Raport - A7-0462/2013Raport
A7-0462/2013
Parlamentul European

RAPORT referitor la tema „specializarea inteligentă: crearea unei rețele a centrelor de excelență pentru o politică de coeziune eficientăˮ

16.12.2013 - (2013/2094(INI))

Comisia pentru dezvoltare regională
Raportor: Hermann Winkler

Procedură : 2013/2094(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A7-0462/2013
Texte depuse :
A7-0462/2013
Dezbateri :
Voturi :
Texte adoptate :

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la tema „specializarea inteligentă: crearea unei rețele a centrelor de excelență pentru o politică de coeziune eficientă”

(2013/2094(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special titlurile XVII, XVIII și XIX,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999[1],

–  având în vedere Decizia 2006/702/CE din 6 octombrie 2006 a Consiliului privind orientările strategice comunitare în materie de coeziune[2],

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la cel de-al cincilea Raport privind coeziunea al Comisiei și strategia pentru politica de coeziune după 2013[3],

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2011 referitoare la situația actuală și sinergiile viitoare pentru o eficacitate sporită a FEDER și a celorlalte fonduri structurale[4],

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la politica de coeziune și regională a UE după 2013[5],

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la contribuția politicii de coeziune la atingerea obiectivelor de la Lisabona și a obiectivelor Strategiei UE 2020[6],

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la executarea fondurilor alocate sinergiilor în domeniul cercetării și inovării, cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională și în cel de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare în orașe și regiuni, precum și în statele membre și în Uniunea Europeană[7],

–  având în vedere propunerea Comisiei din 6 octombrie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 (COM(2011)0615),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 6 octombrie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind dispozițiile specifice aplicabile Fondului european de dezvoltare regională și obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (COM(2011)0614),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010 intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020 - O Uniune a inovării” (COM(2010)0546),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2010 intitulată „Concluziile celui de-al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială: viitorul politicii de coeziune” (COM(2010)0642),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010 intitulată „Contribuția politicii regionale la creșterea inteligentă în Europa 2020” (COM(2010)0553),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere ghidul Comisiei din martie 2012 pentru strategii de cercetare și inovare pentru specializare inteligentă (RIS3),

–  având în vedere raportul OCDE din decembrie 2012 intitulat „Report on innovation driven-growth in regions: the role of smart specialisationˮ (raport privind creșterea bazată pe inovare în cadrul regiunilor: rolul specializării inteligente),

–  având în vedere studiul din decembrie 2012 intitulat „Ex-ante conditionalities in cohesion policyˮ (condițiile ex ante în domeniul politicii de coeziune), comandat de Direcția Generală Politici Interne,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 martie 2013 intitulată „Situația inițiativei «Uniunea inovării» în 2012 – accelerarea schimbării” (COM(2013)0149),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 septembrie 2013 intitulată „Măsurarea rezultatelor inovării în Europa: către un nou indicator” (COM(2013)624),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0462/2013),

A.  întrucât, în special în aceste vremuri de criză economică, financiară și socială, UE trebuie să își intensifice eforturile pentru a finaliza Uniunea inovării și pentru a crea o creștere economică durabilă și întrucât, având în vedere situația bugetară dificilă din mai multe state membre și regiuni, precum și de la nivelul UE, resursele disponibile sunt limitate, trebuind astfel să fie utilizate deosebit de eficient;

B.  întrucât „strategie de specializare inteligentă” înseamnă strategii naționale sau regionale în domeniul inovării care stabilesc priorități în scopul de a crea un avantaj competitiv prin dezvoltarea punctelor tari proprii cercetării și inovării și prin corelarea acestora cu nevoile întreprinderilor în vederea abordării coerente a oportunităților emergente și a evoluțiilor pieței, evitând suprapunerea și fragmentarea eforturilor și care pot lua forma unui cadru politic strategic în domeniul cercetării și inovării (CI) la nivel național sau regional sau care sunt incluse într-un astfel de cadru[8];

C.  întrucât sprijinirea cercetării, dezvoltării și inovării (CDI) constituie unul dintre obiectivele politicii de coeziune care face obiectul concentrării tematice obligatorii în temeiul Fondului european de dezvoltare regională (FEDER) pentru perioada 2014-2020;

