RAPORT referitor la strategia europeană în materie de deșeuri de plastic aflate în mediul înconjurător

    6.12.2013 - (2013/2113(INI))

    Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
    Raportor: Vittorio Prodi

    Procedură : 2013/2113(INI)
    Stadiile documentului în şedinţă
    Stadii ale documentului :  
    A7-0453/2013
    Texte depuse :
    A7-0453/2013
    Dezbateri :
    Texte adoptate :

    PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

    referitoare la strategia europeană în materie de deșeuri de plastic aflate în mediul înconjurător

    (2013/2113(INI))

    Parlamentul European,

    –   având în vedere Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (Directiva-cadru privind deșeurile),

    –   având în vedere Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE,

    –   având în vedere Directiva 96/59/CE a Consiliului din 16 septembrie 1996 privind eliminarea bifenililor policlorurați și a terfenililor policlorurați (PCB/TPC),

    –   având în vedere Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz,

    –   având în vedere Directiva 86/278/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind protecția mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură,

    –   având în vedere Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (Directiva privind ambalajele),

    –   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri,

       având în vedere Directiva 2011/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (RoHS),

    –   având în vedere Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri,

    –   având în vedere Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deșeurilor,

    –   având în vedere Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE),

    –   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH),

    –   având în vedere Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin),

    –   având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la o strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa[1],

    –   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2012 intitulată „Inovarea în scopul creșterii durabile: o bioeconomie pentru Europa” (COM(2012)0060),

    –   având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 ianuarie 2011, intitulată „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor - inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020” (COM(2011)0021), precum și Rezoluția Parlamentului European din 24 mai 2012 referitoare la o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor[2],

    –   având în vedere Comunicarea Comisiei din intitulată „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020” (COM(2011)0244) și Rezoluția Parlamentului European din20 aprilie 2012 referitoare la asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020”[3],

    –   având în vedere Cartea verde a Comisiei privind strategia europeană în materie de deșeuri de plastic aflat în mediul înconjurător (COM(2013)0123),

    –   având în vedere Decizia xxxx/2013 Parlamentului European și a Consiliului privind un Program general de acțiune pentru mediu al UE până în 2020,

    –   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

    –   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0453/2013),

    A. întrucât problema deșeurilor de plastic nu este abordată în mod specific în legislația europeană și întrucât ele sunt considerate ca făcând parte din fluxul general de deșeuri, în ciuda particularităților lor; întrucât aceste deșeuri nu ar mai trebui considerate simple deșeuri, ci o resursă;

    B.  întrucât materialele de plastic sunt din ce în ce mai diverse și sunt utilizate la scară din ce în ce mai largă, generând un volum mai mare de deșeuri și fiind utilizate tot mai mult în combinație cu alte materiale și compuși; întrucât plasticul se acumulează în cantități mari (se estimează că un total de 80 de milioane de tone plutesc în Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific) și persistă în mediu timp de sute de ani, distrugând viața marină, provocând reacții toxice și eliberând perturbatori endocrini, substanțe care sunt cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere, nanoparticule și poluanți organici persistenți în ecosisteme și, prin urmare, în lanțul alimentar; întrucât doar în 2010 au fost introduse pe piața UE 95,5 miliarde de pungi din plastic, majoritatea lor de unică folosință, în timp ce utilizarea acestora este restricționată sau interzisă în numeroase țări;

    C. întrucât deficiențele în punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației UE în materie de deșeuri de către statele membre, lipsa unor obiective relevante și a unor mecanisme de stabilire a prețurilor, cererea internă insuficientă de materiale reciclate, depozitarea ilegală, exporturile ilegale și depozitarea în condiții necorespunzătoare, precum și procesarea și transportul deșeurilor din plastic au adus daune globale semnificative sănătății umane și mediului, inclusiv vieții marine, și au dus la creșterea exporturilor de deșeuri, ceea ce a determinat pierderea materialelor și a locurilor de muncă în UE;

    D. întrucât interdicția de a depozita deșeuri de plastic nu permite, în sine, recuperarea dorită a materiilor prime, atunci când cantitățile respective sunt redirecționate, în schimb, către incineratoare;

    E.  întrucât, în cazul deșeurilor de plastic, ar trebui avute în vedere atât prevenirea, cât și minimizarea, încurajând producătorii să opteze pentru materiale alternative și mai durabile atunci când proiectează produse;

    F.  întrucât ecoinovarea și proiectarea produselor de plastic sunt esențiale pentru competitivitatea europeană, ajutând industria să se adapteze la presiunea pe care o exercită prețurile ridicate ale resurselor și penuria de materiale și dezvoltând tehnologii generice esențiale (TGE) pentru o societate sustenabilă;

