RAPORT referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Legislația europeană comună în materie de vânzare

24.9.2013 - (COM(2011)0635 – C7‑0329/2011 – 2011/0284(COD)) - ***I

Comisia pentru afaceri juridice
Raportori: Klaus-Heiner Lehne, Luigi Berlinguer
Raportori pentru aviz (*):
Evelyne Gebhardt, Hans-Peter Mayer, Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor
(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Legislația europeană comună în materie de vânzare

(COM(2011)0635 – C7‑0329/2011 – 2011/0284(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0635),

–   având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0329/2011),

–   având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere avizele motivate, prezentate de Consiliul Federal al Austriei, Senatul Belgiei, de Bundestag-ul Republicii Federale Germania și Camera Lorzilor a Regatului Unit în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se afirmă că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–   având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 29 martie 2012[1],

–   având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0301/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul  1 Propunere de regulament Considerentul 8
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(8) Pentru a depăși aceste obstacole create de legislația în materie contractuală, părțile ar trebui să aibă posibilitatea să convină asupra unui set unitar de norme în materie contractuală care să reglementeze raporturile lor contractuale, care să aibă un înțeles și o interpretare unitare în toate statele membre, respectiv o Legislație comună în materie de vânzare. Aceasta ar trebui să reprezinte o opțiune suplimentară care să sporească posibilitățile de alegere aflate la dispoziția părților și să se poată recurge la aceasta ori de câte ori este considerată, de comun acord, utilă pentru a facilita în mod real comerțul transfrontalier și a reduce costurile de tranzacționare și de oportunitate, precum și alte obstacole generate de legislația în materie contractuală în ceea ce privește comerțul transfrontalier. Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să constituie baza raporturilor contractuale doar în cazul în care părțile decis de comun acord acest lucru.	(8) Obstacolele legate de dreptul contractual îi împiedică pe consumatori și comercianți să valorifice pe deplin potențialul pieței interne și au o importanță deosebită în domeniul vânzărilor la distanță, care ar trebui să reprezinte unul dintre rezultatele concrete ale pieței interne. În special dimensiunea digitală a pieței interne capătă un rol esențial atât pentru consumatori, cât și pentru comercianți, deoarece consumatorii fac din ce în ce mai multe achiziții pe internet, iar numărul comercianților care vând online crește și el din ce în ce mai mult. Având în vedere faptul că mijloacele de comunicare și de tehnologie a informației se dezvoltă constant și devin din ce în ce mai accesibile, potențialul de creștere al vânzărilor pe internet este foarte ridicat. Având în vedere această situație și pentru a depăși astfel de obstacole create de legislația în materie contractuală, părțile ar trebui să aibă posibilitatea să convină asupra unui set unitar de norme în materie contractuală care să reglementeze contractele la distanță, și mai ales pe cele online, pe care aceștia le încheie, care să aibă un înțeles și o interpretare unitare în toate statele membre, respectiv o Legislație europeană comună în materie de vânzare. Aceasta ar trebui să reprezinte o opțiune suplimentară pentru vânzările la distanță și, mai ales, pe internet, care să sporească posibilitățile de alegere aflate la dispoziția părților și să se poată recurge la aceasta ori de câte ori este considerată, de comun acord, utilă pentru a facilita în mod real comerțul transfrontalier și a reduce costurile de tranzacționare și de oportunitate, precum și alte obstacole generate de legislația în materie contractuală în ceea ce privește comerțul transfrontalier. Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să constituie baza raporturilor contractuale doar în cazul în care părțile decis de comun acord acest lucru.
Justificare
Modificările aduse considerentului reflectă propunerile de modificare a domeniului de aplicare material al Legislației europene comune în materie de vânzare. Legislația europeană comună în materie de vânzare, ca set de norme la nivelul UE, reprezintă instrumentul ideal pentru comerțul la distanță, mai ales pentru cel online, un domeniu care se dezvoltă rapid în cadrul pieței interne.
Amendamentul  2 Propunere de regulament Considerentul 9
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(9) Prezentul regulament instituie o legislație europeană comună în materie de vânzare. Acesta armonizează legislațiile în materie contractuală ale statelor membre nu prin impunerea revizuirii legislației contractuale adoptate anterior, ci prin crearea în cadrul dreptului național al fiecărui stat membru a unui secund cadru juridic contractual pentru contractele care fac obiectul de aplicare al acestuia. Acest secund cadru este identic pe întreg teritoriul UE și există în paralel cu dispozițiile naționale deja adoptate din legislația contractuală. Legislația europeană comună în materie de vânzare se va aplica unui contract transfrontalier doar pe baze voluntare, în temeiul unui acord expres al părților.	(9) Prezentul regulament instituie o legislație europeană comună în materie de vânzare pentru contractele la distanță și în special pentru contractele online. Acesta apropie legislațiile în materie contractuală ale statelor membre nu prin impunerea revizuirii primului regim național de drept contractual, ci prin crearea unui al doilea regim de drept contractual pentru contractele care fac obiectul său de aplicare. Acest al doilea regim cu aplicabilitate directă ar trebui să fie parte integrantă din ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul statelor membre. În cadrul ordinii juridice respective, în locul primului regim național de drept contractual ar trebui să se aplice legislația europeană comună în materie de vânzare, în măsura în care o permite sfera sa de aplicare și acolo unde părțile au convenit să o aplice. Aceasta ar trebui să fie identică pe întreg teritoriul Uniunii și să existe în paralel cu dispozițiile de drept contractul național deja adoptate. Legislația europeană comună în materie de vânzare se va aplica unui contract transfrontalier doar pe baze voluntare, în temeiul unui acord expres al părților.
Amendamentul  3 Propunere de regulament Considerentul 10
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(10) Acordul de a aplica Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să fie o opțiune exercitată în virtutea dreptului național respectiv aplicabil în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 593/2008 sau, în ceea ce privește obligațiile de furnizare a informațiile precontractuale, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale [Regulamentul (CE) nr. 864/2007] sau orice altă normă privind conflictul de legi. Prin urmare, acordul de aplicare a Legislației europene comune în materie de vânzare nu ar trebui să reprezinte și nu ar trebui să fie confundat cu o alegere a legislației aplicabile în sensul normelor privind conflictul de legi și nu ar trebui să aducă atingere acestor norme. Prin urmare, prezentul regulament nu va afecta aplicarea normelor în vigoare privind conflictul de legi.	(10) Acordul de a aplica Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să fie o opțiune exercitată în virtutea ordinii juridice naționale respective în privința căreia s-a stabilit că este legea aplicabilă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 593/2008 sau, în ceea ce privește obligațiile de furnizare a informațiilor precontractuale, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale [Regulamentul (CE) nr. 864/2007] sau orice altă normă privind conflictul de legi. Acordul de aplicare a Legislației europene comune în materie de vânzare duce la alegerea unuia dintre două regimuri diferite din cadrul aceleiași ordini juridice naționale. Prin urmare, această alegere nu reprezintă o alegere între două ordini juridice naționale în sensul normelor privind conflictul de legi, nu ar trebui să aducă atingere acestor norme și nu ar trebui să fie confundată cu o astfel de alegere. Prin urmare, prezentul regulament nu va afecta aplicarea normelor în vigoare privind conflictul de legi, precum cele din Regulamentul (CE) nr. 593/2008.
Justificare
Modificările aduse considerentului vizează clarificarea legăturii dintre Legislația europeană comună în materie de vânzare și Regulamentul Roma I.
Amendamentul  4 Propunere de regulament Considerentul 11
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(11) Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să conțină un set complet de norme imperative armonizate integral în domeniul protecției consumatorilor. În conformitate cu articolul 114 alineatul (3) din Tratat, aceste norme ar trebui să garanteze un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în vederea consolidării încrederii acestora în Legislația europeană comună în materie de vânzare și, astfel, să îi stimuleze să încheie contracte transfrontaliere pe această bază. Aceste norme ar trebui să mențină sau să îmbunătățească nivelul de protecție de care se bucură consumatorii în temeiul legislației actuale a Uniunii privind protecția consumatorilor.	(11) Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să conțină un set complet de norme imperative uniforme în domeniul protecției consumatorilor. În conformitate cu articolul 114 alineatul (3) din Tratat, aceste norme ar trebui să garanteze un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în vederea consolidării încrederii acestora în Legislația europeană comună în materie de vânzare și, astfel, să îi stimuleze să încheie contracte transfrontaliere pe această bază. Aceste norme ar trebui să mențină sau să îmbunătățească nivelul de protecție de care se bucură consumatorii în temeiul legislației actuale a Uniunii privind protecția consumatorilor. Mai mult, adoptarea prezentului regulament nu ar trebui să împiedice revizuirea Directivei privind drepturile consumatorilor, pentru a asigura un nivel maxim de armonizare a protecției consumatorilor în statele membre.
Justificare
După cum au pretins în mod constant asociațiile de consumatori, o revizuire a Directivei privind drepturile consumatorilor ar trebui să rămână obiectivul necondiționat în vederea asigurării celui mai ridicat nivel de armonizare a protecției consumatorilor în toate statele membre.
Amendamentul  5 Propunere de regulament Considerentul 11 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(11a) Definiția consumatorului ar trebui să includă persoanele fizice care acționează în afara activității lor comerciale, a afacerii, a meseriei sau a profesiei lor. Cu toate acestea, în cazul contractelor cu dublu scop, când contractul este încheiat în scopuri parțial circumscrise activității comerciale și parțial aflate în afara acesteia, și dacă scopul comercial este într-atât de limitat, încât nu are o pondere predominantă în contextul general al contractului, respectiva persoană trebuie să fie, și ea, considerată drept un consumator. Pentru a stabili dacă o persoană fizică acționează în scopuri care se încadrează total sau parțial în activitatea sa comercială, industrială, meșteșugărească sau profesională ar trebui să se ia în considerație modul în care persoana respectivă se comportă în raport cu partea contractantă;
Amendamentul  6 Propunere de regulament Considerentul 12
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(12) Întrucât Legislația europeană comună în materie de vânzare conține un set complet de norme imperative armonizate integral în domeniul protecției consumatorilor nu vor exista discrepanțe între legislațiile statelor membre în acest domeniu în cazul în care părțile au optat pentru aplicarea acesteia. Prin urmare, articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008, care pornește de la premisa existenței unor niveluri diferite de protecție a consumatorilor în statele membre, nu are importanță practică în ceea ce privește aspectele care fac obiectul Legislației europene comune în materie de vânzare.	(12) Odată ce consimțământul de a aplica Legislația europeană comună în materie de vânzare a fost exprimat în mod valabil, doar Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să reglementeze materiile care intră în domeniul său de aplicare. Întrucât Legislația europeană comună în materie de vânzare conține un set complet de norme uniforme în domeniul protecției consumatorilor nu vor exista discrepanțe între legislațiile statelor membre în acest domeniu în cazul în care părțile au optat pentru aplicarea acesteia. Prin urmare, articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008, care pornește de la premisa existenței unor niveluri diferite de protecție a consumatorilor în statele membre, nu are importanță practică în ceea ce privește aspectele care fac obiectul Legislației europene comune în materie de vânzare, deoarece s-ar ajunge la o comparație între dispozițiile obligatorii ale unui al doilea regim în materie de drept contractual și ale unui alt regim identic.
Justificare
Modificările aduse considerentului vizează clarificarea legăturii dintre Legislația europeană comună în materie de vânzare și Regulamentul Roma I.
Amendamentul  7 Propunere de regulament Considerentul 13
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(13) Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să fie aplicabilă contractelor transfrontaliere, deoarece, în acest context, disparitățile dintre legislațiile naționale generează complicații și costuri suplimentare și descurajează părțile să inițieze relații contractuale. Natura transfrontalieră a unui contract ar trebui să fie evaluată în funcție de reședința obișnuită a părților în contractele între întreprinderi. Într-un contract dintre o întreprindere și un consumator, cerința caracterului transfrontalier al contractului este respectată atunci când adresa generală precizată de consumator, sau adresa de livrare a bunurilor ori adresa de facturare indicată de consumator este situată într-un stat membru, însă în afara statului unde comerciantul își are locul de reședință obișnuit.	(13) Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să fie aplicabilă contractelor transfrontaliere, deoarece, în acest context, disparitățile dintre legislațiile naționale generează complicații și costuri suplimentare și descurajează părțile să inițieze relații contractuale, iar comerțul la distanță, în special comerțul online, are un potențial ridicat. Natura transfrontalieră a unui contract ar trebui să fie evaluată în funcție de reședința obișnuită a părților în contractele între întreprinderi. Într-un contract dintre o întreprindere și un consumator, cerința caracterului transfrontalier al contractului este respectată atunci când adresa generală precizată de consumator, sau adresa de livrare a bunurilor ori adresa de facturare indicată de consumator este situată într-un stat membru, însă în afara statului unde comerciantul își are locul de reședință obișnuit.
Amendamentul  8 Propunere de regulament Considerentul 17 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(17a) Cloud computingul se dezvoltă rapid și are un potențial de creștere ridicat. Legislația europeană comună în materie de vânzare pune la dispoziție un set uniform de norme adaptate la furnizarea la distanță și în special la furnizarea online a conținutului digital și a serviciilor conexe. Aceste norme ar trebui să se poată aplica și în cazul în care conținutul digital sau serviciile conexe sunt furnizate prin folosirea unui cloud, în special în cazul în care conținutul digital poate fi descărcat din cloudul vânzătorului sau stocat în regim temporar în cloudul furnizorului.
Justificare
Noul considerent este propus pentru a clarifica ce contracte de cloud computing fac obiectul Legislației europene comune în materie de vânzare. Legislația europeană comună în materie de vânzare se referă la contractele de cloud computing similare contractelor de vânzare, precum și la anumite contracte de prestări de servicii conexe, în special în cazul în care conținutul digital poate fi descărcat din cloudul vânzătorului sau stocat în regim temporar în cloudul furnizorului.
Amendamentul  9 Propunere de regulament Considerentul 18
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(18) Conținutul digital este adesea furnizat nu în schimbul unui preț, ci în combinație cu mărfuri sau servicii plătite separat, implicând considerente nepecuniare, cum ar fi oferirea de acces la datele cu caracter personal sau accesul gratuit, în cadrul unei strategii de marketing (pe baza așteptării că, într-o fază ulterioară, consumatorul va cumpăra produse cu conținut digital suplimentare sau mai complexe). Ținând seama de această structură specifică de piață și de faptul că defectele conținutului digital oferit pot dăuna intereselor economice ale consumatorilor indiferent de condițiile în care au fost furnizate, aplicabilitatea Legislației europene comune în materie de vânzare nu ar trebui să depindă de criteriul existenței obligației de plată a unui preț pentru conținutul digital specific în cauză.	(18) Conținutul digital este adesea furnizat nu în schimbul unui preț, ci în combinație cu mărfuri sau servicii plătite separat, implicând considerente nepecuniare, cum ar fi oferirea de acces la datele cu caracter personal sau accesul gratuit, în cadrul unei strategii de marketing (pe baza așteptării că, într-o fază ulterioară, consumatorul va cumpăra produse cu conținut digital suplimentare sau mai complexe). Ținând seama de această structură specifică de piață și de faptul că defectele conținutului digital oferit pot dăuna intereselor economice ale consumatorilor indiferent de condițiile în care au fost furnizate, aplicabilitatea Legislației europene comune în materie de vânzare nu ar trebui să depindă de criteriul existenței obligației de plată a unui preț pentru conținutul digital specific în cauză. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, măsurile reparatorii luate de cumpărător ar trebui să se limiteze la daune. Pe de altă parte, cumpărătorul ar trebui să poată recurge la întreaga gamă de măsuri reparatorii, cu excepția reducerii prețului, chiar dacă nu este obligat să plătească un preț pentru furnizarea conținutului digital, cu condiția să fi oferit o contraprestație, precum furnizarea unor date cu caracter personal sau a altui beneficiu cu valoare comercială pentru furnizor, care să fie egal cu plata prețului, având în vedere că în astfel de cazuri conținutul digital nu este furnizat cu adevărat gratuit.
Justificare
Modificările aduse considerentului reflectă propunerile de modificare a dispozițiilor privind furnizarea conținutului digital nu în schimbul plății unui preț. Pare rezonabil să se permită cumpărătorului care nu plătește bani, dar oferă o altă contraprestație, precum furnizarea unor date cu caracter personal sau a altui beneficiu, să recurgă la întreaga gamă de măsuri reparatorii, cu excepția reducerii prețului (care nu se aplică deoarece nu a fost plătit niciun preț).
Amendamentul  10 Propunere de regulament Considerentul 19
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(19) În vederea maximizării valorii adăugate a Legislației europene comune în materie de vânzare, domeniul său material de aplicare ar trebui să includă, de asemenea, anumite servicii furnizate de vânzător care sunt direct și strâns legate de anumite bunuri sau conținut digital furnizat pe baza Legislației europene comune în materie de vânzare, și care, în practică, sunt deseori combinate în cadrul aceluiași contract sau în contracte legate, în special repararea, întreținerea sau instalarea bunurilor sau a conținutului digital.	(19) În vederea maximizării valorii adăugate a Legislației europene comune în materie de vânzare, domeniul său material de aplicare ar trebui să includă, de asemenea, anumite servicii furnizate de vânzător care sunt direct și strâns legate de anumite bunuri sau conținut digital furnizat pe baza Legislației europene comune în materie de vânzare, și care, în practică, sunt deseori combinate în cadrul aceluiași contract sau în contracte legate, în special repararea, întreținerea sau instalarea bunurilor sau a conținutului digital sau stocarea în regim temporar a conținutului digital în cloudul furnizorului.
Justificare
Textul adăugat considerentului clarifică relevanța Legislației europene comune în materie de vânzare pentru cloud computing, în special faptul că serviciile conexe includ serviciile de stocare.
Amendamentul  11 Propunere de regulament Considerentul 19 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(19a) Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi, de asemenea, aplicată unui contract care este asociat cu un alt contract încheiat între anumite părți care nu sunt părți ale contractului de vânzare pentru furnizarea de conținuturi digitale sau cu un contract de servicii conex. Contractul conex este reglementat de legislația națională în cauză, care este aplicabilă în temeiul normei conflictuale pertinente. Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată, de asemenea, în cazul contractelor care includ orice alt element în afară de vânzarea de bunuri, furnizarea de conținut digital sau stipularea unor contracte accesorii, cu condiția ca respectivele elemente să fie divizibile și să li se poată atribui o parte din preț.
Amendamentul  12 Propunere de regulament Considerentul 22
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(22) Acordul între părțile contractante este indispensabil pentru aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare. Acesta ar trebui să facă obiectul unor cerințe stricte în cazul tranzacțiilor între întreprinderi și consumatori. Deoarece în practică, de obicei, comerciantul va fi cel care va propune aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare, consumatorii trebuie să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la faptul că își dau acordul de a aplica norme diferite de cele ale legislației lor naționale preexistente. Prin urmare, acordul consumatorului de a aplica Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să fie admisibil numai dacă este exprimat sub forma unei declarații explicite, distincte de declarația prin care se exprimă acordul în vederea încheierii contractului. Prin urmare, nu ar trebui să fie posibil să se propună aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare ca o clauză a contractului care urmează să fie încheiat, mai ales ca un element al condițiilor și clauzelor standard ale comerciantului. Comerciantul ar trebui să furnizeze consumatorului, pe un suport durabil, o confirmare a acordului de aplicare a Legislației europene comune în materie de vânzare.	(22) Acordul între părțile contractante privind aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare este indispensabil pentru aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare. Acesta ar trebui să facă obiectul unor cerințe stricte în cazul tranzacțiilor între întreprinderi și consumatori. Deoarece în practică, de obicei, comerciantul va fi cel care va propune aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare, consumatorii trebuie să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la faptul că își dau acordul de a aplica norme diferite de cele ale legislației lor naționale preexistente. Prin urmare, acordul consumatorului de a aplica Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să fie admisibil numai dacă este exprimat sub forma unei declarații explicite, distincte de declarația prin care se exprimă acordul în vederea încheierii contractului. Prin urmare, nu ar trebui să fie posibil să se propună aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare ca o clauză a contractului care urmează să fie încheiat, mai ales ca un element al condițiilor și clauzelor standard ale comerciantului. Comerciantul ar trebui să furnizeze consumatorului, pe un suport durabil, o confirmare a acordului de aplicare a Legislației europene comune în materie de vânzare.
Amendamentul  13 Propunere de regulament Considerentul 23 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(23a) În cazul în care acordul părților privind aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare nu este valabil sau în care cerințele privind furnizarea formularului de informare nu sunt respectate, ar trebui să se stabilească dacă se încheie un contract și în ce condiții în conformitate cu legislația națională aplicabilă în temeiul normelor conflictuale în vigoare.
Justificare
Noul considerent are ca scop clarificarea răspunsului la întrebarea ce se întâmplă în cazul în care acordul părților privind aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare nu este valabil sau în care nu se furnizează formularul de informare standard.
Amendamentul  14 Propunere de regulament Considerentul 27
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(27) Toate aspectele de natură contractuală sau extracontractuală care nu sunt reglementate de Legislația europeană comună în materie de vânzare sunt reglementate de norme ale legislației naționale deja existente care nu fac parte din Legislația europeană comună în materie de vânzare, aplicabile în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 593/2008 și (CE) nr. 864/2007 sau al oricărei alte norme relevante în materia conflictului de legi. Aceste aspecte includ, de exemplu, personalitatea juridică, nulitatea unui contract pentru lipsa capacității, pentru caracter ilegal sau imoral, stabilirea limbii contractului, chestiunile legate de nediscriminare, reprezentare, pluralitatea de debitori și creditori, subrogarea în drepturile părților inclusiv cesiunea, compensația și confuziunea, materia dreptului de proprietate inclusiv transferul de proprietate, dreptul proprietății intelectuale și materia răspunderii civile delictuale. În plus, chestiunea instrumentării simultane a acțiunilor privind răspunderea contractuală și extracontractuală nu intră în domeniul de aplicare al Legislației europene comune în materie de vânzare.	(27) Toate aspectele de natură contractuală sau extracontractuală care nu sunt reglementate de Legislația europeană comună în materie de vânzare sunt reglementate de norme ale legislației naționale deja existente care nu fac parte din Legislația europeană comună în materie de vânzare, aplicabile în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 593/2008 și (CE) nr. 864/2007 sau al oricărei alte norme relevante în materia conflictului de legi. Aceste aspecte includ personalitatea juridică, nulitatea unui contract pentru lipsa capacității, pentru caracter ilegal sau imoral, cu excepția cazului în care motivele care determină caracterul ilegal sau imoral sunt abordate de Legislația europeană comună în materie de vânzare, stabilirea limbii contractului, chestiunile legate de nediscriminare, reprezentare, pluralitatea de debitori și creditori, subrogarea în drepturile părților inclusiv cesiunea, compensația și confuziunea, materia dreptului de proprietate inclusiv transferul de proprietate, dreptul proprietății intelectuale și materia răspunderii civile delictuale, precum și analizarea posibilității de a instrumenta simultan acțiunile privind răspunderea contractuală și extracontractuală. În interesul clarității și al securității juridice, Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să se refere în mod clar la chestiunile care fac obiectul ei și la cele care nu fac obiectul ei.
Amendamentul  15 Propunere de regulament Considerentul 27 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(27a) Practicile comerciale neloiale menționate în Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori („Directiva privind practicile comerciale neloiale”)1 fac obiectul Legislației europene comune în materie de vânzare în cazul în care se suprapun cu normele în materie de drept contractual inclusiv în special cu cele legate de practicile comerciale neloiale care pot duce la anularea unui contract ca urmare a erorii, dolului, violenței sau a leziunii sau la măsuri reparatorii pentru nerespectarea obligațiilor privind informarea. Practicile comerciale neloiale altele decât cele care se suprapun cu normele de drept contractual nu intră în domeniul de aplicare al Legislației europene comune în materie de vânzare.
	__________________
	1 JO L 149, 11.6.2005, p. 22.
Justificare
Noul considerent clarifică relația dintre Directiva 2005/29/CE și CESL. De exemplu, practicile comerciale neloiale pot duce la o greșeală din partea consumatorului sau pot chiar constitui o fraudă, amenințare sau exploatare neloială; în alte cazuri, practicile comerciale neloiale au ca rezultat încălcarea cerințelor privind informarea, de exemplu în legătură cu prețul final. CESL ar trebui să acopere aceste cazuri. Alte practici comerciale neloiale nu se circumscriu sferei de aplicare, mai ales dacă nu se încheie niciun contract. Se aplică legislația națională de stabilit în conformitate cu normele generale de drept internațional privat.
Amendamentul  16 Propunere de regulament Considerentul 29
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(29) Odată ce consimțământul de a aplica Legislația europeană comună în materie de vânzare a fost exprimat în mod valabil, doar Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să reglementeze materiile care intră în domeniul său de aplicare. Normele Legislației europene comune în materie de vânzare ar trebui interpretate în mod autonom, în conformitate cu principiile consacrate de interpretare a legislației Uniunii. Problemele privind materiile care intră în domeniul de aplicare al Legislației europene comune în materie de vânzare și care nu sunt clarificate în mod expres de aceasta, ar trebui soluționate doar prin interpretarea normelor acesteia, fără a se recurge la niciun sistem de drept. Normele Legislației europene comune în materie de vânzare ar trebui interpretate în baza principiilor și obiectivelor care o fundamentează, cu luarea în considerare a ansamblului prevederilor acesteia.	(29) Normele Legislației europene comune în materie de vânzare ar trebui interpretate în mod autonom, în conformitate cu principiile consacrate de interpretare a legislației Uniunii. Problemele privind materiile care intră în domeniul de aplicare al Legislației europene comune în materie de vânzare și care nu sunt clarificate în mod expres de aceasta, ar trebui soluționate doar prin interpretarea normelor acesteia, fără a se recurge la niciun sistem de drept. Normele Legislației europene comune în materie de vânzare ar trebui interpretate în baza principiilor și obiectivelor care o fundamentează, cu luarea în considerare a ansamblului prevederilor acesteia.
Justificare
Consecință a modificării aduse considerentului 12; fraza a fost introdusă aici.
Amendamentul  17 Propunere de regulament Considerentul 31
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(31) Principiul bunei-credințe și al corectitudinii ar trebui să ofere îndrumări cu privire la modul în care părțile trebuie să coopereze. Întrucât unele norme constituie manifestări specifice ale principiului general al bunei credințe și al corectitudinii, acestea ar trebui să prevaleze în raport cu principiul general. Prin urmare, principiul general ar trebui să nu fie utilizat ca un instrument de modificare a drepturilor și obligațiilor specifice ale părților, astfel cum acestea sunt stabilite în normele speciale. Cerințele concrete care rezultă din principiul bunei-credințe și al corectitudinii ar trebui să depindă, printre altele, de nivelul corespunzător de competență al părților și ar trebui, prin urmare, să fie diferit în cazul tranzacțiilor între întreprinderi și consumatori și în cazul tranzacțiilor între întreprinderi. În tranzacțiile între comercianți, practicile comerciale consacrate în sectorul specific în cauză ar trebui să fie un factor relevant în acest context.	(31) Principiul general al bunei-credințe și al corectitudinii ar trebui să ofere îndrumări cu privire la modul în care părțile trebuie să coopereze. Întrucât unele norme constituie manifestări specifice ale principiului general al bunei credințe și al corectitudinii, acestea ar trebui să prevaleze în raport cu principiul general. Prin urmare, principiul general ar trebui să nu fie utilizat ca un instrument de modificare a drepturilor și obligațiilor specifice ale părților, astfel cum acestea sunt stabilite în normele speciale. Cerințele concrete care rezultă din principiul general al bunei-credințe și al corectitudinii ar trebui să depindă, printre altele, de nivelul corespunzător de competență al părților și ar trebui, prin urmare, să fie diferit în cazul tranzacțiilor între întreprinderi și consumatori și în cazul tranzacțiilor între întreprinderi. În tranzacțiile între comercianți, practicile comerciale consacrate în sectorul specific în cauză ar trebui să fie un factor relevant în acest context. Principiul general al bunei-credințe și al corectitudinii ar trebui să stabilească norme uniforme de conduită care să asigure o relație onestă, transparentă și echitabilă. Deși împiedică o parte să-și exercite sau să se bazeze pe un drept, o măsură reparatorie sau o măsură de apărare pe care partea respectivă altfel ar avea-o, principiul ca atare nu ar trebui să nască niciun drept general la despăgubiri. Normele Legislației europene comune în materie de vânzare care constituie manifestări specifice ale principiului bunei-credințe și corectitudinii, precum anularea unui contract ca urmare a unei fraude sau a nerespectării unei obligații create de o condiție implicită pot da dreptul la despăgubiri, dar numai în cazuri foarte specifice.
Amendamentul  18 Propunere de regulament Considerentul 34
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(34) Pentru a consolida securitatea juridică prin facilitarea accesului publicului la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a instanțelor naționale privind interpretarea Legislației europene comune în materie de vânzare sau a oricărei prevederi specifice a prezentului regulament, Comisia ar trebui să creeze o bază de date cuprinzând deciziile definitive relevante. Pentru ca acest lucru să fie posibil, statele membre ar trebui să se asigure că aceste hotărâri naționale sunt transmise rapid Comisiei.	(34) Pentru a consolida securitatea juridică prin facilitarea accesului publicului la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a instanțelor naționale privind interpretarea Legislației europene comune în materie de vânzare sau a oricărei prevederi specifice a prezentului regulament, Comisia ar trebui să creeze o bază de date cuprinzând deciziile definitive relevante. Pentru ca acest lucru să fie posibil, statele membre ar trebui să se asigure că aceste hotărâri naționale sunt transmise rapid Comisiei. Ar trebui să se creeze o bază de date care să fie ușor accesibilă, pe deplin sistematizată și în care să se poată căuta cu ușurință. Pentru a depăși problemele legate de abordările diferite cu privire la hotărârile date în Uniune și pentru ca baza de date să poată funcționa în mod eficient și economic, deciziile ar trebui comunicate pe baza unui sumar al hotărârii standard care ar trebui să însoțească hotărârea respectivă. Acesta ar trebui să fie succint și să redea hotărârea într-un mod foarte accesibil. El ar trebui împărțit în cinci secțiuni, care ar trebui să prezinte elementele principale ale hotărârii comunicate, și anume: chestiunea și articolul aplicabil din legislația europeană comună în materie de vânzare; un scurt rezumat al faptelor; un scurt rezumat al principalelor argumente; decizia; motivele care stau la baza deciziei, în care se indică în mod clar principiul decis.
Amendamentul  19 Propunere de regulament Considerentul 34 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(34a) Un comentariu privind Legislația europeană comună în materie de vânzare ar putea fi un instrument valoros, deoarece ar furniza claritate și orientări cu privire la această legislație. Un astfel de comentariu ar trebui să furnizeze o exegeză clară și cuprinzătoare a articolelor din Legislația europeană comună în materie de vânzare și o explicație, dacă este cazul, a opțiunilor politice care stau la baza anumitor articole. O explicare clară a acestor opțiuni ar permite instanțelor din toate statele membre să interpreteze și să aplice în mod corespunzător Legislația europeană comună în materie de vânzare, precum și să elimine toate lacunele. Aceasta va facilita elaborarea unei Legislații europene comune în materie de vânzare coerentă și uniformă. Comisia ar trebui să analizeze care sunt posibilitățile de a pune la dispoziție un astfel de comentariu.
Amendamentul  20 Propunere de regulament Considerentul 34 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(34b) Un alt obstacol în calea comerțului transfrontalier este lipsa accesului la mecanisme eficiente și necostisitoare de soluționare a litigiilor. Prin urmare, un consumator și un comerciant care încheie un contract pe baza Legislației europene comune în materie de vânzare ar trebui să aibă în vedere introducerea litigiilor care decurg din contractul respectiv pe lângă un organism existent de soluționare alternativă a litigiilor conform definiției de la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului1. Această opțiune nu ar trebui să aducă deloc atingere posibilității pe care o au părțile de a sesiza instanțele competente, fără a trebui să recurgă mai întâi la soluționarea alternativă a litigiilor.
	_______________
	1Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum) (JO L 165, 18.6.2013, p. 63).
Amendamentul  21 Propunere de regulament Considerentul 34 c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(34c) Pentru a facilita utilizarea Legislației europene comune în materie de vânzare, Comisia ar trebui să acționeze în direcția elaborării unui model european de clauze contractuale, cu asistența unui grup de lucru compus, în principal, din reprezentanți ai consumatorilor și ai întreprinderilor, sprijinit de cadre universitare și de practicieni. Aceste clauze contractuale model ar putea completa în mod util Legislația europeană comună în materie de vânzare în ceea ce privește descrierea caracteristicilor specifice ale unui anumit contract și ar trebui să țină seama de particularitățile sectoarelor comerciale pertinente. Acestea ar trebui să satisfacă nevoile părților interesate și să se bazeze pe lecțiile învățate din experiența practică inițială legată de aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare. Clauzele contractuale model ar trebui puse la dispoziția populației deoarece ar aduce valoare adăugată comercianților care optează să încheie contracte transfrontaliere prin aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare. Pentru ca aceste clauze contractuale model să însoțească în mod efectiv Legislația europeană comună în materie de vânzare, activitatea Comisiei în acest sens ar trebui să înceapă cât mai curând posibil.
Amendamentul  22 Propunere de regulament Considerentul 35
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(35) De asemenea, este necesar să se revizuiască modul de aplicare a Legislației europene comune în materie de vânzare sau a oricărei dispoziții a prezentului regulament, la cinci ani de la data punerii sale în aplicare. Revizuirea ar trebui să țină seama, printre altele, de nevoia de a extinde domeniul de aplicare în privința contractelor între comercianți, de evoluțiile tehnologice și ale pieței în ceea ce privește conținutul digital, precum și de evoluțiile viitoare ale acquis-ului Uniunii.	(35) De asemenea, este necesar să se revizuiască modul de aplicare a Legislației europene comune în materie de vânzare sau a oricărei dispoziții a prezentului regulament, la cinci ani de la data punerii sale în aplicare. Revizuirea ar trebui să țină seama, printre altele, de nevoia de a include și alte norme referitoare la rezervarea dreptului de proprietate, evoluțiile tehnologice și ale pieței în ceea ce privește conținutul digital, precum și evoluțiile viitoare ale acquis-ului Uniunii. Pe lângă toate acestea, ar trebui să se acorde o atenție deosebită analizării întrebării dacă limitarea la contractele la distanță și, în special, la contractele online, este în continuare adecvată sau dacă ar fi fezabilă o extindere a sferei de aplicare, care să includă și contractele încheiate la fața locului.
Justificare
Dreptul proprietății nu intră în prezent în domeniul de aplicare al Legislației europene comune în materie de vânzare. În ceea ce privește clauzele privind dreptul de retenție, având în vedere importanța de ordin practic a acestora, se propune o dispoziție care să clarifice care sunt obligațiile părților. Propunerea de amendament ține seama de solicitările privind evaluarea, în cadrul unei revizuiri viitoare a regulamentului, a chestiunii legate de caracterul oportun al extinderii domeniului material de aplicare al Legislației europene comune în materie de vânzare pentru a se referi la normele referitoare la clauzele privind dreptul de retenție. O viitoare revizuire ar trebui să includă și alte analize privind fezabilitatea unei extinderi a domeniului de aplicare dincolo de contractele la distanță, în special dincolo de contractele online.
Amendamentul  23 Propunere de regulament Anexa I – Cuprins
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Se introduce un cuprins la începutul părții dispozitive. Acesta va fi adaptat pentru a reflecta cuprinsul instrumentului.
(A se vedea amendamentul prin care se elimină cuprinsul de la începutul anexei).
Justificare
O serie de amendamente vizează unificarea regulamentului de bază cu anexa. Împărțirea în regulament și anexă se pare că a creat confuzie și nu pare a fi necesară.
Amendamentul  24 Propunere de regulament Titlul I (nou) – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Titlul I
	Dispoziții generale
Justificare
O serie de amendamente vizează unificarea regulamentului de bază cu anexa. Împărțirea în regulament și anexă se pare că a creat confuzie și nu pare a fi necesară.
Amendamentul  25 Propunere de regulament Partea -1 (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Partea -1: Aplicarea instrumentului
Justificare
O serie de amendamente vizează unificarea regulamentului de bază cu anexa. Împărțirea în regulament și anexă se pare că a creat confuzie și nu pare a fi necesară.
Amendamentul  26 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Scopul prezentului regulament este de a îmbunătăți condițiile pentru crearea și funcționarea pieței interne, prin punerea la dispoziție a unui set unitar de norme de drept contractual, astfel cum se prevede în anexa I („Legislația europeană comună în materie de vânzare”). Aceste norme pot fi aplicate în cazul tranzacțiilor transfrontaliere care au ca obiect vânzarea de bunuri, furnizarea de conținut digital sau prestarea de servicii conexe, în cazul în care părțile contractante convin în acest sens.	(1) Scopul prezentului regulament este de a îmbunătăți condițiile pentru crearea și funcționarea pieței interne, prin punerea la dispoziție, în cadrul ordinii juridice a fiecărui stat membru, a unui set unitar de norme de drept contractual, astfel cum se prevede în anexa I („Legislația europeană comună în materie de vânzare”). Aceste norme pot fi aplicate în cazul tranzacțiilor transfrontaliere care au ca obiect vânzarea de bunuri, furnizarea de conținut digital sau prestarea de servicii conexe la distanță, în special online, în cazul în care părțile contractante convin în acest sens.
Amendamentul  27 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Prezentul regulament permite comercianților să se bazeze pe un set comun de norme și să folosească aceleași clauze contractuale pentru toate tranzacțiile transfrontaliere, reducând astfel costurile inutile, furnizând în același timp un nivel ridicat de securitate juridică.	(2) Prezentul regulament permite comercianților, în special întreprinderilor mici și mijlocii („IMM-uri”), să se bazeze pe un set comun de norme și să folosească aceleași clauze contractuale pentru toate tranzacțiile transfrontaliere, reducând astfel costurile inutile, furnizând în același timp un nivel ridicat de certitudine juridică.
Justificare
La articolul 1, este bine să se exprime în mod clar scopul de a proteja IMM-urile.
Amendamentul  28 Propunere de regulament Articolul 2 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) „bună-credință și corectitudine” înseamnă un standard de conduită caracterizată prin onestitate, deschidere și luarea în calcul a intereselor celeilalte părți la tranzacția sau raportul juridic în cauză;	eliminat
(A se vedea amendamentul privind noua literă (fe); textul a fost modificat.)
Justificare
Pentru a împărți definițiile pe categorii, acestea sunt rearanjate printr-o serie de amendamente: persoane implicate, termeni generali de drept contractual, tipuri de contracte, termeni legați de anumite tipuri de contracte.
Amendamentul  29 Propunere de regulament Articolul 2 – litera c
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(c) „pierdere” înseamnă prejudiciul patrimonial și nepatrimonial, ca durere și suferință, excluzând alte forme de prejudicii nepatrimoniale precum deprecierea calității vieții și privarea de foloase;	eliminat
(A se vedea amendamentul privind noua literă (fg))
Amendamentul  30 Propunere de regulament Articolul 2 – litera d
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(d) „clauze contractuale standard” înseamnă clauzele contractuale care au fost redactate în prealabil pentru câteva tranzacții care implică diferite părți și care nu au fost negociate în mod individual de către părți, în sensul articolului 7 din Legislația europeană comună în materie de vânzare;	eliminat
(A se vedea amendamentul privind noua literă (ff))
Amendamentul  31 Propunere de regulament Articolul 2 – litera e
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(e) „comerciant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce acționează în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, de artizanat sau profesională;	(e) „comerciant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, indiferent dacă este publică sau privată, ce acționează în cadrul contractelor în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, meșteșugărească sau profesională;
Amendamentul  32 Propunere de regulament Articolul 2 – litera f
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(f) „consumator” înseamnă orice persoană fizică ce acționează în scopuri care nu se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, de artizanat sau profesională;	(f) „consumator” înseamnă orice persoană fizică ce acționează în scopuri care nu se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, de artizanat sau profesională; atunci când contractul este încheiat în scopuri parțial circumscrise activității comerciale și parțial aflate în afara acesteia, iar scopul comercial este într-atât de limitat, încât nu are o pondere predominantă în contextul general al contractului, respectiva persoană trebuie să fie, și ea, considerată drept un consumator;
(A se vedea formularea considerentului 17 din Directiva 2011/83/UE)
Amendamentul  33 Propunere de regulament Articolul 2 – litera fa (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(fa) „prestator de servicii” înseamnă un vânzător de bunuri sau un furnizor de conținut digital care se angajează să furnizeze unui client un serviciu legat de acele bunuri sau de acel conținut digital;
(A se vedea amendamentul privind litera (n))
Amendamentul  34 Propunere de regulament Articolul 2 – litera fb (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(fb) „client” înseamnă orice persoană care achiziționează un serviciu conex;
(A se vedea amendamentul privind litera (o))
Amendamentul  35 Propunere de regulament Articolul 2 – litera fc (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(fc) „creditor” înseamnă o persoană care are dreptul la executarea unei obligații, pecuniare sau nepecuniare, din partea altei persoane, numite debitor;
(A se vedea amendamentul privind litera (w)).
Amendamentul  36 Propunere de regulament Articolul 2 – litera fd (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(fd) „debitor” înseamnă o persoană care are o obligație, pecuniară sau nepecuniară, în favoarea altei persoane, numite creditor.
(A se vedea amendamentul privind litera (x)).
Amendamentul  37 Propunere de regulament Articolul 2 – litera fe (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(fe) „bună-credință și corectitudine” înseamnă un standard de conduită caracterizată prin onestitate, deschidere și, în măsura în care s-ar impune, prin luarea în calcul a intereselor celeilalte părți la tranzacția sau raportul juridic în cauză;
Amendamentul  38 Propunere de regulament Articolul 2 – litera ff (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ff) „clauze contractuale standard” înseamnă clauzele contractuale care au fost redactate în prealabil pentru câteva tranzacții care implică diferite părți și care nu au fost negociate în mod individual de către părți, în sensul articolului 7 din Legislația europeană comună în materie de vânzare;
(A se vedea amendamentul privind litera (d))
Amendamentul  39 Propunere de regulament Articolul 2 – litera fg (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(fg) „pierdere” înseamnă prejudiciul patrimonial și nepatrimonial, ca durere și suferință, excluzând alte forme de prejudicii nepatrimoniale precum deprecierea calității vieții și privarea de foloase;
(A se vedea amendamentul privind litera (c))
Amendamentul  40 Propunere de regulament Articolul 2 – litera ga (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ga) „normă cu caracter imperativ” înseamnă orice dispoziție a cărei aplicare nu poate fi exclusă de către părți, de la a cărei aplicare părțile nu pot deroga și nici nu pot modifica efectele acesteia;
