RAPORT referitor la proiectul de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind ordinul european de anchetă în materie penală

20.12.2013 - (09288/2010 – C7‑0185/2010 – 2010/0817(COD)) - ***I

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
Raportor: Nuno Melo

Amendamente

• 001-001 (PDF - 466 KB)
• 001-001 (DOC - 409 KB)

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la proiectul de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind ordinul european de anchetă în materie penală

(09288/2010 – C7‑0185/2010 – 2010/0817(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere inițiativa unui grup de state membre prezentată Parlamentului European și Consiliului (09288/2010),

–   având în vedere articolul 76 litera (b) și articolul 82 alineatul (1) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora i-a fost prezentat proiectul de act (C7-0185/2010),

–   având în vedere articolul 294 alineatele (3) și (15) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 5 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere articolele 44 și 55 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0477/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul  1

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN^[1]*

la proiectul unui grup de state membre

---------------------------------------------------------

Inițiativa Regatului Belgiei, a Republicii Bulgaria,a Republicii Estonia, a Regatului Spaniei, a Republicii Austria,

a Republicii Slovenia și a Regatului Suediei

pentru o directivă a Parlamentului European și a Consiliului

din

privind ordinul european de anchetă în materie penală

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 82 alineatul (1) litera (a),

având în vedere inițiativa Regatului ▌Belgiei, a ▌Republicii Bulgaria, a Republicii Estonia, a Regatului Spaniei, a Republicii Austria, a Republicii Slovenia și a Regatului Suediei,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)      Uniunea Europeană și-a stabilit obiectivul de a menține și de a dezvolta un spațiu de libertate, securitate și justiție.

(2)      În conformitate cu articolul 82 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cooperarea judiciară în materie penală în cadrul Uniunii se bazează pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor și a deciziilor judiciare, la care se face trimitere, începând cu Consiliul European de la Tampere din 15-16 octombrie 1999, ca fiind piatra de temelie a cooperării judiciare în materie penală în cadrul Uniunii.

(3)      Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor[2] a abordat necesitatea recunoașterii reciproce imediate a ordinelor pentru a preveni distrugerea, transformarea, deplasarea, transferul sau înstrăinarea probelor. Cu toate acestea, deoarece instrumentul respectiv este limitat la faza de indisponibilizare, ordinul de indisponibilizare trebuie să fie însoțit de o cerere separată de transfer al probelor către statul emitent, în conformitate cu normele aplicabile asistenței reciproce în materie penală. Aceasta rezultă într-o procedură în două etape care îi afectează eficiența. În plus, acest regim coexistă cu instrumentele tradiționale de cooperare și, în consecință, este rar utilizat în practică de către autoritățile competente.

(4)      Decizia-cadru 2008/978/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2008 privind mandatul european de obținere a probelor în vederea obținerii de ▌obiecte, documente și date în vederea utilizării acestora în cadrul procedurilor în materie penală[3] a fost adoptată în scopul aplicării principiului recunoașterii reciproce în această materie. Cu toate acestea, mandatul european de obținere a probelor se aplică doar probelor deja existente și, prin urmare, acoperă un spectru limitat de cooperare judiciară în materie penală cu privire la probe. Din cauza domeniului de aplicare limitat, autoritățile competente sunt libere să utilizeze fie noul regim, fie procedurile de asistență judiciară reciprocă, care rămân în orice caz aplicabile probelor care nu se încadrează în domeniul de aplicare al mandatului european de obținere a probelor.

(5)      De la adoptarea Deciziilor-cadru 2003/577/JAI și 2008/978/JAI, a devenit evident faptul că actualul cadru de colectare a probelor este prea fragmentat și ▌complicat. În consecință, se impune o nouă abordare.

(6)      În cadrul Programului de la Stockholm, care a fost adoptat la 11 decembrie 2009, Consiliul European a decis că ar trebui să se urmărească instituirea unui sistem cuprinzător pentru obținerea probelor în cazurile cu o dimensiune transfrontalieră, pe baza principiului recunoașterii reciproce. Consiliul European a arătat că instrumentele existente în acest domeniu constituie un regim fragmentar și că este necesară o nouă abordare, bazată pe principiul recunoașterii reciproce, dar care să ia în considerare și flexibilitatea sistemului tradițional de asistență judiciară reciprocă. În consecință, Consiliul European a solicitat un sistem cuprinzător care să înlocuiască toate instrumentele existente în acest domeniu, inclusiv Decizia-cadru privind mandatul european de obținere a probelor, care să includă pe cât posibil toate tipurile de probe și care să prevadă termene pentru aplicare și să limiteze pe cât posibil motivele de refuz.

(7)      Această nouă abordare se bazează pe un instrument unic numit ordinul european de anchetă (EIO - European Investigation Order). Un ordin european de anchetă se emite în scopul desfășurării uneia sau mai multor măsuri de anchetă specifice în statul executant în vederea colectării de probe. Aceasta include obținerea de probe care sunt deja în posesia autorității executante.

(8)      Ordinul european de anchetă are un domeniu de aplicare orizontal și, în consecință, se aplică ▌tuturor măsurilor de anchetă destinate colectării de probe. Totuși, instituirea unei echipe comune de anchetă și colectarea de probe în cadrul unei astfel de echipe necesită norme specifice care sunt mai eficient tratate în mod separat ▌. Prin urmare, fără a aduce atingere aplicării prezentei directive, instrumentele existente ar trebui să se aplice în continuare acestui tip de măsură.

(9)      Prezenta directivă nu se aplică supravegherilor transfrontaliere menționate la articolul 40 din Convenția din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen[4].

(10)    Ordinul european de anchetă ar trebui să se axeze pe măsura de anchetă care trebuie pusă în aplicare. Autoritatea emitentă este cea mai în măsură să decidă ce măsură urmează să fie utilizată, pe baza cunoașterii detaliilor anchetei avute în vedere. Totuși, autoritatea executantă ar trebui, ori de câte ori este posibil, să utilizeze un alt tip de măsură dacă măsura solicitată nu există ▌în temeiul dreptului său intern sau nu ar fi disponibilă într-o cauză internă similară. Disponibilitatea se referă la cazurile în care măsura solicitată există în temeiul dreptului statului executant, dar este disponibilă în mod legal numai în anumite situații, de exemplu atunci când măsura poate fi executată doar pentru încălcări de o anumită gravitate împotriva unor persoane față de care există deja un anumit nivel de suspiciune sau cu acordul persoanei vizate. Autoritatea executantă poate apela, de asemenea, la un alt tip de măsură de anchetă atunci când aceasta va duce la același rezultat ca măsura prevăzută în ordinul european de anchetă prin ▌mijloace care afectează mai puțin drepturile fundamentale ale persoanei vizate.

(10a)  Ordinul european de anchetă ar trebui ales atunci când executarea unei măsuri de anchetă pare proporționată, adecvată și aplicabilă în cazul respectiv. Autoritatea emitentă ar trebui prin urmare să determine dacă probele solicitate sunt necesare și proporționale față de scopul procedurilor, dacă măsura aleasă este necesară și proporțională față de colectarea acestor probe și dacă, prin emiterea unui ordin european de anchetă, un alt stat membru ar trebui implicat în colectarea acestor probe. Această evaluare ar trebui efectuată și în cadrul procedurii de validare, atunci când validarea ordinului european de anchetă este necesară în temeiul prezentei directive. Executarea unui ordin european de anchetă nu ar trebui refuzată din alte motive decât cele menționate în prezenta directivă, însă autoritatea executantă are dreptul de a opta pentru o măsură mai puțin intruzivă decât cea indicată într-un ordin european de anchetă dacă aceasta permite obținerea unor rezultate similare.

