RAPORT referitor la criza alimentară, fraudele din lanțul alimentar și controlul acestora

4.12.2013 - (2013/2091(INI))

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
Raportoare: Esther de Lange

Amendamente

Procedură : 2013/2091(INI)

Stadiile documentului în şedinţă

Stadii ale documentului :

A7-0434/2013

Texte depuse :

A7-0434/2013

Dezbateri :

PV 13/01/2014 - 22
CRE 13/01/2014 - 22

Voturi :

PV 14/01/2014 - 5.11
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2014)0011

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
EXPUNERE DE MOTIVE
AVIZ al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor
AVIZ al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la criza alimentară, fraudele din lanțul alimentar și controlul acestora

(2013/2091(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere planul de acțiune în cinci puncte[1] prezentat de Comisie în martie 2013 ca urmare a descoperirii unei vaste rețele de fraudă care comercializează carnea de cal ca fiind carne de vită,

– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor,

– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare,

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei,

– având în vedere propunerea de regulament privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor, materialul de reproducere a plantelor [și] produsele de protecție a plantelor (COM(2013)0265),

– având în vedere raportul din 11 octombrie 2012 al Curții de Conturi Europene privind gestionarea conflictelor de interese în cadrul a patru agenții ale Uniunii Europene,

– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0434/2013),

A. întrucât, conform Regulamentului nr. 178/2002, principiile generale ale legislației UE din domeniul alimentelor interzic comercializarea alimentelor care nu prezintă siguranță, precum și practicile frauduloase, contrafacerea alimentelor și alte practici care pot induce consumatorii în eroare;

B. întrucât Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare și Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare stabilesc dispoziții detaliate legate de interzicerea reclamelor și a practicilor de etichetare înșelătoare;

C. întrucât cadrul de reglementare al UE pentru siguranța alimentară și lanțul alimentar a oferit un grad ridicat de siguranță alimentară consumatorilor din Uniunea Europeană până în prezent; întrucât legislația actuală este, cu toate acestea, încă fragilă și nu întotdeauna fiabilă, fiind necesare, prin urmare, îmbunătățiri ale situației pe teren;

D. întrucât, în același timp, recentele cazuri de fraudă din domeniul alimentar au afectat încrederea consumatorilor în lanțul alimentar, având un impact negativ asupra sectorului agroalimentar, deoarece astfel de scandaluri afectează negativ imaginea globală a acestui sector-cheie al economiei UE; întrucât este crucial să se restabilească încrederea consumatorilor de produse agroalimentare europene, atât în interiorul UE, cât și în afara granițelor sale; întrucât trebuie subliniat, cu toate acestea, că marea majoritate a produselor agroalimentare europene sunt de o calitate excelentă și merită, prin urmare, recunoașterea internațională;

E. întrucât transparența este o componentă-cheie a abordării adoptate de Comisie și de statele membre față de controalele privind siguranța alimentară;

F. întrucât sectorul agroalimentar este unul dintre cele mai mari sectoare economice din UE, asigurând 48 de milioane de locuri de muncă și generând venituri de 715 miliarde EUR anual;

G. întrucât cazurile individuale de fraudă din sectorul alimentar au un impact negativ asupra imaginii întregului sector în cauză;

H. întrucât legislația alimentară a UE este foarte detaliată în domeniul siguranței alimentare și include controale și verificări în cazul reziduurilor și al altor tipuri de contaminare a alimentelor și a hranei pentru animale, dar întrucât nu există niciun cadru care să vizeze în mod special fraudele din sectorul alimentar, cu excepția prevederii cu caracter general conform căreia consumatorii nu pot fi induși în eroare;

I. întrucât sunt depistate probleme și la punerea în aplicare a legislației actuale și sunt necesare controale oficiale mai eficace ale produselor alimentare de origine animală în fiecare etapă a lanțului alimentar;

J. întrucât nu există statistici referitoare la numărul cazurilor de fraudă din sectorul alimentar din UE și întrucât Comisia a identificat doar de curând fraudele din sectorul alimentar ca un nou domeniu de acțiune;

K. întrucât cazurile recente de fraudă includ, de exemplu, comercializarea cărnii de cal drept carne de vită și comercializarea cărnii de cal tratate cu fenilbutazonă drept carne de cal comestibilă, comercializarea făinii obișnuite drept făină ecologică, a ouălor de la găini crescute în baterii drept ouă ecologice, a sării pentru drumuri drept sare alimentară, utilizarea alcoolului care conține metanol în băuturile spirtoase, utilizarea grăsimilor contaminate cu dioxină la producerea hranei pentru animale și etichetarea greșită a speciilor de pește și a fructelor de mare;

L. întrucât se poate considera că frauda are loc atunci când un producător introduce pe două piețe diferite un produs aparent identic, dar fabricat utilizând ingrediente cu calități diferite;

M. întrucât fraudele din sectorul alimentar au loc în general atunci când potențialul și tentația de a comite o astfel de fraudă sunt ridicate, iar riscul de a fi prins și sancțiunile sunt reduse;

N. întrucât lanțul de aprovizionare cu alimente este adeseori lung și complex și implică mulți operatori economici din sectorul alimentar și alte părți; întrucât consumatorii au tot mai puține informații cu privire la modul în care sunt fabricate alimentele pe care le consumă, iar operatorii economici individuali din sectorul alimentar nu au întotdeauna, și nu sunt obligați să aibă, o viziune de ansamblu asupra întregului lanț de producție;

O. întrucât frauda la scară largă cu carne de cal de pe întreg teritoriul Europei este un simptom al unui sistem de aprovizionare globalizat necontrolabil, al unui productivism agroalimentar la prețuri reduse și al unui sistem de etichetare incomplet;

P. întrucât comercianții și intermediarii din lanțul alimentar nu sunt întotdeauna înregistrați și autorizați ca operatori economici în sectorul alimentar; întrucât nici Comisia, nici statele membre nu știu de multe ori cu siguranță câți comercianți neînregistrați își desfășoară activitatea în acest sector;

Q. întrucât, în urma unor cazuri grave de fraudă din sectorul alimentar, autoritățile naționale competente închid, uneori, întreprinderile din acest sector care au fost condamnate pentru fraudă; întrucât aceste întreprinderi sunt imediat înregistrate din nou în altă parte și își continuă activitatea la fel ca înainte; întrucât schimbul de informații dintre statele membre privind întreprinderile frauduloase condamnate ar îmbunătăți monitorizarea acestora pentru a le împiedica să desfășoare alte activități frauduloase;

R. întrucât răspunderea implementării și punerii în aplicare a legislației UE din domeniul alimentar le revine statelor membre și întrucât aplicarea legii și controlul sunt, prin urmare, în mare parte limitate la nivel național și, din această cauză, o imagine de ansamblu la nivel transfrontalier pentru întreg teritoriul UE este limitată, chiar inexistentă;

