RAPORT referitor la raportul de punere în aplicare pentru 2013: dezvoltarea și utilizarea tehnologiei de captare și stocare a carbonului în Europa

4.12.2013 - (2013/2079(INI))

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
Raportor: Chris Davies
Raportoare pentru aviz (*):
Vicky Ford, Comisia pentru industrie, cercetare și energie
(*)   Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la raportul de punere în aplicare pentru 2013: dezvoltarea și utilizarea tehnologiei de captare și stocare a carbonului în Europa

(2013/2079(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum și a Directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului (Directiva CSC)[1],

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 martie 2013 privind viitorul captării și stocării carbonului în Europa (COM(2013)0180),

–  având în vedere Cartea Verde a Comisiei din 27 martie 2013, intitulată „Un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei ” (COM(2013)0169),

–  având în vedere pachetul pentru climă și energie al UE din decembrie 2008,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2012 referitoare la o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050[2],

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0430/2013),

A.  întrucât captarea și stocarea carbonului (CSC) este o tehnologie promițătoare, care ar putea fi singurul mijloc de a reduce în mod semnificativ emisiile de CO₂ ce provin din surse industriale și are potențialul de a reduce în mod semnificativ emisiile de CO₂ din centralele electrice care funcționează cu combustibili fosili, dar care necesită realizarea unor investiții și a unei demonstrații la scară industrială în vederea promovării inovației, a reducerii costurilor și a promovării siguranței sale pentru mediu;

B.  întrucât Agenția Internațională a Energiei prevede că, în continuare, combustibilii fosili vor asigura 75% din mixul energetic mondial până în 2030, sugerează că CSC este necesară pentru a furniza aproape 20% din reducerile de CO₂ necesare până în 2050, și afirmă că dacă nu se recurge la CSC, va fi necesară o investiție suplimentară de 40% în electricitate pentru a împiedica o creștere a temperaturii cu mai mult de 2°C;

C.  întrucât CSC este singura tehnologie capabilă să furnizeze reduceri semnificative ale emisiilor de CO₂ care provin din sectoarele industriale majore, inclusiv sectorul siderurgic, al cimentului, precum și de la rafinăriile petroliere și instalațiile chimice, și, în combinație cu utilizarea biomasei în scopul producției de energie electrică, are potențialul de a promova o reducere netă a emisiilor de CO₂;

D.  Întrucât, pe baza nivelurilor actuale și proiecțiile viitoare referitoare la recurgerea la combustibili fosili, CSC pare a fi esențială pentru atingerea obiectivului de a menține creșterea temperaturii globale sub 2 °C;

E.  întrucât dezvoltarea CSC ar trebui considerată ca o strategie complementară cu dezvoltarea energiei din surse regenerabile, în trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

F.  întrucât, în 2007, șefii de guvern ai UE au stabilit drept obiectiv punerea în funcțiune a până la 12 instalații de demonstrare în domeniul CSC până în 2015, dar, deoarece viabilitatea financiară a acestora depinde de existența unui preț ridicat al carbonului, acest obiectiv ambițios nu poate fi realizat în prezent;

G.  întrucât dezvoltarea acestei tehnologii nu ar trebui să servească drept stimulent pentru a crește ponderea centralelor electrice care utilizează combustibili fosili;

H.  întrucât UE își pierde avansul tehnologic în domeniul CSC și, având în vedere că nu a mai rămas decât un singur proiect finanțabil prin Programul NER300 și că proiectele Programului Energetic European pentru Redresare au fost încheiate sau suspendate, UE nu mai are nicio politică propriu-zisă de promovare a proiectelor emblematice în domeniul CSC;

I.  întrucât publicul larg ar trebui să beneficieze întotdeauna de informații complete și clare privind avantajele și eventualele amenințări ale CSC, înainte de dezvoltarea unor proiecte la scară comercială,

Obiective mai ambițioase

1.  recunoaște că realizarea CSC are potențialul de a permite UE să își îndeplinească obiectivele privind reducerea nivelului de carbon până în 2050, la cel mai mic cost și că este necesară în special pentru decarbonizarea industriilor cu emisii ridicate de CO₂; consideră că aceasta ar putea, de asemenea, să contribuie la diversitatea și siguranța furnizării de energie, menținând și creând, în același timp, oportunități de ocupare a forței de muncă; afirmă că este necesar să se elaboreze în mod urgent o serie de proiecte emblematice, care să acopere lanțul complet de CSC astfel încât să se identifice soluțiile optime și cele mai avantajoase din punct de vedere economic și invită Comisia să stabilească obiective pentru atingerea acestui scop; consideră că, având în vedere investițiile substanțiale necesare, este nevoie de instrumente, pe lângă schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), pentru a promova cercetarea și aplicarea tehnică și în condiții de siguranță a CSC;

2.  consideră că, deși CSC ar putea oferi o parte din soluția pentru atingerea obiectivelor privind limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, ar fi și mai bine dacă statele membre ar putea atinge aceste obiective fără utilizarea CSC;