D.  întrucât, pentru perioada de programare 2014-2020, statele membre sunt obligate, pentru prima dată, să elaboreze o strategie de cercetare și inovare pentru a sprijini capacitatea de inovare regională și pentru a coordona mai eficient fondurile alocate domeniului cercetării, dezvoltării și inovării (CDI)[9];

E.  întrucât, în acest sens, regiunile ar trebui să se concentreze pe un număr mic de priorități, care să țină cont de punctele lor forte și de punctele lor slabe și, în calitate de motoare ale inovării, să promoveze și să reînnoiască în mod durabil economia regională;

F.  întrucât regiunile ar trebui să elaboreze o strategie de specializare inteligentă printr-un proces de autoanaliză critică și în strânsă colaborare cu societatea civilă și părțile interesate, cum ar fi centrele de cercetare, universitățile, alte instituții de învățământ superior și întreprinderile[10];

G.  întrucât obiectivul strategiei este de a maximiza sinergiile dintre toate instrumentele și investițiile în domeniul CDI, și de a stimula, în special, sinergiile dintre Orizont 2020 și fondurile structurale, cu scopul de a reduce decalajul legat de inovare dintre regiuni;

H.  întrucât regiunile ar trebui să elaboreze și planuri de investiții pentru utilizarea tuturor fondurilor regionale, naționale și europene disponibile pentru CDI, indicând, totodată, soluții pentru stimularea investițiilor private și pentru utilizarea acestora în vederea aplicării priorităților Uniunii în materie de CDI din următorii ani;

I.  întrucât acordurile de parteneriat și programele operaționale ar trebui să includă rezumatele acestor strategii sau, cel puțin, planurile pentru aplicarea lor;

J.  întrucât Comisia poate opri plățile intermediare aferente finanțării FEDER pentru obiectivul tematic de consolidare a CDI dacă aceste condiții prealabile nu sunt îndeplinite;

K.  întrucât, datorită naturii guvernanței pe mai multe niveluri a politicii regionale, regiunile ar trebui să beneficieze de flexibilitate în identificarea modalităților de îndeplinire a condițiilor ex ante;

L.  întrucât regiunile ar trebui nu numai să se consolideze intern, ci și să coopereze mai strâns între ele, pentru a deveni mai competitive pe plan mondial,

Observații generale

1.  recunoaște că o strategie de specializare inteligentă este un proces dinamic, pe termen lung, ai cărui actori învață în permanență și care ar trebui să continue și în următoarea perioadă de programare și ulterior;

2.  consideră că, pe lângă necesitatea de a îndeplini condițiile ex ante, dezvoltarea unei astfel de strategii poate oferi regiunilor avantaje semnificative pe termen mediu și lung în ceea ce privește eficacitatea lor în materie de CDI, deoarece o astfel de strategie presupune o abordare coordonată și o examinare atentă a potențialului lor de inovare;

3.  solicită fiecărei regiuni să considere această strategie nu doar ca o obligație legală ci și ca o oportunitate; solicită, prin urmare, tuturor regiunilor și statelor membre, în măsura în care nu au făcut încă acest lucru, să accelereze elaborarea strategiilor lor de specializare inteligentă pentru a nu risca primirea cu întârziere a finanțării UE pentru programele operaționale relevante din cauza lipsei unei astfel de strategii;

4.  recunoaște necesitatea de informare în regiuni și, prin urmare, subliniază importanța consultanței și asistenței oferite de DG REGIO, DG RTD și alte directorate generale relevante, precum și prin intermediul Platformei din Sevilla[11], și solicită acestora să-și intensifice mai mult activitățile; invită regiunile să folosească mai mult ofertele Platformei; sprijină dezvoltarea unor campanii locale la scară largă de difuzare a informațiilor cu privire la strategia de specializare inteligentă pentru a permite participarea părților interesate și a societății civile;

5.  invită Comisia să ajute regiunile să stabilească în mod eficient sistemul de monitorizare prevăzut, utilizând indicatori utili, și astfel, în special, să furnizeze informații pentru realizarea unor comparații la nivelul UE și la nivel internațional;

Prioritățile „corecte”

