RAPORT
10.12.2013 - referitor la marca regională: cele mai bune practici în economia rurală (2013/2098(INI))
Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală
Raportor: Eric Andrieu
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitoare la marca regională: cele mai bune practici în economia rurală
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 174 și următoarele din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care stabilesc obiectivul coeziunii economice, sociale și teritoriale și definesc instrumentele financiare structurale necesare pentru atingerea acestuia,
– având în vedere articolul 39 din TFUE, care stabilește obiectivele politicii agricole comune,
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. [...]/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din... privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005[1],
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. […]/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului[2],
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru transport și turism și cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0456/2013),
A. întrucât noțiunea de dezvoltare teritorială a devenit din ce în ce mai importantă în ultimii ani, în special ca urmare a includerii unei trimiteri mai explicite la ea în Tratatul de la Lisabona;
B. întrucât politica europeană de dezvoltare rurală, care constituie cel de-al doilea pilon al PAC, a fost recunoscută oficial o dată cu Reforma Agendei 2000; întrucât reforma respectivă a conferit politicii de dezvoltare un statut superior celui de politică socială și structurală implementată mai mult ca adjuvant la politica privind piețele agricole;
C. întrucât viitorul regulament-cadru privind politica regională invită statele membre să adopte o planificare și o programare integrate, permițând o mai mare coerență între programele multianuale ale Fondului european de dezvoltare regională, ale Fondului social european, ale Fondului de coeziune, precum și ale Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (și ale Fondului european pentru pescuit), și aceasta datorită unui cadru strategic comun care evită suprapunerea fondurilor și a inițiativelor, care urmărește obiectivele Strategiei Europa 2020 și este stabilit într-un acord de parteneriat redactat de statele membre în cooperare cu partenerii economici și sociali și cu reprezentanții societății civile; întrucât măsurile și inițiativele de dezvoltare teritorială, în special cele privind zonele rurale, ar trebui, prin urmare, să facă parte dintr-o abordare globală și transsectorială;
D. întrucât frontiera dintre urban și rural este din ce în ce mai difuză și agricultura periurbană câștigă teren; întrucât este important ca politica regională, care completează politica de dezvoltare rurală, să fie, de asemenea, îndreptată spre zonele rurale în vederea susținerii proiectelor inovatoare și formative din aceste zone;
E. întrucât instrumentele de dezvoltare rurală puse la dispoziția statelor membre în regulamentul pentru dezvoltare rurală în vigoare deschid acestor state membre și regiunilor lor posibilități multiple de dezvoltare și întrucât aceste opțiuni sunt insuficient exploatate de programele actuale de dezvoltare rurală ca urmare a precarității resurselor bugetare;
F. întrucât regulamentul pentru perioada de programare 2014-2020 a dezvoltării rurale va extinde gama măsurilor la dispoziția statelor membre, exemple fiind măsurile de sprijin pentru o producție de alimente de înaltă calitate, măsura de cooperare între actorii teritoriali în vederea valorificării la maximum a resurselor prin furnizarea de bunuri și servicii de înaltă calitate, consolidarea organizațiilor de producători, precum și măsurile privind inovarea și diversificarea economică pe teritoriile rurale;
G. întrucât integrarea mai bună a producătorilor primari în cadrul lanțului alimentar prin sisteme de calitate, promovarea pe piețele locale și circuite de aprovizionare scurte a fost stabilită ca prioritate de dezvoltare rurală pentru 2014-2020;
H. întrucât, în ceea ce privește dezvoltarea rurală, abordarea „LEADER” sintetizează cel mai bine conceptul de cooperare implicând o serie diversă de actori, totuși fără a modifica accentul principal pus asupra agriculturii, și întrucât actorii implicați ar putea urmări un proiect teritorial sectorial comun având ca scop sublinierea caracteristicilor specifice și a celor mai bune practici ale unei anumite zone omogene;
I. întrucât alegerea modalităților și a tipului de sprijin care trebuie puse în aplicare în cadrul programelor de dezvoltare rurală ar trebui lăsată la latitudinea statelor membre sau a regiunilor lor, dacă ele optează pentru o programare regională; statele membre sunt cele mai în măsură să stabilească importanța adecvată a acestor programe la nivel național sau regional;
J. întrucât pot fi folosite metode pentru mobilizarea și implicarea, prin intermediul abordărilor comune, a tuturor actorilor publici și privați, indiferent de nivelurile lor de intervenție, în vederea unor cooperări multiple și a unei valorificări a tuturor potențialelor specifice fiecărui teritoriu în cadrul unui proiect comun, prin care ar trebui să se atragă atenția, în acest caz specific, asupra importanței asociațiilor de dezvoltare locală, a asociațiilor și cooperativelor de producători, care ar putea acționa ca parteneri privilegiați în vederea accesării piețelor locale, regionale, naționale și internaționale;
K. întrucât programele cuprinzătoare și de succes de dezvoltare rurală pot avea un impact pozitiv concret asupra ratei de ocupare a locurilor de muncă și asupra competitivității întreprinderilor din zonele rurale și, astfel, pot reduce riscul de șomaj sau, pot evita ca, din cauza veniturilor rurale scăzute, locuitorii să trăiască în condiții dramatice de sărăcie;
L. întrucât mărcile teritoriale de excelență pot contribui la întărirea și dezvoltarea economiilor teritoriale, îndeosebi în regiunile cele mai vulnerabile, montane și ultraperiferice, coordonând ansambluri de bunuri (alimentare și nealimentare) și servicii de înaltă calitate legate indisolubil între ele și care reflectă caracterul specific al fiecărui teritoriu și, în special, patrimoniul său (istoric, cultural, geografic etc.); întrucât, reunite în cadrul acestor ansambluri aceste bunuri și servicii sunt unice, generând venituri anuale teritoriale, oferind noi oportunități economice pe piețele de proximitate și internaționale și putând, de asemenea, acționa ca o ”umbrelă” pentru promovarea regiunilor ca destinații turistice; întrucât aceste mărci teritoriale vizează identificarea teritoriilor care sunt bine organizate pentru a crea parteneriate și sinergii comune între actorii lor în vederea valorificării în mod durabil a resurselor lor, a încurajării producătorilor locali/regionali și a dinamizării economiei lor, factor indispensabil pentru calitatea vieții în zonele rurale și pentru o dezvoltare echilibrată a zonelor rurale și urbane; întrucât acestea nu ar trebui confundate cu mărcile de calitate (denumirea de origine controlată - DOP, indicația geografică protejată (IGP) și specialitățile tradiționale garantate (STG) utilizate pentru produsele alimentare, cu care nu sunt deloc incompatibile ci, dimpotrivă, sunt pe deplin complementare; întrucât ele ar trebui să contribuie la promovarea acestor sisteme atât pe teritoriul UE, cât și în afara lui, și să ajute la creșterea competitivității economiilor rurale oferind, totodată, posibilități de angajare;
