RAPORT referitor la monitorizarea privind delegarea competențelor legislative și controlul statelor membre asupra exercitării competențelor de executare de către Comisie

4.12.2013 - (2012/2323(INI))

Comisia pentru afaceri juridice
Raportor: József Szájer

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la monitorizarea privind delegarea competențelor legislative și controlul statelor membre asupra exercitării competențelor de executare de către Comisie

(2012/2323(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 290 și 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–   având în vedere Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și a principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie[1],

–   având în vedere Înțelegerea comună privind actele delegate, aprobată de Conferința președinților la 3 martie 2011,

–   având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană[2], în special punctul 15 și anexa 1,

–   având în vedere hotărârea Curții de Justiție din 5 septembrie 2012 în cauza C-355/10, Parlamentul/Consiliul (nepublicată încă) și cauza pendinte C-427/12, Comisia/Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene,

–   având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la delegarea puterii legislative[3],

–   având în vedere Raportul de informare al Comitetului Economic și Social European, adoptat la 19 septembrie 2013 și intitulat „O mai bună legiferare: acte de punere în aplicare și acte delegate”,

–   având în vedere scrisoarea din 26 noiembrie 2012 a Președintelui Parlamentului European adresată președintelui Conferinței președinților de comisie referitoare la principiile orizontale privind utilizarea actelor delegate în ceea ce privește programele legislative care intră sub incidența Cadrului financiar multianual (CFM), astfel cum a fost aprobată de Conferința președinților cu ocazia reuniunii sale din 15 noiembrie 2012,

–   având în vedere scrisoarea Președintelui Parlamentului din 8 februarie 2013 adresată Președinților Consiliului și Comisiei cu privire la absența progreselor în Consiliu în ceea ce privește propunerile de aliniere din domeniul agriculturii și al pescuitului,

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, Comisiei pentru pescuit și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0435/2013),

A. întrucât Tratatul de la Lisabona a introdus posibilitatea ca Parlamentul și Consiliul (denumite împreună în continuare „organul legislativ”) să delege o parte din propriile competențe Comisiei în cadrul unui act legislativ („actul de bază”); întrucât delegarea este o operațiune delicată, în cadrul căreia Comisiei i se încredințează sarcina de a exercita competențe care țin, de fapt, de rolul organului legislativ; întrucât este necesar, prin urmare, să se garanteze punerea în aplicare corectă a tratatului pentru a garanta un nivel suficient de legitimitate democratică și în cazul actelor delegate; întrucât punctul de pornire în analiza delegării trebuie, prin urmare, să fie întotdeauna libertatea organului legislativ; întrucât, conform jurisprudenței istorice, adoptarea normelor esențiale din domeniul avut în vedere este rezervată organului legislativ; întrucât acest lucru înseamnă că adoptarea unor norme, a căror adoptare solicită decizii politice care țin de responsabilitatea organului legislativ, nu poate fi delegată; întrucât, prin urmare, poate fi delegată doar competența de a completa și de a modifica părți neesențiale ale unui act legislativ; întrucât actele delegate respective adoptate de Comisie vor fi acte fără caracter legislativ cu un domeniu de aplicare general; întrucât actul de bază trebuie să definească în mod explicit obiectivul, conținutul, domeniul de aplicare și durata delegării respective și trebuie să stabilească condițiile aplicabile delegării;

B.  întrucât, pentru a stabili modalitățile practice de aplicare și a conveni asupra precizărilor și preferințelor aplicabile delegării de competențe legislative în conformitate cu articolul 290 din TFUE, Parlamentul, Consiliul și Comisia au încheiat o Înțelegere comună privind actele delegate, în scopul exercitării în bune condiții a competenței delegate și al controlului eficient al acestei competențe de către Parlamentul European și Consiliu;

C. întrucât, conform tratatelor, statele membre trebuie să ia toate măsurile de drept intern necesare pentru a pune în aplicare actele obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii; întrucât, cu toate acestea, în cazul în care sunt necesare condiții unitare de punere în aplicare a actelor obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii, aceste acte conferă competențe de executare Comisiei (și, în anumite cazuri excepționale, Consiliului), conform articolului 291 din TFUE; întrucât, atunci când actul de bază prevede ca adoptarea unor acte de punere în aplicare de către Comisie să fie supusă controlului statelor membre, actul de bază ar trebui să confere Comisiei competențele de punere în aplicare în cauză în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011; întrucât unul dintre angajamentele esențiale asumat de Comisie într-o declarație anexată la regulamentul menționat consta în alinierea urgentă a acquis-ului la noul sistem de acte delegate și de punere în aplicare, proces care urma să fie finalizat în această legislatură, inclusiv pentru actele de bază care fac trimitere la procedura de reglementare cu control;

D. întrucât organul legislativ este cel care determină, de la caz la caz, nivelul de detaliere al fiecărui act legislativ și, prin urmare, decide dacă să delege Comisiei competența de a adopta acte delegate și, de asemenea, dacă este necesar să se delege competențe pentru asigurarea unor condiții uniforme de punere în aplicare a actului legislativ; întrucât conferirea de astfel de competențe delegate sau de punere în aplicare nu este niciodată obligatorie; întrucât ar trebui să se aibă totuși în vedere conferirea de astfel de competențe atunci când este nevoie de flexibilitate și eficiență, iar acestea nu pot fi asigurate prin procedura legislativă ordinară; întrucât decizia de a conferi competențe delegate sau de punere în aplicare trebuie să se bazeze pe factori obiectivi care trebuie să permită controlul jurisdicțional al soluției adoptate; întrucât absența jurisprudenței privind articolul 290 din TFUE și privind criteriile prevăzute de acesta a îngreunat obținerea unui acord între Parlamentul European și Consiliu privind delimitarea dintre actele de punere în aplicare și actele delegate;

E.  întrucât delegarea competențelor Comisiei nu reprezintă doar o problemă tehnică, ci poate implica aspecte de o importanță politică semnificativă pentru cetățenii și consumatorii Uniunii, întreprinderi și sectoare întregi, din cauza impacturilor posibile de natură socioeconomică, asupra mediului și asupra sănătății;

F.  întrucât, în cazul mai multor dosare, negocierile legislative au evidențiat faptul că instituțiile interpretează diferit anumite aspecte; întrucât, în conformitate cu articolul 37a din Regulamentul său de procedură, comisiile Parlamentului pot solicita un aviz din partea Comisiei pentru afaceri juridice atunci când analizează o propunere care prevede acte delegate; întrucât Conferința președinților a aprobat o orientare comună la 13 ianuarie 2012, iar la 19 aprilie 2012 a adoptat o abordare orizontală care trebuie să fie aplicate de fiecare comisie pentru a depăși diferențele de opinie; întrucât Parlamentul trebuie să dezvolte orientarea comună, stabilindu-și propriile criterii pentru aplicarea articolelor 290 și 291 din TFUE și încercând să ajungă la un acord asupra unor astfel de criterii cu Consiliul și cu Comisia,

Criterii pentru aplicarea articolelor 290 și 291 din TFUE

1.  consideră că, la aplicarea articolelor 290 și 291 din TFUE, Parlamentul ar trebui să aplice următoarele criterii neobligatorii; lista de criterii nu ar trebui considerată exhaustivă:

- caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al unei măsuri trebuie să fie decis pe baza naturii și conținutului său; conform articolului 290 din TFUE, poate fi delegată doar competența de a adopta măsuri obligatorii din punct de vedere juridic;

- Comisia poate modifica acte legislative doar prin intermediul actelor delegate; același principiu se aplică și anexelor, deoarece anexele fac parte integrantă din actul legislativ; anexele nu trebuie adăugate sau eliminate cu scopul de a declanșa sau a evita utilizarea actelor delegate; dacă apreciază că un text ar trebui să facă parte din actul de bază, organul legislativ poate decide să includă textul respectiv într-o anexă; acest lucru este valabil în special în ceea ce privește listele sau registrele de produse sau substanțe autorizate din Uniune, care ar trebui să rămână, pentru a se asigura securitatea juridică, parte integrantă a actului de bază, dacă este cazul, sub formă de anexă; măsurile care au scopul de a defini mai detaliat conținutul exact al obligațiilor prevăzute în actul legislativ sunt destinate să completeze actul de bază prin adăugarea de elemente neesențiale;

- măsurile care conduc la determinarea unor priorități, obiective sau rezultate preconizate ar trebui să fie adoptate prin acte delegate, dacă organul legislativ decide să nu le includă în actul legislativ;

- măsurile destinate să stabilească condiții, criterii sau cerințe (suplimentare) care să fie îndeplinite și a căror respectare trebuie să fie asigurată de statele membre sau de alte persoane sau entități direct vizate de legislație vor modifica, implicit, conținutul legislației și vor introduce noi norme cu un domeniu de aplicare general; prin urmare, elaborarea unor astfel de norme și criterii suplimentare poate fi făcută doar prin acte delegate; dimpotrivă, punerea în aplicare a unor norme și criterii deja prevăzute în actul de bază (sau într-un viitor act delegat), fără a modifica pe fond drepturile și obligațiile prevăzute în acestea și fără a introduce noi opțiuni de politică, poate avea loc prin acte de punere în aplicare;

- în anumite circumstanțe, Comisia este împuternicită să adopte norme suplimentare cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic și cu domeniu de aplicare general care afectează pe fond drepturile și obligațiile prevăzute în actul de bază; astfel de măsuri vor completa, implicit, măsurile din actul de bază, definind mai detaliat politica Uniunii; acest lucru poate fi realizat doar prin acte delegate;

–   în funcție de structura programului financiar în cauză, elementele neesențiale care modifică sau completează actul de bază, cum ar fi specificațiile tehnice, interesele strategice, obiectivele, rezultatele preconizate etc., ar putea fi adoptate prin acte delegate în măsura în care nu sunt incluse în actul de bază; doar în ceea ce privește elementele care nu reflectă o orientare politică sau de politici suplimentară, organul legislativ poate decide să permită adoptarea acestora prin intermediul actelor de punere în aplicare;

- o măsură care stabilește natura informațiilor care trebuie furnizate conform actului de bază (de exemplu, conținutul exact al informațiilor) completează în general obligația de a furniza aceste informații și ar trebui introdusă printr-un act delegat;