    G. întrucât UE ar putea beneficia în materie de creare de locuri de muncă și de creștere de pe urma unui efort susținut de orientare, prin recurgerea în mai mare măsură la reciclare, către o economie echilibrată, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, netoxică și circulară, bazată pe reciclare regenerativă („cradle to cradle”), care să considere deșeurile nepericuloase ca sursă de materii prime; întrucât potențialul economic de reciclare a deșeurilor de plastic depășește în prezent cu mult procentul de 33 %, atins în ceea ce privește deșeurile de ambalajele din plastic, și cel de 25 %, atins în ceea ce privește totalul deșeurilor de plastic, și întrucât ratele ridicate ale reciclării pot fi utile în cazul lipsei de materii prime;

    H. întrucât în industria materialelor plastice din UE lucrează aproximativ 1,6 milioane de persoane;

    I.   întrucât în cadrul Strategiei Europa 2020 se solicită o creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii,

    1.  salută Cartea verde a Comisiei și recunoaște necesitatea adoptării unor măsuri specifice privind deșeurile de plastic în cadrul legislației UE, precum și necesitatea unei puneri în aplicare și a unei respectări mai uniforme, coerente și riguroase a legislației în vigoare privind deșeurile, în special în ceea ce privește ierarhia deșeurilor: prevenire, reutilizare, reciclare și recuperare, în special în statele membre care nu au atins încă obiectivele existente;

    2.   consideră că planificarea strategică poate fi punctul de pornire pentru o gestionare eficientă a deșeurilor;

    3.  subliniază că, pentru ca abordarea fluxurilor de deșeuri și a economiei circulare de către UE să devină mai coerentă în cadrul proiectului legislativ în curs privind „verificarea adecvării”și având în vedere că aproximativ 40 % din deșeurile de plastic provin din ambalaje și în special din produse de unică folosință, iar Directiva privind ambalajele este singura care stabilește un obiectiv specific pentru colectarea deșeurilor de plastic, este absolut necesară revizuirea acestei directive și propunerea de norme în materie de deșeuri care să depășească dispozițiile și standardele privind produsele; consideră că, pentru a realiza acest lucru, și atunci când elaborează viitoarele sale propuneri, Comisia ar trebui să țină seama de faptul că deșeurile de plastic nu sunt materiale omogene, iar fluxurile de deșeuri de plastic conțin mai multe materiale, aditivi și compuși din plastic de diferite tipuri care necesită un tratament diferențiat; ia act totuși de faptul că, deși ambalajele de plastic ajută la menținerea calității produselor și prelungesc perioada lor de valabilitate, ele nu sunt întotdeauna necesare pentru conservarea produselor;

    4.  subliniază că legislația UE privind deșeurile de plastic ar trebui să vizeze în primul rând reducerea acestora și ar trebui, prin urmare, revizuită pentru a include:

    –   obiective obligatorii specifice pentru colectarea, trierea (care ar putea atinge nivelul ambițios de 80%) și reciclarea diferitelor fluxuri de deșeuri de plastic (de exemplu, DEEE, vehicule scoase din uz, ambalaje, deșeuri agricole, deșeuri de șantier etc.) și criterii obligatorii de reciclare (clarificarea distincțiilor dintre reciclare mecanică/organică și recuperare/incinerare); ar trebui avută în vedere atingerea, până în 2020, a obiectivului progresiv și ambițios de a utiliza plastic reciclat fără aditivi periculoși, care să nu mai fie autorizați în noile produse; anumite state membre vor avea nevoie de perioade de tranziție pentru a îndeplini obiectivele stabilite la nivel european;

    –   armonizarea la nivelul întregii Uniunii a criteriilor pentru colectarea, trierea și gestionarea generală a deșeurilor, în vederea creării unor condiții de concurență echitabile în conformitate cu ierarhia deșeurilor, inclusiv eliminarea barierelor de reglementare, administrative și financiare din calea reciclării;

    –   etichetarea specifică a materialelor pentru a informa consumatorii cu privire la gradul de reciclabilitate mecanică sau organică a produselor, precum și indicații pentru consumatori privind modalitățile de recurgere în mai mare măsură la triere și reciclare; precum și

    –   criterii pentru înlocuirea produselor de plastic de unică folosință și cu durată scurtă de viață cu materiale reutilizabile și mai sustenabile;

    5.  este de acord că deșeurile de plastic ar trebui considerate o resursă valoroasă, promovând reutilizarea, reciclarea și recuperarea acestora și permițând crearea unor condiții de piață corespunzătoare; invită Comisia să facă propuneri până în 2014 pentru a elimina treptat depozitarea deșeurilor reciclabile și recuperabile până în 2020, fără a stimula totuși, în schimb, valorificarea energetică în locul reciclării, criteriile privind eficacitatea ecologică trebuind să se aplice tuturor soluțiilor; consideră că, pe lângă obiectivele în materie de reciclare menționate mai sus, este, prin urmare, esențial să se introducă măsuri corespunzătoare de descurajare a incinerării materialelor plastice reciclabile, compostabile și biodegradabile, pentru a optimiza ciclul de viață al fiecărui tip de plastic, respectând ierarhia deșeurilor; evidențiază că acest lucru ar remedia o tendință nesustenabilă, care a privilegiat până acum utilizarea produselor virgine, în detrimentul celor reciclate, mai scumpe; subliniază că posibilitatea de reciclare și de reparare a produselor ar trebui luată în considerare încă din etapa de proiectare; invită, prin urmare, Comisia să propună măsuri privind proiectarea care să îmbunătățească impactul global al produselor asupra mediului, prevenind deșeurile excesive și promovând piețele de reciclare; consideră că, în orice caz, produsele de plastic ar trebui proiectate pentru a maximiza durabilitatea, ținând seama de întregul lor ciclu de viață; evidențiază faptul că, în cadrul unei noi legislații privind deșeurile de plastic, Comisia ar trebui să ia în considerare efectuarea unor inspecții mai amănunțite pentru introducerea deșeurilor într-un depozit de deșeuri până în 2020, precum și intensificarea controalelor la instalațiile de incinerare;