(A se vedea amendamentul privind litera (v))
Amendamentul  41 Propunere de regulament Articolul 2 – litera gb (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(gb) „obligație” înseamnă datoria de a presta pe care o parte la un raport juridic o are față de o altă parte și pe care cealaltă parte are dreptul de a o pune în aplicare ca atare;
(A se vedea amendamentul privind litera (y))
Justificare
Adăugarea textului „pe care cealaltă parte are dreptul de a o pune în aplicare ca atare” contribuie la distingerea între obligații și (alte) îndatoriri.
Amendamentul  42 Propunere de regulament Articolul 2 – litera gc (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(gc) „express” se referă la o declarație sau la un aranjament făcut(ă) separat de alte declarații sau angajamente și în mod activ și fără echivoc, inclusiv prin bifarea unei căsuțe sau prin activarea unui buton sau a unei funcții similare;
Justificare
Este bine să se adauge o definiție a termenului „express”, deoarece acesta este folosit de mai multe ori în propunere.
Amendamentul  43 Propunere de regulament Articolul 2 – litera j – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(j) „conținut digital” înseamnă datele care sunt create și livrate în format digital, în conformitate sau nu cu specificațiile cumpărătorului, incluzând conținut digital video, audio, imagine sau materiale scrise, jocuri digitale, programe informatice sau conținut digital care permite personalizarea echipamentelor informatice și a programelor informatice existente excluzând:	(Nu privește numai versiunea în limba română.)
Amendamentul  44 Propunere de regulament Articolul 2 – litera m – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(m) „serviciu conex” înseamnă orice serviciu legat de bunuri sau de conținutul digital, cum ar fi instalarea, întreținerea, repararea sau orice altă procesare, prestat de vânzătorul bunurilor sau de furnizorul de conținut digital în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, al contractului de furnizare a conținutului digital sau al unui contract separat de servicii conexe, care a fost încheiat în același timp cu contractul de vânzare-cumpărare sau cu contractul de furnizare a conținutului digital, excluzând: excluzând:	(m) „serviciu conex” înseamnă orice serviciu legat de bunuri sau de conținutul digital, cum ar fi instalarea, întreținerea, repararea, stocarea sau orice altă procesare, prestat de vânzătorul bunurilor sau de furnizorul de conținut digital în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, al contractului de furnizare a conținutului digital sau al unui contract separat de servicii conexe, care a fost încheiat în același timp cu contractul de vânzare-cumpărare sau cu contractul de furnizare a conținutului digital sau prevăzut, chiar și doar opțional, în contractul de vânzare sau în contractul de furnizare a conținutului digital, excluzând:
Amendamentul  45 Propunere de regulament Articolul 2 – litera m – punctul ii
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(ii) serviciile de formare;	eliminat
Amendamentul  46 Propunere de regulament Articolul 2 – litera m – punctul iv
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(iv) serviciile financiare;	(iv) serviciile financiare, inclusiv serviciile de plată și emisiunea de monedă electronică și asigurări de orice fel, indiferent dacă pentru bunuri și conținut digital sau de altă natură;
Amendamentul  47 Propunere de regulament Articolul 2 – litera n
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(n) „prestator de servicii” înseamnă un vânzător de bunuri sau un furnizor de conținut digital care se angajează să furnizeze unui client un serviciu legat de acele bunuri sau de acel conținut digital;	eliminat
(A se vedea amendamentul privind litera (fa))
Amendamentul  48 Propunere de regulament Articolul 2 – litera o
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(o) „client” înseamnă orice persoană care achiziționează un serviciu conex;	eliminat
(A se vedea amendamentul privind litera (fb))
Amendamentul  49 Propunere de regulament Articolul 2 – litera p
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(p) „contract la distanță” înseamnă orice contract între comerciant și consumator în cadrul unui regim organizat de vânzare la distanță, încheiat în lipsa prezenței fizice simultane a comerciantului sau, în cazul în care comerciantul este o persoană juridică, a unei persoane fizice care reprezintă comerciantul, și a consumatorului, cu utilizarea exclusivă, până inclusiv la data la care s-a încheiat contractul, a unuia sau a mai multor mijloace de comunicare la distanță;	(p) „contract la distanță” înseamnă orice contract între comerciant și consumator sau alt comerciant în cadrul unui regim organizat de vânzare la distanță, încheiat în lipsa prezenței fizice simultane a comerciantului sau, în cazul în care comerciantul este o persoană juridică, a unei persoane fizice care reprezintă comerciantul, și a consumatorului sau a celuilalt comerciant, cu utilizarea exclusivă, până inclusiv la data la care s-a încheiat contractul, a unuia sau a mai multor mijloace de comunicare la distanță;
Justificare
Modificare efectuată ca urmare a limitării aplicării Legislației europene comune în materie de vânzare în cazul contractelor la distanță [a se vedea amendamentul privind articolul 5 alineatul (1)]. Definiția „contractului la distanță”, care corespunde celei folosite în acquis, ar trebui adaptată în ceea ce privește domeniul de aplicare personal, deoarece Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să poată fi aplicată de părțile menționate la articolul 7. Caracteristicile de fond ale „contractului la distanță” rămân neschimbate. Dacă se face această modificare, ar fi potrivit să se clarifice la capitolele 2 și 4, care respectă direcția directivei privind drepturile consumatorilor, că „un contract la distanță” înseamnă în contextul contractului respectiv numai contractele între întreprinderi și consumatori.
Amendamentul  50 Propunere de regulament Articolul 2 – litera q
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(q) „contract în afara spațiilor comerciale” înseamnă orice contract între un comerciant și un consumator:	eliminat
(i) încheiat în prezența fizică simultană a comerciantului sau, în cazul în care comerciantul este o persoană juridică, a persoanei fizice care reprezintă comerciantul, și a consumatorului într-un loc care nu este spațiul comercial al comerciantului, sau încheiat pe baza unei oferte făcute de către consumator, în aceleași circumstanțe sau
(ii) încheiat la sediul comerciantului sau prin intermediul oricărui mijloc de comunicare la distanță, imediat după ce consumatorul a fost abordat personal și individual într-un loc care nu este spațiul comercial al comerciantului, în prezența fizică simultană a comerciantului sau, în cazul în care comerciantul este o persoană juridică, a persoanei fizice care reprezintă comerciantul, și a consumatorului sau
(iii) încheiat în timpul unei excursii organizate de comerciant sau, în cazul în care comerciantul este o persoană juridică, de persoana fizică care reprezintă comerciantul, în scopul sau având drept rezultat promovarea și vânzarea de bunuri sau oferirea de conținut digital sau furnizarea de servicii conexe către consumator;
Amendamentul  51 Propunere de regulament Articolul 2 – litera r
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(r) „spațiu comercial” înseamnă:	eliminat
(i) orice spațiu imobil de vânzare cu amănuntul, în care comerciantul își desfășoară activitatea în mod permanent, sau
(ii) orice spațiu mobil de vânzare cu amănuntul, în care comerciantul își desfășoară activitatea în mod obișnuit;
Amendamentul  52 Propunere de regulament Articolul 2 – litera s
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(s) „garanție comercială” înseamnă orice angajament asumat de comerciant sau de un producător în favoarea consumatorului, în plus față de obligațiile sale legale în temeiul articolului 106, în caz de lipsă a conformității, de a rambursa prețul plătit sau de a înlocui, a repara ori a efectua operații de întreținere asupra bunurilor sau conținutului digital în orice mod, în cazul în care acestea nu corespund specificațiilor sau oricăror alte cerințe care nu au legătură cu conformitatea menționată în certificatul de garanție sau în reclama relevantă disponibilă în momentul sau înainte de încheierea contractului;	(s) „garanție comercială” înseamnă orice angajament din partea comerciantului sau a unui producător (denumit în continuare „garantul”) în favoarea consumatorului, în plus față de obligația sa legală referitoare la garanția de conformitate, de a rambursa prețul plătit sau de a înlocui, a repara ori a efectua operații de întreținere asupra bunurilor, respectiv asupra conținuturilor digitale, în orice mod, în cazul în care acestea nu corespund specificațiilor sau oricărei alte cerințe care nu este legată de conformitate din certificatul de garanție sau din publicitatea relevantă disponibilă în momentul sau înaintea încheierii contractului;
Justificare
Definiția ar trebui să fie identică cu cea din Directiva privind drepturile consumatorilor.
Amendamentul  53 Propunere de regulament Articolul 2 – litera sa (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(sa) „măsuri reparatorii” înseamnă, în caz de neconformitate, procesarea bunurilor de consum sau a conținutului digital pentru a le aduce la conformitate cu contractul;
Amendamentul  54 Propunere de regulament Articolul 2 – litera v
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(v) „normă cu caracter imperativ” înseamnă orice dispoziție a cărei aplicare nu poate fi exclusă de către părți, de la a cărei aplicare părțile nu pot deroga și nici nu pot modifica efectele acesteia;	eliminat
[A se vedea amendamentul privind litera (ga)]
Amendamentul  55 Propunere de regulament Articolul 2 – litera w
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(w) „creditor” înseamnă o persoană care are dreptul la executarea unei obligații, pecuniare sau nepecuniare, din partea altei persoane, numite debitor;	eliminat
[A se vedea amendamentul privind litera (fc)]
Amendamentul  56 Propunere de regulament Articolul 2 – litera x
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(x) „debitor” înseamnă o persoană care are o obligație, pecuniară sau nepecuniară, în favoarea altei persoane, numite creditor.	eliminat
[A se vedea amendamentul privind litera (fd)]
Amendamentul  57 Propunere de regulament Articolul 2 – litera y
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(y) „obligație” înseamnă o îndatorire de a executa o prestație pe care una din părțile unui raport juridic o datorează celeilalte părți.	eliminat
[A se vedea amendamentul privind litera (gb)]
Amendamentul  58 Propunere de regulament Articolul 2 – litera ya (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ya) „aducere gratuită la conformitate” înseamnă costurile necesare suportate pentru a aduce bunurile la conformitate, în special costul expedierii prin poștă, al forței de muncă și al materialelor.
Amendamentul  59 Propunere de regulament Articolul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Părțile pot să convină să aplice normele Legislației europene comune în materie de vânzare pentru contractele transfrontaliere care au ca obiect vânzarea de bunuri, furnizarea de conținut digital și prestarea de servicii conexe care intră în domeniul său de aplicare teritorial, material și personal, astfel cum se prevede la articolele 4 – 7.	Părțile pot să convină, cu condiția respectării cerințelor prevăzute la articolele 8 și 9, să aplice normele Legislației europene comune în materie de vânzare pentru contractele transfrontaliere care au ca obiect vânzarea de bunuri, furnizarea de conținut digital și prestarea de servicii conexe care intră în domeniul său de aplicare teritorial, material și personal, astfel cum se prevede la articolele 4 – 7.
Justificare
Pentru clarificare.
Amendamentul  60 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi folosită în cazul contractelor transfrontaliere.	(1) Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi folosită în cazul contractelor la distanță transfrontaliere.
Amendamentul  61 Propunere de regulament Articolul 5 – paragraful 1 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată în cazul:	Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată în cazul contractelor la distanță, inclusiv al contractelor online, care:
Amendamentul  62 Propunere de regulament Articolul 5 – paragraful 1 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) contractelor de furnizare de conținut digital, indiferent dacă acesta este sau nu este furnizat pe un suport material care poate fi stocat, procesat sau accesat și reutilizat de către utilizator și indiferent dacă furnizarea conținutului digital se face sau nu în schimbul plății unui preț;	(b) contractelor de furnizare de conținut digital, indiferent dacă acesta este sau nu este furnizat pe un suport material sau prin orice alte mijloace, care poate fi stocat, procesat sau accesat și reutilizat de către utilizator și indiferent dacă furnizarea conținutului digital se face sau nu în schimbul plății unui preț sau în schimbul unui contraserviciu, altul decât plata unui preț, sau nu este furnizat în schimbul niciunui alt contraserviciu.;
Amendamentul  63 Propunere de regulament Articolul 6 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Excluderea contractelor cu obiect mixt și a contractelor legate de un credit de consum	Contractele accesorii și contractele cu obiect mixt
Amendamentul  64 Propunere de regulament Articolul 6 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Legislația europeană comună în materie de vânzare nu poate fi aplicată în cazul contractelor cu obiect mixt care includ orice alt element în afară de vânzarea de bunuri, furnizarea de conținut digital și prestarea de servicii conexe în sensul articolului 5.	(1) Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată și în cazul:
	(a) în cazul în care un contract care face obiectul Legislației europene comune în materie de vânzare este legat de un contract care nu este un contract de vânzare, un contract de furnizare de conținut digital sau un contract de prestare de servicii conexe sau
	(b) în cazul în care un contract include orice alt element în afară de vânzarea de bunuri, furnizarea de conținut digital sau prestarea de servicii conexe în sensul articolului 5, cu condiția ca elementele respective să fie divizibile și să li se poată atribui o parte proporțională din preț.
Amendamentul  65 Propunere de regulament Articolul 6 – alineatul 1 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a) În cazurile la care se face referire la alineatul (1) litera (a), contractul legat face obiectul legilor care sunt de altfel în vigoare.
Amendamentul  66 Propunere de regulament Articolul 6 – alineatul 1 b – partea introductivă și litera a (noi)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1b) În cazurile prevăzute la alineatul (1) litera (a) și
	(a) în cazurile în care, în contextul contractului care face obiectul Legislației europene comune în materie de vânzare, oricare din părți își exercită un drept sau ia o măsură reparatorie sau de apărare sau în care contractul respectiv nu este valid sau obligatoriu, legislația națională aplicabilă în cazul contractului legat stabilește care sunt efectele asupra contractului legat;
Amendamentul  67 Propunere de regulament Articolul 6 – alineatul 1 b – litera b (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(b) în cazurile în care, în contextul contractului conex, oricare din părți își exercită un drept sau ia o măsură reparatorie sau de apărare, sau în care contractul respectiv nu este valabil sau obligatoriu conform legislației naționale aplicabile în cazul contractului respectiv, obligațiile părților conform contractului care face obiectul Legislației europene comune în materie de vânzare nu sunt afectate, cu excepția cazului în care o parte nu a încheiat contractul care face obiectul Legislației europene comune în materie de vânzare, ci numai contractul conex sau l-ar fi încheiat în condiții contractuale complet diferite, caz în care partea respectivă are dreptul de a rezilia contractul care face obiectul Legislației europene comune în materie de vânzare.
Amendamentul  68 Propunere de regulament Articolul 6 – alineatul 1 c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1c) În cazurile menționate la alineatul (1) litera (b), se consideră că asupra celorlalte elemente incluse în contract s-a convenit în temeiul unui contract accesoriu.
Justificare
Această propunere de text clarifică faptul că, în cazul în care un contract cu obiect mixt include elemente care nu fac obiectul Legislației europene comune în materie de vânzare, de exemplu servicii de transport sau un serviciu telefonic de urgență în materie de servicii, elementele respective vor fi tratate ca un contract legat.
Amendamentul  69 Propunere de regulament Articolul 6 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Legislația europeană comună în materie de vânzare nu poate fi aplicată în cazul contractelor încheiate între un comerciant și un consumator potrivit cărora comerciantul acordă sau se angajează să acorde un credit consumatorului sub formă de amânare a plății, împrumut sau altă facilitate de plată similară. Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată în cazul contractelor încheiate între un comerciant și un consumator potrivit cărora bunurile, conținutul digital sau serviciile de același tip sunt furnizate în mod continuu și consumatorul plătește pentru astfel de bunuri, conținut digital sau servicii conexe în rate, pe durata furnizării acestora.	eliminat
Amendamentul  70 Propunere de regulament Articolul 7
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 7	Articolul 7
Părțile contractante	Părțile contractante
(1) Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată doar dacă furnizorul de conținut digital este un comerciant. Atunci când toate părțile contractante sunt comercianți, Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată dacă cel puțin una dintre aceste părți este o întreprindere mică sau mijlocie („IMM”).	Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată doar dacă furnizorul de conținut digital este un comerciant.
(2) În sensul prezentului regulament, o IMM este un comerciant care:
(a) are mai puțin de 250 de angajați și
(b) are o cifră de afaceri anuală care nu depășește 50 de milioane EUR sau un bilanț anual total care nu depășește 43 de milioane EUR, sau, pentru o IMM care are reședința obișnuită într-un stat membru a cărui monedă nu este euro sau într-o țară terță, suma echivalentă în moneda acelui stat membru sau țară terță.
Amendamentul  71 Propunere de regulament Articolul 8 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În raporturile dintre un comerciant și un consumator, alegerea Legislației europene comune în materie de vânzare produce efecte numai în cazul în care consumatorul și-a exprimat consimțământul printr-o declarație explicită, distinctă de declarația care indică acordul pentru încheierea unui contract. Comerciantul trebuie să furnizeze consumatorului o confirmare a acestui acord, pe un suport durabil.	(2) În raporturile dintre un comerciant și un consumator, alegerea Legislației europene comune în materie de vânzare produce efecte numai în cazul în care consumatorul și-a exprimat consimțământul printr-o declarație explicită, distinctă de declarația care indică acordul pentru încheierea unui contract și sunt îndeplinite cerințele de la articolul 9. Comerciantul trebuie să furnizeze consumatorului o confirmare a acestui acord, pe un suport durabil.
Amendamentul  72 Propunere de regulament Articolul 8 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) În raporturile dintre un comerciant și un consumator, Legislația europeană comună în materie de vânzare nu poate fi aplicată parțial, ci doar în integralitatea sa.	(3) În raporturile dintre un comerciant și un consumator, Legislația europeană comună în materie de vânzare nu poate fi aplicată parțial, ci doar în integralitatea sa. În raporturile dintre comercianți, Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată parțial, cu condiția ca aceasta să nu interzică excluderea dispozițiilor respective.
Justificare
Pare a fi necesar să se clarifice faptul că Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată parțial în contractele între întreprinderi, dar că părțile nu pot evita însă respectarea normelor obligatorii ale acesteia.
Amendamentul  73 Propunere de regulament Articolul 11 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Atunci când părțile au convenit în mod valabil să aplice Legislația europeană comună în materie de vânzare pentru un contract, aspectele care fac obiectul acestei legislații sunt reglementate în mod exclusiv de aceasta. Cu condiția ca respectivul contract să fi fost efectiv încheiat, Legislația europeană comună în materie de vânzare reglementează, de asemenea, respectarea obligațiilor de furnizare a informațiilor precontractuale și măsurile reparatorii în cazul neexecutării acestor obligații.	(1) Atunci când părțile au convenit în mod valabil să aplice Legislația europeană comună în materie de vânzare pentru un contract, aspectele care fac obiectul normelor acestei legislații sunt reglementate în mod exclusiv de aceasta, și nu de regimul de drept contractul care, în absența unui astfel de acord, ar reglementa contractul în cadrul ordinii juridice stabilite ca fiind legislația aplicabilă.
Justificare
Acest amendament clarifică faptul că Legislația europeană comună în materie de vânzare are rolul de al doilea regim în cadrul ordinii juridice a fiecărui stat membru. Acesta face parte dintr-o serie de amendamente care clarifică legătura dintre Legislația europeană comună în materie de vânzare și Regulamentul Roma I.
Amendamentul  74 Propunere de regulament Articolul 11 – alineatul 1 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a) În cazul în care părțile demarează negocieri sau iau măsuri pregătitoare pentru încheierea unui contract, având în vedere Legislația europeană comună în materie de vânzare, aceasta reglementează și respectarea măsurilor reparatorii în cazul neîndeplinirii obligațiilor de furnizare a informațiilor precontractuale, precum și alte chestiuni importante înainte de încheierea unui contract.
	Aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare astfel cum se menționează la primul paragraf nu aduce atingere legislației aplicabile în temeiul normelor conflictuale, în cazul în care comerciantul face trimitere și la alte regimuri juridice.
Justificare
În această propunere de text se stipulează că Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să reglementeze etapa precontractuală din momentul în care părțile fac trimitere la aceasta în timpul negocierilor, spre deosebire de soluția aleasă în propunerea Comisiei, conform căreia obligațiile de furnizare a informațiilor precontractuale prevăzute în Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să fie valabile numai în cazul în care un contract este încheiat, adică retroactiv. Al doilea paragraf clarifică faptul că numai în cazul în care un comerciant se arată dispus să încheie un contract atât în temeiul Legislației europene comune în materie de vânzare, cât și al legislației în vigoare aceasta trebuie să respecte ambele seturi de norme.
Amendamentul  75 Propunere de regulament Articolul 11 a (nou) – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 11a
	Chestiuni care fac obiectul Legislației europene comune în materie de vânzare
	(1) Legislația europeană comună în materie de vânzare abordează prin normele sale următoarele chestiuni:
	(a) obligațiile de informare precontractuală;
	(b) încheierea contractului, inclusiv cerințele de formă;
	(c) dreptul de retragere și consecințele acesteia;
	(d) anularea unui contract ca urmare a erorii, dolului, violenței sau a executării incorecte și consecințele acestei anulări;
	(e) interpretarea;
	(f) conținutul și efectele, inclusiv ale contractului pertinent;
	(g) evaluarea și consecințele clauzelor contractuale abuzive;
	(h) drepturile și obligațiile părților;
	(i) măsuri reparatorii în cazul neexecutării unei obligații;
	(j) restituirea în caz de anulare, rezoluțiune sau în cazul unui contract fără caracter obligatoriu;
	(k) prescrierea și decăderea din drepturi;
	(l) sancțiunile aplicabile în cazul încălcării obligațiilor și îndatoririlor care decurg din aplicarea sa.
Amendamentul  76 Propunere de regulament Articolul 11 a (nou) – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2) Chestiunile care nu fac obiectul Legislației europene comune în materie de vânzare sunt reglementate de normele aplicabile în temeiul legislației naționale în vigoare conform Regulamentului (CE) nr. 593/2008 și Regulamentului (CE) nr. 864/2007 sau al oricărei alte norme conflictuale în vigoare. Aceste chestiuni includ:
	(a) personalitatea juridică;
	(b) nulitatea unui contract pentru lipsa capacității, pentru caracter ilegal sau imoral, cu excepția cazului în care motivele care determină caracterul ilegal sau imoral sunt abordate de Legislația europeană comună în materie de vânzare;
	(c) stabilirea limbii contractului;
	(d) chestiunile legate de nediscriminare;
	(e) reprezentarea;
	(f) pluralitatea de debitori și creditori și subrogarea în drepturile părților inclusiv cesiunea;
	(g) compensația și confuziunea;
	(h) pentru crearea, dobândirea sau transferul unui bun imobil sau al unor drepturi asupra unui bun imobil;
	(i) dreptul proprietății intelectuale; precum și
	(j) materia răspunderii civile delictuale, inclusiv analizarea posibilității de a instrumenta simultan acțiunile privind răspunderea contractuală și extracontractuală.
Amendamentul  77 Propunere de regulament Articolul 11 a (nou) – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3) Prezentul articol nu aduce atingere niciunei norme obligatorii dintr-un stat care nu are calitate de membru care poate fi aplicabilă conform normelor conflictuale în vigoare.
Amendamentul  78 Propunere de regulament Articolul 14
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 14	eliminat
Comunicarea hotărârilor în care se aplică prezentul regulament
(1) Statele membre se asigură că hotărârile definitive pronunțate de instanțele judecătorești ale acestora, prin care se aplică normele prezentului regulament, sunt comunicate fără întârziere Comisiei.
(2) Comisia instituie un sistem care permite consultarea informațiilor privind hotărârile menționate la alineatul (1), precum și privind hotărârile relevante ale Curții de Justiție a Uniunii Europene. Acest sistem este pus la dispoziția publicului.
(A se vedea amendamentul privind articolul 186a; textul a fost modificat.)
Amendamentul  79 Propunere de regulament Articolul 15
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 15	eliminat
Revizuirea
(1) La data de … [4 ani de la data aplicării prezentului regulament], statele membre furnizează Comisiei informații privind aplicarea prezentului regulament, în special cu privire la nivelul de acceptare al Legislației europene comune în materie de vânzare, măsura în care dispozițiile sale au dus la litigii și situația referitoare la diferențele între Legislația europeană comună în materie de vânzare și legislația națională, în ceea ce privește nivelul de protecție a consumatorilor. Informațiile respective includ o prezentare cuprinzătoare a jurisprudenței instanțelor judecătorești naționale care interpretează dispozițiile Legislației europene comune în materie de vânzare.
(2) La data de … [5 ani de la data aplicării prezentului regulament], Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social un raport detaliat privind funcționarea prezentului regulament, ținând seama, între altele, de nevoia de a extinde domeniul său de aplicare în privința contractelor între comercianți, de evoluțiile tehnologice și ale pieței în ceea ce privește conținutul digital, precum și de evoluțiile viitoare ale acquis-ului Uniunii.
(A se vedea amendamentul privind articolul 186b)
Amendamentul  80 Propunere de regulament Articolul 16
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 16	eliminat
Intrarea în vigoare și aplicarea
(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2) Acesta se aplică din [ 6 luni după intrarea sa în vigoare].
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
(A se vedea amendamentul privind articolul 186f)
Amendamentul  81 Propunere de regulament Cuprins
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Cuprinsul se elimină.
(A se vedea amendamentul prin care se introduce cuprinsul la începutul părții dispozitive).
Amendamentul  82 Propunere de regulament Titlul II (nou) – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Titlul II
	Dispozițiile Legislației europene comune în materie de vânzare
Justificare
O serie de amendamente vizează unificarea regulamentului de bază cu anexa. Împărțirea în regulament și anexă se pare că a creat confuzie și nu pare a fi necesară.
Amendamentul  83 Propunere de regulament Anexa I – articolul 2 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Încălcarea acestei obligații poate împiedica partea responsabilă de încălcare să își exercite un drept, o acțiune sau un mijloc de apărare de care altfel ar dispune sau să se întemeieze pe acestea, sau poate atrage răspunderea părții pentru orice pierdere cauzată celeilalte părți.	(2) Încălcarea acestei obligații poate împiedica partea responsabilă de încălcare să își exercite un drept, o acțiune sau un mijloc de apărare de care altfel ar dispune sau să se întemeieze pe acestea, dar nu duce în mod direct la adoptarea unor măsuri reparatorii pentru neîndeplinirea unei obligații.
Justificare
Acest amendament clarifică faptul că Legislația europeană comună în materie de vânzare are rolul de al doilea regim în cadrul ordinii juridice a fiecărui stat membru. Acesta face parte dintr-o serie de amendamente care clarifică legătura dintre Legislația europeană comună în materie de vânzare și Regulamentul Roma I.
Amendamentul  84 Propunere de regulament Anexa I – articolul 9 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Contracte cu obiect mixt	Contracte care includ prestarea unor servicii conexe
Justificare
Pentru a face mai bine distincția între cazurile care fac obiectul prezentei dispoziții și cele care fac obiectul articolului 6 din propunerea de regulament privind Legislația europeană comună în materie de vânzare, titlul a fost modificat.
Amendamentul  85 Propunere de regulament Anexa I – articolul 10 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Prezentul articol se aplică notificării în orice scopuri în temeiul normelor Legislației europene comune în materie de vânzare și în temeiul contractului. Noțiunea de notificare include comunicarea oricărei declarații făcute în scopul de a produce efecte juridice sau de a transmite informații într-un scop juridic.	(1) Noțiunea de „notificare” include comunicarea oricărei declarații făcute în scopul de a produce efecte juridice sau de a transmite informații într-un scop juridic.
Justificare
Simplificarea formulării. Prima frază nu pare a fi necesară, deoarece aplicarea generală a acestei dispoziții poate fi deja dedusă din faptul că este inclusă în capitolul privind dispozițiile generale.
Amendamentul  86 Propunere de regulament Anexa I – articolul 11 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Dispozițiile prezentului articol se aplică în ceea ce privește calculul termenelor în orice scopuri în temeiul Legislației europene comune în materie de vânzare.	eliminat
Justificare
Simplificare. Primul paragraf nu pare a fi necesar, deoarece aplicarea generală a acestei dispoziții poate fi deja dedusă din faptul că este inclusă în capitolul privind dispozițiile generale.
Amendamentul  87 Propunere de regulament Anexa I – articolul 11 – alineatul 1 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a) În cazul în care un termen stabilit pe zile, săptămâni, luni sau ani trebuie calculat începând de la un anumit eveniment, acțiune sau moment, nu se consideră că ziua în care se produce evenimentul, are loc acțiunea ori sosește momentul respectiv este inclusă în termenul în cauză.
[A se vedea amendamentul privind alineatul (3)].
Justificare
Se propune modificarea ordinii alineatelor conform Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor, care conține normele generale privind stabilirea termenelor din dreptul UE.
Amendamentul  88 Propunere de regulament Anexa I – articolul 11 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) În cazul în care un termen stabilit pe zile, săptămâni, luni sau ani trebuie calculat începând de la un anumit eveniment, acțiune sau moment, ziua în care se produce evenimentul, are loc acțiunea ori sosește momentul respectiv nu este inclusă în termenul în cauză.	eliminat
(A se vedea amendamentul privind alineatul (1a))
Amendamentul  89 Propunere de regulament Anexa I – articolul 11 – alineatul 6
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(6) Atunci când o persoană transmite unei alte persoane un document care stabilește un termen în care destinatarul trebuie să răspundă sau să acționeze, dar nu precizează momentul în care începe să curgă termenul, în absența unor indicații contrare, termenul se calculează din momentul în care documentul a ajuns la destinatar	eliminat
[A se vedea amendamentul privind alineatul (7a)]
Amendamentul  90 Propunere de regulament Anexa I – articolul 11 – alineatul 7 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(7a) Atunci când o persoană transmite unei alte persoane un document care stabilește un termen în care destinatarul trebuie să răspundă sau să acționeze, dar nu precizează momentul din care începe să curgă termenul, în absența unor indicații contrare, termenul se calculează din momentul în care documentul a ajuns la destinatar.
[A se vedea amendamentul la alineatul (6); textul a fost modificat]
Amendamentul  91 Propunere de regulament Anexa I – articolul 12 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Articolele 59 - 65 se aplică, cu adaptările corespunzătoare, interpretării declarațiilor unilaterale care exprimă o anumită intenție.	eliminat
[A se vedea amendamentul la articolul 58 alineatul (3a)]
Amendamentul  92 Propunere de regulament Anexa I – articolul 12 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Normele din capitolul 5 privind viciile de consimțământ se aplică, cu adaptările corespunzătoare, declarațiilor unilaterale care exprimă o anumită intenție.	eliminat
(A se vedea amendamentul la articolul -48 alineatul (2))
Amendamentul  93 Propunere de regulament Anexa I – articolul 13 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Obligația de a furniza informații în momentul încheierii cu un consumator a unui contract la distanță sau a unui contract în afara spațiilor comerciale	Obligația de a furniza informații
Amendamentul  94 Propunere de regulament Anexa I – articolul 13 – alineatul 1 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Un comerciant care încheie un contract la distanță sau un contract în afara spațiilor comerciale are obligația, înainte de încheierea contractului sau de nașterea oricărei obligații în seama consumatorului, în temeiul unei eventuale oferte, să informeze consumatorul, în mod clar și ușor de înțeles, cu privire la:	(1) Un comerciant care încheie un contract are obligația, înainte de încheierea contractului sau de nașterea oricărei obligații în seama consumatorului, în temeiul unei eventuale oferte, să informeze consumatorul, în mod clar și ușor de înțeles, cu privire la:
Amendamentul  95 Propunere de regulament Anexa I – articolul 13 – alineatul 3 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) În cazul unui contract la distanță, informațiile prevăzute de prezentul articol trebuie:	(3) Informațiile prevăzute de prezentul articol trebuie:
Amendamentul  96 Propunere de regulament Anexa I – articolul 13 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Pentru un contract în afara spațiilor comerciale, informațiile prevăzute de prezentul articol trebuie:	eliminat
(a) să fie furnizate pe suport de hârtie sau, în cazul în care consumatorul este de acord, pe un alt suport durabil și
(b) să fie lizibile și într-un limbaj simplu și inteligibil.
Amendamentul  97 Propunere de regulament Anexa I – articolul 13 – alineatul 5 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) un contract încheiat prin intermediul distribuitoarelor automate sau în localurile comerciale automatizate;	eliminat
Amendamentul  98 Propunere de regulament Anexa I – articolul 13 – alineatul 5 – litera c
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(c) un contract în afara spațiilor comerciale, dacă prețul, sau, în cazul în care au fost încheiate simultan mai multe contracte, prețul total prevăzut în contracte nu depășește 50 EUR sau o sumă echivalentă în moneda convenită pentru prețul prevăzut în contract.	eliminat
Amendamentul  99 Propunere de regulament Anexa I – articolul 13 – alineatul 5 – litera ca (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ca) în conformitate cu legislația statelor membre, sunt stabilite de un funcționar public care are obligația legală de a fi independent și imparțial și care trebuie să se asigure, furnizând informații juridice cuprinzătoare, că încheierea contractului survine numai după ce consumatorul a analizat cu atenție aspectele juridice și a luat la cunoștință sfera de aplicare juridică a acestuia.
Amendamentul  100 Propunere de regulament Anexa I – articolul 17 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Informații privind dreptul de retragere în momentul încheierii unui contract la distanță sau în afara spațiilor comerciale	Informații privind dreptul de retragere în momentul încheierii unui contract
Amendamentul  101 Propunere de regulament Anexa I – articolul 18
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 18	eliminat
Contractele în afara spațiilor comerciale: cerințe suplimentare privind furnizarea de informații și confirmarea
(1) Comerciantul trebuie să comunice consumatorului un exemplar al contractului semnat sau confirmarea contractului și, după caz, inclusiv confirmarea consimțământului și a luării la cunoștință din partea consumatorului, conform articolului 40 alineatul (3) litera (d), pe suport de hârtie, sau, în cazul în care comerciantul este de acord, pe un alt suport durabil.
(2) Atunci când consumatorul dorește ca furnizarea serviciilor conexe să înceapă în cursul termenului de retragere prevăzut la articolul 42 alineatul (2), comerciantul trebuie să solicite consumatorului să formuleze această cerere expresă pe un suport durabil.
Amendamentul  102 Propunere de regulament Anexa I – articolul 19 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Contractele la distanță: informații suplimentare și alte cerințe	Informații suplimentare și alte cerințe
Amendamentul  103 Propunere de regulament Anexa I – articolul 20
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 20	eliminat
Obligația de a furniza informații în momentul încheierii altor contracte în afara contractelor la distanță și a contractelor în afara spațiilor comerciale
(1) În cazul altor contracte decât contractele la distanță și contractele în afara spațiilor comerciale, comerciantul are obligația de a furniza consumatorului următoarele informații, în mod clar și ușor de înțeles, înainte de încheierea contractului sau de nașterea oricărei obligații în seama consumatorului în temeiul unei eventuale oferte, în cazul în care aceste informații nu reies în mod evident din context:
(a) caracteristicile esențiale ale bunurilor, ale conținutului digital sau ale serviciilor conexe care urmează să fie furnizate, în măsura adecvată suportului de comunicare și bunurilor, conținutului digital sau serviciilor conexe în cauză;
(b) prețul total, precum și taxele și costurile suplimentare, în conformitate cu articolul 14;
(c) identitatea comerciantului, cum ar fi denumirea sa comercială, adresa geografică la care își are sediul și numărul său de telefon;
(d) clauzele contractuale, în conformitate cu articolul 16 literele (a) și (b);
(e) dacă este cazul, existența și condițiile pe care acesta le impune în ceea ce privește asistența postvânzare pentru consumatori, serviciile postvânzare și garanțiile comerciale, precum și politica de soluționare a reclamațiilor;
(f) dacă este cazul, modul de funcționare, inclusiv măsurile aplicabile de protecție tehnică a conținutului digital și
(g) dacă este cazul, orice interoperabilitate relevantă a conținutului digital cu echipamentul și programele informatice de care comerciantul are cunoștință sau se poate aștepta să aibă cunoștință.
(2) Prezentul articol nu se aplică în cazul în care contractul presupune o tranzacție curentă și este executat imediat în momentul încheierii sale.
Amendamentul  104 Propunere de regulament Anexa I – articolul 24 – alineatul 3 – litera e
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(e) clauzele contractuale.	(e) clauzele pe baza cărora comerciantul este dispus să încheie contractul.
Amendamentul  105 Propunere de regulament Anexa I – articolul 24 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Comerciantul trebuie să garanteze punerea la dispoziție a clauzelor contractuale menționate la alineatul (3) litera (e) în caractere alfabetice sau alte caractere inteligibile, pe un suport durabil, prin intermediul oricărui suport care să permită citirea, înregistrarea informațiilor conținute în text și reproducerea acestora într-o formă accesibilă.	(4) Fără a aduce atingere oricăror alte cerințe mai stricte impuse unui comerciant în relațiile sale cu consumatorii în conformitate cu secțiunea 1, comerciantul trebuie să garanteze punerea la dispoziție a clauzelor contractuale menționate la alineatul (3) litera (e) în caractere alfabetice sau alte caractere inteligibile, pe un suport durabil, prin intermediul oricărui suport care să permită citirea, înregistrarea informațiilor conținute în text și reproducerea acestora într-o formă accesibilă.
Amendamentul  106 Propunere de regulament Anexa I – articolul 24 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) Comerciantul trebuie să confirme pe cale electronică și fără întârziere nejustificată primirea unei oferte sau a acceptării unei oferte trimise de cealaltă parte.	(5) Comerciantul trebuie să confirme pe cale electronică și fără întârziere nejustificată primirea unei oferte sau a acceptării unei oferte trimise de cealaltă parte. Confirmarea în cauză include conținutul ofertei sau acceptării.
Amendamentul  107 Propunere de regulament Anexa I – articolul 29 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Partea care nu și-a respectat oricare dintre obligațiile impuse în prezentul capitol răspunde pentru orice prejudiciu cauzat celeilalte părți ca urmare a nerespectării obligațiilor.	(1) Partea care nu și-a respectat oricare dintre obligațiile impuse în prezentul capitol răspunde, în temeiul capitolului 16, pentru orice prejudiciu cauzat celeilalte părți ca urmare a nerespectării obligațiilor.
Amendamentul  108 Propunere de regulament Anexa I – articolul 30 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Se ajunge la un acord prin acceptarea unei oferte. Acceptarea se poate face explicit sau prin efectuarea unor declarații ori executarea unor acțiuni.	(2) Se ajunge la un acord prin acceptarea unei oferte.
Justificare
Simplificarea formulării. Conform articolului 34 alineatul (1), orice formă de declarație sau acțiune se consideră o acceptare a ofertei.
Amendamentul  109 Propunere de regulament Anexa I – articolul 31 – alineatul 1 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) prezintă un conținut și un grad de securitate juridică suficiente pentru formarea unui contract.	(b) prezintă un conținut și un grad de securitate juridică suficiente pentru formarea unui contract. În raportul dintre un comerciant și un consumator, se consideră că o ofertă prezintă un conținut și un grad de securitate suficiente cu condiția să conțină un obiect, o cantitate sau o durată și un preț.
Justificare
În cazul contractelor între întreprinderi și consumatori, este necesar să se clarifice care este conținutul minim al unei oferte.
Amendamentul  110 Propunere de regulament Anexa I – articolul 34 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Tăcerea sau inacțiunea nu constituie, în sine, acceptare.	(2) Tăcerea sau inacțiunea nu constituie, în sine, acceptare. În special, în caz de livrare de bunuri, furnizare de conținut digital sau prestare de servicii conexe nesolicitate, lipsa unui răspuns din partea consumatorului nu constituie o acceptare.
Amendamentul  111 Propunere de regulament Anexa I – articolul 38 – alineatul 4 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4a) În relațiile dintre comerciant și consumator, răspunsul destinatarului care conține sau implică clauze contractuale noi sau diferite reprezintă o respingere a ofertei și constituie o nouă ofertă.
Amendamentul  112 Propunere de regulament Anexa I – capitolul 4 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Dreptul de retragere din contractele la distanță și în afara spațiilor comerciale între comercianți și consumatori	Dreptul de retragere
Amendamentul  113 Propunere de regulament Anexa I – articolul 40 – alineatul 2 – litera ia (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ia) în conformitate cu legislația statelor membre, sunt stabilite de un funcționar public care are obligația legală de a fi independent și imparțial și care trebuie să se asigure, furnizând informații juridice cuprinzătoare, că încheierea contractului survine numai după ce consumatorul a analizat cu atenție aspectele juridice și a luat la cunoștință sfera de aplicare juridică a acestuia;
Amendamentul  114 Propunere de regulament Anexa I – articolul -48 (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul -48
	Domeniul de aplicare
	(1) Prezentul capitol se aplică în cazul anulării unui contract ca urmare a viciilor de consimțământ sau a unor vicii asemănătoare.
	(2) Normele prevăzute la prezentul capitol se aplică, cu adaptările corespunzătoare, anulării unei oferte, acceptării sau altei declarații unilaterale care exprimă o intenție sau un comportament echivalent.
[În cazul alineatului (2), a se vedea amendamentul la articolul 12 alineatul (4)]
Justificare
Pentru clarificare.
Amendamentul  115 Propunere de regulament Anexa I – articolul 48 – alineatul 1 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) în absența erorii, aceasta nu ar fi încheiat contractul sau ar fi încheiat doar un contract cu clauze fundamental diferite, iar cealaltă parte știa sau se poate aștepta să fi știut acest lucru și	(a) în absența erorii, aceasta nu ar fi încheiat contractul sau ar fi încheiat doar un contract cu clauze fundamental diferite precum și
Justificare
Nu pot decurge obligații pentru o parte ca urmare a unor erori, de exemplu, erori de tipar, impunând coresponsabilitatea celeilalte părți.
Amendamentul  116 Propunere de regulament Anexa I – articolul 48 – alineatul 1 – litera b – punctul i
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(i) a provocat eroarea;	(i) a provocat eroarea; sau
Amendamentul  117 Propunere de regulament Anexa I – articolul 48 – alineatul 1 – litera b – punctul ii
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(ii) a determinat încheierea contractului sub imperiul erorii prin nerespectarea oricărei obligații de a furniza informații precontractuale în conformitate cu capitolul 2 secțiunile 1-4;	(ii) a determinat încheierea contractului sub imperiul erorii prin nerespectarea oricărei obligații de a furniza informații precontractuale în conformitate cu capitolul 2 secțiunile 1-4 sau
Amendamentul  118 Propunere de regulament Anexa I – articolul 49 – alineatul 3 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Pentru a se stabili dacă, în temeiul bunei-credințe și al corectitudinii, o parte avea obligația să furnizeze anumite informații, trebuie să se țină seama de toate circumstanțele, inclusiv de următoarele:	(3) Pentru a se stabili dacă, în temeiul bunei-credințe și al corectitudinii, o parte avea obligația să furnizeze anumite informații, trebuie să se țină seama de toate circumstanțele, inclusiv de următoarele:
Justificare
Formularea este armonizată cu articolul 23 alineatul (2) (referitor la informații cu privire la bunuri și servicii conexe) care conține un catalog comparabil.
Amendamentul  119 Propunere de regulament Anexa I – articolul 49 – alineatul 3 – litera e
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(e) importanța aparentă a informațiilor pentru cealaltă parte și	(e) importanța probabilă a informațiilor pentru cealaltă parte și
Justificare
Formularea este armonizată cu articolul 23 alineatul (2) (referitor la informații cu privire la bunuri și servicii conexe) care conține un catalog comparabil. Nu există motive pentru ca pragul pentru importanța informațiilor pentru cealaltă parte să fie mai înalt în acest caz.
Amendamentul  120 Propunere de regulament Anexa I – articolul 50 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 50a
	Terți
	(1) În cazul în care un terț pentru care o persoană este responsabilă sau care, cu acordul persoanei respective, este implicat în încheierea unui contract:
	(a) face o eroare sau este sau ar putea fi la curent cu existența unei erori sau
	(b) este vinovat de eroare, dol, violență sau leziune,
	pot fi luate măsurile reparatorii prevăzute la prezentul capitol de așa manieră încât comportamentul sau cunoștințele respective ar corespunde persoanei responsabile sau care și-a dat acordul;
	(2) În cazul în care un terț pentru acțiunile căruia o anumită persoană nu este responsabilă sau în care un terț care nu are acordul persoanei respective pentru a se implica în încheierea unui contract este vinovat de dol sau violență, pot fi luate măsurile reparatorii prevăzute la prezentul capitol în cazul în care persoana în cauză a avut cunoștință sau ar putea avea cunoștință de faptele respective sau care, în momentul anulării, nu a acționat în conformitate cu contractul.