- în general, o măsură care stabilește modalitățile de furnizare a informațiilor (de exemplu, formatul) nu completează în general obligația de a furniza informațiile, ci permite o aplicare uniformă; prin urmare, o astfel de măsură ar trebui adoptată, de regulă, printr-un act de punere în aplicare;

- măsurile care stabilesc procedura de urmat (de exemplu, modalitatea de a realiza o acțiune sau de a pune o măsură în aplicare) pot fi adoptate ori prin acte delegate, ori prin acte de punere în aplicare (sau pot fi chiar un element esențial al actului de bază), în funcție de conținutul, contextul și natura dispozițiilor prevăzute în actul de bază; măsurile care stabilesc elementele procedurilor care implică opțiuni politice suplimentare neesențiale cu scopul de a completa cadrul legislativ stabilit în actul de bază ar trebui să fie, în general, prevăzute în acte delegate; măsurile care stabilesc detaliile procedurale pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a unei obligații prevăzute în actul de bază ar trebui să fie , în general, măsuri de punere în aplicare;

- la fel ca în cazul procedurilor, abilitarea de a stabili metode (de exemplu, în cel fel trebuie desfășurată o anumită acțiune periodic și sistematic) sau metodologii (adică normele conform cărora se stabilesc metodele) poate prevedea acte delegate sau acte de punere în aplicare, în funcție de conținut și context;

- în general, actele delegate ar trebui să fie utilizate ori de câte ori actul de bază lasă o marjă considerabilă de manevră Comisiei să completeze cadrul legislativ instituit prin actul de bază;

- autorizațiile pot fi măsuri cu domeniu de aplicare general; acesta este, de exemplu, cazul deciziilor care au ca scop autorizarea sau interzicerea includerii unei anumite substanțe în produsele alimentare sau cosmetice etc.; astfel de decizii au un domeniu de aplicare general pentru că se aplică tuturor operatorilor care doresc să utilizeze substanța în cauză; în astfel de cazuri, dacă se bazează integral pe criteriile conținute în actul de bază, decizia Comisiei ar putea să ia forma unui act de punere în aplicare; cu toate acestea, atunci când aceste criterii permit în continuare Comisiei să adopte opțiuni politice sau de politici suplimentare neesențiale/secundare, o astfel de autorizație ar trebui să fie un act delegat, deoarece ar completa actul de bază;

- un act legislativ îi poate delega Comisiei doar competența de a adopta acte fără caracter legislativ cu un domeniu de aplicare general; prin urmare, măsurile de aplicare individuală nu pot fi adoptate prin acte delegate; un act are un domeniu de aplicare general dacă se aplică situațiilor determinate obiectiv și produce efecte juridice în raport cu categoriile de persoane, în general, și abstract;

- actele de punere în aplicare nu ar trebui să aducă o nouă orientare politică, iar competențele acordate Comisiei nu ar trebui să lase o marjă de manevră semnificativă;

Comentarii generale

2.  îndeamnă Comisia și Consiliu să negocieze cu Parlamentul pentru a ajunge la un acord privind criteriile enumerate mai sus; consideră că acest lucru se poate realiza în cadrul unei revizuiri a Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare care să includă astfel de criterii;

3.  reiterează deciziile luate de Conferința președinților în cadrul reuniunilor sale din 13 ianuarie 2011 și 19 aprilie 2012 în ceea ce privește actele delegate și actele de punere în aplicare, subliniind faptul că Parlamentul ar trebui să insiste permanent asupra utilizării actelor delegate pentru toate competențele delegate Comisei care întrunesc criteriile stabilite la articolul 290 din TFUE și că dosarele în care nu sunt garantate drepturile instituționale ale Parlamentului în ceea ce privește includerea actelor delegate nu ar trebui înscrise pe ordinea de zi a sesiunii plenare pentru a fi supuse la vot în vederea adoptării unui acord; evidențiază faptul că Parlamentul ar trebui să semnaleze încă de la începutul negocierilor că problema actelor delegate și a actelor de punere în aplicare constituie un aspect instituțional esențial pentru Parlament;

4.  solicită Comisiei să motiveze pe viitor în mod explicit și consecvent de ce propune un act delegat sau un act de punere în aplicare într-o propunere legislativă și de ce consideră ca neesențial conținutul normativ al actului respectiv; reamintește că, din prevederile articolelor 290 și 291 din TFUE, reiese în mod clar că actele delegate și actele de punere în aplicare sunt destinate să răspundă unor nevoi diferite și, prin urmare, nu pot fi interschimbabile;

5.  consideră că, pentru a consolida poziția raportorilor săi în cadrul negocierilor legislative, ar trebui să se apeleze în mai mare măsură la posibilitatea de a solicita un aviz din partea Comisiei pentru afaceri juridice, în temeiul articolului 37a din Regulamentul său de procedură;

6.  își exprimă îngrijorarea profundă că alinierea acquis-ului la Tratatul de la Lisabona a fost realizată doar parțial, la patru ani de la intrarea în vigoare a tratatului; salută prezentarea de către Comisie a propunerilor recente de aliniere a actelor legislative rămase care prevăd utilizarea procedurii de reglementare cu control (PRC); cu toate acestea, subliniază necesitatea de a se iniția negocieri pe marginea acestor propuneri cât mai curând posibil, pentru a se finaliza acest exercițiu înainte de încheierea actualei legislaturi; consideră că cel puțin toate cazurile tratate anterior în cadrul PRC ar trebui să fie în prezent aliniate la articolul 290 din TFUE, deoarece măsurile PRC sunt, de asemenea, măsuri cu domeniu de aplicare general, destinate să modifice elemente neesențiale ale unui act de bază, printre altele, prin ștergerea unora dintre acele elemente sau prin completarea instrumentului, adăugând elemente neesențiale noi; în același timp, solicită Consiliului să avanseze în cadrul discuțiilor privind propunerile de aliniere, în prezent blocate la nivelul Consiliului, printre care se numără propuneri din domeniul agriculturii și al pescuitului;

7.  își exprimă îngrijorarea că, deși, în anumite cazuri, poate reprezenta o soluție bună, menținerea sistematică a tuturor elementelor de politică în actul de bază ar putea să erodeze, în timp, utilitatea articolului 290 din TFUE ca mijloc valoros de raționalizare a procesului legislativ, în condițiile în care acesta a fost adoptat pentru a se evita microgestionarea și procedurile de codecizie complicate și îndelungate; subliniază că această abordare ar putea fi extrem de dificil de aplicat, în anumite cazuri, cum ar fi sectoarele în care tehnologiile sunt încă în curs de dezvoltare;

8.  subliniază faptul că, în cazurile în care s-a hotărât utilizarea actelor de punere în aplicare, echipa de negociere a Parlamentului ar trebui să evalueze cu atenție ce tip de control este necesar din partea statelor membre și dacă ar trebui folosită procedura de consultare sau de examinare; subliniază faptul că, în cazurile în care este utilizată procedura de examinare, echipele de negociere ale Parlamentului ar trebui să accepte așa-numita „clauză de renunțare la aviz” doar în cazuri excepționale, bine justificate, întrucât aceasta împiedică adoptarea de către Comisie a proiectului de act de punere în aplicare în caz de „renunțare la aviz” de către comitetul compus din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de Comisie;

9.  recomandă Comisiei să nu abuzeze de acte delegate pentru a relansa discuțiile pe marginea unor aspecte asupra cărora s-a ajuns deja la un acord la nivel politic în cadrul trilogurilor; semnalează că este preferabil ca competența de a adopta acte delegate ar trebui acordată Comisiei doar pentru o perioadă limitată;

10. încurajează comisiile parlamentare să monitorizeze atent utilizarea actelor delegate și a actelor de punere în aplicare în domeniilor lor de competență; în acest scop, solicită Comisiei să îmbunătățească dispozițiile administrative referitoare la transmiterea și clasificarea documentelor referitoare la actele delegate, inclusiv documentele pregătitoare, pentru a asigura cel puțin același nivel de informare și transparență ca în cazul registrului actelor de punere în aplicare existent și pentru a garanta un flux simultan de informații către Parlament și către Consiliu, în calitatea sa de legislator;

11. consideră că s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește asigurarea transmiterii rapide a actelor delegate către comisiile competente în fond, fapt care, la rândul său, a influențat în mod pozitiv exercitarea dreptului de control de către deputații în Parlamentul European;

12. prin urmare, atrage atenția asupra responsabilității politice a legislatorului și asupra necesității implicării cu regularitate și promptitudine a Parlamentului în faza pregătitoare a actelor delegate; solicită Comisiei să ofere Parlamentului, inclusiv raportorului responsabil de dosarul în cauză, informații complete în legătură cu calendarul planificat, reuniunile programate cu grupurile de experți si conținutul actelor delegate preconizate, inclusiv prin punerea la dispoziție a accesului la bazele de date relevante ale Comisiei, ca, de exemplu, CIRCA;

13. îndeamnă Comisia să respecte în totalitate punctul 15 din Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, printre altele, prin simplificarea procedurii de invitare a experților din Parlament la reuniunile cu experții naționali, dacă se solicită astfel de către comisia parlamentară competentă în fond; recunoaște faptul că, în urma participării specialiștilor Parlamentului la respectivele reuniuni, Comisia poate fi invitată la reuniunile de la Parlament pentru a purta un schimb de opinii suplimentar pe marginea pregătirii actelor delegate; îndeamnă Comisia să aplice punctul 15 din Acordul-cadru și în cazul părților reuniunilor statelor membre cu Comisia în cadrul cărora sunt discutate alte aspecte decât actele de punere în aplicare în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011;

14. consideră că intervalul dintre prezentarea proiectelor de măsuri de punere în aplicare și adoptarea lor de către Comisie este adesea foarte scurt și, din acest motiv, nu permite Parlamentului să exercite un control adecvat; îndeamnă Comisia, în consecință, să respecte în totalitate dreptul Parlamentului de a controla proiectele finale de acte de aplicare în termen de o lună, în conformitate cu acordul din 2008 dintre Parlament și Comisie privind procedurile de comitologie;