(10b)  Atunci când emite un ordin european de anchetă, autoritatea emitentă ar trebui să acorde o atenție specială asigurării respectării depline a drepturilor consacrate la articolul 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Dreptul persoanei suspectate sau acuzate de a beneficia de a fi prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi stabilită, precum și dreptul la apărare în cadrul procedurilor penale sunt o piatră de temelie a drepturilor fundamentale recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în domeniul justiției. Orice limitare a acestor drepturi printr-o măsură de anchetă dispusă în conformitate cu dispozițiile prezentei directive ar trebui să fie pe deplin conformă cu cerințele prevăzute la articolul 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în ceea ce privește necesitatea, proporționalitatea și obiectivele pe care ar trebui să le urmărească, în special protejarea drepturilor celorlalți.

(10c)   Pentru a asigura transmiterea ordinului european de anchetă către autoritatea competentă a statului executant, autoritatea emitentă poate face uz de orice mijloace posibile sau relevante de transmitere, inclusiv, de exemplu, de sistemul securizat de telecomunicații al Rețelei Judiciare Europene, Eurojust sau de orice alte canale utilizate de autoritățile judiciare sau de aplicare a legii.

(10d)  Atunci când se face o declarație referitoare la regimul lingvistic, statele membre sunt încurajate să includă cel puțin o limbă care este utilizată în mod obișnuit în Uniunea Europeană, alta decât limba sau limbile lor oficiale.

(10e)   Prezenta directivă ar trebui pusă în aplicare ținând cont de dispozițiile Directivei 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale și ale Directivei 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, precum și ale Directivei 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate.

(10f)   Măsurile fără caracter coercitiv ar putea fi, de exemplu, acele măsuri care nu încalcă drepturile la viață privată sau de proprietate, în funcție de dreptul intern.

▌

(12a)  Principiul ne bis in idem reprezintă un principiu fundamental în dreptul Uniunii Europene, astfel cum a fost recunoscut de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și dezvoltat de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Prin urmare, autoritatea executantă ar trebui să aibă dreptul să refuze executarea unui ordin european de anchetă dacă executarea acestuia ar fi contrară principiului menționat. Având în vedere caracterul preliminar al procedurilor care stau la baza unui ordin european de anchetă, executarea acestuia nu ar trebui să facă obiectul unui refuz atunci când urmărește să stabilească un posibil conflict cu principiul ne bis in idem sau când autoritatea emitentă a oferit asigurări că probele transferate în urma executării ordinului european de anchetă nu vor fi utilizate în scopul urmării sau al sancționării unei persoane în a cărei cauză s-a pronunțat o hotărâre definitivă într-un alt stat membru pentru aceleași fapte.

(12b)  La fel ca în cazul altor instrumente de recunoaștere reciprocă, prezenta directivă nu are ca efect modificarea obligației de respectare a drepturilor fundamentale și a principiilor juridice fundamentale, astfel cum sunt consacrate la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Pentru a clarifica acest lucru, în text a fost introdusă o dispoziție specifică.

(12c)   Crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în cadrul Uniunii se bazează pe încredere reciprocă și pe o prezumpție de respectare de către statele membre a dreptului Uniunii Europene și, în particular, a drepturilor fundamentale. Cu toate acestea, această prezumpție este relativă. În consecință, dacă există motive temeinice pentru a considera că executarea unei măsuri de anchetă cuprinse în ordinul european de anchetă ar duce la încălcarea unui drept fundamental al persoanei în cauză și că statul membru executant nu și-ar respecta obligațiile în ceea ce privește protejarea drepturilor fundamentale recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, executarea ordinului european de anchetă ar trebui refuzată.

(12d)  Ar trebui să fie posibil să se refuze un ordin european de anchetă în cazul în care recunoașterea sau executarea acestuia în statul executant ar presupune încălcarea unei imunități sau a unui privilegiu în statul în cauză. Nu există o definiție comună a ceea ce constituie o imunitate sau un privilegiu în Uniunea Europeană și, prin urmare, definiția exactă a acestor termeni este lăsată la latitudinea dreptului intern, care poate include măsuri de protecție aplicabile profesiilor medicale și juridice, însă nu ar trebui interpretată într-un mod care ar fi incompatibil cu obligația de eliminare a anumitor temeiuri de refuz prevăzută la articolul 7 din Actul Consiliului din 16 octombrie 2001 de elaborare, în conformitate cu articolul 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană, a Protocolului la Convenția privind asistența reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene. Aceasta poate include, de asemenea, deși nu sunt neapărat considerate privilegii sau imunități, norme referitoare la libertatea presei și la libertatea de exprimare în alte mijloace de informare în masă.

(13)    Sunt necesare restricții temporale pentru a asigura cooperarea rapidă, eficientă și consecventă între statele membre în materie penală. Luarea deciziei privind recunoașterea sau executarea, precum și executarea concretă a măsurii de anchetă ar trebui să se desfășoare cu aceeași celeritate și cu același grad de prioritate ca într-o cauză similară la nivel național. Ar trebui să fie prevăzute termene pentru a asigura luarea unei decizii sau executarea în termen rezonabil sau pentru a respecta constrângeri procedurale în statul emitent.

(13a)  Căile de atac disponibile împotriva unui ordin european de anchetă ar trebui să fie cel puțin echivalente celor disponibile în cauza internă împotriva măsurii de anchetă respective. În conformitate cu dreptul lor intern, statele membre ar trebui să asigure aplicabilitatea acestor căi de atac, inclusiv prin informarea oricărei părți interesate, în timp util, cu privire la posibilitățile de a recurge la căile de atac. În cazurile în care obiecțiile împotriva ordinului european de anchetă sunt înaintate de către partea interesată în statul executant cu privire la motivele de fond ale emiterii ordinului european de anchetă, este recomandabil ca informațiile cu privire la această contestare să fie transmise autorității emitente, iar partea interesată să fie informată în consecință.

(13b)  Cheltuielile angajate pe teritoriul statului membru executant pentru executarea unui ordin european de anchetă ar trebui să fie suportate exclusiv de statul membru respectiv. Această înțelegere este în conformitate cu principiul general al recunoașterii reciproce. Cu toate acestea, executarea unui ordin european de anchetă poate angaja costuri excepțional de ridicate din partea statului executant. Astfel de costuri excepțional de ridicate pot include, de exemplu, expertize complexe sau operațiuni de poliție sau activități de supraveghere ample pe parcursul unei perioade îndelungate. Acest aspect nu ar trebui să împiedice executarea unui ordin european de anchetă, iar autoritatea emitentă și cea executantă ar trebui să stabilească ce cheltuieli trebuie considerate excepțional de ridicate. Chestiunea costurilor ar putea face obiectul unor consultări între statele membre interesate, cărora li se recomandă să rezolve această chestiune în etapa consultărilor. În ultimă instanță, autoritatea emitentă poate decide să retragă ordinul european de anchetă sau să îl mențină, iar acea parte a costurilor care este estimată ca excepțional de ridicată de către statul executant și absolut necesară în cursul procedurilor ar trebui suportată de statul emitent. Acest mecanism nu constituie un motiv suplimentar de refuz și în nici un caz nu ar trebui să se abuzeze de acesta într-un mod care ar conduce la amânarea sau împiedicarea executării unui ordin european de anchetă.