3.  invită Comisia să încurajeze realizarea CSC nu numai în legătură cu producerea de energie pe bază de carbon și gaze, ci și într-o serie de sectoare industriale, precum sectorul instalațiilor chimice, al metalurgiei, al fierului și al siderurgiei, al cimentului și al rafinăriilor; insistă asupra faptului că, în cadrul pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei, Comisia ar trebui să abordeze problema realizării CSC și să prezinte propuneri pentru promovarea aplicării timpurii a proiectelor emblematice CSC;

4.  invită Comisia și statele membre să adopte măsuri de anvergură pentru a stimula cooperarea internațională și pentru a promova utilizarea tehnologiilor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice, pentru a orienta economiile în expansiune către alternative de dezvoltare cu emisii de carbon mai scăzute, care să includă, de exemplu, CSC;

5.  consideră că planul de acțiune în domeniul siderurgiei ar trebui să facă referire în mod expres la necesitatea de a elabora proiecte emblematice în domeniul CSC în acest sector;

Rolul de frunte al statelor membre

6.  recunoaște că realizarea CSC nu poate avea loc fără sprijinul statelor membre și al investitorilor privați, precum și că statele membre au dreptul absolut și suveran de a încuraja sau de a împiedica aplicarea sa; ia act de faptul că, deși anumite state membre au indicat că nu se așteaptă ca CSC să joace un rol în strategiile lor de reducere a emisiilor, acest fapt nu ar trebui să descurajeze inițiativele acelor state care consideră că tehnologia poate juca un rol eficace în trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon;

7.  reamintește Comisiei că Parlamentul a solicitat propunerea unei legislații care să oblige toate statele membre să elaboreze o strategie privind reducerea nivelului de carbon până în 2050; propune ca aceste foi de parcurs naționale să fie actualizate din cinci în cinci ani; dorește ca acestea să indice dacă și în ce mod CSC urmează să fie realizată de statele membre în cauză;

8.  solicită Comisiei să propună ca statelor membre să li se impună să pregătească și să publice foi de parcurs naționale privind emisiile reduse de carbon înainte de Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice din 2015;

9.  subliniază că, în absența unui preț ridicat al carbonului, statele membre care doresc să promoveze realizarea CSC au de jucat un rol‑cheie în asigurarea unui flux de venituri transparent și a unui sprijin financiar necesar pentru elaborarea și aplicarea proiectelor emblematice, permițând în același timp operatorilor care se confruntă cu costuri ridicate, în calitate de primii veniți, să realizeze un beneficiu în urma investiției lor; ia act de faptul că ar putea fi solicitate, de asemenea, acorduri adecvate de reglementare, dacă CSC va fi realizată pe bază comercială; recunoaște necesitatea îndeplinirii standardelor de siguranță a mediului;

Normele și finanțarea UE

10.  îndeamnă Comisia să ia în considerare crearea unui fond de investiții al UE pentru inovarea industrială, pentru a sprijini dezvoltarea unor tehnologii inovatoare favorabile climei, inclusiv proiectele emblematice de CSC, alte tehnologii inovatoare de reducere a nivelului de carbon, precum și măsurile de reducere a emisiilor de CO₂ provenite din sectoare industriale mari consumatoare de energie și procesele acestora; propune ca acesta să fie finanțat din vânzarea creditelor din EU ETS; subliniază faptul că acesta nu ar trebui să determine o nouă sarcină asupra bugetului UE; recunoaște că ar trebui să se țină cont, la stabilirea parametrilor pentru utilizarea unui astfel de fond, de experiența câștigată în urma limitărilor și inflexibilității mecanismului de finanțare NER300;

11.  consideră că orice politică și strategie privind CSC ar trebui să se stabilească numai pe baza unor dovezi solide privind impactul pozitiv al acestei tehnologii asupra mediului, asupra stabilității industriei UE, a locurilor de muncă din UE, precum și a unor prețuri ale energiei accesibile atât pentru populație, cât și pentru industrie;

12.  consideră că sprijinirea CSC pe termen lung ar trebui să fie asigurată, în principal, de un semnal adecvat privind prețul CO₂, dar sugerează că orice sprijin financiar intermediar solicitat de statele membre sau de UE ar trebui să fie asigurat din producerea și importul de combustibili fosili, responsabile în principal pentru emisiile de CO₂; propune ca Comisia să faciliteze dezbaterea privind eventualele opțiuni, prin desfășurarea unei analize a sistemelor care necesită cumpărarea de certificare CSC care să ateste emisiile de CO₂ evitate, prin stocare sau tratare, în proporție cu emisiile de CO₂ incluse în combustibilii fosili introduși pe piață;

13.  solicită Comisiei să pregătească orientări pentru statele membre în ceea ce privește diferitele mecanisme financiare și alte mecanisme pe care acestea ar putea să le utilizeze pentru a sprijini și promova dezvoltarea CSC și pentru a avea acces la fonduri de sprijin din bugetul UE;