M întrucât sistemul de denumiri de origine protejate (DOP) și indicații geografice protejate (IGP) reprezintă un sistem eficient care contribuie în mare măsură la dezvoltarea rurală și teritorială prin crearea și distribuirea de valoare adăugată, prin acțiunea colectivă a producătorilor și a tuturor părților implicate și prin modul în care promovează teritoriul în cauză pe piețele locale, regionale și internaționale; întrucât mărcile regionale nu ar trebui, prin urmare, în niciun caz să înlocuiască sau să aducă atingere în niciun fel sistemului DOP-IGP;
N. întrucât măsurile de promovare și de sprijinire a sinergiilor dintre sectoarele primar și terțiar la nivel local și regional pot garanta dezvoltarea durabilă a agriculturii și turismului în Uniune;
O. întrucât este nevoie să se creeze și să se aplice un instrument de marketing performant pentru a susține îmbunătățirea competitivității produselor regionale, a încuraja producătorii locali și a contribui la dezvoltarea unei identități regionale nu numai în ceea ce privește agricultura, ci și în alte domenii;
1. salută abordarea integrată a dezvoltării teritoriale prevăzute în regulamentul privind cadrul strategic comun al fondurilor europene; observă nevoia de coordonare și de coerență între diferitele fonduri europene în vederea unei dezvoltări teritoriale armonioase, durabile și echilibrate;
2. observă că dezvoltarea teritorială figurează în mod explicit între obiectivele PAC, pe lângă celelalte două obiective care sunt siguranța alimentară și gestionarea sustenabilă a resurselor naturale și combaterea încălzirii globale;
3. subliniază faptul că regiunile agricole joacă un rol multifuncțional implicând nu numai dezvoltarea agricolă, ci și alte activități economice și sociale care se învârt în jurul consolidării locale a competențelor, a know-how-ului și a investițiilor în ceea ce privește identificarea și exploatarea tuturor activelor locale și a potențialelor și resurselor valoroase și neexplorate;
4. salută conceptul dezvoltării locale gestionate la nivelul comunităților și solicită statelor membre să pună în aplicare acest concept și să elimine eventualele blocaje de la nivelul ministerelor și al celorlalte unități administrative implicate în gestionarea acestei abordări inovatoare; subliniază faptul că procedurile administrative nu ar trebui să fie împovărătoare sau să creeze costuri suplimentare pentru autoritățile competente din statul membru;
5. invită statele membre și administrațiile lor regionale să promoveze forme mai dinamice de guvernanță participativă având ca scop implementarea unor proiecte de dezvoltare teritorială comună, capabile să acopere toate sectoarele economice, inclusiv turismul și, în cadrul sectorului agriculturii, să acopere sectoarele alimentare și nealimentare, precum proiectele de lanțuri de aprovizionare regionale (circuite scurte, lanțuri de aprovizionare alimentare, abatoare de proximitate, proiecte de producție de metan din biomasă agricolă, chimie verde, biomateriale etc.), cu un accent special pe microîntreprinderi și întreprinderi nou înființate, pe baza unui proces progresiv de recunoaștere a identității fiecărui teritoriu, definită și susținută prin patrimoniul său; subliniază că aceste forme de guvernanță au la bază parteneriate complexe între actori și structuri care trebuie puse în legătură, în jurul conceptului de marcă de excelență teritorială; de aceea, solicită statelor membre să creeze o platformă pentru schimbul de bune practici, folosind în principal instrumentele oferite de abordarea LEADER în cadrul programelor de dezvoltare rurală;
6. subliniază faptul că o mai bună coordonare a actorilor locali poate contribui la îmbunătățirea economiilor rurale, mai ales în regiunile cele mai vulnerabile, inclusiv a regiunilor de munte, precum și a celor mai îndepărtate dintre acestea, cum ar fi regiunile ultraperiferice; subliniază faptul că teritoriile ar putea beneficia de pe urma unei mai bune organizări cu scopul de a identifica întreg potențialul de resurse (inclusiv resursele ascunse), în interesul tuturor actorilor implicați în relații de interdependență și solidaritate (cei care aparțin sectorului agricol, artizanal, turistic, patrimonial și incluzând organizațiile și asociațiile de producători, camerele de comerț etc.); ia act de faptul că scopul acestei coordonări strategice este de a valorifica resursele, încorporând și depășind abordarea specifică sectorului sau filierei, apelând în loc la abordări teritoriale care generează noi venituri la nivel teritorial, prin comercializarea unor ansambluri de bunuri și servicii complementare, care reflectă caracteristicile specifice fiecărui teritoriu; precizează astfel că această guvernanță teritorială susține cu fermitate crearea, dezvoltarea și îmbunătățirea activității de promovare a produselor agricole și alimentare acoperite de sistemele de calitate existente, bazate pe protecția proprietății intelectuale, și, în același timp cu promovarea serviciilor de calitate (care nu beneficiază de o recunoaștere europeană oficială), promovarea produselor agricole și a serviciilor consolidându-se reciproc, toți actorii asigurând, prin comportamente solidare, promovarea tuturor bunurilor și serviciilor din propriul teritoriu;
7. ia act de faptul că, deși marca de calitate teritorială vizează promovarea unui proces de valorificare a teritoriului, care urmărește să cuprindă produse și servicii, pornind de la aspecte precum identitatea și responsabilitatea socială, și să vină în completarea acestora, formând un întreg unificat și generator de sinergii cu mărcile de calitate existente care au legătură cu originea produselor agroalimentare, această marcă merge mai departe, fiind transversală tuturor produselor, bunurilor și serviciilor dintr-un teritoriu anume și modelului de gestionare utilizat de întreprinderi, instituții și actorii locali din teritoriul respectiv;
