RAPORT Pentru o strategie globală a Uniunii în domeniul pescuitului în regiunea Pacificului

24.9.2013 - (2012/2235(INI))

Comisia pentru pescuit
Raportoare: Carmen Fraga Estévez

PROPUNERE DE REZOLUŢIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

Pentru o strategie globală a Uniunii în domeniul pescuitului în regiunea Pacificului

(2012/2235(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–   având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982,

–   având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a ONU privind pescuitul și în special punctul 157 din Rezoluția 66/68 referitoare la obligațiile statelor dezvoltate față de statele mai puțin dezvoltate și statele insulare mici în curs de dezvoltare,

–   având în vedere Acordul din 1995 de punere în aplicare a dispozițiilor Convenției ONU privind dreptul mării din 10 decembrie 1982 referitor la conservarea și la gestionarea stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești cu migrație extinsă,

–   având în vedere Planul de acțiune internațional al FAO pentru gestionarea capacității de pescuit, aprobat de Consiliul FAO în noiembrie 2000 (IPOA-Capacitate),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (pescuit INN)[1],

–   având în vedere Acordul privind măsurile de competența statului portului pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, adoptat în cadrul celei de-a 36-a sesiuni a Conferinței FAO la 22 noiembrie 2009,

–   având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la dimensiunea externă a politicii comune în domeniul pescuitului[2],

–   având în vedere Comunicarea comună a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 21 martie 2012, intitulată „Către un parteneriat reînnoit pentru dezvoltare UE-Pacific”[3],

–   având în vedere Convenția privind conservarea și gestionarea rezervelor de pești cu migrație extinsă din Oceanul Pacific de Vest și Central, la care UE este parte contractantă începând cu 25 ianuarie 2005, în temeiul Deciziei 2005/75/CE a Consiliului[4],

–   având în vedere Decizia 2006/539/CE a Consiliului din 22 mai 2006 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Convenției pentru întărirea Comisiei interamericane pentru tonul tropical (IATTC) instituită prin Convenția din 1949 între Statele Unite ale Americii și Republica Costa Rica[5],

–   având în vedere Convenția privind conservarea și gestionarea resurselor piscicole în marea liberă a Pacificului de Sud[6], aprobată în numele Uniunii Europene în temeiul Deciziei Consiliului 2012/130/UE[7], și prin care se înființează Organizația regională de gestionare a pescuitului în sudul Pacificului (SPRFMO),

–   având în vedere Decizia 2011/144/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind încheierea Acordului interimar de parteneriat între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și statele din Pacific, pe de altă parte[8],

–   având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP), de pe o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000[9] (Acordul de la Cotonou),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 215/2008 al Consiliului din 18 februarie 2008 privind regulamentul financiar aplicabil celui de-al zecelea Fond European de Dezvoltare[10],

–   având în vedere Acordul de parteneriat între Comunitatea Europeană și Statele Federate ale Microneziei privind pescuitul în apele Statelor Federate ale Microneziei[11],

–   având în vedere Acordul de parteneriat privind pescuitul încheiat între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Republica Kiribati, pe de altă parte[12],

–   având în vedere Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și Insulele Solomon[13],

–   având în vedere Decizia Comisiei din 15 noiembrie 2012 de notificare a țărilor terțe în privința cărora Comisia consideră că există posibilitatea de a fi identificate ca țări terțe necooperante în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat[14],

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7‑0297/2013),

A.  întrucât, pentru a asigura coerența politicilor în materie de dezvoltare, politicile UE care afectează pescuitul în țările ACP din Pacific (PACP) - adică politicile privind pescuitul, comerțul și dezvoltarea - ar trebui puse în aplicare de o manieră care să asigure contribuția lor la obiectivele de dezvoltare durabilă a pescuitului stabilite de țările PACP; întrucât o asemenea abordare ar trebui integrată în următoarea prelungire a Acordului de la Cotonou sau în instrumentele care ar putea succede acestui acord;

B.  întrucât UE trebuie să încerce să asigure o anumită coerență a politicii de dezvoltare în temeiul articolului 208 alineatul (1) din TFUE conform căruia „Uniunea ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”;

C. întrucât UE este cel de-al doilea donator din regiune, după Australia, canalizându-și ajutorul prin intermediul Fondului european de dezvoltare (FED), și întrucât, în ciuda faptului că resursele piscicole constituie principala sursă de bogăție a țărilor ACP din Pacific și singura comună tuturor acestora, iar țările din Pacificul de Vest și Central și-au exprimat, în mod repetat, intenția de a transforma pescuitul de ton în motorul dezvoltării socioeconomice în regiune, doar 2,3 % din ajutoarele acordate prin de-al 10-lea FED au fost alocate activităților legate de pescuit;

D.  întrucât acordurile comerciale bilaterale și multilaterale negociate de UE ar trebui precedate de evaluări ale impactului, în special în ceea ce privește conservarea resurselor marine vii și consecințele acestor acorduri asupra populațiilor locale; întrucât aceste acorduri bilaterale și multilaterale ar trebui să se ghideze după concluziile unor asemenea evaluări ale impactului;

E.  întrucât, în cadrul negocierilor în curs de derulare privind Acordul de parteneriat economic (APE) între UE și țările ACP în vederea adaptării sistemului de preferințe generalizate rezultat în urma Acordului de la Cotonou la reglementările OMC, produsele piscicole joacă un rol fundamental atât pentru accesul la piețele europene, cât și pentru accesul la resurse și la o bună gestionare a resurselor piscicole, în vederea asigurării unei dezvoltări durabile;