6.  subliniază faptul că regiunile diferă semnificativ în ceea ce privește nivelurile lor de dezvoltare și au puncte forte și puncte slabe foarte diferite; solicită, așadar, regiunilor să facă propriile lor alegeri adecvate de măsuri, axându-se mai degrabă pe consolidarea caracteristicilor, potențialului și avantajelor lor competitive la nivel regional decât doar pe simpla copiere a strategiilor de succes ale altor regiuni;

7.  subliniază faptul că, pentru a câștiga noi piețe, regiunile pot depune eforturi pentru a fi în avangarda noilor tehnologii, dar că pot, de asemenea, să dezvolte și să diversifice cunoștințele, competențele și capacitățile deja existente în activități conexe, în cazul în care în domeniile respective nivelul transferului de cunoștințe este maxim („diversitate conexă”);

8.  subliniază cât de important este, în ceea ce privește consolidarea economiilor regionale, să nu se acorde atenție doar domeniilor separate în care se dețin avantaje concurențiale, ci să se creeze și un lanț de valori care să lege toate etapele de dezvoltare și producție, de la cercetarea de bază, la cercetarea orientată spre aplicare și transferul tehnologic, până la produse utilizabile specifice și înființarea de întreprinderi;

9.  încurajează regiunile să investească în activități intersectoriale și intertehnologice care pot genera legături transversale în toată economia regională pentru ca o gamă cât mai largă de întreprinderi să poată contribui la crearea mai multor locuri de muncă și a unei creșteri mai puternice și să beneficieze de acestea; încurajează regiunile, în acest sens, să utilizeze și să promoveze potențialul tuturor tipurilor de IMM-uri care, prin definiție, sunt microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii[12], dat fiind că acestea sunt motoarele regionale ale inovării și dețin, prin urmare, o importanță fundamentală pentru economia fiecărei regiuni;

10.  consideră că în alegerea priorităților lor, pe lângă consolidarea sistemelor lor de inovare în vederea realizării unei mai mari competitivități și valori adăugate, regiunile ar trebui să întreprindă acțiuni care să abordeze provocările de ordin structural și societal din cadrul societății cum ar fi șomajul, sărăcia, securitatea energetică și schimbările demografice;

11.  solicită regiunilor să nu se concentreze exclusiv asupra inovării tehnologice, ci să își bazeze strategiile pe o noțiune cât mai largă a inovării; speră că se va ține seama nu numai de inovările din domeniul tehnologiilor de vârf („high-techˮ), ci și din domeniile cu un grad tehnologic mai scăzut („low-techˮ) și, de asemenea, de inovările netehnologice, precum îmbunătățirea proceselor și transformările organizaționale; subliniază, în special, în acest context, inovările sociale și ecologice; subliniază faptul că strategiile de inovare ar trebui să aibă drept scop stimularea practicilor inovatoare;

12.  este conștient că stabilirea priorităților constituie o procedură sensibilă pe care regiunile o întreprind; consideră, prin urmare, că introducerea unui sistem de revizuire ar oferi regiunilor posibilitatea de a-și reevalua strategiile; consideră că selecția inițială a indicatorilor semnificativi orientați către rezultate și calitatea contribuției actorilor implicați reprezintă factori esențiali pentru succesul strategiei de specializare inteligentă, reducând riscul comiterii unor erori în stabilirea priorităților;

Implicarea mai strânsă a actorilor în cadrul regiunilor

13.  estimează că calitatea cooperării dintre administrație și actorii relevanți dintr-o regiune are o influență decisivă asupra succesului strategiei RIS 3 și va reduce semnificativ riscul de a alege greșit prioritățile;

14.  subliniază, în acest context, importanța consultării întreprinderilor și, în special, a IMM-urilor, deoarece o „viziune a inovării” va avea succes numai dacă întreprinderile au potențialul necesar pentru a o pune în practică;

15.  subliniază necesitatea reevaluării și, după caz, a extinderii tuturor proceselor de consultare și a grupurilor-țintă, astfel încât să se evite pierderea unor viitori vectori de inovare; consideră deosebit de importantă în acest sens implicarea viitorilor antreprenori;