S. întrucât autoritățile naționale au tendința să își concentreze controalele asupra siguranței alimentare și nu acordă prioritate fraudei din sectorul alimentar, de multe ori fiindcă nu dispun de capacitățile și de resursele necesare;

T. întrucât autoritățile competente din unele state membre au unități de poliție specializate în combaterea fraudelor din sectorul alimentar; întrucât, în unele state membre, controalele sunt parțial delegate unor organisme de control private; întrucât, în alte state membre, controalele se efectuează în totalitate de către autoritățile competente;

U. întrucât Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje este un instrument util pentru schimbul rapid de informații între statele membre și Comisie, ca de exemplu în cazul recent de fraudă cu carne de cal;

V. întrucât Oficiul Alimentar și Veterinar al Comisiei (OAV) este responsabil cu verificarea respectării cerințelor UE în materie de siguranță alimentară și calitate a alimentelor și întrucât auditurile acestuia sunt anunțate în mod normal în avans și pregătite în colaborare cu autoritățile competente; întrucât numărul auditurilor anuale este limitat din cauza capacității limitate a OAV; întrucât OAV a anunțat că, în prezent, nu dispune de resursele și de instruirea necesare pentru a se concentra asupra fraudelor din sectorul alimentar;

W. întrucât avertizările privind creșterea numărului de cai sacrificați în anumite state au fost complet ignorate de către autoritățile competente, în special OAV;

X. întrucât Europol a observat o creștere a numărului cazurilor de fraudă din sectorul alimentar și se așteaptă ca această tendință să continue, alături de implicarea din ce în ce mai accentuată a grupurilor infracționale organizate în fraudele din acest sector;

Y. întrucât sistemul de informații al Europol poate fi folosit de statele membre pentru a face schimb de informații referitoare la anchetele cu caracter transfrontalier; întrucât Europol poate numai să sprijine statele membre, la cererea acestora, cu cunoștințe de specialitate, cu instrumente analitice și cu baze date; întrucât, în cazul fraudei cu carnea de cal, statele membre au avut la început rețineri să colaboreze cu Europol;

Z. întrucât, începând din 2011, Europol a realizat cu succes mai multe operațiuni OPSON privind produsele contrafăcute și care nu corespund standardelor; întrucât, în cadrul acestor operațiuni, Europol cooperează cu Interpolul, cu autoritățile din statele membre, cu țări terțe și cu parteneri privați;

AA. întrucât etichetarea țării sau a locului de origine a cărnii și a produselor din carne nu previne prin ea însăși frauda; întrucât originea unui produs alimentar determină parțial, în unele cazuri, prețul acestuia; întrucât etichetarea originii ar putea chiar să atragă după sine o fraudă și mai mare;

AB. întrucât încheierea acordurilor de liber schimb avute în prezent în vedere de UE ar putea duce la relaxarea legislației europene din domeniul siguranței alimentare;

AC. întrucât trebuie întreprinse eforturi înnoite pentru a plasa fraudele într-un context economic marcat de criza financiară mondială și de dumpingul social, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii Europene;

AD. întrucât tranzacționările și licitațiile inverse sunt practici care stimulează competiția pentru cel mai mic preț, afectând astfel calitatea, siguranța și transparența, și care au un impact asupra marjelor de profit ale întregului sector;

AE. întrucât practicile de distribuție și recurgerea la intermediari pentru distribuție destabilizează piețele de producție prin reducerea marjelor producătorilor;

Fraudele din sectorul alimentar: domeniu de aplicare și definiție

1. regretă că acțiunile de combatere a fraudelor din sectorul alimentar reprezintă un punct relativ nou pe agenda europeană și că, până în prezent, acest aspect nu a fost niciodată o prioritate-cheie pentru legislația și punerea în aplicare a acesteia la nivel național și la nivelul UE;

2. își exprimă preocuparea cu privire la impactul potențial al fraudelor din sectorul alimentar asupra încrederii consumatorilor, siguranței alimentelor, funcționării lanțului alimentar și stabilității prețurilor agricole și subliniază importanța restabilirii rapide a încrederii consumatorilor europeni;

3. invită, prin urmare, Comisia să acorde fraudelor din sectorul alimentar întreaga atenție cuvenită și să ia toate măsurile necesare pentru a face din prevenirea și combaterea fraudelor din sectorul alimentar o parte integrantă a politicii UE;

4. subliniază că este necesar să se cunoască mai multe despre amploarea, incidența și elementele cazurilor de fraudă din sectorul alimentar din UE; invită Comisia și statele membre să colecteze sistematic date cu privire la cazurile de fraudă și să facă schimb de bune practici în vederea identificării și a combaterii fraudelor din sectorul alimentar;

5. constată că în legislația UE nu există în prezent o definiție a fraudei din sectorul alimentar și că statele membre adoptă metodologii diferite pentru a o defini; consideră că o definiție uniformă este esențială pentru dezvoltarea unei abordări europene față de combaterea fraudelor din sectorul alimentar; subliniază că este necesar să se adopte rapid o definiție armonizată la nivelul UE, pe baza discuțiilor cu statele membre, cu părțile interesate pertinente și cu experți, care să includă elemente cum sunt nerespectarea legislației din domeniul alimentelor și/sau inducerea în eroare a consumatorilor (inclusiv omiterea informațiilor referitoare la produs), intenția și potențialul câștig financiar și/sau avantaj competitiv;

6. subliniază faptul că, având în vedere natura pieței unice a Uniunii Europene, fraudele din sectorul alimentar se extind în multe cazuri dincolo de granițele statelor membre și devin o amenințare la adresa sănătății tuturor cetățenilor europeni;

7. constată că recentele cazuri de fraude din sectorul alimentar au scos la iveală diferite tipuri de fraude de acest gen, cum ar fi înlocuirea ingredientelor-cheie cu alternative mai ieftine sau de calitate mai proastă, indicarea incorectă pe etichete a speciilor de animale folosite în produsele din carne sau din fructe de mare, indicarea incorectă pe etichete a greutății, comercializarea alimentelor obișnuite drept alimente ecologice, folosirea neîndreptățită a unor logouri de calitate indicând originea sau bunăstarea animalelor, etichetarea peștelui provenind din acvacultură ca fiind pescuit în mediul sălbatic sau comercializarea unei varietăți inferioare de pește sub denumirea unei categorii superioare sau a unei specii mai scumpe, precum și falsificarea și comercializarea alimentelor după data de expirare a acestora;

8. subliniază că alimentele care fac adesea obiectul unor activități frauduloase includ uleiul de măsline, peștele, produsele ecologice, cerealele, mierea, cafeaua, ceaiul, condimentele, vinurile, anumite sucuri din fructe, laptele și carnea;