Justificare
Nu exista o normă privind erorile, dolul, violența sau leziunea de către terți.
Amendamentul  121 Propunere de regulament Anexa I – articolul 55
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Partea care are dreptul să invoce nulitatea contractului în conformitate cu prevederile prezentului capitol sau care avea un astfel de drept înainte de pierderea acestuia prin prescriere sau confirmare este îndreptățită, indiferent dacă contractul este anulat sau nu, să primească daune-interese de la cealaltă parte pentru pierderile suferite ca urmare a erorii, dolului, violenței sau leziunii, cu condiția a cealaltă parte să fi cunoscut sau să se poată aștepta să fi cunoscut circumstanțele relevante.	Partea care are dreptul să invoce nulitatea contractului în conformitate cu prevederile prezentului capitol sau care avea un astfel de drept înainte de pierderea acestuia prin prescriere sau confirmare este îndreptățită, indiferent dacă contractul este anulat sau nu, să primească, în temeiul capitolului 16, daune-interese de la cealaltă parte pentru pierderile suferite ca urmare a erorii, dolului, violenței sau leziunii, cu condiția a cealaltă parte să fi cunoscut sau să se poată aștepta să fi cunoscut circumstanțele relevante.
Amendamentul  122 Propunere de regulament Anexa I – articolul 58 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Dacă una dintre părți a intenționat să atribuie un anumit înțeles unei expresii utilizate în contract și, în momentul încheierii contractului, cealaltă parte avea cunoștință sau se putea aștepta să fi avut cunoștință despre această intenție, expresia se interpretează în înțelesul atribuit de prima parte.	(2) Dacă una dintre părți a intenționat să atribuie un anumit înțeles unei expresii sau unui comportament echivalent utilizate în contract și, în momentul încheierii contractului, cealaltă parte avea cunoștință sau se putea aștepta să fi avut cunoștință despre această intenție, expresia sau comportamentul echivalent se interpretează în înțelesul atribuit de prima parte.
Amendamentul  123 Propunere de regulament Anexa I – articolul 58 – alineatul 3 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) Expresiile utilizate în contract sunt interpretate avându-se în vedere contractul în ansamblul său.
(A se vedea amendamentul la articolul 60; textul a fost modificat)
Justificare
Este necesară o serie de amendamente care să vizeze mutarea dispozițiilor referitoare la interpretare pentru a facilita interpretarea și abordarea capitolului.
Amendamentul  124 Propunere de regulament Anexa I – articolul 58 – alineatul 3 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3b) Normele prevăzute la prezentul capitol se aplică, cu adaptările corespunzătoare, interpretării unei oferte, acceptării sau altei declarații unilaterale care exprimă o intenție sau un comportament echivalent.
[A se vedea amendamentul la articolul 12 alineatul (3); textul a fost modificat]
Amendamentul  125 Propunere de regulament Anexa I – articolul 59 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) circumstanțele în care a fost încheiat contractul, inclusiv de negocierile prealabile;	(a) circumstanțele în care a fost încheiat contractul;
Amendamentul  126 Propunere de regulament Anexa I – articolul 59 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) conduita părților, chiar ulterioară încheierii contractului;	(b) conduita părților înainte, în timpul și după încheierea contractului;
Justificare
Clarificarea exprimării.
Amendamentul  127 Propunere de regulament Anexa I – articolul 59 – litera c
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(c) interpretarea care a fost dată deja de către părți expresiilor care sunt identice sau similare celor folosite în contract;	(c) interpretarea care a fost dată în trecut de către părți expresiilor care sunt identice sau similare celor folosite în contract;
Justificare
Clarificarea exprimării.
Amendamentul  128 Propunere de regulament Anexa I – articolul 60
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 60	eliminat
Interpretarea sistematică a contractului
Expresiile utilizate în contract trebuie interpretate avându-se în vedere contractul în ansamblul său.
[A se vedea amendamentul la articolul 58 alineatul (3a)]
Amendamentul  129 Propunere de regulament Anexa I – articolul 61 – paragraful 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Atunci când s-a utilizat un document contractual redactat în limba națională a consumatorului, se consideră că respectiva versiune este prevalentă. Părțile nu pot să excludă aplicarea prezentului articol, să deroge de la acesta sau să modifice efectele sale.
Amendamentul  130 Propunere de regulament Anexa I – articolul 61 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 61a
	Preferința pentru interpretarea care conferă efecte juridice clauzelor contractuale
	Interpretarea în sensul în care clauzele contractuale pot produce efecte care prevalează asupra celei în sensul în care nu produce efecte.
(A se vedea amendamentul la articolul 63)
Amendamentul  131 Propunere de regulament Anexa I – articolul 61 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 61b
	Interpretarea în favoarea consumatorilor
	(1) Atunci când există îndoieli în ceea ce privește înțelesul unei clauze contractuale într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator, prevalează interpretarea cea mai favorabilă pentru consumator, cu excepția cazului în care respectiva clauză a fost propusă de consumator.
	(2) Părțile nu pot să excludă aplicarea prezentului articol, să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia în detrimentul consumatorului.
(A se vedea amendamentul la articolul 64)
Amendamentul  132 Propunere de regulament Anexa I – articolul 62 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Preferința pentru clauzele contractuale negociate individual	Clauze contractuale care nu sunt negociate individual
Amendamentul  133 Propunere de regulament Anexa I – articolul 62 – alineatul 1 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a) Atunci când, în pofida articolului 61b, există îndoieli cu privire la înțelesul unei clauze contractuale care nu a fost negociată individual în sensul articolului 7, prevalează interpretarea clauzei împotriva părții care a propus respectiva clauză.
(A se vedea amendamentul la articolul 65)
Justificare
Articolul 65 a fost integrat în articolul 62, întrucât pare mai clar și mai ușor de interpretat atunci când toate dispozițiile referitoare la interpretarea clauzelor contractuale care nu au fost negociate individual sunt grupate într-un singur articol. Formularea a fost clarificată.
Amendamentul  134 Propunere de regulament Anexa I – articolul 63
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 63	eliminat
Preferința pentru interpretarea care conferă efecte juridice clauzelor contractuale
Interpretarea în sensul în care clauzele contractuale pot produce efecte prevalează asupra celei în sensul în care nu ar putea produce efecte.
(A se vedea amendamentul la articolul 61a)
Amendamentul  135 Propunere de regulament Anexa I – articolul 64
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 64	eliminat
Interpretarea în favoarea consumatorilor
(1) Atunci când există îndoieli în ceea ce privește înțelesul unei clauze contractuale într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator, prevalează interpretarea cea mai favorabilă pentru consumator, cu excepția cazului în care respectiva clauză a fost propusă de consumator.
(2) Părțile nu pot să excludă aplicarea prezentului articol, să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia.
(A se vedea amendamentul la articolul 61b)
Amendamentul  136 Propunere de regulament Anexa I – articolul 65
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 65	eliminat
Interpretarea împotriva părții care a propus o clauză contractuală
Atunci când, în ceea ce privește un contract care nu face obiectul articolului 64, atunci când există îndoieli cu privire la înțelesul unei clauze contractuale care nu a fost negociată individual în sensul articolului 7, prevalează interpretarea clauzei împotriva părții care a propus respectiva clauză.
[A se vedea amendamentul la articolul 62 alineatul (1a)]
Amendamentul  137 Propunere de regulament Anexa I – titlul II – partea III – capitolul 7 – secțiunea 1 (nouă) – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Secțiunea 1 Dispoziții generale
Amendamentul  138 Propunere de regulament Anexa I – articolul 67 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Cutumele și practicile nu obligă părțile în măsura în care acestea contravin clauzelor contractului care au fost negociate individual sau oricăror norme imperative prevăzute de Legislația europeană comună în materie de vânzare.	(3) Cutumele și practicile nu obligă părțile în măsura în care acestea contravin celor convenite de părți sau oricăror norme imperative prevăzute de Legislația europeană comună în materie de vânzare.
Justificare
Pentru clarificare.
Amendamentul  139 Propunere de regulament Anexa I – articolul 68 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Orice clauză contractuală implicită în temeiul alineatului (1) trebuie, în măsura posibilului, să aibă ca efect realizarea a ceea ce se poate presupune că părțile ar fi convenit în cazul în care ar fi reglementat aspectele respective.	(2). Orice clauză contractuală implicită în temeiul alineatului (1) trebuie, în măsura posibilului, să aibă ca efect realizarea a ceea ce se poate presupune că părțile ar fi convenit.
Justificare
Simplificarea formulării.
Amendamentul  140 Propunere de regulament Anexa I – articolul 69 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) În cazul în care comerciantul face o declarație înainte de încheierea contractului, fie celeilalte părți, fie publicului cu privire la caracteristicile a ceea ce urmează să fie furnizat de către comerciant în conformitate cu contractul, declarația este încorporată în contract, devenind o clauză a acestuia, cu excepția cazului în care:	(1) În cazul în care comerciantul sau o persoană implicată în activități de publicitate sau de marketing pentru comerciant face o declarație înainte de încheierea contractului, fie celeilalte părți, fie publicului cu privire la caracteristicile a ceea ce urmează să fie furnizat de către comerciant în conformitate cu contractul, declarația este încorporată în contract, devenind o clauză a acestuia, cu excepția cazului în care comerciantul arată că:
(a) cealaltă parte a avut cunoștință sau se poate aștepta să fi avut cunoștință, în momentul încheierii contractului, de faptul că declarația era incorectă sau de faptul că nu putea constitui, pentru orice alt motiv, o astfel de clauză sau	(a) cealaltă parte a avut cunoștință sau se poate aștepta să fi avut cunoștință, în momentul încheierii contractului, de faptul că declarația era incorectă sau de faptul că nu putea constitui, pentru orice alt motiv, o astfel de clauză,
	(aa) în momentul încheierii contractului, declarația era corectată sau
(b) decizia celeilalte părți de a încheia contractul nu ar fi putut fi influențată de declarație.	(b) decizia celeilalte părți de a încheia contractul nu ar fi putut fi influențată de declarație.
Amendamentul  141 Propunere de regulament Anexa I – articolul 69 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În sensul alineatului (1), o declarație făcută de o persoană implicată în activitățile de publicitate sau de comercializare ale comerciantului respectiv este considerată o declarație a comerciantului în cauză.	eliminat
Amendamentul  142 Propunere de regulament Anexa I – articolul 69 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Atunci când cealaltă parte este un consumator, în sensul alineatului (1), o declarație publică făcută de către un producător sau în numele acestuia sau de către ori în numele oricărei altei persoane în cadrul etapelor premergătoare ale seriei de tranzacții care conduc la încheierea unui contract este considerată ca fiind făcută de comerciant, cu excepția cazului în care comerciantul, la momentul încheierii contractului, nu avea cunoștință și nu se poate aștepta să fi avut cunoștință de aceasta.	(3) Atunci când cealaltă parte este un consumator, în sensul alineatului (1), o declarație publică făcută de către un producător sau în numele acestuia sau de către ori în numele oricărei altei persoane în cadrul etapelor premergătoare ale seriei de tranzacții care conduc la încheierea unui contract este considerată ca fiind făcută de comerciant, cu excepția cazului în care comerciantul dovedește faptul că, la momentul încheierii contractului, comerciantul nu avea cunoștință și nu se poate aștepta să fi avut cunoștință de aceasta.
Amendamentul  143 Propunere de regulament Anexa I – articolul 70
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 70	eliminat
Obligația de a atrage atenția asupra clauzelor contractuale care nu au fost negociate individual
(1) Clauzele contractuale propuse de o parte care nu au fost negociate în mod individual în sensul articolului 7 pot fi invocate împotriva celeilalte părți doar dacă cealaltă parte a avut cunoștință de acestea sau dacă partea care a propus clauzele a luat măsuri rezonabile pentru a atrage atenția celeilalte părți asupra acestora, înainte sau în momentul încheierii contractului.
(2) În sensul prezentului articol, în raporturile între un comerciant și un consumator, clauzele contractuale nu sunt aduse în atenția consumatorului în mod suficient printr-o simplă trimitere la acestea în cadrul documentului care constituie suportul contractului, chiar dacă consumatorul semnează documentul.
(3) Părțile nu pot să excludă aplicarea prezentului articol, să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia.
(A se vedea amendamentul la articolul 76a, textul a fost modificat)
Amendamentul  144 Propunere de regulament Anexa I – articolul 71
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 71	eliminat
Plăți suplimentare în contractele încheiate între un comerciant și un consumator
(1) Într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator, o clauză contractuală care obligă consumatorul să efectueze orice altă plată suplimentară față de remunerația indicată pentru obligația contractuală principală a comerciantului, în special atunci când aceasta a fost încorporată prin utilizarea de opțiuni standard pe care consumatorul este obligat să le respingă pentru a evita plata suplimentară, nu este obligatorie pentru consumator, cu excepția cazului în care, înainte ca acesta să fie obligat prin contract, și-a dat acordul în mod expres pentru plata suplimentară. În cazul în care consumatorul a efectuat plata suplimentară, poate să o recupereze.
(2) Părțile nu pot să excludă aplicarea prezentului articol, să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia.
(A se vedea amendamentul la articolul 76b)
Amendamentul  145 Propunere de regulament Anexa I – articolul 74 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Părțile nu pot să excludă aplicarea prezentului articol, să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia.	(2) În raporturile dintre un comerciant și un consumator, părțile nu pot să excludă aplicarea prezentului articol, să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia în detrimentul consumatorului.
Justificare
Pentru a nu limita în mod excesiv libertatea contractuală în tranzacțiile între întreprinderi, articolul 74 ar trebui să fie obligatoriu numai pentru tranzacțiile între întreprinderi și consumatori.
Amendamentul  146 Propunere de regulament Anexa I – titlul II – partea III – capitolul 7 – secțiunea 2 (nouă) – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Secțiunea 2 Dispoziții specifice privind contractele dintre comercianți și consumatori
Amendamentul  147 Propunere de regulament Anexa I – articolul 76 a (nou) – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 76a
	Obligația de a atrage atenția asupra clauzelor contractuale care nu au fost negociate individual
Amendamentul  148 Propunere de regulament Anexa I – articolul 76 a – alineatul 1 (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1) Clauzele contractuale propuse de un comerciant care nu au fost negociate în mod individual în sensul articolului 7 pot fi invocate împotriva unui consumator doar dacă cealaltă parte a avut cunoștință de acestea sau dacă acel comerciant a luat măsuri rezonabile pentru a atrage atenția consumatorului asupra acestora, înainte sau în momentul încheierii contractului.
[A se vedea amendamentul privind articolul 70 alineatul (1)]
Justificare
Pare să fie suficient doar să se prevadă o obligație de a sensibiliza consumatorii cu privire la clauzele contractuale care nu au fost negociate în mod individual în cadrul contractelor dintre întreprinderi și consumatori. Astfel se ține seama de preocupările exprimate cu privire la aplicarea acestei norme și în cazul contractelor între întreprinderi.
Amendamentul  149 Propunere de regulament Anexa I – articolul 76 a – alineatul 2 (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2) În sensul prezentului articol, clauzele contractuale sunt aduse suficient în atenția consumatorilor numai dacă:
	(a) sunt prezentate într-un mod adecvat pentru a atrage atenția unui consumator asupra existenței lor; precum și
	(b) comerciantul le furnizează sau le pune la dispoziția unui consumator într-un mod care îi dă consumatorului posibilitatea de a le înțelege înaintea încheierii contractului.
[A se vedea amendamentul privind articolul 70 alineatul (2); textul a fost modificat]
Justificare
Au fost aduse critici cu privire la faptul că la articolul 70 alineatul (2) se stipulează numai ce comportament nu este suficient pentru a aduce clauzele contractuale în atenția consumatorului în mod corespunzător. Prin această propunere de text nou se dorește să se descrie ce trebuie făcut pentru a îndeplini această obligație: un comerciant care introduce clauze contractuale care nu au fost negociate în mod individual le poate invoca împotriva consumatorului numai în cazul în care le-a prezentat într-un mod adecvat pentru a atrage consumatorului atenția asupra existenței acestora și care permite consumatorului să le înțeleagă înainte de încheierea contractului.
Amendamentul  150 Propunere de regulament Anexa I – articolul 76 a – alineatul 3 (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3) Nu se consideră că o clauză contractuală a fost adusă în atenția consumatorului în mod suficient dacă s-a făcut numai o trimitere la aceasta într-un document al contractului, chiar dacă documentul respectiv este semnat de consumator.
(A se vedea amendamentul la articolul 70 alineatul (2))
Amendamentul  151 Propunere de regulament Anexa I – articolul 76 a – alineatul 4 (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4) Părțile nu pot să excludă aplicarea prezentului articol, să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia în detrimentul consumatorului.
Justificare
[A se vedea amendamentul privind articolul 70 alineatul (3)]
Amendamentul  152 Propunere de regulament Anexa I – articolul 76 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 76b
	Plăți suplimentare în contractele încheiate între un comerciant și un consumator
	(1) Într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator, o clauză contractuală care obligă consumatorul să efectueze orice altă plată suplimentară față de remunerația indicată pentru obligația contractuală principală a comerciantului, în special atunci când aceasta a fost încorporată prin utilizarea de opțiuni standard pe care consumatorul este obligat să le respingă pentru a evita plata suplimentară, nu este obligatorie pentru consumator, cu excepția cazului în care, înainte ca acesta să fie obligat prin contract, și-a dat acordul în mod expres pentru plata suplimentară. În cazul în care consumatorul a efectuat plata suplimentară fără să fi consimțit explicit la aceasta, acesta o poate recupera.
	(2) Părțile nu pot să excludă aplicarea prezentului articol, să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia în detrimentul consumatorului.
[A se vedea amendamentul privind articolul (71)]
Amendamentul  153 Propunere de regulament Anexa I – articolul 80 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Secțiunea 2 nu se aplică definiției obiectului principal al contractului caracterului adecvat al prețului care trebuie plătit în cazul în care comerciantul a respectat obligația de transparență prevăzută la articolul 82.	eliminat
Justificare
Scopul eliminării articolului 80 alineatul (2) este de a extinde controalele privind cazurile de neloialitate la „termenii fundamentali” („termeni principali). Aceasta este îmbunătățirea cea mai amplă a protecției consumatorilor. În majoritatea statelor membre, instanțele nu pot controla imparțialitatea termenilor „fundamentali” (inclusiv prețul), însă în unele state membre, în general, (a se vedea „clauza generală majoră”, articolul 36 din legislația scandinavă privind contractele) sau în contexte specifice, pot (a se vedea contractele privind ipotecile din Spania, faptele cauzei CJUE, Caja de Madrid).
Amendamentul  154 Propunere de regulament Anexa I – articolul 82
Textul propus de Comisie	Amendamentul
În cazul în care un comerciant propune clauze contractuale care nu au fost negociate în mod individual cu consumatorul, în sensul articolului 7, acesta are obligația de a se asigura că respectivele clauze sunt redactate și comunicate într-un limbaj simplu și inteligibil.	În cazul în care un comerciant propune clauze contractuale, acesta are obligația de a se asigura că respectivele clauze sunt redactate și comunicate într-un limbaj clar și inteligibil.
Amendamentul  155 Propunere de regulament Anexa I – articolul 83 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator, o clauză contractuală propusă de comerciant care nu a fost negociată în mod individual în sensul articolului 7 este considerată abuzivă în sensul prezentei secțiuni dacă provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului, contrar bunei credințe și corectitudinii.	(1) Într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator, o clauză contractuală propusă de comerciant este considerată abuzivă în sensul prezentei secțiuni dacă provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului, contrar bunei credințe și corectitudinii..
Amendamentul  156 Propunere de regulament Anexa I – articolul 83 – alineatul 2 – litera ca (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ca) dacă este, prin însăși natura sa, într-atât de surprinzătoare, încât consumatorul nu s-ar fi putut aștepta la clauza propusă;
Amendamentul  157 Propunere de regulament Anexa I – articolul 84 – litera ba (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ba) să excludă sau să limiteze în mod necorespunzător măsurile reparatorii de care beneficiază consumatorul împotriva comerciantului sau a unui terț, pentru neexecutarea de către comerciant a obligațiilor care îi revin în temeiul contractului;
Amendamentul  158 Propunere de regulament Anexa I – articolul 84 – litera ca (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ca) să limiteze elementele de probă aflate la dispoziția consumatorului sau să impună consumatorului sarcina probei în circumstanțe în care aceasta revine în mod legal comerciantului;
Amendamentul  159 Propunere de regulament Anexa I – articolul 84 – litera fa (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(fa) să permită comerciantului să modifice unilateral clauzele contractuale, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract; acest lucru nu aduce atingere clauzelor contractuale în temeiul cărora comerciantul își rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, cu condiția ca acesta să aibă obligația de a informa consumatorul cu privire la modificare printr-o notificare prealabilă rezonabilă, iar consumatorul să aibă libertatea de a rezilia contractul fără să suporte vreun cost;
Amendamentul  160 Propunere de regulament Anexa I – articolul 84 – litera fb (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(fb) să permită unui comerciant să modifice unilateral, fără a avea un motiv întemeiat, caracteristicile bunurilor, ale conținutului digital sau ale serviciilor conexe care urmează să fie furnizate sau orice alte elemente ale executării;
Amendamentul  161 Propunere de regulament Anexa I – articolul 84 – litera fc (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(fc) să-i permită comerciantului să ceară pentru serviciile sale un preț mai mare decât cel stabilit la data încheierii contractului, cu excepția cazului în care contractul permite și o reducere a prețului atunci când au fost convenite și condiții de modificare a acestuia, când contractul stipulează și justifică obiectiv circumstanțele care pot determina modificarea prețului și când prețul nu poate fi modificat arbitrar de către comerciant;
Amendamentul  162 Propunere de regulament Anexa I – articolul 84 – litera ga (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ga) să oblige consumatorul să își execute toate obligațiile care îi revin în temeiul contractului în situațiile in care comerciantul nu și-a executat propriile obligații;
Amendamentul  163 Propunere de regulament Anexa I – articolul 84 – litera gb (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(gb) să permită unui comerciant să se retragă sau să declare rezoluțiunea contractului, în sensul articolului 8, în mod discreționar, fără a oferi același drept consumatorului, sau să permită unui comerciant să păstreze sumele plătite pentru servicii conexe care nu au fost încă furnizate în eventualitatea în care comerciantul se retrage sau declară rezoluțiunea contractului;
Amendamentul  164 Propunere de regulament Anexa I – articolul 84 – litera ha (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ha) să impună o sarcină excesivă asupra consumatorului în scopul de a declara rezoluțiunea unui contract cu durată nedeterminată;
Amendamentul  165 Propunere de regulament Anexa I – articolul 85 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) să limiteze elementele de probă aflate la dispoziția consumatorului sau să impună consumatorului sarcina probei în circumstanțe în care aceasta revine în mod legal;	eliminat
Amendamentul  166 Propunere de regulament Anexa I – articolul 85 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) să excludă sau să limiteze în mod necorespunzător măsurile reparatorii de care beneficiază consumatorul împotriva comerciantului sau a unui terț, pentru neexecutarea de către comerciant a obligațiilor care îi revin în temeiul contractului;	eliminat
Amendamentul  167 Propunere de regulament Anexa I – articolul 85 – litera ea (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ea) să considere că un anumit comportament specific al consumatorului este echivalent cu emiterea sau ne-emiterea unei declarații, cu excepția cazului în care, la începutul termenului prevăzut, se atrage atenția consumatorului în mod explicit cu privire la interpretarea comportamentului său și acesta dispune de un interval de timp adecvat pentru a face o declarație explicită;
Amendamentul  168 Propunere de regulament Anexa I – articolul 85 – litera f
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(f) să permită unui comerciant să se retragă sau să declare rezoluțiunea contractului, în sensul articolului 8, în mod discreționar, fără a oferi același drept consumatorului, sau să permită unui comerciant să păstreze sumele plătite pentru servicii conexe care nu au fost încă furnizate în cazul în care comerciantul se retrage sau declară rezoluțiunea contractului;	eliminat
Amendamentul  169 Propunere de regulament Anexa I – articolul 85 – litera i
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(i) să permită comerciantului să modifice unilateral clauzele contractuale, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract; acest lucru nu aduce atingere clauzelor contractuale în temeiul cărora comerciantul își rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, cu condiția ca acesta să aibă obligația de a informa consumatorul printr-o notificare prealabilă rezonabilă, iar consumatorul să aibă libertatea de a rezilia contractul fără să suporte vreun cost;	eliminat
Amendamentul  170 Propunere de regulament Anexa I – articolul 85 – litera j
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(j) să permită unui comerciant să modifice unilateral, fără a avea un motiv întemeiat, caracteristicile bunurilor, ale conținutului digital sau ale serviciilor conexe care urmează să fie furnizate sau orice alte elemente ale executării;	eliminat
Amendamentul  171 Propunere de regulament Anexa I – articolul 85 – litera k
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(k) să prevadă faptul că prețul bunurilor, al conținutului digital sau al serviciilor conexe urmează să fie stabilit la momentul livrării sau al furnizării sau să permită comerciantului să crească prețul fără a acorda consumatorului dreptul de a se retrage din contract în cazul în care creșterea prețului este prea mare în raport cu prețul convenit la încheierea contractului; acest lucru nu aduce atingere clauzelor de indexare a prețurilor, în cazurile în care acestea sunt conforme cu legea, cu condiția ca metoda în conformitate cu care se modifică prețurile să fie descrisă în mod explicit;	(k) să prevadă faptul că prețul bunurilor, al conținutului digital sau al serviciilor conexe urmează să fie stabilit la momentul livrării sau al furnizării;
Amendamentul  172 Propunere de regulament Anexa I – articolul 85 – litera l
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(l) să oblige consumatorul să își execute toate obligațiile care îi revin în temeiul contractului in situațiile in care comerciantul nu și-a executat propriile obligații;	eliminat
Amendamentul  173 Propunere de regulament Anexa I – articolul 85 – litera n
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(n) să permită unui comerciant, în cazul în care obiectul comenzii nu este disponibil, să furnizeze un echivalent fără a informa în mod expres consumatorul de această posibilitate și de faptul că comerciantul trebuie să suporte cheltuielile de returnare a ceea ce consumatorul a primit în temeiul contractului, în cazul în care consumatorul își exercită dreptul de a respinge executarea;	(n) să permită unui comerciant, în cazul în care obiectul comenzii nu este disponibil, să furnizeze un echivalent fără a informa în mod expres consumatorul de această posibilitate și de faptul că comerciantul trebuie să suporte cheltuielile de returnare a ceea ce consumatorul a primit în temeiul contractului, în cazul în care consumatorul își exercită dreptul de a respinge executarea și fără o solicitare expresă a consumatorului în acest sens;
Amendamentul  174 Propunere de regulament Anexa I – articolul 85 – litera v
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(v) să impună o sarcină excesivă asupra consumatorului în scopul de a declara rezoluțiunea unui contract cu durată nedeterminată;	eliminat
Amendamentul  175 Propunere de regulament Anexa I – articolul 86 – alineatul 1 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) această clauză este de astfel de natură încât utilizarea sa se abate grav de la bunele practici comerciale, contrar bunei-credințe și corectitudinii.	(b) această clauză este de astfel de natură încât utilizarea sa se abate grav de la practicile comerciale uzuale, contrar bunei-credințe și corectitudinii.
Amendamentul  176 Propunere de regulament Anexa I – articolul 88 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Partea care nu își poate executa obligațiile este obligată să se asigure că notificarea impedimentului și a efectelor acestuia asupra capacității sale de a-și executa obligațiile ajunge la cealaltă parte fără întârzieri nejustificate de la momentul în care prima parte a cunoscut sau se poate aștepta că ar fi putut să cunoască aceste circumstanțe. Cealaltă parte are dreptul la despăgubiri pentru orice pierdere care rezultă din încălcarea acestei obligații.	(3) Partea care nu își poate executa obligațiile este obligată să se asigure că notificarea impedimentului și a efectelor acestuia asupra capacității sale de a-și executa obligațiile ajunge la cealaltă parte fără întârzieri nejustificate de la momentul în care prima parte a cunoscut sau se poate aștepta că ar fi putut să cunoască aceste circumstanțe. Cealaltă parte are dreptul, în temeiul capitolului 16, la despăgubiri pentru orice pierdere care rezultă din încălcarea acestei obligații.
Amendamentul  177 Propunere de regulament Anexa I – articolul 89 – alineatul 3 – litera c
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(c) partea prejudiciată nu și-a asumat și nu se poate considera în mod rezonabil că și-ar fi asumat riscul schimbării circumstanțelor.	(c) având în vedere schimbarea circumstanțelor, partea prejudiciată nu și-a asumat și nu se poate considera în mod rezonabil că și-ar fi asumat riscul schimbării circumstanțelor.
Amendamentul  178 Propunere de regulament Anexa I – articolul 91 – paragraful 1 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) să transfere dreptul de proprietate asupra bunurilor, inclusiv suportul material pe care este furnizat conținutul digital	(b) să transfere sau să se angajeze să transfere dreptul de proprietate asupra bunurilor, inclusiv suportul material pe care este furnizat conținutul digital
Justificare
Având în vedere noul articol 91a privind dreptul de retenție, textul adăugat clarifică faptul că dreptul de proprietate nu trebuie transferat imediat (ceea ce ar elimina orice drept de retenție).
Amendamentul  179 Propunere de regulament Anexa I – articolul 91 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 91a
	Dreptul de retenție
	În cazul în care se convine asupra unei clauze privind dreptul de retenție, vânzătorul nu este obligat să transfere dreptul de proprietate asupra bunurilor până când cumpărătorul nu-și îndeplinește obligația de a achita prețul convenit.
Justificare
Adăugarea unei clauze privind dreptul de retenție vine ca urmare a unei nevoi de ordin practic. Această propunere de text nou clarifică faptul că se poate conveni asupra unor clauze privind dreptul de retenție în cazul în care părțile sunt de acord să aplice Legislația europeană comună în materie de vânzare pentru contractul încheiat de ele. Ca și în cazul articolului 9 din Directiva privind combaterea întârzierii efectuării plăților, această propunere de text se referă numai la partea referitoare la obligații dintr-o clauză privind dreptul de retenție, în timp ce dreptul material al proprietății nu intră sub incidența sa.
Amendamentul  180 Propunere de regulament Anexa I – articolul 93 – alineatul 1 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) în cazul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator sau a unui contract de furnizare de conținut digital care este un contract la distanță sau un contract în afara spațiilor comerciale, sau în care vânzătorul s-a angajat să asigure transportul către cumpărător, locul în care consumatorul își are reședința în momentul încheierii contractului;	(a) în cazul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator sau al unui contract de furnizare de conținut digital încheiat între un comerciant și un consumator, locul în care consumatorul își are reședința în momentul încheierii contractului;
Amendamentul  181 Propunere de regulament Anexa I – articolul 94 – alineatul 1 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) în cazul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator sau a unui contract de furnizare de conținut digital, care este un contract la distanță sau un contract în afara spațiilor comerciale sau în care vânzătorul s-a angajat să asigure transportul către cumpărător, prin transferul fizic al posesiei sau al controlului asupra bunurilor sau asupra conținutului digital către consumator;	(a) în cazul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între un comerciant și un consumator de livrare de conținut digital, prin transferul fizic al posesiei sau al controlului asupra bunurilor sau asupra conținutului digital către consumator; în cazul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între un comerciant și un consumator de livrare de conținut digital, locul în care consumatorul își are reședința în momentul încheierii contractului;
Amendamentul  182 Propunere de regulament Anexa I – articolul 95 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Atunci când termenul de livrare nu poate fi stabilit în alt mod, bunurile sau conținutul digital trebuie livrate fără întârziere după încheierea contractului.	(1) Atunci când termenul de livrare nu poate fi stabilit în alt mod, bunurile sau conținutul digital trebuie livrate într-un interval rezonabil de timp după încheierea contractului.
Justificare
Propunerea de modificare aliniază dispoziția la articolul 33 litera (c) din CVIM. Dispoziția de la alineatul (2) privind contractele întreprinderi și consumatori prin care se stabilește un termen de livrare de 30 de zile nu se modifică.
Amendamentul  183 Propunere de regulament Anexa I – articolul 98
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 98	eliminat
Efectul asupra transferului riscului
Efectul livrării în privința transferului riscului este reglementat de capitolul 14.
Justificare
Această dispoziție prevede chestiuni evidente și nu este necesară.
Amendamentul  184 Propunere de regulament Anexa I – articolul 99 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) În cadrul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator, orice acord prin care se derogă de la cerințele articolelor 100, 102 și 103 în detrimentul consumatorului este valabil numai în cazul în care, la încheierea contractului, consumatorul cunoștea condițiile specifice ale bunurilor sau ale conținutului digital și a acceptat bunurile sau conținutul digital ca fiind conforme cu dispozițiile contractului în momentul încheierii sale.	(3) În cadrul unui contract încheiat între un comerciant și un consumator, orice acord prin care se derogă de la cerințele articolelor 100, 101 și 102 în detrimentul consumatorului este valabil numai în cazul în care, la încheierea contractului, consumatorul cunoștea condițiile specifice ale bunurilor sau ale conținutului digital și a acceptat bunurile sau conținutul digital ca fiind conforme cu dispozițiile contractului în momentul încheierii sale.
Amendamentul  185 Propunere de regulament Anexa I – articolul 100 – litera g
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(g) să aibă acele calități și capacități de funcționare la care se poate aștepta cumpărătorul. Atunci când se stabilește la ce se poate aștepta consumatorul în privința conținutului digital trebuie să se ia în calcul dacă conținutul digital a fost furnizate în schimbul plății unui preț.	(g) să aibă acele calități și capacități de funcționare la care se poate aștepta consumatorul, inclusiv în ceea ce privește durabilitatea, aspectul și lipsa defectelor. Atunci când se stabilește la ce se poate aștepta cumpărătorul în privința conținutului digital trebuie să se ia în calcul dacă conținutul digital a fost furnizate în schimbul plății unui preț sau al unei contrapartide.
Amendamentul  186 Propunere de regulament Anexa I – articolul 102 – alineatele 3 și 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) În contractele între comercianți, alineatul (2) nu se aplică atunci când cumpărătorul avea cunoștință sau se poate aștepta să fi avut cunoștință de drepturile sau pretențiile întemeiate pe proprietatea intelectuală în momentul încheierii contractului.	(3) Alineatul (2) nu se aplică atunci când:
	(a) în contractele între comercianți, cumpărătorul avea cunoștință sau se poate aștepta să fi avut cunoștință de drepturile sau pretențiile întemeiate pe proprietatea intelectuală în momentul încheierii contractului;
(4) În contractele dintre un comerciant și un consumator, alineatul (2) nu se aplică atunci când consumatorul avea cunoștință de drepturile sau pretențiile întemeiate pe proprietatea intelectuală în momentul încheierii contractului.	(b) în contractele dintre un comerciant și un consumator, când consumatorul avea cunoștință de drepturile sau pretențiile întemeiate pe proprietatea intelectuală în momentul încheierii contractului.
Justificare
Simplificarea structurii articolului.
Amendamentul  187 Propunere de regulament Anexa I – articolul 103
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 103	eliminat
Limitare cu privire la conformitatea conținutului digital
Conținutul digital nu este considerat a nu fi în conformitate cu contractul pentru simplul motiv că actualizarea conținutului digital a devenit disponibilă după încheierea contractului.
Justificare
Această dispoziție mai mult induce în eroare în loc să clarifice. Articolul 100 reprezintă dispoziția generală aplicabilă pentru stabilirea conformității sau a lipsei de conformitate.
Amendamentul  188 Propunere de regulament Anexa I – articolul 104
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Într-un contract între comercianți, vânzătorul nu răspunde pentru lipsa de conformitate a bunurilor, dacă, în momentul încheierii contractului, cumpărătorul a cunoscut sau nu ar fi putut să nu cunoască lipsa de conformitate a acestora.	Vânzătorul nu răspunde pentru lipsa de conformitate a bunurilor, dacă, în momentul încheierii contractului, cumpărătorul a cunoscut respectiva lipsă de conformitate. Într-un contract între comercianți același lucru este valabil dacă cumpărătorul nu ar fi putut să nu cunoască lipsa de conformitate.
Justificare
Cumpărătorul nu se poate prevala ulterior de lipsa de conformitate a bunurilor dacă a încheiat fără rezerve contractul deși cunoștea starea bunurilor. Această interdicție a comportamentului contradictoriu este valabilă deopotrivă pentru comercianți și consumatori; prin urmare, domeniul de aplicare al articolului 104 ar trebui extins.
Amendamentul  189 Propunere de regulament Anexa I – articolul 105 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Într-un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator, orice lipsă de conformitate care devine aparentă în termen de șase luni din momentul în care riscul este transferat cumpărătorului este prezumată a fi existat deja la acea dată, cu excepția cazului în care aceasta este incompatibilă cu natura bunurilor, a conținutului digital sau cu natura lipsei de conformitate.	(2) Într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator, orice lipsă de conformitate care devine aparentă în termen de șase luni din momentul în care riscul este transferat cumpărătorului este prezumată a fi existat deja la acea dată, cu excepția cazului în care aceasta este incompatibilă cu natura bunurilor, a conținutului digital sau cu natura lipsei de conformitate.
Amendamentul  190 Propunere de regulament Anexa I – articolul 105 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) În cazul în care conținutul digital trebuie să fie actualizat ulterior de către comerciant, comerciantul trebuie să se asigure faptul că se menține conformitatea conținutului digital cu prevederile contractului, pe durata de valabilitate a acestuia.	(4) În cazul în care conținutul digital trebuie să fie actualizat ulterior de către comerciant sau în cazul în care comerciantul furnizează separat părți ale conținutului respectiv, comerciantul trebuie să se asigure faptul că se menține conformitatea conținutului digital cu prevederile contractului, pe durata de valabilitate a acestuia.
Amendamentul  191 Propunere de regulament Anexa I – articolul 106 – alineatul 1 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) În cazul neexecutării unei obligații de către vânzător, cumpărătorul poate da curs oricăreia din următoarele măsuri reparatorii:	(1) În cazul neexecutării unei obligații de către vânzător, cumpărătorul poate da curs, cu condiția respectării obligațiilor specifice pentru remediile respective, oricăreia din următoarele măsuri reparatorii:
Amendamentul  192 Propunere de regulament Anexa I – articolul 106 – alineatul 3 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) drepturile cumpărătorului nu sunt subordonate dreptului vânzătorului de punere în conformitate și	(a) drepturile cumpărătorului nu sunt subordonate dreptului vânzătorului de punere în conformitate, cu excepția cazului în care se raportează la bunuri sau conținuturi digitale manufacturate, produse sau modificate în conformitate cu specificațiile consumatorului sau sunt clar personalizate sau
Amendamentul  193 Propunere de regulament Anexa I – articolul 107
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Limitare a măsurilor reparatorii în cazul conținutului digital care nu este furnizat în schimbul unui preț	Limitare a măsurilor reparatorii în cazul conținutului digital care nu este furnizat în schimbul plății unui preț sau a oricărei alte contraprestații
	(- 1) În cazul în care conținutul digital este furnizat în schimbul unei contraprestații, alta decât plata unui preț, cumpărătorul poate recurge la oricare dintre măsurile reparatorii menționate la articolul 106 alineatul (1), cu excepția reducerii de preț prevăzute la litera (d) a acestuia.
În cazul în care conținutul digital nu este furnizat în schimbul plății unui preț, cumpărătorul nu poate recurge la măsurile reparatorii menționate la articolul 106 alineatul (1) literele (a)-(d). Cumpărătorul nu poate solicita despăgubiri în conformitate cu articolul 106 alineatul (1) litera (e) decât pentru prejudicii sau daune cauzate bunurilor aflate în proprietatea sa, inclusiv echipamente și programe informatice și date, prin lipsa de conformitate a conținutului digital furnizat, cu excepția oricărui câștig de care cumpărătorul a fost lipsit din cauza acestor daune.	(1) În cazul în care conținutul digital nu este furnizat în schimbul vreunei contraprestații, cumpărătorul nu poate recurge la măsurile reparatorii menționate la articolul 106 alineatul (1) literele (a)-(d). Cumpărătorul nu poate solicita despăgubiri în conformitate cu articolul 106 alineatul (1) litera (e) decât pentru prejudicii sau daune cauzate bunurilor aflate în proprietatea sa, inclusiv echipamente și programe informatice și date, prin lipsa de conformitate a conținutului digital furnizat, cu excepția oricărui câștig de care cumpărătorul a fost lipsit din cauza acestor daune.
Justificare
CESL acoperă, de asemenea, cazurile în care conținutul digital nu este furnizat în schimbul plății unui preț [articolul 5 litera (b)]. Articolul 107 propus, însă, limitează măsurile reparatorii de care dispune cumpărătorul prea mult și nu ține seama de cazurile în care cumpărătorul nu plătește bani, dar trebuie să ofere totuși o contraprestație, cum ar fi furnizarea datelor cu caracter personal. Alineatul (1) permite luare de măsuri reparatorii în temeiul CESL în aceste cazuri, cu excepția reducerii de preț (întrucât nu s-a plătit în bani). Alineatul (2) menține limitarea măsurilor reparatorii în cazul daunelor, însă doar în cazurile în care conținutul digital a fost furnizat într-adevăr în mod gratuit.
Amendamentul  194 Propunere de regulament Anexa I – articolul 109 – alineatul 4 – litera -a (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(-a) atunci când cumpărătorul este un consumator, măsurile reparatorii aflate la dispoziția cumpărătorului nu sunt subordonate dreptului vânzătorului de punere în conformitate în temeiul articolului 106 alineatul (3) litera (a);
Amendamentul  195 Propunere de regulament Anexa I – articolul 109 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) Vânzătorul are la dispoziție un termen rezonabil pentru punerea în conformitate.	(5) Vânzătorul are la dispoziție un termen rezonabil pentru punerea în conformitate. În contractele încheiate între un comerciant și un consumator, termenul rezonabil nu depășește 30 de zile.
Amendamentul  196 Propunere de regulament Anexa I – articolul 109 – alineatul 7
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(7) Fără a aduce atingere punerii în conformitate, cumpărătorul își rezervă dreptul de a cere daune-interese pentru întârziere, precum și pentru orice prejudiciu cauzat sau care nu a fost evitat prin punerea în conformitate.	(7) Fără a aduce atingere punerii în conformitate, cumpărătorul își rezervă, în conformitate cu capitolul 16, dreptul de a cere daune-interese pentru întârziere, precum și pentru orice prejudiciu cauzat sau care nu a fost evitat prin punerea în conformitate.
Amendamentul  197 Propunere de regulament Anexa I – articolul 110 – alineatele 1 și 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Cumpărătorul are dreptul să ceară executarea obligațiilor care îi revin vânzătorului.	(1) Cumpărătorul are dreptul să ceară executarea obligațiilor care îi revin vânzătorului, inclusiv remedierea gratuită a unei executări care nu este conformă cu dispozițiile contractului.
(2) Executarea care poate fi cerută include remedierea gratuită a unei executări care nu este conformă cu dispozițiile contractului.
Justificare
Simplificarea structurii dispoziției.
Amendamentul  198 Propunere de regulament Anexa I – articolul 111 – alineatul 1 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Atunci când, în cadrul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator, comerciantului i se cere să remedieze o lipsă de conformitate în temeiul articolului 110 alineatul (2), consumatorul poate opta între reparare și înlocuire, cu excepția cazului în care opțiunea aleasă ar fi ilegală sau imposibilă sau, în comparație cu cealaltă opțiune disponibilă, ar impune asupra vânzătorului costuri care ar fi disproporționate ținându-se seama:	(1) Atunci când, în cadrul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator, comerciantului i se cere să remedieze o lipsă de conformitate în temeiul articolului 110, consumatorul poate opta între reparare și înlocuire, cu excepția cazului în care opțiunea aleasă ar fi ilegală sau imposibilă sau, în comparație cu cealaltă opțiune disponibilă, ar impune asupra vânzătorului costuri care ar fi disproporționate ținându-se seama:
Amendamentul  199 Propunere de regulament Anexa I – articolul 111 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În cazul în care consumatorul a solicitat remedierea lipsei de conformitate prin reparare sau înlocuire, în temeiul alineatului (1), acesta poate recurge la alte măsuri reparatorii, numai în cazul în care comerciantul nu a finalizat reparația sau înlocuirea într-un termen rezonabil care nu trebuie să depășească 30 de zile. Cu toate acestea, consumatorul poate refuza executarea în acest interval de timp.	(2) În cazul în care consumatorul a solicitat remedierea lipsei de conformitate prin reparare sau înlocuire, în temeiul alineatului (1), acesta poate recurge la alte măsuri reparatorii, numai în cazul în care:
	(a) comerciantul nu execută reparația sau înlocuirea într-un termen rezonabil care nu trebuie să depășească 30 de zile;
	(b) comerciantul a refuzat implicit sau explicit remedierea neconformității;
	(c) după reparație sau înlocuire survine același defect.
Amendamentul  200 Propunere de regulament Anexa I – articolul 113 – alineatul 3 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) Într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator, executarea poate fi refuzată integral, cu excepția cazului în care acest refuz este disproporționat în raport cu amploarea lipsei de conformitate.
Amendamentul  201 Propunere de regulament Anexa I – articolul 119
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Cumpărătorul este decăzut din dreptul de a declara rezoluțiunea în temeiul prezentei secțiuni în cazul în care nu notifică rezoluțiunea într-un termen rezonabil de la data la care a luat naștere dreptul sau de la data la care cumpărătorul a avut cunoștință sau se poate aștepta să fi avut cunoștință despre neexecutare, oricare dintre acestea intervine mai târziu.	(1) Cumpărătorul este decăzut din dreptul de a declara rezoluțiunea în temeiul prezentei secțiuni în cazul în care nu notifică rezoluțiunea în termen de două luni de la data la care a luat naștere dreptul sau de la data la care cumpărătorul a avut cunoștință sau, în cazul în care cumpărătorul este un comerciant, cumpărătorul se poate aștepta să fi avut cunoștință despre neexecutare, oricare dintre acestea intervine mai târziu.
(2) Alineatul (1) nu se aplică atunci când:	(2) Alineatul (1) nu se aplică dacă nu a fost făcută nicio ofertă de executare.
(a) cumpărătorul este un consumator sau
(b )nu a fost făcută nicio ofertă de executare.
Amendamentul  202 Propunere de regulament Anexa I – articolul 120 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Un cumpărător care reduce prețul nu poate cere și daune-interese pentru pierderea astfel compensată, însă are dreptul să primească daune-interese pentru orice altă pierdere suferită.	(3) Un cumpărător care reduce prețul nu poate, în conformitate cu capitolul 16, cere și daune-interese pentru pierderea astfel compensată, însă are dreptul să primească daune-interese pentru orice altă pierdere suferită.
Amendamentul  203 Propunere de regulament Anexa I – articolul 121 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) În contractele dintre comercianți, cumpărătorul are obligația să examineze bunurile personal sau prin intermediar, într-un termen cât mai scurt, în mod rezonabil, de maximum 14 zile de la data livrării bunurilor, a furnizării conținutului digital sau a prestării serviciilor conexe.	(1) În contractele dintre comercianți, cumpărătorul are obligația să examineze bunurile sau conținutul digital personal sau prin intermediar, într-un termen cât mai scurt, în mod rezonabil, de maximum 14 zile de la data livrării bunurilor, a furnizării conținutului digital sau a prestării serviciilor conexe.
Amendamentul  204 Propunere de regulament Anexa I – articolul 122 – alineatul 1 – paragraful 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Într-un contract între comercianți, cumpărătorul nu se poate prevala de o lipsă de conformitate în cazul în care nu notifică vânzătorul într-un termen rezonabil, precizând natura lipsei de conformitate.	(1) Într-un contract între comercianți, cumpărătorul nu se poate prevala de o lipsă de conformitate în cazul în care nu notifică vânzătorul într-un termen rezonabil, precizând natura lipsei de conformitate. Cu toate acestea, cumpărătorul poate reduce prețul în continuare sau poate solicita daune, mai puțin pentru pierderea beneficiilor, dacă are o justificare adecvată pentru faptul că nu a prezentat notificarea necesară.
Justificare
Modificarea este conformă cu articolul 44 din CVIM.
Amendamentul  205 Propunere de regulament Anexa I – articolul 123 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Alineatul (1) litera (a) nu se aplică unui contract de furnizare de conținut digital în cazul în care conținutul digital nu este furnizat în schimbul plății unui preț.	(2) Pentru contractele de furnizare a de conținut digital:
	(a) Alineatul (1) litera (a) nu se aplică în cazul în care conținutul digital nu este furnizat în schimbul plății unui preț.
	(b) Alineatul (1) litera (b) nu se aplică în cazul în care conținutul digital nu este furnizat pe un suport material.
Justificare
Este necesar să se prevadă o excepție de la obligația de recepție a consumatorului în cazul în care conținutul digital nu este furnizat pe un suport material. Conținutul digital respectiv ar putea aduce prejudicii cumpărătorului; vânzătorul nu suportă costuri de depozitare. Prin urmare, cumpărătorul nu are obligația de recepție.
Amendamentul  206 Propunere de regulament Anexa I – articolul 127 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Atunci când vânzătorul acceptă plata efectuată de către un terț în circumstanțe care nu intră sub incidența alineatului (1) sau alineatului (2), cumpărătorul este liberat de răspunderea față de vânzător, însă vânzătorul răspunde față de cumpărător pentru orice pierdere cauzată prin respectiva acceptare.	(4) Atunci când vânzătorul acceptă plata efectuată de către un terț în circumstanțe care nu intră sub incidența alineatului (1) sau alineatului (2), cumpărătorul este liberat de răspunderea față de vânzător, însă, în conformitate cu capitolul 16, vânzătorul răspunde față de cumpărător pentru orice pierdere cauzată prin respectiva acceptare.
Amendamentul  207 Propunere de regulament Anexa I – articolul 131 – alineatul 1 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) În cazul neexecutării unei obligații de către cumpărător, vânzătorul poate recurge la oricare dintre următoarele măsuri reparatorii:	(1) În cazul neexecutării unei obligații de către cumpărător, vânzătorul poate recurge, cu condiția respectării criteriilor specifice pentru reparațiile respective, la oricare din următoarele măsuri reparatorii:
Amendamentul  208 Propunere de regulament Anexa I – articolul 131 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În cazul în care neexecutarea obligațiilor de către cumpărător este justificată, vânzătorul poate recurge la oricare din măsurile reparatorii menționate la alineatul (1), însă nu poate cere executarea obligațiilor și nici daune-interese.	(2) În cazul în care neexecutarea obligațiilor de către cumpărător este justificată, vânzătorul poate recurge la oricare din măsurile reparatorii menționate la alineatul (1), însă nu poate cere daune-interese.
Justificare
Modificare impusă de amendamentul la articolul 106 alineatul (4).
Amendamentul  209 Propunere de regulament Anexa I – articolul 142 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Cu excepția cazului în care contractul este un contract la distanță sau un contract în afara spațiilor comerciale, alineatele (1) și (2) nu se aplică atunci când consumatorul nu își execută obligația de a recepționa bunurile sau conținutul digital și neexecutarea nu este justificată în temeiul articolului 88. În acest caz, riscurile sunt transferate în momentul în care consumatorul sau terțul desemnat de către consumator ar fi dobândit posesia efectivă a bunurilor sau controlul asupra conținutului digital dacă obligația de a le primi ar fi fost executată.	eliminat
Amendamentul  210 Propunere de regulament Anexa I – articolul 143 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Momentul transferului riscurilor	Transferul riscurilor în contractele dintre comercianți
Amendamentul  211 Propunere de regulament Anexa I – articolul 143 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Alineatul (1) se aplică sub rezerva dispozițiilor articolelor 144, 145 și 146.	(2) În cazul în care bunurile sau conținutul digital sunt puse la dispoziția cumpărătorului și cumpărătorul are cunoștință despre aceasta, riscurile sunt transferate cumpărătorului din momentul în care bunurile sau conținutul digital ar fi trebuit să fie recepționate, cu excepția cazului în care cumpărătorul avea dreptul să refuze preluarea bunurilor în conformitate cu articolul 113.
	În cazul în care bunurile sau conținutul digital sunt puse la dispoziția cumpărătorului în alt loc decât la un sediu profesional al vânzătorului, riscurile sunt transferate în momentul în care livrarea este exigibilă și cumpărătorul are cunoștință despre faptul că bunurile sau conținutul digital sunt puse la dispoziția sa în acel loc.
(A se vedea amendamentul la articolul 144)
Justificare
În vederea simplificării, dispozițiile de la secțiunea 3 au fost introduse într-un singur articol.
Amendamentul  212 Propunere de regulament Anexa I – articolul 143 – alineatul 2 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) Într-un contract de vânzare-cumpărare care implică transportul de bunuri, indiferent dacă vânzătorul este autorizat să păstreze documente care atestă dreptul de a dispune de bunuri:
	(a) în cazul în care vânzătorul nu este obligat să predea bunurile într-un anumit loc, riscurile sunt transferate cumpărătorului în momentul în care bunurile sunt predate primului transportator pentru a fi transmise cumpărătorului, în conformitate cu contractul;
	(b) în cazul în care vânzătorul este obligat să predea bunurile unui transportator într-un anumit loc, riscurile nu sunt transferate cumpărătorului până în momentul în care bunurile nu sunt predate transportatorului în locul respectiv.
(A se vedea amendamentul la articolul 145; structura a fost modificată)
Amendamentul  213 Propunere de regulament Anexa I – articolul 143 – alineatul 2 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2b) În cazul bunurilor vândute în tranzit, riscurile sunt transferate cumpărătorului din momentul în care bunurile au fost predate primului transportator, sau la încheierea contractului, după caz. Riscurile sunt transferate cumpărătorului în cazul în care, la data la care a fost încheiat contractul, vânzătorul știa sau ar fi putut să știe că bunurile fuseseră pierdute sau deteriorate și nu a dezvăluit această informație cumpărătorului.
(A se vedea amendamentul la articolul 146; textul a fost modificat)
Amendamentul  214 Propunere de regulament Anexa I – articolul 144
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 144	eliminat
Bunuri puse la dispoziția cumpărătorului
(1) În cazul în care bunurile sau conținutul digital sunt puse la dispoziția cumpărătorului și cumpărătorul are cunoștință despre aceasta, riscurile sunt transferate cumpărătorului din momentul în care bunurile sau conținutul digital ar fi trebuit să fie recepționate, cu excepția cazului în care cumpărătorul avea dreptul să refuze preluarea bunurilor în conformitate cu articolul 113.
(2) În cazul în care bunurile sau conținutul digital sunt puse la dispoziția cumpărătorului în alt loc decât la un sediu profesional al vânzătorului, riscurile sunt transferate în momentul în care livrarea este exigibilă și cumpărătorul are cunoștință despre faptul că bunurile sau conținutul digital sunt puse la dispoziția sa în acel loc.
(A se vedea amendamentul la articolul 143 alineatul (2))
Amendamentul  215 Propunere de regulament Anexa I – articolul 145
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 145	eliminat
Transportul bunurilor
(1) Prezentului articol se aplică contractelor de vânzare-cumpărare care implică transportul de bunuri.
(2) În cazul în care vânzătorul nu este obligat să predea bunurile într-un anumit loc, riscurile sunt transferate cumpărătorului în momentul în care bunurile sunt predate primului transportator pentru a fi transmise cumpărătorului, în conformitate cu contractul.
(3) În cazul în care vânzătorul este obligat să predea bunurile unui transportator într-un anumit loc, riscurile nu sunt transferate cumpărătorului până în momentul în care bunurile nu sunt predate transportatorului în locul respectiv.
(4) Faptul că vânzătorul este autorizat să păstreze documente care atestă dreptul de a dispune de bunuri nu afectează transferarea riscurilor.
(A se vedea amendamentul la articolul 143 alineatul (3))
Amendamentul  216 Propunere de regulament Anexa I – articolul 146
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 146	eliminat
Bunuri vândute în tranzit
(1) Prezentul articol se aplică contractelor de vânzare-cumpărare care implică bunuri vândute în tranzit.
(2) Riscurile sunt transferate cumpărătorului din momentul în care bunurile au fost predate primului transportator. Cu toate acestea, în cazul în care circumstanțele indică astfel, riscurile sunt transferate cumpărătorului în momentul încheierii contractului.
(3) În cazul în care, la data la care a fost încheiat contractul, vânzătorul știa sau se poate aștepta să fi știut că bunurile fuseseră pierdute sau deteriorate și nu a dezvăluit această informație cumpărătorului, riscurile pierderii sau deteriorării rămân în sarcina vânzătorului.
(A se vedea amendamentul la articolul 143 alineatul (4))
Amendamentul  217 Propunere de regulament Anexa I – articolul 150 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Un prestator de servicii poate încredința executarea unei alte persoane, cu excepția cazului în care este necesară executarea personală de către prestatorul de servicii.	(Nu privește versiunea în limba română.)
Amendamentul  218 Propunere de regulament Anexa I – articolul 155 – alineatul 1 – litera e
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(e) să ceară daune-interese.	(e) să ceară daune-interese, în conformitate cu capitolul 16.
Amendamentul  219 Propunere de regulament Anexa I – articolul 155 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Fără a aduce atingere alineatului (3), măsurile reparatorii aflate la dispoziția clientului sunt subordonate dreptului prestatorului de servicii de a pune în conformitate, indiferent dacă clientul este sau nu este un consumator.	(2) Fără a aduce atingere alineatului (3), măsurile reparatorii aflate la dispoziția clientului sunt subordonate dreptului prestatorului de servicii de a pune în conformitate.
Amendamentul  220 Propunere de regulament Anexa I – articolul 155 – alineatul 5 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) în ceea ce privește dreptul prestatorului de servicii de a pune în conformitate, în contractele încheiate între un comerciant și un consumator, termenul rezonabil prevăzut la articolul 109 alineatul (5) nu trebuie să depășească 30 de zile;	eliminat
Amendamentul  221 Propunere de regulament Anexa I – articolul 155 – alineatul 5 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) în ceea ce privește remedierea unei executări necorespunzătoare, articolele 111 și 112 nu se aplică și	eliminat
Amendamentul  222 Propunere de regulament Anexa I – articolul 157 – alineatul 1 – litera d
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(d) să ceară dobândă asupra prețului sau daune-interese.	(d) să ceară dobândă asupra prețului sau daune-interese, în conformitate cu capitolul 16.
Amendamentul  223 Propunere de regulament Anexa I – articolul 172 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Restituirea în caz de anulare sau rezoluțiune a contractului	Restituirea în caz de anulare, rezoluțiune sau invaliditate a contractului
Justificare
Este necesară o serie de amendamente care să vizeze reformularea capitolului privind restituirea, întrucât au fost identificate o serie de probleme. Scopul propunerilor este obținerea unor rezultate mai consecvente și mai echilibrate și completarea și clarificarea dispozițiilor, oferind, în același timp, soluții practice în ceea ce privește furnizarea de conținut digital, în special în cazul în care acesta este furnizat în schimbul unei contraprestații, alta decât plata unui preț.
Amendamentul  224 Propunere de regulament Anexa I – articolul 172 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) În cazul în care oricare dintre părți declară nulitatea sau rezoluțiunea unui contract, fiecare parte este obligată să returneze ceea ce partea respectivă („beneficiarul”) a primit de la cealaltă parte.	(1) În cazul în care oricare dintre părți declară nulitatea sau rezoluțiunea unui contract sau a unei părți a contractului, sau contractul sau o parte a acestuia este declarată invalidă sau neobligatorie din alte motive decât prin anulare sau rezoluțiune, fiecare parte este obligată să returneze ceea ce partea respectivă („beneficiarul”) a primit de la cealaltă parte în temeiul contractului sau a părții din contract afectate.
Justificare
Se oferă clarificări privind declararea nulității sau rezoluțiunii parțiale a unui contract (cf articolului 117) și cazurile în care un contract nu este valid sau obligatoriu, deoarece vânzătorul nu a respectat o anumită obligație sau nu a îndeplinit o cerință specifică [de exemplu, articolul 19 alineatul (4), articolul 25 alineatul (2), articolul 71 alineatul (1), articolul 72 alineatul (3), articolul 79 alineatul (2), articolul 167 alineatul (3) și articolul 170 alineatul (1)].
Amendamentul  225 Propunere de regulament Anexa I – articolul 172 – alineatul 2 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) Restituirea se efectuează fără întârziere nejustificată și, în orice caz, nu mai târziu de paisprezece zile de la data primirii notificării anulării sau rezoluțiunii. În cazul în care cumpărătorul este un consumator, termen se consideră respectat cu condiția ca consumatorul să ia măsurile necesare înainte de încheierea termenului de 14 zile.
Justificare
Clarificări privind termenul de restituire. Soluția propusă este în conformitate cu dispozițiile privind exercitarea dreptului de retragere [articolul 44 alineatul (1) și articolul 45 alineatul (1), în conformitate cu Directiva privind drepturile consumatorilor].
Amendamentul  226 Propunere de regulament Anexa I – articolul 172 – alineatul 2 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2b) Cumpărătorul suportă costurile de returnare a bunurilor primite.
Justificare
Clarificări privind costul restituirii. Soluția propusă este în conformitate cu dispozițiile privind exercitarea dreptului de retragere [articolul 44 alineatul (2) în conformitate cu Directiva privind drepturile consumatorilor].
Amendamentul  227 Propunere de regulament Anexa I – articolul 172 – alineatul 2 c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2c) Una dintre părți poate refuza executarea obligației de restituire în cazul în care partea respectivă acționează astfel ca urmare a unui interes legitim, de exemplu, atunci când refuzul este necesar pentru a stabili existența neconformității.
Justificare
Pentru clarificare.
Amendamentul  228 Propunere de regulament Anexa I – articolul 172 – alineatul 2 d (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2d) În cazul în care una dintre părți refuză executarea obligației de restituire sau de plată în temeiul prezentului capitol, cealaltă parte poate solicita daune-interese în temeiul articolelor 159-163.
Justificare
Pentru clarificare.
Amendamentul  229 Propunere de regulament Anexa I – articolul 172 a (nou) – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 172a
	Returnarea conținutului digital și returnarea contraprestației în cazul furnizării de conținut digital
Amendamentul  230 Propunere de regulament Anexa I – articolul 172 a (nou)– alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1) Conținutul digital este considerat restituibil în cazul în care:
	(a) conținutul digital a fost furnizat pe un suport material, iar suportul este încă sigilat sau vânzătorul nu l-a sigilat înainte de livrare sau
	(b) este evident că beneficiarul care returnează suportul material nu ar fi putut păstra o copie care poate fi utilizată a conținutului digital sau
	(c) vânzătorul poate, fără eforturi sau cheltuieli semnificative, împiedica utilizarea de către beneficiar a conținutului digital, de exemplu prin ștergerea contului de utilizator al beneficiarului;
Justificare
Conținutul digital ar trebui considerat restituibil în cazul în care nu poate fi folosit în continuare de către cumpărător, inclusiv în cazul în care suportul material este încă sigilat, cumpărătorul nu a păstrat o copie pe care o poate utiliza (de exemplu, conținut blocat încă prin intermediul unei măsuri tehnice de protecție sau livrat defect, deci imposibil de utilizat) sau în cazul în care vânzătorul poate, fără eforturi sau cheltuieli semnificative, împiedica utilizarea de către beneficiar a conținutului digital (de exemplu prin ștergerea contului de utilizator al beneficiarului). În toate aceste cazuri, cumpărătorul nu ar trebui să fie nevoit să plătească echivalentul bănesc.
Amendamentul  231 Propunere de regulament Anexa I – articolul 172 a (nou)– alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2) Se consideră că beneficiarul conținutului digital furnizat pe un suport material restituibil în temeiul alineatului (1) literele (a) și (b) și-a îndeplinit obligația de returnare dacă trimite înapoi suportul material.
Justificare
Pentru a clarifica ce trebuie să facă beneficiarul conținutului digital furnizat pe un suport material restituibil pentru a-și îndeplini obligațiile în ceea ce privește returnarea (de exemplu, să returneze CD-ul).
Amendamentul  232 Propunere de regulament Anexa I – articolul 172 a (nou)– alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3) În cazul în care conținutul digital este furnizat în schimbul unei contraprestații, alta decât plata unui preț, cum ar fi în schimbul furnizării de date ci caracter personal, și contraprestația în cauză nu poate fi returnată, beneficiarul contraprestației nu mai utilizează ceea ce a primit, de exemplu, șterge datele cu caracter personal primite. Consumatorul este informat despre ștergerea datelor cu caracter personal.
Amendamentul  233 Propunere de regulament Anexa I – articolul 173 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Atunci când ceea ce s-a primit, inclusiv fructele, dacă este cazul, nu poate fi returnat sau, în cazul conținutului digital, indiferent dacă a fost furnizat pe un suport material, beneficiarul trebuie să plătească echivalentul bănesc. Atunci când restituirea este posibilă, însă ar ocaziona eforturi sau cheltuieli nerezonabile, beneficiarul poate alege să plătească prin echivalent bănesc, cu condiția ca aceasta să nu dăuneze intereselor patrimoniale ale celeilalte părți.	(1) Atunci când ceea ce s-a primit, inclusiv fructele, dacă este cazul, nu poate fi returnat, beneficiarul trebuie să plătească echivalentul bănesc. Atunci când restituirea este posibilă, însă ar ocaziona eforturi sau cheltuieli nerezonabile, beneficiarul poate alege să plătească prin echivalent bănesc, cu condiția ca aceasta să nu dăuneze intereselor patrimoniale ale celeilalte părți.
Justificare
Partea eliminată a dispoziției nu este necesară în cazul introducerii noului articol 172a.
Amendamentul  234 Propunere de regulament Anexa I – articolul 173 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) În cazul în care beneficiarul a obținut un echivalent în bani sau în natură al bunurilor sau al conținutului digital, atunci când beneficiarul avea cunoștință sau se poate aștepta să fi avut cunoștință de cauza de nulitate sau de rezoluțiune, cealaltă parte poate alege să ceară restituirea respectivului echivalent bănesc sau în natură. Un beneficiar care a obținut un echivalent în bani sau în natură al bunurilor sau al conținutului digital, atunci când beneficiarul nu avea cunoștință și nu se poate aștepta să fi avut cunoștință de cauza de nulitate sau de rezoluțiune, poate alege să restituie respectivul echivalent bănesc sau în natură.	eliminat
Justificare
Alineatul (5) este eliminat întrucât ar da rezultate diferite dacă un cumpărător care nu poate returna bunurile (de exemplu, deoarece au fost furate, oferite cadou sau complet distruse) trebuie să plătească integral echivalentul bănesc al bunurilor [alineatul (1)], pe când în cazul în care bunurile au fost vândute sub valoarea lor de pe piață, tot ce are de făcut cumpărătorul este să returneze veniturile obținute din vânzare [alineatul (5)] În ambele cazuri, cumpărătorul ar trebui să plătească echivalentul bănesc.
Amendamentul  235 Propunere de regulament Anexa I – articolul 173 – alineatul 6
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(6) În cazul conținutului digital care nu este furnizat în schimbul plății unui preț, nu se va efectua nicio restituire.	(6) În cazul în care conținutul digital nu este furnizat în schimbul plății unui preț, ci al unei contraprestații, alta decât plata unui preț, sau fără o contraprestație, iar conținutul digital nu poate fi considerat restituibil în temeiul articolului 172a alineatul (1), beneficiarul conținutului digital nu este obligat să plătească echivalentul bănesc.
Justificare
Precizare necesară. Dacă un cumpărător a obținut conținut digital fără a fi plătit suma de bani necesară, în cazul unei restituiri nu este obligat să plătească echivalentul bănesc.
Amendamentul  236 Propunere de regulament Anexa I – articolul 173 – alineatul 6 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(6a) Fără a aduce atingere articolului 172a alineatul (3), atunci când conținutul digital este furnizat în schimbul unei contraprestații, alta decât plata unui preț și contraprestația în cauză nu poate fi restituită, beneficiarul contraprestației nu este obligat să plătească echivalentul bănesc.
Justificare
Precizare necesară. Adesea nu este posibil să se returneze ceea ce a fost furnizat în schimbul conținutului digital, fiind dificil, de asemenea, sau chiar imposibil în unele situații, să se stabilească valoarea bănească a contraprestației. În astfel de cazuri, cea mai adecvată soluție pentru ca ambele părți să se bucure de aceleași drepturi este ca niciuna dintre părțile la contract să nu fie obligată să plătească echivalentul bănesc al conținutului livrat. Evident, această dispoziție nu trebuie să aducă atingere obligației beneficiarului contraprestației în temeiul articolului 172 a alineatul (3) de a nu mai utiliza ceea ce a obținut (de exemplu, date cu caracter personal).
Amendamentul  237 Propunere de regulament Anexa I – articolul 174 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Plata pentru utilizare și dobânzi pentru sumele primite	Plata pentru utilizare și dobânzi pentru sumele primite și pentru diminuarea valorii
Amendamentul  238 Propunere de regulament Anexa I – articolul 174 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Beneficiarul care a utilizat bunurile trebuie să plătească celeilalte părți echivalentul bănesc al utilizării respective pentru orice perioadă în care:	(1) Beneficiarul care a utilizat bunurile sau conținutul digital trebuie să plătească celeilalte părți echivalentul bănesc al utilizării respective pentru orice perioadă în care:
(a) beneficiarul a provocat cauza de nulitate sau de rezoluțiune;	(a) beneficiarul a provocat cauza de nulitate sau de rezoluțiune;
(b) anterior începutului perioadei respective, beneficiarul avea cunoștință de cauza de nulitate sau de rezoluțiune sau	(b) anterior începutului perioadei respective, beneficiarul avea cunoștință de cauza de nulitate sau de rezoluțiune sau
(c) având în vedere natura bunurilor, natura și amploarea utilizării și disponibilitatea altor măsuri reparatorii decât rezoluțiunea, ar fi inechitabil să se permită beneficiarului utilizarea cu titlu gratuit a bunurilor pentru perioada respectivă.	(c) având în vedere natura bunurilor sau a conținutului digital, natura și amploarea utilizării și disponibilitatea altor măsuri reparatorii decât rezoluțiunea, ar fi inechitabil să se permită beneficiarului utilizarea cu titlu gratuit a bunurilor sau a conținutului digital pentru perioada respectivă.
Amendamentul  239 Propunere de regulament Anexa I – articolul 174 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) În sensul prezentului capitol, beneficiarul nu este obligat să plătească pentru utilizarea bunurilor primite sau să plătească dobândă pentru sumele de bani primite în orice alte circumstanțe decât cele menționate la alineatele (1) și (2).	(3) În sensul prezentului capitol, beneficiarul nu este obligat să plătească pentru utilizarea bunurilor sau a conținutului digital primite sau să plătească dobândă pentru sumele de bani primite în orice alte circumstanțe decât cele menționate la alineatele (1), (1a) și (2).
Amendamentul  240 Propunere de regulament Anexa I – articolul 174 – alineatul 3 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) Beneficiarul este răspunzător, în temeiul articolelor 159 - 163, pentru orice diminuare a valorii bunurilor, conținutului digital sau a fructelor în măsura în care valoarea s-a diminuat în mai mult decât prin utilizarea normală.
Justificare
Prezenta dispoziție este necesară întrucât ar da rezultate diferite dacă un cumpărător care nu poate returna bunurile, de exemplu, deoarece au fost furate, oferite cadou sau complet distruse, trebuie să plătească echivalentul bănesc al bunurilor [articolul 173 alineatul (1)], pe când în cazul în care bunurile sunt deteriorate grav, prin urmare valoarea lor s-a diminuat considerabil, însă pot fi returnate, tot ce are de făcut cumpărătorul este să returneze bunurile deteriorate [articolul 172 alineatele (1) și (2)], Cumpărătorul ar trebui să fie obligat să plătească daune și în acest din urmă caz.
Amendamentul  241 Propunere de regulament Anexa I – articolul 174 – alineatul 3 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3b) Plata pentru utilizare sau pentru diminuarea valorii nu depășește prețul convenit pentru bunuri sau pentru conținutul digital.
Justificare
Întrucât niciuna dintre părți nu ar trebui să aibă beneficii de pe urma restituirii, plata pentru utilizare sau pentru diminuarea valorii este limitată la prețul convenit pentru bunuri sau pentru conținutul digital.
Amendamentul  242 Propunere de regulament Anexa I – articolul 174 – alineatul 3 c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3c) În cazul în care conținutul digital nu este furnizat în schimbul plății unui preț, ci al unei contraprestații, alta decât plata unui preț sau fără o contraprestație, beneficiarul conținutului digital nu este obligat să plătească pentru utilizare sau pentru diminuarea valorii.
Justificare
Precizare necesară. În cazul în care conținutul digital nu este furnizat în schimbul plății unui preț, beneficiarul nu poate fi obligat să plătească pentru utilizare sau pentru diminuarea valorii.
Amendamentul  243 Propunere de regulament Anexa I – articolul 174 – alineatul 3 d (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3d) Fără a aduce atingere articolului 172a alineatul (3), în cazul în care conținutul digital este furnizat în schimbul unei contraprestații, alta decât plata unui preț, beneficiarul contraprestației nu este obligat să plătească pentru utilizare sau pentru diminuarea valorii a ceea ce a primit.
Justificare
Precizare necesară. Dispoziția propusă creează un echilibru între interesele vânzătorului și ale cumpărătorului. În cazul în care cumpărătorul nu este obligat să plătească pentru utilizare sau pentru diminuarea valorii, nici vânzătorul nu ar trebui să aibă această obligație. Evident, această dispoziție nu trebuie să aducă atingere obligației beneficiarului contraprestației în temeiul articolului 172 a alineatul (3) de a nu mai utiliza ceea ce a obținut (de exemplu, date cu caracter personal).
Amendamentul  244 Propunere de regulament Anexa I – articolul 175 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Atunci când un beneficiar a efectuat cheltuieli cu bunurile sau cu conținutul digital, acesta are dreptul la o compensație în măsura în care cheltuielile au beneficiat celeilalte părți, cu condiția ca acestea să fi fost efectuate în momentul în care beneficiarul nu a avut cunoștință sau nu se poate aștepta să fi avut cunoștință despre cauza de nulitate sau de rezoluțiune.	(1) Atunci când un beneficiar a efectuat cheltuieli cu bunurile sau cu conținutul digital sau cu fructele lor, acesta are dreptul la o compensație în măsura în care cheltuielile au beneficiat celeilalte părți, cu condiția ca acestea să fi fost efectuate în momentul în care beneficiarul nu a avut cunoștință sau nu se poate aștepta să fi avut cunoștință despre cauza de nulitate sau de rezoluțiune.
Justificare
Pentru clarificare.
Amendamentul  245 Propunere de regulament Anexa I – articolul 175 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Beneficiarul care a avut cunoștință sau se poate aștepta să fi avut cunoștință despre cauza de nulitate sau de rezoluțiune are dreptul la compensație numai pentru cheltuielile care au fost necesare pentru a evita pierderea bunurilor sau a conținutului digital ori diminuarea valorii acestora, cu condiția ca beneficiarul să nu fi avut posibilitatea să solicite părerea celeilalte părți.	(2) Beneficiarul care a avut cunoștință sau se poate aștepta să fi avut cunoștință despre cauza de nulitate sau de rezoluțiune are dreptul la compensație numai pentru cheltuielile care au fost necesare pentru a evita pierderea bunurilor sau a conținutului digital sau a fructelor lor ori diminuarea valorii acestora, cu condiția ca beneficiarul să nu fi avut posibilitatea să solicite părerea celeilalte părți.
Justificare
Pentru clarificare.
Amendamentul  246 Propunere de regulament Anexa I – articolul 177
Textul propus de Comisie	Amendamentul
În raporturile dintre un comerciant și un consumator, părțile nu pot să excludă aplicarea prezentului capitol, să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia, în detrimentul consumatorului.	În raporturile dintre un comerciant și un consumator, părțile nu pot să excludă aplicarea prezentului capitol, să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia, în detrimentul consumatorului înainte de declararea nulității sau rezoluțiunii contractului.
Justificare
Părțile ar trebui să fie scutite de normele privind restituirea după declararea nulității sau rezoluțiunii contractului. Acest aspect ar putea fi important pentru ca părțile să ajungă la un acord amiabil.
Amendamentul  247 Propunere de regulament Anexa I – articolul 177 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 177a
	Garanții comerciale
	(1) O garanție comercială dă naștere unei obligații juridice pentru garant în condițiile stabilite în certificatul de garanție. Dacă nu există un certificat de garanție sau dacă acesta este dezavantajos în raport cu publicitatea făcută, garanția comercială dă naștere unei obligații juridice în condițiile indicate în publicitatea făcută acesteia.
	(2) Certificatul de garanție se redactează într-un limbaj simplu, inteligibil și lizibil. Acesta trebuie întocmit în limba în care este redactat contractul cu consumatorul și cuprinde următoarele:
	(a) o declarație privind drepturile juridice ale consumatorului, astfel cum se prevede la articolul 11 și o declarație clară prin care se indică faptul că acele drepturi nu sunt afectate de garanția comercială,
	(b) termenii garanției comerciale, în special cei care fac referire la durata, transferabilitatea și domeniul de aplicare teritorial al garanției, precum și numele și adresa garantului și, în cazul unei alte persoane decât garantul, persoana căreia îi poate fi adresată orice solicitare și procedura prin care solicitarea trebuie făcută,
	(3) Dacă documentul de garanție nu prevede altceva, garanția este, de asemenea, obligatorie fără aprobare în favoarea tuturor proprietarilor bunurilor în cursul perioadei de garanție.
	(4) La solicitarea consumatorului, comerciantul îi furnizează certificatul de garanție pe un suport durabil.
	(5) Nerespectarea alineatelor (2), (3) sau (4) nu afectează valabilitatea garanției.
Amendamentul  248 Propunere de regulament Anexa I – articolul 178
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Dreptul de a cere executarea silită a unei obligații și orice drept accesoriu acestuia se sting prin prescripție la împlinirea unui termen în conformitate cu prezentul capitol.	Dreptul de a cere executarea silită a unei obligații și orice drept accesoriu acestuia, inclusiv orice măsură reparatorie ca urmare a neexecutării obligațiilor, cu excepția refuzului executării, se sting prin prescripție la împlinirea unui termen în conformitate cu prezentul capitol.
Justificare
Scopul este de a clarifica că măsurile reparatorii pentru refuzarea executării fac obiectul prescripției. Formularea respectă articolul 185 care, însă, reglementează, doar efectele prescripției. Normele privind prescripția nu se referă la garanțiile comerciale, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (s).
Amendamentul  249 Propunere de regulament Anexa I – articolul 179 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Termenul lung de prescripție este de zece ani sau, în cazul dreptului de a obține daune-interese pentru vătămări corporale, un termen de treizeci de ani.	(2) Termenul lung de prescripție este de șase ani sau, în cazul dreptului de a obține daune-interese pentru vătămări corporale, un termen de treizeci de ani.
Amendamentul  250 Propunere de regulament Anexa I – articolul 179 – alineatul 2 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) Prescripția produce efecte când una dintre perioade a expirat, luându-se în considerare data cea mai apropiată.
Amendamentul  251 Propunere de regulament Anexa I – articolul -181
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul -181
	Suspendarea în caz de reparare sau înlocuire
	(1) În cazul în care o lipsă de conformitate este remediată prin reparare sau înlocuire, scurgerea intervalului scurt de prescriere se suspendă de la data la care creditorul îl informează pe debitor despre lipsa de conformitate.
	(2) Suspendarea durează până la remedierea executării neconforme.
Amendamentul  252 Propunere de regulament Anexa I – articolul 183 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 183a
	Suspendarea în caz de forță majoră
	(1) Cursul termenului scurt de prescripție este suspendat în perioada în care creditorul este împiedicat să inițieze proceduri pentru confirmarea dreptului ca urmare a unui impediment care nu poate fi controlat de către creditor și dacă nu se poate aștepta ca creditorul să fi evitat sau depășit impedimentul respectiv.
	(2) Alineatul (1) se aplică doar în cazul impedimentul apare sau se continuă să existe în ultimele șase luni ale termenului de prescripție .
	(3) În cazul în care ca urmare a duratei sau naturii impedimentului, nu se poate aștepta în mod rezonabil ca creditorul să fi inițiat procedurile judiciare pentru confirmarea dreptului în timpul perioadei de prescripție care se va scurge după încheierea suspendării, termenul de prescripție nu expiră mai înainte să fi trecut șase luni de la înlăturarea impedimentului.
Justificare
Adăugarea unei norme generale privind forța majoră în conformitate cu articolul III.-7.303 DCFR. Articolul 183 (Incapacitatea creditorului) și principiile generale ale bunei-credințe și corectitudinii nu par a fi suficiente pentru a evita rezultatele extrem de grave ale împiedicării ca urmare a unor impedimente a inițierii procedurilor în temeiul articolului 181. Întrucât dispoziția se aplică doar termenului scurt de prescripție, efectul asupra certitudinii juridice este limitat.
Amendamentul  253 Propunere de regulament Titlul III (nou) – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Titlul III
	Măsuri însoțitoare
Amendamentul  254 Propunere de regulament Anexa I – articolul 186 a (nou) – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 186a
	Comunicarea hotărârilor în care se aplică prezentul regulament
	(1) Statele membre se asigură că hotărârile definitive pronunțate de instanțele lor judecătorești, prin care se aplică normele prezentului regulament, sunt comunicate fără întârziere Comisiei.
Amendamentul  255 Propunere de regulament Anexa I – articolul 186 a (nou) – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2) Comisia instituie un sistem care permite consultarea informațiilor privind hotărârile menționate la alineatul (1), precum și privind hotărârile relevante ale Curții de Justiție a Uniunii Europene. Acest sistem este pus la dispoziția publicului. Sistemul este pe deplin sistematizat și poate fi utilizat pentru căutări cu ușurință.
Justificare
Baza de date este un instrument important de promovare a unei înțelegeri comune a CESL. Ar trebui să se poată recurge la ea cu ușurință și să fie simplu de utilizat.
Amendamentul  256 Propunere de regulament Anexa I – articolul 186 a (nou) – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3) Hotărârile comunicate în temeiul alineatului (1) sunt însoțite de un rezumat al hotărârii standard care să cuprindă:
	(a) chestiunea și articolul/articolele aplicabil/aplicabile din Legislația europeană comună în materie de vânzare;
	(b) un scurt rezumat al faptelor;
	(c) un scurt rezumat al principalelor argumente;
	(d) decizia; precum și
	(e) motivele care stau la baza deciziei, în care se indică în mod clar principiul decis.
Justificare
Pentru a depăși problemele legate de abordările diferite cu privire la hotărârile date în Uniune și pentru ca baza de date să poată funcționa în mod eficient și economic, ar trebui să existe un model standard de rezumat al hotărârii care poate fi apoi introdus în baza de date și revizui cât mai puțin. Rezumatul ar trebui să însoțească hotărârea. Rezumatul ar trebui să fie succint și să redea hotărârea într-un mod foarte accesibil și să reducă la minimum costurile de traducere, iar conținutul ar trebui să fie cel propus.
Amendamentul  257 Propunere de regulament Anexa I – articolul 186 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 186b
	Metodele alternative de soluționare a litigiilor
	(1) În contractele dintre un consumator și un comerciant, părțile sunt încurajate să aibă în vedere supunerea litigiilor care decurg dintr-un contract încheiat pe baza Legislației europene comune în materie de vânzare pe lângă un organism de soluționare alternativă a litigiilor în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (h) din Directiva 2013/11/UE.
	(2) Prezentul articol nu exclude sau limitează dreptul părților de a-și prezenta cazul în fața unei instanțe mai degrabă decât pe lângă un organism de soluționare alternativă a litigiilor.
Justificare
Un alt obstacol în calea comerțului transfrontalier este lipsa accesului la mecanisme eficiente și necostisitoare de soluționare a litigiilor. Noua Directivă privind SAL în materie de consum are meritul de a asigura acoperirea SAL la nivelul întregii Uniuni. În contractele încheiate pe baza Legislației europene comune în materie de vânzare, în special comercianții, ar trebui să se angajeze să soluționeze litigiile din contractul respectiv pe lângă un organism existent de soluționare alternativă a litigiilor conform definiției de la articolul 4 litera (e) din Directiva privind SAL în materie de consum. Nu ar trebui să se aducă atingere accesului părților la justiție.
Amendamentul  258 Propunere de regulament Anexa I – articolul 186 c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 186c
	Elaborarea unor clauze contractuale model la nivel european.
	(1) De îndată ce este posibil și cel târziu în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia creează un grup de experți care să contribuie la elaborarea unor clauze contractuale model la nivel european pe baza, și în completarea, Legislației europene comune în materie de vânzare și la mai buna aplicare practică a acesteia.
	(2) Împreună cu grupul de experți, Comisia prezintă primele clauze contractuale model la nivel european în termen de [xxx] de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.
	(3) Grupul de experți este alcătuit din membri care reprezintă, în special, interesele utilizatorilor Legislației europene comune în materie de vânzare din Uniune. Grupul de experți poate decide să creeze subgrupuri de specialiști separat pentru anumite domenii ale activității comerciale.
Justificare
Trebuie reiterată nevoia ca, în paralel cu CESL, să se elaboreze contracte bazate pe un model standardizat la nivelul UE. Contractele bazate pe un model standardizat, în special datorită articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul Roma I, nu ar funcționa în actualul cadru juridic. Raportorii sunt convinși că astfel de contracte-model, disponibile în comerț, sunt esențiale pentru succesul CESL și îndeamnă Comisia să înceapă să lucreze în aceasta direcție, în paralel cu procesul legislativ în curs de desfășurare. Raportorii consideră că în textul operativ este necesară o trimitere explicită la acesta.
Amendamentul  259 Propunere de regulament Titlul IV (nou) – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Titlul IV
	Dispoziții finale
Amendamentul  260 Propunere de regulament Anexa I – articolul 186 d (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 186d
	Revizuirea
	(1) Până la … [4 ani de la data punerii în aplicare a prezentului regulament], statele membre furnizează Comisiei informații privind aplicarea prezentului regulament, în special cu privire la nivelul de acceptare a Legislației europene comune în materie de vânzare, măsura în care dispozițiile sale au dus la litigii și situația referitoare la diferențele între Legislația europeană comună în materie de vânzare și legislația națională în ceea ce privește nivelul de protecție a consumatorilor. Informațiile respective includ o prezentare cuprinzătoare a jurisprudenței instanțelor judecătorești naționale care interpretează dispozițiile Legislației europene comune în materie de vânzare.
	(2) Până la data de … [5 ani de la data aplicării prezentului regulament], Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social un raport detaliat privind funcționarea prezentului regulament, ținând seama, inter alia, de nevoia de a extinde sfera de aplicare a Legislației europene comune în materie de vânzare în privința contractelor între comercianți, de evoluțiile tehnologice și ale pieței în ceea ce privește conținutul digital, precum și de evoluțiile viitoare ale acquis-ului Uniunii. Se va acorda, în continuare, o atenție deosebită eventualității menținerii restricției în legătură cu contractele la distanță și, mai ales, cu contratele online, dacă aceasta mai este adecvată, sau extinderii, dacă este fezabilă, a sferei de aplicare, astfel încât să cuprindă, inter alia, contractele negociate în spațiile comerciale.
(A se vedea amendamentul la articolul 15; textul a fost modificat)
Amendamentul  261 Propunere de regulament Anexa I – articolul 186 e (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 186e
	Modificarea Regulamentului (CE) nr. 2006/2004
	În anexa la Regulamentul (CE) nr. 2006/20041 , se adaugă următorul punct:
	„18. Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Legislația europeană comună în materie de vânzare (JO L ***, ***, p. **).”
	__________________
	1 Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”) (JO L 364, 9.12.2004, p. 1).
Justificare
Regulamentul 2006/2004/CE introduce un sistem de cooperare între autoritățile naționale care lucrează cu consumatorii în vederea asigurării respectării legislației armonizate de protecție a consumatorilor. Întrucât Legislația europeană comună în materie de vânzare conține un set complet de norme obligatorii armonizate pe deplin în domeniul protecției consumatorilor, regulamentul ar trebui, de asemenea, să fie acoperit de Regulamentul 2006/2004/CE .
Amendamentul  262 Propunere de regulament Anexa I – articolul 186 f (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 186f
	Intrarea în vigoare și aplicarea
	(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
	(2) Acesta se aplică din [6 luni după intrarea sa în vigoare].
	Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
(A se vedea amendamentul la articolul 16)
Amendamentul  263 Propunere de regulament Anexa I – apendicele 1 – punctul 5 – litera b – liniuța 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
– Dacă, într-un contract în afara spațiilor comercial, bunurile, prin natura lor, nu pot fi returnate prin poștă și au fost livrate consumatorului la domiciliul acestuia, la momentul încheierii contractului: „Vom recupera bunurile și vom suporta costurile aferente.”]	eliminat
Amendamentul  264 Propunere de regulament Anexa II – Drepturile dumneavoastră înainte de semnarea contractului
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Comerciantul trebuie să vă ofere informații importante privind contractul, de exemplu, informații referitoare la produs și la prețul acestuia cu toate impozitele și taxele incluse, precum și datele de contact ale comerciantului. Informațiile trebuie să fie mai detaliate atunci când cumpărați ceva în afara magazinului comerciantului sau în cazul în care nu l-ați întâlnit personal pe acesta, de exemplu, în cazul în care cumpărați online sau prin telefon. În cazul în care aceste informații sunt incomplete sau eronate, aveți dreptul la despăgubiri.	Comerciantul trebuie să vă ofere informații importante privind contractul, de exemplu, informații referitoare la produs și la prețul acestuia cu toate impozitele și taxele incluse, precum și datele de contact ale comerciantului. În cazul în care aceste informații sunt incomplete sau eronate, aveți dreptul la despăgubiri.