16.  evidențiază faptul că, în dezvoltarea unei viziuni comune, din motive de conștientizare și de asumare a responsabilității, este esențial să se realizeze o participare cât mai strânsă a factorilor de decizie locali și regionali, a universităților, a centrelor de cercetare și inovare, a întreprinderilor, precum și a societății civile și a actorilor sociali;

17.  subliniază rolul important pe care cooperarea strânsă de la nivelul triunghiului cunoașterii îl are în transferul cunoștințelor, de exemplu, în cadrul Institutului European de cercetare și inovare sau al clusterelor și centrelor de inovare regionale; subliniază, în acest sens, importanța „investițiilor în oameni”;

18.  solicită părților interesate din sectorul public și cel privat să utilizeze numeroasele posibilități de finanțare a acestor măsuri în temeiul FEDER pentru perioada 2014-2020, inclusiv prin sprijinirea stabilirii incubatoarelor regionale de inovare și prin dezvoltarea de legături și sinergii între universități, alte instituții de cercetare și de educație superioară, întreprinzători și întreprinderi inovatoare și creative, precum și investitori și furnizori de servicii de asistență pentru întreprinderi, cum este, de exemplu, cazul industriilor creative și culturale;

19.  consideră că, pentru realizarea acestui proces, trebuie instituite structuri potrivite și o administrație eficientă, iar autoritățile administrative și ministerele trebuie să stabilească o cultură de cooperare între ele precum și în relațiile cu întreprinderi și alți actori; solicită factorilor de decizie și autorităților de la nivel regional și național să își modernizeze procedurile interne în conformitate cu nevoile noului „proces de determinare antreprenorial” și, în special, să inițieze un dialog mai intens și pe termen lung cu actorii relevanți; încurajează IMM-urile, în special în regiunile cu o proporție importantă de astfel de întreprinderi, să colaboreze prin intermediul platformelor adecvate pentru a-și consolida rolul în cadrul procesului de specializare inteligentă; recomandă, în cazul în care este necesar, ca resursele disponibile pentru consolidarea capacităților să fie utilizate pentru o mai mare responsabilizare a administrației și a părților interesate;

20.  consideră că toate autoritățile și actorii relevanți la nivel regional ar trebui, dacă este cazul, să beneficieze de instruire de înaltă calitate și să participe la seminarii orientate asupra aspectelor legate de pregătirea și punerea în aplicare a strategiilor de specializare inteligentă;

Realizarea de sinergii între programele de finanțare

21.  salută realizările Comisiei și ale autorității legislative a UE în cadrul eforturilor de îmbunătățire a condițiilor-cadru pentru sinergii între fondurile structurale și de investiții europene (ESIF) și alte programe ale UE, cum ar fi COSME și, în special, Orizont 2020, de exemplu prin rate standard armonizate sau printr-o finanțare combinată[13];

22.  îndeamnă regiunile să utilizeze pe deplin toate oportunitățile de finanțare, de cooperare și de investiții, inclusiv acțiunile în amonte și în aval („upstream and downstream actions”)[14], cu scopul de a promova sinergiile între ESIF și Orizont 2020 și astfel, să reducă decalajul legat de inovare dintre regiuni;

23.  invită, în acest sens, regiunile care sunt în întârziere în materie de consolidare a infrastructurii și a capacităților de cercetare, să promoveze acordurile de cooperare cu instituții de cercetare de excelență în scopul formării de echipe/înfrățirii în vederea excelenței („teaming/twinning for excellence”), pentru a crea propriile lor centre de excelență de care să beneficieze în viitor întreaga economie regională;

24.  invită regiunile ca, în cadrul strategiei, să acorde o atenție deosebită modului în care se pot atrage investițiile în sectorul privat, dat fiind că în acest sector există încă un potențial considerabil pentru stimularea investițiilor în domeniul CDI;

25.  solicită tuturor actorilor regionali și naționali responsabili de elaborarea și punerea în aplicare a strategiei RIS 3, de foaia de parcurs privind Forumul strategic european pentru infrastructurile de cercetare (ESFRI), de ESIF și Orizont 2020 să coopereze mai strâns în ceea ce privește planificarea și coordonarea și, după caz, să dezvolte structuri corespunzătoare[15] pentru a conecta diversele niveluri ale acțiunii guvernamentale; invită statele membre să facă schimb de cele mai bune practici cu privire la astfel de structuri;