8. subliniază necesitatea promovării unor forme de asociere intre diferite regiuni, precum și a unui parteneriat intersectorial pentru a putea face față concurenței; recunoaște rolul exercitat de organismele reprezentative de la nivel regional, național și european, cum ar fi asociațiile, care permit promovarea mărcilor regionale, crescând și consolidând vizibilitatea din ce în ce mai mare a regiunii; solicită să se acorde o atenție sporită inițiativelor legate de mărcile regionale, ca posibilă temă comună în cooperarea teritorială europeană și în inițiativele europene de finanțare și în calitate de instrument care reprezintă o investiție în vitalitatea pe termen lung a competitivității regiunii;
9. consideră că marca de calitate regională trebuie să contribuie la conservarea imaginii Europei ca destinație turistică de înaltă calitate, pe baza diferitelor sectoare de activitate specifice turismului regional, cum ar fi agroturismul, turismul rural, ecoturismul și turismul gastronomic, precum și pe baza patrimoniului industrial, istoric, natural și cultural, incluzând, de asemenea, pistele ciclabile care pot fi combinate cu transporturile în comun; subliniază că nu există nicio marcă europeană pentru sectorul serviciilor care să fie legată de un teritoriu anume și care să îi permită consumatorului recunoașterea unui produs turistic de calitate; recomandă, în acest context, să se ofere asistență pentru lansarea unor dinamici de calitate în sectorul turismului, în special în sectorul turismului rural și în micile întreprinderi; consideră, de asemenea, că această marcă poate contribui la crearea unei soluții alternative pentru sectoarele tradiționale, precum agricultura și creșterea animalelor; consideră că orice marcă de calitate asociată cu un teritoriu specific trebuie să ilustreze o serie de specificații care asigură o garanție a calității și trebuie să respecte și să valorifice mărcile existente, de exemplu denumirile produselor agroalimentare, prin evitarea oricărei confuzii posibile cu produsele agricole care poartă eticheta de calitate a UE;
10. consideră că inițiative precum rețeaua EDEN (Destinații Europene de Excelență) promovează competitivitatea, ajută la dezvoltarea turismului sustenabil și de înaltă calitate la nivelul regiunilor, mulțumită potențialului microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici și contribuie la implicarea instituțiilor locale, la instituirea de parteneriate și la diversificarea actorilor care participă la crearea mărcii de calitate regională; invită Comisia să includă diversele forme de turism legate de activitățile rurale în acțiunile și programele aferente, cum ar fi EDEN, Calypso etc.; subliniază că este necesar ca activitățile turistice rurale să fie sprijinite prin intermediul unor acțiuni și al unor programe specifice;
11. îndeamnă Comisia și statele membre să se asigure că viitoarele programe de dezvoltare rurală prevăd măsuri și mijloace suficiente pentru a facilita buna guvernanță și formele durabile de guvernanță teritorială, prin mobilizarea și consolidarea măsurilor bazate pe operațiuni colective: măsuri de cooperare (inclusiv privind sistemele de producție durabilă), de coordonare, de schimburi, de rețele, de inovare, de formare, de grupare a producătorilor, de promovare, de informare, de investiții prevăzute în noile regulamente privind dezvoltarea rurală; invită grupurile de acțiune locală, în cadrul programului LEADER+, să ofere sprijinul necesar pentru crearea unei rețele de cooperare în rândul producătorilor locali și regionali, al prestatorilor de servicii și al instituțiilor culturale, precum universitățile, muzeele și centrele de cercetare, pentru a permite ca aspectele culturale și istorice ale teritoriilor să fie sintetizate în mărci regionale, care să poată crea o legătură de durată între formare, cercetare și producție, creând astfel și locuri de muncă durabile;
12. consideră că programele respective ar trebui să fie multisectoriale, păstrând totuși caracterul central al activității agricole, și că ar trebui evaluate de autoritatea de management responsabilă de planurile de dezvoltare;
13. invită Comisia să sprijine eforturile statelor membre de a recunoaște și promova noi forme de cooperare pentru zonele rurale, în jurul mărcii de excelență teritorială, cu ajutorul instrumentelor incluse în reforma PAC, cum ar fi inițiativa LEADER a Uniunii, instrumentele de asistență tehnică și de creare a rețelelor, parteneriatul european pentru inovare (PEI), rețeaua europeană pentru dezvoltare rurală, precum și alte instrumente și mijloace care s-ar putea dovedi necesare; aceste noi forme de cooperare teritorială europeană se bazează pe o evaluare obiectivă a sinergiilor regionale, ținând cont de dimensiunea socială, economică și de mediu, de sustenabilitate, de diversitatea actorilor economici și sociali (inclusiv cei din sectorul turismului) implicați în promovarea identității regionale, precum și de ansamblul bunurilor și serviciilor specifice care pot fi dezvoltate în fiecare teritoriu, pentru a crea și a menține o valoare adăugată;
14. consideră că, în contextul acestor noi forme de cooperare teritorială, statele membre ar trebui să utilizeze toate măsurile de dezvoltare rurală legate de o politică de calitate a produselor alimentare, cu scopul de a dezvolta în special vânzările de pe piețele locale și din lanțurile scurte de aprovizionare și îmbunătățind sustenabilitatea și cunoașterea metodelor de producere, respectând totodată pe deplin normele UE și fără a afecta, submina sau slăbi sistemele de calitate existente la nivelul Uniunii, cum ar fi denumirile de origine protejate (DOP), indicațiile geografice protejate (IGP) și specialitățile tradiționale garantate (STG); consideră că, în sectorul agroalimentar, marca de excelență teritorială ar trebui limitată la promovarea sistemelor de calitate DOP-IGP-STG, acolo unde există, sau la susținerea creării lor, acolo unde nu există; invită Comisia să țină cont de proliferarea multiplelor etichete și mărci regionale cu privire la produsele alimentare din Europa, să elaboreze un inventar al mărcilor cu caracteristici regionale specifice, pentru a evita orice eventuale efecte negative asupra sistemelor de calitate; consideră că ar trebui să se definească în mod clar conceptul de marcă regională, luând în considerare experiența favorabilă a etichetelor de calitate existente (DOP, DOC, IGP) și că ar trebui elaborate strategii coordonate pentru a evita duplicarea și suprapunerea, pornind de la o abordare comună, bazată pe un cadru care trebuie stabilit la nivelul UE;
15. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.