(14)    Ordinul european de anchetă prevede un regim unic pentru obținerea probelor. Totuși, sunt necesare norme suplimentare pentru unele tipuri de măsuri de anchetă care ar trebui incluse în ordinul european de anchetă, precum transferul temporar de persoane aflate în custodie, audierile prin teleconferință sau videoconferință, obținerea de informații referitoare la conturile bancare sau tranzacțiile bancare, livrările supravegheate sau anchetele sub acoperire. Măsurile de anchetă care implică colectarea de probe în timp real, în mod continuu și într-o anumită perioadă de timp sunt incluse în ordinul european de anchetă, dar, ori de câte ori este necesar, între statele membre în cauză ar trebui să fie convenite măsuri practice pentru a aborda diferențele existente în dreptul intern al statelor membre.

(14a)  Prezenta directivă stabilește norme privind punerea în aplicare, în toate etapele procedurilor penale, inclusiv în cea a procesului, a unei măsuri de anchetă, dacă este cazul cu participarea persoanei, în vederea colectării de probe. De exemplu, un ordin european de anchetă poate fi emis pentru transferul temporar al persoanei către statul emitent sau pentru organizarea unei audieri prin videoconferință. Cu toate acestea, în cazul în care persoana urmează să fie transferată într-un alt stat membru în scopul urmăririi penale, inclusiv al aducerii persoanei respective în fața unei instanțe pentru a fi judecată, ar trebui emis un mandat european de arestare, în conformitate cu Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului.

(14b)  În vederea utilizării proporționate a unui mandat european de arestare [...], autoritățile emitente ar trebui să analizeze dacă un ordin european de anchetă ar fi un mijloc eficace și proporțional de desfășurare a procedurilor penale. Autoritățile emitente ar trebui să analizeze, în special, dacă emiterea unui ordin european de anchetă pentru audierea prin videoconferință a unei persoane suspectate sau acuzate ar putea reprezenta o alternativă eficace.

(14c)   Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru a obține probe privind conturile, de orice natură, deținute în orice bancă sau orice instituție financiară nebancară de către persoanele care fac obiectul unor proceduri penale. Această posibilitate trebuie înțeleasă în general ca referindu-se nu numai la persoanele suspectate sau acuzate, ci și la orice altă persoană cu privire la care aceste informații sunt considerate necesare de către autoritățile competente pe parcursul desfășurării procedurilor penale.

(14d)  În cazul în care în prezenta directivă se face trimitere la instituțiile financiare, acest termen ar trebui înțeles în conformitate cu definițiile relevante prevăzute la articolul 3 din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului.

(14e)   Atunci când se emite un ordin european de anchetă pentru a obține „detaliile” unui anumit cont, termenul „detalii” se referă cel puțin la numele și adresa titularului de cont, la detalii privind eventualii împuterniciți asociați contului respectiv și la orice alte detalii sau documente furnizate de titularul de cont în momentul deschiderii contului, care se află încă în posesia băncii.

(14f)   Posibilitățile de cooperare în temeiul dispozițiilor privind interceptarea telecomunicațiilor nu ar trebui să se limiteze la conținutul acestora, ci ar trebui să vizeze, de asemenea, colectarea de date privind traficul și amplasamentul asociate cu aceste telecomunicații, permițând autorităților competente să emită un ordin european de anchetă în scopul obținerii unor date mai puțin invazive privind telecomunicațiile. Un ordin european de anchetă emis în vederea obținerii de date istorice privind traficul și amplasamentul în legătură cu telecomunicațiile ar trebui tratat în cadrul regimului general legat de executarea ordinului european de anchetă și poate fi considerat, în funcție de dreptul intern al statului executant, drept o măsură cu caracter coercitiv.

(14g)  Atunci când mai multe state membre pot acorda asistența tehnică necesară, ar trebui trimis un ordin european de anchetă numai unuia dintre aceste state, acordându-se prioritate statului în care se află persoana. Statele membre în care se află persoana și din partea cărora nu este necesară asistență tehnică în vederea realizării interceptării ar trebui să fie înștiințate de acest lucru, în conformitate cu articolul 27d. În schimb, atunci când asistența tehnică nu poate fi primită din partea unui singur stat membru, poate fi transmis un ordin european de anchetă către mai multe state executante.

(14h)  Într-un ordin european de anchetă care conține o solicitare de interceptare a telecomunicațiilor, autoritatea emitentă ar trebui să pună la dispoziția autorității executante informații suficiente precum detalii legate de fapta penală anchetată, pentru a permite autorității executante să evalueze dacă măsura ar fi autorizată într-o cauză internă similară.

(14i)   Statele membre ar trebui să acorde atenție importanței garantării faptului că asistența tehnică poate fi asigurată de un furnizor care utilizează rețele și servicii publice de telecomunicații de pe teritoriul statului membru vizat, pentru a facilita cooperarea în cadrul acestui instrument în legătură cu interceptarea legală a telecomunicațiilor.

(14j)   Având în vedere domeniul său de aplicare, prezenta directivă se referă la măsuri provizorii numai în vederea colectării de probe. În această privință, ar trebui subliniat că orice element, inclusiv activele financiare, pot face obiectul unor diferite măsuri provizorii în cadrul procedurilor penale, nu numai în scopul colectării de probe, ci și în vederea confiscării. Este important să se recunoască faptul că distincția dintre cele două obiective ale măsurilor provizorii nu este întotdeauna evidentă și că obiectivul măsurii provizorii se poate schimba pe parcursul anchetei. Din acest motiv, este esențial ca lucrările viitoare să mențină o legătură fluidă între diferitele instrumente aplicabile în acest domeniu. În plus, din același motiv, decizia utilizării sau nu a unui element ca probă și, prin urmare, obiectul unui ordin european de anchetă ar trebui lăsate în sarcina autorității emitente.

▌

(15a)  Atunci când în instrumentele internaționale relevante, precum convențiile încheiate în cadrul Consiliului Europei, se face trimitere la asistența reciprocă, se înțelege că prezenta directivă se aplică între statele membre care participă la adoptarea sa cu prioritate față de convențiile respective.

(15b)  Infracțiunile enumerate în anexa X ar trebui interpretate în mod consecvent cu interpretarea lor în cadrul instrumentelor juridice deja existente referitoare la recunoașterea reciprocă.

(15c)   În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, statele membre s-au angajat să însoțească, în cazurile justificate, notificarea măsurilor de transpunere cu unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, organul legislativ consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(16)    Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume recunoașterea reciprocă a deciziilor luate în vederea obținerii de probe, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii respectivului obiectiv.

(17)    Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special la titlul VI, în dreptul internațional și acordurile internaționale la care Uniunea sau toate statele membre sunt parte, inclusiv Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și în constituțiile statelor membre în domeniul lor de aplicare respectiv. Nicio dispoziție din prezenta directivă nu poate fi interpretată ca o interdicție de a refuza executarea unui ordin european de anchetă în cazul în care există motive să se considere, pe baza unor elemente obiective, că respectivul ordin european de anchetă a fost emis cu scopul de a urmări în justiție o persoană sau de a-i impune sancțiuni din motive legate de sex, origine rasială sau etnică, religie, orientare sexuală, cetățenie, limbă sau opinii politice sau să se considere că respectivul ordin european de anchetă poate aduce atingere situației persoanei în cauză din unul dintre aceste motive.

(17a)  Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal este un drept fundamental. Articolul 8 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 16 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevăd că orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc.

(17b)  Statele membre ar trebui să prevadă, în aplicarea prezentei directive, politici transparente în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, precum și exercitarea dreptului persoanei vizate de a recurge la căi de atac în vederea protejării datelor sale cu caracter personal.