    6.  solicită să nu se recurgă la valorificarea energetică a deșeurilor de plastic decât în cazurile în care toate celelalte posibilități au fost epuizate și cu condiția de a utiliza tehnologii dotate cu purificatoare adecvate pentru a evita daunele cauzate mediului și sănătății umane;

    7.  consideră că cele mai periculoase materiale plastice, cele care, conform dovezilor științifice, sunt cele mai perturbatoare pentru sănătatea umană și pentru mediu (cum ar fi microparticulele de plastic și materialele plastice oxo-biodegradabile) și cele care conțin metale grele și alte substanțe, care pot, de asemenea, îngreuna procesul de reciclare, ar trebui eliminate treptat de pe piață sau pur și simplu interzise, cât mai curând posibil până în 2020, pentru a dezvolta o piață a materialelor reutilizate și reciclate și consideră că ar trebui pusă imediat în aplicare colectarea separată a acestora; în acest context, consideră că ar trebui sprijinită înlocuirea materialelor plastice periculoase și a aditivilor periculoși, inclusiv prin extinderea listei substanțelor care fac obiectul unor restricții de utilizare în echipamentele electrice și electronice; consideră, de asemenea, așa cum au solicitat majoritatea cetățenilor și consumatorilor europeni[4], că utilizarea pungilor de plastic de unică folosință, nereciclabile, nebiodegradabile și necompostabile ar trebui redusă drastic și, dacă este posibil, eliminată treptat și că este important să se abordeze provocările pe care le implică prevenirea generării de deșeuri prin acțiuni mai eficace de combatere a consumului excesiv și a eliminării iresponsabile a produselor de unică folosință;

    8.  reamintește că, într-o lume în care resursele naturale, inclusiv terenurile arabile, sunt tot mai limitate, sustenabilitatea implică reducerea, în termeni absoluți, a utilizării resurselor, și nu simpla înlocuire a unei resurse cu alta; subliniază că în cazul produselor de plastic biodegradabile, ecologice și compostabile, ar trebui adoptate măsuri corespunzătoare pentru a le promova, cu condiția ca producerea lor să nu aibă un impact negativ asupra producției agricole destinate consumului uman sau animal sau asupra mediului; subliniază, de asemenea, necesitatea de a recurge la standarde europene recunoscute (de exemplu, CEN 13432) pentru a permite o diferențiere mai clară între produsele de plastic degradabile, biodegradabile și compostabile, precum și pentru a oferi consumatorilor, agenților de reciclare și întreprinderilor de gestionare a deșeurilor informații mai clare privind caracteristicile, posibilitatea de reciclare și potențialul de reutilizare;

    9.  solicită mai multe investiții publice și private în cercetare și tehnologii, care să vizeze obținerea unor materiale plastice mai sustenabile (de exemplu, un consum mai redus de materii prime, menținând aceeași calitate și aceeași posibilitate de reutilizare și de reciclare) și o mai bună integrare a diferitelor tipuri în procesele de producție și în activitățile de reprelucrare, fără a afecta calitatea materialelor; consideră că noile tehnologii sunt necesare și pentru a consolida procesele de biodegradare a materialelor plastice, metodele de triere a deșeurilor, procesarea și reciclarea mecanică, recuperarea materialelor plastice din oceane, proiectarea ecologică și ambalarea inteligentă; consideră, în acest sens, că Programul Orizont 2020 ar putea oferi oportunități pentru a răspunde acestei nevoi societale importante și că avantajele ar fi importante atât pentru mediu, cât și pentru cetățeni, de la crearea de noi activități economice (de exemplu, trierea riguroasă făcută manual), la reducerea deșeurilor marine și a riscurilor pentru sănătate; subliniază că aceasta le poate oferi tinerilor în special posibilitatea de a se integra pe piața muncii prin implicarea în noi domenii de activitate; subliniază că punerea în aplicare integrală a legislației UE în domeniul deșeurilor ar putea determina realizarea unor economii de 72 de miliarde EUR pe an, ar crește cifra de afaceri anuală a sectorului gestionării și reciclării deșeurilor din UE cu 42 de miliarde EUR și ar duce la crearea a peste 400 000 de locuri de muncă până în 2020; subliniază că și alte fonduri ale Uniunii ar putea contribui în mod semnificativ la dezvoltarea unei infrastructuri de colectare și de reciclare, cu condiția ca ierarhia deșeurilor prevăzută de Directiva-cadru privind deșeurile să fie respectată;