EXPUNERE DE MOTIVE
Marca de calitate teritorială
În contextul transformărilor teritoriilor rurale, începând cu sfârșitul anilor '90, Uniunea a adoptat o politică de dezvoltare rurală, prin intermediul celui de-al doilea pilon al PAC, chiar dacă numai 20 % din pachetul său financiar este rezervat actorilor care nu sunt activi în agricultură. Noțiunea de strategie cuprinzătoare pentru dezvoltarea teritorială a luat naștere cu ocazia Conferinței de la Cork din 1996, bazându-se pe mobilizarea unor resurse locale, ca parte a unei abordări globale de dezvoltare, care să mobilizeze toate sectoarele industriei și toți actorii unui teritoriu. Această abordare, care a permis apariția unor noi producții și activități care au avut ca rezultat crearea a numeroase locuri de muncă și din care o parte este susceptibilă de a găsi un debușeu pe piețele internaționale, nu este dezvoltată suficient. Crearea unei mărci de calitate teritoriale ar permite nu numai asigurarea unei mai bune protecții a acestora, ci și promovarea lor în contextul unei economii globalizate.
Înainte de a analiza implicațiile „mărcii de calitate teritorială”, trebuie, înainte de toate, să definim ce înseamnă un teritoriu. Este esențial să se pună în evidență importanța guvernanței sale în crearea unor bogății și a unor sisteme teritoriale de producție. Fiecare marcă ar avea un rol global, facilitând mobilizarea actorilor, organizarea instituțiilor și a persoanelor implicate și comercializarea produselor.
I. Teritoriul, pârghia unei creșteri durabile: un loc de creare a bogățiilor
(1) Despre ce este vorba atunci când vorbim despre un teritoriu?
Noțiunea clară de teritoriu a apărut în cadrul politicilor europene, în mai 1999, la Potsdam, cu ocazia înființării SDSC (Schema de dezvoltare a spațiului comunitar). Tratatul de la Lisabona a dus la apariția expresiei „teritorial”, care a fost reluată în ultimele versiuni ale politicii regionale și ale politicii agricole comune în prezent reformate. În cadrul PAC, obiectivul unei dezvoltări teritoriale echilibrate a fost invocat chiar foarte clar. Ce înseamnă exact un „teritoriu”?
Teritoriul nu este înțeles ca fiind un cadru sau un nivel la care are loc o planificare spațială, situată între municipalitate și stat, fără semnificație evidentă administrativă, în care politicile se aplică în conformitate cu o scară ierarhică descendentă. Teritoriul este mai degrabă un concept social, cu care oamenii se identifică. Această definiție permite luarea în considerare a tuturor resurselor unui teritoriu: cele privind producția, dar și resursele necomerciale, specifice și specifice din punct de vedere geografic, precum metodele de cooperare, capitalul social, coeziunea socială, calificările, capacitățile de inovare, calitatea vieții, patrimoniul, organizarea specială, și nu în ultimul rând, instituțiile sale. Acest sistem dinamic se construiește datorită relațiilor de proximitate geografică dezvoltată între mai mulți actori. El poate fi scos în evidență pentru soluționarea unei probleme speciale legate de producție sau se poate afirma prin intermediul unui lung proces de recunoaștere a unei identități, ancorată și legată de patrimoniul teritoriului, în vederea realizării unui proiect de dezvoltare colectivă. Aceste relații, care necesită coordonare, creează valoare și sens și favorizează apariția unor resurse noi sau latente.
Abordarea teritorială este o formă de adaptare la globalizare: aceasta implică respingerea concurenței bazate pe prețuri și costuri și urmărește să reducă la minimum fenomenele de delocalizare, permițând întreprinderilor care se bazează pe calitate să profite de avantaje legate de caracterul specific al locurilor. În primul rând, aceasta poate permite multor teritorii rurale să adopte o strategie de supraviețuire.
(2) Cum se dezvoltă teritoriul și identitatea sa specifică: un element esențial al guvernanței teritoriale
Astfel cum am observat deja, abordarea teritorială reunește diverși actori, publici și privați, care se mobilizează, își iau angajamente și ale căror acțiuni de coordonare a utilizării resurselor fac parte dintr-o abordare de politică publică mai vastă, care necesită noi forme de guvernanță, problema centrală a acestui raport și esențială pentru procesul de dezvoltare a unei mărci.
Din cauza constrângerilor legate de lungimea acestui raport, ne vom opri asupra unei modalități de guvernare care vizează organizarea activității economice, optimizarea proceselor de producție a teritoriilor rurale și care poate duce la apariția unei mărci de calitate teritoriale.
O guvernanță de calitate este înainte de toate o organizație colectivă dinamică și eficace. Ea se bazează atât pe rețeaua, cât și pe fluxurile de informații introduse de o strategie comună, datorate existenței unei proximități geografice și instituționale a actorilor. Ceea ce unește actorii este, în primul rând, un proces de recunoaștere a unei probleme comune și a eforturilor de căutare a soluțiilor, sub forma unor cooperări. Urmează un proces de transformare a unor resurse ascunse, chiar virtuale. Această transformare depinde de dezvoltarea unor parteneriate complexe între actori și structuri, pe baza unui factor unificator, sub forma unei abordări teritoriale comune. Sunt implicate mai multe etape: crearea unui sentiment de solidaritate, schimburile de idei, acorduri și de finalizare a unor proiecte comune. Acest tip de guvernanță are anumite particularități.
- Ea urmărește, în primul rând, să asocieze o multitudine de actori care trăiesc sau care pot interveni pe un teritoriu, în vederea participării la politicile publice. Acest proces reunește reprezentanți locali ai unor întreprinderi private, autorități publice, camere de comerț, asociații, organizații patronale și sindicale, organizații situate la un nivel teritorial, național, european, internațional, precum și cetățeni.