(17c)   Datele cu caracter personal obținute în temeiul prezentei directive ar trebui prelucrate atunci când este necesar și în mod proporțional, în scopuri compatibile cu prevenirea, anchetarea, depistarea sau urmărirea infracțiunilor sau aplicarea sancțiunilor penale și exercitarea dreptului la apărare. Numai persoanele autorizate ar trebui să aibă acces la informații care conțin date cu caracter personal, acces care poate fi obținut prin proceduri de autentificare.

(18)    În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Regatul Unit și-a notificat dorința de a participa la adoptarea prezentei directive. Fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei directive, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării acesteia.

(19)    În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării acesteia,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

ORDINUL EUROPEAN DE ANCHETĂ ▌

Articolul 1

▌ Ordinul european de anchetă și obligația de executare a acestuia

(1)       Ordinul european de anchetă reprezintă o decizie judiciară emisă sau validată de o autoritate judiciară a unui stat membru („statul emitent”) în vederea punerii în aplicare a uneia sau a mai multor măsuri de anchetă specifice într-un alt stat membru („statul executant”) în vederea obținerii de probe în conformitate cu dispozițiile prezentei directive. Ordinul european de anchetă poate fi emis și pentru obținerea de probe care se află deja în posesia autorităților competente ale statului executant.

(2)       Statele membre execută orice ordin european de anchetă pe baza principiului recunoașterii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentei directive.

(2a)     Emiterea unui ordin european de anchetă poate fi solicitată de o persoană suspectată sau acuzată (sau de un avocat în numele său), în cadrul drepturilor de apărare aplicabile în conformitate cu procedura penală internă.

(3)       Prezenta directivă nu are ca efect modificarea obligației de respectare a drepturilor fundamentale și a ▌principiilor juridice fundamentale, astfel cum sunt consacrate la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, inclusiv dreptul la apărare al persoanelor care fac obiectul unor proceduri penale, și nu aduce atingere obligațiilor care revin autorităților judiciare în această privință. ▌

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive:

(aa)     „stat emitent” înseamnă statul membru în care ordinul european de anchetă este emis;

(ab)     „stat executant” înseamnă statul membru de executare a ordinului european de anchetă, în care urmează să fie pusă în aplicare măsura de anchetă;

(a)       „autoritate emitentă” înseamnă:

(i)        un judecător, o instanță judecătorească, un judecător de instrucție sau un procuror competent pentru cauza vizată; sau

(ii)       orice altă autoritate competentă, astfel cum este definită de către statul emitent, care acționează, în cazul respectiv, în calitate de autoritate de anchetă în cadrul procedurilor penale și care este competentă ▌să dispună colectarea de probe în conformitate cu dreptul intern. În plus, înainte de a fi transmis autorității executante, ordinul european de anchetă este validat, după examinarea conformității sale cu condițiile pentru emiterea unui ordin european de anchetă, în special condițiile prevăzute la articolul 5a alineatul (1), în temeiul prezentei directive, de către un judecător, o instanță judecătorească, un judecător de instrucție sau un procuror din statul emitent. În cazul în care ordinul european de anchetă a fost validat de o autoritate judiciară, autoritatea respectivă poate fi considerată, de asemenea, autoritate emitentă în sensul transmiterii ordinului european de anchetă;

(b)       „autoritate executantă” înseamnă o autoritate care are competența de a recunoaște ▌un ordin european de anchetă și de a asigura executarea acestuia în conformitate cu prezenta directivă și cu procedurile aplicabile într-o cauză internă similară. Este posibil ca, pentru aceste proceduri, să fie necesară o autorizare din partea unei instanțe din statul executant, atunci când dreptul intern al acestuia prevede acest lucru.

Articolul 3Domeniul de aplicare al ordinului european de anchetă

▌Ordinul european de anchetă include orice măsură de anchetă, cu excepția ▌instituirii unei echipe comune de anchetă și a colectării de probe în cadrul unei astfel de echipe, astfel cum se prevede la articolul 13 din Convenția privind asistența reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene[5] (denumită în continuare „Convenția”) și în Decizia-cadru 2002/465/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind echipele comune de anchetă[6], cu excepția cazului în care scopul este aplicarea articolului 13 alineatul (8) din Convenție și a articolului 1 alineatul (8) din decizia-cadru.

▌

Articolul 4

Tipuri de proceduri pentru care poate fi emis ordinul european de anchetă

Ordinul european de anchetă poate fi emis:

(a)       în cazul procedurilor penale inițiate de către o autoritate judiciară sau care pot fi inițiate în fața unei autorități judiciare pentru o infracțiune în temeiul dreptului intern al statului emitent;

(b)       în cazul procedurilor inițiate de autorități administrative cu privire la fapte care constituie încălcări ale normelor de drept și care sunt incriminate prin dreptul intern al statului emitent și în cazul în care decizia autorităților menționate poate da naștere unei acțiuni în fața unei instanțe competente, în special, în materie penală;

(c)       în cazul procedurilor inițiate de autorități judiciare cu privire la fapte care constituie încălcări ale normelor de drept și care sunt incriminate prin dreptul intern al statului emitent și în cazul în care decizia autorităților menționate poate da naștere unei acțiuni în fața unei instanțe competente, în special, în materie penală; precum și

(d)       în legătură cu procedurile menționate la literele (a), (b) și (c), care privesc fapte sau încălcări care pot angaja răspunderea unei persoane juridice sau pot conduce la aplicarea de sancțiuni unei persoane juridice în statul emitent.

Articolul 5

Conținutul și forma ordinului european de anchetă

(1)       Ordinul european de anchetă prezentat în formularul prevăzut în anexa A se completează, se semnează, iar conținutul său se certifică pentru conformitate și corectitudine de către autoritatea emitentă.

În special, acesta cuprinde următoarele informații:

(a)       date referitoare la autoritatea emitentă și, după caz, la autoritatea de validare;

(aa)     obiectul și motivele ordinului european de anchetă;

(ab)     informațiile necesare disponibile privind persoana sau persoanele implicate;

(ac)     o descriere a faptei penale care face obiectul anchetei sau al procedurilor, precum și dispozițiile de drept penal aplicabile;

(ad)     o descriere a măsurii sau măsurilor de anchetă solicitate și a probelor care trebuie obținute.

(2)       Fiecare stat membru precizează limba (limbile) care, între limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii și în plus față de limba oficială (limbile oficiale) a (ale) statului membru vizat, poate (pot) fi utilizată (utilizate) pentru completarea sau traducerea ordinului european de anchetă atunci când statul în cauză este statul executant.

(2a)     Ordinul european de anchetă prezentat în formularul prevăzut în anexa A se traduce de către autoritatea competentă a statului emitent într-o limbă oficială a statului executant sau în orice altă limbă indicată de statul executant, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2).

Articolul 5a

Condițiile pentru emiterea și transmiterea unui ordin european de anchetă

(1)       Un ordin european de anchetă poate fi emis doar în momentul în care autoritatea emitentă consideră că sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)       emiterea unui ordin european de anchetă este necesară și proporțională față de scopul procedurilor menționate la articolul 4, ținând cont de drepturile persoanei suspectate sau acuzate; și

(b)       măsura sau măsurile de anchetă menționate în ordinul european de anchetă ar putea fi dispuse în același condiții într-o cauză similară la nivel național.

(2)       Aceste condiții se evaluează, în fiecare caz, de către autoritatea emitentă.

(3)       În cazul în care o autoritate executantă are motive să creadă că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 5a alineatul (1), aceasta poate consulta autoritatea emitentă cu privire la importanța executării ordinului european de anchetă. După această consultare, autoritatea emitentă poate decide să retragă ordinul european de anchetă.

