PROIECT DE RECOMANDARE referitoare la proiectul de decizie a Consiliului care autorizează ratificarea de către statele membre, în interesul Uniunii Europene, a Convenției din 2011 a Organizației Internaționale a Muncii privind munca decentă pentru personalul casnic (Convenția nr. 189)

18.11.2013 - (11462/2013 – C7‑0234/2013 – 2013/0085(NLE)) - ***

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
Raportoare: Inês Cristina Zuber
PR_NLE-AP_art90

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la proiectul de decizie a Consiliului care autorizează ratificarea de către statele membre, în interesul Uniunii Europene, a Convenției din 2011 a Organizației Internaționale a Muncii privind munca decentă pentru personalul casnic (Convenția nr. 189)

(11462/2013 – C7‑0234/2013 – 2013/0085(NLE))

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–   având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (11462/2013),

–   având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 153 coroborat cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) și articolul 218 alineatul (8) primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0234/2013),

–   având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere Recomandarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7–0394/2013),

1.  aprobă propunerea de decizie a Consiliului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

EXPUNERE DE MOTIVE

Contextul propunerii

Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 189 privind munca decentă pentru personalul casnic a fost adoptată în 2011 și a intrat în vigoare la data de 5 septembrie din același an. În aceasta este stipulată obligația statelor care o ratifică de a asigura condiții de muncă decente, cu drepturi sociale, și de a preveni abuzurile, violența și munca copiilor la domiciliu.

La 21 martie 2013, Comisia a prezentat o propunere de decizie a Consiliului care autorizează ratificarea, de către statele membre, a Convenției (COM (2013) 152), această autorizare fiind necesară din cauză că unele aspecte ale Convenției au intrat sub controlul UE. Raportul de față îi recomandă Parlamentului să permită continuarea procesului.

Este de remarcat că un anumit număr de țări, cu precădere dintre cele care sunt sursă a fluxurilor de migranți, au ratificat Convenția: Bolivia (aprilie 2013), Mauritius (septembrie 2012), Nicaragua (ianuarie 2013), Paraguay (may 2013), Filipine (septembrie 2012), Africa de Sud (iunie 2013) și Uruguay (iunie 2012). Mișcări în direcția ratificării Convenției au avut loc și în UE: Italia a procedat la ratificarea acesteia în ianuarie 2013, iar Germania și Belgia intenționează să facă la fel în scurt timp. În America Latină, țări ca Republica Dominicană, Columbia, Argentina și Costa Rica au declarat deja că intenționează să ratifice Convenția.

Punctele principale ale Convenției

Obiectivul principal al Convenției este acela de a recunoaște valoarea lucrătorilor casnici și de a oferi o serie de garanții, printre care:

- recunoașterea importanței economice a lucrătorilor casnici;

- recunoașterea faptului că munca la domiciliu a fost subestimată și trecută cu vederea, că este executată, în principal, de femei și fete, multe dintre acestea fiind migranți sau membri ai unor comunități dezavantajate și, în consecință, deosebit de vulnerabile;

- definirea unui lucrător casnic ca persoană angajată în activități lucrative la domiciliu în cadrul unui raport de muncă;

- adoptarea, de către statele semnatare, a unor măsuri urmărind respectarea, promovarea și conștientizarea principiilor și drepturilor fundamentale în domeniul muncii (libertatea de asociere și sindicalizare, recunoașterea dreptului la negocieri colective, eliminarea tuturor formelor de muncă forțată sau obligatorie, abolirea efectivă a muncii copiilor și eliminarea discriminării în raport cu ocuparea forței de muncă), care sunt, în numeroase cazuri, drepturi ale omului;

- stabilirea unei vârste minime pentru lucrătorii casnici, în concordanță cu prevederile Convențiilor 138 și 182, care să nu fie mai mică decât aceea stipulată de legislațiile naționale pentru lucrători în general, precum și măsuri care să garanteze că persoanele în vârstă de mai puțin de 18 ani nu sunt lipsite de dreptul la educație;

- garantarea unor condiții de viață decente pentru lucrătorii casnici care locuiesc în gospodăriile în care lucrează și a faptului că aceștia nu sunt obligați să lucreze sau să rămână acolo pe durata timpului de odihnă sau în concedii;

- dreptul lucrătorilor casnici de a fi informați cu privire la condițiile de angajare în mod corespunzător și inteligibil și, atunci când este posibil, printr-un contract scris (locul de muncă, data începerii și durata contractului, tipul muncii de executat, remunerația, cu metoda de calcul și periodicitatea plăților, programul de lucru, concediul anual plătit, perioadele de odihnă zilnice și săptămânale, furnizarea hranei și cazarea, după cum este cazul, fără deducere din salariu, condițiile de repatriere, dacă este cazul, și durata preavizului în caz de terminare a raportului de muncă);

- o cerință de natură juridică, în baza căreia lucrătorii casnici care sunt recrutați într-o țară pentru a munci la domiciliu într-o altă țară să primească o ofertă sau un contract de angajare înainte de a trece frontierele naționale;

- tratament egal pentru lucrătorii casnici și lucrători în general, sub aspectul programului normal de lucru, recompensarea pentru orele suplimentare, perioadele de odihnă zilnice și săptămânale și concediul anual plătit și protecția prin asigurări sociale, cu respectarea maternității;

- odihna săptămânală de cel puțin 24 de ore consecutive;

- acoperirea prin salariul minim pentru lucrătorii casnici, acolo unde există o astfel de acoperire și remunerația stabilită fără discriminare pe bază de sex;

- dreptul lucrătorilor casnici la un mediu de lucru sigur și sănătos;

- protecție efectivă împotriva practicilor abuzive pentru lucrătorii casnici recrutați sau angajați prin aranjamente private;

- accesul efectiv al lucrătorilor casnici la justiție și la soluționarea litigiilor, precum și la mecanismele de formulare a plângerilor, în condiții egale cu cele ale celorlalți lucrători;

- măsuri eficace de inspecția muncii, măsuri de punere în executare și sancțiuni adoptate de statele semnatare.