15. solicită alocarea unor resurse suficiente de personal și tehnice pentru actele delegate și actele de punere în aplicare, printre altele, cu scopul de a garanta un flux intern eficient de informații; consideră că transmiterea actelor delegate către deputații în Parlamentul European prin intermediul unui buletin informativ facilitează controlul acestor acte și le permite deputaților să își exprime eventualele obiecții în timp util;

16. recomandă numirea, în fiecare comisie, a unor raportori permanenți pentru actele delegate și actele de punere în aplicare, garantându-se astfel coerența în cadrul comisiei în cauză și cu alte comisii; consideră că aspecte similare trebuie tratate într-un mod coerent, păstrându-se totuși flexibilitatea necesară;

17. salută disponibilitatea specialiștilor Comisiei de a participa la reuniuni de informare cu deputații europeni, având în vedere faptul că organizarea unor astfel de reuniuni în timp util înainte de adoptarea actelor delegate este utilă în ceea ce privește clarificarea aspectelor esențiale ale acestor acte și facilitarea activității Parlamentului legate de evaluarea actelor în cauză;

18. solicită în continuare mai ales membrilor echipelor de negociere să acorde o atenție deosebită actelor delegate și actelor de punere în aplicare la prezentarea de rapoarte către comisia competentă după fiecare trilog, conform articolului 70 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European;

Comentarii legate de domenii specifice

Agricultură și pescuit

19. regretă faptul că dosarele de aliniere referitoare la legislația esențială din domeniul agriculturii și al pescuitului au fost blocate de Consiliu în urma eșecului negocierilor din cadrul trilogurilor informale și al primei lecturi a Parlamentului; subliniază că această situație este cauzată deseori de lipsa de disponibilitate din partea Consiliului de a face uz de acte delegate; constată că o soluție în ceea ce privește alinierea care să fie acceptabilă pentru ambele părți a putut fi găsită doar în contextul procedurilor legislative complete referitoare la reforma PAC și a PCP, chiar dacă unele dispoziții au putut fi convenite numai cu condiția ca acestea să nu constituie un precedent; îndeamnă Consiliul să realizeze progrese în ceea ce privește dosarele de aliniere restante, astfel încât procedurile să poată fi încheiate înainte de sfârșitul actualei legislaturi;

Cooperarea pentru dezvoltare

20. reamintește că, în special în cazul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD), Parlamentul aplică din 2006 un proces de „control democratic”, sub forma unui dialog politic cu Comisia asupra proiectelor de măsuri; remarcă totuși că experiența Parlamentului în ceea ce privește această practică nu este concludentă și că influența sa asupra deciziilor Comisiei este limitată;

21. atrage atenția că, în domeniul cooperării pentru dezvoltare, actele de punere în aplicare se bazează adesea pe consultări prealabile cu terțe părți, ceea ce face mult mai dificilă introducerea unor modificări într-o etapă târzie a procedurii oficiale de comitologie; subliniază, prin urmare, că notificarea mai timpurie a Parlamentului și dialogul cu acesta ar constitui un pas important spre o utilizare mai eficace a competențelor de control ale Parlamentului;

Afaceri economice și monetare.

22. evidențiază faptul că în domeniul serviciilor financiare reglementările privind autoritățile europene de supraveghere (AES) introduc standarde tehnice de reglementare (STR) și standarde tehnice de punere în aplicare (STPA) conform cărora AES prezintă proiecte de STR și STPA Comisiei în vederea adoptării; consideră că, având în vedere cunoștințele tehnice și competențele specializate ale AES, ori de câte ori este posibil, actele delegate ar trebui să capete mai degrabă forma unor STR decât a actelor delegate ordinare; consideră că, de asemenea, înainte de adoptarea actelor delegate ordinare de către Comisie, ar trebui să solicite mereu consiliere tehnică din partea AES pertinente cu privire la conținutul actelor respective;

23. subliniază faptul că, în conformitate cu anumite acte legislative, perioada pentru verificarea STR poate fi prelungită cu o lună ținând seama de volumul și complexitatea lor și consideră că acest tip de flexibilitate ar trebui să devină o regulă generală; subliniază, de asemenea, că legiuitorul a stabilit o perioadă de verificare de trei luni, ce poate fi prelungită cu încă trei luni, pentru toate actele delegate din domeniul serviciilor financiare și consideră că această practică ar trebui extinsă la alte domenii cu caracter complex;

24. subliniază că înțelegerile conform cărora nici un act delegat nu poate fi prezentat Parlamentului în perioadele de vacanță ale acestei instituții ar trebui să se aplice, de asemenea, și STR;

25. consideră că apelul adresat părților interesate de a participa la grupurile de părți interesate ale AES ar trebui să dureze suficient de mult (nu mai puțin de două luni), să fie emis prin canale variate și să urmeze un proces clar și raționalizat pentru a se asigura primirea de candidaturi din partea unei baze largi de candidați; reamintește necesitatea unor grupuri de părți interesate ale AES echilibrate, în concordanță cu dispozițiile regulamentelor respective.

Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

26. reamintește că, în domeniul ocupării forței de muncă și afacerilor sociale, Parlamentul a contestat valabilitatea deciziei EURES în fața Curții de Justiție pentru a-și apăra prerogativele;

Libertăți civile, justiție și afaceri interne

27. invită Comisia să includă în programul său de activitate propuneri de modificare a tuturor actelor juridice din fostul pilon al treilea, pentru a le alinia la noua ierarhie de norme și pentru a respecta prerogativele și competențele Parlamentului European, precum și dreptul său la informare cu privire la delegarea de competențe Comisiei în conformitate cu Tratatul de la Lisabona; subliniază faptul că acest fapt va necesita o evaluare individuală a fiecărui act juridic, pentru a identifica deciziile care, ca elemente esențiale, trebuie adoptate de legislator, în special în cazul în care abordează drepturile fundamentale ale persoanelor în cauză, precum și cele care pot fi considerate drept elemente neesențiale (a se vedea hotărârea Curții de Justiție în cauza C-355/10);

28. atrage atenția asupra faptului că, în continuare, Consiliul adoptă acte juridice pe baza dispozițiilor din fostul pilon al treilea, la mult timp după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, astfel încât Parlamentul a fost obligat să intenteze o acțiune în justiție la Curtea de Justiție;

°

° °

29. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.

• [1]  JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
• [2]  JO L 304, 20.11.2010, p. 47.
• [3]  JO C 81 E, 15.3.2011, p. 6.

EXPUNERE DE MOTIVE

Prezentul raport își propune să analizeze situația punerii practice în aplicare a articolelor 290 și 291 din TFUE și să le ofere raportorilor câteva orientări practice privind actele delegate și actele de punere în aplicare. Până la 18 iulie 2013, Parlamentul a primit 69 de acte delegate (4 în 2010, 7 în 2011, 38 în 2012 și, până în prezent, 20 în 2013), din care 64 de regulamente delegate, 2 directive delegate și 3 decizii delegate, și niciunul dintre colegiuitori nu a formulat obiecțiuni la un act delegat până acum.

Rapoartele privind delegarea de competențe legislative din 2010 și Regulamentul privind actele de punere în aplicare din 2011, pentru care am fost raportor, ne-au dat multe speranțe, care însă nu s-au materializat așa cum am preconizat inițial. Aceste instrumente au fost concepute pentru a îmbunătăți și mai mult controlul exercitat de colegiuitori asupra legislației secundate, consolidând astfel legitimitatea democratică a acestor acte. Ele vizau, de asemenea, creșterea eficacității și simplificarea în continuare a legislației la nivel european.

În cadrul pregătirilor pentru elaborarea acestui raport, a fost constituită o echipă administrativă de proiect formată din administratori ai comisiilor sesizate pentru avizare și reprezentanți ai serviciilor relevante ale Parlamentului și a fost întocmit un document de lucru care a prezentat principalele aspecte, care pot fi încadrate în general în două categorii diferite:

1.  alegerea între a utiliza acte delegate sau acte de punere în aplicare creează dificultăți în cadrul multor negocieri cu privire la noile propuneri legislative ale Comisiei și la propunerile de aliniere la Tratatul de la Lisabona a legislației în vigoare;

2.  există mai multe probleme legate de pregătirea și adoptarea de către Comisie a proiectelor de acte delegate și de acte de punere în aplicare și, respectiv, de tratarea lor de către Parlamentul European, precum și probleme legate de modurile diferite în care Parlamentul își exercită competențele de control, de implicarea experților și de crearea unui flux de informații eficace și eficient între instituții și în cadrul Parlamentului.

Diferența dintre actele delegate și actele de punere în aplicare, precum și alegerea corectă și adecvată a dispozițiilor care urmează să fie incluse în actul de bază sunt abordate în majoritatea negocierilor asupra unor propuneri legislative. Prin urmare, prezint câteva propuneri practice pentru salvgardarea prerogativelor Parlamentului, care să fie utilizate ca orientări de deputați și personal în activitatea lor, ținând seama de diversele poziții adoptate de Parlament, de „abordarea orizontală” adoptată de Conferința președinților și de analizele periodice realizate de serviciile Parlamentului.

În acest sens, este esențial ca posibilitatea de a solicita un aviz al Comisiei pentru afaceri juridice privind utilizarea actelor delegate, prevăzută la articolul 37a din Regulamentul de procedură, să fie utilizată mai mult de comisiile parlamentare.

Obiectivul final al acestui raport este de a consolida ceea ce s-a făcut deja în ultimii patru ani la nivel administrativ și politic în instituțiile UE,

în special în cadrul colegiuitorilor și al Comisiei, în ceea ce privește actele delegate și actele de punere în aplicare și de a deschide calea pentru includerea acestor aspecte în viitoarea revizuire a Acordului interinstituțional din 2003 privind o mai bună legiferare.

AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare (23.9.2013)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la măsurile luate în urma delegării competențelor legislative și a controlului, de către statele membre, al exercitării competențelor de executare de către Comisie

(2012/2323(INI))

Raportor pentru aviz: Gay Mitchell

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

–    având în vedere Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 1 decembrie 2011 referitoare la proiectul comun, aprobat de comitetul de conciliere, de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1905/2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (PE-CONS 00059/2011 – C7-0379/2011 – 2010/0059(COD))[1],

–    având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 8 iunie 2011 referitoare la Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare: lecții învățate și perspective de viitor[2],

Actele de punere în aplicare

1.  reamintește că, în cazul instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD), precum și al altor instrumente de finanțare externă, Parlamentul aplică, din 2006, un proces de „control democratic”, alături de competențele oficiale de control existente în cazul măsurilor de punere în aplicare, sub forma unui dialog politic cu Comisia asupra proiectelor de măsuri; remarcă totuși că experiența Parlamentului cu această practică este mixtă și că influența sa asupra deciziilor Comisiei este limitată;

2.  atrage atenția că, în domeniul cooperării pentru dezvoltare, actele de punere în aplicare se bazează adesea pe consultări prealabile cu terțe părți, ceea ce face mult mai dificilă introducerea unor modificări într-o etapă târzie a procedurii oficiale de comitologie; subliniază, prin urmare, că notificarea mai timpurie a Parlamentului și dialogul cu acesta, așa cum se discută acum între instituții în anticiparea noilor instrumente de finanțare externă pentru 2014-2020, ar constitui un pas important spre o utilizare mai eficace a competențelor de control ale Parlamentului;

3.  consideră că termenul disponibil între prezentarea proiectului de măsuri de punere în aplicare și adoptarea lor de către Comisie, adesea foarte scurt, este dificil de reconciliat cu metodele de lucru ale Parlamentului;

Actele delegate

4.  reamintește, în ceea ce privește instrumentele de finanțare externă, decizia sa, inclusă în Rezoluția sa legislativă din 1 decembrie 2011 referitoare la modificarea Regulamentului (CE) nr. 1905/2006, de a insista asupra utilizării de acte delegate ori de câte ori este vorba despre decizii politice strategice privind finanțarea și programarea; reamintește, în anticiparea ICD 2014-2020, că opțiunile politice semnificative, în special cele privind domeniile prioritare și alocațiile financiare orientative în general, nu pot face obiectul unor acte de punere în aplicare; subliniază, din nou, că implicarea colegislatorilor în aceste opțiuni nu poate fi considerată a fi micromanagement;

5.  consideră că actele delegate sunt deosebit de utile în domeniul politicii externe, ele combinând o legitimitate democratică sporită cu un proces decizional reactiv și flexibil; subliniază totuși că, în special în cazul instrumentelor financiare ample și complexe, cum este ICD, domeniile de cooperare potențială ar trebui să fie clar definite în actul de bază;

6.  obiectează la argumentul adus de Comisie în Comunicarea sa privind primul tablou de bord cu privire la simplificare pentru CFM 2014-2020 (COM(2012)0531), adoptată la 20 septembrie 2012, că utilizarea actelor delegate, propusă de Parlamentul European pentru instrumentele de finanțare externă, ar contraveni obiectivelor importante de eficiență, flexibilitate și simplificare;

7.  remarcă faptul că absența jurisprudenței privind articolul 290 și privind criteriile prevăzute de acesta a îngreunat obținerea unui acord între colegislatori privind delimitarea dintre actele de punere în aplicare și actele delegate în cazul instrumentelor de finanțare externă, care nu au caracteristicile clasice ale legislației de reglementare.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	17.9.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	26 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Thijs Berman, Michael Cashman, Ricardo Cortés Lastra, Corina Crețu, Leonidas Donskis, Mikael Gustafsson, Filip Kaczmarek, Miguel Angel Martínez Martínez, Gay Mitchell, Norbert Neuser, Maurice Ponga, Jean Roatta, Birgit Schnieber-Jastram, Michèle Striffler, Keith Taylor, Patrice Tirolien, Ivo Vajgl
Membri supleanți prezenți la votul final	Philippe Boulland, Enrique Guerrero Salom, Edvard Kožušník, Krzysztof Lisek, Isabella Lövin, Judith Sargentini
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Emma McClarkin, Jarosław Leszek Wałęsa, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska

• [1]  JO C 165 E, 11.6.2013, p. 109.
• [2]  JO C 380 E, 11.12.2012, p. 51.

AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice și monetare (11.10.2013)

pentru Comisia pentru afaceri juridice

referitor la măsurile luate în urma delegării competențelor legislative și a controlului de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie

(2012/2323(INI))

Raportoare pentru aviz: Sharon Bowles

SUGESTII

Comisia pentru afaceri economice și monetare recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  evidențiază faptul că în domeniul serviciilor financiare reglementările privind autoritățile europene de supraveghere (AES)[1] introduc standarde tehnice de reglementare (STR) și standarde tehnice de punere în aplicare (STPA) conform cărora AES prezintă proiecte de STR și STPA Comisiei în vederea adoptării; consideră că, având în vedere cunoștințele tehnice și competențele specializate ale AES, ori de câte ori este posibil, delegarea ar trebui să ia forma unor STR și nu a actelor delegate ordinare; consideră că, de asemenea, înainte de adoptarea actelor delegate ordinare de către Comisie, ar trebui să solicite mereu consiliere tehnică din partea AES pertinente cu privire la conținutul actelor respective;

2.  subliniază faptul că alegerea instrumentului juridic corect (act legislativ, delegat sau de punere în aplicare sau un act delegat bazat pe STR) nu este doar un aspect tehnic; subliniază că, de fapt, de cea mai mare importanță este garantarea faptului că legislatorul își asumă întreaga responsabilitate cu privire la elemente esențiale și la controlul efectiv asupra deciziilor politice; subliniază faptul că folosirea diferitelor instrumente în conformitate cu criteriile stabilite în tratat poate avea, de asemenea, o importanță considerabilă pentru echilibrul între puteri, corectitudinea și buna funcționare a procesului decizional și punerea în aplicare a politicilor; subliniază faptul că Parlamentul European ar trebui, în consecință, să acorde o atenție deosebită acestor aspecte;

3.  subliniază faptul că co-legiuitorii ar trebui să urmărească întotdeauna clarificarea și încadrarea scopului și a necesității oricărei delegări în textul de nivel 1, în special în ceea ce privește reglementarea tuturor elementelor esențiale stabilite și a altor aspecte elaborate la nivel tehnic;

4.  propune ca, în fiecare comisie parlamentară, președintele, unul dintre vicepreședinți sau un membru relevant să fie însărcinat cu sprijinirea deputaților și garantarea coerenței în legătură cu actele delegate și de punere în aplicare în coordonare cu celelalte comisii; subliniază faptul că, atunci când este disponibil, raportorul pentru actul de bază ar trebui să devină automat raportorul însărcinat cu monitorizarea acestuia și ar trebui să informeze comisia periodic; consideră că, atunci când este cazul, ar trebui luate măsuri care să permită continuitatea în ceea ce privește exercitarea controlului de către deputații reveniți care au fost implicați în elaborarea textului de nivelul 1 înainte de alegeri;

5.  consideră că proiectele textelor de nivel 1 ar trebui întotdeauna să fie însoțite de un calendar complet - pregătit în colaborare cu AES pertinent - pentru actele delegate și STR esențiale, inclusiv perioadele de consultare și termenul de implementare;

6.  subliniază faptul că Parlamentul și Consiliul ar trebui să fie pe deplin informați cu privire la calendarul și conținutul măsurilor delegate avute în vedere; consideră că intenția de a aproba sau de a respinge un proiect de STR ar trebui anunțată în scris președintelui comisiei competente a Parlamentului, raportorului și raportorilor din umbră, cu prezentarea unei justificări; consideră că, în cazul actelor delegate, Comisia trebuie, de asemenea, să informeze Parlamentul și statele membre atunci când nu intenționează să urmeze sfatul AES, specificând unde și de ce a ales să nu facă acest lucru, incluzând, dacă este cazul, în susținerea deciziei sale, rezultatele consultărilor publice, o analiză costuri-beneficii și o analiză juridică detailate, precum și răspunsuri motivate la orice comentariu scris formulat de co-legiuitori; consideră că ar trebui să existe o transparență deplină cu privire la progresele înregistrate; observă că interpretarea de către Comisie a acordului-cadru[2] face uneori dificilă și greoaie participarea experților Parlamentului la reuniunile grupului de experți care se ocupă cu actele delegate, ceea ce înseamnă că Parlamentul nu este plasat pe picior de egalitate cu Consiliul;

7.  invită comisia mixtă să coordoneze activitatea autorităților europene de supraveghere pe orizontală și solicită ca ele să participe la audierile Comisiei ECON pentru a prezenta Parlamentului activitatea în desfășurare în domeniul actelor delegate și al standardelor tehnice de punere în aplicare (ITS);

8.  subliniază faptul că, în Regulamentul privind cerințele de capital (CRR) și în Directiva privind cerințele de capital (CRD), recent adoptate, perioada de timp pentru verificarea STR poate fi prelungită cu o lună ținând seama de volumul și complexitatea lor, și consideră că acest tip de flexibilitate ar trebui să devină o regulă generală; consideră că termenele pentru emiterea unor obiecții de către Parlament cu privire la actele delegate adoptate de Comisie trebuie să fie suficient de lungi pentru a permite exercitarea deplină a drepturilor de verificare ale Parlamentului, ținând cont de calendarul și de volumul de lucru al ședinței plenare; consideră că termenul standard de două luni, ce poate fi prelungit cu două luni, după cum se prevede în înțelegerea comună, nu este suficient de lung pentru problemele complexe și actele delegate extinse, care necesită stabilirea unei perioade de verificare mai lungi; reamintește faptul că colegislatorul dispune de libertate deplină în ceea ce privește perioada de verificare ce va fi stabilită în actul de bază; subliniază, în acest sens, că deși înțelegerea comună prevede orientări în ceea ce privește termenele, ea nu este în niciun fel obligatorie și, prin urmare, nu limitează legiuitorul în acest sens; subliniază că legiuitorul a stabilit o perioadă de verificare de trei luni, ce poate fi prelungită cu trei luni, pentru toate actele delegate din domeniul serviciilor financiare, și consideră că această practică ar trebui extinsă la alte domenii cu caracter complex;