CAPITOLUL II

PROCEDURI ȘI GARANȚII PENTRU STATUL EMITENT

Articolul 6

Transmiterea ordinului european de anchetă

(1)       Ordinul european de anchetă completat în conformitate cu articolul 5 se transmite de autoritatea emitentă către autoritatea executantă prin orice mijloace care permit o înregistrare scrisă și în condiții care să permită statului executant să stabilească autenticitatea acestuia.

(1a)     Toate comunicările oficiale ulterioare au loc direct între autoritatea emitentă și autoritatea executantă.

(2)       Fără a aduce atingere articolului 2 litera (b), fiecare stat membru poate desemna o autoritate centrală sau, în cazul în care sistemul juridic al acestuia prevede astfel, mai multe autorități centrale, pentru a sprijini ▌autoritățile competente. Un stat membru poate, în cazul în care se dovedește necesar din motive de organizare a sistemului său judiciar intern, să încredințeze autorității sau autorităților sale centrale transmiterea și primirea, pe cale administrativă, a ordinului european de anchetă, precum și a oricărei alte corespondențe oficiale în legătură cu acesta.

(3)       În cazul în care autoritatea emitentă dorește acest lucru, transmiterea poate fi efectuată prin intermediul ▌sistemului de telecomunicații al Rețelei Judiciare Europene.

(4)       În cazul în care autoritatea executantă este necunoscută, autoritatea emitentă face toate investigațiile necesare, inclusiv prin intermediul punctelor de contact ale Rețelei judiciare europene, pentru a obține informațiile de la statul executant.

(5)       În cazul în care autoritatea din statul executant care primește un ordin european de anchetă nu are competența să îl recunoască și să ia măsurile necesare pentru executarea acestuia, aceasta transmite din oficiu ordinul european de anchetă autorității executante și informează autoritatea emitentă în consecință.

(6)       Toate dificultățile legate de transmiterea sau de autenticitatea oricărui document necesar executării ordinului european de anchetă sunt soluționate prin contacte directe între autoritățile emitente și autoritățile executante implicate sau, după caz, prin intervenția autorităților centrale ale statelor membre.

Articolul 7

Ordinul european de anchetă cu referire la un ordin precedent

(1)       În cazul în care autoritatea emitentă emite un ordin european de anchetă care vine în completarea unui ordin precedent, aceasta precizează acest fapt în ordinul respectiv, în conformitate cu formularul prevăzut în anexa A.

(2)       Atunci când participă la executarea ordinului european de anchetă în statul executant, în conformitate cu articolul 8 alineatul (3), autoritatea emitentă ▌poate adresa, fără a aduce atingere notificărilor făcute în temeiul articolului 28 alineatul (1) litera (c), un ordin european de anchetă care vine în completarea ordinului european de anchetă anterior direct autorității executante, pe durata prezenței sale pe teritoriul statului în cauză.

(2a)     Orice ordin european de anchetă suplimentar trebuie să fie certificat în conformitate cu articolul 5 și validat în conformitate cu articolul 2.

CAPITOLUL III

PROCEDURI ȘI GARANȚII

PENTRU STATUL EXECUTANT

Articolul 8

Recunoașterea și executarea

(1)         Autoritatea executantă recunoaște un ordin european de anchetă, transmis în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, fără a fi necesară nicio altă formalitate, și asigură executarea sa în același mod și cu aceleași mijloace ca în situația în care măsura de anchetă în cauză ar fi fost dispusă de către o autoritate a statului executant, cu excepția cazului în care această autoritate hotărăște să invoce unul dintre motivele de ▌‑nerecunoaștere sau de ▌‑neexecutare sau unul dintre motivele de amânare prevăzute în prezenta directivă.

(2)       Autoritatea executantă respectă formalitățile și procedurile indicate în mod expres de autoritatea emitentă, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezenta directivă și cu condiția ca aceste formalități și proceduri să nu contravină principiilor fundamentale de drept ale statului executant.

(2a)     Atunci când o autoritate executantă primește un ordin european de anchetă care nu a fost emis de o autoritate emitentă astfel cum este definită la articolul 2 litera (a), autoritatea executantă returnează ordinul european de anchetă statului emitent.

(3)       Autoritatea emitentă poate solicita ca una sau mai multe autorități ale statului emitent să asiste la executarea ordinului european de anchetă în sprijinul autorităților competente ale statului executant în măsura în care autoritățile desemnate din statul emitent ar putea să asiste la executarea măsurii sau măsurilor de anchetă menționate în ordinul european de anchetă într-o cauză similară la nivel național. Autoritatea executantă se conformează acestei cereri, cu condiția ca această asistență să nu contravină principiilor fundamentale de drept ale statului executant sau să nu aducă atingere intereselor sale esențiale în materie de securitate națională.

(3a)     Autoritățile statului emitent prezente în statul executant respectă dreptul statului executant pe durata executării ordinului european de anchetă. Acestea nu au niciun fel de competențe specifice autorităților de aplicare a legii pe teritoriul statutului executant, cu excepția cazului în care executarea unor astfel de competențe pe teritoriul statului executant este conformă cu dreptul statului executant în măsura convenită între autoritățile emitentă și executantă.

(4)       Autoritatea emitentă și autoritatea executantă se pot consulta între ele, prin orice mijloace adecvate, în vederea facilitării aplicării eficiente a dispozițiilor prezentului articol.

Articolul 9

Recurgerea la un tip diferit de măsură de anchetă

(1)       Autoritatea executantă recurge, ori de câte ori este posibil, la o altă măsură de anchetă decât cea prevăzută în ordinul european de anchetă atunci când:

(a)       măsura de anchetă indicată în ordinul european de anchetă nu există în temeiul dreptului statului executant sau

(b)       măsura de anchetă indicată în ordinul european de anchetă nu ar fi disponibilă într-o cauză internă similară;

▌

(1a)     Alineatul (1) nu se aplică următoarelor măsuri de anchetă, care trebuie să fie întotdeauna disponibile în temeiul dreptului statului executant, fără a aduce atingere articolului 10:

(a)       obținerea de informații sau de probe aflate deja în posesia autorității executante, iar acele informații sau probe ar fi putut fi obținute, în conformitate cu dreptul statului executant, în cadrul unor proceduri penale sau în scopurile ordinului european de anchetă;

(b)       obținerea de informații cuprinse în baze de date deținute de autoritățile polițienești sau judiciare care sunt direct accesibile autorității executante în cadrul unor proceduri penale;

(c)       audierea unui martor, a unui expert, a unei victime, a unei persoane suspectate sau acuzate sau a unei părți terțe pe teritoriul statului executant;

(d)       orice măsură de anchetă fără caracter coercitiv, astfel cum este definită în dreptul statului executant;

(e)       identificarea persoanelor abonate la un număr de telefon sau o adresă IP anume.

(1b)     Autoritatea executantă poate recurge, de asemenea, la o altă măsură de anchetă decât cea prevăzută în ordinul european de anchetă, atunci când măsura de anchetă aleasă de autoritatea executantă are același rezultat ca măsura prevăzută în ordinul european de anchetă prin mijloace mai puțin invazive.

(2)       Atunci când decide să facă uz de posibilitatea menționată la alineatele (1) și (1bis), autoritatea executantă informează în primul rând autoritatea emitentă, care poate decide retragerea sau suplimentarea ordinului european de anchetă.