- În al doilea rând, ea trebuie să fie capabilă să genereze interacțiune, colaborare și negociere între diversele grupuri de actori interdependenți, ale căror obiective, strategii, calendare și spații de referință pot fi diverse, chiar contradictorii, însă care contribuie fiecare, în modul lor, la crearea unor factori de dezvoltare. Acțiunea lor în comun îi consolidează individual și produce un efect de multiplicare, profitabil pentru toți.
- Ea permite inventarea unor metode specifice de organizare și de reglementare, care reflectă diversele niveluri de decizie implicate, de unde reiese necesitatea de coordonare la nivel local și global. Ea permite inclusiv crearea unor noi practici și a unor norme hibride, diferite sau chiar opuse celor prevăzute și celor existente.
Printre acestea, autoritățile publice joacă un rol esențial, oferind orientare, conducere și cunoștințe de reglementare, precum și de ghidare a procesului de creare a coeziunii teritoriului. Acestea trebuie să facă posibilă o mobilizare a tuturor actorilor locali cu privire la obiectivele comune de dezvoltare, în cadrul unui proiect integrat și coerent, împărtășind aceeași viziune pe termen mediu și lung asupra teritoriului. Autoritățile locale trebuie să asigure, de asemenea, relațiile cu ceea ce se află în afara teritoriului: celelalte teritorii, instituțiile naționale și supranaționale, inclusiv Uniunea Europeană. Acestea trebuie să garanteze o coeziune a proiectului comun, și, în acest sens, să coordoneze proceduri contractuale (carte) și metode de lucru, respectând obiectivele de calitate și angajamentele actorilor. Acest proces presupune gestionarea negocierilor, a conflictelor, găsirea unor compromisuri, stabilirea unor alianțe și a unui echilibru de forțe între diverși actori, fiecare respectând propriile logici de interes sau exercitând responsabilități în domenii de competențe concurente sau comune.
Există trei mari tipuri de guvernanță: sectorială, intersectorială și teritorială. În scopul prezentului raport, ne vom concentra asupra ultimei categorii. Toate cele trei contribuie la dinamizarea teritoriilor: primele două, fiind destul de folosite în cadrul PAC (grupări de producători), pot fi o componentă a celei de-a treia, cea mai integrată și cea mai dezvoltată.
II. Sisteme agroalimentare teritoriale mai bine definite
Principalul scop al formelor de coordonare strategică a actorilor locali, pe care l-am abordat în capitolul privind guvernanța, este de a valorifica resursele teritoriale, în vederea creării unei game specifice de bunuri și servicii. Acest tip de ofertă ne interesează în special din punctul de vedere al mărcii teritoriale. Mai precis, formele de coordonare implicată permit valorificarea resurselor, a produselor și serviciilor, utilizând o abordare care depășește logica pur sectorială, devenind teritorială. În funcție de forma de guvernanță aleasă, un produs emblematic de pe un anumit teritoriu poate urma mai multe parcursuri de valorificare, mergând de la comercializarea sa ca produs generic, la procesarea care îi schimbă natura complet, făcând astfel încât teritoriul respectiv să fie în poziție de a oferi o gamă complexă de produse. Aceasta ne interesează în mod deosebit, întrucât subliniază posibilitatea de a adăuga valoare prin transformarea produselor generice sau standardizate în produse specifice, prin intermediul unor abordări calitative care valorifică factorii locali: bunuri colective, avantaje sociale, de mediu. În timp ce într-o economie standardizată concurențială se asistă în general la o scădere a prețurilor ca urmare a erodării sau dispariției marjelor de profit, într-o economie care favorizează diferențierile în funcție de originea, calitatea, serviciile de mediu și alte resurse legate de fiecare teritoriu, se remarcă o creștere a prețurilor, apariția unor noi venituri anuale, chiar păstrarea celor deja existente (de exemplu: produsele agricole deja acoperite de etichete de calitate).
În acest context, metodele de coordonare care leagă actorii între ei fac astfel încât toți vor beneficia de aceste venituri teritoriale generate de natura specifică a organizației și de dezvoltarea acestor teritorii. Aceste venituri teritoriale sunt rezultatul unei compatibilități a strategiilor de dezvoltare teritorială, care iau în considerare în mod adecvat interesele diverșilor actori implicați. Ele nu sunt numai rezultatul factorilor clasici de producție, ci mai degrabă al unei game largi de resurse care pot fi potențial transformate în valoare adăugată. Astfel, în starea inițială, actorii locali trebuie să identifice resursele în cauză, o parte vitală a procesului.
În prezent, în Europa, majoritatea teritoriilor rurale propun numai o gamă îngustă de produse, procesate sau nu, care reflectă natura artizanatului și a industriilor locale. Analiza noastră privind modalitățile de guvernare ne face să înțelegem că aceste filiere pot participa individual sau colectiv la extinderea sau consolidarea acestei game de produse, creând o sinergie între toate resursele, permițând, astfel, dezvoltarea unor noi forme de venituri specifice teritoriale. Aceasta are două efecte asupra piețelor: în primul rând, lărgește oferta de bunuri și servicii; acestea sunt complementare și legate strâns unele de altele și sunt câteodată denumite pachete. În cadrul acestor pachete, produsele sunt diferențiate în funcție de calitate și origine (legate de un teritoriu, o competență sau o metodă de producție); serviciile, dimpotrivă, sunt mai dificil de inclus în categorii, dar oferă un potențial considerabil. Exemplele includ turismul, transportul, serviciile legate de patrimoniu, magazinele și mijloacele de comunicare.
Această gamă specifică de bunuri și servicii face parte integrantă dintr-o istorie, o cultură, o identitate și este unică pentru teritoriul în cauză. Acest caracter unic protejează bunurile și serviciile față de concurența venită din exterior și constituie o veritabilă oportunitate de dezvoltare, în special pentru teritoriile rurale cele mai fragile. Specificitatea teritorială este, prin urmare, o componentă esențială pentru constituirea unor pachete de bunuri și servicii și competitivitatea teritoriilor.