14.  ia act de decizia Băncii Europene de Investiții de a interzice împrumuturi pentru construcția de centrale electrice pe cărbune care emit mai mult de 550g CO₂/kWh; subliniază că, în absența unui sprijin financiar pentru realizarea CSC, introducerea unor norme stricte în materie de emisii va fi esențială;

15.  sugerează Comisiei să examineze modul în care ar putea fi folosit Fondul UE de cercetare pentru cărbune și oțel pentru a sprijini activitățile demonstrative înainte de comercializare pentru CSC în aceste sectoare industriale;

16.  apreciază sprijinul acordat de guvernul norvegian proiectelor în domeniul CSC din UE și își exprimă dorința ca în cadrul negocierii următoarei perioade de programare să se formuleze o cerere de sprijin financiar pentru proiectele emblematice din domeniul CSC;

17.  solicită Comisiei să evalueze beneficiile adoptării și dezvoltării proiectului-pilot Ciuden în domeniul CSC din Spania, care a primit un sprijin financiar de aproximativ 100 de milioane EUR, ca instalație de testare pentru tehnologiile de captare și stocarea internă a emisiilor de CO₂;

Transporturi și situri de depozitare

18.  recunoaște că pot fi realizate economii semnificative prin stabilirea centrelor de CSC ale instalațiilor industriale care folosesc conducte comune sau alte sisteme de transport de CO₂; consideră că, în general, nu li se poate solicita operatorilor instalațiilor să țină seama de viitoarele cerințe ale altor instalații și că, prin urmare, investițiile majore, cum ar fi conductele principale menite să transporte în cele din urmă CO₂ din diverse surse, ar putea fi realizate prin parteneriate public-privat; subliniază că statele membre care urmăresc aplicarea CSC ar putea juca un rol direct în ceea ce privește asigurarea transportului în cadrul CSC și stabilirea disponibilității infrastructurii de stocare;

19.  solicită o cooperare mai strânsă cu Statele Unite și cu Canada sub forma unui schimb de cunoștințe de specialitate și de bune practici, având în vedere activitățile CSC întreprinse în contextul dialogului privind energia curată dintre SUA și Canada;

20.  insistă asupra faptului că noile tehnologii cu emisii reduse de carbon ar trebui să fie considerate complementare și nu în concurență unele cu altele; subliniază faptul că atât energiile regenerabile, cât și CSC au roluri de jucat în viitorul mix energetic al UE și că CSC nu ar trebui să fie în detrimentul atingerii obiectivului obligatoriu al UE de dezvoltare a energiei provenite din surse regenerabile; solicită luarea unor măsuri pentru promovarea ambelor tehnologii, care să fie propuse în cadrul pentru 2030 privind politicile în domeniul climei și energiei;

21.  ia act de faptul că geologia Europei ar putea furniza numeroase situri potențiale pentru captarea permanentă a unor mari cantități de CO₂, nu în ultimul rând la mare adâncime în Marea Nordului, departe de așezările umane; sprijină măsurile și finanțarea UE pentru elaborarea unei definiții comune a caracteristicilor unui sit de stocare, identificarea potențialului geologic al amplasamentelor de stocare din Europa, dezvoltarea unor proiecte-pilot și pregătirea siturilor pentru o stocare la scară comercială pe teritoriul statelor membre care sprijină aceste măsuri;

22.  invită Comisia să promoveze realizarea unui atlas european al siturilor de stocare a CO₂;

23.  recunoaște faptul că articolul 6 din Protocolul de la Londra a fost modificat astfel încât nu mai are nevoie să furnizeze un obstacol în calea transportului transfrontalier de CO₂ pentru captare; ia act de faptul că ratificarea acestei modificări ar putea dura totuși mulți ani; solicită Comisiei să clarifice dacă există circumstanțe în care va permite transferul transfrontalier de CO₂ înainte de ratificarea protocolului;

Responsabilitatea stocării

24.  ia act de preocuparea potențialilor investitori în domeniul CSC cu privire la faptul că cerințele privind stocarea geologică a CO₂ în situri aprobate de statele membre, precum și responsabilitatea pe care o au sunt necuantificabile și excesive; reamintește totuși normele privind responsabilitatea pentru stocarea CO₂ prevăzute în Directiva privind stocarea geologică a CSC (Directiva CSC) și obligațiile care țin de competența deținătorilor unei autorizații de stocare;

25.  acceptă pe deplin faptul că trebuie prevenită orice emisie accidentală de CO₂ provenită de la un sit de stocare și integritatea ecologică a proiectului, apărată în conformitate cu articolul 1 din Directiva CSC; invită Comisia să furnizeze orientări privind gradul în care ar trebui prestabilite detaliile acordurilor de conformitate, prin negocieri între potențialii operatori și autoritățile competente ale statului membru în cauză;