F.  întrucât este conștient de pericolul reprezentat de derogarea de la regulile de origine stabilite la articolul 6 alineatul (6) din Protocolul II privind regulile de origine anexate acordului interimar de parteneriat dintre Comunitatea Europeană și statele din Pacific și de riscul de concurență neloială pe piața europeană a produselor piscicole ce rezultă prin această derogare;

G. întrucât este în interesul UE să dezvolte relațiile cu regiunea Pacificului și să coopereze în vederea atingerii obiectivului de dezvoltare, plecând de la premisa conservării resurselor piscicole, a promovării dezvoltării durabile a pescuitului și a încurajării transparenței în gestionarea pescuitului;

H. întrucât aproape jumătate din capturile mondiale de ton se realizează în Pacificul de Vest și Central, dintre care 80 % corespund Zonelor economice exclusive (ZEE) ale statelor insulare și doar 20 % apelor internaționale;

I.   întrucât cele mai recente evaluări ale stocurilor efectuate de Comitetul științific al WCPCF în 2012 indică faptul că în zona sa de reglementare nu s-a pescuit excesiv nici tonul dungat (Katsuwonus pelamis), nici tonul cu aripioare galbene (Thunnus albacares), dar indică faptul că tonul obez (Thunnus obesus) este afectat de pescuitul excesiv; întrucât rata mortalității puietului de ton obez prin pescuitul cu nave de pescuit cu plasă pungă, în special în cazurile legate de dispozitive de concentrare a peștilor, este foarte îngrijorătoare;

J.   întrucât, deși s-au înregistrat ușoare îmbunătățiri în controlul, supravegherea și monitorizarea zonei Pacificului, se constată că creșterea puternică a numărului de nave cu plase pungă (în cea mai mare parte asiatice și din statele insulare), intensificarea efortului de pescuit și pescuitul ilegal amenință durabilitatea resurselor din această regiune;

K.  întrucât abordarea UE în domeniul pescuitului din Pacific ar trebui să fie una de susținere activă a eforturilor regionale actuale de a soluționa problema supracapacității și de a îmbunătăți gestionarea pescuitului;

L.  întrucât în Pacific există agenții și structuri regionale cu tradiție în gestionarea activităților de pescuit de ton, precum Agenția pentru pescuit a Forumului insulelor din Pacific (Pacific Islands Forum Fisheries Agency - FFA) sau organizația subregională a statelor părți la Acordul de la Nauru (PNA);

M.  întrucât schema de alocare a zilelor de pescuit pentru nave (Vessel Day Scheme - VDS) a fost introdusă de părțile la Acordul de la Nauru în 2008 în încercarea de a gestiona accesul la apele PNA, de a limita efortul de pescuit din aceste ape și de a crește la maximum beneficiile obținute de pe urma pescuitului de către statele insulare mici în curs de dezvoltare din Pacific;

N.  întrucât părțile depun într-adevăr foarte mari eforturi și în cadrul WCPFC au loc discuții cu privire la o nouă măsură de conservare și de gestionare pentru anii următori, în acest context abordându-se limitele eforturilor;

O. întrucât Statele Unite au semnat un acord multilateral cu statele din Pacific în 1988, iar acest acord, în prezent în curs de renegociere, garantează accesul la aproximativ 20 % din zilele de pescuit din regiune;

P.  întrucât schema de alocare a zilelor de pescuit pentru nave (VDS) trebuie să fie pe deplin transparentă, iar dispozițiile sale trebuie îmbunătățite și puse în aplicare de toți membrii semnatari pentru realizarea obiectivelor sale și pentru asigurarea unei compatibilități depline a măsurilor luate atât în ZEE, cât și în marea liberă;

Q. întrucât se preconizează că și în următorii ani costul de acces al flotelor de pescuit de lungă distanță va crește semnificativ, constituind o sursă importantă de venituri pentru țările din zonă; întrucât costul unei zile de pescuit, astfel cum s-a decis la reuniunea anuală a PNA, a fost fixat la cel puțin 6 000 USD pentru 2014;

R.  întrucât acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului încheiate de către UE, inclusiv cu țările din regiunea Pacificului, s-au bazat, în mod tradițional, pe o limitare a numărului de nave cu un tonaj de referință orientativ și întrucât acest fapt a creat discrepanțe, având în vedere introducerea schemei VDS de către PNA și dorința acestora de a o aplica în cazul acordurilor de parteneriat cu UE;

S.  întrucât o schemă de alocare a zilelor de pescuit pentru nave bine concepută și pusă în aplicare în mod corespunzător poate furniza mijloacele necesare pentru a preveni creșterea și mai mare a efortului în regiune;

T.  întrucât, în ceea ce privește relațiile sale cu țări terțe, UE a stabilit ca o condiție prealabilă pentru încheierea acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului cooperarea și respectarea normelor legate de pescuitul INN; întrucât la articolul 38 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 privind combaterea pescuitului INN se prevede că Comisia nu intră în negocieri în vederea încheierii unor astfel de acorduri de parteneriat cu țări care nu cooperează în această privință;

U.  întrucât APE ar trebui să includă o referire specifică la punerea în aplicare a Regulamentului INN, și nu doar o simplă formulare generală privind nevoia de a combate pescuitul INN, și ar trebui să nu fie încheiate cu țările terțe identificate ca fiind „necooperante”;

