexiune la internet (de exemplu, Blu-Ray-Player, consolă de jocuri, receptor digital/Set-Top-Box).

Întrucât conținuturile pentru internet trebuie prelucrate în mod constant pentru ecranul de televizor, doar un număr limitat de astfel de echipamente hibride oferă până în prezent un acces universal la internet. Trecerea de la programul de televiziune convențional la conținuturi de internet este posibilă pe ecran prin intermediul unei pagini portal, respectiv cu ajutorul widgeturilor, comparabile ca aspect și funcționalitate cu aplicațiile smartphone-urilor, care sunt apelabile pe o platformă și suprapuse pe ecranul televizorului (overlay) sau sunt vizibile într-o fereastră separată de ecranul micșorat al televizorului (split-screen). Navigarea se face cu ajutorul telecomenzii, fiind însă posibilă și cu smartphone-ul sau cu o tabletă. Serviciile operatorilor de radiodifuziune clasici, atât lineare, cât și nelineare, serviciile la cerere, conținuturile de internet prelucrate pentru webTV și televiziunea conectată nu mai pot fi descoperite de utilizator prin locuri de program alocate, care până în prezent puteau fi modificate relativ ușor de către utilizator, ci printr-un fel de pagină de pornire. Cantitatea conținuturilor oferite face din posibilitatea de descoperire și accesul nediscriminatoriu la conținuturi una dintre problemele centrale ale televiziunii conectate. Oricine creează o platformă și/sau operează un portal stabilește în prealabil ce servicii sunt disponibile și, în primul rând, dacă și în ce mod acestea sunt prioritizate, și decide singur în ceea ce privește tehnologia utilizată. Drept rezultat, furnizorii de platforme, operatorii de portaluri sau producătorii de echipamente (toate cele trei funcții pot fi îndeplinite cumulat de aceeași întreprindere) controlează astfel accesul la conținuturile importante pentru opinie. Astfel, operatorii de platforme și producătorii de echipamente obțin o poziție de controlori într-o măsură necunoscută până în acum și care în prezent nu este clarificată de nicio reglementare mass-media. Din acest motiv, pare absolut imperativă în special adaptarea DSMAV la aceste condiții, deoarece în caz contrar se poate ajunge la periclitarea diversității opiniilor și a serviciilor, precum și a libertății de informare. Poziția puternică ocupată de producătorii de echipamente și operatorii de platforme poate fi restrictivă și pentru dezvoltarea rapidă a pieței de servicii hibride, întrucât producătorii de echipamente sunt cei care stabilesc condițiile de piață și tehnologice în funcție de care un serviciu apare pe o platformă operată de acesta. Concurența liberă și loială a serviciilor și conținuturilor este însă posibilă numai pe baza condițiilor de concurență echitabile, așadar, în acest caz, a unui sistem tehnologic unitar, interoperabil, deschis și orientat spre nevoile pieței, atât în ceea ce privește piața furnizorilor (rețele de cabluri, PayTV, IPTV), cât și piața de echipamente terminale.

Asigurarea posibilității de descoperire și accesibilității serviciilor devine problema-cheie a garantării diversității. Astfel, sistemul actual al DSMAV trebuie dezvoltat în continuare, deoarece în acest caz încă se mai pleacă de la premisa că doar puțini dispun de resursele necesare pentru a exercita o influență la nivelul mass-media. Aceste resurse limitate sunt subordonate unui sistem de licențiere, cel puțin raportat la radiodifuziunea clasică. Digitalizarea conținuturilor a pus capăt acestei insuficiențe, deoarece, în prezent, datele sunt disponibile pe internet oricând, la cea mai bună calitate, indiferent de tipul lor, adică text, video sau sunet (sau o combinație a acestora). Utilizatorului îi este din ce în ce mai indiferent prin ce modalitate tehnică accede la un conținut. El poate utiliza conținutul indiferent de loc și oră, deși (parțial în necunoștință de cauză), în funcție de furnizor, are așteptări diferite în ceea ce privește calitatea conținutului și a prezentării.

O reglementare mass-media modernă trebuie să recunoască pe viitor faptul că insuficiența nu se mai referă la modalitățile de transmitere, ci la locurile cu posibilitate de descoperire.