26.  subliniază că Directiva CSC acordă statelor membre o mare flexibilitate pentru stabilirea garanției financiare care trebuie furnizată de către operatorii CSC și a perioadei după care responsabilitatea cu privire la un sit de stocare închis este transferată autorității competente; indică faptul că statele membre care doresc să promoveze dezvoltarea CSC vor trebui să fie mai întreprinzătoare și să accepte o parte de responsabilitate mai mare decât sunt dispuse să accepte în prezent;

27.  solicită Comisiei să își revizuiască documentele de orientare cu privire la Directiva CSC cu scopul de a clarifica aceste puncte;

28.  indică faptul că cerința Directivei CSC conform căreia, în cazul unei scurgeri de CO₂, operatorii trebuie să restituie cote nu ține seama de eforturile de remediere costisitoare care trebuie depuse; este îngrijorat de faptul că această obligație poate constitui un obstacol suplimentar în calea dezvoltării CSC; îndeamnă Comisia să propună, la evaluarea Directivei CSC, o revizuire a acesteia;

Pregătirea pentru captare și stocare

29.  insistă asupra faptului că nu mai este acceptabil să se investească în centrale electrice sau instalații industriale susceptibile de a emite cantități importante de CO₂ fără a ține seama de modul în care acestea vor fi reduse în viitor;

30.  subliniază că, în conformitate cu sondajul Eurobarometru, mare parte din populația europeană în continuare nu are cunoștințe despre CSC, dar că cei informați sunt mai înclinați să sprijine această tehnologie; invită Comisia și statele membre să optimizeze comunicarea pentru a sensibiliza mai bine populația în legătură cu CSC și consideră că o mai bună înțelegere a CSC este esențială pentru ca această tehnologie să fie acceptată de populație, iar CSC să aibă, prin urmare, loc;

31.  ia act de faptul că statele membre pot interpreta în diferite feluri dispozițiile Directivei CSC care solicită realizarea unei evaluări a capacității de captare, de transport și de stocare înaintea acordării autorizației de funcționare centralelor electrice;

32.  invită Comisia să sugereze că pregătirea adecvată a punerii în aplicare a CSC sau a altor măsuri de reducere semnificativă a emisiilor de CO₂ poate fi o condiție, în statele membre care au decis să utilizeze tehnologia CSC, pentru construcția tuturor centralelor electrice noi care funcționează pe bază de combustibili fosili și a tuturor instalațiilor industriale cu emisii de carbon importante și peste o anumită mărime, cu excepția celor care iau măsuri de reducere a utilizării energiei în perioade de consum de vârf sau atunci când un stat membru și-a îndeplinit obligația legislativă de publicare a unei foi de parcurs care indică modul în care își va îndeplini obiectivele de reducere a CO₂ până în 2050, fără a recurge la CSC;

33.  solicită Comisiei să analizeze și să prezinte un raport cu privire la nivelul tehnologiei CSC care ar trebui să fie utilizată până la anumite date-cheie, de exemplu până în 2030, pentru ca CSC să aibă o contribuție importantă la obiectivele de reducere a emisiilor pentru anul 2050;

Captarea și utilizarea carbonului

34.  salută diversele inițiative de utilizare a CO₂ astfel încât să se reducă emisiile totale în atmosferă și să se creeze produse alternative, cum ar fi combustibilii durabili pentru transport; solicită, în special, Comisiei să evalueze în mod urgent potențialul de utilizare a CO₂ pentru intensificarea recuperării petrolului și a gazului în cadrul UE;

o

o    o

35.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

• [1]    JO L 140, 5.6.2009, p. 114.
• [2]    JO C 251 E, 31.8.2013, p. 75.

EXPUNERE DE MOTIVE

În urmă cu cinci ani, existau speranțe mari cu privire la rolul de lider mondial pe care Uniunea Europeană urma să îl aibă în domeniul capturii și stocării carbonului (CSC). Consiliul European nu numai că s-a arătat favorabil ideii de punere în funcțiune a cel mult 12 proiecte de demonstrație până în 2015, ci a și aprobat o propunere a Parlamentului European de instituire a unui mecanism de finanțare (NER300), care părea să asigure suficient sprijin public pentru îndeplinirea acestui obiectiv.

Toate aceste intenții au fost bune. Dacă se dorește reducerea semnificativă a emisiilor de CO₂ până în 2050, atunci este esențial să se recurgă la tehnologia CSC. Aceasta este necesară pentru reducerea emisiilor care provin de la marile instalații industriale și, în același timp, poate să facă posibilă continuarea utilizării într-o anumită măsură a combustibililor fosili, reducând considerabil efectul acesteia asupra încălzirii globale.