9.  subliniază faptul că perioadele de vacanță ale Parlamentului din timpul vacanței de vară și la sfârșitul anului, împreună cu sfârșitul mandatului parlamentar, trebuie luate în considerare în calendarul de adoptare a actelor delegate, pentru a se evita situațiile în care Parlamentul nu-și poate exercită verificarea datorită unei perioade de vacanță sau din cauza sfârșitului legislaturii; consideră că ar trebui incluse în acest sens dispoziții adecvate care împuternicesc Comisia să adopte acte delegate; subliniază că măsurile conform cărora nici un act delegat nu poate fi prezentat în perioadele de vacanță ale Parlamentului ar trebui să se aplice, de asemenea, și STR; observă că, întrucât o obiecție necesită majoritate absolută, voturile în ședință plenară privind o obiecție la un act delegat ar trebui planificate cu atenție;

10. consideră că este esențial să fie stabilite proceduri și măsuri pentru perioada în care se desfășoară alegerile din 2014, în special cu privire la legislația recentă, ce urmează să fie adoptată în curând în legătură cu CRR, Solvabilitate II, EMIR, Omnibus II și MiFID;

11. consideră că, atunci când AES trebuie să li se acorde mai mult timp pentru consultări și pentru elaborarea de STR, ele ar trebui să informeze comisia competentă a Parlamentului cu privire la motivele aflate la baza oricărei întârzieri înregistrate la prezentarea proiectelor STR și, atunci când li se cere să o facă, să se adreseze comisiei competente a Parlamentului; consideră că, în cazul în care se stabilește un calendar nou de prezentare a proiectelor STR, Comisia ar trebui să informeze comisia competentă a Parlamentului;

12. consideră că apelul adresat părților interesate de a participa la grupurile de părți interesate ale AES ar trebui să dureze suficient de mult (nu mai puțin de două luni), să fie emis prin canale variate și să urmeze un proces clar și raționalizat pentru a se asigura postularea unei game largi de candidați; reamintește necesitatea unor grupuri de părți interesate ale AES echilibrate, în concordanță cu dispozițiile regulamentelor respective.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	30.9.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	32 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Marino Baldini, Jean-Paul Besset, Sharon Bowles, George Sabin Cutaș, Leonardo Domenici, Markus Ferber, Elisa Ferreira, Ildikó Gáll-Pelcz, Jean-Paul Gauzès, Sven Giegold, Sylvie Goulard, Liem Hoang Ngoc, Gunnar Hökmark, Jürgen Klute, Philippe Lamberts, Werner Langen, Ivana Maletić, Arlene McCarthy, Anni Podimata, Peter Simon, Ivo Strejček, Ramon Tremosa i Balcells, Corien Wortmann-Kool, Pablo Zalba Bidegain
Membri supleanți prezenți la votul final	Fabrizio Bertot, Zdravka Bušić, Mojca Kleva Kekuš, Olle Ludvigsson, Catherine Stihler, Nils Torvalds, Oleg Valjalo
Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final	Wim van de Camp

• [1]  Regulamentul (EU) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (JO L 331, 15.12.2010, p. 12). Regulamentul (EU) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) (JO L 331, 15.12.2010, p. 48). Regulamentul (EU) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (JO L 331, 15.12.2010, p. 84, în special articolele 10-15).
• [2]  Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisie (JO C 304, 20.11.2010, p. 47).

AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (26.9.2013)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la monitorizarea privind delegarea competențelor legislative și controlul statelor membre asupra exercitării competențelor de executare de către Comisie

(2012/2323(INI))

Raportoare pentru aviz: Pervenche Berès

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază că este important ca Parlamentul să adopte o abordare orizontală cu privire la exercitarea competențelor legate de CFM;

2.  critică faptul că delegarea de competențe legislative către Comisie implică aspecte politice și strategice semnificative; subliniază, în acest sens, importanța unei abordări coerente din partea comisiilor Parlamentului; subliniază, în ceea ce privește propunerile legislative referitoare la CFM, că, atunci când nu sunt incluse în actul de bază, „elemente cum ar fi obiectivele și prioritățile, alocările financiare în termeni generali (...) ar trebui să fie adoptate prin acte delegate”[1];

3.  critică Consiliul și Comisia pentru încercările sistematice de a acorda prioritate competențelor de executare în locul actelor delegate în propunerile legislative; invită instituțiile respective să respecte dispozițiile articolelor 290 și 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) cu privire la caracterul distinct al actelor delegate în comparație cu actele de punere în aplicare;

4.  reamintește că, în domeniul ocupării forței de muncă și afacerilor sociale, Parlamentul a contestat valabilitatea Deciziei privind EURES[2] în fața Curții de Justiție pentru a-și apăra prerogativele, cu motivația că Comisia nu a respectat limitele prevăzute la articolul 291 din TFUE;

5.  invită Consiliul și Comisia să încerce să reducă la minimum utilizarea globală a actelor delegate în temeiul articolului 290 din TFUE și a competențelor de executare în temeiul articolului 291 din TFUE;

6.  subliniază că este în întregime la latitudinea Parlamentului să decidă care dintre elementele neesențiale ale actului de bază trebuie abordate sau nu printr-o delegare de competențe; recunoaște că Parlamentul ar trebui să delege competențe cu grijă, având în vedere necesitatea protejării prerogativelor sale și a asigurării transparenței în procesul legislativ al UE;

7.  consideră că, în contextul alinierii vechilor măsuri de comitologie, măsurile care anterior făceau obiectul procedurii de reglementare cu control ar trebui să devină în principiu acte delegate; îndeamnă Comisia să accelereze procesul respectiv de aliniere;

8.  consideră că termenul actual pentru examinarea actelor de punere în aplicare este prea scurt și, astfel, nu permite supravegherea adecvată de către Parlament a actelor de punere în aplicare;

9.  subliniază că nivelul de informare și transparență în ceea ce privește transmiterea și pregătirea actelor delegate ar trebui îmbunătățit;

10. îndeamnă Comisia să informeze raportorul responsabil pentru un act de bază cu privire la lucrările pregătitoare în legătură cu un act delegat deja în faza pregătirii actului delegat în cauză.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	26.9.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	33 2 1
Membri titulari prezenți la votul final	Edit Bauer, Heinz K. Becker, Pervenche Berès, Vilija Blinkevičiūtė, Philippe Boulland, David Casa, Alejandro Cercas, Ole Christensen, Derek Roland Clark, Minodora Cliveti, Emer Costello, Frédéric Daerden, Sari Essayah, Richard Falbr, Danuta Jazłowiecka, Ádám Kósa, Jean Lambert, Verónica Lope Fontagné, Olle Ludvigsson, Thomas Mann, Csaba Őry, Sylvana Rapti, Licia Ronzulli, Elisabeth Schroedter, Joanna Katarzyna Skrzydlewska, Jutta Steinruck, Ruža Tomašić, Traian Ungureanu
Membri supleanți prezenți la votul final	Françoise Castex, Philippe De Backer, Anthea McIntyre, Ria Oomen-Ruijten, Evelyn Regner, Birgit Sippel, Csaba Sógor, Tatjana Ždanoka

• [1]  Procesul-verbal al reuniunii Conferinței președinților din 15 noiembrie 2012, pe baza scrisorii din 25 octombrie 2012 a președintelui Conferinței președinților de comisie, Klaus-Heiner Lehne, adresată Președintelui Parlamentului European.
• [2]  JO L 328, 28.11.2012, p. 21, Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 26 noiembrie 2012 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la compensarea ofertelor și a cererilor de locuri de muncă și reinstituirea EURES.

AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (30.5.2013)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la monitorizarea privind delegarea competențelor legislative și controlul statelor membre asupra exercitării competențelor de executare de către Comisie

(2012/2323(INI))

Raportor pentru aviz: Matthias Groote

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază faptul că delegarea competențelor către Comisie nu este doar un aspect tehnic, ci poate implica probleme sensibile din punct de vedere politic cu o importanță considerabilă pentru cetățenii și consumatorii UE, printre care autorizarea mențiunilor nutriționale și de sănătate, a aditivilor alimentari și a substanțelor chimice active, etichetarea produselor alimentare, definirea băuturilor și a produselor alimentare și funcționarea schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS);

2.  subliniază faptul că delegarea competențelor este opțiunea Parlamentului în calitate de colegislator, pe care ar trebui să o exercite cu atenție în funcție de caz, având în vedere necesitatea protejării prerogativelor sale și a asigurării transparenței, coerenței și securității juridice în procesul legislativ al UE;

3.  reamintește că este „clar din prevederile articolelor 290 și 291 din tratat că actele delegate și actele de punere în aplicare răspund unor nevoi diferite și, prin urmare, nu sunt interschimbabile”[1];

4.  insistă asupra faptului că, în contextul oricărei adaptări a unui act legislativ la Tratatul de la Lisabona, măsurile care anterior făceau obiectul procedurii de reglementare cu control ar trebui să devină în mod clar acte delegate, iar nu acte de punere în aplicare, întrucât actele delegate sunt prevăzute în exact același scop ca măsurile care făceau obiectul procedurii de reglementare cu control (și anume, pentru adoptarea măsurilor cu domeniu sau aplicare generală menite a suplimenta sau modifica anumite elemente neesențiale ale actului legislativ), cu excepția cazurilor justificate în mod excepțional; consideră că această justificare ar trebui evaluată într-un interval de timp rezonabil, ținând cont de termenele aplicabile în procedurile legislative;

5.  critică ferm Consiliul pentru că încearcă sistematic nu doar să evite actele delegate cu orice preț în noile acte legislative, ci chiar să regreseze față de alinierea de dinainte de Tratatul de la Lisabona prin încercările abuzive de a transforma măsurile care făceau obiectul procedurii de reglementare cu control în acte de punere în aplicare în cadrul actelor de aliniere post-Lisabona; invită Consiliul să respecte prevederile tratatului cu privire la caracterul net distinct al actelor delegate în comparație cu actele de punere în aplicare;

6.  consideră că, în vreme ce decizia de a nu delega anumite elemente neesențiale și de a menține în schimb orice modificări ale acestora în cadrul procedurii legislative ordinare poate fi, în anumite cazuri, soluția potrivită (întrucât respectă prerogativele Consiliului și ale Parlamentului), aceasta nu ar fi potrivită în alte cazuri, în care ar fi disproporționată față de caracterul elementului neesențial care trebuie modificat și ar acționa astfel de fapt ca un obstacol în calea unor eventuale adaptări importante;