9. își exprimă preocuparea cu privire la semnalele care indică faptul că numărul cazurilor este în creștere și că fraudele din sectorul alimentar reprezintă o tendință ascendentă ce reflectă o slăbiciune structurală a lanțului alimentar;

Factori care contribuie la comiterea de fraude în sectorul alimentar

10. constată că fraudele din sectorul alimentar apar în general în cazurile în care câștigurile financiare sunt ridicate, iar riscul de a fi prins este redus; consideră că este inacceptabilă situația din UE, unde este profitabil să comiți fraude în sectorul alimentar, iar șansele de a fi prins sunt relativ reduse;

11. atrage atenția asupra complexității și caracterului transfrontalier al lanțului alimentar, în vreme ce controalele, sancțiunile și aplicarea legii au, în mare măsură, un caracter național, ceea ce sporește, se pare, riscul comiterii de fraude în acest sector; consideră că o trasabilitate mai bună a ingredientelor și a produselor în cadrul întregului lanț alimentar ar contribui la combaterea fraudelor;

12. subliniază necesitatea acordării unei atenții sporite controalelor asupra bunurilor importate din țările terțe și asupra conformității acestora cu standardele UE privind siguranța alimentelor și a hranei pentru animale;

13. atrage, de asemenea, atenția asupra altor factori menționați adesea ca factori care contribuie la fraudele din sectorul alimentar, precum criza economică actuală, măsurile de austeritate care afectează agențiile de control și presiunea din partea sectorului comerțului cu amănuntul și a altora de a produce alimente tot mai ieftin;

Lecții învățate și recomandări

Cadrul instituțional

14. salută decizia Comisiei de a înființa o echipă de combatere a fraudelor din sectorul alimentar și recunoaște eforturile depuse de Europol în lupta împotriva fraudelor din acest sector; încurajează Comisia să ia în considerare crearea unui laborator de referință al UE pentru autenticitatea alimentelor;

15. salută planul Comisiei de a organiza, în 2014, o conferință pe tema fraudei din sectorul alimentar în scopul de a sensibiliza actorii pertinenți;

16. își exprimă convingerea că inspecțiile independente neanunțate sunt esențiale pentru a asigura punerea în aplicare în mod eficace a siguranței alimentare și a standardelor de etichetare; consideră, prin urmare, că inspecțiile neanunțate ar trebui să constituie regula;

17. invită Comisia să extindă aria de acoperire a auditurilor OAV, astfel încât acestea să includă fraudele din sectorul alimentar; consideră că OAV și statele membre ar trebui să recurgă la inspecții neanunțate periodice, independente și obligatorii, pentru a identifica încălcările deliberate și a garanta respectarea celor mai înalte standarde în materie de siguranță alimentară; consideră că este important să existe o abordare transparentă a modului în care controalele și inspecțiile oficiale sunt realizate și să se facă publice rapoartele și rezultatele controalelor și ale inspecțiilor privind operatorii din sectorul alimentar pentru a restabili și a menține încrederea consumatorilor;

18. regretă vizibilitatea și receptarea limitate ale rapoartelor și auditurilor OAV de către Comisie și statele membre; invită Comisia să monitorizeze rapoartele și recomandările OAV într-un mod mai riguros;

19. invită autoritatea bugetară să sporească resursele și capacitatea OAV și ale echipei de combatere a fraudelor din sectorul alimentar înființate de Comisie;

20. își exprimă preocuparea cu privire la reducerea finanțărilor din cadrul Uniunii Europene pentru organismele care realizează aceste sarcini-cheie de monitorizare;

21. invită statele membre și regiunile europene să pună la dispoziția autorităților de control resurse umane, financiare și tehnice suficiente;

22. subliniază faptul că ar trebui să se efectueze controale și inspecții eficiente în așa fel încât să nu se creeze o sarcină administrativă nenecesară pentru IMM-uri;

23. sugerează organizarea unei audieri anuale a OAV în cadrul Comisiei ENVI de care aparține, pentru a discuta despre auditurile finalizate și despre cele viitoare înainte ca OAV să își adopte programul de lucru pentru anul următor;

24. invită statele membre să se asigure că problemele ridicate de OAV sunt abordate în mod corespunzător și că sunt urmate de acțiunile cuvenite;

25. constată că nicio modificare a procesului de evaluare și de prioritizare a programului de lucru al OAV nu ar trebui să modifice procesul juridic pentru adoptarea programelor de lucru ale OAV;

26. mai precis, îndeamnă Comisia și statele membre să acționeze în urma constatărilor auditurilor OAV în ceea ce privește evidențele falsificate privind tratamentul medical al animalelor destinate sacrificării pentru export în UE și să excludă carnea și alte produse de origine animală din țări terțe, pentru care nu se poate garanta că respectă cerințele UE privind siguranța alimentară, de la introducerea pe piața UE;

27. constată că statele membre depun adesea eforturi pentru a urmări cu succes în justiție operatorii frauduloși din sectorul alimentar care își desfășoară activitatea într-un cadru transfrontalier, din cauza unor probleme de jurisdicție; regretă faptul că statele membre nu colaborează în mod sistematic cu Europol în cazurile de fraude din sectorul alimentar de natură transfrontalieră, ci acționează în mod bilateral;

28. recunoaște importanța denunțătorilor pentru descoperirea practicilor frauduloase din sectorul alimentar; invită statele membre să creeze condițiile adecvate pentru a le permite acestora să denunțe practicile răuvoitoare în condiții de siguranță și de anonimat;

29. consideră că autoritățile naționale competente ar trebui să informeze publicul, în măsura în care este posibil și adecvat, cu privire la retragerile de produse și la alte măsuri luate de autoritățile competente în cazuri de fraudă în sectorul alimentar;

Cadrul legislativ

30. consideră că controalele oficiale ar trebui să se concentreze nu doar pe probleme de siguranță alimentară, ci și pe prevenirea fraudelor și a riscului consumatorilor de a fi induși în eroare; salută faptul că propunerea Comisiei de reexaminare a controalelor oficiale include controale suplimentare în ceea ce privește fraudele din sectorul alimentar în cazul cărora autoritățile competente au motive să suspecteze un comportament fraudulos din partea unui operator;

31. observă că unele state membre deleagă parțial efectuarea controalelor unor organisme de control private; subliniază că autoritățile competente din statele membre ar trebui să supravegheze întotdeauna sistemele de control și să verifice, să autorizeze și să analizeze toate sistemele de control private, pentru a se asigura că acestea respectă normele naționale și internaționale cu scopul de a face constatările lor accesibile agențiilor publice;

32. respinge orice plan de delegare a sarcinilor de inspecție de la autoritățile publice către operatorii economici;

33. consideră că ar trebui clarificat rolul comercianților și al cadrului legislativ aplicabil în cazul vânzărilor între întreprinderi;