(3)       Atunci când, în conformitate cu alineatul (1), măsura de anchetă prevăzută în ordinul european de anchetă nu există în dreptul statului executant sau nu ar fi disponibilă într-o cauză internă similară și atunci când nu există nicio altă măsură de anchetă care ar avea același rezultat ca măsura solicitată, autoritatea executantă trebuie să notifice autoritatea emitentă că nu a fost posibil să se furnizeze asistența solicitată.

Articolul 10

Motive de nerecunoaștere sau de neexecutare

(1)       Fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (4), recunoașterea sau executarea unui ordin european de anchetă poate fi refuzată în statul executant în cazul în care:

(a)        ▌există o imunitate sau un privilegiu în temeiul dreptului statului executant care face imposibilă executarea ordinului european de anchetă sau există norme privind determinarea sau limitarea răspunderii penale legate de libertatea presei și de libertatea de exprimare în alte mijloace de informare în masă, care fac imposibilă executarea ordinului european de anchetă;

(b)        ▌atunci când, într-un caz specific, executarea sa ar aduce atingere intereselor naționale fundamentale în materie de securitate, ar pune în pericol sursa informației sau ar implica utilizarea de informații clasificate cu privire la activități specifice ale serviciilor de informații;

▌

(d)        ▌ordinul european de anchetă a fost emis în cadrul unor proceduri menționate la articolul 4 literele (b) și (c), iar măsura nu ar fi autorizată în temeiul dreptului statului executant într-o cauză internă similară;

(e)       executarea ordinului european de anchetă ar fi contrară principiului ne bis in idem;

(f)       ordinul european de anchetă se referă la o infracțiune care, aparent, a fost comisă în afara teritoriului statului emitent și integral sau parțial pe teritoriul statului executant, iar comportamentul pentru care a fost emis ordinul european de anchetă nu constituie o infracțiune în statul executant;

(g)       există motive temeinice pentru a considera că executarea unei măsuri de anchetă cuprinse în ordinul european de anchetă ar fi incompatibilă cu obligațiile statului executant în conformitate cu articolul 6 din TUE și cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

(h)      comportamentul pentru care a fost emis ordinul european de anchetă nu constituie o infracțiune în temeiul dreptului statului executant, cu excepția cazului în care acesta vizează o infracțiune care se încadrează în una din categoriile de infracțiuni menționate la anexa X, în conformitate cu indicațiile autorității emitente din ordinul european de anchetă, dacă infracțiunea respectivă este sancționabilă în statul emitent cu o pedeapsă privativă de libertate sau cu un ordin de detenție pentru o perioadă maximă de cel puțin trei ani; sau

           (a se insera la anexa X lista celor 32 de infracțiuni)

(i)       utilizarea măsurii este restricționată, în temeiul dreptului statului executant, la o listă sau o categorie de infracțiuni sau la infracțiuni sancționabile până la un anumit nivel, care nu include infracțiunea vizată de ordinul european de anchetă.

(1a)     Literele (h) și (i) de la alineatul (1) nu se aplică măsurilor enumerate la articolul 9 alineatul (1a).

(1b)     În privința infracțiunilor în materie de impozite sau taxe, vamă și schimb valutar, recunoașterea sau executarea nu poate fi refuzată pe motiv că dreptul statului executant nu impune același tip de impozite sau taxe sau nu cuprinde același tip de reglementări în materie de impozite, taxe, vamă sau schimb valutar ca dreptul statului emitent.

(2)       În cazurile menționate la alineatul (1) literele (a), (b), (e), (f) și (g), înainte de a decide nerecunoașterea sau neexecutarea unui ordin european de anchetă, în tot sau în parte, autoritatea executantă se consultă cu autoritatea emitentă, prin orice mijloace adecvate, și, după caz, îi solicită să furnizeze fără întârziere orice informații necesare.

(3)       În cazul menționat la alineatul (1) litera (a) și atunci când ridicarea privilegiului sau a imunității depinde de o autoritate a statului membru executant, autoritatea executantă îi transmite o cerere în acest sens, fără întârziere. Atunci când ridicarea privilegiului sau a imunității depinde de o autoritate a altui stat sau a unei organizații internaționale, solicitarea este adresată de autoritatea emitentă.

Articolul 11

Termene pentru recunoaștere sau executare

(1)       Decizia privind recunoașterea sau executarea este luată și măsura de anchetă este pusă în aplicare cu aceeași celeritate și același grad de prioritate ca într-o cauză internă similară și, în orice caz, în cadrul termenelor prevăzute la prezentul articol.

(2)       În cazul în care autoritatea emitentă a indicat în ordinul european de anchetă faptul că, din cauza termenelor procedurale, a gravității infracțiunii sau a altor împrejurări urgente, este necesar un termen mai scurt decât cele prevăzute la prezentul articol sau dacă autoritatea emitentă a declarat în ordinul european de anchetă că măsura de anchetă trebuie pusă în aplicare la o dată specifică, autoritatea executantă ține seama de această cerință pe cât posibil.

(3)       Decizia privind recunoașterea sau executarea se ia de îndată ce este posibil și, fără a aduce atingere alineatului (5), în termen de cel mult 30 de zile de la primirea ordinului european de anchetă de către autoritatea executantă competentă.

(4)       Dacă nu există motive de amânare în temeiul articolului 14 sau probele menționate în măsura de anchetă inclusă în ordinul european de anchetă se află deja în posesia statului executant, autoritatea executantă aplică măsura de anchetă fără întârziere și fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (5), în cel mult 90 de zile de la luarea deciziei menționate la alineatul (3).

(5)       Atunci când, într-un caz specific, autoritatea executantă competentă nu poate respecta termenul prevăzut la alineatul (3) sau data specifică prevăzută la alineatul (2), aceasta informează fără întârziere autoritatea competentă din statul emitent, prin orice mijloace, indicând motivele amânării și timpul estimativ necesar pentru luarea deciziei. În acest caz, termenul prevăzut la alineatul (3) poate fi prelungit cu maximum 30 de zile.

(6)       Atunci când, într-un caz specific, autoritatea executantă competentă nu poate respecta termenul prevăzut la alineatul (4), aceasta informează fără întârziere autoritatea competentă din statul emitent, prin orice mijloace, indicând motivele amânării și se consultă cu autoritatea emitentă cu privire la calendarul adecvat pentru aplicarea măsurii.

Articolul 12

Transferul probelor

(1)       Autoritatea executantă transferă statului emitent, fără întârziere nejustificată, probele obținute sau care se află deja în posesia autorităților competente ale statului executant ca urmare a executării ordinului european. Atunci când se solicită în ordinul european de anchetă și dacă este posibil, în temeiul dreptului național al statului executant, probele sunt imediat transferate autorităților competente ale statului emitent care participă la executarea ordinului european de anchetă, în conformitate cu dispozițiile articolului 8 alineatul (3).

(1a)     Transferul probelor poate fi suspendat, în așteptarea soluționării unei căi de atac, cu excepția cazului în care în ordinul european de anchetă sunt indicate motive suficiente că un transfer imediat este esențial pentru desfășurarea în condiții adecvate a anchetelor sau pentru menținerea drepturilor individuale. Totuși, transferul probelor se suspendă dacă ar cauza daune grave și ireversibile persoanei vizate.

(2)       În momentul transferului probelor obținute, autoritatea executantă indică dacă solicită ca acestea să fie înapoiate statului executant de îndată ce nu mai sunt necesare în statul emitent.

(3)       Atunci când obiectele, documentele sau datele în cauză sunt deja relevante pentru alte proceduri, autoritatea executantă poate, la cererea explicită a autorității emitente și după consultarea acesteia, să transfere în mod temporar probele, cu condiția ca acestea să fie returnate statului executant de îndată ce nu mai sunt necesare în statul emitent sau în oricare alt moment sau cu oricare altă ocazie convenite de autoritățile competente.