7.  consideră că, pentru a consolida poziția raportorilor săi în negocierile legislative, ar trebui să se recurgă mai des la articolul 37a din Regulamentul său de procedură; subliniază că este pe deplin de competența legislatorului să decidă care sunt elemente neesențiale ale actului de bază care trebuie reglementate printr-o delegare de competențe către Comisie și care trebuie reglementate la nivel legislativ; consideră că elementele politice importante, cum ar fi listele Uniunii sau registrele de produse sau substanțe ar trebui să rămână o parte integrantă a actului de bază, după caz sub formă de anexă; subliniază că ar trebui evitată crearea de liste autonome în interesul securității juridice;

8.  solicită Secretarului General să elaboreze un studiu privind rezultatele negocierilor legislative dintre Parlament și Consiliu referitoare la chestiunea actelor delegate și de punere în aplicare, cu scopul de a oferi consiliere și orientări de bune practici raportorilor și altor părți implicate în negocierile viitoare;

9.  consideră că practica actuală a Comisiei în ceea ce privește transmiterea și prezentarea actelor delegate, precum și a ordinilor de zi și a documentelor referitoare la reuniunile pregătitoare este mult mai puțin dezvoltată decât în cazul actelor de punere în aplicare și nu reprezintă un mecanism adecvat în sensul Înțelegerii comune privind actele delegate; invită Comisia să garanteze cât mai curând posibil că este asigurat cel puțin același nivel de informare și transparență ca în actualul registru de comitologie;

10. consideră că măsurile actuale privind supravegherea de către Parlament a actelor de punere în aplicare sunt inadecvate și nu ar trebui limitate la proiectele de acte; solicită modificarea articolului 11 din Regulamentul privind actele de punere în aplicare, pentru ca (în principiu și cu excepția actelor adoptate din motive de urgență) Parlamentul să aibă dreptul de a examina actele de punere în aplicare în termen de o lună de la adoptarea acestora.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	29.5.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	36 2 0
Membri titulari prezenți la votul final	Elena Oana Antonescu, Sophie Auconie, Sergio Berlato, Lajos Bokros, Franco Bonanini, Yves Cochet, Anne Delvaux, Jill Evans, Elisabetta Gardini, Matthias Groote, Françoise Grossetête, Cristina Gutiérrez-Cortines, Satu Hassi, Jolanta Emilia Hibner, Karin Kadenbach, Christa Klaß, Eija-Riitta Korhola, Jo Leinen, Corinne Lepage, Peter Liese, Zofija Mazej Kukovič, Linda McAvan, Miroslav Ouzký, Gilles Pargneaux, Pavel Poc, Frédérique Ries, Kārlis Šadurskis, Richard Seeber, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Glenis Willmott, Sabine Wils
Membri supleanți prezenți la votul final	Margrete Auken, Philippe Juvin, Alda Sousa, Rebecca Taylor, Marita Ulvskog, Vladimir Urutchev
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Stanimir Ilchev

• [1]             „Manualul privind actele delegate/actele de punere în aplicare”, DG IPOL, februarie 2013, p. 16.

AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (24.9.2013)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la măsurile luate în urma delegării competențelor legislative și a controlului de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie

(2012/2323(INI))

Raportoare pentru aviz: Amalia Sartori

SUGESTII

Comisia pentru industrie, cercetare și energie recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  ia act de faptul că s-au înregistrat progrese semnificative în ce privește transpunerea în practică a articolelor 290 și 291 din Tratatul de la Lisabona, și subliniază faptul că în negocierile interinstituționale se acordă o importanță crescândă alegerii între actele delegate și actele de punere în aplicare;

2.  subliniază faptul că, deși co-legislatorii nu pot întotdeauna înțelege în același mod elementele esențiale ale celor două tipuri de acte, Parlamentul European ar trebui să sublinieze în continuare faptul că problemele politice sensibile care ar putea completa actul de bază nu pot fi tratate prin intermediul unor acte de punere în aplicare, deoarece acest lucru ar afecta în mod negativ dreptul de control al Parlamentului;

3.  subliniază dificultățile crescânde cu care se confruntă Parlamentul în negocierile cu Consiliul, ca urmare a refuzului Consiliului de a lua în considerare utilizarea actelor delegate și a faptului că, deși posibilitatea de a include toate elementele necesare în actul de bază și de a permite numai actele de punere în aplicare poate fi o opțiune viabilă din punct de vedere juridic, abordarea ar putea fi extrem de dificil de aplicat, în anumite cazuri, cum ar fi sectoarele în care tehnologiile sunt încă în curs de dezvoltare; subliniază că, în plus, această abordare poate conduce la activități legislative care nu sunt în concordanță cu principiile bunei legiferări în UE;

4.  subliniază faptul că categorizarea drept secrete a informațiilor din anumite domenii de activitate nu ar trebui să împiedice dreptul Parlamentului de a controla actele delegate; observă că, în cazul în care un astfel de tip de informații ar face obiectul unui act delegat, măsurile necesare pentru a permite accesul deputaților europeni la acesta ar trebui să fie luate în conformitate cu legislația în vigoare;

5.  subliniază faptul că, în multe domenii juridice, cum ar fi energia sau TIC, chestiuni care, la prima vedere, par a fi destul de tehnice pot implica decizii politice cu consecințe importante; prin urmare, subliniază faptul că, pentru a asigura legitimitatea democratică pe parcursul întregului proces de legiferare al UE, Parlamentul ar trebui să dispună de suficiente cunoștințe specializate pentru a-și exercita drepturile sale de control în mod independent;

6. consideră că au fost înregistrate progrese semnificative în ce privește asigurarea transmiterii rapide a actelor delegate către comisiile competente în fond, fapt care, la rândul său, a influențat în mod pozitiv exercitarea de către deputații europeni a dreptului de control;

7.  consideră că transmiterea actelor delegate către deputații europeni prin intermediul unui buletin informativ facilitează controlul acestor acte și permite acestora să își exprime eventualele obiecții în timp util;

8.  constată cu îngrijorare că experții Parlamentului nu sunt invitați în mod sistematic la reuniunile pregătitoare privind actele delegate; invită Comisia să adopte măsuri suplimentare pentru a aborda această chestiune și să informeze Parlamentul cu privire la calendarul planificat pentru adoptarea unor astfel de acte;

9.  salută disponibilitatea experților Comisiei de a participa la reuniuni de informare cu deputații europeni, având în vedere faptul că organizarea unor astfel de reuniuni cu mult înainte de adoptarea actelor delegate s-a dovedit utilă în clarificarea aspectelor cheie ale acestor acte și în facilitarea activității Parlamentului vizând ajungerea la un acord final;

10. ia act de sporirea semnificativă, în actele legislative, a posibilităților legate de actele delegate; își exprimă preocuparea cu privire la faptul că Parlamentul nu dispune de personal suficient pentru a-și asuma pe deplin responsabilitățile politice în ceea ce privește controlul procesului de delegare către Comisie, spre exemplu atunci când trebuie să formuleze obiecțiuni în termenul stabilit într-un act legislativ fundamental; solicită o evaluare, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, a necesarului de personal de care are nevoie Parlamentul European pentru a-și asuma în mod adecvat responsabilitatea ce-i revine în calitate de co-legislator.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	18.9.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	51 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Amelia Andersdotter, Josefa Andrés Barea, Zigmantas Balčytis, Ivo Belet, Bendt Bendtsen, Fabrizio Bertot, Jan Březina, Maria Da Graça Carvalho, Giles Chichester, Jürgen Creutzmann, Pilar del Castillo Vera, Christian Ehler, Adam Gierek, Norbert Glante, András Gyürk, Edit Herczog, Romana Jordan, Krišjānis Kariņš, Lena Kolarska-Bobińska, Philippe Lamberts, Marisa Matias, Angelika Niebler, Jaroslav Paška, Aldo Patriciello, Herbert Reul, Michèle Rivasi, Paul Rübig, Francisco Sosa Wagner, Konrad Szymański, Patrizia Toia, Catherine Trautmann, Ioannis A. Tsoukalas, Claude Turmes, Vladimir Urutchev, Adina-Ioana Vălean, Alejo Vidal-Quadras
Membri supleanți prezenți la votul final	Maria Badia i Cutchet, Antonio Cancian, Yves Cochet, António Fernando Correia de Campos, Ioan Enciu, Elisabetta Gardini, Jolanta Emilia Hibner, Seán Kelly, Bernd Lange, Corinne Lepage, Marian-Jean Marinescu, Mario Pirillo
Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final	María Irigoyen Pérez, Cecilia Wikström, Sabine Wils

AVIZ al Comisiei pentru transport și turism (5.9.2013)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la măsurile luate în urma delegării competențelor legislative și a controlului de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie

(2012/2323(INI))

Raportori pentru aviz: Werner Kuhn și Saïd El Khadraoui

SUGESTII

Comisia pentru transport și turism recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  reamintește că, în cadrul Uniunii Europene, procesul de reglementare se desfășoară și sub nivelul legislativ, prin acte de elaborare și de punere în aplicare a actelor legislative și că este necesar să se garanteze punerea în aplicare corespunzătoare a tratatului pentru a asigura un nivel suficient de legitimitate democratică și în cazul acestor acte;

2.  subliniază că actele delegate și actele de punere în aplicare ar trebui să se limiteze la chestiuni pur tehnice și/sau administrative: subiectele politice ar trebui să facă exclusiv obiectul unei proceduri de codecizie democratice și transparente, accesibile cetățenilor europeni;

3.  reamintește că, în temeiul articolelor 290 și 291 din tratat, actele delegate și actele de punere în aplicare răspund unor nevoi diferite și, prin urmare, nu sunt interschimbabile; consideră că diferența dintre actele delegate și actele de punere în aplicare, precum și alegerea corectă și optimă a dispozițiilor ce trebuie incluse în actul legislativ de bază, reprezintă o chestiune politică importantă, care ar trebui abordată și discutată într-o etapă preliminară, în cursul pregătirii proiectelor de rapoarte legislative, de către raportori și raportorii alternativi, cu ajutorul secretariatelor comisiilor și, în special, a Serviciului Juridic;