26.  solicită DG REGIO și RTD să continue eforturile de a asigura compatibilitatea programelor pentru a permite crearea de sinergii; subliniază faptul că ar trebui să se acorde un sprijin comun autorităților naționale și regionale pentru a le ajuta în conceperea și punerea în aplicare a strategiilor lor respective; se așteaptă ca DG REGIO și RTD să intensifice cooperarea în acest sens, în special prin elaborarea de documente orientative pentru actorii implicați;

27.  salută toate eforturile de a extinde serviciile de consultanță; consideră că ar fi benefic dacă potențialii beneficiari ai fondurilor programului Orizont 2020, precum și organele consultative relevante, s-ar implica în mod adecvat în acest schimb;

Cooperarea strânsă între regiuni: dimensiunea externă

28.  invită regiunile nu numai să își consolideze legăturile interne dintre instituțiile de educație și cercetare, întreprinderi și administrație, ci și să dezvolte alianțe cu alte regiuni pentru a-și completa propriul lanț de valori;

29.  subliniază că vor exista mai multe oportunități dacă se stabilește o cooperare strânsă între comunitățile de cunoaștere și inovare (CCI) partenere din regiuni și autoritățile și organizațiile implicate în crearea și furnizarea de strategii RIS3, astfel cum sunt definite în Anexa IV din COM(2011)0615, 2011/0276 (COD), C7-0335/2011, inclusiv un parteneriat cu regiunile care găzduiesc centre de colocație existente și potențiale, precum Comunitățile regionale de implementare și inovare (CRI);

30.  consideră că este fundamental ca strategiile de specializare regionale să contribuie la crearea unor noi rețele europene de excelență într-o serie de sectoare, sprijinind astfel promovarea competitivității Uniunii Europene și a profilului internațional al acesteia;

31.  estimează că cooperarea regională poate constitui un avantaj considerabil datorită transferului de cunoștințe și tehnologie, atât pentru UE în ansamblul ei cât și pentru regiunile respective, în ceea ce privește capacitatea lor economică locală; atrage atenția, în acest sens, asupra cooperărilor foarte fructuoase, cum ar fi de exemplu în cadrul inițiativei „Regiunile cunoașterii”;

32.  observă că multe regiuni sunt descurajate de eforturile importante pe care le presupun analizele și coordonarea; încurajează regiunile să profite de opțiunea pusă la dispoziție de legiuitor, și anume, 15 % din fondurile programului pot fi investite în afara zonei vizate de program[16];

33.  subliniază faptul că în regiunile frontaliere există deseori aceleași provocări de ambele părți ale frontierei datorită caracteristicile teritoriale comune ale acestor regiuni; invită Comisia, statele membre și autoritățile locale și regionale să elaboreze strategii de specializare inteligentă transfrontaliere și să înființeze clustere transfrontaliere, utilizând finanțarea UE pentru cooperare interregională;

34.  salută opțiunile prevăzute de cadrul strategic comun în domeniul cooperării teritoriale[17]; salută, de asemenea, orice altă acțiune de internaționalizare la scară redusă desfășurată de regiuni și actorii lor;

35.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și statelor membre.

EXPUNERE DE MOTIVE

I. Contextul politic al raportului:

Într-o perioadă marcată de recesiune economică și constrângeri bugetare inevitabile, precum și de o concurență globală tot mai acerbă, este esențial ca UE să își îmbunătățească durabil potențialul de inovare.

Experiența trecută a arătat că, în lipsa unei strategii globale cuprinzătoare, investițiile UE, în general, și, prin urmare și cele în cercetare și dezvoltare, dar și în inovare (CDI), adesea nu au produs efectele scontate: s-au alocat resurse într-un mod prea dispersat, s-au luat decizii politice prea departe de situația concretă de la fața locului, iar actorii și nivelurile administrative au fost prea puțin interconectați. Având în vedere situația bugetară și economică dificilă, finanțarea dispersată a diverselor domenii adesea neconectate nu mai este posibilă. Prin urmare, în viitor trebuie acordată o atenție deosebită procesului de selecție a obiectivelor care urmează a fi finanțate. În acest context, o colaborare reușită a tuturor actorilor de la toate nivelurile va avea o importanță covârșitoare.