V.  întrucât Comisia, în Decizia sa din 15 noiembrie 2012, a indicat Fiji și Vanuatu, între altele, ca posibile țări necooperante în sensul Regulamentului INN, atât din cauza lipsei de măsuri și penalizări disuasive împotriva navelor care arborează pavilionul acestor țări și care practică pescuitul INN, cât și a faptului că nu au pus în practică recomandările emise de organizațiile regionale din domeniul pescuitului;

W. întrucât, din punct de vedere istoric, activitățile de pescuit ale flotei de nave cu plase pungă ale Europei se derulează în principal în Pacificul Central, atât în ape internaționale, cât și în ZEE ale Kiribati, precum și în cele ale Tuvalu, Tokelau și Nauru, prin intermediul unor acorduri din sectorul privat;

X. întrucât, cu toate acestea, pe lângă acordul în domeniul pescuitului încheiat cu Kiribati, UE a mai negociat astfel de acorduri cu anumite țări din Pacificul de Vest, fără ca aceste acorduri să intre în vigoare, având în vedere că acordul cu Statele Federate ale Microneziei nu a fost ratificat de către parlamentul acestei țări și că negocierile privind reînnoirea acordului cu Insulele Solomon sunt blocate din 2012;

Y. întrucât Comisia a finalizat evaluările prealabile cu Insulele Cook și Tuvalu în vederea inițierii negocierilor privind acordurile în domeniul pescuitului cu aceste țări și întrucât s‑au semnat memorandumurile de înțelegere corespunzătoare, ca o condiție prealabilă pentru solicitarea de mandate de negociere din partea Consiliului;

Z.  întrucât Serviciul European de Acțiune Externă nu a dispus până acum de personal responsabil de problemele din domeniul pescuitului în cadrul delegației sale din Fiji,

STRATEGIA GENERALĂ

1.        

1.  îndeamnă Comisia să asigure coerența tuturor politicilor comunitare care privesc regiunea Pacificului, astfel cum se solicită la articolul 208 din TFUE, în special în materie de pescuit, comerț și dezvoltare, și să consolideze potențialele sinergii, în scopul obținerii unui efect de multiplicare, prin care să crească la maximum efectele benefice atât pentru statele din regiunea Pacificului, cât și pentru statele membre ale UE, promovând, totodată, dimensiunea internațională, intensificând prezența strategică a UE, crescând vizibilitatea UE în Pacificul de Vest și Central și contribuind la exploatarea durabilă a resurselor din Pacific;

2.  consideră că în cadrul relațiilor viitoare, post-Cotonou, cu țările ACP din Pacific, strategia de pescuit ar trebui să aibă o abordare regională, care să consolideze poziția și rolul UE în regiunea Pacificului de Vest și Central;

3.  invită Comisia să se asigure că cel de-al 11-lea FED ia în considerare această strategie și reflectă posibilitatea de a crește procentul ajutorului sectorial destinat abordării nevoilor comunităților de pescari (inclusiv o creștere a contribuției acestora la securitatea alimentară locală) și de a dezvolta infrastructura piscicolă pentru debarcarea și procesarea capturilor, dat fiind faptul că pescuitul reprezintă una dintre principalele resurse economice din regiune;

4.  apreciază recenta recrutare de personal în cadrul Delegației UE în Fiji, responsabil în mod special de chestiunile din domeniul pescuitului, și speră că acest lucru va contribui la stabilirea unei legături permanente și specializate în domeniul pescuitului cu țările din regiune;

5.  solicită, în egală măsură, o mai bună coordonare și complementaritate cu ceilalți actori din regiune în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare, în conformitate cu Pactul de la Cairns din august 2009; salută organizarea celei de-a doua reuniuni ministeriale UE-PIF la 12 iunie 2012, care a consolidat dialogul politic UE-Pacific, în special în ceea ce privește pescuitul și dezvoltarea, asigurând astfel o mai mare eficiență a acțiunilor întreprinse în aceste domenii de UE și de țările din regiune;

6.  subliniază necesitatea ca flota pentru pescuit în larg să contribuie, în cooperare cu țările din Pacific, la diminuarea presiunii exercitate de pescuit asupra stocurilor de ton tropical, inclusiv prin reducerea considerabilă a nivelului mortalității în rândul puietului de ton obez, un stoc cu o importanță economică majoră în regiune, care, în prezent, este pescuit excesiv;

STRATEGIA ÎN DOMENIUL PESCUITULUI

A. Pe termen scurt:

7.  subliniază importanța stabilirii unei strategii în domeniul pescuitului pentru Pacificul de Vest și Central, dată fiind relevanța acestei regiuni în ceea ce privește pescuitul și importanța sa pentru flota Uniunii și pentru piața și industria de prelucrare a produselor piscicole din UE, precum și a asigurării certitudinii juridice pentru navele care își desfășoară activitatea în această regiune;

8.  constată că strategia UE de acces la resursele din ZEE ale țărilor din regiune prin intermediul unor acorduri de parteneriat în sectorul pescuitului nu a funcționat corect, excepție făcând cazul Kiribati, și consideră că revitalizarea și consolidarea acordurilor presupune un nou cadru de relații strânse și avantajoase între diversele părți implicate;