34. consideră că toți operatorii comerciali care prelucrează, comercializează sau depozitează materii prime, ingrediente alimentare sau produse alimentare în lanțul de aprovizionare cu alimente a oamenilor, inclusiv comercianții și proprietarii de antrepozite frigorifice, ar trebui să fie înregistrați ca operatori economici în sectorul alimentar și să fie controlați;

35. consideră că operatorii economici din sectorul alimentar ar trebui să cunoască proveniența produselor sau a ingredientelor utilizate, ceea ce înseamnă că fiecare operator economic din sectorul alimentar care face parte din lanțul de producție are partea sa de responsabilitate față de produsul final;

36. recunoaște importanța unei etichetări clare și transparente a produselor care fac obiectul comerțului între întreprinderi și între întreprinderi și consumatori și invită Comisia să reexamineze legislația UE din domeniul alimentelor pentru a reduce riscul comiterii unor fraude în acest sector;

37. solicită o mai bună conștientizare și îmbunătățirea monitorizării etichetării produselor congelate care fac obiectul comerțului între întreprinderi și între întreprinderi și consumatori; invită Comisia să prezinte o propunere privind etichetarea obligatorie a cărnii și a peștelui care să indice dacă produsele în cauză au fost congelate, de câte ori au fost congelate și pentru câtă vreme;

38. consideră că, deși nu este în sine un instrument de combatere a fraudei din sectorul alimentar, etichetarea țării de origine poate contribui la asigurarea unei trasabilități mai bune de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente, a unor relații mai stabile între furnizorii de carne și procesatori și a unei diligențe sporite a operatorilor economici atunci când își aleg furnizorii și produsele, precum și a unor informații fiabile pentru consumatori, restabilind astfel încrederea acestora;

39. reamintește că Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 stipulează că, până în decembrie 2013, Comisia va adopta acte de punere în aplicare privind etichetarea obligatorie a țării de origine, etichetarea cărnii de porc, de oaie, de capră și de pasăre, precum și etichetarea voluntară a alimentelor, în urma unei evaluări de impact;

40. invită Comisia să prezinte rapid aceste acte de punere în aplicare privind etichetarea cărnii proaspete de porc, oaie, capră și pasăre, inspirându-se din normele care se aplică deja cărnii neprelucrate de vită și de vițel, asigurându-se că consumatorii sunt informați cu privire la locul de naștere, de creștere și de sacrificare al animalelor, ținând totodată cont de sistemele naționale și regionale deja existente care indică originea cărnii;

41. reamintește, în plus, că Parlamentul a solicitat anterior etichetarea originii pentru carnea din produsele prelucrate și că Comisia lucrează la un raport privind etichetarea obligatorie a originii în cazul cărnii folosite ca ingredient; îndeamnă Comisia să își prezinte cu celeritate raportul și să urmeze propunerile legislative care fac obligatorie indicarea originii cărnii în cazul produselor alimentare prelucrate, ținând în același timp cont de evaluările de impact pe care le realizează și evitând costuri și sarcini administrative excesive;

42. solicită o mai bună etichetare a produselor prelucrate care conțin pește, în special în ceea ce privește originea peștilor și tehnicile de pescuit utilizate;

43. invită Comisia să-și accelereze eforturile, împreună cu părțile interesate și cu statele membre, pentru a analiza dacă este posibil și necesar să se introducă sisteme de certificare electronică în lanțul alimentar, care ar putea reduce posibilitatea de a se comite fraude pe baza unor certificate pe suport de hârtie;

44. solicită Comisiei să instituie un registru european centralizat pentru pașapoartele cailor în vederea prevenirii emiterii frauduloase a unor pașapoarte duplicat;

45. își exprimă preocuparea cu privire la lipsa unui cadru legislativ european privind carnea provenită de la animale clonate și invită Comisia să prezinte cât mai curând posibil, conform angajamentului pe care și l-a asumat, o propunere legislativă privind clonarea animalelor;

46. invită Comisia să dezvolte o metodă de depistare și identificare a cărnii provenite de la animale clonate, de exemplu prin instituirea unei baze de date internaționale care să conțină informații genetice în legătură cu animalele clonate;

Responsabilitatea socială a întreprinderilor

47. consideră că este util ca, în plus față de sistemul controalelor oficiale din sectorul alimentar, și fără a-l înlocui, sectorul însuși să își dezvolte în mod proactiv și să utilizeze inițiative antifraudă din sectorul privat, cum sunt verificările integrității produselor, autoevaluarea, analiza, planuri de urmărire a produselor, audituri și certificări, și salută inițiativele existente în prezent, cum sunt Global Food Safety Initiative și Food Fraud Initiative de la Universitatea Statului Michigan;

48. invită Comisia și statele membre să ia în calcul impunerea unei obligații legale pentru operatorii din sectorul alimentar de a raporta autorităților competente apariția cazurilor de fraudă din acest sector;

49. consideră că sectorului comerțului cu amănuntul îi revine responsabilitatea specială de a garanta integritatea produselor alimentare și de a cere furnizorilor săi să mențină condițiile de siguranță și de securitate în lanțul alimentar; consideră că este responsabilitatea distribuitorilor să verifice cel puțin conformitatea formală cu normele de etichetare; regretă presiunea pe care o exercită operatorii economici din sectorul comerțului cu amănuntul și alți operatori economici din sectorul alimentar asupra producătorilor primari pentru a produce și mai ieftin, adeseori în detrimentul calității produselor alimentare sau al ingredientelor;

50. constată că, în prezent, operatorii economici din sectorul alimentar nu cunosc de fiecare dată proveniența ingredientelor pe care le folosesc; constată, în acest sens, că lanțurile de aprovizionare scurte (locale și regionale) pot garanta o transparență sporită și pot înlocui lanțurile de aprovizionare lungi și complicate care au jucat un rol major în criza fraudelor din sectorul alimentar;

51. invită Comisia să prezinte propuneri legislative, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare, referitoare la un sistem de etichetare aplicabil „agriculturii locale și vânzării directe”, pentru a contribui la promovarea piețelor în cauză și a-i ajuta pe agricultori să crească valoarea produselor lor;

Aplicarea legii și controalele

52. invită Comisia ca, în temeiul articolelor 7 și 17 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, să urmărească și să prevină comercializarea produselor care rămân pe piață sub o denumire intenționat incorectă sau înșelătoare, deoarece și aceasta trebuie considerată o formă de fraudă în sectorul alimentar;

53. își exprimă convingerea că este necesară o schimbare de atitudine la nivelul autorităților competente, o trecere de la o abordare de natură administrativă și veterinară la una de natură polițienească, bazată pe experiența „echipei zburătoare” a administrației alimentare daneze și pe cea a „Arma dei Carabinieri” și a „Guardia di Finanza” din Italia; subliniază că o astfel de abordare depinde de existența în cadrul instanțelor desemnate a unor judecători cu expertiză în legislația alimentară;