4.  îndeamnă Comisia să propună o serie de criterii interinstituționale precise pentru utilizarea actelor delegate și de punere în aplicare, inclusiv mecanisme de revizuire, care să se bazeze pe diferitele etape ale procesului decizional care conduc la aceste acte;

5.  subliniază dificultățile tot mai mari cu care se confruntă Parlamentul în negocierile cu Consiliul, ca urmare a refuzului Consiliului de a lua în considerare utilizarea actelor delegate și a faptului că, deși soluția includerii tuturor elementelor necesare în actul de bază pentru a permite numai utilizarea actelor de punere în aplicare poate fi o opțiune viabilă din punct de vedere juridic, această abordare ar putea fi extrem de dificil de aplicat în unele cazuri, cum ar fi în sectoarele în care tehnologiile sunt încă în curs de dezvoltare și, în numeroase cazuri, poate duce la adoptarea unor acte legislative care nu respectă principiile unei mai bune reglementări în cadrul UE ; îndeamnă, prin urmare, Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, să își respecte angajamentele asumate în temeiul articolelor 290 și 291 din Tratatul de la Lisabona și să sprijine pe deplin Parlamentul în apărarea drepturilor sale în cursul negocierilor cu Consiliul;

6.  consideră că, pentru a consolida poziția raportorilor săi în cadrul negocierilor legislative, ar trebui să se recurgă în mai mare măsură la posibilitatea de a solicita un aviz din partea Comisiei pentru afaceri juridice, în temeiul articolului 37a din Regulamentul său de procedură;

7.  își exprimă îngrijorarea cu privire la exercițiul de aliniere în contextul actual de ostilitate din partea Consiliului față de utilizarea actelor delegate, deoarece acesta ar putea duce la pierderea de către Parlament a drepturilor sale de supraveghere și de control în cazul în care măsurile care fac obiectul procedurii de reglementare cu control ar deveni acte de punere în aplicare în cazul unor texte legislative importante și sensibile din punct de vedere politic, cum ar fi cele referitoare la securitate; invită, prin urmare, Comisia și Consiliul să respecte tratatul și obiectivele sale și să garanteze controlul democratic prin drepturile Parlamentului asupra actelor delegate;

8.  subliniază că în multe domenii juridice, cum ar fi transportul, chestiuni care, la prima vedere, par a fi destul de tehnice pot implica decizii politice cu consecințe importante; subliniază, prin urmare, că, pentru a asigura legitimitatea democratică pe parcursul întregului proces de legiferare al UE, Parlamentul ar trebui să dispună de suficiente cunoștințe de specializate, astfel încât să-și exercite drepturile de control în mod independent;

9.  subliniază importanța implicării Parlamentului în faza pregătitoare a actelor delegate, dat fiind că exercitarea corectă a controlului Parlamentului în legătură cu actele delegate poate fi dificilă fără o monitorizare adecvată a fazei lor pregătitoare și fără cunoștințele de specialitate necesare pentru evaluarea conținutului lor, având în vedere timpul și resursele limitate de care dispun comisiile pentru a-și exercita controlul în acest sens;

10. invită Comisia să se asigure că, atât experții de la nivel național, cât și experții din cadrul Parlamentului, beneficiază de același nivel de informare și de transparență;

11. insistă asupra faptului că, în contextul alinierii unui act legislativ după Tratatul de la Lisabona, măsurile care anterior făceau obiectul procedurii de reglementare cu control ar trebui să devină acte delegate, nu acte de punere în aplicare, cu excepția cazurilor justificate de motive excepționale.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	5.9.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	31 1 3
Membri titulari prezenți la votul final	Magdi Cristiano Allam, Georges Bach, Izaskun Bilbao Barandica, Antonio Cancian, Michael Cramer, Philippe De Backer, Luis de Grandes Pascual, Saïd El Khadraoui, Ismail Ertug, Carlo Fidanza, Knut Fleckenstein, Jacqueline Foster, Franco Frigo, Mathieu Grosch, Dieter-Lebrecht Koch, Georgios Koumoutsakos, Werner Kuhn, Jörg Leichtfried, Bogusław Liberadzki, Eva Lichtenberger, Gesine Meissner, Hubert Pirker, Dominique Riquet, Petri Sarvamaa, Olga Sehnalová, Brian Simpson, Keith Taylor, Patricia van der Kammen, Dominique Vlasto, Roberts Zīle
Membri supleanți prezenți la votul final	Phil Bennion, Spyros Danellis, Michel Dantin, Geoffrey Van Orden, Janusz Władysław Zemke

AVIZ al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (25.11.2013)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la monitorizarea privind delegarea competențelor legislative și controlul statelor membre asupra exercitării competențelor de executare de către Comisie

(2012/2323(INI))

Raportor pentru aviz: de Paolo De Castro

SUGESTII

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  reafirmă importanța alinierii la acquis, în special în ceea ce privește domeniile de politică precum politica agricolă comună, care nu au fost adoptate în cadrul procedurii de codecizie înainte de intrarea în vigoare a TFUE; regretă faptul că dosarele de aliniere referitoare la legislația agricolă au fost blocate de Consiliu în urma eșecului negocierilor din cadrul trilogurilor informale și al primei lecturi a Parlamentului; ia act de faptul că o soluție în ceea ce privește alinierea care să fie acceptabilă pentru ambele părți a putut fi găsită doar în contextul procedurilor legislative complete referitoare la reforma PAC, chiar dacă unele dispoziții au putut fi convenite numai cu condiția ca acestea să nu constituie o prejudiciu;

2.  îndeamnă Consiliul să realizeze progrese în ceea ce privește dosarele de aliniere restante, astfel încât procedurile să poată fi încheiate înainte de sfârșitul legislaturii;

3.  consideră că alinierea automată prevăzută la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr.182/2011 a creat probleme serioase în legătură cu procedurile de aliniere, deoarece lipsa oricăror constrângeri temporale a avut consecințe negative asupra procesului de negociere interinstituțional, permițând, în final, Consiliului să blocheze dosarele de aliniere;

4.  ia act de faptul că transmiterea documentelor către Parlamentul European trebuie îmbunătățită, în special în ceea ce privește proiectele de acte delegate, pentru a garanta un flux simultan de informații către Parlamentul European și Consiliu în calitate de colegiuitori;

5.  recomandă Comisiei să nu abuzeze de acte delegate pentru a redeschide discuții privind acordurile politice stabilite în trilog;

6.  solicită Comisiei să faciliteze participarea experților Parlamentului la reuniunile grupurilor de experți, fără a crea obstacole administrative inutile.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	25.11.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	24 3 0
Membri titulari prezenți la votul final	José Bové, Luis Manuel Capoulas Santos, Paolo De Castro, Hynek Fajmon, Mariya Gabriel, Iratxe García Pérez, Julie Girling, Sergio Gutiérrez Prieto, Elisabeth Jeggle, Jarosław Kalinowski, Elisabeth Köstinger, Agnès Le Brun, Gabriel Mato Adrover, Mairead McGuinness, Marit Paulsen, Ulrike Rodust, Alfreds Rubiks, Giancarlo Scottà, Alyn Smith, Ewald Stadler, Csaba Sándor Tabajdi, Marc Tarabella
Membri supleanți prezenți la votul final	Esther de Lange, Karin Kadenbach, Anthea McIntyre, Maria do Céu Patrão Neves, Dimitar Stoyanov

AVIZ al Comisiei pentru pescuit (10.9.2013)

pentru Comisia pentru afaceri juridice

Măsurile luate în consecința delegării de competențe legislative și în consecința controlului, de către statele membre, al exercitării competențelor de executare de către Comisie

(2012/2323(INI))

Raportor pentru aviz: Antolín Sánchez Presedo

SUGESTII

Comisia pentru pescuit recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază faptul că alegerea instrumentului juridic corect (act legislativ, delegat sau de punere în aplicare) nu este doar un aspect tehnic; subliniază faptul că este de cea mai mare importanță garantarea faptului că legislatorul își asumă întreaga responsabilitate cu privire la elemente esențiale și la controlul efectiv asupra deciziilor politice; subliniază faptul că folosirea diferitelor instrumente în conformitate cu criteriile stabilite în tratat poate avea, de asemenea, o importanță considerabilă pentru echilibrul între puteri, corectitudinea și buna funcționare a procesului decizional și punerea în aplicare a politicilor, cum ar fi politica comună în domeniul pescuitului; subliniază faptul că Parlamentul European ar trebui, în consecință, să acorde o atenție deosebită acestor aspecte;

2.  subliniază importanța abordării coerente din partea Conferinței Președinților, în cadrul Parlamentului European, cu privire la alegerea instrumentelor juridice și a metodelor de control; în această privință, consideră că ar trebui să ne bazăm pe acest proces, care ar trebui dezvoltat, pentru a consolida acquis-ul existent, a facilita coordonarea și a organiza luarea măsurilor;

3.  propune ca, în fiecare comisie parlamentară, președintele, unul dintre vicepreședinți sau un membru relevant să fie însărcinat cu sprijinirea deputaților și garantarea coerenței în legătură cu actele delegate și de punere în aplicare în coordonare cu celelalte comisii; subliniază faptul că raportorul pentru actul de bază ar trebui să devină automat raportorul însărcinat cu monitorizarea acestuia și ar trebui să informeze comisia periodic; scoate, de asemenea, în evidență faptul că este necesară o organizare funcțională în cadrul secretariatelor, astfel încât controlul să fie eficace, și recomandă în acest sens introducerea pe ordinea de zi a comisiilor parlamentare a unui punct privind monitorizarea actelor delegate;

4.  insistă asupra caracterului fundamental al controlului, în sensul că acesta îi permite Parlamentului să stabilească dinainte criterii care, dacă sunt îndeplinite, ar elimina posibilitatea unei obiecții n legătură cu un act delegat;