    10. recomandă măsuri care să încurajeze reciclarea materialelor plastice ca cea mai bună opțiune de îndeplinire a obiectivelor de mediu; solicită ca mai multe licitații de achiziții publice, inclusiv cele desfășurate de instituțiile europene, să includă cerințe clare în ceea ce privește reciclarea deșeurilor de plastic, precum și favorizarea utilizării de materiale plastice reciclate, dacă este posibil;

    11. consideră că ar trebui luate măsuri mai îndrăznețe atât de către statele membre, cât și de către Comisie pentru a combate depozitarea și exporturile ilegale de deșeuri de plastic, inclusiv o punere în aplicare mai strictă a regulamentelor europene privind transferurile de deșeuri, precum și programe de monitorizare și de inspecție mai stricte în porturi și la toate instalațiile de tratare a deșeurilor, vizând transferurile suspectate ca fiind ilegale și combătând exporturile de deșeuri în vederea reutilizării (în special vehiculele scoase din uz și DEEE) și pentru a se asigura că exporturile merg numai la instalațiile care îndeplinesc cerințele privind gestionarea durabilă din punctul de vedere al mediului, astfel cum se prevede la articolul 49 din Regulamentul privind transferurile de deșeuri; ia act de faptul că aplicarea principiului răspunderii extinse a producătorului, precum și sensibilizarea consumatorilor, joacă un rol important în prevenirea exporturilor ilegale și în reducerea semnificativă a deșeurilor de plastic din mediu; consideră, de asemenea, că UE ar trebui să promoveze o gestionare coerentă a deșeurilor în toate forurile, acordurile și instituțiile internaționale posibile; subliniază că UE ar trebui să coordoneze la nivel mondial o inițiativă de monitorizare și reducere semnificativă a deșeurilor marine din oceane; consideră, de asemenea, că este esențial să se aibă acces la date fiabile și comparabile privind fluxurile de deșeuri, înspre și dinspre Europa, cantitățile și sistemele de gestionare;

    12. consideră că ar trebui să se acorde prioritate finanțării unor infrastructuri de reciclare a deșeurilor față de finanțarea depozitării și incinerării, dar ar trebui, bineînțeles, să țină seama și de necesitățile fiecărei comunități; încurajează municipalitățile europene și autoritățile locale, industria materialelor plastice și sectorul reciclării și gestionării deșeurilor să depună toate eforturile pentru a motiva și stimula cetățenii și întreprinderile să adopte conceptul unei economii circulare în ceea ce privește deșeurile de plastic, începând cu o dezbatere largă privind uzura planificată, promovând sisteme facile și eficace de separare, colectare, reutilizare și reciclare și creând puncte de colectare corespunzătoare pentru deșeurile de plastic, în special în zonele costiere și vulnerabile din punctul de vedere al mediului, începând, în ordinea priorității, cu zonele pe care statele membre le-au declarat protejate și/sau parcuri naționale; consideră, de asemenea, că ele ar putea avea o contribuție majoră la armonizarea activităților de gestionare a deșeurilor de plastic în întreaga Europă, stabilind standarde și practici comune; invită autoritățile regionale să coopereze în vederea unei planificări a gestionării integrate a deșeurilor, atunci când acest lucru este viabil atât din punct de vedere economic, cât și al mediului, și să promoveze în special crearea unor „centre agricole de colectare” pentru fluxurile de deșeuri de plastic provenite din agricultură (de exemplu, plasticul pentru solare);

    13. susține, în vederea unei mai bune sensibilizări, acțiunile concrete și campaniile cum ar fi instituirea unei Zile europene a deșeurilor de plastic, în care cetățenii să poată returna orice cantitate de plastic în puncte de colectare prestabilite, de exemplu, în schimbul unei compensații financiare corespunzătoare, pentru a garanta furnizarea de materiale plastice reciclabile și pentru a sensibiliza publicul cu privire la reciclare și utilizarea eficientă a resurselor; consideră că acest eveniment ar putea include, de asemenea, activități comunitare de curățare (de exemplu, a plajelor), ca o contribuție simbolică la limitarea poluării cu deșeuri de plastic; solicită crearea de sinergii între acest tip de eveniment și campania „Let's do it”, săptămâna europeană a reducerii deșeurilor și viitoarea campanie „Clean up day”; salută proiectul-pilot MARELITT al Comisiei de eliminare a deșeurilor marine din cele patru mări regionale ale Europeni și de reducere a impactului deșeurilor marine de plastic asupra mediului, sănătății, economiei și societății; sugerează Comisiei să își intensifice dialogul cu țările terțe, cum ar fi cele care au ape teritoriale în Mare Neagră, pentru a soluționa mai eficient problema deșeurilor marine de plastic;