Cererea pentru aceste ansambluri de bunuri și servicii se bazează pe relații de proximitate și de încredere. Bunurile și serviciile sunt comercializate prin vânzarea directă, piețele urbane, vânzările turistice, vizitele cu ghid, restaurante, organizațiile sociale etc. Cererea reflectă, de asemenea, calitatea și familiaritatea cu bunurile și serviciile și cu imaginea teritoriului în cauză. Cu alte cuvinte, nu calitatea produsului determină reputația unui teritoriu; proveniența dintr-un teritoriu anume garantează mai degrabă calitatea produsului. Această cerere este deseori atât locală, cât și națională și internațională, prin prezența turiștilor. Această diferențiere a calității teritoriilor nu beneficiază de niciun semn distinctiv sau de o identificare specială care ar permite consolidarea promovării acestora pe piețele regionale, naționale și internaționale.
Iată de ce acest raport constituie un apel la adresa Uniunii Europene, pentru ca aceasta să se poată dota cu o marcă de calitate regională europeană. Mai exact, această marcă ar acoperi toate bunurile și serviciile produse de teritoriile implicate într-un proces global de dezvoltare.
Concluzii
Fiecare aspect al abordării subliniat în prezentul raport subliniază importanța promovării unor noi modele de dezvoltare pentru teritoriile rurale. Supraviețuirea multora dintre ele depinde de aplicarea reușită a acestor modele. Mai bine organizate, teritoriile rurale au mai multe șanse de a beneficia mai mult de oportunitățile oferite de globalizare și de transformările prin care trec societățile noastre.
Politică de dezvoltare rurală conține deja un anumit număr de instrumente care pot fi puse în serviciul dezvoltării calității teritoriilor, în primul rând inițiativa comunitară LEADER. Ca parte a pregătirilor pentru următoarea perioadă de programare pentru planurile naționale de dezvoltare rurală, această inițiativă comunitară poate fi extinsă în prezent la toate regiunile ( prin axa 4 din FAMP pentru pescuit și ITI pentru zonele urbane), în completarea abordării multifonduri care permite finanțarea proiectelor din mai multe fonduri pe același teritoriu, chiar pe un teritoriu rural/urban și urban/de coastă. De asemenea, este autorizată integrarea programelor tematice în interiorul programelor operaționale ale FEADR, capabile să mobilizeze mai multe fonduri. Raportorul consideră că pare oportun să se aloce resurse substanțiale pentru consolidarea guvernanței teritoriilor, având în vedere rolul important evident pe care îl joacă în identificarea și exploatarea resurselor și în promovarea cooperării între actori. Alegerea unor măsuri puternice, precum măsurile prezente privind încurajarea, formarea, transferurile de cunoștințe, ingineria sau cele care sunt prezente în cadrul reformei PAC, cum ar fi cooperarea, inovarea, organizarea de rețele, promovarea comercială, pot îmbunătăți organizarea teritoriilor și calitatea bunurilor și serviciilor pe care le pot oferi. În contextul globalizării, ar fi totuși oportun, de asemenea, să se obțină o recunoaștere oficială a unei mărci de calitate regionale europene, ca mod de a deschide noi piețe pentru aceste bunuri și servicii.
AVIZ al Comisiei pentru transport și turism (11.11.2013)
destinat Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală
referitor la marca de calitate regională: cele mai bune practici în economia rurală
Raportor pentru aviz: Alfreds Rubiks
SUGESTII
Comisia pentru transport și turism recomandă Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:
A. întrucât marca de calitate regională este importantă pentru teritoriile vizate și pentru economia rurală, având în vedere că ea scoate în evidență apartenența produselor și serviciilor la teritoriul specific și unic de unde provin și, prin urmare, poate să favorizeze dezvoltarea turismului sustenabil și să promoveze creșterea competitivității acestor teritorii;
B. întrucât popularizarea produselor întreprinderilor locale poate mări atractivitatea regiunilor pentru turiști;
C. întrucât măsurile de promovare și de sprijinire a sinergiilor dintre sectoarele primar și terțiar la nivel local și regional pot garanta dezvoltarea durabilă a agriculturii și turismului în Uniune;
D. întrucât parteneriatele locale joacă un rol crucial în dezvoltarea și promovarea unei mărci de calitate regională,
1. consideră că este important să fie identificate trăsături specifice la nivel regional și să se ofere asistență pentru organizarea cooperării și a parteneriatelor cu toate părțile interesate de dezvoltarea în continuare a mărcilor de calitate regională; invită Comisia să țină cont de trăsăturile specifice și de nevoile în materie de dezvoltare ale regiunilor ultraperiferice ale Uniunii, precum și ale regiunilor de coastă, insulare și de munte în ceea ce privește activitățile turistice;
2. consideră că marca de calitate regională trebuie să contribuie la conservarea imaginii Europei ca destinație turistică de înaltă calitate, pe baza diferitelor sectoare de activitate specifice turismului regional, cum ar fi agroturismul, turismul rural, ecoturismul și turismul gastronomic, precum și pe baza patrimoniului industrial, istoric, natural și cultural, incluzând, de asemenea, pistele ciclabile care pot fi combinate cu transporturile în comun;
3. subliniază că nu există în prezent nicio marcă europeană pentru sectorul serviciilor care să fie legată de un anumit teritoriu și care să îi permită consumatorului recunoașterea unui produs turistic de calitate; recomandă, în acest context, să se ofere asistență pentru lansarea unor dinamici de calitate în sectorul turismului, în special în sectorul turismului rural și în micile întreprinderi; consideră, de asemenea, că această marcă poate contribui la crearea unei soluții alternative pentru sectoarele tradiționale, precum agricultura și creșterea animalelor; consideră că orice marcă de calitate asociată cu un teritoriu specific trebuie să ilustreze o serie de specificații care asigură o garanție a calității și trebuie să respecte și să valorifice mărcile existente, de exemplu denumirile produselor agroalimentare, prin evitarea oricărei confuzii posibile cu produsele agricole care poartă eticheta de calitate a UE;
4. consideră, de asemenea, că o marcă de calitate regională le oferă consumatorilor posibilitatea de a compara diferite produse și de a avea garanția că primesc un serviciu conform anumitor standarde minime în materie de calitate;