Din păcate, acest entuziasm inițial nu a prea dat rezultate. Printre candidații inițiali la prima fază a finanțării NER300 s-au numărat 13 proiecte importante din șase țări, dar cele mai multe dintre acestea au fost retrase sau nu au reușit să îndeplinească cerințele foarte stricte și inflexibile care au fost stabilite. În a doua fază, un singur proiect („White Rose”, din Regatul Unit) a rămas în cursă, dar nu este deloc sigur că cerințele statului membru și cele ale Comisiei vor coincide într-o măsură suficientă pentru a permite desfășurarea acestuia. Între timp, cea mai mare parte a sumei de 1 miliard EUR puse la dispoziția proiectelor-pilot de CSC în 2009 prin intermediul Programului European de Redresare Economică a rămas necheltuită și nu va fi realocată.

Tehnologia de captare și de separare a CO₂ este disponibilă încă din anii 1930. Transportul de CO₂ prin conducte este frecvent în întreaga lume. Siguranța stocării CO₂ sub pământ a fost demonstrată, în special la Sleipner, unde Norvegia injectează din 1996 1 milion de tone de CO₂ pe an într-o rocă situată la mare adâncime în Marea Nordului, fără niciun semn de mișcare neașteptată.

Având în vedere că studii peste studii indică faptul că utilizarea CSC ar fi mai ieftină pe tonă de CO₂ evitat decât energia solară și energia eoliană offshore, de ce nu este această tehnologie întâmpinată cu mai mult entuziasm?

Principalul motiv este, de departe, faptul că nici Uniunea Europeană, nici statele sale membre nu au creat un model antreprenorial care să promoveze investițiile private. În vreme ce investitorii în energie regenerabilă au primit subvenții directe, în bani, grație utilizatorilor electricității, promovarea CSC a depins aproape exclusiv de existența unui preț al cotelor de carbon atât de ridicat, încât investitorii să prefere, ca alternativă la cumpărarea lor, să asigure evitarea emisiilor de CO₂. Valoarea mecanismului de finanțare NER300 a depins și ea, în mod direct, de prețul carbonului, scăderea dramatică a acestuia aducând, prin urmare, o dublă lovitură realizării CSC.

Un preț al carbonului de 60-70 EUR per tonă ar reduce cu siguranță nevoia de noi subvenții și ar stimula investițiile în CSC, dar e puțin probabil să se ajungă la acest nivel de preț timp de mulți ani de aici încolo. Este nevoie de o abordare alternativă. Raportorul indică în cadrul acestui raport tipul de abordare necesară și măsurile care trebuie luate.

El subliniază faptul că sprijinul statelor membre este fundamental pentru dezvoltarea CSC. Pe de o parte, niciun stat membru nu trebuie să adopte această tehnologie împotriva voinței sale, însă, pe de altă parte, raportorul se îndoiește de faptul că toate guvernele UE știu în ce fel își vor îndeplini obiectivele de reducere a CO₂ până în 2050 sau sunt conștiente de rolul pe care CSC îl poate juca în acest sens. În parte din acest motiv, raportorul subliniază faptul că legislația UE ar trebui să oblige fiecare stat membru să publice o strategie orientativă, în care să explice modul în care intenționează să îndeplinească obiectivele pentru 2050.

Nu totul poate fi lăsat în seama sectorului privat. Statele membre care apreciază potențialul CSC ar trebui să fie pregătite să joace un rol activ în realizarea sa. Acestea vor trebui să pună la dispoziție mecanisme de finanțare, precum tarifele fixe, la un nivel comparabil cu cel asigurat pentru sprijinirea energiei regenerabile. S-ar putea să fie nevoie să sprijine construcția unor rețele de conducte și să ajute la identificarea și pregătirea siturilor de stocare. Ar putea, de asemenea, să își asume rolul de a convinge o opinie publică sceptică că stocarea CO₂ este mai puțin riscantă decât multe alte activități industriale. Vor trebui să accepte să își asume o parte a responsabilității financiare în cazul în care apar probleme la un sit de stocare a cărui funcționare au aprobat-o.

Deși statele membre ar trebui să joace un rol principal, a fost întotdeauna acceptat faptul că UE ar trebui să joace și ea un rol în ceea ce privește stimularea dezvoltării CSC și garantarea utilizării cunoștințelor dobândite în beneficiul tuturor. În momentul de față, UE nu mai dispune de nicio politică propriu-zisă în acest scop.

Raportorul propune stabilirea unui obiectiv al UE care să contribuie la concentrarea eforturilor și să încurajeze utilizarea unei părți din fondurile limitate existente pentru îndeplinirea acestui obiectiv. El susține că este pur și simplu necesar să fie sprijinite o serie de proiecte emblematice în domeniul CSC pentru a promova inovarea, a reduce costurile și a conduce la acceptarea acestei tehnologii ca o opțiune viabilă. Raportorul propune un obiectiv modest, și anume existența până în 2020 a unui număr suficient de proiecte funcționale sau în curs de realizare pentru a face posibilă stocarea a 10 milioane de tone de CO₂. Această cantitate reprezintă o cincime din obiectivul total pentru 2020 stabilit de Agenția Internațională a Energiei.