    14. subliniază faptul că noile inițiative în domeniul politicii de mediu, al ecoinovării, al gestionării deșeurilor și al bioeconomiei de la nivelul UE ar trebui să fie precedate de evaluări solide ale impactului, inclusiv în ceea ce privește consecințele lor pe plan social și oportunitățile pe care le creează pe piața muncii, în special în privința potențialului de creare de locuri de muncă și a necesității de a introduce formări inițiale și profesionale pentru a crea locuri de muncă ecologice;

    15. reamintește că statele membre ar trebui, asigurând reconcilierea aspectelor de mediu cu cele economice, să sprijine inițiativele care facilitează dezvoltarea sectoarelor cu cel mai ridicat potențial de ocupare a forței de muncă în condiții decente și, în special, care contribuie la tranziția către o economie sustenabilă și crearea de locuri de muncă sustenabile și de calitate într-o economie cu o utilizare mai puțin intensă a resurselor, în conformitate cu Strategia Europa 2020; solicită autorităților locale și regionale să coordoneze dispozițiile privind serviciul public cu obiectivele de mediu pentru a îndeplini obiective multiple și a stimula locurile de muncă ecologice în cadrul acestui proces;

    16. consideră că identificarea nevoilor viitoare ale pieței muncii, precum și a cerințelor în materie de competențe reprezintă o prioritate; insistă asupra necesității unor strategii care să facă în așa fel încât competențele lucrătorilor să corespundă nevoilor viitoare ale pieței muncii; subliniază, în acest context, faptul că, pentru a înfrunta provocările pe care le implică tranziția către o economie cu o utilizare mai puțin intensă a resurselor, este nevoie de un nivel adecvat de formare și de competențe pentru ca ecoinovările să prospere și pentru ca legislația UE privind deșeurile să fie pusă în aplicare în mod corect; recomandă statelor membre să integreze modelul economiei circulare în programele lor de formare profesională; observă că formarea poate îmbunătăți percepțiile legate de statutul muncii în sectorul reciclării și poate contribui la păstrarea personalului și la ameliorarea practicilor în domeniul sănătății și securității; reamintește, în acest context, că prin promovarea formării profesionale și a învățării la locul de muncă, Fondul social european poate să contribuie la satisfacerea cererii de locuri de muncă sustenabile și de calitate în industriile cu o utilizare mai puțin intensă a resurselor, în conformitate cu Pachetul privind investițiile sociale prezentat de către Comisie în februarie 2013;

    17. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

    EXPUNERE DE MOTIVE

    Industria plasticului din Europa generează o cifră de afaceri de aproximativ 300 miliarde EUR pe an și oferă locuri de muncă unui număr de 1,54 milioane de persoane, însă datele legate de deșeurile generate rămân în continuare neconsolidate, variind de la 25 de milioane de tone generate în 2008, conform Comisiei Europene, la 13 milioane de tone în 2010, conform AEM. Fără date fiabile și comparabile privind producerea, colectarea, trierea, reciclarea, recuperarea și eliminarea materialelor plastice, este dificil să se elaboreze o politică bine orientată și eficientă, în special în ceea ce privește fluxurile ilegale de deșeuri. Este evident că impactul plasticului asupra mediului este încă subestimat.

    În cadrul „verificării adecvării” în curs a directivelor privind fluxurile de deșeuri, prezenta Carte verde oferă o ocazie potrivită pentru a realiza o armonizare legislativă coerentă și ambițioasă. Primul pas ar trebui să fie, prin urmare, elaborarea unei legislații specifice privind deșeurile de plastic, cu obiective conexe, precum și punerea în aplicare riguroasă a normelor în vigoare.

    Având în vedere că aproximativ 40% din deșeuri provin din ambalaje, ar trebui să ne începem evaluarea din acest punct. Nu au fost stabilite obiective pentru deșeurile de plastic, cu excepția celor din Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, nemodificată din 1994, care a stabilit cantitatea de plastic care trebuie colectată la 22,5%. Este timpul să adaptăm normele la noua realitate a producției și să le facem compatibile cu obligațiile privind mediul ale altor sectoare în ceea ce privește ierarhia stabilită de Directiva-cadru privind deșeurile. Dacă Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje nu este restructurată, separând standardele și normele comerciale, industriale și în materie de concurență de obligațiile de mediu, nu vom putea aborda 40% din problemă. Revizuirea acestei directive ar trebui să includă norme privind proiectarea ecologică, care să permită colectarea și trierea deșeurilor pentru o reciclare eficientă, prin utilizarea noilor tehnologii (de exemplu, infraroșu și etichetare specială) și a materialelor reciclabile. Acest lucru ar oferi, de asemenea, industriei noastre europene posibilitatea de stabili standarde, menținând sau chiar sporind competitivitatea sa globală.