5. subliniază că, pentru a asigura buna funcționare a mărcii de calitate regională, este deosebit de important să se stabilească un cadru precis de condiții și de criterii privind atribuirea acestei mărci, care va fi însoțit de programe (de finanțare, de formare, etc.) adaptate, menite să ofere stimulentele necesare și să sprijine punerea în aplicare eficace a mărcii de către autoritățile și întreprinderile locale;
6. consideră că inițiative precum rețeaua EDEN (Destinații Europene de Excelență) promovează competitivitatea, ajută la dezvoltarea turismului sustenabil și de înaltă calitate la nivelul regiunilor, mulțumită potențialului microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici și contribuie la implicarea instituțiilor locale, la instituirea de parteneriate și la diversificarea actorilor care participă la crearea mărcii de calitate regională;
7. invită Comisia să includă diversele forme de turism legate de activitățile rurale în acțiunile și programele aferente, cum ar fi EDEN, Calypso, etc.; subliniază că este necesar ca activitățile turistice rurale să fie sprijinite prin intermediul unor acțiuni și al unor programe specifice;
8. solicită Comisiei să prezinte Parlamentului European și Consiliului, cât mai curând posibil, o propunere privind crearea Certificatului european de calitate în turism, care, urmând să sporească siguranța și accesibilitatea pentru consumatori și încrederea acestora într-un set de produsele turistice, va contribui la îmbunătățirea serviciilor turistice în zonele geografice relevante și la promovarea serviciilor turistice responsabile din punct de vedere social și din punctul de vedere al mediului; consideră că un astfel de certificat de calitate ar trebui să cuprindă evaluarea unor factori cum ar fi accesibilitatea pe termen lung a serviciilor turistice, precum și impactul lor economic, social și asupra mediului;
9. consideră că schimbul de experiență, schimbul de informații și parteneriatul sunt esențiale pentru a asigura mai mult succes mărcii de calitate regională; recunoaște rolul exercitat la nivel local, regional, național și european de organismele reprezentative, cum ar fi asociațiile, care permit promovarea mărcilor de calitate regională și creșterea vizibilității acestora; invită Comisia și statele membre să promoveze înființarea unor platforme de cooperare - preferabil transfrontaliere; invită Comisia să consolideze sprijinul existent pentru schimbul de experiență și know-how în vederea dezvoltării mărcii de calitate regională și a unor produse și servicii locale de interes pentru turiști care să fie durabile din punct de vedere ecologic;
10. subliniază că această platformă ar trebui să ofere tuturor părților interesate explicații informative și educaționale referitoare la marca de calitate regională și la contribuția acesteia la dezvoltarea turismului și a altor sectoare, o bază de date conținând exemple de bune practici din întreaga Europă, precum și oferte specifice orientate către grupuri-țintă individuale și către popularizarea mărcii de calitate regională;
11. subliniază că, pentru statele membre, este important să se creeze un cadru care să faciliteze instituirea unor parteneriate între toate părțile interesate de dezvoltarea unei mărci de calitate regională;
12. consideră că, pentru a avea succes, marca de calitate regională impune o masă critică necesară de profesioniști și de finanțări și că aceasta ar trebui, prin urmare, să fie subvenționată, în mod orizontal și orientat, din fondurile structurale și de investiții europene și din alte instrumente europene;
13. consideră că este necesar să se stabilească o distincție mai clară între marca de calitate regională, indicația geografică protejată și denumirea de origine protejată, în măsura în care fiecare dintre aceste sisteme se sprijină pe un principiu diferit și nu se aplică acelorași cazuri și să se subvenționeze aceste sisteme prin instrumente specifice.
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
Data adoptării |
5.11.2013 |
|
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
35 4 0 |
|||
Membri titulari prezenți la votul final |
Georges Bach, Izaskun Bilbao Barandica, Philip Bradbourn, Michael Cramer, Philippe De Backer, Luis de Grandes Pascual, Christine De Veyrac, Saïd El Khadraoui, Ismail Ertug, Knut Fleckenstein, Jacqueline Foster, Franco Frigo, Mathieu Grosch, Jim Higgins, Juozas Imbrasas, Dieter-Lebrecht Koch, Georgios Koumoutsakos, Werner Kuhn, Jörg Leichtfried, Gesine Meissner, Mike Nattrass, Dominique Riquet, Petri Sarvamaa, Vilja Savisaar-Toomast, Olga Sehnalová, Brian Simpson, Keith Taylor, Giommaria Uggias, Peter van Dalen, Dominique Vlasto, Artur Zasada |
||||
Membri supleanți prezenți la votul final |
Jean-Jacob Bicep, Spyros Danellis, Michel Dantin, Markus Ferber, Zita Gurmai, Geoffrey Van Orden, Bernadette Vergnaud |
||||
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final |
Traian Ungureanu |
||||
AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare regională (16.10.2013)
destinat Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală
referitor la marca de calitate regională: cele mai bune practici în economia rurală
Raportor pentru aviz: Oldřich Vlasák
SUGESTII
Comisia pentru dezvoltare regională recomandă Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:
1. subliniază că marca de calitate regională este deosebit de importantă pentru teritoriile locale și economiile rurale, întrucât evidențiază legătura cu un teritoriu specific și valoros în ceea ce privește originea produselor și a serviciilor și stimulează dezvoltarea economică productivă regională; consideră că, în această epocă a economiilor globalizate, mărcile de calitate regională pot servi drept promotori importanți ai identității regionale, teritoriale și locale, cu privire la care ar trebui să furnizeze informații esențiale, și pot contribui la păstrarea, transmiterea și promovarea tradițiilor locale și regionale, a caracteristicilor istorice și specifice teritoriului, fapt ce va ajuta la îmbunătățirea competitivității și atractivității zonelor rurale;
2. împărtășește ideea că mărcile regionale și denumirile protejate joacă un rol specific în zonele unde există anumite constrângeri; recunoaște, în acest sens, rolul noilor denumiri, cum ar fi noua etichetă europeană pentru produsele agricole din regiunile muntoase; solicită Comisiei să introducă o denumire similară pentru produsele din zonele insulare; subliniază importanța mărcilor regionale pentru sectoare specifice, cum ar fi industriile creative regionale, unde mărcile pot duce la crearea unor noi produse culturale ca parte a procesului de introducere a mărcilor pentru o anumită zonă și pot contribui la progresul economic al regiunilor respective;