Articolul 13

Căi de atac

▌

(1)       Statele membre se asigură că măsurilor de anchetă incluse în ordinul european de anchetă li se aplică căile de atac echivalente celor disponibile într-o cauză internă similară.

(2)       Motivele de fond ale emiterii ordinului european de anchetă nu pot fi contestate decât printr-o acțiune inițiată în statul emitent, fără a aduce atingere garanțiilor privind drepturile fundamentale din statul executant.

(3)       În cazul în care nu ar aduce atingere nevoii de asigurare a confidențialității unei anchete, astfel cum este prevăzut la articolul 18 alineatul (1), autoritatea emitentă și cea executantă iau măsurile adecvate pentru a asigura faptul că sunt furnizate informații cu privire la posibilitățile în temeiul dreptului național de a recurge la căile de atac din momentul în care acestea devin aplicabile și în timp util, pentru a face posibilă exercitarea lor efectivă.

(4)       Statele membre se asigură că termenele de exercitare a dreptului de a recurge la o cale de atac sunt aceleași precum cele care sunt prevăzute în cauze interne similare și că se aplică astfel încât să garanteze părților interesate posibilitatea de a exercita în mod efectiv dreptul de a recurge la aceste căi de atac.

(5)       Autoritatea emitentă și cea executantă se informează reciproc cu privire la căile de atac împotriva emiterii sau recunoașterii ori executării unui ordin european de anchetă.

(6)       Contestarea în justiție nu suspendă executarea măsurii de anchetă, cu excepția cazului în care acest lucru este prevăzut în cauze interne similare.

(7)       Contestarea reușită a recunoașterii sau executării unui ordin european de anchetă va fi luată în considerare de statul emitent în conformitate cu propriul său drept intern. Fără a aduce atingere normelor procedurale interne, statele membre asigură faptul că, în procedurile penale din statul emitent, în cadrul evaluării probelor obținute prin intermediul ordinului european de anchetă, se respectă dreptul la apărare și echitatea procedurilor.

Articolul 14

Temeiuri pentru amânarea recunoașterii sau executării

(1)       Recunoașterea sau executarea ordinului european de anchetă poate fi amânată în statul executant în cazul în care:

(a)       executarea acestuia ar putea aduce atingere unei anchete penale sau unei urmăriri penale în curs, atât timp cât statul executant consideră necesar; ▌

(b)       obiectele, documentele sau datele vizate sunt deja utilizate în alte proceduri, până când acestea nu mai sunt necesare în acest scop;

(2)       De îndată ce temeiul pentru amânare încetează să existe, autoritatea executantă ia fără întârziere măsurile necesare executării ordinului european de anchetă și informează autoritatea emitentă în această privință prin orice mijloace care permit o înregistrare scrisă.

Articolul 15

Obligația de a informa

(1)       Autoritatea competentă din statul executant care primește ordinul european de anchetă confirmă primirea acestuia, fără întârziere și, în orice caz, în termen de o săptămână de la primirea ordinului european de anchetă, prin completarea și trimiterea formularului care figurează în anexa B. În cazul în care a fost desemnată o autoritate centrală în conformitate cu articolul 6 alineatul (2), această obligație este aplicabilă atât autorității centrale, cât și autorității executante care primește ordinul european de anchetă prin autoritatea centrală. În cazurile menționate la articolul 6 alineatul (5), această obligație se aplică atât autorității competente care a primit inițial ordinul european de anchetă, cât și autorității executante căreia îi este transmis ordinul în cele din urmă.

(2)       Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 9 alineatele (2) și (3), autoritatea executantă informează autoritatea emitentă:

(a)       de îndată, prin orice mijloace:

(i)        dacă este imposibil pentru autoritatea executantă să ia o decizie privind recunoașterea sau executarea din cauza faptului că formularul prevăzut în anexă este incomplet sau în mod vădit incorect;

(ii)       dacă, în timpul executării ordinului european de anchetă, autoritatea executantă consideră, fără alte cercetări ulterioare, că ar putea fi oportun să ia măsuri de anchetă care nu au fost prevăzute inițial sau care nu au putut fi specificate în momentul emiterii ordinului european de anchetă, pentru a permite autorității emitente să ia măsuri suplimentare în cazul respectiv;

(iii)      dacă autoritatea executantă stabilește că, în cazul respectiv, nu poate respecta formalitățile și procedurile indicate în mod expres de autoritatea emitentă, în conformitate cu articolul 8.

La cererea autorității emitente, informațiile sunt confirmate fără întârziere prin orice mijloace care permit o înregistrare scrisă;

(b)       fără întârziere, prin orice mijloace care permit o înregistrare scrisă:

(i)        cu privire la orice decizie luată în conformitate cu articolele 9 sau 10 ▌;

(ii)       cu privire la amânarea executării sau recunoașterii ordinului european de anchetă, motivele principale care stau la baza amânării și, dacă este posibil, durata preconizată a amânării;

Articolul 16Răspunderea penală privind funcționarii

Atunci când este prezent pe teritoriul statului executant în cadrul aplicării prezentei directive, funcționarii din statul emitent sunt considerați funcționari ai statului executant în ceea ce privește infracțiunile comise împotriva acestora sau de către aceștia.

Articolul 17

Răspunderea civilă privind funcționarii

(1)       În cazul în care, în cadrul aplicării prezentei directive, funcționarii unui stat membru sunt prezenți pe teritoriul unui alt stat membru, primul stat membru este răspunzător pentru orice prejudicii cauzate de aceștia în cursul operațiunilor, în conformitate cu dreptul statului membru pe teritoriul căruia acționează.

(2)       Statul membru pe al cărui teritoriu s-au produs prejudiciile menționate la alineatul (1) repară aceste prejudicii în condițiile aplicabile prejudiciilor cauzate de propriii săi funcționari.

(3)       Statul membru ai cărui funcționari au cauzat prejudicii unei persoane de pe teritoriul unui alt stat membru rambursează ▌totalitatea sumelor pe care acesta din urmă le-a plătit victimelor sau persoanelor îndreptățite în numele acestora.

(4)       Fără a aduce atingere exercitării drepturilor sale față de terțe părți și cu excepția alineatului (3), fiecare stat membru se abține în cazul prevăzut la alineatul (1) de a pretinde de la un alt stat membru rambursarea despăgubirilor pentru prejudiciile suferite.

Articolul 18

Confidențialitatea

(1)       Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a asigura faptul că autoritatea emitentă și autoritatea executantă țin seama, după cum se cuvine, în executarea ordinului european de anchetă, de confidențialitatea anchetei.

(2)       În conformitate cu prevederile dreptului intern, autoritatea executantă garantează confidențialitatea faptelor și a fondului ordinului european de anchetă, cu excepția cazului în care divulgarea acestora este necesară pentru executarea măsurii de anchetă. Dacă autoritatea executantă nu poate respecta cerința de confidențialitate, notifică acest lucru fără întârziere autorității emitente.

(3)       În conformitate cu dreptul intern și dacă autoritatea executantă nu a indicat altfel, autoritatea emitentă păstrează confidențialitatea cu privire la orice probe și informații furnizate de autoritatea executantă, cu excepția cazului în care divulgarea acestora este necesară pentru anchetele și procedurile descrise în ordinul european de anchetă.

(4)       Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a garanta că băncile nu divulgă clientului băncii vizat sau persoanelor terțe faptul că statului emitent i-au fost transmise informații în conformitate cu articolele 23, 24 și 25 sau faptul că o anchetă este în curs de desfășurare.