    Mai mult decât atât, industria ar trebui să depună mai multe eforturi în ceea ce privește transparența și informarea, pentru a defini clar caracteristicile produselor pe care le introduc pe piață; consumatorii trebuie să știe dacă plasticul pe care îl cumpără este reciclabil, compostabil, biodegradabil sau recuperabil, pentru a facilita procesul de triere. Acest tip de inovare ar impulsiona cercetarea și activitățile de dezvoltare și ar promova crearea de locuri de muncă, fiind în același timp benefică pentru mediu. Toate aceste măsuri ar crea o ierarhie a deșeurilor și ar face ca reutilizarea materialelor plastice să treacă în fața reciclării, acordându-i-se însă prioritate în fața recuperării energiei prin ardere. Opinia generală este că depozitele de deșeuri nu ar trebui nici măcar să fie luate în considerare ca opțiune viabilă pentru tratarea deșeurilor de plastic și sperăm că va fi adoptată o dată definitivă pentru interzicerea lor (propunem 2020, având în vedere că unele state membre se confruntă încă cu probleme în ceea ce privește utilizarea la scară largă a colectării separate a deșeurilor și nu au la dispoziție alte opțiuni).

    Plasticul este o resursă mult prea valoroasă pentru a fi depozitată sau pur și simplu arsă. Dacă dorim să conferim coerență inițiativei europene emblematice privind eficiența resurselor și să adoptăm conceptul de economie circulară și în cazul plasticului, trebuie să încetăm să sprijinim anumite inițiative care privilegiază exploatările nesustenabile, cum ar fi depozitarea deșeurilor sau arderea plasticului reciclabil.

    Este deosebit de important să definim în mod clar ce este recuperarea și să risipim mitul conform căruia aceasta este echivalentă cu reciclarea (în special dacă prin recuperare înțelegem recuperarea energiei prin incinerarea materialelor plastice). Nu ar trebui să fie vorba de alegerea unor alternative exclusive, ci de un proces linear care să încurajeze în primul rând reducerea, apoi reutilizarea și, în fine, reciclarea. Cum putem face ca plasticul reciclat să fie mai atractiv, având în vedere că prețurile actuale de pe piață sunt prea ridicate pentru a permite o mai bună integrare a plasticului reutilizat în noile procese de producere a plasticului? De ce este plasticul reciclat mai scump decât cel care tocmai a fost produs? Nu ar trebui atunci să stimulăm activitățile de reciclare, în locul celor de ardere (așa cum am făcut până acum), pentru ca arderea plasticului reciclabil și biodegradabil să devină mai scumpă și mai „demodată”? În ultimă instanță, este o problemă pe care o întâlnim tot mai des; ce vrea să facă Europa cu incineratoarele sale care au fost sprijinite prin subvenții directe sau indirecte pentru a face față capacității lor excedentare? Este timpul, în schimb, să sprijinim, direct sau indirect, instalațiile de reciclare. Trebuie să introducem pe piață mai multe materiale reciclate pentru a reduce costul unitar al producerii lor și pentru ca acestea să devină o componentă mai viabilă a sistemului actual, creând, în același timp, locuri de muncă mai ecologice.

    În acest scop, introducerea de obiective pentru atingerea procentului de 75% de plastic reciclat până în 2020, criteriile obligatorii pentru posibilitatea de reciclare și etichetarea specifică pentru a ajuta trierea vor lansa o discuție și vor impulsiona dezvoltarea unor sisteme mai avansate și mai eficiente de gestionare a fluxurilor de deșeuri. Acest proces va fi încurajat în continuare (și pentru a garanta atingerea obiectivelor) prin finanțarea cercetării privind cele mai bune tehnici de reciclare, colectare și triere și a dezvoltării acestora, precum și privind materiale avansate, în special în ceea ce privește reutilizarea și sustenabilitatea lor.

    Tipurile de plastic care nu se încadrează în acest model, cele mai periculoase pentru mediu și pentru sănătatea umană și cele care nu respectă Foaia de parcurs privind utilizarea eficientă a resurselor, cum ar fi plasticul oxo-biodegradabil, microparticulele de plastic și plasticul de unică folosință ar trebui eliminate treptat sau interzise pur și simplu.

    Un alt pas fundamental îl constituie asigurarea angajamentului colectiv din partea cetățenilor, a producătorilor, a administrațiilor publice și a asociațiilor profesionale. În acest cadru, este, de asemenea, deosebit de important să se sporească gradul de sensibilizare prin campanii de informare care să promoveze sensibilizarea publicului - cum ar fi o Zi europeană a deșeurilor de plastic. Cel mai mare efort trebuie să fie depus, în acest caz, de autoritățile locale; ele sunt responsabile de organizarea tuturor operațiunilor legate de eliminarea deșeurilor, nu doar a deșeurilor menajere, ci și a deșeurilor industriale și periculoase și, nu în ultimul rând, a celor din structurile costiere și maritime.

    Deșeurile marine reprezintă o problemă gravă pe care nicio campanie nu o va putea soluționa de una singură. Acțiunile voluntare vor fi decisive în ceea ce privește sensibilizarea și promovarea unei abordări diferite, responsabile privind modul în care gestionăm mările și menținem biodiversitatea, care reprezintă o sursă importantă de hrană.