• [1]  JO C 181, 21.6.2012, p. 75.

EXPUNERE DE MOTIVE

I. Introducere

Propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Legislația europeană comună în materie de vânzare (CESL) (COM(2011)0635) este o inițiativă inovatoare de importanță majoră pentru consumatori și pentru întreprinderile de pe piața internă. Ea constituie rezultatul inițiativei privind dreptul european în materie de contracte – destinată să soluționeze dificultățile create pe piața internă de diferențele dintre reglementările naționale în materie de drept contractual – aflată în discuție de mulți ani; Parlamentul a oferit în mod repetat orientări și sprijin[1], cel mai recent în rezoluția sa din 2011, referitoare la Cartea verde a Comisiei[2].

După documentul de lucru prezentat în octombrie 2012, coraportorii prezintă acum amendamentele lor comune într-un proiect de raport. Raportorii ar dori să sublinieze faptul că prezentul document nu reprezintă o lucrare exhaustivă, identificând însă punctele pe care raportorii le doresc discutate , prezentate sub formă de amendamente.

Raportorii doresc, în special, să mulțumească Institutului de Drept European pentru declarația sa referitoare la proiect[3], precum și experților și părților interesate cu care au colaborat în cadrul evenimentelor organizate de Comisia pentru afaceri juridice și de Departamentul de politică C în 2012[4], care au contribuit cu resurse importante la lucrarea de față.

Prezenta expunere de motive punctează principalele modificări propuse în proiectul de raport. Fiecare amendament în parte este însoțit de justificări detaliate.

II. Aspecte de discutat

În general, raportorii au drept obiectiv îmbunătățirea textului astfel încât să acesta să devină mai accesibil pentru utilizatori, mai clar și mai coerent în raport cu acquis-ul.

1. Structură

Împărțirea propunerii într-un regulament „general” și o anexă a creat confuzie. Prin urmare, raportorii propun unirea regulamentului și anexei într-un singur document, astfel încât să se creeze un instrument unic consolidat și integrat.

De asemenea, raportorii sunt la curent cu faptul că au fost propuse schimbări profunde în ceea ce privește structura CESL. Mai exact, s-a propus ca partea a IV-a privind obligațiile și acțiunile aflate la dispoziția părților să fie structurată într-un alt mod pentru a deveni mai accesibilă pentru utilizatori. Raportorii s-au gândit la o structură care să grupeze cel puțin obligațiile vânzătorului și ale cumpărătorului și măsurile reparatorii aflate la dispoziția vânzătorului și ale cumpărătorului. Cu toate acestea, după un timp de gândire, pentru a simplifica elaborarea proiectului de raport și a amendamentelor care vor fi depuse, nu au propus o astfel de restructurare profundă a textului. Atunci când a fost posibil, structura a fost îmbunătățită, fiind prezentate propuneri în acest sens, în cadrul unor părți de text mai reduse - în cadrul unei dispoziții, al unei secțiuni sau al unui capitol.

2. Domeniul de aplicare

Unul dintre aspectele problematice este dacă CESL ar trebui limitat la tranzacțiile online sau la distanță. După examinarea cu atenție a acestui aspect, raportorii au propus, în acest stadiu, ca CESL să fie disponibil doar pentru contracte la distanță. A fost propus termenul „contracte la distanță”, întrucât acesta este deja folosit în cadrul acquis-ului (Directiva privind vânzările la distanță, Directiva privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare, Directiva privind drepturile consumatorilor). Principalul domeniul vizat este sectorul vânzărilor online, aflat în dezvoltare rapidă, în cazul căruia ideea unui instrument opțional s-a bucurat de un sprijin ferm, chiar și din partea cercurilor care nu sunt în favoarea utilizării la scară mai largă a unui astfel de instrument. Este evident că CESL, ca set de norme aplicabile la nivelul UE, constituie instrumentul ideal pentru comerțul online. Proiectul de raport își propune să genereze dezbateri pe această temă. Proiectul de raport nu prevede intenționat o adaptare completă a CESL la comerțul la distanță. Pentru aceasta, ar fi necesare eforturi și analize suplimentare, ale căror rezultate ar putea fi incluse treptat în procesul legislativ în curs de desfășurare. Cu toate acestea, unele dintre elemente au fost deja adăugate în acest stadiu în vederea utilizării CESL pentru contractele la distanță, de exemplu în ceea ce privește conținutul digital și cloud computing.

În ceea ce privește domeniul de aplicare material, raportorii prezintă o soluție mai practică și mai accesibil pentru utilizatori pentru contractele mixte și contractele cu element de creditare.

3. Relația cu Regulamentul Roma I

Întrucât relația cu Regulamentul Roma I, în special cu articolul 6, este un aspect esențial în ceea ce privește funcționarea CESL, raportorii au încercat să-l clarifice prin modificările aduse atât considerentelor, cât și articolelor. Obiectivul lor este să clarifice faptul că CESL are rolul de al doilea regim în cadrul ordinii juridice a fiecărui stat membru [a se vedea amendamentele la articolul 1 și la articolul 11 alineatul (1)]. De asemenea, raportorii doresc să clarifice faptul că un acord privind utilizarea CESL nu trebuie confundat cu o alegere între două ordini juridice, ci este o „alegere între două regimuri diferite în cadrul aceleiași ordini naționale” [a se vedea amendamentele la considerentul (10)]. În al treilea rând, raportorii au considerat necesară explicarea motivelor pentru care articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul Roma I nu este pertinent din punct de vedere practic, și anume, „deoarece s-ar ajunge la o comparație între dispozițiile obligatorii ale unui al doilea regim în materie de drept contractual și ale unui alt regim identic” [a se vedea amendamentul la considerentul (12)].

4. Referirile la legislația națională

Raportorii consideră că, în scopul clarității și al certitudinii juridice, este important să se specifice în mod clar în partea dispozitivă a CESL ce domenii sunt acoperite și, de asemenea, să existe o listă a aspectelor care nu sunt incluse (a se vedea amendamentul prin care se introduce un nou articol 11a). În ceea ce privește aspectele acoperite, în viitor, ar putea fi necesare modificări pe parcursul procedurii legislative, îndeosebi în cazul în care acest lucru este necesar în vederea adaptării CESL la contractele la distanță, în special la contractele online.

5. Buna-credință și corectitudinea

Raportorii consideră că principiul bunei-credințe și al corectitudinii este un instrument important pentru găsirea unor soluții echitabile de la caz la caz. Raportorii au examinat cu atenție preocupările existente, din punctul de vedere, însă nu numai, al legislației europene comune, în cadrul căreia acest principiu nu este cunoscut. În consecință, raportorii propun modificări și clarificări ale definiției [a se vedea amendamentul la articolul 2 litera (b)] și ale formulării principiului general în sine (a se vedea amendamentul la Anexa I articolul 2). Conform interpretării definiției propuse inițial, părțile nu puteau negocia cu duritate, ceea ce a generat preocupări, în special în ceea ce privește contractele între întreprinderi. Pentru a clarifica faptul că nu se intenționează acest lucru, conform formulării propuse, niciuna din părți nu ar trebui să abuzeze de drepturile sale, acționând cu bună-credință și corectitudine. Modificarea este pertinentă și pentru articolul 86 referitor la controalele privind cazurile de neloialitate în cadrul contractelor între întreprinderi și ar trebui să reducă preocupările legate de faptul că ar putea să nu li se permită părților la un contract să-și urmeze propriile interese în timpul negocierilor. În plus, raportorii consideră că principiul bunei-credințe și al corectitudinii în cadrul CESL ar trebui limitat la așa numitul rol de „protector” al principiului în cauză, și anume atunci când împiedică partea responsabilă de încălcare să își exercite un drept, o acțiune sau un mijloc de apărare, iar rolul de „atacator”, adică dreptul la daune-interese, ar trebui eliminat.

6. Măsuri reparatorii aflate la dispoziția cumpărătorilor

Raportorii au examinat cu atenție sistemul de măsuri reparatorii disponibile pentru consumatori prevăzut de CESL. Unul dintre aspectele principale este cel al unui mai bun echilibru în ceea ce privește libera alegere a măsurilor reparatorii, ținând seama de lipsa dreptului vânzătorului de a pune în conformitate, neobligativitatea notificării rezoluțiunii contractului într-un anumit termen și principiul general al lipsei plății pentru utilizare. Raportorii reamintesc faptul că CESL oferă consumatorilor un nivel de protecție foarte ridicat, care merge dincolo de acquis, în special Directiva privind vânzarea de bunuri de consum. Sistemul este aproape la același nivel, sau chiar îl depășește, pe cel al legislațiilor naționale, lucru important având în vedere faptul că evitarea aplicării articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul Roma I este de dorit numai dacă obiectivul său, și anume garantarea protecției consumatorilor în același fel ca și în conformitate cu legislația lor proprie, este asigurat în alt mod. Pe de altă parte, dispoziția prevăzută la articolul 174 alineatul (1) litera (c) din anexă, care permite o cerere de utilizare în cazul în care utilizarea cu titlu gratuit ar fi „inechitabilă” pare a fi o măsură corectivă în cazurile de abuz referitoare la rezoluțiunea contractului în lipsa plății pentru utilizare, nu este clară și ar putea, în cele din urmă, să-i împiedice pe consumatori să-și exercite drepturile. De asemenea, în interesul consumatorilor, este de preferat să existe norme clare, menținând, în principiu, nivelul de protecție a consumatorilor prevăzut.

În acest context, raportorii au dorit să aducă în discuție trei alternative pentru a asigura un echilibru mai bun între dreptul consumatorilor la rezoluțiunea contractului și dreptul vânzătorului de punere în conformitate, justificat, de asemenea, și de scopul de a limita incertitudinile descrise. Raportorii au dorit să sublinieze că aceste opțiuni au fost propuse spre analiză în mod alternativ, și în niciun caz simultan.

- Ca primă alternativă, s-ar putea introduce un termen de 6 luni de la transferarea riscurilor către cumpărător; la expirarea acestuia cumpărătorul ar trebui să accepte punerea în conformitate [a se vedea opțiune unui amendament la articolul 106 alineatul (3) litera (a) punctul ii]. Raportorii știu că, la articolul 5 alineatul (2), Directiva privind vânzarea de bunuri de consum prevede posibilitatea ca statele membre să introducă obligativitatea notificării, la două luni de la detectare, însă nu toate statele membre au utilizat această posibilitate. Pe de altă parte, ar putea fi sprijinită privilegierea într-o mai mare măsură a primelor șase luni după livrare în care cumpărătorul beneficiază oricum de inversarea sarcinii probei privind existența neconformității la data livrării. Limitarea liberei alegeri a măsurilor reparatorii pentru perioada de după cele șase luni în cauză ar putea fi considerată ca având efect limitat, întrucât, în orice caz, devine mai dificil pentru cumpărător să dovedească neconformitatea după șase luni.

- Ca o a doua alternativă, ar putea fi introdusă obligația consumatorului de a notifică rezoluțiunea într-un termen rezonabil după luarea la cunoștință a neexecutării. După aceea, dreptul de rezoluțiune s-ar pierde, iar consumatorul ar putea recurge la alte drepturi mai restrânse, de exemplu, înlocuirea sau repararea. Într-adevăr, aceasta reprezintă o restricție în ceea ce privește dreptul de rezoluțiune al consumatorului. Pe de altă parte, se poate susține faptul că, în orice caz, ar fi în interesul consumatorului să-și exercite dreptul de rezoluțiune în cel mai scurt timp posibil după luarea la cunoștință a neexecutării, în special având în vedere faptul că posibilitatea sa de a dovedi neexecutarea se deteriorează în timp.

- În sfârșit, o a treia alternativă ar fi introducerea obligației consumatorului de a plăti utilizarea în cazurile în care declară rezoluțiunea contractului [spre deosebire de cazurile de anulare, în care motivul desfacerii contractului pare a ține mai puțin de una dintre părți; a se vedea amendamentul la articolul 174 alineatele (1)-(1b)] Conform acestei opțiuni, consumatorul ar beneficia de libera alegere a măsurilor reparatorii, în timp ce vânzătorul ar putea solicita plata bunurilor în cazul în care cumpărătorul decide să declare rezoluțiunea contractului mai degrabă decât să invoce drepturile sale mai restrânse, de exemplu, înlocuirea sau repararea. Practic, aceasta înseamnă că, la expirarea unei anumite perioade de la livrarea bunurilor, este mai rezonabil din punct de vedere economic pentru cumpărător să se folosească de una dintre măsurile reparatorii (de exemplu, înlocuirea sau repararea sau reducerea prețului). Într-adevăr însă, calcularea utilizării nu este întotdeauna ușoară.

Ei au încercat să rezume în mod deschis avantajele și dezavantajele fiecăreia dintre opțiunile respective și să invite la o dezbatere pe baza lor. Rezultatul dezbaterii a condus la adoptarea celei de a doua alternative, cu o modificare importantă: cuvintele „într-un termen rezonabil”au fost înlocuite cu un termen fix de două luni.

7. Restituirea

Raportorii propun reformularea și restructurarea normelor privind restituirea pentru a oferi o soluție care să asigure un echilibru viabil între cele două părți astfel încât consumatorii să știe clar și să poată estima ce anume au de plătit sau de returnat, fiind astfel încrezători atunci când își exercită drepturile.

8. Conținutul digital

În ceea ce privește conținutul digital, raportorul propune, în special, o soluție la cazurile în care conținutul digital nu este plătit cu bani ci, de exemplu, cu date personale. În aceste cazuri, protecția consumatorului este extinsă, întrucât acesta ar trebui să dispună de întreaga gamă de măsuri reparatorii disponibile (cu excepția reducerilor de preț, întrucât nu a plătit în bani). De asemenea, în aceste cazuri, se propun dispoziții specifice privind restituirea.

9. Prescripția

Raportorii sunt conștienți de faptul că termenul de prescripție de 10 ani a declanșat reacții critice, pe când alții, inclusiv Comisia, explică faptul că relevanța sa practică este limitată. Pentru a aborda preocupările legate de acest aspect, conștienți fiind, în același timp de efectele sale practice limitate pe termen lung, raportorii propun o perioadă de 6 ani, soluție considerată adecvată în lumina termenelor de prescripție lungi existente în statele membre. Raportorii propun clarificarea suplimentară a capitolului privind prescripția.

10. Măsuri însoțitoare

Raportorii au propus o serie de dispoziții suplimentare pentru a sprijini măsurile însoțitoare din partea dispozitivă a textului: acestea se referă la o bază de date privind hotărârile, la legătura cu soluționarea alternativă a litigiilor și la elaborarea de contracte bazate pe un model standardizat la nivelul UE.

C. Concluzii

Raportorii sunt de părere că CESL prezintă potențiale avantaje enorme pentru consumatori și pentru întreprinderile de pe piața internă, în special în era digitală și oferă oportunități care nu ar trebui ratate. Raportorii îți invită colegii să studieze în continuare amendamentele prezentate, întrucât, în opinia dumnealor, acestea ar putea asigura succesul acestui instrument. Raportorii rămân în așteptarea unor dezbateri suplimentare în legătură cu aceste chestiuni.

• [1]  Rezoluțiile Parlamentului European din 26 mai 1989 (JO C 158, 26.6.1989, p. 400), 6 mai 1994 (JO C 205, 25.7.1994, p. 518), 15 noiembrie 2001 (JO 140 E, 13.6.2002, p. 538), 2 septembrie 2003 (JO C 76 E, 25.3.2004, p. 95), 23 martie (JO C 292 E, 1.12.2006, p. 109), 7 septembrie 2006 (JO C 305 E, 14.12.2006, p. 247), 12 decembrie 2007 (JO C 323 E, 18.12.2008, p. 364), 3 septembrie 2008 (OJ C 295 E, 4.12.2009, p. 31).
• [2]  Rezoluția Parlamentului European din 8 iunie 2011 referitoare la opțiunile de politică în perspectiva unui drept european al contractelor pentru consumatori și întreprinderi (P7_TA-PROV(2011)0262).
• [3] http://www.europeanlawinstitute.eu/fileadmin/user_upload/p_eli/Publications/S-2-2012_Statement_on_the_Proposal_for_a_Regulation_on__a_Common_European_Sales_Law.pdf
• [4] http://www.europarl.europa.eu/committees/en/juri/events.html#menuzone

AVIZ al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (*) (11.7.2013)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Legislația europeană comună în materie de vânzare

(COM(2011)0635 – C7‑0329/2011 – 2011/0284(COD))

Raportori pentru aviz:: Evelyne Gebhardt, Hans-Peter Mayer

(*)       Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

1. Introducere

La 11 octombrie 2011, Comisia Europeană a propus adoptarea unui regulament privind Legislația europeană comună în materie de vânzare. Obiectivul propunerii este de a îmbunătăți instituirea și funcționarea pieței interne prin facilitarea extinderii comerțului transfrontalier pentru întreprinderi și consumatori. Acest obiectiv este urmărit prin Legislația europeană comună în materie de vânzare, un set unitar și de sine-stătător de norme, care include atât dispoziții de drept al contractelor, cât și dispoziții pentru protecția consumatorilor în legătură cu vânzarea de bunuri sau de conținut digital și care trebuie considerată ca un al doilea regim opțional de drept al contractelor pe lângă legislația națională din domeniu a fiecărui stat membru.

Având în vedere importanța propunerii legislative pentru protecția consumatorilor în cadrul pieței interne, Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor (IMCO) joacă un rol deosebit de important în acest sens. De aceea, ea nu transmite doar un aviz Comisiei pentru afaceri juridice (JURI), competentă în fond, în conformitate cu dispozițiile articolului 50 privind procedura comisiilor asociate din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, ci deține chiar competențe exclusive în multe domenii.

La fel ca în cazul comisiei competente în fond, și în cazul Comisiei IMCO au fost desemnați doi coraportori, care au colaborat îndeaproape la elaborarea avizului (printre altele, printr-o audiere publică și prin comandarea unui control de calitate cu privire la evaluarea impactului realizată de Comisia Europeană).

Un act legislativ care reglementează drepturile și obligațiile a două părți contractante ar trebui să fie cât mai clar și precis. Acest lucru este valabil mai ales atunci când actul respectiv se referă la consumatori; ar trebui să se evite, pe cât posibil, să se lase loc unor interpretări diferite. De asemenea, trebuie asigurată coerența cu reglementările existente, în special Directiva privind drepturile consumatorilor. Prin urmare, coraportorii au propus o serie de amendamente care precizează termenii folosiți și îi adaptează la definițiile existente. Sunt propuse amendamente comune și în ceea ce privește conformitatea conținutului digital cu prevederile contractului, termenul „gratuit” și oferta de punere în conformitate în cazul rezoluțiunii contractului.

2. Justificarea amendamentelor de fond

Inadecvarea instrumentelor opționale în legislația privind protecția consumatorilor

Există îndoieli profunde în legătură cu caracterul adecvat al propunerii Comisiei. În domeniul dreptului contractelor, consumatorii au o nevoie deosebită de protecție ca urmare a distribuției asimetrice a informațiilor, trebuind să se bazeze pe un nivel ridicat de protecție a consumatorilor la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare. În special în domeniul comerțului transfrontalier online, legiuitorul european are așadar obligația de a crea reglementări fiabile prin armonizarea legislațiilor naționale. În trecut, acest lucru s-a produs în mod substanțial inclusiv prin Directiva 2011/83/UE. Un instrument opțional suplimentar, a cărui aplicare ar fi decisă de facto de către comerciant, ar complica situația juridică și, în special, ar agrava poziția consumatorilor. Potențiala incertitudine juridică în urma introducerii unei legislații opționale în materie de vânzare reprezintă un pericol pentru funcționarea pieței interne ce poate fi evitat. Coraportoarea împărtășește preocupările multor experți, conform cărora, din cauza lipsei jurisprudenței în domeniu, ar trece mulți ani până când Curtea Europeană de Justiție va oferi soluții obligatorii la aspectele legate de interpretarea Legislației europene comune în materie de vânzare. În plus, un instrument opțional s-ar abate de la metoda armonizării, care a avut succes până în prezent.

Critici la adresa evaluării de impact a Comisiei

Potrivit Comisiei IMCO, calculul costurilor de tranzacționare și ipotezele privind încrederea consumatorilor cuprinse în evaluarea de impact a Comisiei Europene sunt neconvingătoare. Astfel, de exemplu, nu s-a ținut seama nici de efectele de armonizare produse de recent-adoptata Directivă 2011/83/UE, nici de legislația privind mecanismele alternative de soluționare a litigiilor (SAL și SOL). La propunerea unuia dintre coraportori, cele două comisii competente, JURI și IMCO, au trimis, prin urmare, un chestionar Unității de evaluare a impactului din cadrul Parlamentului European, cu scopul de a supune evaluarea de impact a Comisiei unui control de calitate. Rezultatele au fost prezentate la 22 ianuarie 2012 în cadrul JURI și confirmă în mare parte îndoielile coraportorului. Deficiențele metodologice evidențiate în analiză afectează într-atât relevanța evaluării de impact, încât acestea nu pot fi justificate prin faptul că nu există încă un model general acceptat pentru calcularea costurilor de tranzacționare.

Armonizare minimă a aspectelor legate de garanție, serviciile conexe și conținutul digital

În consecință, Comisia IMCO nu poate susține propunerea Comisiei Europene pentru o legislație europeană comună în materie de vânzare care să aibă un caracter opțional. Cu toate acestea, ea este convinsă de necesitatea unor norme europene comune în domeniul dreptului contractelor pentru consumatori. Ca alternativă la legislația opțională în materie de vânzare, Comisia IMCO propune astfel continuarea și finalizarea procesului de armonizare a legislației UE privind contractele pentru consumatori, care a avut succes până în prezent. După adoptarea Directivei 2011/83/UE, doar câteva domenii ce țin de dreptul contractelor pentru consumatori sunt modernizate prin prezenta propunere de directivă. În plus, trebuie să se țină seama de evoluțiile din comerțul online prin includerea contractelor de furnizare de conținut digital. De asemenea, Comisia IMCO este de părere că și serviciile conexe ar trebui să fie incluse din cauza legăturii lor strânse cu contractul de vânzare-cumpărare.