54. subliniază că efectuarea controalelor ar trebui să se bazeze pe riscuri și să includă realizarea unor profiluri de risc și a unor evaluări ale vulnerabilității pentru fiecare lanț de aprovizionare și pentru fiecare produs alimentar, plecând de la studiile științifice în curs, care combină cunoștințe din domeniul autenticității alimentelor și din cel al criminologiei, cum sunt cercetările realizate de Universitatea Liberă din Amsterdam și de Universitatea din Wageningen;

55. invită Comisia și statele membre să continue să încurajeze programele naționale și europene de cercetare și dezvoltare, să dezvolte și să implementeze tehnologii și metode utilizate pentru a detecta frauda din sectorul alimentar, cum este tehnologia cu senzori, analiza datelor și amprentarea produselor, și să faciliteze disponibilitatea pe piață a testelor pe termen scurt; recunoaște programele europene de cercetare existente în domeniul integrității și autenticități alimentelor, cum sunt TRACE și AuthenticFood;

56. recomandă ca OAV și autoritățile naționale să includă în auditurile lor așa-numitele „verificări ale bilanțului de masă” privind fluxurile de intrări, de ieșiri și de deșeuri;

57. recomandă îmbunătățirea coordonării și a comunicării între autoritățile naționale însărcinate cu investigarea fraudelor din sectorul alimentar, în vederea întețirii eforturile depuse de statele membre pentru a combate această problemă; invită, prin urmare, Comisia să introducă de urgență un sistem electronic, pe baza actualului Sistem rapid de alertă pentru alimente și furaje (RASFF), așa cum a sugerat Comisia, pentru a permite schimbul rapid de informații dintre statele membre și Comisie în cazurile de fraudă din sectorul alimentar; solicită publicarea unor rapoarte anuale care să descrie cazuri de fraudă din sectorul alimentar care au fost descoperite, prin analogie cu rapoartele RASFF;

58. solicită înființarea unei rețele pentru combaterea fraudei din sectorul alimentar care să consolideze coordonarea dintre diversele organisme europene competente (Europol, Eurojust, OAV), pentru îmbunătățirea prevenției și sporirea eficacității fraudelor din sectorul alimentar;

59. sugerează introducerea testelor ADN ca procedură standard, în cadrul controalelor la fața locului, pentru determinarea speciei, în special în ceea ce privește produsele din carne și din pește, și crearea, în acest scop, a unei baze de date centralizate a testelor ADN;

60. solicită Comisiei să abordeze breșele din normele actuale privind siguranța și trasabilitatea alimentelor asociate cu importurile din țări terțe, care sunt expuse unui risc mai ridicat de fraudă în sectorul alimentar;

61. insistă asupra faptului că acordurile de liber schimb negociate de UE nu trebuie să determine modificări ale legislației europene în materie de securitate și siguranță alimentară, nici diminuarea eforturilor de aplicare a acestei legislații;

62. consideră că rezultatele controalelor ar trebui făcute publice într-un mod accesibil și ușor de înțeles de către consumatori, de exemplu sub forma unei scheme de rating; își exprimă convingerea că acest lucru ar ajuta consumatorii să ia decizii și ar stimula, de asemenea, agenții economici din sectorul alimentar să obțină rezultate bune;

Sancțiuni

63. salută propunerea Comisiei de a introduce sancțiuni mai dure cel puțin pentru a neutraliza avantajul economic estimat vizat prin încălcarea legii, dar consideră că aceste măsuri nu sunt suficient de disuasive; consideră că statele membre ar trebui să stabilească sancțiuni pentru fraudele din sectorul alimentar care să reprezinte cel puțin de două ori valoarea estimată a avantajului economic urmărit prin activitatea frauduloasă în cauză; consideră că este necesar, ca măsură de descurajare suplimentară, ca statele membre să stabilească sancțiuni și mai severe, inclusiv de natură penală, pentru cazurile de fraudă în care sănătatea publică este pusă în pericol în mod intenționat sau pentru cazurile de fraudă în care sunt implicate produse destinate consumatorilor vulnerabili; propune, de asemenea, ca, în cazul în care încalcă în mod repetat legea, operatorilor economici din sectorul alimentar să li se retragă autorizația de funcționare;

64. regretă că Comisia nu are o imagine de ansamblu a diferitelor sisteme naționale de sancțiuni pentru infracțiuni de fraudă în sectorul alimentar și a funcționării acestor sisteme de sancționare bazate pe legislația UE; invită Comisia să își facă o astfel de imagine de ansamblu cât mai curând posibil;

65. solicită o mai bună luare în considerare a bunăstării animalelor și aplicarea unor sancțiuni mai severe în cazul încălcării normelor pertinente;

66. invită Comisia să colecteze date de la statele membre și să prezinte rapoarte cu privire la diferitele regimuri din statele membre în ceea ce privește tipul și nivelul sancțiunilor prevăzute pentru fraudele din sectorul alimentar și modul de funcționare al regimurilor de sancționare;

67. invită Comisia și statele membre să ia în considerare și alte metode care vizează prevenirea și descurajarea fraudei în sectorul alimentar, precum denunțarea și dezaprobarea publică prin intermediul unui registru european al operatorilor economici condamnați pentru fraudă în sectorul alimentar;

68. solicită extinderea regimurilor actuale de trasabilitate și punerea sistematică în aplicare a trasabilității „continue” prevăzute în Regulamentul de bază (CE) nr. 178/2002 care vizează produsele alimentare, hrana pentru animale, animalele de la care se obțin produse alimentare și orice alte substanțe destinate sau prevăzute a fi încorporate într-un produs alimentar sau în hrana pentru animale; solicită ca întreg lanțul alimentar din Europa, incluzând toate etapele de producție, prelucrare, comercializare și distribuție să fie transparent și pe deplin deschis spre examinare de către inspectori, pentru a asigura identificarea rapidă a produselor alimentare frauduloase;

69. recomandă introducerea unei obligații pentru toate laboratoarele de cercetare și angajații acestora de a notifica autoritățile de supraveghere competente cu privire la rezultatele tuturor testelor efectuate asupra produselor alimentare și hranei pentru animale care sugerează comiterea unei fraude sau sunt pertinente pentru combaterea fraudelor;

70. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

[1] http://ec.europa.eu/food/food/horsemeat/plan_en.htm.