    O parte din problemă o reprezintă traficul internațional și punerea în aplicare deficitară a Convenției de la Basel; această dimensiune necesită un angajament mai ferm atât din partea UE, cât și a guvernelor naționale. Putem începe prin a garanta un control mai strict al fluxurilor și norme mai clare în acordurile noastre internaționale, chiar și în cele legate de domenii aparent fără relevanță, cum ar fi transferul de tehnologii sau educația. Ar trebui să promovăm în mai mare măsură materialele, procesele și proiectele ecologice pentru a determina adoptarea unui standard european la nivel mondial.

    AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (18.10.2013)

    destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

    referitor la o strategie europeană în materie de deșeuri de plastic aflate în mediul înconjurător

    (2013/2113(INI))

    Raportor pentru aviz: Jean Lambert

    SUGESTII

    Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

    1.  întrucât în cadrul strategiei Europa 2020 se solicită o creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii;

    2.  întrucât în industria materialelor plastice din UE lucrează aproximativ 1,6 milioane de persoane;

    3.  întrucât sectorul reciclării materialelor plastice ar putea crea circa 162 000 de locuri de muncă în UE în cazul în care rata de reciclare ar crește la 70% până în 2020;

    4.  subliniază faptul că noile inițiative în domeniul politicii de mediu, al ecoinovării, al gestionării deșeurilor și al bioeconomiei de la nivelul UE ar trebui să fie precedate de evaluări de impact solide, inclusiv în ceea ce privește consecințele lor pe plan social și oportunitățile pe care le creează pe piața muncii, în special în privința potențialului în materie de creare de locuri de muncă și a necesității introducerii formării inițiale și profesionale, cu scopul de a se crea locuri de muncă verzi;

    5.  reamintește că statele membre ar trebui, asigurând reconcilierea aspectelor de mediu cu cele economice, să sprijine inițiativele care facilitează dezvoltarea sectoarelor cu cel mai ridicat potențial de ocupare a forței de muncă în condiții decente și, în special, care contribuie la tranziția către o economie sustenabilă și crearea de locuri de muncă sustenabile și de calitate într-o economie cu o utilizare mai puțin intensă a resurselor, în conformitate cu strategia Europa 2020; solicită autorităților locale și regionale să coordoneze dispozițiile privind serviciul public cu obiectivele de mediu pentru a îndeplini obiective multiple și a stimula locurile de muncă verzi în cadrul acestui proces;

    6.  subliniază faptul că obiectivele stabilite în Directiva-cadru privind deșeurile, în Directiva privind ambalajele și în Directiva DEEE creează oportunități de noi locuri de muncă în diferite sectoare ale economiei printr-un efect de propagare și, prin urmare, ar trebui promovate medii propice pentru industriile relevante pentru ca acestea să-și poată exploata din plin potențialul de creare a unor locuri de muncă; subliniază că aceasta oferă în special tinerilor șansa de a se integra pe piața muncii prin implicarea în noi domenii de activitate; subliniază că implementarea integrală a legislației UE în domeniul deșeurilor ar putea determina realizarea unor economii de 72 de miliarde EUR pe an, ar spori cifra de afaceri anuală a sectorului gestionării și reciclării deșeurilor din UE cu 42 de miliarde EUR și ar duce la crearea a peste 400 000 de locuri de muncă până în 2020;

    7.  subliniază potențialul modelului de economie circulară care, datorită faptului că permite decuplarea creșterii de epuizarea resurselor, constituie un model regenerator care poate avea un impact asupra tuturor sectoarelor și poate fi o sursă de creare de locuri de muncă; subliniază că economia circulară presupune o schimbare totală a concepției noastre cu privire la ideea de „produs” și că, pentru a însoți această schimbare pe tot parcursul ciclului de viață al produsului, de la proiectarea ecologică, reparare, reambalare și până la reciclare, este nevoie de noi locuri de muncă;

    8.  subliniază că dispozițiile stricte privind reciclarea aparatelor electrice în Europa au deseori drept consecință reciclarea în Africa de Vest în cele mai rele condiții pentru oameni și pentru natură a unei părți semnificative a deșeurilor electrice și electronice; solicită efectuarea unor controale mai stricte în UE pentru a preveni aceste practici în viitor; consideră că schimbările aduse legislației privind protecția mediului în țări precum China și Malaysia ar putea constitui, în ceea ce privește importul de materiale plastice post-consum care nu sunt spălate, un stimulent important pentru investiții sporite în recuperare și reciclare în cadrul UE și pentru crearea unor locuri de muncă suplimentare;

    9.  reamintește că o mai bună punere în aplicare a legislației UE privind deșeurile va contribui la dezvoltarea economică și deci, implicit, la crearea de locuri de muncă; subliniază că reciclarea și reutilizarea – ambele sectoare cu o utilizare intensivă a forței de muncă – pot fi surse importante de locuri de muncă și ar trebui să fie promovate atunci când este cel mai adecvat în cadrul revizuit al UE privind deșeurile;