9.  consideră că o parte a problemelor se datorează faptului că UE a negociat fără succes acorduri cu țările din Pacificul de Vest, unde se regăsesc și ZEE ale Insulelor Solomon și ale Statelor Federate ale Microneziei, în loc să își orienteze eforturile spre Pacificul Central, zona tradițională de concentrare a activităților flotei comunitare de nave cu plase pungă;

10. salută în mod deosebit faptul că Comisia a finalizat evaluările prealabile cu Insulele Cook și Tuvalu în vederea inițierii negocierii de acorduri de parteneriat cu aceste țări în domeniul pescuitului și că s-au semnat memorandumurile de înțelegere corespunzătoare, o condiție prealabilă pentru solicitarea de mandate de negociere din partea Consiliului;

11. consideră că noua abordare în materie de negociere se adaptează mai bine abordării regionale solicitate în mod repetat de Parlament, în special cu privire la activitățile de pescuit de specii cu migrație extinsă; invită Comisia să asigure respectarea dispozițiilor WCPFC în cazul negocierilor cu părțile la Acordul de la Nauru și cu alte țări ACP din Pacific;

12. menționează că abordarea UE față de Pacific ar trebui să vizeze susținerea țărilor în curs de dezvoltare, în special a statelor mici insulare în curs de dezvoltare, în vederea obținerii unui procentaj mai mare din beneficiile obținute din exploatarea sustenabilă a stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești cu migrație extinsă și să contribuie la consolidarea eforturilor regionale de conservare și gestionare sustenabile ale rezervelor halieutice în cazul stocurilor menționate, astfel cum a solicitat Conferința de revizuire a UNFSA;

13. își arată îngrijorarea cu privire la existența pescuitului INN în zonă și, cu toate că recunoaște că au avut loc îmbunătățiri ale guvernanței în acest domeniu, consideră că nu s‑au făcut progrese suficiente, în special în ceea ce privește introducerea instrumentelor de bază pentru combaterea pescuitului INN;

14. invită Comisia să includă o referință explicită la Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 privind INN în dispozițiile APE negociate cu țările din Pacific;

15. invită statele ACP să continue să participe activ în cadrul ORGP și să informeze regulat societatea lor civilă și organizațiile socioprofesionale cu privire la deciziile luate în domeniul pescuitului;

B. Pe termen mediu și lung

12.

16. invită Comisia să prevadă posibilitatea adoptării unei strategii pe termen lung privind accesul flotei UE la ZEE ale țărilor din această zonă, bazate pe un acord-cadru regional între UE și țările din Pacificul de Vest și Central, negociat cu Agenția pentru pescuit a Forumului Pacificului (FFA) și bazat pe următoarele aspecte:

a)  acordul ar trebui să sublinieze modalitățile de acces pentru flota UE, care ulterior s-ar concretiza în acorduri bilaterale de colaborare în sectorul pescuitului cu țările implicate;

b)  în acord ar trebui să se stabilească un regim de guvernanță transparent care să garanteze, în special, combaterea pescuitului INN și să specifice instrumentele care ar trebui folosite, inclusiv Acordul privind măsurile de competența statului portului;

c)  acordul să fie bazat pe VDS, cu condiția să se adopte măsuri menite să garanteze transparența acesteia, să i se îmbunătățească eficacitatea și punerea sa în aplicare de către toate părțile implicate și să se asigure respectarea celor mai bune recomandări științifice disponibile;

d)  în cadrul negocierii acordului ar trebui analizate modalități de canalizare a ajutorului pentru dezvoltare prevăzut în FED pentru această zonă prin intermediul FFA, întrucât țările ACP din Pacific nu dispun de resursele umane și tehnice pentru a putea utiliza aceste fonduri în mod adecvat;

17. subliniază că, într-o ultimă etapă a acestui proces, ar trebui să se ajungă la o abordare exclusiv regională, respectiv la un acord multilateral de colaborare în sectorul pescuitului cu țările semnatare ale APE, care să permită accesul flotei comunitare la ZEE ale acestor țări;

18. recomandă Comisiei ca, la revizuirea Acordului de la Cotonou, să ia în considerare această strategie în domeniul pescuitului pentru regiunea Pacificului, precum și caracteristicile specifice statelor insulare;

19. subliniază necesitatea ca Parlamentul să fie implicat în mod corespunzător atât în procesul de pregătire și negociere, cât și în monitorizarea și evaluarea pe termen lung a funcționării acordurilor bilaterale, în conformitate cu dispozițiile TFUE; insistă ca Parlamentul să fie informat imediat și pe deplin, la fel ca în cazul Consiliului, pe parcursul tuturor etapelor procedurii legate de APP, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) și cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE; își reafirmă convingerea că Parlamentul ar trebui să fie reprezentat de observatori în cadrul reuniunilor comune ale comisiilor prevăzute de acordurile din domeniul pescuitului; insistă asupra faptului că la aceste reuniuni ar trebui să participe și observatori din partea societății civile, inclusiv reprezentanți din sectorul pescuitului ai UE și ai țărilor terțe;

20. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă.