Pe termen scurt, va fi nevoie de o sursă de finanțare suplimentară. Raportorul propune crearea unui fond de inovare industrială prin vânzarea cotelor de carbon. Resursele astfel obținute ar putea fi folosite nu numai pentru sprijinirea CSC, ci și pentru dezvoltarea unor proiecte în domeniul energiei regenerabile și pentru găsirea unor modalități de reducere a emisiilor de CO₂ care provin de la industriile mari consumatoare de energie.

Comisia Europeană se așteaptă ca CSC să fie viabilă în mod autonom până în 2035, însă raportorul consideră că, în faza de precomercializare de după 2020, sursa de sprijin financiar ar trebui să fie reprezentată de combustibilii fosili de la care provin emisiile de CO₂. Acesta recomandă crearea unui sistem de certificate CSC, pe modelul obligației privind energiile regenerabile din Regatul Unit („Renewables Obligation”) sau al sistemului de certificate suedez/norvegian. Raportorul propune ca obligația de a deține un anumit număr de certificate CSC să se aplice în mod special producătorilor și importatorilor de combustibili fosili.

În cazul în care nu se acordă sprijin financiar CSC, alternativa o reprezintă o abordare normativă. Raportorul preferă evitarea introducerii unor norme stricte de performanță în materie de emisii, dar acceptă faptul că acestea s-ar putea dovedi necesare la un moment dat.

Parlamentul European a câștigat încredere în 2008, când a propus un mecanism financiar pentru promovarea CSC, care a obținut sprijinul Consiliului și al Comisiei. Raportorul speră că deputații în Parlamentul European pot lua o nouă inițiativă în acest sens și că, prin acest raport, Parlamentul va propune mijloacele necesare punerii în aplicare a unei tehnologii care are de jucat un rol major în combaterea amenințării reprezentate de încălzirea globală.

AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (6.11.2013)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la raportul de punere în aplicare pentru 2013: dezvoltarea și utilizarea tehnologiei de captare și stocare a carbonului în Europa

(2013/2079(INI))

Raportoare(*): Vicky Ford

(*)  Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru industrie, cercetare și energie recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție care urmează a fi adoptată:

A.  întrucât captarea și stocarea carbonului (CSC) este singura tehnologie la scară largă demonstrabilă care există în prezent pentru extragerea dioxidului de carbon din arderea combustibililor fosili în vederea producerii de energie electrică cu emisii reduse de carbon;

B.  întrucât, în sectorul producției de energie electrică, există alternative la combustibilii fosili, pe când în câteva sectoare industriale – precum industria chimică, siderurgică, a rafinăriei și a cimentului – reducerea drastică a emisiilor poate fi realizată numai prin CSC; întrucât, prin urmare, dezvoltarea CSC la nivel industrial este o prioritate;

C.  întrucât viitorul cărbunelui în Europa ar trebui să se bazeze pe o strategie stabilă de dezvoltare, dat fiind faptul că acesta este în continuare esențial pentru economia UE; întrucât provocarea pentru mixul energetic post-2030 al UE este de a oferi oportunități pentru o creștere economică constantă, menținând, totodată, securitatea energetică a statelor membre și dezvoltarea rapidă a noilor tehnologii energetice, inclusiv a tehnologiilor legate de utilizarea cărbunelui;

D.  întrucât politicile adoptate in domeniul combaterii schimbărilor climatice nu au avut efectul scontat și, în multe cazuri, au condus la relocalizarea industriei în cadrul UE și la creșterea prețurilor la energia electrică, contribuind astfel la diminuarea competitivității economiei europene și la sărăcirea cetățenilor europeni;

E.  întrucât combaterea schimbărilor climatice poate avea succes numai dacă se pun în aplicare măsuri specifice la nivel mondial,

1.  consideră că CSC poate permite statelor membre să își exploateze resursele interne de energie pe bază de carbon în funcție de cerere, contribuind astfel la diversitate, la securitatea aprovizionării cu energie, precum și la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, menținând, în același timp, locurile de muncă din industrie și creând noi locuri de muncă pentru specialiști în UE; subliniază că, între timp, orice creștere a consumului de combustibili fosili din sectorul energetic trebuie să fie însoțită de utilizarea CSC, care să includă stimulente pentru realizarea de investiții;

2.  invită Comisia și statele membre să adopte măsuri de anvergură pentru a stimula cooperarea internațională și pentru a promova utilizarea tehnologiilor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice, pentru a orienta economiile în expansiune către alternative de dezvoltare cu emisii de carbon mai scăzute, care să includă, de exemplu, CSC;

3.  amintește că, în deceniile următoare, combustibilii fosili vor reprezenta în continuare cea mai mare parte a mixului energetic [75 % în 2030 potrivit Agenției Internaționale a Energiei (AIE)], ceea ce face din CSC o tehnologie valoroasă care trebuie explorată;