EXPUNERE DE MOTIVE

Siguranța alimentară și interesele consumatorilor s-au aflat mereu în centrul activității Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și a Parlamentului European în general. În plus, problemei fraudelor din sectorul alimentar, legată de cele de mai sus, dar totuși distinctă, i s-a acordat în ultimii ani din ce în ce mai multă atenție, ca urmare a cazurilor de etichetare frauduloasă a alimentelor și a altor fraude din acest sector care au afectat lanțul alimentar din UE. Exemple precum cel al sării pentru drumuri vândute ca sare alimentară, al comercializării ouălor obișnuite ca ouă ecologice și cel mai recent scandal legat de carnea de cal par să arate că s-ar putea să existe o problemă permanentă sau structurală în acest sector. Aceste cazuri de fraude din sectorul alimentar au avut deja un efect negativ asupra încrederii consumatorilor în lanțul alimentar, creând un mare paradox: alimentele sunt mai sigure ca niciodată, dar încrederea consumatorilor este una redusă. Există o probabilitate de 260 de ori mai mare ca un cetățean european să decedeze din cauza gripei decât din cauza unui aliment nesigur, dar o treime din consumatori nu au încredere în informațiile furnizate pe etichetele alimentelor.

Din această cauză, Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară a decis să prezinte un raport din proprie inițiativă care analizează problema fraudelor din sectorul alimentar și în special următoarele: definiția și domeniul de aplicare ale acestora; factorii care contribuie la apariția acestora și posibile soluții.

Domeniul de aplicare și definiția

Spre deosebire de SUA, în UE nu există o definiție general acceptată a fraudelor din sectorul alimentar, cadrul legislativ actual al UE concentrându-se foarte mult pe siguranța alimentară. Singura orientare generală se regăsește în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, în care se menționează că etichetarea, publicitatea, prezentarea și ambalajul „nu trebuie să inducă în eroare consumatorii”, deși, la nivel practic, aplicarea acestei dispoziții este foarte diferită în rândul statelor membre, iar numărul controalelor în acest domeniu este extrem de limitat. Prin urmare, multe dintre fraudele din sectorul alimentar nu sunt descoperite, în special în cazul în care nu există efecte asupra sănătății publice sau a siguranței alimentare. De aceea este dificil să se stabilească domeniul de aplicare actual al fraudelor din sectorul alimentar din UE, deși cele mai multe părți care și-au adus contribuția la acest raport menționează că acesta pare să se extindă.

Conform lui Spink și Moyer[1], „«frauda din sectorul alimentar» este un termen colectiv folosit pentru a include înlocuirea, adăugarea, manipularea sau prezentarea eronată a alimentelor, a ingredientelor alimentelor sau a ambalajului alimentelor, realizate cu bună știință și în mod intenționat; sau declarații false sau care induc în eroare în legătură cu un produs în vederea obținerii unui câștig de natură economică”. Plecând de la această definiție, caracteristicile-cheie ale fraudelor din sectorul alimentar sunt: 1) nerespectarea legislației alimentare și/sau inducerea în eroare a consumatorilor, 2) sunt comise în mod intenționat și 3) sunt comise în vederea obținerii unui câștig financiar.

Diferitele tipuri de fraude din sectorul alimentar includ falsificarea, substituirea, manipularea și contrafacerea. Produsele aflate cel mai mult în pericol includ peștele, uleiul de măsline și alimentele ecologice.

Topul primelor 10 produse expuse celui mai mare risc de fraude în sectorul alimentar
1	Uleiul de măsline
2	Peștele
3	Alimentele ecologice
4	Laptele
5	Cerealele
6	Mierea și siropul de arțar
7	Ceaiul și cafeaua
8	Condimentele (precum șofranul și pudra de ardei iute)
9	Vinul
10	Anumite sucuri din fructe

Tabelul 1 are la bază lucrările lui Spink et.al.[2] și informațiile obținute de la organizații din comerțul cu amănuntul și de sector

Factorii care contribuie la comiterea de fraude în sectorul alimentar

Cel mai mare risc de fraudă există atunci când riscul de a fi prins este scăzut, iar câștigul economic potențial este mare. Complexitatea și caracterul transfrontalier ale lanțului alimentar, în combinație cu atenția acordată în mod predominant siguranței alimentare și cu caracterul național al controalelor și al aplicării legii, sunt adesea menționate ca factori care contribuie la riscul scăzut de depistare a fraudelor din sectorul alimentar. Câștigul economic de pe urma fraudelor este adesea facilitat de regimul de sancțiuni deseori ineficient: sancțiuni relativ reduse și diferențe mari între statele membre. Alți factori care contribuie la comiterea de fraude în sectorul alimentar includ criza economică actuală, măsurile de austeritate care afectează agențiile de control și presiunea din partea sectorului comerțului cu amănuntul și a altora de a produce alimente și mai ieftin. De asemenea, ar trebui să se analizeze și rolul comercianților și cadrul legislativ aplicabil în cazul vânzărilor între întreprinderi. În fine, dovezile conform cărora organizațiile infracționale sunt din ce în ce mai implicate în fraudele din sectorul alimentar sunt deosebit de îngrijorătoare.

Lecții învățate

Deși sănătatea publică și siguranța alimentară rămân în continuare cea mai mare prioritate, se sugerează Comisiei și statelor membre să își extindă domeniul de interes, politicile și controalele pentru a include, pe lângă sănătate și siguranță, și fraudele din sectorul alimentar.

În primul rând, trebuie definit ce înseamnă o fraudă în sectorul alimentar: o definiție clară și armonizată are un rol esențial ca bază a unei abordări eficiente la nivel național și la nivelul UE. În al doilea rând, ar trebui consolidat rolul OAV în ceea ce privește cazurile de fraude din sectorul alimentar, la fel și resursele acestuia. Statele membre ar trebui să colaboreze și mai mult prin intermediul Europol în legătură cu anchetele de natură transfrontalieră. În al treilea rând, controalele oficiale ar trebui să vizeze și combaterea fraudelor din sectorul alimentar, iar autoritățile competente ar trebui să autorizeze și să monitorizeze mereu organismele de control private care preiau anumite sarcini în ceea ce privește efectuarea controalelor oficiale. Ar trebui revizuite și normele privind etichetarea intermediară și comercianții. În al patrulea rând, sectorul alimentar are el însuși un rol-cheie. Ar trebui încurajate inițiativele private de creare a unor programe antifraudă, iar o obligație legală pentru operatorii din sectorul alimentar de a raporta autorităților competente cazuri de comportament fraudulos din sectorul lor ar putea contribui la depistarea din timp a mai multor cazuri de fraude și la limitarea pericolelor la adresa sănătății publice. În al cincilea rând, atitudinea organismelor de aplicare a legii ar trebui să se schimbe și să treacă de la o abordare administrativă și veterinară la una polițienească, care s-a dovedit de succes într-o serie de state membre și care ar trebui să aibă la bază realizarea unor profiluri de risc.

În ultimul rând, sancțiunile ar trebui să fie mai mari și să se ridice la cel puțin dublul sumei avantajelor economice vizate prin frauda respectivă, iar autorizațiile operatorilor din sectorul alimentar ar trebui retrase în cazul celor care încalcă în mod repetat legea.