• [1]  JO L 286, 29.10.2008, p. 1.
• [2]  Texte adoptate, P7_TA(2012)0461.
• [3]  JOIN (2012)0006.
• [4]  JO L 32, 4.2.2005, p. 1.
• [5]  JO L 224, 16.8.2006, p. 22.
• [6]  JO L 67, 6.3.2012, p. 3.
• [7]  JO L 67, 6.3.2012, p. 1.
• [8]  JO L 060, 5.3.2011, p. 2.
• [9]  (2000/483/CE) JO L 317, 15.12.2000, p. 3.
• [10]  JO L 78, 19.3.2008, p. 1.
• [11]  JO L 151, 6.6.2006.
• [12]  JO L 205, 7.8.2007, p. 3.
• [13]  JO L 190, 22.7.2010, p. 3.
• [14]  JO C 354, 17.11.2012, p. 1.

EXPUNERE DE MOTIVE

În acest raport se recomandă stabilirea unei strategii pe termen lung în domeniul pescuitului pentru regiunea Pacificului de Vest și Central, care să ia în considerare necesitatea coordonării politicilor UE cu scopul de a consolida posibilele sinergii, de a obține un efect de multiplicare prin care să crească la maximum maximizând efectele benefice atât pentru statele din Pacific, cât și pentru țările din UE și de a crește vizibilitatea UE în această regiune.

Pacificul este foarte bogat în pește, fiind locul cel mai important pentru pescuitul de specii cu migrație extinsă și, în special, de ton, aici realizându-se 80 % din capturile mondiale, îndeosebi în ceea ce privește Pacificul de Vest și Central, cu 49 % din totalul de capturi în 2010 și 52 % în 2011.

Țările ACP se grupează în șapte regiuni, dintre care cinci în Africa, una în Caraibe și una în Pacific. Regiunea Pacificului se compune din 15 state insulare: Insulele Cook, Timorul de Est, Fiji, Kiribati, Insulele Marshall, Statele Federate ale Microneziei, Nauru, Niue, Palaos, Papua-Noua Guinee, Samoa, Insulele Solomon, Tonga, Tuvalu și Vanuatu.

Acest raport se concentrează în principal pe Pacificul de Vest și Central, deoarece această zonă este foarte bogată în resurse piscicole și constituie o regiune de concentrare a pescuitului INN, este formată din state insulare care sunt în marea lor majoritate state ACP, face obiectul unei noi strategii comerciale a UE bazate pe APE și beneficiază de o parte importantă din fondurile alocate pentru dezvoltarea regiunii prin intermediul FED.

O viitoare strategie în domeniul pescuitului ar trebui, de asemenea, să fie legată de viitorul Acordului de la Cotonou. Majoritatea țărilor din Pacificul de Vest și Central sunt state insulare care fac parte din grupul țărilor ACP. Având în vedere modificările inevitabile ale acestui acord, această strategie în domeniul pescuitului ar trebui să facă parte din noua abordare a UE privind relațiile cu aceste țări. Majoritatea posibilelor scheme de raporturi dezbătute în prezent răspund unei abordări regionale. Obiectivele principale ale UE constau în promovarea unei dezvoltări socioeconomice în regiune, prin adaptarea la schimbările climatice și la politica comercială externă și, în același timp, în promovarea unei exploatări durabile a resurselor piscicole prin intermediul unui sistem transparent de gestionare.

Pescuitul:

Flota de nave cu plase pungă din Pacificul de Vest și Central a făcut obiectul unei creșteri importante, trecând de la 191 de nave cu plase pungă în anul 2003 la 268 în 2010, respectiv la 280 în 2012, ceea ce antrenează o creștere a efortului de pescuit și a capturilor. Aceste nave sunt în special asiatice și ale statelor insulare. Din 1999, flota de nave cu plase pungă a UE din această regiune numără numai patru nave, adică 2% din totalul navelor cu plasă pungă care își desfășoară activitatea aici, iar capturile lor reprezintă 7% din totalul capturilor navelor cu plasă pungă din zonă.

Trebuie să subliniem existența în Pacific a trei organizații regionale de gestionare a pescuitului:

a)   Comisia interamericană pentru tonul tropical (IATTC), care acoperă zona Pacificului de Est din SUA până în Chile. Această organizație este responsabilă de conservarea și gestionarea activităților de pescuit de ton, având, în același timp, și responsabilități în ceea ce privește aplicarea Programului internațional pentru conservarea delfinilor (PICD). UE este membru cu drepturi depline din 7 iunie 2006. În apele IATTC operează 30 de nave comunitare (5 cu plase pungă și 25 cu paragat).

b)  Comisia pentru pescuitul în Pacificul de Vest și Central (WCPFC), ale cărei activități sunt, de asemenea, consacrate conservării și gestionării tonului și a altor specii cu migrațiune extinsă. Convenția a intrat în vigoare în 2004. Flota comunitară care activează în virtutea acestei Convenții este formată din 4 nave cu plase pungă și 14 nave cu paragat.

c)  Organizația regională de gestionare a pescuitului în Pacificul de Sud (SPRFMO), care gestionează specii pelagice, în special stavrid negru și calmari, precum și câteva specii demersale, precum pionul portocaliu, merluciul patagonian, plătica de mare și specii de caproide. Este cea mai recentă organizație, dat fiind că respectiva convenție a intrat în vigoare la 24 august 2012, UE fiind membru fondator. În această zonă activează 8 traulere pelagice din Țările de Jos, Germania și Lituania, destinate pescuitului de stavrid negru.