4.  subliniază că perspectivele tehnologice energetice pentru 2012 ale AIE indică faptul că necesitățile de investiții suplimentare în domeniul energiei electrice care se impun pentru o creștere de maximum două grade a temperaturilor mondiale ar crește cu încă 40 % în cazul în care CSC nu ar fi disponibilă;

5.  remarcă faptul că a nu include CSC într-o strategie pe termen lung ar duce la afectarea gravă a demersurilor naționale, ale Uniunii și mondiale vizând abordarea schimbărilor climatice;

6.  consideră că orice politică și strategie privind CSC ar trebui să se stabilească numai pe baza unor dovezi solide privind impactul pozitiv al acestei tehnologii asupra mediului, asupra stabilității industriei UE, a locurilor de muncă din UE, precum și a unor prețuri ale energiei accesibile atât pentru populație, cât și pentru industrie;

7.  consideră că noile tehnologii cu emisii reduse de carbon nu ar trebui considerate a fi în concurență, ci mai degrabă drept completându-se reciproc cu scopul de a îndeplini obiectivele pe termen lung ale Europei privind decarbonizarea; subliniază că atât energia din surse regenerabile, cât și CSC au un rol important de jucat în viitorul mix energetic al UE; solicită, prin urmare, ca atât energia din surse regenerabile, cât și CSC să beneficieze de mecanisme adaptate pentru a asigura securitatea investițiilor în cadrul următorului pachet pentru 2030 privind politicile UE în domeniul schimbărilor climatice și al energiei, în conformitate cu articolul 194 alineatul (2) din TFUE, pentru a crea condiții de concurență echitabile și a asigura o concurență loială între diferite tehnologii energetice cu emisii reduse de carbon;

8.  este de părere că susținerea proiectelor inițiale, învățarea unor lecții și schimbul de cunoștințe reprezintă o condiție prealabilă pentru dezvoltarea detaliilor măsurilor pe termen lung de susținere a CSC/captarea și utilizarea carbonului (CUC) și pot duce la reducerea costurilor de utilizare a CSC/CUC; solicită, prin urmare, să se continue colaborarea internațională dintre sectorul industrial, incluzând IMM-urile inovatoare, și instituții, pentru a asigura folosirea celor mai bune practici; amintește, totodată, provocările din diferitele etape ale cercetării și dezvoltării (C&D) și în ceea ce privește introducerea noilor tehnologii pe piață și consideră, în acest sens, că ar trebui consolidate instrumentele de susținere a proiectelor la nivelul UE, astfel încât acestea să poată stimula cu adevărat implicarea mediului de afaceri, în colaborare cu centrele de cercetare;

9.  solicită o cooperare mai strânsă cu Statele Unite și cu Canada sub forma unui schimb de cunoștințe de specialitate și de bune practici, având în vedere activitățile CSC întreprinse în contextul dialogului privind energia curată dintre SUA și Canada;

10.  invită Comisia și statele membre să abordeze principalele obstacole de reglementare, financiare și sociale din calea utilizării CSC, precum acordarea de autorizații și de fonduri, crearea unei baze de competențe în materie de CSC și dezvoltarea și testarea tehnologiilor de captare, transport și stocare eficiente;

11.  consideră că stimulentele și măsurile de politică ar trebui să vizeze atât proiectele demonstrative, cât și proiectele operaționale ulterioare pe termen lung legate de CSC și trebuie să asigure o siguranță sporită pentru investițiile sectorului privat; consideră, de asemenea, că stimulentele și măsurile ar trebui distribuite în mod eficient atât între sectorul de producție a energiei electrice și CSC, cât și între procesele de producție industrială;

12.  consideră că, pentru ca CSC să devină viabilă din punct de vedere economic și durabilă în ceea ce privește mediul, proiectele demonstrative de captare și stocare a carbonului ar trebui să vizeze dezvoltarea unor strategii pentru captarea și utilizarea carbonului (CUC) în funcție de locație cu scopul de a realiza un ciclu autonom al CO₂ și invită Comisia și statele membre să promoveze activitățile de cercetare și dezvoltare tehnică în domeniul tehnologic aferent;

13.  consideră că metodele tradiționale de susținere a proiectelor demonstrative care utilizează instrumentul de finanțare a NER300 nu au reprezentat o afacere atractivă pentru investițiile pe termen lung ale sectorului privat în CSC și că cheltuielile de capital și, mai presus de toate, costurile operaționale necesare pentru acest tip de tehnologie sunt încă prea ridicate;

14.   invită Comisia și statele membre, fără a afecta dezbaterea privind reforma structurală pe termen lung a ETS, să prezinte alte măsuri de politică dedicate și un model financiar mai flexibil având ca rezultat realizarea, până în 2020, a primelor proiecte operaționale în materie de CSC în UE;

15.  consideră că ajutorul acordat la nivelul UE ar trebui, între altele, să se acorde în continuare prin Inițiativa industrială europeană privind CSC și prin programul Orizont 2010;