3. subliniază caracterul transversal și valoarea adăugată a mărcilor de calitate regională care sprijină produse agricole specifice, precum și activități de artizanat și meșteșuguri și procese de producție specifice; subliniază utilitatea cooperării dintre mărcile de calitate regională, bazată pe interacțiunile dintre resursele comune ale mai multor mărci regionale la nivel local și regional și pe sinergiile dintre mărcile regionale limitrofe; consideră că produsele de marcă regională pot însoți cu succes, sub formă de produse și ghiduri însoțitoare, alte servicii furnizate în mediul rural, cum ar fi turismul sustenabil, cazarea, serviciile de catering etc.; subliniază, în acest sens, că este esențială o abordare integrată și holistică a promovării și a implementării produselor de marcă regională la nivel local, regional, național și european; consideră că ar trebui să se acorde întreg sprijinul pentru îmbunătățirea operațiunii de comercializare a mărcilor regionale și a indicațiilor lor geografice pentru a le consolida imaginea atât în interiorul UE, cât și în exteriorul acesteia; subliniază nevoia de a evita riscul ca denumirile mărcilor regionale să fie folosire pentru a eticheta produse agricole care se pot confunda cu denumirile de origine și indicațiile geografice curente ale UE în sectorul agro-alimentar, dat fiind că produsele cu denumire protejată trebuie să respecte criterii specifice instituite de organismele de reglementare;
4. invită grupurile de acțiune locală, în cadrul Programului Leader +, să promoveze crearea unor rețele de cooperare între producători locali și regionali, furnizorii de servicii și instituții culturale precum universitățile, librăriile și centre de cercetare, pentru a permite ca aspectele culturale și istorice ale teritoriilor să fie sintetizate în mărci regionale prin care să se poată crea o legătură durabilă între formare, cercetare și producție, creând astfel și locuri de muncă;
5. consideră că marca de calitate regională bazată pe o abordare teritorială ascendentă promovează cooperare și conexiuni între diverșii actori economici locali și organizațiile socioprofesionale, datorită cărora aceștia se dezvoltă, își îmbunătățesc produsele și serviciile și introduc proceduri care respectă mai bine mediul; insistă asupra faptului că respectarea drepturilor lucrătorilor și luarea în considerare a impactului asupra mediului sunt aspecte de o importanță deosebită pentru îndeplinirea criteriului de calitate;
6. invită statele membre și entitățile subnaționale să țină seama în mod corespunzător de mărcile de calitate regională și de rolul pe care acestea îl joacă în zonele rurale prin includerea lor în strategiile de dezvoltare locale și regionale;
7. consideră că, pentru a avea succes, mărcile regionale necesită o masă critică de profesioniști și de finanțare pentru a putea, printre altele, să dezvolte strategii comerciale pentru a-și îmbunătăți prezența pe piață în Europa și țările terțe; solicită acordarea unui sprijin mai bun și mai adecvat pentru mărcile regionale prin intermediul fondurilor structurale și de investiții europene; invită statele membre și alte organisme relevante să sprijine această abordare în documentele lor de programare pentru următoarea perioadă de programare 2014-2020, inclusiv în programele lor transfrontaliere; consideră că ar trebui introduse măsuri suplimentare de apărare a bunurilor cu marcă regională, de exemplu măsuri pentru a evita copierea denumirilor protejate la nivelul UE ale calității agro-alimentare și pentru a evita confuzia cu acestea;
8. subliniază că, pentru a asigura succesul finanțării primite din fondurile structurale și de investiții europene, procedurile administrative relevante ar trebui simplificate, coerente și clarificate în cea mai mare măsură posibilă pentru beneficiari;
9. consideră că schimbul de experiență, constituirea de rețele, parteneriatele, precum și patrimoniul istoric, cultural și simbolic al unui teritoriu sunt esențiale pentru a asigura consolidarea succesului mărcilor de calitate regională; recunoaște rolul exercitat de organismele reprezentative de la nivel regional, național și european, cum ar fi asociațiile, care permit promovarea mărcilor regionale, crescând și consolidând vizibilitatea din ce în ce mai mare a regiunii; solicită să se acorde o atenție sporită inițiativelor legate de mărcile regionale ca posibilă temă comună în cooperarea teritorială europeană și în inițiativele europene de finanțare și în calitate de instrument care reprezintă o investiție în vitalitatea pe termen lung a competitivității regiunii.
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
Data adoptării |
14.10.2013 |
|
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
30 0 0 |
|||
Membri titulari prezenți la votul final |
Luís Paulo Alves, Francesca Barracciu, Victor Boștinaru, Nikos Chrysogelos, Danuta Maria Hübner, María Irigoyen Pérez, Seán Kelly, Mojca Kleva Kekuš, Constanze Angela Krehl, Iosif Matula, Jan Olbrycht, Wojciech Michał Olejniczak, Georgios Stavrakakis, Nuno Teixeira, Lambert van Nistelrooij, Oldřich Vlasák, Kerstin Westphal, Hermann Winkler, Joachim Zeller |
||||
Membri supleanți prezenți la votul final |
Andrea Cozzolino, Cornelia Ernst, Catherine Grèze, Karin Kadenbach, Maurice Ponga, Elisabeth Schroedter, Richard Seeber, Patrice Tirolien, Giommaria Uggias, Derek Vaughan |
||||
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final |
Edvard Kožušník |
||||
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
Data adoptării |
26.11.2013 |
|
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
30 3 0 |
|||
Membri titulari prezenți la votul final |
John Stuart Agnew, Eric Andrieu, Liam Aylward, José Bové, Luis Manuel Capoulas Santos, Vasilica Viorica Dăncilă, Michel Dantin, Paolo De Castro, Albert Deß, Herbert Dorfmann, Hynek Fajmon, Iratxe García Pérez, Béla Glattfelder, Martin Häusling, Peter Jahr, Elisabeth Jeggle, Jarosław Kalinowski, Elisabeth Köstinger, Agnès Le Brun, George Lyon, Mairead McGuinness, James Nicholson, Marit Paulsen, Ulrike Rodust, Alfreds Rubiks, Czesław Adam Siekierski, Sergio Paolo Francesco Silvestris, Alyn Smith, Ewald Stadler, Marc Tarabella |
||||
Membri supleanți prezenți la votul final |
Spyros Danellis, Giovanni La Via, Maria do Céu Patrão Neves, Petri Sarvamaa, Milan Zver |
||||