În ceea ce privește acordurile de parteneriat din domeniul pescuitului, UE a semnat acorduri cu Kiribati, Insulele Solomon și Statele Federate ale Microneziei. Acesta din urmă nu a fost pus în aplicare, deși UE plătise deja prima tranșă din compensația financiară, iar proprietarii de nave achitaseră contribuția pentru licențe. Negocierile cu Insulele Solomon sunt într-un punct mort, drept pentru care este în vigoare doar acordul cu Kiribati, în prezent în curs de renegociere. În ceea ce privește perspectivele privind eventualele noi acorduri, DG MARE a semnat un memorandum de înțelegere cu Insulele Cook în mai 2012 și un altul cu Tuvalu în luna iunie a aceluiași an. Recent, s-au publicat studiile de evaluare ex ante pentru ambele țări, motiv pentru care Comisia poate solicita Consiliului un mandat de negociere pentru viitoare acorduri de parteneriat.

În cadrul WCPFC, doar 20 % din ape sunt ape internaționale, motiv pentru care accesul la ZEE este foarte important pentru flota comunitară. În ceea ce privește capturile, doar 5 % se realizează în ape internaționale, dat fiind că o mare parte a acestora au fost închise pentru pescuit.

Pe lângă acordul cu Kiribati, flota UE și-a manifestat interesul față de posibilitatea de a încheia acorduri cu Tokelau, Nauru, Tuvalu și Insulele Cook, dat fiind că ZEE ale acestora sunt adiacente apelor internaționale în care ea activează și datorită proximității față de fabricile de prelucrare din America de Sud.

Această zonă se caracterizează printr-o tradiție asociativă regională care include și domeniul pescuitului. Cele două organizații subregionale principale sunt Forumul Insulelor din Pacific, la care ține Agenția pentru pescuit a Forumului insulelor din Pacific (FFA) și organizația statelor părți la Acordul de la Nauru (PNA).

Obiectivul FFA este promovarea unui pescuit durabil al tonului în regiunea Pacificului de Vest și Central. PNA este un acord subregional între Statele Federate ale Microneziei, Kiribati, Insulele Marshall, Nauru, Palaos, Papua-Noua Guinee, Insulele Solomon și Tuvalu, care are drept principal obiectiv gestionarea resurselor de ton în ZEE ale acestora.

Există un precedent al unui acord regional sub forma unui acord multilateral încheiat de țările din regiune cu SUA , care este în vigoare din 1988. Acest acord a fost semnat cu FFA și reînnoit în 2003 pentru perioada 2003-2013 și autorizează activitatea în domeniul pescuitului a 55 de nave cu plase pungă, în schimbul unei compensații financiare în valoare de 14 milioane de dolari pe an, la care se adaugă taxele plătite de proprietarii de nave, în valoare de încă 4 milioane. Acordul este în curs de prelungire și ar trebui să permită unui număr de 40-45 de nave cu plase pungă să pescuiască timp de 8 000 de zile de pescuit la un cost de aproximativ 60 de milioane de dolari americani.

VDS este un instrument folosit de țările PNA în vederea gestionării efortului de pescuit și constă într-un sistem de alocare de zile de pescuit în ZEE ale acestor țări la un preț minim de 6 000 de dolari pe barcă și pe zi de pescuit. Acest sistem a intrat în vigoare în decembrie 2007. Obiectivul acestui acord este de a crește la maximum venitul obținut din activitățile de pescuit de statele insulare. De asemenea, acesta ar trebui să limiteze și să reducă capturile de ton și să asigure respectarea recomandărilor WCPFC privind reducerea efortului de pescuit al flotei cu plase pungă. Dat fiind că nu au fost atinse obiectivele preconizate, precum reducerea efortului de pescuit cu 30 %, a fost necesară o redefinire a măsurilor de gestionare și conservare ale WCPFC.

Acest sistem este afectată de lipsa de transparență și de rezultate slabe în ceea ce privește realizarea obiectivelor, dat fiind că reducerile au fost întotdeauna depășite cu mult. Conform statisticilor WCPFC, pentru anul 2008, zilele de pescuit care ar fi trebuit alocate se ridică la 35 738, dar au fost alocate 38 120 de zile, în 2010 s-au fixat 40 732 de zile, dar s-au alocat 49 614 ,ceea ce presupune o depășire cu 22 %, iar în anul 2011, la un obiectiv de 35 136 de zile, s-au alocat 54 685 de zile, ceea ce presupune o depășire cu 56 %.

 

Comerțul:

Capturile mondiale de ton se mențin stabile la aproximativ 4,2 milioane de tone și nu se prevăd creșteri considerabile. În proporție de 80 %, tonul se consumă în conservă. Doar 8 % din producția mondială de conserve se realizează în UE, ceea ce înseamnă că 92 % se fabrică în țări terțe, majoritatea în curs de dezvoltare. Întrucât piața de ton este foarte sensibilă la variațiile de preț de pe piața mondială, orice concesie făcută unor țări terțe ar putea avea un impact important asupra altor țări care beneficiază de concesii tarifare.

DG TRADE a negociat un Acord interimar de parteneriat (AIP) cu Papua-Noua Guinee și Fiji care prevede o nouă abordare a relațiilor comerciale între țările ACP și UE, în scopul adaptării sistemului de preferințe vamale rezultat în urma Acordului de la Cotonou la orientările OMC. AIP a intrat în vigoare cu titlu provizoriu în decembrie 2009. PE l-a ratificat în ianuarie 2011, iar Consiliul în luna februarie a aceluiași an. Parlamentul din Papua-Noua Guinee a ratificat AIP în mai 2011, în timp ce Fiji încă nu l-a pus în aplicare.