AMENDAMENTE

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul  1 Propunere de regulament Titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI	DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
privind Legislația europeană comună în materie de vânzare	privind armonizarea anumitor aspecte ale obligației legate de garanția de conformitate în ceea ce privește contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu un consumator, serviciile conexe și conținutul digital
Justificare
Propunerea Comisiei ar trebui transformată într-o directivă privind armonizarea minimă a anumitor aspecte ale obligației legate de garanția de conformitate în ceea ce privește contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu un consumator, serviciile conexe și conținutul digital. Această directivă este o continuare substanțială a Directivei 2011/83/UE. Pentru asigurarea securității juridice, dispozițiile deja reglementate în Directiva 2011/83/UE nu ar trebui să se mai regăsească în prezenta directivă.
Amendamentul  2 Propunere de regulament Considerentul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Există încă blocaje importante în activitățile economice transfrontaliere care împiedică piața internă să își valorifice integral potențialul de creștere economică și de creare de locuri de muncă. În prezent, numai unul din zece comercianți din Uniune exportă bunuri în cadrul Uniunii și majoritatea acestora nu exportă decât către un număr redus de state membre. Din seria de obstacole în calea comerțului transfrontalier, printre care se numără reglementările fiscale, cerințele administrative, dificultățile la livrare, limba și cultura, comercianții consideră dificultatea cunoașterii dispozițiilor legislației străine în materie contractuală printre obstacolele cele mai importante în calea tranzacțiilor între întreprinderi și consumatori precum și în calea tranzacțiilor între întreprinderi. De asemenea, aceasta conduce la crearea de dezavantaje în detrimentul consumatorilor, ca urmare a accesului limitat la bunuri. Prin urmare, coexistența legislațiilor naționale diferite în materie contractuală are un efect disuasiv asupra exercitării libertăților fundamentale, precum libertatea de a furniza bunuri și de a presta servicii, și reprezintă o barieră în calea funcționării și a procesului continuu de creare a pieței interne. Acestea pot, de asemenea, să aibă ca efect limitarea concurenței, în special pe piețele statelor membre mai mici.	(1) Există încă blocaje importante în activitățile economice transfrontaliere care împiedică piața internă să își valorifice integral potențialul de creștere economică și de creare de locuri de muncă. Dintre toate obstacolele în calea comerțului transfrontalier, reglementările fiscale, cerințele administrative, dificultățile la livrare, limba și cultura au fost identificate ca fiind cele mai importante bariere. În pofida recentei adoptări a Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor1, care armonizează principalele aspecte legate de contractele la distanță, există încă diferențe între reglementările naționale în materie contractuală pentru consumatori. Aceste diferențe pot fi privite ca bariere în calea funcționării și a procesului continuu de creare a pieței interne.
	______________
	1 JO L 304, 22.11.2011, p. 64.
Justificare
Directiva ar trebui structurată după cum urmează:Capitolul 1: Domeniul de aplicare și definiții
Capitolul 2: Conformitatea și măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului
Capitolul 3: Garanțiile comerciale
Capitolul 4: Serviciile conexe
Capitolul 5: Dispoziții generale
Amendamentul  3 Propunere de regulament Considerentul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Contractele reprezintă instrumentul juridic indispensabil pentru orice tranzacție economică. Cu toate acestea, necesitatea comercianților de a identifica sau de a negocia legislația aplicabilă, de a cunoaște care sunt dispozițiile legislației străine aplicabile, ceea ce implică adesea eforturi de traducere, de a obține consiliere juridică pentru a se familiariza cu cerințele acestei legislații și pentru a-și adapta contractele la diferitele legislații naționale care se pot aplica în tranzacțiile transfrontaliere au ca efect creșterea gradului de complexitate și a costurilor pe care trebuie să le suporte comercianții în tranzacțiile transfrontaliere, în raport cu schimburile comerciale interne. Prin urmare, obstacolele create de legislația în materie contractuală constituie un factor important care contribuie la descurajarea unui număr considerabil de comercianți ale căror activități sunt orientate spre export să inițieze activități de comerț transfrontalier sau să își extindă operațiunile în mai multe state membre. Efectul descurajator al acestor costuri este deosebit de puternic pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM), în cazul cărora costurile de acces pe mai multe piețe străine sunt adesea deosebit de ridicate în raport cu cifra lor de afaceri. În consecință, comercianții nu reușesc să realizeze economiile de costuri pe care le-ar putea realiza dacă ar fi posibilă vânzarea de bunuri și servicii în baza unei legislații unitare în materie contractuală pentru toate tranzacțiile transfrontaliere ale acestora și, în mediul electronic, folosirea un singur site internet.	(2) Contractele reprezintă instrumentul juridic indispensabil pentru orice tranzacție economică. De aceea, este necesar ca Directiva 2011/83/UE să fie completată prin actualizarea reglementărilor juridice referitoare la anumite aspecte ale obligației legate de garanția de conformitate în ceea ce privește contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu un consumator, serviciile conexe și conținutul digital. Această actualizare ar trebui să ia în considerare nevoile economiei digitale, precum și jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Amendamentul  4 Propunere de regulament Considerentul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Costurile de tranzacționare aferente legislației în materie contractuală, care s-au dovedit a fi considerabile și barierele juridice care rezultă din diferențele între diversele norme obligatorii în materia protecției consumatorului au un efect direct asupra funcționării pieței interne în ceea ce privește tranzacțiile între întreprinderi și consumatori. În temeiul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale [Regulamentul (CE) nr. 593/2008], ori de câte ori un comerciant își orientează activitățile către consumatorii dintr-un alt stat membru, se aplică dispozițiile privind protecția consumatorilor din statul membru în care consumatorul își are reședința obișnuită, care asigură un nivel mai ridicat de protecție și de la care nu se poate deroga prin convenția părților în temeiul legii respective, chiar dacă o altă lege aplicabilă a fost aleasă de părți. Prin urmare, comercianții trebuie să cunoască, în prealabil, dacă legislația privind protecția consumatorilor prevede un nivel mai ridicat de protecție și să se asigure că cerințele acestei legislații sunt respectate în cadrul contractului încheiat. În plus, în cazul comerțului electronic, adaptările site-ului internet, care trebuie să reflecte cerințele obligatorii ale legislațiilor străine în materie contractuală privind consumatorii, presupun costuri suplimentare. Armonizarea existentă la nivelul Uniunii în materia dreptului consumatorilor a condus la o anumită apropiere în unele domenii. Cu toate acestea, diferențele între legislațiile statelor membre rămân importante; armonizarea existentă oferă statelor membre o gamă largă de opțiuni privind modalitățile de respectare a cerințelor legislației Uniunii și stabilirea nivelului de protecție a consumatorilor.	eliminat
Amendamentul  5 Propunere de regulament Considerentul 3 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) O persoană ar trebui să fie și ea considerată drept consumator în cazul contractelor cu dublu scop, când contractul este încheiat în scopuri parțial circumscrise activității comerciale și parțial aflate în afara acesteia, și dacă scopul comercial este într-atât de limitat, încât nu are o pondere predominantă în contextul general al contractului.
Justificare
Preluarea considerentului 17 din Directiva privind drepturile consumatorilor.
Amendamentul  6 Propunere de regulament Considerentul 3 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3b) În cadrul revizuirii acquis-ului privind protecția consumatorilor, începută în 2004 prin Cartea verde a Comisiei Europene, recent adoptata Directivă 2011/83/UE vizează cele mai importante domenii legate de dreptul contractual, și anume, tranzacțiile de vânzare la distanță și de vânzare la domiciliu către consumatori. Directiva 2011/83/UE se va aplica începând cu mijlocul anului 2014 și va asigura un cadru juridic uniform pentru tranzacțiile, îndeosebi comerțul electronic, dintre întreprinderi și consumatori.
Amendamentul  7 Propunere de regulament Considerentul 3 c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3c) Apropierea legislațiilor în domeniul contractelor cu consumatorii prin intermediul unei armonizări legislative la un nivel de protecție ridicat care să se aplice tuturor actorilor de pe piață reprezintă abordarea cea mai adecvată pentru consolidarea încrederii consumatorilor în tranzacțiile transfrontaliere și pentru facilitarea comerțului la nivelul Uniunii.
Amendamentul  8 Propunere de regulament Considerentul 3 d (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3d) Acquis-ul privind protecția consumatorilor trebuie să fie actualizat pentru a face față provocărilor reprezentate de evoluțiile sociale și economice, inclusiv de economia digitală. Consumatorii au nevoie de un cadru de drepturi solide pentru a efectua achiziții în siguranță și în condiții echitabile pe piața unică. Directiva 2011/83/UE prevedea o revizuire a normelor privind protecția consumatorilor, în special în legătură cu metode de vânzare specifice, respectiv vânzarea la distanță și vânzarea la domiciliu. Domeniul garanțiilor legale este extrem de important pentru consumatori și întreprinderi deopotrivă și impune o și mai mare apropiere și modernizare, fapt prevăzut de prezenta directivă.
Amendamentul  9 Propunere de regulament Considerentul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Obstacolele generate de legislația în materie contractuală care îi împiedică pe comercianți să valorifice pe deplin potențialul pieței interne acționează și în detrimentul consumatorilor. Un volum mai redus al schimburilor comerciale transfrontaliere are ca rezultat mai puține importuri și un nivel mai scăzut al concurenței. Consumatorii pot fi dezavantajați de o ofertă limitată de bunuri, la prețuri mai mari, atât ca urmare a faptului că un număr mai mic de comercianți străini își oferă produsele și serviciile în mod direct, dar și indirect, ca urmare a comerțului transfrontalier limitat între întreprinderi la nivelul comerțului cu ridicata. Cu toate că achizițiile transfrontaliere ar putea aduce avantaje economice substanțiale sub aspectul creării unor oferte mai bune și mai variate, mulți consumatori manifestă reticență față de achizițiile transfrontaliere din cauza incertitudinii cu privire la drepturile de care beneficiază. Unele dintre principalele preocupări ale consumatorilor sunt legate de legislația în materie contractuală, de exemplu dacă, în cazul achiziționării de produse cu defecte, ar beneficia de o protecție adecvată. Prin urmare, un număr important de consumatori preferă să facă achiziții pe piața internă, în pofida faptului că beneficiază de o ofertă mai redusă de produse sau plătesc prețuri mai ridicate.	(4) Prin actualizarea acquis-ului european din domeniul drepturilor consumatorilor în ceea ce privește obligația legală referitoare la garanția de conformitate, serviciile conexe și conținutul digital, se va asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.
Amendamentul  10 Propunere de regulament Considerentul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) În plus, consumatorii care doresc să beneficieze de diferențele de preț de la un stat membru la altul prin efectuarea de achiziții de la un comerciant din alt stat membru sunt adesea împiedicați de refuzul comerciantului de a vinde. Deși comerțul electronic a facilitat în mare măsură căutarea de oferte precum și compararea prețurilor și a altor condiții, indiferent de locul în care are sediul un comerciant, comenzile plasate de consumatorii din străinătate sunt refuzate adesea de comercianți, care nu doresc să efectueze tranzacții transfrontaliere.	eliminat
Amendamentul  11 Propunere de regulament Considerentul 6
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(6) Diferențele dintre legislațiile naționale în materie contractuală constituie, prin urmare, obstacole care împiedică consumatorii și comercianții să beneficieze de avantajele pieței interne. Aceste bariere generate de legislația în materie contractuală ar fi reduse în mod considerabil în cazul în care contractele ar putea să se bazeze pe un singur set unitar de norme, indiferent de locul în care sunt stabilite părțile. Un asemenea set unitar de norme în materie contractuală ar trebui să aibă ca obiect un ciclu de viață complet al unui contract și să includă, astfel, aspectele cele mai importante în momentul încheierii unui contract. De asemenea, ar trebui să includă dispoziții armonizate privind protecția consumatorilor.	eliminat
Amendamentul  12 Propunere de regulament Considerentul 7
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(7) Diferențele între legislațiile naționale în materie contractuală și impactul acestora asupra comerțului transfrontalier au, de asemenea, ca efect restrângerea concurenței. Un nivel scăzut al comerțului transfrontalier are ca efect reducerea concurenței și, astfel, a stimulentelor care îi îndeamnă pe comercianți să devină mai inovatori, să își amelioreze calitatea produselor sau să reducă prețurile. În special în statele membre mai mici, cu un număr limitat de concurenți naționali, decizia comercianților străini de a se abține de la a intra pe aceste piețe din cauza costurilor și a complexității poate restrânge concurența pe aceste piețe, cu un impact semnificativ asupra opțiunilor și a nivelului prețurilor produselor disponibile. În plus, obstacolele în calea comerțului transfrontalier pot denatura concurența între IMM-uri și marile întreprinderi. Având în vedere impactul important al costurilor de tranzacționare în raport cu cifra de afaceri, este mult mai probabil ca o IMM să se abțină să intre pe o piață străină decât un concurent mai important.	eliminat
Amendamentul  13 Propunere de regulament Considerentul 8
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(8) Pentru a depăși aceste obstacole create de legislația în materie contractuală, părțile ar trebui să aibă posibilitatea să convină asupra unui set unitar de norme în materie contractuală care să reglementeze raporturile lor contractuale, care să aibă un înțeles și o interpretare unitare în toate statele membre, respectiv o Legislație comună în materie de vânzare. Aceasta ar trebui să reprezinte o opțiune suplimentară care să sporească posibilitățile de alegere aflate la dispoziția părților și să se poată recurge la aceasta ori de câte ori este considerată, de comun acord, utilă pentru a facilita în mod real comerțul transfrontalier și a reduce costurile de tranzacționare și de oportunitate, precum și alte obstacole generate de legislația în materie contractuală în ceea ce privește comerțul transfrontalier. Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să constituie baza raporturilor contractuale doar în cazul în care părțile decis de comun acord acest lucru.	eliminat
Amendamentul  14 Propunere de regulament Considerentul 9
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(9) Prezentul regulament instituie o legislație europeană comună în materie de vânzare. Acesta armonizează legislațiile în materie contractuală ale statelor membre nu prin impunerea revizuirii legislației contractuale adoptate anterior, ci prin crearea în cadrul dreptului național al fiecărui stat membru a unui secund cadru juridic contractual pentru contractele care fac obiectul de aplicare al acestuia. Acest secund cadru este identic pe întreg teritoriul UE și există în paralel cu dispozițiile naționale deja adoptate din legislația contractuală. Legislația europeană comună în materie de vânzare se va aplica unui contract transfrontalier doar pe baze voluntare, în temeiul unui acord expres al părților.	(9) Prezenta directivă oferă un set minim de reguli reprezentând cadrul juridic pentru anumite aspecte legate de vânzarea bunurilor de consum și a conținutului digital, precum și de obligațiile legale referitoare la garanțiile de conformitate și contractele în materie de servicii conexe. Prezenta directivă realizează astfel o armonizare a legislațiilor contractuale ale statelor membre, fără a le interzice acestora menținerea sau introducerea unor reglementări naționale mai stricte în domeniile armonizate de prezenta directivă, cu scopul de a garanta un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.
Amendamentul  15 Propunere de regulament Considerentul 9 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(9a) Pentru achiziția de bunuri de ocazie, articolul 7 alineatul (1) din Directiva 1999/44/CE privind vânzările de bunuri de consum stipulează faptul că statele membre pot permite comercianților să reducă perioada de garanție la un an. Date fiind importanța crescândă a pieței bunurilor de ocazie pentru consumatorii europeni în această perioadă de criză economică și necesitatea promovării unui consum mai durabil, reducerea la un an a garanției legale nu se mai justifică. Perioada de garanție pentru bunurile de ocazie ar trebui să fie evaluată mai degrabă pe baza definirii cerințelor de conformitate a bunurilor sau a conținutului digital prevăzute de prezenta directivă.
Justificare
Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 1999/44/CE privind vânzările de bunuri de consum stipulează că statele membre pot permite comercianților să reducă perioada de garanție la un an. Această reducere nu este nici necesară, după cum putem observa la statele membre care nu au recurs la această opțiune, nici de dorit în contextul unui consum durabil. De aceea, această opțiune normativă nu este menținută în prezenta directivă.
Amendamentul  16 Propunere de regulament Considerentul 9 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(9b) Normele privind garanțiile legale joacă un rol important în promovarea unor produse adecvate și sunt pertinente în contextul strategiei UE privind politica integrată a produselor. Pentru a promova consumul durabil și încrederea consumatorilor în produse dezvoltate pe baza standardelor prevăzute în legislația privind proiectarea ecologică, este necesar să se garanteze faptul că un consumator se poate baza pe drepturile la garanții pe întreaga durată a ciclului de viață al produsului proiectat ecologic. Această perioadă de timp ar trebui stabilită prin trimitere la măsurile puse în aplicare ale Directivei 2009/158/CE, care impune efectuarea unei evaluări a speranței de viață a produsului.
Amendamentul  17 Propunere de regulament Considerentul 10
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(10) Acordul de a aplica Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să fie o opțiune exercitată în virtutea dreptului național respectiv aplicabil în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 593/2008 sau, în ceea ce privește obligațiile de furnizare a informațiile precontractuale, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale [Regulamentul (CE) nr. 864/2007] sau orice altă normă privind conflictul de legi. Prin urmare, acordul de aplicare a Legislației europene comune în materie de vânzare nu ar trebui să reprezinte și nu ar trebui să fie confundat cu o alegere a legislației aplicabile în sensul normelor privind conflictul de legi și nu ar trebui să aducă atingere acestor norme. Prin urmare, prezentul regulament nu va afecta aplicarea normelor în vigoare privind conflictul de legi.	eliminat
Amendamentul  18 Propunere de regulament Considerentul 11
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(11) Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să conțină un set complet de norme imperative armonizate integral în domeniul protecției consumatorilor. În conformitate cu articolul 114 alineatul (3) din Tratat, aceste norme ar trebui să garanteze un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în vederea consolidării încrederii acestora în Legislația europeană comună în materie de vânzare și, astfel, să îi stimuleze să încheie contracte transfrontaliere pe această bază. Aceste norme ar trebui să mențină sau să îmbunătățească nivelul de protecție de care se bucură consumatorii în temeiul legislației actuale a Uniunii privind protecția consumatorilor.	(11) În conformitate cu articolul 114 alineatul (3) din Tratat, aceste norme ar trebui să garanteze un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în vederea consolidării încrederii acestora și, astfel, să îi stimuleze să încheie contracte transfrontaliere. Aceste norme ar trebui să mențină sau să îmbunătățească actualul nivel de protecție de care se bucură consumatorii în temeiul legislației actuale a Uniunii privind protecția consumatorilor.
Amendamentul  19 Propunere de regulament Considerentul 12
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(12) Întrucât Legislația europeană comună în materie de vânzare conține un set complet de norme imperative armonizate integral în domeniul protecției consumatorilor nu vor exista discrepanțe între legislațiile statelor membre în acest domeniu în cazul în care părțile au optat pentru aplicarea acesteia. Prin urmare, articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008, care pornește de la premisa existenței unor niveluri diferite de protecție a consumatorilor în statele membre, nu are importanță practică în ceea ce privește aspectele care fac obiectul Legislației europene comune în materie de vânzare.	eliminat
Amendamentul  20 Propunere de regulament Considerentul 13
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(13) Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să fie aplicabilă contractelor transfrontaliere, deoarece, în acest context, disparitățile dintre legislațiile naționale generează complicații și costuri suplimentare și descurajează părțile să inițieze relații contractuale. Natura transfrontalieră a unui contract ar trebui să fie evaluată în funcție de reședința obișnuită a părților în contractele între întreprinderi. Într-un contract dintre o întreprindere și un consumator, cerința caracterului transfrontalier al contractului este respectată atunci când adresa generală precizată de consumator, sau adresa de livrare a bunurilor ori adresa de facturare indicată de consumator este situată într-un stat membru, însă în afara statului unde comerciantul își are locul de reședință obișnuit.	eliminat
Amendamentul  21 Propunere de regulament Considerentul 14
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(14) Legislația europeană comună în materie de vânzare nu ar trebui să fie aplicată exclusiv în situațiile transfrontaliere care implică numai statele membre, ci ar trebui să poată fi aplicabilă pentru facilitarea comerțului între statele membre și țările terțe. Atunci când sunt implicați consumatori din țările terțe, acordul asupra utilizării Legislației europene comune în materie de vânzare, care ar implica alegerea unei legislații străine acestora, ar trebui să facă obiectul normelor aplicabile conflictului de legi.	eliminat
Amendamentul  22 Propunere de regulament Considerentul 15
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(15) De asemenea, comercianții care încheie tranzacții pur interne sau tranzacții transfrontaliere ar putea găsi utilă posibilitatea de a aplica un contract unitar și uniform pentru toate tranzacțiile acestora. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a decide să pună Legislația europeană comună în materie de vânzare la dispoziția părților pentru a fi aplicată la nivel național.	eliminat
Amendamentul  23 Propunere de regulament Considerentul 16
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(16) Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să poată fi aplicată, în special, vânzării de bunuri mobile, inclusiv fabricării sau producerii unor asemenea bunuri, deoarece, din punct de vedere economic, acesta este cel mai important tip de contract care ar putea prezenta un potențial de creștere deosebit pentru comerțul transfrontalier, în special în ceea ce privește comerțul electronic.	eliminat
Amendamentul  24 Propunere de regulament Considerentul 17
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(17) Pentru a reflecta importanța crescândă a economiei digitale, domeniul de aplicare al Legislației europene comune în materie de vânzare ar trebui să cuprindă, de asemenea, contractele de furnizare de conținut digital. Transferul conținutului digital în vederea stocării, prelucrării sau accesării și utilizării repetate, cum ar fi descărcarea de muzică online, a crescut rapid și are un mare potențial de creștere suplimentară, dar este încă caracterizat printr-un un grad considerabil de diversitate și de incertitudine juridică. Prin urmare, Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să acopere furnizarea de conținut digital, indiferent dacă acesta este oferit sau nu pe un mediu tangibil.	(17) Pentru a reflecta importanța crescândă a economiei digitale, domeniul de aplicare al prezentei directive ar trebui să cuprindă, de asemenea, contractele de furnizare de conținut digital. Transferul conținutului digital în vederea stocării, prelucrării sau accesării și utilizării repetate, cum ar fi descărcarea de muzică online, a crescut rapid și are un mare potențial de creștere suplimentară, dar este încă caracterizat printr-un un grad considerabil de diversitate și de incertitudine juridică. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să acopere furnizarea de conținut digital, indiferent dacă acesta este oferit sau nu pe un mediu tangibil.
Amendamentul  25 Propunere de regulament Considerentul 18
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(18) Conținutul digital este adesea furnizat nu în schimbul unui preț, ci în combinație cu mărfuri sau servicii plătite separat, implicând considerente nepecuniare, cum ar fi oferirea de acces la datele cu caracter personal sau accesul gratuit, în cadrul unei strategii de marketing (pe baza așteptării că, într-o fază ulterioară, consumatorul va cumpăra produse cu conținut digital suplimentare sau mai complexe). Ținând seama de această structură specifică de piață și de faptul că defectele conținutului digital oferit pot dăuna intereselor economice ale consumatorilor indiferent de condițiile în care au fost furnizate, aplicabilitatea Legislației europene comune în materie de vânzare nu ar trebui să depindă de criteriul existenței obligației de plată a unui preț pentru conținutul digital specific în cauză.	(18) Conținutul digital este adesea furnizat nu în schimbul unui preț, ci în combinație cu mărfuri sau servicii plătite separat, implicând considerente nepecuniare, cum ar fi oferirea de acces la datele cu caracter personal sau accesul gratuit, în cadrul unei strategii de marketing (pe baza așteptării că, într-o fază ulterioară, consumatorul va cumpăra produse cu conținut digital suplimentare sau mai complexe). Ținând seama de această structură specifică de piață și de faptul că defectele conținutului digital oferit pot dăuna intereselor economice ale consumatorilor indiferent de condițiile în care au fost furnizate, protecția consumatorilor asigurată prin prezenta directivă nu ar trebui să depindă de criteriul existenței obligației de plată a unui preț pentru conținutul digital specific în cauză.
Amendamentul  26 Propunere de regulament Considerentul 18 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(18a) Deși Directiva 2011/83/UE prevede norme privind transferul riscurilor în cazul bunurilor, este necesară completarea acestora prin norme similare vizând conținutul digital, pentru a ține seama astfel de particularitățile acestor produse.
Amendamentul  27 Propunere de regulament Considerentul 19
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(19) În vederea maximizării valorii adăugate a Legislației europene comune în materie de vânzare, domeniul său material de aplicare ar trebui să includă, de asemenea, anumite servicii furnizate de vânzător care sunt direct și strâns legate de anumite bunuri sau conținut digital furnizat pe baza Legislației europene comune în materie de vânzare, și care, în practică, sunt deseori combinate în cadrul aceluiași contract sau în contracte legate, în special repararea, întreținerea sau instalarea bunurilor sau a conținutului digital.	(19) În vederea maximizării valorii adăugate a modernizării actualelor norme referitoare la obligația legală în legătură cu garanția de conformitate, domeniul material de aplicare al prezentei directive ar trebui să includă, de asemenea, anumite servicii care sunt direct și strâns legate de anumite bunuri sau conținut digital furnizat și care, în practică, sunt deseori combinate în cadrul aceluiași contract sau în contracte legate.
Amendamentul  28 Propunere de regulament Considerentul 20
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(20) Legislația europeană comună în materie de vânzare nu ar trebui să se aplice niciunui contract accesoriu prin care cumpărătorul achiziționează bunurile sau serviciile de la un terț. Acest lucru nu ar fi adecvat, deoarece terțul nu este parte la acordul încheiat între părțile contractante privind aplicarea normelor Legislației europene comune în materie de vânzare. Un contract accesoriu cu un terț ar trebui să fie reglementat de legislația națională aplicabilă în conformitate cu Regulamentele (CE) nr. 593/2008 și (CE) nr. 864/2007 sau cu orice normă relevantă privind conflictul de legi.	(20) În cazul în care constată lipsa de conformitate a bunului, a serviciului conex sau a conținutului digital, consumatorul ar trebui să aibă posibilitatea de a alege între diferitele măsuri reparatorii care îi sunt garantate prin prezenta directivă. Consumatorul ar trebui să aibă dreptul de a solicita de la comerciant remedierea lipsei de conformitate prin anumite acțiuni, care pot cuprinde repararea sau înlocuirea, reducerea prețului de cumpărare, refuzul consumatorului de a-și îndeplini obligațiile, anularea contractului sau daune-interese. Unele dintre aceste măsuri reparatorii ar trebui să poată fi cumulate, după caz.
Amendamentul  29 Propunere de regulament Considerentul 20 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(20a) Statele membre pot prevedea în cadrul legislațiilor lor naționale faptul că suma rambursată consumatorului poate fi redusă pentru a ține seama de utilizarea de către consumator a bunurilor sau a conținutului digital cu excepția cazului în care rezoluțiunea se produce în termen de șase luni de la transferarea riscului către consumator și dacă ar fi inechitabil să se permită consumatorului să utilizeze cu titlu gratuit bunurile sau conținutul digital după perioada respectivă, luând în considerare natura și amploarea utilizării și disponibilitatea altor măsuri reparatorii decât rezoluțiunea.
Amendamentul  30 Propunere de regulament Considerentul 21
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(21) Pentru a rezolva problemele existente legate de piața internă și concurență într-un mod orientat și proporțional, domeniul de aplicare ratione personae al Legislației europene comune în materie de vânzare ar trebui să se concentreze pe părțile care în prezent sunt descurajate să își desfășoare activitatea în străinătate din cauza diferențelor dintre legislațiile naționale în materie contractuală, având drept consecință un impact negativ semnificativ asupra comerțului transfrontalier. Prin urmare, aceasta ar trebui să aibă ca obiect toate tranzacțiile între întreprinderi și consumatori și contractele încheiate între comercianți, în cazul în care cel puțin una din părți este o IMM, răspunzând cerințelor formulate în Recomandarea 2003/361 a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii. Acest fapt nu ar trebui, cu toate acestea, să aducă atingere posibilității statelor membre de a adopta acte normative care să extindă domeniul de aplicare al Legislației europene comune în materie de vânzare, astfel încât să includă contractele între comercianți, dintre care niciunul nu este o IMM. În orice caz, în tranzacțiile dintre comercianți, aceștia se bucură de libertatea deplină de a contracta și sunt încurajați să se inspire din Legislația europeană comună în materie de vânzare în elaborarea clauzelor contractuale.	eliminat
Amendamentul  31 Propunere de regulament Considerentul 22
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(22) Acordul între părțile contractante este indispensabil pentru aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare. Acesta ar trebui să facă obiectul unor cerințe stricte în cazul tranzacțiilor între întreprinderi și consumatori. Deoarece în practică, de obicei, comerciantul va fi cel care va propune aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare, consumatorii trebuie să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la faptul că își dau acordul de a aplica norme diferite de cele ale legislației lor naționale preexistente. Prin urmare, acordul consumatorului de a aplica Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să fie admisibil numai dacă este exprimat sub forma unei declarații explicite, distincte de declarația prin care se exprimă acordul în vederea încheierii contractului. Prin urmare, nu ar trebui să fie posibil să se propună aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare ca o clauză a contractului care urmează să fie încheiat, mai ales ca un element al condițiilor și clauzelor standard ale comerciantului. Comerciantul ar trebui să furnizeze consumatorului, pe un suport durabil, o confirmare a acordului de aplicare a Legislației europene comune în materie de vânzare.	eliminat
Amendamentul  32 Propunere de regulament Considerentul 23
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(23) În plus față de faptul de a fi o alegere conștientă, consimțământul consumatorului pentru utilizarea Legislației europene comune în materie de vânzare ar trebui să fie o alegere în cunoștință de cauză. Prin urmare, comerciantul ar trebui nu numai să atragă atenția consumatorului cu privire la intenția sa de a aplica Legislația europeană comună în materie de vânzare, ci, de asemenea, să îi furnizeze informații cu privire la natura și la caracteristicile esențiale ale acesteia. Pentru a facilita această sarcină a comercianților, evitându-se astfel formalitățile administrative inutile, precum și pentru a asigura coerența privind nivelul și calitatea informațiilor comunicate consumatorilor, comercianții ar trebui să le furnizeze acestora formularul standard de informare prevăzut în prezentul regulament, disponibil astfel în toate limbile oficiale ale Uniunii. În cazul în care nu este posibil să se furnizeze consumatorului formularul de informare, de exemplu în cazul unui apel telefonic, sau în cazul în care comerciantul nu a furnizat formularul de informare, acordul privind aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare nu ar trebui să fie obligatoriu pentru consumator până când acesta nu a primit formularul de informare însoțit de confirmarea acordului și nu și-a exprimat ulterior consimțământul.	eliminat
Amendamentul  33 Propunere de regulament Considerentul 24
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(24) Pentru a se evita aplicarea selectivă a anumitor elemente ale Legislației europene comune în materie de vânzare care ar putea afecta echilibrul între drepturile și obligațiile părților și ar avea efecte negative asupra nivelului de protecție a consumatorilor, alegerea ar trebui să se refere la Legislația europeană comună în materie de vânzare în ansamblul său și nu numai la anumite părți ale acesteia.	eliminat
Amendamentul  34 Propunere de regulament Considerentul 25
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(25) În cazul în care Convenția Națiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internațională de mărfuri ar fi aplicabilă contractului în cauză, alegerea Legislației europene comune în materie de vânzare ar trebui să presupună un acord între părțile contractante care să excludă aplicarea acestei convenții.	eliminat
Amendamentul  35 Propunere de regulament Considerentul 26
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(26) Normele Legislației europene comune în materie de vânzare ar trebui să reglementeze aspectele de drept al contractelor care au relevanță practică pe durata ciclului de viață al tipurilor de contracte care se încadrează în domeniul său de aplicare ratione materiae și ratione personae, în special al celor încheiate online. Prin urmare, în plus față de drepturile și obligațiile părților și măsurile reparatorii în caz de neexecutare, Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să reglementeze obligațiile de informare precontractuală, încheierea contractului, inclusiv cerințele de formă, dreptul de retragere și consecințele acestuia, nulitatea pentru cauză de eroare, dol, violență sau leziune, precum și consecințele unei asemenea nulități, interpretarea, conținutul și efectele contractului, evaluarea și consecințele clauzelor contractuale abuzive, restituirea ca urmare a anulării și a rezoluțiunii, prescrierea și decăderea din drepturi. Aceasta ar trebui să reglementeze sancțiunile aplicabile în cazul încălcării tuturor obligațiilor care decurg din aplicarea sa.	eliminat
Amendamentul  36 Propunere de regulament Considerentul 27
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(27) Toate aspectele de natură contractuală sau extracontractuală care nu sunt reglementate de Legislația europeană comună în materie de vânzare sunt reglementate de norme ale legislației naționale deja existente care nu fac parte din Legislația europeană comună în materie de vânzare, aplicabile în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 593/2008 și (CE) nr. 864/2007 sau al oricărei alte norme relevante în materia conflictului de legi. Aceste aspecte includ, de exemplu, personalitatea juridică, nulitatea unui contract pentru lipsa capacității, pentru caracter ilegal sau imoral, stabilirea limbii contractului, chestiunile legate de nediscriminare, reprezentare, pluralitatea de debitori și creditori, subrogarea în drepturile părților inclusiv cesiunea, compensația și confuziunea, materia dreptului de proprietate inclusiv transferul de proprietate, dreptul proprietății intelectuale și materia răspunderii civile delictuale. În plus, chestiunea instrumentării simultane a acțiunilor privind răspunderea contractuală și extracontractuală nu intră în domeniul de aplicare al Legislației europene comune în materie de vânzare.	(27) Toate aspectele de natură contractuală sau extracontractuală care nu sunt reglementate de prezenta directivă sunt reglementate de norme ale legislației naționale deja existente.
Amendamentul  37 Propunere de regulament Considerentul 28
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(28) Legislația europeană comună în materie de vânzare nu ar trebui să reglementeze materii care exced domeniul de aplicare al dreptului contractelor. Prezentul regulament nu aduce atingere legislației Uniunii sau legislației naționale care reglementează orice astfel de aspecte. De exemplu, obligațiile de informare, care sunt imperative pentru protecția sănătății și din motive de siguranță sau de mediu, ar trebui să rămână în afara domeniului de aplicare a Legislației europene comune în materie de vânzare. Prezentul regulament ar trebui să nu aducă atingere nici cerințelor de informare prevăzute în Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne.	eliminat
Amendamentul  38 Propunere de regulament Considerentul 29
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(29) Odată ce consimțământul de a aplica Legislația europeană comună în materie de vânzare a fost exprimat în mod valabil, doar Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să reglementeze materiile care intră în domeniul său de aplicare. Normele Legislației europene comune în materie de vânzare ar trebui interpretate în mod autonom, în conformitate cu principiile consacrate de interpretare a legislației Uniunii. Problemele privind materiile care intră în domeniul de aplicare al Legislației europene comune în materie de vânzare și care nu sunt clarificate în mod expres de aceasta, ar trebui soluționate doar prin interpretarea normelor acesteia, fără a se recurge la niciun sistem de drept. Normele Legislației europene comune în materie de vânzare ar trebui interpretate în baza principiilor și obiectivelor care o fundamentează, cu luarea în considerare a ansamblului prevederilor acesteia.	eliminat
Amendamentul  39 Propunere de regulament Considerentul 30
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(30) Libertatea de a contracta ar trebui să fie principiul director care stă la baza Legislației europene comune în materie de vânzare. Autonomia părților ar trebui să fie limitată numai în cazul și în măsura în care acest lucru este indispensabil, în special din motive legate de protecția consumatorilor. În cazul în care există o astfel de necesitate, caracterul imperativ al normelor în cauză ar trebui să fie precizat în mod expres.	eliminat
Amendamentul  40 Propunere de regulament Considerentul 31
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(31) Principiul bunei-credințe și al corectitudinii ar trebui să ofere îndrumări cu privire la modul în care părțile trebuie să coopereze. Întrucât unele norme constituie manifestări specifice ale principiului general al bunei credințe și al corectitudinii, acestea ar trebui să prevaleze în raport cu principiul general. Prin urmare, principiul general ar trebui să nu fie utilizat ca un instrument de modificare a drepturilor și obligațiilor specifice ale părților, astfel cum acestea sunt stabilite în normele speciale. Cerințele concrete care rezultă din principiul bunei-credințe și al corectitudinii ar trebui să depindă, printre altele, de nivelul corespunzător de competență al părților și ar trebui, prin urmare, să fie diferit în cazul tranzacțiilor între întreprinderi și consumatori și în cazul tranzacțiilor între întreprinderi. În tranzacțiile între comercianți, practicile comerciale consacrate în sectorul specific în cauză ar trebui să fie un factor relevant în acest context.	eliminat
Amendamentul  41 Propunere de regulament Considerentul 32
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(32) Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să aibă ca obiectiv conservarea unui contract valabil ori de câte ori este posibil și oportun, având în vedere interesele legitime ale părților.	eliminat
Amendamentul  42 Propunere de regulament Considerentul 33
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(33) Legislația europeană comună în materie de vânzare ar trebui să identifice soluții echilibrate, ținând seama de interesele legitime ale părților în desemnarea și recurgerea la măsurile reparatorii disponibile în caz de neexecutare a contractului. În cazul contractelor între întreprinderi și consumatori, sistemul de măsuri reparatorii ar trebui să reflecte faptul că neconformitatea bunurilor, a conținutului digital sau a serviciilor intră în sfera de responsabilitate a comerciantului.	eliminat
Amendamentul  43 Propunere de regulament Considerentul 34
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(34) Pentru a consolida securitatea juridică prin facilitarea accesului publicului la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a instanțelor naționale privind interpretarea Legislației europene comune în materie de vânzare sau a oricărei prevederi specifice a prezentului regulament, Comisia ar trebui să creeze o bază de date cuprinzând deciziile definitive relevante. Pentru ca acest lucru să fie posibil, statele membre ar trebui să se asigure că aceste hotărâri naționale sunt transmise rapid Comisiei.	(34) Pentru a consolida securitatea juridică prin facilitarea accesului publicului la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a instanțelor naționale privind interpretarea prezentei directive, Comisia ar trebui să creeze o bază de date cuprinzând deciziile definitive relevante. Pentru ca acest lucru să fie posibil, statele membre ar trebui să se asigure că aceste hotărâri naționale sunt transmise rapid Comisiei.
Amendamentul  44 Propunere de regulament Considerentul 35
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(35) De asemenea, este necesar să se revizuiască modul de aplicare a Legislației europene comune în materie de vânzare sau a oricărei dispoziții a prezentului regulament, la cinci ani de la data punerii sale în aplicare. Revizuirea ar trebui să țină seama, printre altele, de nevoia de a extinde domeniul de aplicare în privința contractelor între comercianți, de evoluțiile tehnologice și ale pieței în ceea ce privește conținutul digital, precum și de evoluțiile viitoare ale acquis-ului Uniunii.	eliminat
Amendamentul  45 Propunere de regulament Considerentul 36
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(36) Deoarece obiectivul prezentului regulament, respectiv de a contribui la buna funcționare a pieței interne prin punerea la dispoziție a unui set unitar de norme în materie contractuală la care se poate recurge în cazul tranzacțiilor transfrontaliere în întreaga Uniune nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestui obiectiv.	(36) Deoarece obiectivul prezentei directive, respectiv de a contribui la buna funcționare a pieței interne prin armonizarea anumitor aspecte ale obligației legate de garanția de conformitate în ceea ce privește contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu un consumator, serviciile conexe și conținutul digital nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestui obiectiv.
Amendamentul  46 Propunere de regulament Considerentul 37
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(37) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special la articolele 16, 38 și 47.	(37) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Amendamentul  47 Propunere de regulament Considerentul 37 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(37a) Pentru a evita duplicarea și pentru a completa legislația Uniunii existentă, prezenta directivă ar trebui să țină seama de principiile Directivei 2011/83/UE, care a armonizat normele aplicabile contractelor la distanță și contractelor negociate în afara spațiilor comerciale, de exemplu informarea precontractuală, cerințele de formă, dreptul de retragere, livrarea, transferul riscurilor și mijloacele de plată. Aceasta ar trebui să asigure un cadru juridic solid al normelor europene pentru întreprinderile care vând bunuri sau conținut digital consumatorilor de pe teritoriul Uniunii.
Amendamentul  48 Propunere de regulament Considerentul 37 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(37b) După adoptarea prezentei directive, Comisia ar trebui să înființeze un grup de lucru, alcătuit în principal din grupuri care reprezintă consumatorii și întreprinderile și sprijinit de cadre universitare și de practicieni, pentru a elabora clauze și condiții standard pentru contractele online încheiate între întreprinderi și consumatori, pe baza normelor stipulate în prezenta directivă și în acquis-ul privind protecția consumatorilor, în special în Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul  49 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Scopul prezentului regulament este de a îmbunătăți condițiile pentru crearea și funcționarea pieței interne, prin punerea la dispoziție a unui set unitar de norme de drept contractual, astfel cum se prevede în anexa I („Legislația europeană comună în materie de vânzare”). Aceste norme pot fi aplicate în cazul tranzacțiilor transfrontaliere care au ca obiect vânzarea de bunuri, furnizarea de conținut digital sau prestarea de servicii conexe, în cazul în care părțile contractante convin în acest sens.	(1) Scopul prezentei directive este de a îmbunătăți condițiile pentru crearea și funcționarea pieței interne, prin asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, care ia în considerare și noile tehnologii, realizat prin armonizarea anumitor aspecte ale actelor cu putere de lege și ale actelor administrative din statele membre în ceea ce privește anumite aspecte ale obligației referitoare la garanția de conformitate, serviciile conexe și conținutul digital în legătură cu contractele încheiate între consumatori și comercianți.
Justificare
Propunerea Comisiei ar trebui transformată într-o directivă privind armonizarea minimă a anumitor aspecte ale obligației legate de garanția de conformitate în ceea ce privește contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu un consumator, serviciile conexe și conținutul digital. Această directivă este o continuare substanțială a Directivei 2011/83/UE. Pentru asigurarea securității juridice, dispozițiile deja reglementate în Directiva 2011/83/UE nu ar trebui să se mai regăsească în prezenta directivă.
Amendamentul  50 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Prezentul regulament permite comercianților să se bazeze pe un set comun de norme și să folosească aceleași clauze contractuale pentru toate tranzacțiile transfrontaliere, reducând astfel costurile inutile, furnizând în același timp un nivel ridicat de securitate juridică.	eliminat
Justificare
Directiva ar trebui structurată după cum urmează:Capitolul 1: Domeniul de aplicare și definiții
Capitolul 2: Conformitatea și măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului
Capitolul 3: Garanțiile comerciale
Capitolul 4: Serviciile conexe
Capitolul 5: Dispoziții generale
Amendamentul  51 Propunere de regulament Articolul 1 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) În ceea ce privește contractele încheiate între comercianți și consumatori, prezentul regulament cuprinde un set global de norme în materia protecției consumatorilor, destinate să asigure un nivel ridicat de protecție a acestora, pentru a crește încrederea consumatorilor în piața internă și pentru a-i încuraja să efectueze achiziții transfrontaliere.	(3) Prezenta directivă cuprinde un set global de norme în materie de protecție a consumatorilor, destinate să asigure un nivel ridicat de protecție a acestora, pentru a crește încrederea consumatorilor în piața internă și pentru a-i încuraja să efectueze achiziții transfrontaliere.
	(3a) Dacă prezenta directivă nu prevede altfel, statele membre pot menține sau pot introduce dispoziții naționale divergente de cele conținute în prezenta directivă, pentru a asigura un nivel mai ridicat de protecție a consumatorilor.
	(3b) Dacă unul sau mai multe state membre fac uz de posibilitatea prevăzută la alineatul (3a), respectivele dispoziții trebuie să fie în conformitate cu tratatele și să fie comunicate Comisiei. Comisia se asigură, ulterior, că aceste informații sunt ușor accesibile consumatorilor și comercianților, printre altele prin publicarea lor pe un site special.
	(3c) Aplicarea altor drepturi naționale în ceea ce privește obligațiile contractuale sau extracontractuale ale comercianților nu aduce atingere drepturilor consumatorilor armonizate prin prezenta directivă.
Amendamentul  52 Propunere de regulament Articolul 2 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) „bună-credință și corectitudine” înseamnă un standard de conduită caracterizată prin onestitate, deschidere și luarea în calcul a intereselor celeilalte părți la tranzacția sau raportul juridic în cauză;	eliminat
Amendamentul  53 Propunere de regulament Articolul 2 – litera c
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(c) „pierdere” înseamnă prejudiciul patrimonial și nepatrimonial, ca durere și suferință, excluzând alte forme de prejudicii nepatrimoniale precum deprecierea calității vieții și privarea de foloase;	eliminat
Amendamentul  54 Propunere de regulament Articolul 2 – litera d
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(d) „clauze contractuale standard” înseamnă clauzele contractuale care au fost redactate în prealabil pentru câteva tranzacții care implică diferite părți și care nu au fost negociate în mod individual de către părți, în sensul articolului 7 din Legislația europeană comună în materie de vânzare;	eliminat
Amendamentul  55 Propunere de regulament Articolul 2 – litera e
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(e) „comerciant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce acționează în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, de artizanat sau profesională;	(e) „comerciant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, indiferent dacă este publică sau privată, ce acționează, inclusiv prin intermediul unei alte persoane fizice sau juridice care acționează în numele sau în contul ei, în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, de artizanat sau profesională în legătură cu contractele;
Justificare
Această definiție corespunde Directivei 83/2011/UE privind drepturile consumatorilor, în special în ceea privește activitatea terților în numele și în contul comerciantului.
Amendamentul  56 Propunere de regulament Articolul 2 – litera f
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(f) „consumator” înseamnă orice persoană fizică ce acționează în scopuri care nu se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, de artizanat sau profesională;	(f) „consumator” înseamnă orice persoană fizică ce acționează în scopuri care se află în afara activității sale comerciale, industriale, artizanale sau profesionale;
Justificare
Definiția ar trebui să fie în conformitate cu cea din Directiva privind drepturile consumatorilor.
Amendamentul  57 Propunere de regulament Articolul 2 – litera h
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(h) „bunuri” înseamnă orice elemente mobile corporale, excluzând:	(h) „bunuri” înseamnă orice obiect corporal mobil, cu excepția obiectelor vândute prin executare silită sau altfel, prin autoritatea legii; apa, gazul și energia electrică sunt considerate „bunuri” atunci când acestea sunt puse în vânzare în volum limitat sau în cantitate fixă;
(i) energia electrică și gazele naturale și
(ii) apa și alte tipuri de gaze, în afară de cazul în care acestea sunt vândute într-un volum limitat sau într-o cantitate determinată;
Justificare
Definiția ar trebui să fie în conformitate cu cea din Directiva privind drepturile consumatorilor, în special în ceea ce privește ordinea bunurilor enumerate.
Amendamentul  58 Propunere de regulament Articolul 2 – litera j – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(j) „conținut digital” înseamnă datele care sunt create și livrate în format digital, în conformitate sau nu cu specificațiile cumpărătorului, incluzând conținut digital video, audio, imagine sau materiale scrise, jocuri digitale, programe informatice sau conținut digital care permite personalizarea echipamentelor informatice și a programelor informatice existente excluzând:	(Nu privește versiunea în limba română.)
Amendamentul  59 Propunere de regulament Articolul 2 – litera j – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(j) „conținut digital” înseamnă datele care sunt create și livrate în format digital, în conformitate sau nu cu specificațiile cumpărătorului, incluzând conținut digital video, audio, imagine sau materiale scrise, jocuri digitale, programe informatice sau conținut digital care permite personalizarea echipamentelor informatice și a programelor informatice existente excluzând:	(j) „conținut digital” înseamnă datele care sunt create și livrate în format digital, în conformitate sau nu cu specificațiile cumpărătorului, indiferent dacă datele respective sunt accesate prin descărcare sau descărcare în timp real (streaming) de pe un suport fizic sau prin altă metodă, în schimbul unei plăți sau al unei contraprestații nepecuniare, cum ar fi punerea la dispoziție a datelor cu caracter personal ale consumatorului, incluzând conținut digital video, audio, imagine sau materiale scrise, jocuri digitale, programe informatice sau conținut digital care permite personalizarea echipamentelor informatice și a programelor informatice existente excluzând:
Justificare
Definiția conținutului digital ar trebui adaptată, astfel încât să includă și conținutul digital gratuit.
Amendamentul  60 Propunere de regulament Articolul 2 – litera j – punctul iv
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(iv) serviciile și rețelele de comunicații electronice, precum și resursele și serviciile asociate;	eliminat
Justificare
Această excepție de la definiția „conținutului digital” nu este necesară și nu se regăsește nici în Directiva 2011/83/UE. Prin urmare, introducerea ar trebui eliminată pentru asigurarea coerenței domeniului de aplicare al celor două directive.
Amendamentul  61 Propunere de regulament Articolul 2 – litera k
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(k) „contract de vânzare-cumpărare” înseamnă orice contract în temeiul căruia comerciantul („vânzătorul”) transmite sau se angajează să transmită dreptul de proprietate asupra bunurilor către o altă persoană („cumpărătorul”), iar cumpărătorul plătește sau se angajează să plătească prețul, incluzând contractele care au ca obiect furnizarea de bunuri care urmează să fie fabricate sau produse și excluzând vânzarea silită sau care implică, sub orice formă, exercitarea autorității publice;	eliminat
Justificare
Reglementat deja prin Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul  62 Propunere de regulament Articolul 2 – litera m – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(m) „serviciu conex” înseamnă orice serviciu legat de bunuri sau de conținutul digital, cum ar fi instalarea, întreținerea, repararea sau orice altă procesare, prestat de vânzătorul bunurilor sau de furnizorul de conținut digital în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, al contractului de furnizare a conținutului digital sau al unui contract separat de servicii conexe, care a fost încheiat în același timp cu contractul de vânzare-cumpărare sau cu contractul de furnizare a conținutului digital, excluzând:	(m) „serviciu conex” înseamnă orice serviciu legat de bunuri sau de conținutul digital, cum ar fi instalarea, întreținerea, repararea sau orice altă procesare, prestat de vânzătorul bunurilor sau de furnizorul de conținut digital în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, al contractului de furnizare a conținutului digital sau al unui contract separat de servicii conexe, care a fost încheiat în același timp sau în legătură cu contractul de vânzare-cumpărare sau cu contractul de furnizare a conținutului digital, excluzând:
Amendamentul  63 Propunere de regulament Articolul 2 – litera m – punctul ii
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(ii) serviciile de formare;	eliminat
Justificare
Serviciile de formare ar trebui incluse în domeniul de aplicare al prezentei directive, acestea putând juca un rol important pentru consumator la achiziționarea unui bun sau a unui conținut digital, cum ar fi, de exemplu, un program de calculator.
Amendamentul  64 Propunere de regulament Articolul 2 – litera n
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(n) „prestator de servicii” înseamnă un vânzător de bunuri sau un furnizor de conținut digital care se angajează să furnizeze unui client un serviciu legat de acele bunuri sau de acel conținut digital;	(n) „prestator de servicii” înseamnă un comerciant care se angajează să furnizeze un serviciu conex;
Amendamentul  65 Propunere de regulament Articolul 2 – litera o
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(o) „client” înseamnă orice persoană care achiziționează un serviciu conex;	eliminat
Amendamentul  66 Propunere de regulament Articolul 2 – litera p
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(p) „contract la distanță” înseamnă orice contract între comerciant și consumator în cadrul unui regim organizat de vânzare la distanță, încheiat în lipsa prezenței fizice simultane a comerciantului sau, în cazul în care comerciantul este o persoană juridică, a unei persoane fizice care reprezintă comerciantul, și a consumatorului, cu utilizarea exclusivă, până inclusiv la data la care s-a încheiat contractul, a unuia sau a mai multor mijloace de comunicare la distanță;	eliminat
Justificare
Reglementat deja prin Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul  67 Propunere de regulament Articolul 2 – litera q
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(q) „contract în afara spațiilor comerciale” înseamnă orice contract între un comerciant și un consumator:	eliminat
(i) încheiat în prezența fizică simultană a comerciantului sau, în cazul în care comerciantul este o persoană juridică, a persoanei fizice care reprezintă comerciantul, și a consumatorului într-un loc care nu este spațiul comercial al comerciantului, sau încheiat pe baza unei oferte făcute de către consumator, în aceleași circumstanțe sau
(ii) încheiat la sediul comerciantului sau prin intermediul oricărui mijloc de comunicare la distanță, imediat după ce consumatorul a fost abordat personal și individual într-un loc care nu este spațiul comercial al comerciantului, în prezența fizică simultană a comerciantului sau, în cazul în care comerciantul este o persoană juridică, a persoanei fizice care reprezintă comerciantul, și a consumatorului sau
(iii) încheiat în timpul unei excursii organizate de comerciant sau, în cazul în care comerciantul este o persoană juridică, de persoana fizică care reprezintă comerciantul, în scopul sau având drept rezultat promovarea și vânzarea de bunuri sau oferirea de conținut digital sau furnizarea de servicii conexe către consumator;
Amendamentul  68 Propunere de regulament Articolul 2 – litera r
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(r) „spațiu comercial” înseamnă:	eliminat
(i) orice spațiu imobil de vânzare cu amănuntul, în care comerciantul își desfășoară activitatea în mod permanent, sau
(ii) orice spațiu mobil de vânzare cu amănuntul, în care comerciantul își desfășoară activitatea în mod obișnuit;
Justificare
Reglementat deja prin Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul  69 Propunere de regulament Articolul 2 – litera s
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(s) „garanție comercială” înseamnă orice angajament asumat de comerciant sau de un producător în favoarea consumatorului, în plus față de obligațiile sale legale în temeiul articolului 106, în caz de lipsă a conformității, de a rambursa prețul plătit sau de a înlocui, a repara ori a efectua operații de întreținere asupra bunurilor sau conținutului digital în orice mod, în cazul în care acestea nu corespund specificațiilor sau oricăror alte cerințe care nu au legătură cu conformitatea menționată în certificatul de garanție sau în reclama relevantă disponibilă în momentul sau înainte de încheierea contractului;	(s) „garanție comercială” înseamnă orice angajament din partea comerciantului sau a unui producător (denumit în continuare „garantul”) față de consumator, în plus față de obligațiile legale referitoare la garanția de conformitate, de a rambursa prețul plătit sau de a înlocui, a repara sau a întreține bunurile, respectiv conținutul digital, în orice mod, în cazul în care acestea nu corespund specificațiilor sau oricărei alte cerințe care nu este legată de conformitate din certificatul de garanție sau din publicitatea relevantă disponibilă în momentul sau înaintea încheierii contractului;
Justificare
Definiția ar trebui să fie conformă cu cea din Directiva privind drepturile consumatorilor.
Amendamentul  70 Propunere de regulament Articolul 2 – litera sa (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(sa) „reparație” înseamnă aducerea sau readucerea bunului sau a conținutului digital la conformitate în caz de neconformitate cu contractul;
Amendamentul  71 Propunere de regulament Articolul 2 – litera sb (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(sb) „producător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, care produce sau comandă producția de bunuri sau conținut digital, orice importator de bunuri sau de conținut digital pe teritoriul Uniunii sau orice persoană care se prezintă ca un producător aplicându-și numele, marca sau alt semn distinctiv pe bunuri sau conținutul digital;
Justificare
Definiție din Directiva 1999/44/CE privind vânzarea de bunuri de consum.
Amendamentul  72 Propunere de regulament Articolul 2 – litera t
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(t) „suport durabil” înseamnă orice suport care permite unei părți să stocheze informații care îi sunt adresate personal, într-un mod accesibil pentru referințe ulterioare, pentru o perioadă de timp adecvată scopului informațiilor și care permite reproducerea neschimbată a informațiilor stocate;	(t) „suport durabil” înseamnă orice instrument care permite consumatorului sau comerciantului să stocheze informații care îi sunt adresate, într-un mod accesibil pentru referințe ulterioare pentru o perioadă de timp adecvată, în vederea informării, și care permite reproducerea neschimbată a informațiilor stocate;
Justificare
Definiția ar trebui să fie în conformitate cu cea din Directiva privind drepturile consumatorilor. Cuvântul „personal” ar trebui totuși eliminat, altfel s-ar putea ajunge la concluzia că trebuie să fie vorba întotdeauna de informații adresate unei părți.
Amendamentul  73 Propunere de regulament Articolul 2 – litera v
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(v) „normă cu caracter imperativ” înseamnă orice dispoziție a cărei aplicare nu poate fi exclusă de către părți, de la a cărei aplicare părțile nu pot deroga și nici nu pot modifica efectele acesteia;	eliminat
Amendamentul  74 Propunere de regulament Articolul 2 – litera w
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(w) „creditor” înseamnă o persoană care are dreptul la executarea unei obligații, pecuniare sau nepecuniare, din partea altei persoane, numite debitor;	eliminat
Amendamentul  75 Propunere de regulament Articolul 2 – litera x
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(x) „debitor” înseamnă o persoană care are o obligație, pecuniară sau nepecuniară, în favoarea altei persoane, numite creditor.	eliminat
Amendamentul  76 Propunere de regulament Articolul 2 – litera ya (nouă)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(ya) „aducere gratuită la conformitate” înseamnă costurile necesare suportate pentru a aduce sau a readuce bunurile la conformitate, în special costul expedierii prin poștă, al forței de muncă și al materialelor.
Amendamentul  77 Propunere de regulament Articolul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 3	eliminat
Caracterul opțional al Legislației europene comune în materie de vânzare
Părțile pot să convină să aplice normele Legislației europene comune în materie de vânzare pentru contractele transfrontaliere care au ca obiect vânzarea de bunuri, furnizarea de conținut digital și prestarea de servicii conexe care intră în domeniul său de aplicare teritorial, material și personal, astfel cum se prevede la articolele 4 – 7.
Amendamentul  78 Propunere de regulament Articolul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 4	eliminat
Contractele transfrontaliere
(1) Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi folosită în cazul contractelor transfrontaliere.
(2) În sensul prezentului regulament, un contract încheiat între comercianți este un contract transfrontalier dacă părțile au reședința obișnuită în state diferite, dintre care cel puțin unul este un stat membru.
(3) În sensul prezentului regulament, un contract încheiat între un comerciant și un consumator este un contract transfrontalier dacă:
(a) adresa indicată de consumator, adresa de livrare a bunurilor sau adresa de facturare sunt situate într-un alt stat decât statul în care comerciantul are reședința obișnuită și
(b) cel puțin unul dintre aceste state este un stat membru.
(4) În sensul prezentului regulament, reședința obișnuită a societăților și a altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice, este sediul unde și-au stabilit organele administrative centrale. Reședința obișnuită a unui comerciant persoană fizică este locul în care persoana în cauză își desfășoară activitatea principală.
(5) Atunci când contractul este încheiat în cadrul activității desfășurate de o sucursală, agenție sau oricare altă unitate a unui comerciant, locul în care comerciantul are reședința obișnuită este locul unde este situată sucursala, agenția sau unitatea în cauză.
(6) Pentru a se stabili dacă un contract este transfrontalier, momentul relevant este cel al acordului asupra aplicării Legislației europene comune în materie de vânzare.
Amendamentul  79 Propunere de regulament Articolul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 5	eliminat
Contracte în cazul cărora se poate aplica Legislația europeană comună în materie de vânzare
Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată în cazul:
(a) contractelor de vânzare-cumpărare;
(b) contractelor de furnizare de conținut digital, indiferent dacă acesta este sau nu este furnizat pe un suport material care poate fi stocat, procesat sau accesat și reutilizat de către utilizator și indiferent dacă furnizarea conținutului digital se face sau nu în schimbul plății unui preț;
(c) contractelor de prestare de servicii conexe, indiferent dacă s-a convenit sau nu s-a convenit asupra unui preț separat pentru serviciul conex.
Amendamentul  80 Propunere de regulament Articolul 6
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 6	eliminat
Excluderea contractelor cu obiect mixt și a contractelor legate de un credit de consum
(1) Legislația europeană comună în materie de vânzare nu poate fi aplicată în cazul contractelor cu obiect mixt care includ orice alt element în afară de vânzarea de bunuri, furnizarea de conținut digital și prestarea de servicii conexe în sensul articolului 5.
(2) Legislația europeană comună în materie de vânzare nu poate fi aplicată în cazul contractelor încheiate între un comerciant și un consumator potrivit cărora comerciantul acordă sau se angajează să acorde un credit consumatorului sub formă de amânare a plății, împrumut sau altă facilitate de plată similară. Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată în cazul contractelor încheiate între un comerciant și un consumator potrivit cărora bunurile, conținutul digital sau serviciile de același tip sunt furnizate în mod continuu și consumatorul plătește pentru astfel de bunuri, conținut digital sau servicii conexe în rate, pe durata furnizării acestora.
Amendamentul  81 Propunere de regulament Articolul 7
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 7	eliminat
Părțile contractante
(1) Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată doar dacă furnizorul de conținut digital este un comerciant. Atunci când toate părțile contractante sunt comercianți, Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată dacă cel puțin una dintre aceste părți este o întreprindere mică sau mijlocie („IMM”).
(2) În sensul prezentului regulament, o IMM este un comerciant care:
(a) are mai puțin de 250 de angajați și
(b) are o cifră de afaceri anuală care nu depășește 50 de milioane EUR sau un bilanț anual total care nu depășește 43 de milioane EUR, sau, pentru o IMM care are reședința obișnuită într-un stat membru a cărui monedă nu este euro sau într-o țară terță, suma echivalentă în moneda acelui stat membru sau țară terță.
Amendamentul  82 Propunere de regulament Articolul 8
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 8	eliminat
Acordul privind aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare
(1) Aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare se face pe baza unui acord al părților în acest sens. Existența și validitatea unui astfel de acord se stabilesc în temeiul alineatelor (2) și (3) ale prezentului articol, al articolului 9, precum și al dispozițiilor relevante din Legislația europeană comună în materie de vânzare.
(2) În raporturile dintre un comerciant și un consumator, alegerea Legislației europene comune în materie de vânzare produce efecte numai în cazul în care consumatorul și-a exprimat consimțământul printr-o declarație explicită, distinctă de declarația care indică acordul pentru încheierea unui contract. Comerciantul trebuie să furnizeze consumatorului o confirmare a acestui acord, pe un suport durabil.
(3) În raporturile dintre un comerciant și un consumator, Legislația europeană comună în materie de vânzare nu poate fi aplicată parțial, ci doar în integralitatea sa.
Amendamentul  83 Propunere de regulament Articolul 9
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 9	eliminat
Formularul standard de informare în contractele încheiate între un comerciant și un consumator
(1) În plus față de obligațiile de furnizare de informații precontractuale prevăzute în Legislația europeană comună în materie de vânzare, în relațiile dintre un comerciant și un consumator, comerciantul avertizează consumatorul, înainte de încheierea contractului, cu privire la intenția de a aplica Legislația europeană comună în materie de vânzare prin punerea la dispoziția acestuia, în mod bine evidențiat, a formularului de informare prevăzut în anexa II. În cazul în care acordul asupra aplicării Legislației europene comune în materie de vânzare este încheiat prin telefon sau prin orice alte mijloace care nu permit furnizarea către consumator a formularului de informare, sau în cazul în care comerciantul nu a furnizat formularul de informare, consumatorul nu are obligații în temeiul acordului până când nu primește confirmarea prevăzută la articolul 8 alineatul (2), însoțită de formularul de informare, și nu își exprimă ulterior în mod expres consimțământul cu privire la aplicarea Legislației europene comune în materie de vânzare.
(2) Dacă formularul de informare menționat la alineatul (1) este furnizat în format electronic, acesta conține un hiperlink sau, în toate celelalte cazuri, indicarea unei pagini de internet prin intermediul căreia textul Legislației europene comune în materie de vânzare poate fi obținut în mod gratuit.
Justificare
Obligațiile de informare sunt reglementate deja prin Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul  84 Propunere de regulament Articolul 10
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 10	eliminat
Sancțiuni în cazul încălcării cerințelor specifice
Statele membre prevăd sancțiuni pentru încălcarea de către comercianți, în relația cu consumatorii, a cerințelor prevăzute la articolele 8 și 9 și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că aceste sancțiuni sunt aplicate. Sancțiunile prevăzute în acest scop sunt eficace, proporționale și disuasive. Statele membre notifică Comisiei dispozițiile relevante până cel târziu [1 an după data punerii în aplicare a prezentului regulament] și orice modificări ulterioare în termenul cel mai scurt
Amendamentul  85 Propunere de regulament Articolul 11
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 11	eliminat
Consecințele aplicării Legislației europene comune în materie de vânzare
Atunci când părțile au convenit în mod valabil să aplice Legislația europeană comună în materie de vânzare pentru un contract, aspectele care fac obiectul acestei legislații sunt reglementate în mod exclusiv de aceasta. Cu condiția ca respectivul contract să fi fost efectiv încheiat, Legislația europeană comună în materie de vânzare reglementează, de asemenea, respectarea obligațiilor de furnizare a informațiilor precontractuale și măsurile reparatorii în cazul neexecutării acestor obligații.
Amendamentul  86 Propunere de regulament Articolul 12
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 12	eliminat
Cerințe în materie de informare în temeiul Directivei privind serviciile
Prezentul regulament nu aduce atingere cerințelor în materie de informare prevăzute de legislația internă care transpune dispozițiile Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne și care completează cerințele în materie de informare prevăzute de Legislația europeană comună în materie de vânzare.
Amendamentul  87 Propunere de regulament Articolul 13
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 13	eliminat
Opțiunile statelor membre
Un stat membru poate decide ca Legislația europeană comună în materie de vânzare să fie aplicabilă:
(a) contractelor în care reședința obișnuită a comercianților sau, în cazul unui contract între un comerciant și un consumator, reședința obișnuită a comerciantului, adresa indicată de consumator, adresa de livrare a bunurilor și adresa de facturare se află în acel stat membru și/sau
(b) contractelor în care toate părțile sunt comercianți, însă niciuna dintre părți nu este o IMM în sensul articolului 7 alineatul (2).
Amendamentul  88 Propunere de regulament Articolul 14 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Comunicarea hotărârilor în care se aplică prezentul regulament	Comunicarea hotărârilor în care se aplică prezenta directivă
Amendamentul  89 Propunere de regulament Articolul 14 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre se asigură că hotărârile definitive pronunțate de instanțele judecătorești ale acestora, prin care se aplică normele prezentului regulament, sunt comunicate fără întârziere Comisiei.	(1) Statele membre se asigură că hotărârile definitive pronunțate de instanțele judecătorești ale acestora, prin care se aplică normele prezentei directive, sunt comunicate fără întârziere Comisiei.
Amendamentul  90 Propunere de regulament Articolul 15
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 15	eliminat
Revizuirea
(1) La data de … [4 ani de la data aplicării prezentului regulament], statele membre furnizează Comisiei informații privind aplicarea prezentului regulament, în special cu privire la nivelul de acceptare al Legislației europene comune în materie de vânzare, măsura în care dispozițiile sale au dus la litigii și situația referitoare la diferențele între Legislația europeană comună în materie de vânzare și legislația națională, în ceea ce privește nivelul de protecție a consumatorilor. Informațiile respective includ o prezentare cuprinzătoare a jurisprudenței instanțelor judecătorești naționale care interpretează dispozițiile Legislației europene comune în materie de vânzare.