16.  subliniază că, în conformitate cu sondajul Eurobarometru, mare parte din populația europeană în continuare nu are cunoștințe despre CSC, dar că cei informați sunt mai înclinați să sprijine această tehnologie; invită Comisia și statele membre să optimizeze comunicarea pentru a sensibiliza mai bine populația în legătură cu CSC și consideră că o mai bună înțelegere a CSC este esențială pentru ca această tehnologie să fie acceptată de populație, iar CSC să aibă, prin urmare, loc;

17.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că articolul 6 din Protocolul de la Londra va împiedica transportul transfrontalier de deșeuri provenite din CSC și va limita, prin urmare, potențialul acestui proces în statele membre în care nu există depozite identificabile; invită, prin urmare, părțile contractante să găsească o soluție, precum ratificarea modificării din 2009 a articolului 6, pentru a se asigura că acesta nu devine un obstacol în calea realizării CSC;

18.  solicită Comisiei să analizeze și să prezinte un raport la nivelul tehnologiei CSC care ar trebui să fie utilizată până la anumite date-cheie, de exemplu până în 2030, pentru ca CSC să aibă o contribuție importantă la obiectivele de reducere a emisiilor pentru anul 2050;

19.  consideră că, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile, ar trebui să sprijinim nu doar captarea și stocarea carbonului, ci și cercetarea și inovarea în ceea ce privește utilizarea CO₂;

20.  invită statele membre să se asigure că înțeleg mai bine potențialul CSC pentru aplicațiile industriale, utilizând estimări cu privire la emisii, tehnologii și costuri, astfel încât să se acorde atenție tehnologiei CSC de la nivel industrial în ceea ce privește luarea deciziilor politice pe termen scurt și mediu;

21.  recunoaște că planificarea este în continuare de competența statelor membre și invită Comisia, precum și statele membre și guvernele locale, să cartografieze pe o scară mai largă și în mod mai consecvent oportunitățile în materie de CSC din zonele industriale cu emisii ridicate, ceea ce va ajuta în mod semnificativ la luarea deciziilor privind infrastructura și stocarea; consideră că aceste zone ar putea deveni centre și ar putea beneficia de pe urma oportunităților oferite de infrastructura partajată.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	5.11.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	39 5 1
Membri titulari prezenți la votul final	Josefa Andrés Barea, Jean-Pierre Audy, Ivo Belet, Bendt Bendtsen, Jan Březina, Maria Da Graça Carvalho, Giles Chichester, Pilar del Castillo Vera, Christian Ehler, Vicky Ford, Adam Gierek, Norbert Glante, Fiona Hall, Jacky Hénin, Edit Herczog, Kent Johansson, Romana Jordan, Krišjānis Kariņš, Lena Kolarska-Bobińska, Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz, Jaroslav Paška, Aldo Patriciello, Vittorio Prodi, Miloslav Ransdorf, Jens Rohde, Paul Rübig, Amalia Sartori, Salvador Sedó i Alabart, Francisco Sosa Wagner, Konrad Szymański, Britta Thomsen, Evžen Tošenovský, Catherine Trautmann, Claude Turmes, Vladimir Urutchev
Membri supleanți prezenți la votul final	Jerzy Buzek, Ioan Enciu, Andrzej Grzyb, Roger Helmer, Seán Kelly, Bernd Lange, Zofija Mazej Kukovič, Franck Proust, Algirdas Saudargas
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Nikos Chrysogelos

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	27.11.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	51 12 1
Membri titulari prezenți la votul final	Elena Oana Antonescu, Pilar Ayuso, Paolo Bartolozzi, Sandrine Bélier, Sergio Berlato, Lajos Bokros, Franco Bonanini, Biljana Borzan, Yves Cochet, Spyros Danellis, Chris Davies, Bas Eickhout, Edite Estrela, Jill Evans, Karl-Heinz Florenz, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Matthias Groote, Françoise Grossetête, Satu Hassi, Jolanta Emilia Hibner, Dan Jørgensen, Karin Kadenbach, Martin Kastler, Holger Krahmer, Corinne Lepage, Kartika Tamara Liotard, Linda McAvan, Miroslav Ouzký, Gilles Pargneaux, Andrés Perelló Rodríguez, Pavel Poc, Frédérique Ries, Anna Rosbach, Oreste Rossi, Dagmar Roth-Behrendt, Kārlis Šadurskis, Carl Schlyter, Richard Seeber, Theodoros Skylakakis, Bogusław Sonik, Dubravka Šuica, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Salvatore Tatarella, Thomas Ulmer, Glenis Willmott, Sabine Wils, Marina Yannakoudakis
Membri supleanți prezenți la votul final	Erik Bánki, Gaston Franco, Julie Girling, Eduard-Raul Hellvig, Georgios Koumoutsakos, Marusya Lyubcheva, Judith A. Merkies, Miroslav Mikolášik, James Nicholson, Alojz Peterle, Vittorio Prodi, Marita Ulvskog, Vladimir Urutchev, Anna Záborská, Andrea Zanoni
Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final	Esther de Lange