5. invită Comisia Europeană să confere un plus de transparență actelor sale, pentru a facilita accesibilitatea acestora atât pentru Parlament, cât și pentru cetățenii europeni; sugerează în acest sens Comisiei Europene crearea unui instrument informatic care să permită realizarea unei baze de date în care actele să fie înregistrate într-un mod care să înlesnească controlul democratic;

6.  deplânge faptul că, în domeniul politicii comune în domeniul pescuitului, ca și în alte domenii în care procedura codeciziei nu a fost introdusă până la intrarea în vigoare a actualului tratat și în care procedura de reglementare cu control nu era folosită anterior, procesul de aliniere a legislației intrate în vigoare înaintea Tratatului de la Lisabona la noul cadru juridic, care cuprinde acte legislative, delegate sau de punere în aplicare, se confruntă cu dificultăți considerabile, care dau naștere unor întârzieri semnificative și compromițătoare, și chiar stagnează, aducând astfel atingere punerii în aplicare a unor măsuri necesare și urgente pentru sectorul pescuitului, adeseori ca urmare a lipsei de voință a Consiliului de a recunoaște și a folosi efectiv delegarea de competențe către Comisie în vederea adoptării de acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

7.  subliniază că alinierea politicii în domeniul pescuitului la dispozițiile Tratatului de la Lisabona nu trebuie să aibă drept urmare sporirea competențelor Comisiei în raport cu cele prevăzute de acest tratat; reamintește în acest context că mandatele Comisiei în ceea ce privește actele delegate nu sunt menite să fie „nelimitate în timp”, ci ar trebui limitate în timp de către convenție (regula fiind trei ani de delegare);

8.  consideră că procesul de aliniere a legislației intrate în vigoare înaintea Tratatului de la Lisabona în domeniul pescuitului, precum și a legislației sale conexe la noul cadru juridic ar trebui încheiat integral în actuala legislatură;

9.  invită Comisia și Consiliul să desfășoare noi negocieri cu Parlamentul pentru a găsi o înțelegere comună privind interpretarea, folosirea și monitorizarea articolelor 290 și 291 din TFUE, în special o demarcare funcțională între actele delegate și actele de punere în aplicare, eventual cu exemple concrete și incontestabile de competențe care sunt clasificate ca legislative, delegate sau de executare.

10. reamintește importanța delegării de competențe de executare către Comisie în anumite domenii de politici, pentru a evita microgestionarea, precum și o procedură de codecizie lungă și complicată;

11. subliniază că alegerea instrumentului are, de asemenea, consecințe în ceea ce privește controlul de urmărire a competenței delegate; sprijină, prin urmare, linia adoptată de Conferința președinților, care preconizează optarea pentru actele delegate în cazurile în care alegerea tipului de alocare prin aplicarea dispozițiilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene nu este evidentă;

12. consideră că Parlamentul și Consiliul de Miniștri își pierd credibilitatea în ochii cetățenilor UE în cazul în care nu pot fi introduse politici importante datorită faptului că aceste două instituții nu se pot pune de acord cu privire la procedura administrativă care urmează a fi utilizată;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	5.9.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	21 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	John Stuart Agnew, Antonello Antinoro, Kriton Arsenis, Chris Davies, Carmen Fraga Estévez, Dolores García-Hierro Caraballo, Marek Józef Gróbarczyk, Werner Kuhn, Isabella Lövin, Gabriel Mato Adrover, Guido Milana, Maria do Céu Patrão Neves, Crescenzio Rivellini, Raül Romeva i Rueda, Struan Stevenson, Isabelle Thomas, Nils Torvalds, Jarosław Leszek Wałęsa
Membri supleanți prezenți la votul final	Jean Louis Cottigny, Iñaki Irazabalbeitia Fernández, Jens Nilsson, Nikolaos Salavrakos
Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final	Jan Kozłowski

AVIZ al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (25.11.2013)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la cursul dat delegării de competențe legislative și controlului de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie

(2012/2323(INI))

Raportoare pentru aviz: Monika Flašíková Beňová

SUGESTII

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât Tratatul de la Lisabona prevede o nouă ierarhizare a normelor constând din acte legislative, prin care legislatorul decide cu privire la elementele esențiale, acte delegate, pe care Comisia le adoptă sub controlul legislatorului în vederea modificării sau completării anumitor elemente neesențiale ale actelor legislative, și acte de punere în aplicare, pe care Comisia le adoptă în mod normal sub controlul statelor membre atunci când sunt necesare condiții uniforme de punere în aplicare a actelor Uniunii;

B.  întrucât majoritatea actelor juridice adoptate în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală (fostul pilon al treilea) nu au fost modificate de la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona și, prin urmare, funcționează în continuare în afara sistemului de acte delegate și de acte de punere în aplicare (articolele 290 și 291 din TFUE), Comisia neputând să inițieze timp de cinci ani proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, iar Curtea de Justiție având puteri limitate, în conformitate cu tratatul anterior (articolul 10 din Protocolul nr. 36);

C. întrucât conferința interguvernamentală a invitat instituțiile să depună eforturi în vederea modificării sau înlocuirii actelor juridice ale fostului pilon al treilea pentru a permite aplicabilitatea deplină a competențelor instituțiilor, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona (Declarația nr. 50 referitoare la articolul 10 din Protocolul nr. 36 și articolul 10 alineatul (2) din Protocolul nr. 36); întrucât Parlamentul, în rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu - Un spațiu de libertate, securitate și justiție în serviciul cetățenilor - Programul de la Stockholm[1], a solicitat Comisiei să prezinte un număr de propuneri prioritare până la 1 septembrie 2010, dintre care câteva sunt în continuare așteptate,

1.  condamnă ca fiind nedemocratică și contrară principiului statului de drept utilizarea în continuare, la aproape patru ani după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, a procedurilor privind punerea în aplicare a actelor din fostul pilon al treilea, care adeseori exclud Parlamentul sau prevăd doar consultarea acestuia, indiferent de natura deciziilor care urmează a fi luate; invită Comisia să includă în programul său de activitate pentru 2014, cel mai târziu, propuneri de modificare a tuturor actelor juridice din fostul pilon al treilea, pentru a le alinia la noua ierarhie de norme și pentru a respecta prerogativele și competențele Parlamentului European, precum și dreptul său la informare cu privire la delegarea de competențe Comisiei în conformitate cu Tratatul de la Lisabona; subliniază faptul că acest fapt va necesita o evaluare individuală a fiecărui act juridic, pentru a identifica deciziile care, ca elemente esențiale, trebuie adoptate de legislator, în special în cazul în care abordează drepturile fundamentale ale persoanelor în cauză, precum și cele care pot fi considerate neesențiale (a se vedea hotărârea Curții de Justiție în cauza C-355/01); propune înființarea unui grup de lucru interinstituțional în acest scop în vederea stabilirii criteriilor de utilizare a actelor delegate sau a actelor de punere în aplicare în temeiul articolului 290 din TFUE; invită Consiliul și Comisia să înceapă negocierile cu Parlamentul European pentru a ajunge la un acord în cel mai scurt timp cu privire la criteriile menționate mai sus;

2.  atrage atenția asupra faptului că, în continuare, Consiliul adoptă acte juridice pe baza dispozițiilor din fostul pilon al treilea, la mult timp după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, astfel încât Parlamentul a fost obligat să intenteze o acțiune în justiție la Curtea de Justiție;

3.  condamnă cu tărie insistența Consiliului, precum și, deseori, cea a Comisiei, în favoarea actelor de punere în aplicare, chiar și în cazuri în care sunt îndeplinite în mod clar criteriile privind actele delegate, astfel cum sunt prevăzute la articolul 290 din TFUE, în special faptul că delegarea de competențe Comisiei nu are în vedere decât actele nelegislative care completează sau modifică elementele neesențiale ale actului legislativ vizat;

4.  consideră că alegerea actelor delegate sau a actelor de punere în aplicare trebuie realizată pentru fiecare caz în parte; consideră că alegerea respectivă presupune analizarea cu atenție, în fiecare caz, a dispozițiilor articolelor 290 și 291 din TFUE; consideră, în acest sens, că ar putea fi utile orientările indicative privind aplicarea articolelor menționate mai sus;

5.  insistă cu privire la utilizarea corectă a actelor delegate în noile programe financiare; consideră că anumite decizii, precum stabilirea priorităților și alocarea de resurse financiare pentru aceste priorități, vin în mod în clar în completarea actului de bază și, prin urmare, necesită utilizarea actelor delegate.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	17.10.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	38 4 0
Membri titulari prezenți la votul final	Jan Philipp Albrecht, Edit Bauer, Rita Borsellino, Emine Bozkurt, Arkadiusz Tomasz Bratkowski, Philip Claeys, Carlos Coelho, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Ioan Enciu, Monika Flašíková Beňová, Hélène Flautre, Kinga Gál, Kinga Göncz, Nathalie Griesbeck, Sylvie Guillaume, Anna Hedh, Salvatore Iacolino, Timothy Kirkhope, Juan Fernando López Aguilar, Monica Luisa Macovei, Svetoslav Hristov Malinov, Véronique Mathieu Houillon, Anthea McIntyre, Roberta Metsola, Claude Moraes, Georgios Papanikolaou, Carmen Romero López, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Csaba Sógor, Renate Sommer, Rui Tavares, Wim van de Camp, Axel Voss, Josef Weidenholzer, Tatjana Ždanoka, Auke Zijlstra
Membri supleanți prezenți la votul final	Alexander Alvaro, Ana Gomes, Stanimir Ilchev, Andrés Perelló Rodríguez, Marie-Christine Vergiat

• [1]  JO C 285 E, 21.10.2010, p. 12.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	26.11.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	21 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Raffaele Baldassarre, Sebastian Valentin Bodu, Françoise Castex, Christian Engström, Marielle Gallo, Giuseppe Gargani, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Klaus-Heiner Lehne, Antonio López-Istúriz White, Antonio Masip Hidalgo, Jiří Maštálka, Evelyn Regner, Francesco Enrico Speroni, Dimitar Stoyanov, Alexandra Thein, Cecilia Wikström, Tadeusz Zwiefka
Membri supleanți prezenți la votul final	Eduard-Raul Hellvig, Eva Lichtenberger, Dagmar Roth-Behrendt, József Szájer, Axel Voss