(2) La data de … [5 ani de la data aplicării prezentului regulament], Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social un raport detaliat privind funcționarea prezentului regulament, ținând seama, între altele, de nevoia de a extinde domeniul său de aplicare în privința contractelor între comercianți, de evoluțiile tehnologice și ale pieței în ceea ce privește conținutul digital, precum și de evoluțiile viitoare ale acquis-ului Uniunii.
Amendamentul  91 Propunere de regulament Articolul 16 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.	(1) Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Amendamentul  92 Propunere de regulament Articolul 16 – alineatul 2 – paragraful 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Acesta se aplică din [6 luni după intrarea sa în vigoare].	eliminat
Amendamentul  93 Propunere de regulament Articolul 16 – alineatul 2 – paragraful 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.	eliminat
Amendamentul  94 Propunere de regulament Articolul 16 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 16a
	Destinatari
	Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Amendamentul  95 Propunere de regulament Anexa I – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
LEGISLAȚIA EUROPEANĂ COMUNĂ ÎN MATERIE DE VÂNZARE	eliminat
Amendamentul  96 Propunere de regulament Anexa I – cuprins
Textul propus de Comisie	Amendamentul
[...]	eliminat
Amendamentul  97 Propunere de regulament Anexa I – partea I
Textul propus de Comisie	Amendamentul
[...]	eliminat
Amendamentul  98 Propunere de regulament Anexa I – partea II
Textul propus de Comisie	Amendamentul
[...]	eliminat
Amendamentul  99 Propunere de regulament Anexa I – partea III
Textul propus de Comisie	Amendamentul
[...]	eliminat
Amendamentul  100 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 9
Textul propus de Comisie	Amendamentul
[...]	eliminat
Amendamentul  101 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
[...]	eliminat
Amendamentul  102 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
[...]	eliminat
Amendamentul  103 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Conformitatea bunurilor și a conținutului digital	Conformitatea cu prevederile contractului și măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului
Amendamentul  104 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 99 – alineatul 1 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Pentru a fi în conformitate cu prevederile contractului, bunurile sau conținutul digital trebuie:	(1) Vânzătorul are obligația de a livra bunurile sau conținutul digital în conformitate cu prevederile contractului. Pentru a fi în conformitate cu prevederile contractului, bunurile sau conținutul digital trebuie:
Amendamentul  105 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 99 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Pentru a fi conforme cu prevederile contractului, bunurile sau conținutul digital trebuie să îndeplinească și cerințele de la articolele 100, 101 și 102, cu excepția cazului în care părțile au convenit altfel.	(2) Pentru a fi conforme cu prevederile contractului, bunurile sau conținutul digital trebuie să îndeplinească și cerințele de la articolele [...] (Criterii pentru conformitatea bunurilor și a conținutului digital cu prevederile contractului; Instalarea incorectă în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator).
Amendamentul  106 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 99 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) În cadrul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator, orice acord prin care se derogă de la cerințele articolelor 100, 102 și 103 în detrimentul consumatorului este valabil numai în cazul în care, la încheierea contractului, consumatorul cunoștea condițiile specifice ale bunurilor sau ale conținutului digital și a acceptat bunurile sau conținutul digital ca fiind conforme cu dispozițiile contractului în momentul încheierii sale.	(3) Orice acord prin care se derogă de la cerințele articolelor [...] (Criterii pentru conformitatea bunurilor și a conținutului digital cu prevederile contractului; Instalarea incorectă în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator) în detrimentul consumatorului este valabil numai în cazul în care, la încheierea contractului, consumatorul cunoștea condițiile specifice ale bunurilor sau ale conținutului digital și a acceptat în mod expres bunurile sau conținutul digital ca fiind conforme cu dispozițiile contractului în momentul încheierii sale.
Amendamentul  107 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 99 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) În cadrul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator, părțile nu pot să excludă aplicarea alineatului (3) sau să deroge de la acesta ori să modifice efectele acestuia, în detrimentul consumatorului.	eliminat
Amendamentul  108 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 100 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) să corespundă scopului special adus la cunoștința vânzătorului la încheierea contractului, cu excepția cazului în care circumstanțele indică faptul că cumpărătorul nu s-a bazat, sau nu putea, în mod rezonabil, să se bazeze pe competențele și aprecierea vânzătorului;	(a) să corespundă scopului special adus la cunoștința vânzătorului la încheierea contractului, cu excepția cazului în care vânzătorul demonstrează că a furnizat informații rectificate privind caracterul adecvat pentru un anumit scop;
Justificare
Este mai adecvat și mai favorabil pentru consumatori dacă vânzătorul este obligat să corecteze explicit o opinie greșită exprimată de consumator cu privire la adecvarea bunului pentru un anumit scop.
Amendamentul  109 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 100 – litera f
Textul propus de Comisie	Amendamentul
f) să aibă calitățile și capacitățile de funcționare indicate în orice declarație precontractuală care face parte din clauzele contractuale în temeiul articolul 69 și	f) să aibă calitățile și capacitățile de funcționare indicate în orice declarație precontractuală și
Amendamentul  110 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 100 – litera g
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(g) să aibă acele calități și capacități de funcționare la care se poate aștepta cumpărătorul. Atunci când se stabilește la ce se poate aștepta consumatorul în privința conținutului digital trebuie să se ia în calcul dacă conținutul digital a fost furnizate în schimbul plății unui preț.	(g) să aibă acele calități și capacități de funcționare la care se poate aștepta consumatorul, inclusiv în ceea ce privește durabilitatea, aspectul și lipsa defectelor minore. Atunci când se stabilește la ce se poate aștepta consumatorul în privința conținutului digital trebuie să se ia în calcul dacă conținutul digital a fost furnizate în schimbul plății unui preț.
Amendamentul  111 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 101 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Părțile nu pot să excludă aplicarea prezentului articol, să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia.	eliminat
Amendamentul  112 Propunere de regulament Anexa I – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 102
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 102	eliminat
Drepturile sau pretențiile terților
(1) Bunurile sau conținutul digital trebuie să fie libere de orice drepturi sau de orice pretenții care nu sunt în mod evident nefondate, emise de un terț.
(2) În ceea ce privește drepturile sau pretențiile întemeiate pe proprietatea intelectuală, sub rezerva alineatelor (3) și (4), bunurile sau conținutul digital trebuie să fie libere de orice drepturi sau de orice pretenții care nu sunt în mod evident nefondate, emise de un terț:
(a) în temeiul legislației statului în care bunurile sau conținutul digital va fi utilizat în conformitate cu contractul sau, în absența unui astfel de acord, în conformitate cu dreptul statului unde cumpărătorul își desfășoară activitatea sau, în contractele încheiate între un comerciant și un consumator, de la locul de reședință al consumatorului, indicată de consumator la momentul încheierii contractului și
(b) de care vânzătorul știa sau se poate aștepta să fie știut în momentul încheierii contractului.
(3) În contractele între comercianți, alineatul (2) nu se aplică atunci când cumpărătorul avea cunoștință sau se poate aștepta să fi avut cunoștință de drepturile sau pretențiile întemeiate pe proprietatea intelectuală în momentul încheierii contractului.
(4) În contractele dintre un comerciant și un consumator, alineatul (2) nu se aplică atunci când consumatorul avea cunoștință de drepturile sau pretențiile întemeiate pe proprietatea intelectuală în momentul încheierii contractului.
(5) În cadrul unui contract dintre un comerciant și un consumator, părțile nu pot să excludă aplicarea prezentului articol, nu pot să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia, în detrimentul consumatorului.
Amendamentul  113 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 103
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 103	eliminat
Limitare cu privire la conformitatea conținutului digital
Conținutul digital nu este considerat a nu fi în conformitate cu contractul pentru simplul motiv că actualizarea conținutului digital a devenit disponibilă după încheierea contractului.
Amendamentul  114 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 104
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 104	eliminat
Cunoașterea de către cumpărător a lipsei de conformitate într-un contract între comercianți
Într-un contract între comercianți, vânzătorul nu răspunde pentru lipsa de conformitate a bunurilor, dacă, în momentul încheierii contractului, cumpărătorul a cunoscut sau nu ar fi putut să nu cunoască lipsa de conformitate a acestora.
Amendamentul  115 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 105 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Vânzătorul răspunde pentru orice lipsă de conformitate existentă în momentul în care riscul este transferat cumpărătorului în temeiul dispozițiilor din capitolul 14.	(1) Vânzătorul răspunde pentru orice lipsă de conformitate existentă în momentul în care riscul este transferat consumatorului.
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 105 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 114 și articolul [...] (termene).
Amendamentul  116 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 105 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Într-un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator, orice lipsă de conformitate care devine aparentă în termen de șase luni din momentul în care riscul este transferat cumpărătorului este prezumată a fi existat deja la acea dată, cu excepția cazului în care aceasta este incompatibilă cu natura bunurilor, a conținutului digital sau cu natura lipsei de conformitate.	(2) Într-un contract de vânzare-cumpărare sau un contract de furnizare de conținut digital încheiat cu un consumator, orice lipsă de conformitate care devine aparentă în termen de un an din momentul în care riscul este transferat consumatorului este prezumată a fi existat deja la acea dată, cu excepția cazului în care aceasta este incompatibilă cu natura bunurilor, a conținutului digital sau cu natura lipsei de conformitate.
Justificare
Inversarea sarcinii probei este în prezent fixată la șase luni prin Directiva 1999/44/UE. În practică s-a dovedit însă de nenumărate ori că, în mod frecvent, defecțiunile care survin după șase luni nu sunt recunoscute, deși termenul de garanție este încă valabil. Fără o expertiză costisitoare, consumatorului îi este aproape imposibil să demonstreze că defecțiunea exista deja în momentul achiziționării. Prin urmare, o prelungire a acestui termen este adecvată.
Amendamentul  117 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 105 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) În cazul în care conținutul digital trebuie să fie actualizat ulterior de către comerciant, comerciantul trebuie să se asigure faptul că se menține conformitatea conținutului digital cu prevederile contractului, pe durata de valabilitate a acestuia.	(4) În cazul în care conținutul digital trebuie să fie actualizat ulterior de către comerciant sau în cazul în care se furnizează separat părți ale conținutului respectiv, comerciantul trebuie să se asigure faptul că se menține conformitatea conținutului digital cu prevederile contractului, pe durata de valabilitate a acestuia.
Amendamentul  118 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 10 – secțiunea 3 – articolul 105 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) În cadrul unui contract dintre un comerciant și un consumator, părțile nu pot să excludă aplicarea prezentului articol, nu pot să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia, în detrimentul consumatorului.	eliminat
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 105 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 114 și articolul [...] (termene).
Amendamentul  119 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Măsuri reparatorii aflate la dispoziția cumpărătorului	Măsuri reparatorii
Amendamentul  120 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 1 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) În cazul neexecutării unei obligații de către vânzător, cumpărătorul poate da curs oricăreia din următoarele măsuri reparatorii:	(1) În cazul neexecutării de către vânzător a obligației privind conformitatea cu prevederile contractului, consumatorul poate da curs oricăreia dintre următoarele măsuri reparatorii:
Justificare
Reglementarea măsurilor reparatorii în propunerea Comisiei asigură un nivel ridicat de protecție a consumatorului și, prin urmare, ar trebui preluată parțial în prezenta directivă.
Amendamentul  121 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 1 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) să ceară executarea, care include executarea convenită, repararea sau înlocuirea bunurilor ori a conținutului digital, în conformitate cu secțiunea 3 din prezentul capitol;	(a) să ceară executarea, care include executarea convenită, repararea sau înlocuirea bunurilor ori a conținutului digital;
Amendamentul  122 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 1 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) să refuze executarea propriilor obligații, în conformitate cu secțiunea 4 din prezentul capitol;	(b) să refuze executarea propriilor obligații;
Amendamentul  123 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 1 – litera c
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(c) să declare rezoluțiunea contractului în conformitate cu secțiunea 5 din prezentul capitol și să ceară rambursarea oricărei plăți efectuate deja, în conformitate cu capitolul 17;	(c) să declare rezoluțiunea contractului în conformitate cu articolul [...] (Rezoluțiunea ca urmare a neexecutării obligațiilor) și să ceară rambursarea oricărei plăți efectuate deja;
Amendamentul  124 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 1 – litera d
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(d) să reducă prețul în conformitate cu secțiunea 6 din prezentul capitol și	(d) să reducă prețul și
Amendamentul  125 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 1 – litera e
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(e) să ceară daune-interese, în conformitate cu capitolul 16.	(e) să ceară daune-interese.
Amendamentul  126 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În cazul în care cumpărătorul este un comerciant:	(2) În cazul în care este vorba de conținut digital pus la dispoziție cu titlu gratuit, consumatorul poate utiliza măsurile reparatorii prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (e).
(a) drepturile cumpărătorului de a recurge la o măsură reparatorie cu excepția refuzului executării sunt subordonate dreptului vânzătorului de punere în conformitate prevăzut în secțiunea 2 din prezentul capitol și
(b) drepturile cumpărătorului de a se prevala de lipsa conformității sunt subordonate cerințelor de examinare și de notificare prevăzute în secțiunea 7 din prezentul capitol.
Justificare
Datele cu caracter personal ale consumatorilor au o valoare economică. Așadar, punerea la dispoziție a acestor date echivalează cu o contraprestație concretă. Consumatorii ar trebui, prin urmare, să aibă dreptul la măsuri reparatorii.
Amendamentul  127 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) În cazul în care cumpărătorul este un consumator: (a) drepturile cumpărătorului nu sunt subordonate dreptului vânzătorului de punere în conformitate și (b) cerințele de examinare și de notificare prevăzute în secțiunea 7 din prezentul capitol nu se aplică.	(3) Măsurile reparatorii care nu sunt incompatibile pot fi cumulate.
Amendamentul  128 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) În cazul în care neexecutarea obligațiilor de către vânzător este justificată, cumpărătorul poate recurge la oricare din măsurile reparatorii menționate la alineatul (1), însă nu poate cere executarea obligațiilor și nici daune-interese.	(4) Dreptul de a recurge la aceste măsuri reparatorii se transmite unui cumpărător ulterior al bunurilor sau al conținutului digital dacă acesta este un consumator.
Justificare
Ar trebui clarificat faptul că drepturile la măsuri reparatorii nu se pierd odată cu schimbarea proprietarului, ci se transmit cumpărătorului ulterior, cu condiția ca acesta să fie un consumator.
Amendamentul  129 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) Cumpărătorul nu poate recurge la niciuna din măsurile reparatorii menționate la alineatul (1) în cazul în care a provocat neexecutarea din partea vânzătorului.	eliminat
Amendamentul  130 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 106 – alineatul 6
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(6) Măsurile reparatorii care nu sunt incompatibile pot fi cumulate.	eliminat
Amendamentul  131 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 107
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 107	eliminat
Limitare a măsurilor reparatorii în cazul conținutului digital care nu este furnizat în schimbul unui preț
În cazul în care conținutul digital nu este furnizat în schimbul plății unui preț, cumpărătorul nu poate recurge la măsurile reparatorii menționate la articolul 106 alineatul (1) literele (a)-(d). Cumpărătorul nu poate solicita despăgubiri în conformitate cu articolul 106 alineatul (1) litera (e) decât pentru prejudicii sau daune cauzate bunurilor aflate în proprietatea sa, inclusiv echipamente și programe informatice și date, prin lipsa de conformitate a conținutului digital furnizat, cu excepția oricărui câștig de care cumpărătorul a fost lipsit din cauza acestor daune.
Amendamentul  132 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 1 – articolul 108
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 108	eliminat
Caracterul imperativ
În raporturile dintre un comerciant și un consumator, părțile nu pot, în detrimentul consumatorului, să excludă aplicarea prezentului capitol, nu pot să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia înainte ca lipsa de conformitate să fie adusă în atenția comerciantului de către consumator.
Amendamentul  133 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 2 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Dreptul vânzătorului de a pune în conformitate	Dreptul prestatorului de servicii de a pune în conformitate
Amendamentul  134 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 2 – articolul 109 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Vânzătorul care a făcut o ofertă de executare anticipată și care este notificat că executarea nu este conformă cu dispozițiile contractului, poate face o nouă ofertă de executare conformă, în cazul în care acest lucru este posibil înainte de scadență.	(1) Prestatorul de servicii care a făcut o ofertă de executare anticipată și care este notificat că executarea nu este conformă cu dispozițiile contractului, poate face o nouă ofertă de executare conformă, în cazul în care acest lucru este posibil înainte de scadență.
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 109 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 155 (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului) și articolul 158 (Dreptul consumatorului de a refuza executarea serviciului).
Amendamentul  135 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 2 – articolul 109 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În cazurile care nu intră sub incidența alineatului (1), un vânzător care a făcut o ofertă de executare care nu este conformă cu dispozițiile contractului poate, fără întârziere nejustificată, atunci când este notificat cu privire la lipsa de conformitate, să ofere punerea în conformitate, pe cheltuiala sa.	(2) În cazurile care nu intră sub incidența alineatului (1), un prestator de servicii care a făcut o ofertă de executare care nu este conformă cu dispozițiile contractului poate, fără întârziere nejustificată, atunci când este notificat cu privire la lipsa de conformitate, să ofere punerea în conformitate, pe cheltuiala sa.
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 109 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 155 (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului) și articolul 158 (Dreptul consumatorului de a refuza executarea serviciului).
Amendamentul  136 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 2 – articolul 109 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Declararea rezoluțiunii contractului nu exclude o ofertă de punere în conformitate.	eliminat
Amendamentul  137 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 2 – articolul 109 – alineatul 4 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Cumpărătorul poate refuza o ofertă de punere în conformitate numai în cazul în care:	(4) Consumatorul poate refuza o ofertă de punere în conformitate în cazul în care:
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 109 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 155 (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului) și articolul 158 (Dreptul consumatorului de a refuza executarea serviciului).
Amendamentul  138 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 2 – articolul 109 – alineatul 4 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) punerea în conformitate nu poate fi realizată fără întârziere și fără inconveniente semnificative pentru cumpărător;	(a) punerea în conformitate nu poate fi realizată fără întârziere și fără inconveniente semnificative pentru consumator;
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 109 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 155 (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului) și articolul 158 (Dreptul consumatorului de a refuza executarea serviciului).
Amendamentul  139 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 2 – articolul 109 – alineatul 4 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) cumpărătorul are motive să creadă că nu se poate aștepta la o executare viitoare din partea vânzătorului sau	(b) consumatorul are motive să creadă că nu se poate aștepta la o executare viitoare din partea prestatorului de servicii sau
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 109 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 155 (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului) și articolul 158 (Dreptul consumatorului de a refuza executarea serviciului).
Amendamentul  140 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 2 – articolul 109 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) Vânzătorul are la dispoziție un termen rezonabil pentru punerea în conformitate.	(5) Prestatorul de servicii are la dispoziție un termen de 30 de zile pentru punerea în conformitate.
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 109 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 155 (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului) și articolul 158 (Dreptul consumatorului de a refuza executarea serviciului).
Amendamentul  141 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 2 – articolul 109 – alineatul 6
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(6) Cumpărătorul poate refuza executarea propriilor obligații până la punerea în conformitate, însă drepturile cumpărătorului care sunt incompatibile cu acordarea unui termen vânzătorului pentru a efectua punerea în conformitate sunt suspendate până la împlinirea termenului respectiv.	eliminat
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 109 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 155 (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului) și articolul 158 (Dreptul consumatorului de a refuza executarea serviciului).
Amendamentul  142 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 2 – articolul 109 – alineatul 7
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(7) Fără a aduce atingere punerii în conformitate, cumpărătorul își rezervă dreptul de a cere daune-interese pentru întârziere, precum și pentru orice prejudiciu cauzat sau care nu a fost evitat prin punerea în conformitate.	(7) Fără a aduce atingere punerii în conformitate, consumatorul își rezervă dreptul de a cere daune-interese pentru întârziere, precum și pentru orice prejudiciu cauzat sau care nu a fost evitat prin punerea în conformitate.
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 109 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 155 (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului) și articolul 158 (Dreptul consumatorului de a refuza executarea serviciului).
Amendamentul  143 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 3 – articolul 110 – alineatul 3 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) Dacă în caz de neconformitate, comerciantul nu ia nicio măsură reparatorie în pofida solicitării consumatorului, ci îl îndeamnă pe consumator să caute măsuri reparatorii în cadrul unei garanții comerciale, comerciantul trebuie să permită ca măsurile luate și declarațiile făcute de consumator și de garant în ceea ce privește garanția comercială să fie invocate împotriva lui în legătură cu obligațiile care îi revin.
Justificare
It may be disadvantageous for the consumer to seek remedy for non-conformity on the basis of the manufacturer’s warranty, rather than on the basis of his or her sales law rights under Article 106. By way of an example, rights under the warranty may expire whilst the consumer argues in vain with the manufacturer about the scope of the warranty. What is more, it may be that after failed attempts at repair by the manufacturer, the buyer must first allow the seller to carry out further attempts at repair before being able to take the step of withdrawing from the sales contract. This is unfair if, at the urging of the seller, who thus avoids having his own liability invoked, the consumer seeks remedy under the terms of a warranty. For that reason the seller must allow actions and statements by the consumer and warrantor to be asserted against him.
Amendamentul  144 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 3 – articolul 111 – alineatul 1 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Atunci când, în cadrul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator, comerciantului i se cere să remedieze o lipsă de conformitate în temeiul articolului 110 alineatul (2), consumatorul poate opta între reparare și înlocuire, cu excepția cazului în care opțiunea aleasă ar fi ilegală sau imposibilă sau, în comparație cu cealaltă opțiune disponibilă, ar impune asupra vânzătorului costuri care ar fi disproporționate ținându-se seama:	(1) Atunci când bunurile sau conținutul digital nu sunt conforme cu prevederile contractului, consumatorul poate solicita remedierea cu titlu gratuit, având posibilitatea de a opta între reparare și înlocuire, cu excepția cazului în care opțiunea aleasă ar fi ilegală sau imposibilă sau, în comparație cu cealaltă opțiune disponibilă, ar impune asupra vânzătorului costuri care ar fi disproporționate ținându-se seama:
Amendamentul  145 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 3 – articolul 111 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În cazul în care consumatorul a solicitat remedierea lipsei de conformitate prin reparare sau înlocuire, în temeiul alineatului (1), acesta poate recurge la alte măsuri reparatorii, numai în cazul în care comerciantul nu a finalizat reparația sau înlocuirea într-un termen rezonabil care nu trebuie să depășească 30 de zile. Cu toate acestea, consumatorul poate refuza executarea în acest interval de timp.	(2) În cazul în care consumatorul a solicitat remedierea lipsei de conformitate prin reparare sau înlocuire, în temeiul alineatului (1), acesta poate recurge la alte măsuri reparatorii, numai în cazul în care:
Justificare
Asigurarea faptului că, în caz de reparare, consumatorul nu intră într-un ciclu nesfârșit de reparații reprezintă o îmbunătățire concretă a nivelului de protecție a consumatorilor. Potrivit jurisprudenței din multe state membre, consumatorul ar avea dreptul la o altă măsură reparatorie doar după a doua reparare. Ca urmare a distanțelor și a termenelor de furnizare uneori mari în cadrul pieței interne europene, consumatorul ar trebui să poată solicita o altă măsură reparatorie în momentul în care aceeași defecțiune survine a doua oară.
Amendamentul  146 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 3 – articolul 111 – alineatul 2 – literele a – c (noi)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(a) comerciantul nu execută reparația sau înlocuirea într-un interval de timp rezonabil, care nu poate depăși 30 de zile;
	(b) comerciantul a refuzat implicit sau explicit remedierea neconformității;
	(c) după reparație sau înlocuire survine același defect.
Amendamentul  147 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 3 – articolul 112
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 112	eliminat
Restituirea elementului înlocuit
(1) Atunci când vânzătorul a remediat lipsa de conformitate prin înlocuire, acesta are dreptul și obligația de a lua înapoi elementul înlocuit, pe cheltuiala sa.
(2) Cumpărătorului nu i se poate cere să plătească pentru utilizarea elementului înlocuit în perioada care a precedat înlocuirea.
Amendamentul  148 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 4 – articolul 113
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 113	eliminat
Dreptul de a refuza executarea obligațiilor
(1) Un cumpărător care trebuie să își execute obligațiile în același timp cu vânzătorul sau după ce acesta și-a executat obligațiile are dreptul de a refuza executarea până în momentul în care vânzătorul a făcut o ofertă de executare a obligațiilor sau și-a executat obligațiile.
(2) Un cumpărător care trebuie să își execute obligațiile înaintea vânzătorului și care are convingerea, în mod rezonabil, că vânzătorul nu își va executa obligațiile în momentul în care acestea vor deveni exigibile, poate refuza executarea atât timp cât persistă, în mod rezonabil, această convingere.
(3) În temeiul prezentului articol se poate refuza executarea tuturor sau a unora dintre obligații, în măsura justificată de neexecutare. În cazul în care obligațiile vânzătorului trebuie executate prin prestații distincte sau sunt divizibile în alt mod, cumpărătorul poate refuza executarea doar cu privire la partea din prestație care nu a fost executată, cu excepția cazului în care neexecutarea este de așa natură încât să justifice refuzul executării tuturor obligațiilor cumpărătorului.
Amendamentul  149 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 5 – articolul 114 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Un cumpărător poate declara rezoluțiunea contractului, în sensul articolului 8, în cazul în care neexecutarea obligațiilor care îi revin vânzătorului în temeiul contractului este esențială în sensul articolului 87 alineatul (2).	(1) Într-un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator și într-un contract de furnizare de conținut digital între un comerciant și un consumator, în cazul neexecutării întemeiate pe lipsa de conformitate a bunurilor sau a conținutului digital cu prevederile contractului, consumatorul poate declara rezoluțiunea contractului, cu excepția cazurilor în care lipsa de conformitate a bunurilor este nesemnificativă.
Amendamentul  150 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 5 – articolul 114 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Într-un contract de vânzare încheiat cu un consumator și într-un contract de furnizare de conținut digital între un comerciant și un consumator, în cazul neexecutării întemeiate pe lipsa de conformitate a bunurilor cu contractul, consumatorul poate declara rezoluțiunea contractului, cu excepția cazurilor în care lipsa de conformitate este nesemnificativă.	(2) Într-un contract de furnizare de conținut digital pentru care nu a fost plătit un preț, rezoluțiunea contractului declarată de consumator ca urmare a lipsei de conformitate antrenează ștergerea automată a datelor cu caracter personal ale consumatorului și informarea acestuia în acest sens.
Justificare
Pentru protecția consumatorilor ar trebui clarificat faptul că aceștia au dreptul la ștergerea datelor cu caracter personal deja furnizate în cazul anulării contractului chiar dacă nu a fost plătit un preț pentru punerea la dispoziție de conținut digital. Consumatorul ar trebui să fie informat cu privire la ștergerea datelor sale cu caracter personal.
Amendamentul  151 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 5 – articolul 114 – alineatul 2 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) Dacă rezoluțiunea contractului se produce în termen de șase luni de la transferarea riscului către consumator, consumatorul nu este răspunzător pentru orice utilizare a bunului sau a conținutului digital.
Amendamentul  152 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 5 – articolul 115
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 115	eliminat
Rezoluțiunea ca urmare a întârzierii în livrare, după notificarea prin care se acordă o perioadă suplimentară pentru executare
(1) Un cumpărător poate declara rezoluțiunea contractului în cazul livrării cu întârziere care nu este esențială în sine, dacă notifică vânzătorul, acordând o perioadă de executare suplimentară cu o durată rezonabilă, iar vânzătorul nu își execută obligațiile în decursul perioadei respective.
(2) Se consideră că perioada suplimentară menționată la alineatul (1) are o durată rezonabilă dacă vânzătorul nu se opune acestuia fără întârziere nejustificată.
(3) Atunci când notificarea prevede desființarea de plin drept a contractului în cazul în care vânzătorul nu își execută obligațiile în termenul stabilit prin aceasta, rezoluțiunea contractului intervine după împlinirea termenului respectiv, fără o notificare ulterioară.
Amendamentul  153 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 5 – articolul 116
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 116	eliminat
Rezoluțiunea ca urmare a neexecutării preconizate a obligațiilor
Un cumpărător poate declara rezoluțiunea contractului înainte ca executarea să fie exigibilă, în cazul în care vânzătorul a declarat, sau a rezultat în mod clar din alte circumstanțe că nu își va executa obligațiile și natura neexecutării justifică rezoluțiunea contractului.
Amendamentul  154 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 5 – articolul 117
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 117	eliminat
Domeniul de aplicare al dreptului de a declara rezoluțiunea contractului
(1) Atunci când obligațiile vânzătorului în temeiul contractului trebuie executate prin prestații distincte sau sunt divizibile în alt mod, în situația în care există o cauză de rezoluțiune în temeiul prezentei secțiuni a unei părți din prestație căreia i se poate atribui o parte din preț, cumpărătorul poate declara rezoluțiunea contractului doar cu privire la partea respectivă din prestație.
(2) Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care nu se poate aștepta din partea cumpărătorului să accepte executarea celorlalte părți din prestație sau neexecutarea este de natură să justifice rezoluțiunea contractului în întregime.
(3) Atunci când obligațiile vânzătorului în temeiul contractului nu sunt divizibile sau acestora nu li se poate atribui o parte proporțională din preț, cumpărătorul poate declara rezoluțiunea numai în cazul în care neexecutarea este de natură să justifice rezoluțiunea contractului în întregime.
Amendamentul  155 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 5 – articolul 118
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 118	eliminat
Notificarea rezoluțiunii
Dreptul de a declara rezoluțiunea în conformitate cu prezenta secțiune se exercită prin notificarea vânzătorului.
Amendamentul  156 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 5 – articolul 119
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 119	eliminat
Decăderea din dreptul de a declara rezoluțiunea
(1) Cumpărătorul este decăzut din dreptul de a declara rezoluțiunea în temeiul prezentei secțiuni în cazul în care nu notifică rezoluțiunea într-un termen rezonabil de la data la care a luat naștere dreptul sau de la data la care cumpărătorul a avut cunoștință sau se poate aștepta să fi avut cunoștință despre neexecutare, oricare dintre acestea intervine mai târziu.
(2) Alineatul (1) nu se aplică atunci când:
(a) cumpărătorul este un consumator sau
(b) nu a fost făcută nicio ofertă de executare.
Amendamentul  157 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 6 – articolul 120
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 120	eliminat
Dreptul de a reduce prețul
(1) Un cumpărător care acceptă o executare care nu corespunde dispozițiilor contractuale, poate reduce prețul. Reducerea trebuie să fie proporțională cu diminuarea valorii a ceea ce a fost primit cu titlu de executare în momentul executării, comparativ cu valoarea a ceea ce ar fi fost primit în cazul unei executări conforme.
(2) Un cumpărător care are dreptul la reducerea prețului în temeiul alineatului (1) și care a plătit deja o sumă mai mare decât prețul redus poate recupera diferența de la vânzător.
(3) Un cumpărător care reduce prețul nu poate cere și daune-interese pentru pierderea astfel compensată, însă are dreptul să primească daune-interese pentru orice altă pierdere suferită.
Amendamentul  158 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 7 – articolul 121
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 121	eliminat
Examinarea bunurilor în contractele dintre comercianți
(1) În contractele dintre comercianți, cumpărătorul are obligația să examineze bunurile personal sau prin intermediar, într-un termen cât mai scurt, în mod rezonabil, de maximum 14 zile de la data livrării bunurilor, a furnizării conținutului digital sau a prestării serviciilor conexe.
(2) În cazul în care contractul implică transportul de bunuri, examinarea poate fi amânată până după momentul ajungerii bunurilor la destinație.
(3) În cazul în care bunurile sunt redirecționate în tranzit sau reexpediate de către cumpărător înainte ca acesta să fi avut o ocazie rezonabilă de a le examina și, în momentul încheierii contractului, vânzătorul avea cunoștință sau ar se poate aștepta să fi avut cunoștință de eventualitatea acestei redirecționări sau reexpedieri, examinarea poate fi amânată până după momentul ajungerii bunurilor la noua destinație.
Amendamentul  159 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 11 – secțiunea 7 – articolul 122
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 122	eliminat
Cerința de notificare a lipsei de conformitate în contractele de vânzare-cumpărare dintre comercianți
(1) Într-un contract între comercianți, cumpărătorul nu se poate prevala de o lipsă de conformitate în cazul în care nu notifică vânzătorul într-un termen rezonabil, precizând natura lipsei de conformitate.
Termenul începe să curgă de la data la care bunurile sunt livrate sau de la data la care cumpărătorul descoperă sau se poate aștepta să fi descoperit lipsa de conformitate, oricare dintre acestea intervine mai târziu.
(2) Cumpărătorul este decăzut din dreptul de a se prevala de o lipsă de conformitate dacă nu notifică vânzătorului lipsa de conformitate în termen de doi ani de la data la care bunurile au fost efectiv predate cumpărătorului conform contractului.
(3) În cazul în care părțile au convenit că bunurile trebuie să rămână apte pentru un anumit scop sau pentru scopul lor obișnuit pe o perioadă determinată, termenul de notificare în temeiul alineatului (2) nu se împlinește înainte de sfârșitul perioadei convenite.
(4) Alineatul (2) nu se aplică în ceea ce privește pretențiile sau drepturile terților menționate la articolul 102.
(5) Cumpărătorul nu trebuie să notifice vânzătorului faptul că bunurile nu au fost livrate integral în cazul în care cumpărătorul are motive să creadă că restul bunurilor vor fi livrate.
(6) Vânzătorul nu are dreptul să se prevaleze de prezentul articol dacă lipsa de conformitate se referă la fapte de care vânzătorul avea cunoștință sau se poate aștepta să fi avut cunoștință și pe care nu le-a dezvăluit cumpărătorului.
Amendamentul  160 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 12
Textul propus de Comisie	Amendamentul
[...]	eliminat
Amendamentul  161 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 13
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	eliminat
Amendamentul  162 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 1 – articolul 140
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 140	eliminat
Efectul transferului riscurilor
Pierderea sau deteriorarea bunurilor sau a conținutului digital ulterior transferării riscurilor către cumpărător nu îl exonerează pe acesta de obligația de a plăti prețul, cu excepția cazului în care pierderea sau deteriorarea se datorează unei acțiuni sau omisiuni a vânzătorului.
Amendamentul  163 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 1 – articolul 141
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 141	eliminat
Individualizarea bunurilor sau a conținutului digital care fac obiectul contractului
Riscurile nu sunt transferate cumpărătorului până în momentul în care bunurile sau conținutul digital nu sunt individualizate în mod clar ca bunuri sau conținut digital care trebuie furnizate în conformitate cu contractul, fie pe baza acordului inițial, prin notificarea cumpărătorului, fie în alt mod.
Amendamentul  164 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 1 – articolul 141 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 141a
	Termene
	(1) Comerciantul răspunde în temeiul articolului [...] (Conformitatea cu prevederile contractului), dacă lipsa conformității devine aparentă în interval de șase ani de la data livrării bunului.
	(2) În cazul în care comerciantul remediază problema prin reparație sau înlocuire, termenul de la alineatul (1) se suspendă din momentul în care consumatorul informează comerciantul cu privire la lipsa conformității și până în momentul în care consumatorul reintră în posesia bunului înlocuit sau reparat sau a conținutului digital.
	(3) În cazul în care comerciantul remediază problema prin reparație sau înlocuire, termenul menționat la alineatul (1) începe să curgă din nou din momentul în care consumatorul intră în posesia bunului înlocuit sau reparat sau a conținutului digital. În cazul reparației, termenul începe să curgă din nou.
Justificare
În prezent se aplică termenul de doi ani, în conformitate cu Directiva 1999/44/CE, dar în multe state membre există termene mai lungi. În plus, termenele din unele state membre se aplică în funcție de criterii suplimentare, cum ar fi durata de viață preconizată a unui bun sau viciile ascunse.
Amendamentul  165 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 1 – articolul 141 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 141b
	Perioada de garanție legală pentru produsele proiectate ecologic
	Perioada de conformitate pentru bunurile vizate de prezenta directivă și proiectate ecologic conform Directivei 2009/125/CE de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic este perioada de durabilitate prevăzută în măsura de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE, în cazul în care aceasta este mai mare de 6 ani.
Justificare
Pentru a promova consumul durabil în rândul consumatorilor prin asigurarea încrederii în produse dezvoltate pe baza standardelor prevăzute în legislația privind proiectarea ecologică, este necesar să se garanteze faptul că un consumator se poate baza pe drepturile la garanții pe întreaga durată a ciclului de viață al produsului. Această perioadă ar trebui stabilită prin trimitere la măsurile puse în aplicare ale Directivei 2009/158/CE, care impune deja efectuarea unei evaluări a speranței de viață a produsului, semnificând starea produsului care a ajuns la termenul primei utilizări până la eliminarea finală.
Amendamentul  166 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 1 – articolul 141 c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 141c
	Răspunderea directă a producătorului
	(1) Producătorul este obligat față de consumator să repare sau să înlocuiască bunurile pentru orice lipsă de conformitate care a existat la momentul transferului riscului către consumator pentru bunul sau conținutul digital, în termenul indicat la articolul 10. Consumatorul are dreptul de a alege între reparare și înlocuire, în condițiile stipulate la articolul 7 alineatul (1).
	(2) Producătorul repară sau înlocuiește bunurile în termen de cel mult 30 de zile după ce a primit notificarea lipsei conformității.
	(3) Prezentul articol nu aduce atingere dispozițiilor din legislația națională care extind răspunderea la alte părți, cum ar fi importatorul sau transportatorul, sau care privesc acțiunea în regres.
Justificare
Răspunderea directă a producătorilor ar putea spori încrederea consumatorilor: un consumator poate, în cele din urmă, să se adreseze direct unui producător stabilit pe teritoriul țării sale în loc să returneze și să trimită mai departe un bun defect pe întreg cuprinsul UE. Pe o piață internă autentică, consumatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a alege cui să se adreseze în caz de probleme.
Amendamentul  167 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 2 – articolul 142 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Transferul riscurilor în contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu un consumator	Transferul riscurilor în contractele de furnizare de conținut digital pe suport material
Justificare
Transferul riscurilor este reglementat deja în Directiva 2011/83/UE și ar trebui completat doar printr-o dispoziție referitoare la conținutul digital.
Amendamentul  168 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 2 – articolul 142 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Într-un contract de vânzare încheiat cu un consumator, riscurile sunt transferate în momentul în care consumatorul sau un terț desemnat de consumator, altul decât transportatorul, a dobândit posesia efectivă a bunurilor sau a suportului material pe care este furnizat conținutul digital.	eliminat
Amendamentul  169 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 2 – articolul 142 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Cu excepția cazului în care contractul este un contract la distanță sau un contract în afara spațiilor comerciale, alineatele (1) și (2) nu se aplică atunci când consumatorul nu își execută obligația de a recepționa bunurile sau conținutul digital și neexecutarea nu este justificată în temeiul articolului 88. În acest caz, riscurile sunt transferate în momentul în care consumatorul sau terțul desemnat de către consumator ar fi dobândit posesia efectivă a bunurilor sau controlul asupra conținutului digital dacă obligația de a le primi ar fi fost executată.	eliminat
Amendamentul  170 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 2 – articolul 142 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) În cazul în care consumatorul organizează transportul bunurilor sau al conținutului digital furnizat pe un suport material, opțiune pe care comerciantul nu a oferit-o consumatorului, riscurile sunt transferate în momentul în care bunurile sau conținutul digital furnizat pe un suport material sunt predate transportatorului, fără a aduce atingere drepturilor de care consumatorul se poate prevala față de transportator.	eliminat
Amendamentul  171 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 2 – articolul 142 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) Părțile nu pot să excludă aplicarea prezentului articol, să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia.	eliminat
Amendamentul  172 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 2 – articolul 142 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 142a
	Garanțiile comerciale
	(1) O garanție comercială dă naștere unei obligații juridice pentru garant în condițiile stabilite în certificatul de garanție. Dacă nu există un certificat de garanție sau dacă acesta este dezavantajos în raport cu publicitatea făcută, garanția comercială dă naștere unei obligații juridice în condițiile indicate în publicitatea făcută acesteia.
	(2) Certificatul de garanție trebuie redactat într-un limbaj simplu, inteligibil și trebuie să fie lizibil. Acesta trebuie să fie în limba în care este redactat contractul cu consumatorul.
	Certificatul de garanție trebuie să cuprindă următoarele elemente:
	(a) drepturile juridice ale consumatorului în conformitate cu articolul [...] (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului) și o declarație clară prin care se indică faptul că aceste drepturi nu sunt afectate de garanția comercială,
	(b) descrierea conținutului garanției comerciale și a condițiilor pentru solicitarea de despăgubiri, în special durata, domeniul de aplicare teritorial al garanției, precum și numele și adresa garantului,
	(c) avantajele pentru consumator care decurg din aplicarea garanției, menționarea faptului dacă garanția este gratuită sau nu și, în acest ultim caz, costurile implicate pentru consumator,
	(d) informația conform căreia garanția comercială poate fi transferată către un cumpărător ulterior,
	(e) indicarea faptului că serviciile de întreținere și piesele de schimb pot fi obținute în termen de șase ani de la încheierea contractului.
	(3) Comerciantul furnizează certificatul de garanție pe un suport durabil.
	(4) Nerespectarea alineatelor (2) sau (3) nu afectează validitatea garanției.
Justificare
Textul reglementării garanțiilor comerciale se bazează pe propunerea Comisiei privind drepturile consumatorilor. Ar trebui introdus principiul transferabilității pentru a lua în considerare amploarea considerabilă a comerțului online între consumatori cu bunuri second-hand. În plus, ar trebui introdusă obligația producătorului de a garanta consumatorului, timp de cel puțin șase ani după achiziționare, prestarea de servicii pentru întreținere și livrarea de piese de schimb.
Amendamentul  173 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 3 – articolul 143
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 143	eliminat
Momentul transferului riscurilor
(1) Într-un contract între comercianți, riscurile sunt transferate în momentul în care cumpărătorul preia bunurile sau conținutul digital ori documentele care le reprezintă.
(2) Alineatul (1) se aplică sub rezerva dispozițiilor articolelor 144, 145 și 146.
Amendamentul  174 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 3 – articolul 144
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 144	eliminat
Bunuri puse la dispoziția cumpărătorului
(1) În cazul în care bunurile sau conținutul digital sunt puse la dispoziția cumpărătorului și cumpărătorul are cunoștință despre aceasta, riscurile sunt transferate cumpărătorului din momentul în care bunurile sau conținutul digital ar fi trebuit să fie recepționate, cu excepția cazului în care cumpărătorul avea dreptul să refuze preluarea bunurilor în conformitate cu articolul 113.
(2) În cazul în care bunurile sau conținutul digital sunt puse la dispoziția cumpărătorului în alt loc decât la un sediu profesional al vânzătorului, riscurile sunt transferate în momentul în care livrarea este exigibilă și cumpărătorul are cunoștință despre faptul că bunurile sau conținutul digital sunt puse la dispoziția sa în acel loc.
Amendamentul  175 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 3 – articolul 145
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 145	eliminat
Transportul bunurilor
(1) Prezentului articol se aplică contractelor de vânzare-cumpărare care implică transportul de bunuri.
(2) În cazul în care vânzătorul nu este obligat să predea bunurile într-un anumit loc, riscurile sunt transferate cumpărătorului în momentul în care bunurile sunt predate primului transportator pentru a fi transmise cumpărătorului, în conformitate cu contractul.
(3) În cazul în care vânzătorul este obligat să predea bunurile unui transportator într-un anumit loc, riscurile nu sunt transferate cumpărătorului până în momentul în care bunurile nu sunt predate transportatorului în locul respectiv.
(4) Faptul că vânzătorul este autorizat să păstreze documente care atestă dreptul de a dispune de bunuri nu afectează transferarea riscurilor.
Amendamentul  176 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 14 – secțiunea 3 – articolul 146
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 146	eliminat
Bunuri vândute în tranzit
(1) Prezentul articol se aplică contractelor de vânzare-cumpărare care implică bunuri vândute în tranzit.
(2) Riscurile sunt transferate cumpărătorului din momentul în care bunurile au fost predate primului transportator. Cu toate acestea, în cazul în care circumstanțele indică astfel, riscurile sunt transferate cumpărătorului în momentul încheierii contractului.
(3) În cazul în care, la data la care a fost încheiat contractul, vânzătorul știa sau se poate aștepta să fi știut că bunurile fuseseră pierdute sau deteriorate și nu a dezvăluit această informație cumpărătorului, riscurile pierderii sau deteriorării rămân în sarcina vânzătorului.
Amendamentul  177 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 1 – articolul 147
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 147	eliminat
Aplicarea anumitor norme generale privind contractele de vânzare-cumpărare
(1) Normele din capitolul 9 se aplică prezentei părți.
(2) În cazul rezoluțiunii unui contract de vânzare-cumpărare sau a unui contract de furnizare de conținut digital, se desființează de asemenea orice contracte de servicii conexe.
Amendamentul  178 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 148 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Atunci când într-un contract între un comerciant și un consumator, serviciul conex include instalarea bunurilor, instalarea trebuie să fie de așa natură încât bunurile instalate să fie conforme cu contractul, în sensul articolului 101.	(4) Atunci când într-un contract între un comerciant și un consumator, serviciul conex include instalarea bunurilor, instalarea trebuie să fie de așa natură încât bunurile instalate să fie conforme cu contractul, în sensul articolului [...] (Instalarea incorectă în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator).
Amendamentul  179 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 148 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) În raporturile dintre un comerciant și un consumator, părțile nu pot să excludă aplicarea alineatului (2), nu pot să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia, în detrimentul consumatorului.	eliminat
Amendamentul  180 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 149 – alineatul 1 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a) Prezentul articol nu aduce atingere obligației generale sau specifice prevăzute în legislația națională de a preîntâmpina producerea daunelor.
Amendamentul  181 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 150 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Un prestator de servicii poate încredința executarea unei alte persoane, cu excepția cazului în care este necesară executarea personală de către prestatorul de servicii.	(Nu privește versiunea în limba română.)
Amendamentul  182 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 150 – alineatul 1 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
.	(1a) Prestatorul de servicii trebuie să obțină acordul expres al consumatorului înainte de a încredința executarea unei alte persoane în conformitate cu alineatul (1).
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 150 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 152 (Obligația de a avertiza cu privire la costurile neprevăzute sau neeconomice) și articolul 155 (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului).
Amendamentul  183 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 150 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) În raporturile dintre un comerciant și un consumator, părțile nu pot să excludă aplicarea alineatului (2), nu pot să deroge de la acesta sau să modifice efectele acestuia, în detrimentul consumatorului.	eliminat
Justificare
Pentru îmbunătățirea clarității, articolul 150 adaptat pentru prezenta directivă ar trebui inclus între articolul 152 (Obligația de a avertiza cu privire la costurile neprevăzute sau neeconomice) și articolul 155 (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului).
Amendamentul  184 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 151
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Atunci când pentru serviciul conex se plătește un preț separat și prețul nu este o sumă forfetară convenită la momentul încheierii contractului, prestatorul de servicii trebuie să ofere clientului o factură în care să se explice, într-un mod clar și inteligibil, modul în care a fost calculat prețul.	Atunci când pentru serviciul conex se plătește un preț separat și prețul nu este o sumă forfetară convenită la momentul încheierii contractului, prestatorul de servicii trebuie să ofere consumatorului o factură în care să se explice, într-un mod clar și inteligibil, modul în care a fost calculat prețul.
Amendamentul  185 Propunere de regulament Anexa I – partea IV – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 152 – alineatul 1 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Prestatorul de servicii trebuie să avertizeze clientul și să ceară consimțământul acestuia pentru a proceda la prestarea serviciului în cazul în care:	(1) În cazul în care consumatorul nu își exercită dreptul de a declara rezoluțiunea contractului în temeiul articolului [...] (Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului), prestatorul de servicii trebuie să avertizeze consumatorul și să ceară consimțământul acestuia pentru a proceda la prestarea serviciului în cazul în care:
Amendamentul  186 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 152 – alineatul 1 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) costul serviciului conex ar urma să fie mai mare decât cel menționat deja clientului de prestatorul de servicii sau	(a) costul serviciului conex ar urma să fie mai mare decât cel menționat deja consumatorului de prestatorul de servicii sau
Amendamentul  187 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 152 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Prestatorul de servicii care nu obține consimțământul clientului în conformitate cu alineatul (1) nu are dreptul la un preț mai mare decât costul menționat deja sau, după caz, decât valoarea bunurilor sau a conținutului digital după ce serviciul conex a fost prestat.	(2) Prestatorul de servicii care nu obține consimțământul consumatorului în conformitate cu alineatul (1) nu are dreptul la un preț mai mare decât costul menționat deja sau, după caz, decât valoarea bunurilor sau a conținutului digital după ce serviciul conex a fost prestat.
Amendamentul  188 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 2 – articolul 152 – alineatul 2 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) Valoarea indicată a costurilor serviciului conex este garantată în mod obligatoriu, cu excepția cazului în care se prevede altfel în mod explicit. Este interzisă depășirea costurilor garantate în mod obligatoriu.
Justificare
În cazul estimării costurilor este necesară o protecție specială a consumatorilor. Pe lângă estimarea neobligatorie a costurilor, în cazul căreia este permisă o depășire a costurilor, astfel cum se menționează la articolul 152 alineatele (1) și (2), trebuie reglementată și o estimare a costurilor cu caracter obligatoriu. Comerciantul trebuie să precizeze în mod explicit dacă este vorba doar de o estimare a costurilor fără caracter obligatoriu.
Amendamentul  189 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 3 – articolul 153
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 153	eliminat
Plata prețului
(1) Clientul trebuie să plătească prețul pentru serviciul conex, în conformitate cu contractul.
(2) Prețul trebuie plătit atunci când serviciul conex este prestat integral și obiectul serviciului conex este pus la dispoziția clientului.
Amendamentul  190 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 3 – articolul 154
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 154	eliminat
Acordarea accesului
În cazul în care este necesar ca prestatorul de servicii să obțină accesul în sediul clientului pentru a presta serviciul conex, clientul trebuie să acorde acest acces la ore rezonabile.
Amendamentul  191 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 155 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Măsurile reparatorii aflate la dispoziția clientului	Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului
Amendamentul  192 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 155 – alineatul 1 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) În cazul neexecutării unei obligații de către prestatorul de servicii, clientul are la dispoziție, cu adaptările prevăzute în prezentul articol, aceleași măsuri reparatorii precum cele prevăzute pentru cumpărător în capitolul 11, și anume:	(1) În cazul executării neconforme cu contractul a unei obligații de către prestatorul de servicii, consumatorul are la dispoziție următoarele măsuri reparatorii:
Amendamentul  193 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 155 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Fără a aduce atingere alineatului (3), măsurile reparatorii aflate la dispoziția clientului sunt subordonate dreptului prestatorului de servicii de a pune în conformitate, indiferent dacă clientul este sau nu este un consumator.	(2) Fără a aduce atingere alineatului (3), măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului sunt subordonate dreptului prestatorului de servicii de a pune în conformitate, în temeiul articolului [...] (Dreptul vânzătorului de a pune în conformitate).
Amendamentul  194 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 155 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) În cazul unei instalări incorecte în cadrul unui contract de vânzare-cumpărare încheiate cu un consumator prevăzute la articolul 101, măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului nu sunt subordonate dreptului prestatorului de servicii de a pune în conformitate.	(3) În cazul unei instalări incorecte prevăzute la articolul [...] (Instalarea incorectă în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un consumator), măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului nu sunt subordonate dreptului prestatorului de servicii de a pune în conformitate.
Amendamentul  195 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 155 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) În cazul în care clientul este un consumator, acesta are dreptul de a declara rezoluțiunea contractului pentru orice caz de lipsă de conformitate a serviciului conex prestat, cu excepția situației în care lipsa de conformitate este nesemnificativă.	(4) Consumatorul are dreptul de a declara rezoluțiunea contractului pentru orice caz de lipsă de conformitate a serviciului conex prestat, cu excepția situației în care lipsa de conformitate este nesemnificativă.
Amendamentul  196 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 155 – alineatul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(5) Capitolul 11 se aplică cu adaptările necesare, în special:	eliminat
(a) în ceea ce privește dreptul prestatorului de servicii de a pune în conformitate, în contractele încheiate între un comerciant și un consumator, termenul rezonabil prevăzut la articolul 109 alineatul (5) nu trebuie să depășească 30 de zile;
(b) în ceea ce privește remedierea unei executări necorespunzătoare, articolele 111 și 112 nu se aplică și
(c) articolul 156 se aplică în locul articolului 122.
Amendamentul  197 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 155 – alineatul 5 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(5a) În cazul rezoluțiunii unui contract de vânzare-cumpărare sau a unui contract de furnizare de conținut digital, se desființează, de asemenea, orice contracte de servicii conexe.
Amendamentul  198 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 156
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 156	eliminat
Cerința de notificare a lipsei de conformitate în contractele de prestare de servicii conexe între comercianți
(1) Într-un contract de prestare de servicii conexe între comercianți, clientul se poate prevala de o lipsă de conformitate numai în cazul în care clientul notifică prestatorului de servicii acest lucru într-un termen rezonabil, specificând natura lipsei de conformitate.
Termenul începe să curgă din momentul în care serviciul conex este prestat integral sau din momentul în care clientul descoperă sau se poate aștepta să fi descoperit lipsa de conformitate, oricare din acestea intervine mai târziu.
(2) Prestatorul de servicii nu se poate prevala de prezentul articol în cazul în care lipsa de conformitate se referă la fapte despre care prestatorul de servicii avea cunoștință sau se poate aștepta să fi avut cunoștință și pe care acesta nu le-a dezvăluit clientului.
Amendamentul  199 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 157
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 157	eliminat
Măsurile reparatorii aflate la dispoziția prestatorului de servicii
(1) În cazul unei neexecutări din partea clientului, prestatorul de servicii are la dispoziție, cu adaptările prevăzute la alineatul (2), aceleași măsuri reparatorii precum cele prevăzute pentru vânzător în capitolul 13, și anume:
(a) să ceară executarea;
(b) să refuze executarea propriilor obligații;
(c) să declare rezoluțiunea contractului și
(d) să ceară dobândă asupra prețului sau daune-interese.
(2) Capitolul 13 se aplică cu adaptările necesare. În special, articolul 158 se aplică în locul articolului 132 alineatul (2).
Amendamentul  200 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Dreptul clientului de a refuza executarea serviciului	Dreptul consumatorului de a refuza executarea serviciului
Amendamentul  201 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Clientul poate, în orice moment, să notifice prestatorului de servicii faptul că prestarea sau prestarea viitoare a serviciului conex nu mai este necesară.	(1) Consumatorul poate, în orice moment, să notifice prestatorului de servicii faptul că prestarea sau prestarea viitoare a serviciului conex nu mai este necesară.
Amendamentul  202 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 – alineatul 2 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) În cazul în care există o notificare în temeiul alineatului (1):	eliminat
Amendamentul  203 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 – alineatul 2 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) în cazul în care nu există cauze de rezoluțiune în temeiul niciunei alte dispoziții, clientul datorează în continuare plata prețului, mai puțin cheltuielile pe care prestatorul de servicii le-a economisit sau se poate aștepta să le fi economisit prin faptul că nu a mai fost necesar să finalizeze prestarea.	(b) în cazul în care nu există cauze de rezoluțiune în temeiul niciunei alte dispoziții, consumatorul datorează în continuare plata prețului, mai puțin cheltuielile pe care prestatorul de servicii le-a economisit sau se poate aștepta să le fi economisit prin faptul că nu a mai fost necesar să finalizeze prestarea.
Amendamentul  204 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 158a
	Caracterul imperativ al directivei
	Dacă legea aplicabilă contractului este cea a unui stat membru, consumatorii nu pot renunța la drepturile care le sunt conferite prin măsurile naționale de transpunere a prezentei directive.
	Orice clauză contractuală prin care se renunță sau se restrâng în mod direct sau indirect drepturi afirmate de prezenta directivă nu este obligatorie pentru consumator.
Justificare
Pentru a asigura coerența cu Directiva 2011/83/UE, dispozițiile finale din aceasta, adaptate corespunzător, ar trebui preluate în prezenta directivă. A se vedea articolul 25 din Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul  205 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 158b
	Contracte-model
	Comisia prezintă clauzele și condițiile standard în termen de [un an] de la transpunerea prezentei directive.
Amendamentul  206 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 158c
	Campanie de informare
	Comisia realizează o campanie de informare pentru a informa întreprinderile de la nivel național cu privire la aceste clauze standard pentru tranzacțiile online ale consumatorilor pe baza normelor europene.
Amendamentul  207 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 d (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 158d
	Raportarea de către Comisie cu privire la durabilitatea planificată
	Până la data de […], Comisia
	(a) efectuează cercetări în vederea identificării, a analizării și a evaluării impactului durabilității planificate asupra ciclului de viață al produselor și
	(b) prezintă un raport Parlamentului European referitor la transpunerea prezentei directive cu măsurile necesare pentru a aborda problematica durabilității planificate a produselor.
Justificare
Durabilitatea planificată este o practică curentă care vizează reducerea ciclului de viață a unui produs. Actualul acquis nu abordează această problemă. În consecință, este necesar să se evalueze măsura în care această practică va afecta ciclul de viață al unui produs în raport cu drepturile la garanție existente (de exemplu, produsele proiectate să se defecteze după expirarea garanției de doi ani în unele state membre care au transpus perioada minimă prevăzută de Directiva din 1999 privind vânzarea de bunuri de consum) și care sunt măsurile necesare pentru a descuraja sau a penaliza durabilitatea planificată.
Amendamentul  208 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 e (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 158e
	Dreptul de recurs
	(1) În cazul în care vânzătorul final este responsabil față de consumator pentru o neconformitate datorată unui act sau unei omisiuni a producătorului, a unui vânzător anterior sau a altui intermediar, vânzătorul final are dreptul să solicite măsuri reparatorii din partea persoanei sau persoanelor responsabile din lanțul contractual.
	(2) Statele membre stabilesc măsurile reparatorii menționate la alineatul (1) și condițiile de exercitare.
Justificare
Acest amendament încorporează articolul 4 din Directiva din 1999 privind vânzarea de bunuri de consum.
Amendamentul  209 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 f (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 158f
	Asigurarea punerii în aplicare a prezentei directive
	(1) Statele membre se asigură că există mijloace adecvate și eficace pentru a garanta respectarea prezentei directive.
	(2) Mijloacele menționate la alineatul (1) cuprind dispoziții care permit unuia sau mai multora dintre următoarele organisme, astfel cum este stabilit de legislația națională, să introducă o acțiune în fața unei instanțe judecătorești sau a organelor administrative competente, în temeiul legislației naționale, pentru a se asigura aplicarea dispozițiilor de drept intern de transpunere a prezentei directive:
	(a) organismele publice sau reprezentanții acestora;
	(b) organizațiile de protecție a consumatorilor care au un interes legitim în protejarea consumatorilor;
	(c) organizații profesionale care au un interes legitim să acționeze.
Justificare
A se vedea articolul 23 din Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul  210 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 g (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 158g
	Sancțiuni
	(1) Statele membre stabilesc sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și întreprind toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Aceste sancțiuni trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.
	(2) Statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei până la […] și îi notifică fără întârziere orice modificare ulterioară care le afectează.
Justificare
A se vedea articolul 24 din Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul  211 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 h (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 158h
	Raportare și revizuirea legislației privind clauzele contractuale abuzive
	Până la data de […], Comisia înaintează Parlamentului European un raport referitor la aplicarea Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii în diferite sectoare care intră sub incidența aplicării sale și, după caz, prezintă Parlamentului European și Consiliului propuneri de modificare a acesteia.
Justificare
Directiva privind clauzele contractuale abuzive reprezintă legislația orizontală a UE care reglementează clauzele contractuale în raport cu consumatorii și condițiile din diferitele sectoare. În cadrul revizuirii acquis-ului privind protecția consumatorilor, Comisia Europeană ar trebui să efectueze o evaluare a aplicării acestei legislații pentru a identifica problemele asociate contractelor încheiate cu consumatorii pe diferitele piețe (de exemplu, furnizarea de conținut digital, de servicii de telecomunicații, de energie etc.), probleme care ar trebui să fie abordate în cadrul unei eventuale revizuiri a Directivei 93/13/CEE.
Amendamentul  212 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 i (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 158i
	Rapoartele Comisiei și revizuirea
	Până la data de […], Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive. Dacă este cazul, raportul este însoțit de propuneri legislative pentru a adapta prezenta directivă la evoluțiile din domeniul drepturilor consumatorilor.
Justificare
Ar trebui stabilită obligația de raportare a Comisiei, astfel încât organele legislative ale UE, Consiliul și Parlamentul European, să fie informate în mod adecvat cu privire la transpunerea prezentei directive și evoluțiile legate de aceasta și să poată fi formulate propuneri de adaptare acolo unde este cazul.
Amendamentul  213 Propunere de regulament Anexa I – partea V – capitolul 15 – secțiunea 4 – articolul 158 j (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 158j
	Aspecte privind punerea în aplicare
	(1) Statele membre adoptă și publică, până la […], actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei, sub formă de documente, textul acestor măsuri. Comisia folosește aceste documente pentru întocmirea raportului menționat la articolul [...] (Rapoartele Comisiei și revizuirea).
	Ele aplică aceste măsuri de la […].
	Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
	(2) Dispozițiile prezentei directive se aplică contractelor încheiate cu consumatorii după […].
Justificare
A se vedea articolul 28 din Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul  214 Propunere de regulament Anexa I – partea VI – capitolul 16 – secțiunea 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
[...]	eliminat
Amendamentul  215 Propunere de regulament Anexa I – partea VI – capitolul 16 – secțiunea 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
[...]	eliminat
Amendamentul  216 Propunere de regulament Anexa I – partea VI – capitolul 16 – secțiunea 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
[...]	eliminat
Amendamentul  217 Propunere de regulament Anexa I – partea VII – capitolul 17
Textul propus de Comisie	Amendamentul
[...]	eliminat
Amendamentul  218 Propunere de regulament Anexa I – partea VIII – capitolul 18
Textul propus de Comisie	Amendamentul
[...]	eliminat
Amendamentul  219 Propunere de regulament Anexa I – apendicele 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
[...]	eliminat
Justificare
Dreptul de retragere este deja reglementat de Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul  220 Propunere de regulament Anexa I – apendicele 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Model de formular de retragere	eliminat
(prezentul formular se trimite înapoi completat doar dacă doriți să vă retrageți din contract)
– Către [aici comerciantul completează: numele său/denumirea sa, adresa geografică și, dacă este disponibil, numărul de fax și adresa de e-mail]:
– Vă informez/vă informăm* prin prezenta cu privire la retragerea mea/noastră* din contractul referitor la vânzarea următoarelor bunuri*/furnizarea următorului conținut digital/prestarea următoarelor servicii conexe*
– Comandate la data*/ primite la data*
– Numele consumatorului (consumatorilor)
– Adresa consumatorului (consumatorilor)
– Semnătura consumatorului (consumatorilor) (doar în cazul în care acest formular este notificat în scris)
– Data
* A se elimina mențiunea inutilă, după caz.
Justificare
Dreptul de retragere este deja reglementat de Directiva 2011/83/UE.
Amendamentul  221 Propunere de regulament Anexa II
Textul propus de Comisie	Amendamentul
[...]	eliminat