UE folosește concesiile tarifare ca instrument de favorizare a dezvoltării economice a țărilor terțe. În general, pentru a obține acest tip de tratament tarifar preferențial, produsele trebuie să provină din țara beneficiară, conform regulilor de origine.

Articolul 1 din AIP definește ca obiective îmbunătățirea accesului la piețe, promovarea unei dezvoltări durabile și stabilirea unei zone de liber schimb. În acest acord, UE a acordat o derogare de la regulile de origine pentru conservele și fileul de ton. Derogarea a fost acordată fără a se ține cont de posibilul impact pe care această măsură îl putea avea nu doar asupra industriei europene de prelucrare, ci, în special, asupra acestei industrii din unele țări terțe, inclusiv din țările ACP. Acest aspect s-a precizat deja în avizul Comisiei pentru pescuit referitor la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea unui acord interimar de parteneriat între Comunitatea Europeană și Statele din Pacific[1].

În prezent, DG TRADE negociază cu țările ACP din Pacific un acord de parteneriat economic care să înlocuiască acordul interimar. Scopul este ca APE să cuprindă toate țările ACP din regiune și să includă, de asemenea, și comerțul de servicii. În cadrul acestor negocieri, capitolul privind pescuitul este unul dintre cele mai controversate. Țările ACP solicită o derogare de la regulile de origine pentru toate produsele de pescuit, inclusiv pentru peștele proaspăt și cel congelat. Pe de altă parte, UE a solicitat să se includă o bună guvernanță în domeniul pescuitului pentru a garanta dezvoltarea durabilă a pescuitului și să se permită flotei comunitare accesul la resurse.

Acest interes disproporțional față de pescuit pare paradoxal dat fiind că, pe termen scurt, doar Papua-Noua Guinee poate beneficia de derogări de la regulile de origine, date fiind dificultățile de exportare în UE din cauza distanței, a lipsei unor economii de scară și a costului mare de producție datorat, între altele, prețului energiei electrice. Toate acestea reduc competitivitatea acestei țări față de alte puteri din industria conservelor, precum Thailanda. Dacă UE ar încheia un acord de liber schimb cu această țară, iar conservele de ton ar fi incluse în tariful zero, s-ar distruge posibilitățile de dezvoltare a industriei de conserve din statele insulare din Pacific.

Una din posibilele explicații ale acestui interes paradoxal de a include pescuitul în APE ar putea fi faptul că astfel s-ar putea eluda Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului INN, în special din moment ce anumite țări precum Vanuatu și Insulele Fiji au fost notificate de Comisia cu privire la posibilitatea de a fi identificare ca țări terțe necooperante în sensul acestui Regulament. Procedura este în curs de desfășurare, iar în cazul în care aceste țări ar fi declarate țări necooperante, li s-ar interzice exporturile în UE. Și alte țări din zonă sunt cercetate, ceea ce creează o imagine a problemelor cauzate de lipsa unei gestionări transparente și durabile a pescuitului în această regiune.

În vederea limitării riscurilor inerente extinderii derogării de la regulile de origine, trebuie obținute garanții pentru ca produsele provenite din pescuitul INN să nu beneficieze de această derogare, să se consolideze măsurile de combatere a pescuitului INN și să se îmbunătățească schema VDS, deoarece durabilitatea pescuitului ar trebui să primeze în fața profitului de natură financiară. În plus, trebuie asigurat accesul la resursele din ZEE ale acestor țări, în schimbul acordării acestei derogări, ca o formă de compensare a sectorului pescuitului din UE.

Politica de dezvoltare:

UE a fost, în perioada 2006-2011 cel de-al doilea donator de ajutoare pentru dezvoltare din regiunea Pacificului de Vest și Central, situându-se doar în urma Australiei.

Țările din Pacific primesc aproximativ 745 de milioane de euro prin cel de-al 10-lea FED (2008-2013), inclusiv 74 de milioane de euro pentru țările și teritoriile de peste mări. Din această sumă, doar 17,2 milioane de euro au fost destinate sprijinirii sectorului pescuitului (puțin peste 2 % din fondurile totale).

Aceste 17,2 milioane de euro au fost destinate proiectelor regionale din domeniul pescuitului: 8,2 milioane de euro pentru DEVFISH II (Dezvoltarea pescuitului durabil de ton) și 9 milioane de euro pentru SCICOFish, pentru sprijin științific în vederea gestionării activităților de pescuit costiere și oceanice.

Procentul de ajutor pentru dezvoltare destinat pescuitului este foarte redus comparativ cu totalul ajutorului acordat acestei regiuni. Ajutorul se alocă aproape în totalitate la nivel regional, sub coordonarea Secretariatului Comunității Pacificului (SPC), care este furnizorul de servicii științifice al WCPFC și al FFA, în vederea evaluării stocurilor de ton, a formării de observatori și a îmbunătățirii supravegherii activităților din domeniul pescuitului. Totuși, nu se alocă ajutoare la nivel național sau local pentru modernizarea sau crearea de noi infrastructuri de pescuit, care reprezintă o carență cronică în zonă.

• [1]  A7-0365/2010.

AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare (23.1.2013)

destinat Comisiei pentru pescuit

Pentru o strategie globală a Uniunii în domeniul pescuitului în regiunea Pacificului

(2012/2235(INI))

Raportor pentru aviz: Maurice Ponga

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru pescuit, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază că, în regiunea Pacificului, 15 state ACP întrețin relații privilegiate cu Uniunea Europeană în temeiul acordului de la Cotonou și că, în aceste state, sectorul pescuitului, inclusiv sectoarele pescuitului de coastă și pescuitului în larg, al prelucrării și al acvaculturii, joacă un rol fundamental în ceea ce privește securitatea alimentară și dezvoltarea economică și socială;

2.  subliniază că este necesar ca politicile UE să fie coerente cu obiectivele de dezvoltare, astfel cum se prevede la articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; solicită Comisiei să se asigure că măsurile luate în domeniul pescuitului din Pacific respectă dimensiunea externă a politicii comune în domeniul pescuitului și comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant intitulată „Către un parteneriat reînnoit pentru dezvoltarea UE/Pacific”[1], garantând o exploatare responsabilă și durabilă a resurselor de pescuit, contribuind, totodată, la realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului și răspunzând la provocările de mediu din regiune; susține cu convingere propunerea Comisiei și a Înaltului Reprezentant care vizează transformarea țărilor și teritoriilor de peste mări din Pacific în catalizatori ai unei creșteri durabile și favorabile incluziunii și dezvoltării umane în regiune, inclusiv în sectorul pescuitului;

3.  solicită Comisiei să promoveze cooperarea regională și subregională și să se asigure că politicile UE în domeniul pescuitului sunt compatibile cu tratatele și acordurile regionale existente, inclusiv cu Acordul de la Nauru și protocoalele sale de punere în aplicare;

4.  subliniază necesitatea ca flota pentru pescuit în larg să contribuie, în cooperare cu țările din Pacific, la diminuarea presiunii exercitate de pescuit asupra stocurilor de ton tropical, inclusiv prin reducerea considerabilă a nivelului mortalității în rândul puietului de ton obez, un stoc cu o importanță economică majoră în regiune, care, în prezent, este pescuit excesiv;

5.  regretă absența unei abordări regionale privind pescuitul pentru regiunea Pacificului, care să țină seama de mobilitatea resurselor halieutice, în pofida faptului că multe state din regiune și-au exprimat expres dorința în acest sens; invită Comisia să ia măsuri în vederea aplicării unui cadru general de bună guvernanță pentru pescuit la nivel regional, în special prin consolidarea cooperării cu țările din Pacific la nivel bilateral, regional și prin organizațiile regionale de gestionare a pescuitului competente;

6.  insistă asupra necesității de coordonare a diferitelor acțiuni întreprinse de Uniune în regiune, în special în ceea ce privește sprijinul adus sectorului pescuitului prin intermediul FED, ICD și facilității de investiții pentru Pacific și fondurile prevăzute pentru sprijinul sectorial în AOD, încheiat în acest moment;

7.  invită, în egală măsură, la o mai bună coordonare și complementaritate cu ceilalți actori din regiune în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare, în conformitate cu Pactul de la Cairns din august 2009; salută cea de-a doua reuniune ministerială UE-PIF din 12 iunie, care consolidează dialogul politic UE-Pacific, în special în ceea ce privește pescuitul și dezvoltarea, și asigură astfel o mai mare eficiență a acțiunilor întreprinse în aceste domenii de Uniune și de țările din regiune;

8.  solicită Comisiei să promoveze pe lângă organizațiile regionale de gestionare a pescuitului competente, în special WCPFC și SPRFMO, precum și CPS și Agenția pentru pescuit (FFA), un pescuit durabil, intensificând lupta împotriva pescuitului INN, și să sprijine comitetele științifice pentru ca acestea să obțină informații pertinente cu privire la stocurile de pești disponibile;

9.  invită statele ACP să continue să participe activ în cadrul organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului și să informeze regulat societatea lor civilă și organizațiile socioprofesionale cu privire la deciziile luate în domeniul pescuitului.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	22.1.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	24 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Thijs Berman, Michael Cashman, Corina Crețu, Véronique De Keyser, Nirj Deva, Leonidas Donskis, Charles Goerens, Filip Kaczmarek, Miguel Angel Martínez Martínez, Gay Mitchell, Norbert Neuser, Bill Newton Dunn, Maurice Ponga, Birgit Schnieber-Jastram, Michèle Striffler, Alf Svensson, Keith Taylor, Eleni Theocharous, Patrice Tirolien, Anna Záborská, Iva Zanicchi
Membri supleanți prezenți la votul final	Enrique Guerrero Salom, Gesine Meissner, Judith Sargentini

• [1]  JOIN(2012)0006, 21 martie 2012.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	18.9.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	21 1 0
Membri titulari prezenți la votul final	John Stuart Agnew, Kriton Arsenis, Alain Cadec, Carmen Fraga Estévez, Dolores García-Hierro Caraballo, Marek Józef Gróbarczyk, Ian Hudghton, Iliana Malinova Iotova, Werner Kuhn, Isabella Lövin, Gabriel Mato Adrover, Guido Milana, Maria do Céu Patrăo Neves, Ulrike Rodust, Struan Stevenson, Isabelle Thomas, Nils Torvalds, Jarosław Leszek Wałęsa
Membri supleanți prezenți la votul final	Jean-Paul Besset, Izaskun Bilbao Barandica, Gesine Meissner, Jens Nilsson, Antolín Sánchez Presedo
Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final	Esther Herranz García, Juan Andrés Naranjo Escobar