[1] Defining the Public Health Threat of Food Fraud / Spink, J, și Moyer, DC în: Journal of Food Science, 2011, volumul 75 (numărul 9), p. 57-63.).
[2] Development and Application of a Database of Food Ingredient Fraud and Economically Motivated Adulteration from 1980 to 2010 / Moore, J, Spink, J, și Lipkus, M. în: Journal of Food Science, 2012, volumul 77 (numărul 4), p. R118-R126.

AVIZ al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (6.11.2013)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la criza alimentară, fraudele din lanțul alimentar și ținerea sub control a acestora

(2013/2091(INI))

Raportoare pentru aviz: Anna Maria Corazza Bildt

SUGESTII

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. subliniază cât de important este pentru consumatori să cunoască de unde provin alimentele pe care le cumpără; salută, prin urmare, viitoarele acte de punere în aplicare ale Comisiei cu privire la indicarea voluntară pe etichete a originii tuturor ingredientelor alimentare; invită operatorii din sectorul alimentar să preia inițiativa în această privință și să pună în aplicare sisteme de trasabilitate eficiente, precum și să asigure transparența prin furnizarea unor informații exacte cu privire la produsele lor;

2. salută viitorul act de punere în aplicare adoptat de Comisie referitor la etichetarea de origine pentru carne și evaluarea impactului etichetării de origine a cărnii folosite ca ingredient alimentar; subliniază importanța unor norme clare și armonizate și solicită statelor membre să le pună în aplicare rapid și într-o manieră coerentă, pe întreg teritoriul UE; își exprimă, însă, îngrijorarea în legătură cu faptul că noi acte legislative în domeniu ar putea submina competiția, restricționa accesul la piață sau conduce la creșterea costurilor pentru IMM-uri și consumatori;

3. subliniază necesitatea de a recâștiga încrederea consumatorilor într-o piață alimentară unică; subliniază faptul că nu noi acte legislative, ci autoreglementarea, o legislație mai bună și mai transparentă, implementată mai eficient reprezintă calea de urmat;

4. invită statele membre să îmbunătățească coordonarea între autoritățile sanitare din statele membre, întrucât lipsa unui schimb adecvat de informații facilitează adesea activitățile unor actori necinstiți din lanțul de aprovizionare;

5. consideră că trimiterile la practicile frauduloase din legislația alimentară generală[1] nu sunt adecvate, omițând fraudele care nu prezintă riscuri pentru siguranța produselor alimentare sau pentru sănătatea publică; invită Comisia să ofere o definiție a fraudei care să includă conceptul de câștiguri financiare și intenția de comitere a unor practici frauduloase;

6. invită statele membre să se asigure că se alocă suficiente resurse pentru controalele oficiale, inopinate și independente efectuate de personal bine echipat și instruit; subliniază faptul că ar trebui să se efectueze controale și inspecții eficiente astfel încât să nu se creeze o sarcină administrativă pentru IMM-uri;

7. salută faptul că evaluarea realizată de Comisie cu privire la controalele oficiale prevede măsuri de constrângere economică împotriva fraudei; subliniază, totuși, faptul că sancțiunile aplicate în prezent în sectorul alimentar nu sunt suficiente pentru a preveni fraudele; îndeamnă, așadar, Comisia și statele membre să introducă sancțiuni mai severe, proporționale și mai descurajatoare;

8. este îngrijorat de faptul că în cazurile de fraudă se ajunge foarte rar la acțiuni în justiție; subliniază necesitatea de a acorda o mai mare prioritate acestor investigații și de a îmbunătăți cooperarea între toate autoritățile publice relevante (cum ar fi Oficiul Alimentar Veterinar, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), oficiilor vamale și agențiilor de aplicare a legii) și operatorilor de produse alimentare, în special în cazul fraudei transfrontaliere; subliniază necesitatea de a crește abilitățile de combatere a fraudei, cum ar fi folosirea instrumentelor informatice și colectarea datelor, precum și de a furniza resurse adecvate pentru produsele alimentare și autoritățile veterinare; invită statele membre să ia în considerare crearea de unități specializate pentru infracțiuni și să acționeze mai degrabă proactiv decât reactiv pentru a asigura monitorizarea generală și aplicarea unor măsuri eficace de combatere a fraudelor din sectorul alimentar.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	5.11.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	30 2 2
Membri titulari prezenți la votul final	Preslav Borissov, Jorgo Chatzimarkakis, Birgit Collin-Langen, Lara Comi, Anna Maria Corazza Bildt, António Fernando Correia de Campos, Cornelis de Jong, Vicente Miguel Garcés Ramón, Evelyne Gebhardt, Thomas Händel, Małgorzata Handzlik, Malcolm Harbour, Sandra Kalniete, Edvard Kožušník, Hans-Peter Mayer, Emma McClarkin, Claudio Morganti, Phil Prendergast, Zuzana Roithová, Heide Rühle, Christel Schaldemose, Andreas Schwab, Catherine Stihler, Emilie Turunen, Barbara Weiler
Membri supleanți prezenți la votul final	Regina Bastos, Jürgen Creutzmann, María Irigoyen Pérez, Constance Le Grip, Roberta Metsola, Pier Antonio Panzeri, Konstantinos Poupakis, Marek Siwiec, Kerstin Westphal

[1] JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

AVIZ al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (25.11.2013)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la criza alimentară, fraudele din lanțul alimentar și ținerea sub control a acestora

(2013/2091(INI))

Raportoare pentru aviz: Ulrike Rodust

SUGESTII

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1. consideră că fraudele din lanțul alimentar au zdruncinat încrederea consumatorilor în siguranța alimentelor din UE, ceea ce a afectat negativ întregul lanț alimentar, de la producători până la consumatori; ia act de faptul că trebuie restabilită încrederea consumatorilor; în acest context, consideră că lanțurile de aprovizionare scurte (locale și regionale) pot garanta mai multă transparență și pot înlocui lanțurile de aprovizionare lungi și complicate care au jucat un rol major în criza fraudelor alimentare;

2. invită Comisia să prezinte propuneri legislative, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 (Calitatea produselor) privind crearea unui sistem de etichetare pentru „agricultura locală și vânzarea directă”, care să contribuie la promovarea acestor piețe și care să îi ajute pe agricultori să adauge valoare produselor lor;

3. ia act de faptul că fraudele din sectorul alimentar au potențialul de a submina activitatea semnificativă desfășurată la nivel național și al UE în ceea ce privește consolidarea și modernizarea controalelor în domeniul sănătății, siguranței și calității din cadrul lanțului alimentar, precum și de a prejudicia reputația produselor alimentare europene;

4. consideră că o definiție clară, valabilă în întreaga UE, a fraudei din domeniul alimentar este esențială pentru a permite combaterea eficientă a fraudelor din lanțul alimentar;