Pentru a asigura o utilizare mai eficientă a fondurilor structurale pe viitor, autoritatea legislativă a introdus 11 obiective tematice („concentrare tematică”), precum și diferite condiții ex ante. Pentru a obține în viitor fonduri FEDER pentru obiectivul tematic nr. 1, regiunile trebuie să investească în CDI pe baza așa-numitelor „strategii de specializare inteligentă” (S3). Pentru perioada de programare 2014-2020, elaborarea unei astfel de strategii va fi o condiție obligatorie (condiție ex ante) pentru a accesa fondurile FEDER destinate CDI.

II. Cadrul juridic al Strategiei RIS 3

În absența unei strategii naționale sau regionale de cercetare sau inovare pentru specializarea inteligentă, ori dacă la momentul adoptării programului operațional nu există niciun plan de acțiune care să asigure implementarea strategiei până în 2016, nu se va efectua nicio plată din fondurile FEDER alocate pentru obiectivul tematic CDI[1].

În plus, trebuie respectate următoarele condiții prealabile:

ØStrategia trebuie să se bazeze pe o așa-numită analiză SWOT în vederea concentrării resurselor asupra unui număr limitat de priorități de cercetare și inovare.

ØAceasta cuprinde măsuri menite să stimuleze investițiile private în CDT.

ØEa conține un sistem de control și monitorizare[2].

ØStatele membre introduc un cadru care specifică resursele bugetare disponibile pentru CDI, inclusiv un plan multianual corelat cu proiectele UE prioritare (Forumul pentru o strategie europeană privind infrastructurile în domeniul cercetării, ESFRI).

În prezent, regiunile se află în etapa decisivă de aplicare a condițiilor de finanțare pentru 2014-2020. Statele membre/regiunile negociază deja de câteva luni cu Comisia conținutul acordurilor de parteneriat și al programelor operaționale. Pe lângă oportunități, se conturează deja primele provocări pe care acest nou proces complex le prezintă pentru actorii implicați. Raportul furnizează un prim bilanț intermediar și solicită măsuri corespunzătoare din partea diferiților actori în vederea punerii în aplicare a ceea ce a fost stabilit pentru perioada de programare 2014-2020 și ulterior.

III. Aspectele-cheie ale strategiei din perspectiva raportorului

(a) Stabilirea priorităților „corecte” pe baza unei noțiuni largi a inovării

Specializarea inteligentă înseamnă că, pentru finanțarea CDI, o regiune stabilește o serie de priorități ținând cont de propriile puncte forte și avantaje comparative. În acest sens trebuie să se reexamineze toate elementele deja existente.

Stabilirea priorităților prezintă totuși anumite riscuri. S-ar putea paria pe „calul necâștigător”, adică piața s-ar putea dezvolta, de exemplu, altfel decât s-a prevăzut sau majoritatea operatorilor economici regionali „nu țin pasul”. Acest lucru nu trebuie să se întâmple.

Fiecare regiune este diferită. Totuși, strategia de specializare inteligentă oferă oportunități pentru fiecare regiune. Unele regiuni sunt „lideri în materie de inovare”, de exemplu în domeniul tehnologiilor-cheie. Pentru multe alte regiuni, „calea potrivită” s-ar putea să fie, de exemplu, să opteze pentru diversitatea conexă („related diversity”) și să o sprijine. Acest lucru înseamnă introducerea de tehnologii, produse și servicii legate de tehnologiile și domeniile de competențe de succes care există deja, diseminarea de cunoștințe funcționând astfel cel mai eficient. Așadar, se valorifică potențialul regional de cunoștințe și competențe, se vizează domenii cu valoare adăugată economică și se câștigă astfel noi piețe.

În mod ideal, eforturile se concentrează pe activități transsectoriale și transtehnologice, care produc efecte transversale în întreaga economie (regională), inclusiv la nivelul IMM-urilor („cross-cutting links”). În acest context, regiunile nu ar trebui să neglijeze răspunsul la provocările sociale, cum ar fi îmbătrânirea sănătoasă, schimbările demografice, tranziția energetică sau reindustrializarea.