Actualele reglementări de tipul „must carry” trebuie completate cu reglementări de tipul „must be found”. Trebuie acordată prioritate corespunzătoare în ceea ce privește capacitatea de descoperire pe platforme hibride (inclusiv portaluri, pagini de pornire și ghiduri de programe electronice) acelor furnizori de conținut cărora statele membre fie le alocă o misiune de serviciu public, fie contribuie la promovarea obiectivelor în interesul general, precum asigurarea pluralismului mediatic și a diversității culturale, sau își asumă obligații care servesc calității și independenței informării, precum și promovării diversității de opinie. Astfel, cei care sunt supuși sau se supun în mod voluntar normelor mai severe privind serviciile mass-media lineare și nelineare menționate în DSMAV trebuie să dispună de posibilitatea de a obține o poziție privilegiată pe platforme. Ar trebui, de asemenea, găsite noi forme de stimulente.

Trebuie depuse eforturi în sensul obținerii unor raporturi de forțe adecvate între părțile interesate de pe piață, în special producătorii de echipamente și furnizorii de conținut, îndeosebi în cazul serviciilor integrate. De asemenea, trebuie evitată posibilitatea ca furnizorii de conținuturi să obțină un avantaj neloial în cadrul difuzării propriilor conținuturi.

Este considerată necesară o dezvoltare continuă a DSMAV, care include și operatorii portalurilor și platformelor hibride în domeniul său de reglementare. Cei care decid în mare măsură diversitatea serviciilor și a opiniilor care ajung la un utilizator final trebuie, de asemenea, să se supună și reglementărilor de asigurare a acestei diversități de servicii și opinii.

Trebuie să se asigure că aparatele, platformele și portalurile sunt concepute pe baza unui standard deschis, nebrevetat și interoperabil. Numai astfel se poate asigura un acces nediscriminatoriu, care să nu favorizeze o tehnologie sau alta, la toate conținuturile.

În plus, noile posibilități tehnice ale televiziunii conectate fac necesară protejarea integrității conținuturilor. Suprapunerea serviciilor cu conținuturi terțe trebuie interzisă, cu condiția ca aceasta să nu fi fost autorizată de furnizorul de servicii și inițiată în mod expres de utilizator.

Televiziunea conectată aduce atingere și legislației în materie de protecție a datelor. Aceasta trebuie luată în considerare atât la dezvoltarea echipamentelor hibride [„privacy by design” (respectarea vieții private în modul de concepție)], cât și a setărilor standard prevăzute în echipament [ „privacy by default” (respect intrinsec pentru viața privată)] și se referă în special la principiul reducerii la minim a datelor, al proporționalității și al limitării scopului. Trebuie asigurată transparența totală a datelor în ceea ce privește colectarea, prelucrarea, utilizarea și transmiterea datelor. Datele cu caracter personal pot fi colectate și utilizate fără acordul expres al utilizatorului numai dacă acestea sunt necesare pentru a permite și factura utilizarea unui serviciu.

Utilizarea anonimă a media trebuie să fie și în viitor lipsită de probleme și considerată o regulă generală. O analiză a comportamentului utilizatorului și constituirea unui profil al utilizatorului prin utilizarea unor adrese IP complete (inclusiv a unei localizări geografice) se pot realiza numai cu acordul deliberat, univoc (opt-in) al utilizatorului. Acest lucru trebuie legiferat.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	28.5.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	24 4 1
Membri titulari prezenți la votul final	Zoltán Bagó, Lothar Bisky, Piotr Borys, Jean-Marie Cavada, Silvia Costa, Santiago Fisas Ayxela, Lorenzo Fontana, Cătălin Sorin Ivan, Petra Kammerevert, Emilio Menéndez del Valle, Marek Henryk Migalski, Katarína Neveďalová, Doris Pack, Chrysoula Paliadeli, Marie-Thérèse Sanchez-Schmid, Marietje Schaake, Marco Scurria, Hannu Takkula, László Tőkés, Marie-Christine Vergiat, Milan Zver
Membri supleanți prezenți la votul final	Liam Aylward, Heinz K. Becker, Nadja Hirsch, Iosif Matula, Georgios Papanikolaou, Olga Sehnalová, Rui Tavares, Isabelle Thomas
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Luigi Berlinguer, Marina Yannakoudakis