5. subliniază faptul că, având în vedere natura pieței unice a UE, fraudele din lanțul alimentar se extind de multe ori dincolo de granițele statelor membre și devin o amenințare la sănătatea tuturor cetățenilor europeni;

6. subliniază faptul că este esențial să existe la nivelul UE standarde în materie de calitate pentru controlul produselor alimentare, în conformitate cu Regulamentul nr. 178/2002 și că controalele oficiale efectuate de statele membre sunt decisive pentru respectarea și aplicarea normelor UE;

7. ia act de faptul că practicile ilicite din lanțul de aprovizionare cu alimente sunt încurajate de concentrarea existentă la nivelul comerțului cu ridicata și al comerțului cu amănuntul;

8. invită statele membre să-și revizuiască dispozițiile de drept penal referitoare la cazurile de fraudă din domeniul alimentar, pentru a se asigura că severitatea sancțiunilor este eficientă, proporțională și disuasivă față de câștigurile obținute prin fraudă și, dacă este cazul, să înăsprească sancțiunile cu efect de descurajare;

9. subliniază faptul că o cooperare directă, consolidată între organismele competente din statele membre, atunci când se suspectează sau se confirmă fraude în lanțul alimentar, are o importanță vitală pentru depistarea și investigarea fraudei;

10. ia act de faptul că este crucial ca legislația în vigoare să fie pusă în aplicare în mod adecvat; propune ca informațiile despre produse și producătorii identificați ca încălcând legislația europeană privind alimentele să fie dezvăluite consumatorilor cât mai rapid posibil și invită Comisia să elaboreze norme în acest domeniu; recomandă, în plus, intensificarea schimbului de informații și a punerii în comun a resurselor între autoritățile naționale competente, care trebuie identificate clar, și forțele de poliție de la nivel național și al UE, pentru a investiga și descoperi practicile frauduloase și pentru a spori încrederea consumatorilor;

11. propune ca laboratoarele de cercetare și personalul de laborator al întreprinderilor să aibă obligația de a raporta fără întârziere autorităților de supraveghere competente rezultatele tuturor testelor legate de alimente și nutrețuri care sugerează fraude sau care sunt relevante pentru combaterea fraudelor;

12. subliniază faptul că obligativitatea specificării pe etichetă a originii, în mod clar și detaliat, este vitală poate contribui la combaterea fraudelor din sectorul alimentar prin încurajarea unei transparențe sporite a lanțului de aprovizionare cu alimente; invită Comisia să prezinte cât mai curând propuneri legislative care să îmbunătățească trasabilitatea lanțului alimentar, făcând etichetarea cărnii obligatorie;

13. salută dispozițiile noului act legislativ privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, care impune obligativitatea specificării pe etichetă a originii în cazul cărnii de vită, de porc, de pasăre și de oaie; invită Comisia să prezinte cât mai curând posibil propuneri legislative pentru îmbunătățirea trasabilității în cadrul lanțului alimentar prin introducerea obligației de a se specifica pe etichetă, pentru respectivele produse din carne, locul nașterii, locul creșterii și locul de sacrificare, dacă acestea nu coincid; în plus, solicită propuneri legislative care să introducă obligația de a se specifica pe etichetă originea în cazul laptelui și al produselor lactate, al alimentelor neprelucrate, al cărnii folosite ca ingredient, al produselor cu un singur ingredient și al ingredientelor care reprezintă mai mult de 50 % dintr-un produs alimentar;

14. subliniază nevoia de trasabilitate, control și comportament precaut al vânzătorilor cu amănuntul în scopul de a proteja lanțurile lungi de aprovizionare și de a se asigura că consumatorii nu devin victime involuntare ale fraudei;

15. solicită extinderea sistemelor actuale de trasabilitate și aplicarea sistematică a trasabilității continue prevăzută în Regulamentul (CE) 178/2002 privind alimentele și nutrețurile folosite pentru hrana animalelor destinate producerii de alimente, precum și toate celelalte substanțe care sunt sau pot fi folosite în procesarea alimentelor sau a nutrețurilor; solicită ca întregul lanț alimentar din Europa, în toate etapele de producție, procesare și distribuție, să fie transparent și accesibil și să poată fi controlat pe deplin de inspectori, pentru ca produsele alimentare frauduloase să poată fi identificate rapid;

16. solicită protecție juridică pentru angajații din industria alimentară care informează autoritățile competente cu privire la abuzuri.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	25.11.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	25 2 0
Membri titulari prezenți la votul final	John Stuart Agnew, José Bové, Luis Manuel Capoulas Santos, Paolo De Castro, Hynek Fajmon, Iratxe García Pérez, Julie Girling, Sergio Gutiérrez Prieto, Elisabeth Jeggle, Jarosław Kalinowski, Elisabeth Köstinger, Agnès Le Brun, Gabriel Mato Adrover, Mairead McGuinness, Marit Paulsen, Ulrike Rodust, Alfreds Rubiks, Giancarlo Scottà, Alyn Smith, Ewald Stadler, Csaba Sándor Tabajdi, Marc Tarabella
Membri supleanți prezenți la votul final	Karin Kadenbach, Giovanni La Via, Anthea McIntyre, Maria do Céu Patrão Neves, Dimitar Stoyanov

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	27.11.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	58 0 0
Membri titulari prezenţi la votul final	Elena Oana Antonescu, Pilar Ayuso, Paolo Bartolozzi, Sandrine Bélier, Sergio Berlato, Lajos Bokros, Franco Bonanini, Biljana Borzan, Yves Cochet, Chris Davies, Esther de Lange, Bas Eickhout, Edite Estrela, Jill Evans, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Matthias Groote, Françoise Grossetête, Jolanta Emilia Hibner, Dan Jørgensen, Martin Kastler, Corinne Lepage, Kartika Tamara Liotard, Linda McAvan, Miroslav Ouzký, Gilles Pargneaux, Andrés Perelló Rodríguez, Pavel Poc, Frédérique Ries, Anna Rosbach, Oreste Rossi, Dagmar Roth-Behrendt, Kārlis Šadurskis, Richard Seeber, Theodoros Skylakakis, Bogusław Sonik, Dubravka Šuica, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Salvatore Tatarella, Thomas Ulmer, Glenis Willmott, Sabine Wils, Marina Yannakoudakis
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Erik Bánki, Gaston Franco, Julie Girling, Eduard-Raul Hellvig, Marusya Lyubcheva, Miroslav Mikolášik, James Nicholson, Alojz Peterle, Vittorio Prodi, Bart Staes, Marita Ulvskog, Vladimir Urutchev, Anna Záborská, Andrea Zanoni
Membri supleanţi [articolul 187 alineatul (2)] prezenţi la votul final	Spyros Danellis

Aviz juridic - Politica de confidențialitate