Prin urmare, se înțelege de la sine că strategia ar trebui să se bazeze pe o noțiune largă a inovării. Regiunile nu trebuie să se axeze numai pe inovarea tehnologică, ci ar trebui să ia în considerare și „inovarea ascunsă”, „low-tech” sau „non-tech”.

(b) Interconectarea strânsă a actorilor relevanți

În opinia raportorului, cooperarea reciprocă a actorilor din domeniul cercetării și educației și a întreprinderilor, precum și cooperarea cu administrația trebuie să fie fundamental îmbunătățită, având în vedere că acestea stau la baza unei strategii de succes.

Factorul decisiv îl reprezintă cooperarea cu întreprinderile, în special cu IMM-urile, pentru a stabili dacă potențialul antreprenorial al unei regiuni corespunde priorităților sale. Prioritățile unei regiuni, de exemplu accentul pus pe anumite tehnologii, sunt greșite dacă întreprinderile nu sunt în măsură să le transpună în practică. Este important să se cunoască potențialul întreprinderilor și în vederea unei participări ulterioare la programul Orizont 2020.

În opinia raportorului, este de asemenea important să se reexamineze abordarea tradițională a consultării, astfel încât să nu existe riscul de a neglija noile evoluții din domeniul inovării. Acest lucru implică și o mentalitate modernă a autorităților atât în relațiile dintre autoritățile însele, cât și în relațiile dintre autorități și actorii relevanți.

(c) Accentul deosebit pe posibilele sinergii dintre toate opțiunile de finanțare de la fiecare nivel politic

Strategia ar trebui să asigure faptul că diversele fonduri și concepte regionale, naționale și europene produc sinergii, precum și stimulente suplimentare pentru investițiile realizate de investitorii din sectorul privat de la nivel local, regional sau internațional. Strategia ar trebui să includă, prin urmare, și măsuri cu privire la modul în care poate fi stimulat capitalul privat, adică modul în care pot fi găsiți investitori privați internaționali. Multe strategii S3 pot suferi încă îmbunătățiri semnificative în acest sens.

În viitor, un regulament-cadru comun ar trebui să faciliteze utilizarea diferitelor fonduri structurale și de investiții europene (ESIF)[3]. S-ar facilita însă în special utilizarea combinată a ESIF și Orizont 2020, nu în ultimul rând în vederea facilitării participării la Orizont 2020 a regiunilor care au încă nevoi considerabile în materie de infrastructură de cercetare, reducând, astfel, decalajul legat de inovare dintre regiunile mai performante și cele mai puțin performante („lărgirea participării”/„scări ale excelenței”)[4].

În acest sens, cadrul strategic comun (CSC) și reglementările Orizont 2020 prevăd așa-numite acțiuni în amonte și în aval[5]. Astfel, fondurile structurale ar trebui să fie utilizate pentru a dezvolta capacități care să permită participarea la Orizont 2020, iar rezultatele programului Orizont 2020 ar trebui să devină comercializabile tot cu ajutorul fondurilor structurale. Raportorul ar dori să menționeze și „formarea de echipe/înfrățirea în vederea excelenței și a inovării”, care pare să fie adecvată în special pentru dezvoltarea infrastructurii de cercetare în multe dintre statele membre din Europa de Est. În acest fel pot fi create centre de excelență de la care se poate aștepta un impact extrem de pozitiv asupra întregii economii regionale.

În general, este dificil să se coordoneze abordările complet diferite ale fondurilor structurale și ale programului Orizont 2020. Pentru a face posibile aceste sinergii din punct de vedere tehnic, dispozițiile financiare prevăd acum, printre altele, faptul că un proiect poate beneficia în anumite condiții de contribuții din partea mai multor fonduri[6]. În acest context, direcțiile generale trebuie să mai depună eforturi de coordonare importante, de exemplu în ceea ce privește definirea costurilor.

Regiunile, la rândul lor, au nevoie stringentă de consiliere. Astfel, de exemplu ghidul Comisiei care abordează aceste teme va apărea abia în toamna lui 2013. În acest caz, cooperarea dintre direcțiile generale a fost evident dificilă. Ea trebuie să se îmbunătățească semnificativ, în special în ceea ce privește organele consultative prevăzute[7].