PROCEDURĂ

Titlu	Legislația comună europeană în materie de vânzare
Referințe	COM(2011)0635 – C7-0329/2011 – 2011/0284(COD)
Comisie competentă în fond Data anunțului în plen	JURI 25.10.2011
Aviz emis de către Data anunțului în plen	IMCO 25.10.2011
Comisie(i) asociată(e) - data anunțului în plen	24.5.2012
Examinare în comisie	31.5.2012	24.9.2012	21.2.2013	21.3.2013
	30.5.2013	18.6.2013
Data adoptării	9.7.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	22 17 1
Membri titulari prezenți la votul final	Claudette Abela Baldacchino, Pablo Arias Echeverría, Adam Bielan, Preslav Borissov, Birgit Collin-Langen, Lara Comi, Anna Maria Corazza Bildt, Vicente Miguel Garcés Ramón, Evelyne Gebhardt, Thomas Händel, Małgorzata Handzlik, Philippe Juvin, Sandra Kalniete, Edvard Kožušník, Toine Manders, Hans-Peter Mayer, Franz Obermayr, Sirpa Pietikäinen, Phil Prendergast, Robert Rochefort, Heide Rühle, Christel Schaldemose, Andreas Schwab, Catherine Stihler, Róża Gräfin von Thun und Hohenstein, Emilie Turunen, Bernadette Vergnaud, Barbara Weiler
Membri supleanți prezenți la votul final	Jürgen Creutzmann, Ashley Fox, María Irigoyen Pérez, Othmar Karas, Roberta Metsola, Olle Schmidt, Olga Sehnalová, Marc Tarabella, Sabine Verheyen
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Diane Dodds, Francesco Enrico Speroni, Cornelis de Jong

AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice și monetare (11.10.2012)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Legislația europeană comună în materie de vânzare

(COM(2011)0635 – C7–0329/2011 – 2011/0284(COD))

Raportoare pentru aviz: Marianne Thyssen

EXPUNERE DE MOTIVE

A.       Conținutul propunerii

Prin intermediul acestei propuneri privind Legislația europeană comună în materie de vânzare, Comisia urmărește eliminarea de pe piața internă a obstacolelor ce decurg din diferențele din cadrul dreptului contractelor al statelor membre. Acest instrument introduce în legislația națională un set alternativ de dispoziții privind dreptul contractelor pentru care comercianții pot opta (sistemul „opt-in”), cu condiția ca consumatorii să fie în mod explicit de acord cu aceasta. Alegerea acestui instrument opțional nu este posibilă decât în cazul acordurilor de vânzare transfrontaliere vizând bunuri materiale mobile, conținut digital și acorduri privind servicii conexe ce au loc între comercianți și consumatori (B2C) sau între comercianți, cu condiția ca cel puțin una dintre părți să fie un IMM (B2B). Cu toate acestea, statele membre pot extinde domeniul de aplicare al acestui sistem pentru a include contractele de natură pur internă și contractele B2B care nu implică niciun IMM.

Potrivit Comisiei, un drept al contractelor uniform poate reduce costurile tranzacționale pentru comercianți, în special pentru IMM-uri. Sistemul propus ar oferi consumatorilor o gamă mai largă și mai competitivă de produse, precum și un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și securitate juridică.

B.        Observațiile raportoarei

Diferențele din cadrul dreptului contractelor constituie un obstacol, deși, cu siguranță, nu cel mai mare. Chiar în aceste condiții, ar trebui făcut tot posibilul pentru a elimina și această barieră. În calitate de raportoare a Comisiei pentru afaceri economice și monetare, consider că obiectivul meu este acela de a mă concentra asupra impactului economic concret al acestei propuneri și a maximizării valorii sale adăugate, atât pentru întreprinderi, cât și pentru consumatori.

Întrebarea crucială este dacă costul aferent actualei diversități este mai mare decât cel aferent unui nou regim. În acest context, ar trebui, de asemenea, avut în vedere faptul că, în ceea ce privește acordurile de vânzare transfrontaliere, cadrul juridic se află, încă, în plin proces de transformare datorită recent adoptatei Directive privind drepturile consumatorilor, a propunerilor legislative privind soluționarea alternativă și online a litigiilor și a evaluării Regulamentului Roma I, prevăzută pentru 2013. Cu toate acestea, și în pofida unui studiu de impact nelipsit de echivoc, pare probabil că un regim opțional uniform poate oferi valoare adăugată pieței interne. Cu toate acestea, răspunsurile organizațiilor părților interesate la prezenta propunere arată faptul că acestea anticipează „beneficii” relativ minore. Pentru a garanta că comercianții chiar optează pentru instrument, acesta trebuie să aibă o valoare adăugată substanțială. Prin urmare, elaborarea concretă a acestui regim uniform trebuie să fie clară, să ofere securitate juridică maximă și să nu implice niciun cost suplimentar disuasiv. În plus, consumatorii trebuie să se poată baza pe un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.

Întrucât negocierile dificile vizând Directiva privind drepturile consumatorilor au demonstrat limitele unei armonizări maxime (ca cea mai bună opțiune dintre toate), raportoarea sprijină alegerea unui instrument opțional.

Raportoarea salută, de asemenea, includerea relațiilor contractuale B2B în această propunere. Și în relațiile profesionale, IMM-urile beneficiază de pe urma costurilor juridice mai reduse. În plus, studiul de impact arată că există un potențial masiv pentru avantaje economice tocmai datorită simplificării negocierilor între IMM-uri. În plus, estre recunoscut faptul că IMM-urile se află deseori într-o poziție de negociere mai slabă în cadrul relațiilor B2B. Prin urmare, raportoarea salută caracterul obligatoriu al dispozițiilor privind întârzierile la plată ale operatorilor profesioniști. Acest instrument legislativ în domeniul vânzării ar trebui, totuși, să fie mai bine adaptat la nevoile IMM-urilor.

Există mai multe elemente esențiale privind raporturile contractuale care nu sunt reglementate prin intermediul propunerii, urmarea fiind aceea că este posibil ca întreprinderile să fie încă nevoite să caute consiliere privind legislația din alte țări, iar securitatea juridică nu este garantată. În special absența dispozițiilor privind transferul de proprietate este problematică. Prin urmare, cel târziu cu ocazia primei evaluări, trebuie examinat dacă aspectele menționate la considerentul 27, și în special transferul de proprietate, ar trebui reglementate în cadrul prezentului regulament.

Deși serviciile financiare sunt în principiu excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, așa cum a fost solicitat într-un raport consultativ anterior al Parlamentului European, acest aspect trebuie clarificat în continuare în anumite privințe.

Întrucât acest instrument vizează în special limitarea costurilor comerțului transfrontalier pentru IMM-uri, Comisia ar trebui să elaboreze contracte standard, după consultarea organizațiilor reprezentative, pentru a da o formă concretă legislației europene în materie de vânzare. Acest lucru ar contribui la sporirea securității juridice și a accesibilității.

În sfârșit, raportoarea speră că, date fiind îngrijorările exprimate de organizațiile părților interesate, comisia competentă în fond, JURI, și comisia asociată, IMCO, vor aborda numeroasele ambiguități terminologice, necesitatea de a clarifica faptul că aplicarea articolului 6 alineatul (2) din regulamentul Roma I nu dă naștere unei situații în care drepturile consumatorilor, prevăzute în instrumentul privind legislația în materie de vânzare, sunt în cele din urmă înlocuite de dispoziții mai stricte la nivel național, ambiguitatea articolelor 8 și 9 din regulament și un mai bun echilibru între drepturile și obligațiile comercianților și consumatorilor, pentru a face sistemul suficient de atractiv.

AMENDAMENTE

Comisia pentru afaceri economice și monetare recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul  1 Propunere de regulament Considerentul 19 a (nou)
Proiectul de rezoluție legislativă	Amendamentul
	(19a) Dat fiind caracterul lor special, serviciile financiare ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. În sensul prezentului regulament, „servicii financiare” înseamnă, deși nu în mod exclusiv, servicii și activități ale unei instituții de credit, ale unei instituții financiare sau ale unei întreprinderi care furnizează servicii auxiliare în sensul articolului 4 alineatele (1), (5) și (21) din Directiva 2006/48/CE; ale unei întreprinderi de asigurare, ale unei întreprinderi de reasigurare sau ale unui holding de asigurare în sensul articolului 13 alineatele (1) și (2), articolului 13 alineatele (4) și (5) și al articolului 212 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2009/138/CE; ale unei întreprinderi de investiții în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/49/CE; ale unui prestator de servicii de plată în sensul articolului 4 alineatul (9) din Directiva 2007/64/CE; ale unei instituții emitente de monedă electronică în sensul articolului 2 alineatul (3) din Directiva 2009/110/CE; ale unui intermediar de credite sau ale unei instituții non-bancare în sensul articolului 3 literele (e) și (i) din Directiva .../.../CE [propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind contractele de credit pentru proprietăți rezidențiale]; ale unui creditor sau intermediar de credite în sensul articolului 3 litera (b) sau (f) din Directiva 2008/48/CE. Furnizarea de servicii de schimb valutar ar trebui, de asemenea, considerată a fi serviciu financiar.
Justificare
Raportoarea consideră că este de dorit ca excluderea serviciilor financiare din domeniul de aplicare al regulamentului să fie formulată în mod explicit în preambul și ca o definiție neexhaustivă a acestei categorii să fie inserată.
Amendamentul  2 Propunere de regulament Considerentul 30
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(30) Libertatea de a contracta ar trebui să fie principiul director care stă la baza Legislației europene comune în materie de vânzare. Autonomia părților ar trebui să fie limitată numai în cazul și în măsura în care acest lucru este indispensabil, în special din motive legate de protecția consumatorilor. În cazul în care există o astfel de necesitate, caracterul imperativ al normelor în cauză ar trebui să fie precizat în mod expres.	(30) Libertatea de a contracta ar trebui să fie principiul director care stă la baza Legislației europene comune în materie de vânzare. Autonomia părților ar trebui să fie limitată numai în cazul și în măsura în care acest lucru este indispensabil, în special din motive legate de protecția consumatorilor și a IMM-urilor. În cazul în care există o astfel de necesitate, caracterul imperativ al normelor în cauză ar trebui să fie precizat în mod expres.
Justificare
Deși libertatea contractuală este cu adevărat esențială, ar trebui, de asemenea, recunoscut în mod clar faptul că, în realitate, IMM-urile se află într-o poziție de negociere mai slabă în cadrul anumitor relații B2B, iar această situație ar trebui remediată, acolo unde este cazul.
Amendamentul  3 Propunere de regulament Considerentul 34 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(34a) Pentru a conferi Legislației europene comune în materie de vânzare o accesibilitate maximă pentru comercianți și în special pentru IMM-uri, și în conformitate cu recomandările Parlamentului European, Comisia elaborează, după consultarea organizațiilor reprezentative ale consumatorilor și întreprinderilor, contracte europene standard în toate limbile oficiale ale UE.
Justificare
Atât complexitatea regretabilă a prezentei propuneri, cât și lipsa expertizei juridice interne în cadrul IMM-urilor impun elaborarea unor contracte europene standard.
Amendamentul  4 Propunere de regulament Considerentul 34 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(34b) În plus, Comisia organizează cursuri de formare destinate atât profesioniștilor din sectorul juridic, cât și organizațiilor de afaceri profesionale și interprofesionale reprezentative. informații privind modul în care prezentul regulament interacționează cu Directiva ..../..../UE a Parlamentului European și a Consiliului din ... privind soluționarea alternativă a litigiilor pentru consumatori1 și Regulamentul (UE) nr. xxxx/xxxx al Parlamentului European și al Consiliului din ... privind soluționarea online a litigiilor pentru litigiile între consumatori2.
	__________________
	1 JO L ...
	2 JO L ...
Justificare
Organizațiile de afaceri profesionale și interprofesionale au deseori un rol important în informarea membrilor lor cu privire la actualele și noile reglementări, fiind, prin urmare, extrem de eligibile pentru cursurile de formare vizând noua Legislație europeană comună în materie de vânzare.
Amendamentul  5 Propunere de regulament Considerentul 35
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(35) De asemenea, este necesar să se revizuiască modul de aplicare a Legislației europene comune în materie de vânzare sau a oricărei dispoziții a prezentului regulament, la cinci ani de la data punerii sale în aplicare. Revizuirea ar trebui să țină seama, printre altele, de nevoia de a extinde domeniul de aplicare în privința contractelor între comercianți, de evoluțiile tehnologice și ale pieței în ceea ce privește conținutul digital, precum și de evoluțiile viitoare ale acquis-ului Uniunii.	(35) De asemenea, este necesar să se revizuiască modul de aplicare a Legislației europene comune în materie de vânzare sau a oricărei dispoziții a prezentului regulament, la cinci ani de la data punerii sale în aplicare. Revizuirea ar trebui să țină seama, printre altele, de nevoia de a extinde domeniul de aplicare în privința contractelor între comercianți, de nevoia ca Legislația europeană comună în materie de vânzare, în special transferul de proprietate, cuprinde dispoziții în materie de delicte, de evoluțiile tehnologice și ale pieței în ceea ce privește conținutul digital, precum și de evoluțiile viitoare ale acquis-ului Uniunii. Pentru a dezvolta instrumente echivalente în vederea utilizării pentru contracte mai sofisticate, cum ar fi contractele legate de asigurări sau servicii financiare, revizuirea ar trebui, de asemenea, să ia în considerare posibilitatea dezvoltării unor astfel de instrumente, ca parte a unui drept european al contractelor mai cuprinzător, inclusiv dispoziții în materie de asigurări și legislație în domeniul transportului. În mod similar, ar trebui, de asemenea, luată în considerare posibilitatea elaborării unei legislații europene comune în materie de insolvență, inclusiv dispoziții privind executarea silită.
Justificare
Despite the aim of providing a comprehensive set of contract law provisions, the proposal does not regulate a number of essential aspects of the contractual relationship, creating a real risk that businesses will still have to bear the cost of legal advice on a foreign regime. The lack of provisions concerning the transfer of ownership is particularly problematic. When the first review is performed, at the latest, therefore, the Commission should ascertain whether the matters referred to in Recital 27 – particularly transfer of ownership – ought likewise to be dealt with in this regulation.
Amendamentul  6 Propunere de regulament Articolul 2 – litera h – punctul iia (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(iia) cumpărarea de monede străine;
Justificare
Deși serviciile financiare sunt în principiu excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, este de dorit o clarificare suplimentară, pentru a evita includerea neintenționată a acestora în domeniul de aplicare.
Amendamentul  7 Propunere de regulament Articolul 2 – litera j – punctul i
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(i) serviciile financiare, inclusiv serviciile bancare online;	(i) serviciile financiare, inclusiv serviciile bancare online, serviciile de plată și emisiunea de monedă electronică;
Justificare
Deși serviciile financiare sunt în principiu excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, este de dorit o clarificare suplimentară, pentru a evita includerea neintenționată a acestora în domeniul de aplicare.
Amendamentul  8 Propunere de regulament Articolul 2 – litera m – punctul iv
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(iv) serviciile financiare;	(iv) serviciile financiare, inclusiv serviciile de plată și emisiunea de monedă electronică și asigurări de orice fel, indiferent dacă pentru bunuri și conținut digital sau de altă natură;;
Justificare
Deși serviciile financiare sunt în principiu excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, este de dorit o clarificare suplimentară, pentru a evita includerea neintenționată a acestora în domeniul de aplicare.
Amendamentul  9 Propunere de regulament Articolul 7 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată doar dacă furnizorul de conținut digital este un comerciant. Atunci când toate părțile contractante sunt comercianți, Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată dacă cel puțin una dintre aceste părți este o întreprindere mică sau mijlocie („IMM”).	(1) Legislația europeană comună în materie de vânzare poate fi aplicată doar dacă furnizorul de conținut digital este un comerciant.
Justificare
Interzicerea utilizării CESL pentru contractele încheiate între comercianți care nu sunt IMM-uri pare arbitrară. Întrucât este un regim de tipul „opt-in”, propunem eliminarea acesteia, deoarece comerțul transfrontalier între întreprinderile mai mari ar putea, de asemenea, beneficia de pe urma CESL.
Amendamentul  10 Propunere de regulament Articolul 14 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 14a
	Set de instrumente
	La data de … [un an de la data aplicării prezentului regulament], Comisia prezintă Parlamentului European un set de instrumente cuprinzător pentru a completa Legislația europeană comună în materie de vânzare. Setul de instrumente respectiv cuprinde cel puțin un contract-tip cu clauze și condiții standard conform Legislației europene comune în materie de vânzare, precum și o expunere de motive ce oferă analizarea articol cu articol a Legislației europene comune în materie de vânzare;
Amendamentul  11 Propunere de regulament Articolul 15 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) La data de … [4 ani de la data aplicării prezentului regulament], statele membre furnizează Comisiei informații privind aplicarea prezentului regulament, în special cu privire la nivelul de acceptare al Legislației europene comune în materie de vânzare, măsura în care dispozițiile sale au dus la litigii și situația referitoare la diferențele între Legislația europeană comună în materie de vânzare și legislația națională, în ceea ce privește nivelul de protecție a consumatorilor. Informațiile respective includ o prezentare cuprinzătoare a jurisprudenței instanțelor judecătorești naționale care interpretează dispozițiile Legislației europene comune în materie de vânzare.