    10. subliniază, cu toate acestea, că potențialul de ocupare a forței de muncă al sectorului reciclării nu ar trebui să submineze eforturile vizând în primul rând o intensitate redusă a consumului de resurse și o dependență redusă de acestea - o provocare ce oferă, de asemenea, noi oportunități de ocupare a forței de muncă;

    11. reamintește că inovările care au loc în prezent în producția de materiale plastice (în special în domeniul nanotehnologiilor), precum și impactul acestora asupra gestionării deșeurilor de plastic determină noi provocări în ceea ce privește sănătatea și siguranța la locul de muncă și invită Comisia să reacționeze în mod corespunzător la aceste riscuri în cadrul viitoarelor acțiuni vizând deșeurile de plastic prin intermediul unor standarde europene adecvate în domeniul protecției locurilor de muncă și a sănătății pentru toate persoanele implicate (angajatori, prestatori de servicii și persoanele care desfășoară o activitate independentă);

    12. consideră că este prioritară identificarea nevoilor viitoare ale pieței muncii, precum și a cerințelor în materie de competențe; insistă asupra necesității implementării unor strategii care să facă în așa fel încât competențele lucrătorilor să corespundă nevoilor viitoare ale pieței muncii; subliniază, în acest context, faptul că, pentru a înfrunta provocările aferente unei tranziții către o economie cu o utilizare mai puțin intensă a resurselor, este nevoie de un nivel adecvat de formare și de competențe pentru ca ecoinovările să prospere și pentru ca legislația UE privind deșeurile să fie pusă în aplicare în mod corect; recomandă statelor membre să integreze modelul economiei circulare în programele lor de formare profesională; observă că formarea poate îmbunătăți percepțiile legate de statutul muncii în sectorul reciclării și poate contribui la păstrarea personalului și la ameliorarea practicilor în domeniul sănătății și securității; reamintește, în acest context, că prin promovarea formării profesionale și a învățării la locul de muncă, Fondul social european ar trebui să contribuie la satisfacerea cererii de locuri de muncă sustenabile și de calitate în industria cu o utilizare mai puțin intensă a resurselor, în conformitate cu Pachetul privind investițiile sociale prezentat de către Comisie în februarie 2013.

    REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

    Data adoptării

    17.10.2013

     

     

     

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    33

    2

    0

    Membri titulari prezenți la votul final

    Edit Bauer, Heinz K. Becker, Jean-Luc Bennahmias, Phil Bennion, Vilija Blinkevičiūtė, Philippe Boulland, Alejandro Cercas, Ole Christensen, Minodora Cliveti, Marije Cornelissen, Emer Costello, Frédéric Daerden, Richard Falbr, Thomas Händel, Stephen Hughes, Danuta Jazłowiecka, Patrick Le Hyaric, Olle Ludvigsson, Thomas Mann, Csaba Őry, Sylvana Rapti, Licia Ronzulli, Elisabeth Schroedter, Nicole Sinclaire, Jutta Steinruck, Andrea Zanoni, Inês Cristina Zuber

    Membri supleanți prezenți la votul final

    Georges Bach, Sergio Gutiérrez Prieto, Anthea McIntyre, Csaba Sógor, Tatjana Ždanoka

    Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

    Eric Andrieu, Pilar Ayuso, Eduard-Raul Hellvig

    REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

    Data adoptării

    28.11.2013

     

     

     

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    60

    1

    0

    Membri titulari prezenți la votul final

    Elena Oana Antonescu, Pilar Ayuso, Paolo Bartolozzi, Sandrine Bélier, Sergio Berlato, Lajos Bokros, Franco Bonanini, Biljana Borzan, Yves Cochet, Spyros Danellis, Chris Davies, Esther de Lange, Bas Eickhout, Edite Estrela, Jill Evans, Karl-Heinz Florenz, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Matthias Groote, Françoise Grossetête, Satu Hassi, Jolanta Emilia Hibner, Dan Jørgensen, Martin Kastler, Holger Krahmer, Corinne Lepage, Kartika Tamara Liotard, Linda McAvan, Miroslav Ouzký, Gilles Pargneaux, Andrés Perelló Rodríguez, Pavel Poc, Frédérique Ries, Anna Rosbach, Oreste Rossi, Dagmar Roth-Behrendt, Carl Schlyter, Theodoros Skylakakis, Bogusław Sonik, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Salvatore Tatarella, Thomas Ulmer, Glenis Willmott, Sabine Wils, Marina Yannakoudakis

    Membri supleanți prezenți la votul final

    Erik Bánki, Gaston Franco, Julie Girling, Eduard-Raul Hellvig, Georgios Koumoutsakos, Marusya Lyubcheva, Judith A. Merkies, Miroslav Mikolášik, James Nicholson, Alojz Peterle, Vittorio Prodi, Marita Ulvskog, Vladimir Urutchev, Anna Záborská, Andrea Zanoni

    Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

    Kārlis Šadurskis