Mai mult, va trebui să se dezvolte un tip cu totul nou de cooperare orizontală și verticală între actorii responsabili pentru elaborarea programelor operaționale și pentru aplicarea programului Orizont 2020 în statele membre și în regiuni. Prioritățile de finanțare nu trebuie să fie coordonate doar reciproc. Trebuie să existe, de asemenea, o bună comunicare între regiuni, punctele de contact naționale și potențialii beneficiari ai programului Orizont 2020, dacă se dorește cu adevărat crearea de sinergii. Organele consultative deja existente, cum ar fi Rețeaua întreprinderilor europene (EEN), ar trebui să fie extinse în consecință.

(d) Cooperarea cu alte regiuni

În acest sens ar trebui să joace un rol nu numai îmbunătățirea relațiilor interne dintre universități, instituții de învățământ superior, întreprinderi și factorul politic în cadrul politicii de inovare, ci, potrivit strategiei, regiunile ar trebui să se deschidă „spre exterior”. Acest lucru le permite să beneficieze de cunoștințele altor regiuni și, în același timp, să consolideze poziția UE în cadrul concurenței la nivel mondial.

Există deja câteva cazuri de succes în domeniul tehnologiilor-cheie care s-au dezvoltat în cadrul „regiunilor cunoașterii”, cum ar fi „Silicon Europe”.

Desigur, doar foarte puține regiuni au cunoscut astfel de reușite.

În acest context, CSC prevede acum o serie de opțiuni în materie de cooperare teritorială, bazate în parte pe experiența dobândită în cadrul PC7, de exemplu cooperarea între clusterele inovatoare axate pe cercetare intensivă și schimbul dintre instituțiile de cercetare[8]. Ar putea fi avută în vedere și o cooperare în cadrul macroregiunilor. Opțiuni tehnice corespunzătoare prevăd finanțarea unui proiect de către două programe operaționale, precum și posibilitatea de a utiliza o parte a finanțării în afara domeniului vizat de program[9].

Rămâne de văzut dacă plafonul preconizat este realist. În orice caz, procesul respectiv va fi cu siguranță unul de lungă durată. Cu toate acestea, multe regiuni sunt încă descurajate de costurile ridicate pe care le presupun analizele și coordonarea. De aceea, poate fi adecvat ca unele regiuni să vizeze internaționalizarea „la scară redusă”, prin consultări în contextul cooperărilor dintre întreprinderile individuale, așa cum aceasta are deja loc în cadrul EEN.

În orice caz, sprijinul Comisiei ar putea fi de ajutor în vederea identificării posibililor parteneri de cooperare, fără a impune regiunilor să aleagă anumite priorități și cooperări.

(e) Date și indicatori solizi pentru estimarea impactului, monitorizare și evaluare

Strategiile regionale ar trebui să se bazeze pe elemente concrete și să includă sisteme de monitorizare și evaluare bine concepute. Și în acest sens este nevoie încă de numeroase îmbunătățiri și de un sprijin substanțial.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

28.11.2013

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

31

0

0

Membri titulari prezenţi la votul final

Luís Paulo Alves, Victor Boştinaru, Nikos Chrysogelos, Rosa Estaràs Ferragut, Brice Hortefeux, Danuta Maria Hübner, Vincenzo Iovine, Seán Kelly, Mojca Kleva Kekuš, Jacek Olgierd Kurski, Petru Constantin Luhan, Iosif Matula, Erminia Mazzoni, Miroslav Mikolášik, Jens Nilsson, Jan Olbrycht, Younous Omarjee, Markus Pieper, Tomasz Piotr Poręba, Monika Smolková, Georgios Stavrakakis, Nuno Teixeira, Lambert van Nistelrooij, Oldřich Vlasák, Hermann Winkler, Joachim Zeller

Membri supleanţi prezenţi la votul final

Karin Kadenbach, James Nicholson, Elisabeth Schroedter

Membri supleanţi [articolul 187 alineatul (2)] prezenţi la votul final

Jill Evans, Carmen Romero López
Aviz juridic - Politica de confidențialitate