Observații

Potrivit datelor Eurostat, în UE există 2,6 milioane de lucrători casnici, dintre care 89 % sunt femei și 50 % migranți. Lucrul la domiciliu este una dintre formele de muncă cel mai puțin protejate și lipsite de vizibilitate, având în vedere caracterul său izolat și individual. În consecință, lucrătorii casnici întâmpină, de multe ori, mari dificultăți atunci când doresc să obțină informații despre dreptul lor de a se organiza în cadrul unor asociații reprezentative sau al unor sindicate care să le permită să-și apere drepturile sociale și pe cele din domeniul muncii în condiții de mai mare siguranță.

În mai multe țări ale UE, lucrătorii casnici muncesc adesea în condiții precare, fără contract, salariile le sunt plătite cu întârziere, li se cere să lucreze ore suplimentare fără plată, drepturile lor la concediu și la perioade de odihnă și la zile libere plătite în cursul sărbătorilor publice sunt ignorate, iar contribuțiile lor la asigurările sociale rămân neachitate.

Convenția nr. 189 a OIM introduce cerința de a proteja lucrătorii casnici care, adesea, ca femei și ca migranți, se află adesea în situații extrem de vulnerabile, devenind victime ale discriminării și a numeroase forme de abuz implicând încălcarea gravă a drepturilor omului.

Convenția stipulează că ratificarea sa nu aduce atingere dispozițiilor mai favorabile aplicabile în domeniul drepturilor lucrătorilor casnici (articolul 19).

Raportorul dorește să formuleze următoarele observații:

- articolul 8 din Convenție se referă la protejarea lucrătorilor migranți și stabilește necesitatea unui contract sau a unei oferte de angajare din partea angajatorului înaintea venirii în țara gazdă. După cum se stipulează la articolul 8.2 din Convenție, această cerință nu se aplică zonelor de integrare economică regională, ceea ce înseamnă că între Convenție și principiul libertății de mișcare în UE nu există nicio incompatibilitate. Cu toate acesta, traficul de persoane, în special femei, se produce nu numai între țări terțe și UE, ci și în interiorul UE. În consecință, raportoarea nutrește sentimentul că statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită monitorizării contractelor întocmite în țările lor, în special de agențiile de ocupare a forței de muncă private care recrutează persoane din alte țări ca lucrători casnici (conform celor menționate la punctul 26.2 din Recomandarea anexată Convenției).

- la punctul 20 din recomandarea menționată mai sus se atrage atenția asupra dificultăților specifice cu care se confruntă lucrătorii casnici care muncesc pentru mai mulți angajatori și care sunt, de obicei, plătiți cu ora sau cu ziua. Acești lucrători se găsesc într-o situație și mai precară. Statele ar trebui să garanteze că acești lucrători beneficiază de aceeași protecție socială și de domeniul muncii ca și ceilalți lucrători și, în special, că lucrătorii își achită contribuția la asigurările sociale. În termeni de remunerație, este important să se garanteze că salariile lor sunt cel puțin echivalente cu salariile naționale minime stabilite de legislațiile naționale, în conformitate cu prevederile Convenției.

- politicile prin care se exercită presiuni asupra veniturilor și drepturilor din domeniul muncii ale lucrătorilor exercită, de obicei, efecte mai grave și mai negative asupra condițiilor de muncă ale celor mai puțin protejați, așa cum se întâmplă în cazul lucrătorilor casnici. Aplicarea unor politici de ocupare a forței de muncă flexibile, prin care se facilitează concedierile, diminuarea salariilor și a pensiilor, decapitalizarea sistemelor de asigurări sociale, legalizarea contractelor precare, prelungirea programului de lucru, utilizarea abuzivă a activităților independente pentru activități permanente, subminarea contractelor colective etc., contravine în mod cert principiului protecției lucrătorilor, implicit în această Convenție. În consecință, raportoarea consideră că renunțarea la aceste politici (impuse, în principal, de Semestrul european, guvernanța economică, politicile bugetare consolidate impuse de UE și troica FMI, este esențială și necesară pentru susținerea coerentă a principiilor de apărare a drepturilor lucrătorilor specificate în această Convenție.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	14.11.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	28 0 2
Membri titulari prezenți la votul final	Regina Bastos, Edit Bauer, Jean-Luc Bennahmias, Phil Bennion, Pervenche Berès, Philippe Boulland, Alejandro Cercas, Ole Christensen, Emer Costello, Frédéric Daerden, Sari Essayah, Thomas Händel, Danuta Jazłowiecka, Ádám Kósa, Jean Lambert, Thomas Mann, Elisabeth Morin-Chartier, Konstantinos Poupakis, Licia Ronzulli, Elisabeth Schroedter, Nicole Sinclaire, Traian Ungureanu, Inês Cristina Zuber
Membri supleanți prezenți la votul final	Claudette Abela Baldacchino, Georges Bach, Martin Kastler, Evelyn Regner
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Sylvie Guillaume, Pavel Poc, Gabriele Stauner