Articolul 18a

Protecția datelor cu caracter personal

Atunci când pun în aplicare prezenta directivă, statele membre asigură faptul că datele cu caracter personal sunt protejate și nu pot fi prelucrate decât în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală și cu principiile Convenției Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal și protocolul adițional al acesteia.

Accesul la astfel de date este limitat, fără a aduce atingere drepturilor persoanei vizate. Numai persoanele autorizate pot avea acces la astfel de date.

Articolul 18b

Costuri

(1)       Dacă nu se prevede altfel în directivă, toate costurile efectuate pe teritoriul statului executant care sunt legate de executarea unui ordin european de anchetă sunt suportate de statul executant.

(2)       În cazul în care autoritatea executantă consideră că costurile executării ordinului european de anchetă pot deveni excepțional de ridicate, se poate consulta cu autoritatea emitentă pentru a decide dacă și cum pot fi împărțite costurile sau poate fi modificat ordinul european de anchetă. Autoritatea emitentă este informată în prealabil de autoritatea executantă cu privire la specificațiile detaliate ale acelei părți a costurilor considerate excepțional de ridicate.

(3)       În cazuri excepționale, în care nu se poate ajunge la un acord în urma consultărilor, autoritatea emitentă poate decide să retragă parțial sau total ordinul european de anchetă sau, dacă decide să îl mențină, autoritatea emitentă va suporta acea parte a costurilor considerată excepțional de ridicată.

CAPITOLUL IV

dispoziții SPECIFICE pentruanumite măsuri de anchetă

Articolul 19

Transferul temporar către statul emitent alpersoanelor ținute în custodie în scopul

aplicării unei măsuri de anchetă

(1)       Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru transferul temporar al unei persoane aflate în custodie în statul executant în scopul aplicării unei măsuri de anchetă în vederea colectării de probe pentru care este necesară prezența respectivei persoane pe teritoriul statului emitent, cu condiția ca această persoană să fie trimisă înapoi în termenul stipulat de statul executant.

(2)       Pe lângă motivele de nerecunoaștere sau neexecutare menționate la articolul 10, executarea ordinului european de anchetă poate fi, de asemenea, refuzată dacă:

(a)    persoana în custodie nu consimte; sau

(b)    transferul îi poate prelungi reținerea.

(2a)     Fără a aduce atingere alineatului (2) litera (a), atunci când statul executant consideră că este necesar, având în vedere vârsta sau starea fizică ori mentală a persoanei, reprezentantului legal al persoanei în custodie i se oferă ocazia de a-și exprima opinia privind transferul temporar.

(3)       Într-o situație prevăzută la alineatul (1), tranzitul persoanei aflate în custodie pe teritoriul unui stat membru terț este acordat la cerere, cu furnizarea tuturor documentelor necesare.

(4)       Modalitățile practice privind transferul temporar al persoanei, inclusiv particularitățile condițiilor sale de custodie din statul emitent, și datele până la care aceasta ▌trebuie transferată în statul executant și returnată din acesta sunt adoptate de comun acord de statele membre vizate, asigurând luarea în considerare a stării fizice și mentale a persoanei, precum și a nivelului de securitate necesar în statul emitent.

(5)       Persoana transferată rămâne în custodie pe teritoriul statului emitent și, după caz, pe teritoriul statului membru prin care este solicitat tranzitul, pentru faptele sau condamnările pentru care a fost ținută în custodie în statul executant, cu excepția cazului în care statul membru executant solicită eliberarea sa.

(6)       Perioada de custodie pe teritoriul statului membru emitent se scade din perioada de reținere pe care persoana vizată este sau va fi obligată să o petreacă pe teritoriul statului membru executant.

(7)       Fără a aduce atingere alineatului (5), o persoană transferată nu este urmărită penal sau nu este reținută sau supusă niciunei alte restrângeri a libertății sale personale în statul emitent pentru fapte comise sau condamnări pronunțate anterior părăsirii teritoriului statului executant și care nu sunt specificate în ordinul european de anchetă.

(8)       Imunitatea prevăzută la alineatul (7) încetează atunci când persoana transferată, care a avut posibilitatea de a pleca în termen de 15 zile consecutive de la data la care prezența sa nu mai era solicitată de autoritățile emitente, a rămas totuși pe teritoriul respectiv sau atunci când, după ce a plecat, a revenit.

(9)       Costurile aferente aplicării prezentului articol sunt suportate în conformitate cu articolul 18b, cu excepția costurilor aferente transferării persoanei către și din statul emitent, care sunt suportate de către acest stat.

Articolul 20

Transferul temporar către statul executant al persoanelor ținute în custodie în scopul

aplicării unei măsuri de anchetă

(1)       Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru transferul temporar al unei persoane ținute în custodie în statul emitent în scopul aplicării unei măsuri de anchetă în vederea colectării de probe pentru care este necesară prezența sa pe teritoriul statului executant.

▌

(5)       Alineatul (2) litera (a) și alineatele (2a)-(8) de la articolul 19 se aplică mutatis mutandis transferului temporar în temeiul prezentului articol.

(6)       Costurile aferente aplicării prezentului articol sunt suportate în conformitate cu articolul 18b, cu excepția costurilor aferente transferării persoanei către și din statul executant, care sunt suportate de către statul emitent.

Articolul 21

Audierea prin videoconferință sau alte mijloace de transmisie audiovizuală

(1)         Dacă o persoană se află pe teritoriul statului executant și trebuie audiată ca martor sau expert de către autoritățile competente ale statului emitent, autoritatea emitentă poate ▌să emită un ordin european de anchetă pentru a audia martorul sau expertul prin videoconferință sau alte mijloace de transmisie audiovizuală, astfel cum este prevăzut la alineatele (6)-(9).

(1a)       Un ordin european de anchetă poate fi emis și pentru audierea unei persoane suspectate sau acuzate prin videoconferință sau alte mijloace de transmisie audiovizuală. Pe lângă motivele de nerecunoaștere sau neexecutare menționate la articolul 10, executarea ordinului european de anchetă poate fi, de asemenea, refuzată dacă:

(a)    persoana suspectată sau acuzată nu își exprimă consimțământul; sau

(b)    aplicarea unei asemenea măsuri într-un caz particular ar aduce atingere principiilor fundamentale ale dreptului statului executant.

(1b)     Modalitățile practice privind audierea sunt convenite de autoritatea emitentă și autoritatea executantă. Atunci când convine cu privire la astfel de măsuri, autoritatea executantă se angajează:

(a)       să comunice martorului sau expertului vizați data, ora și locul audierii; sau

(b)       să invite persoana suspectată sau acuzată să se prezinte la audiere în conformitate cu procedura prevăzută de legislația sa și să o informeze cu privire la drepturile sale care îi revin în conformitate cu legislația statului emitent, în timp util, pentru a-i permite să-și exercite în mod real drepturile de apărare;

(c)       să asigure identificarea persoanei care urmează să fie audiată.

▌

(3)       Dacă, într-o anumită cauză, autoritatea executantă nu dispune de mijloacele tehnice care permit realizarea unei videoconferințe, statul ▌emitent poate pune astfel de mijloace la dispoziția autorității executante, de comun acord.

▌

(6)       În cazul unei audieri prin videoconferință sau alte mijloace de transmisie audiovizuală, se aplică următoarele dispoziții:

(a)       autoritatea competentă a statului executant este prezentă la audiere, asistată, dacă este cazul, de un interpret; această autoritate este, de asemenea, responsabilă cu identificarea persoanei care urmează să fie audiată și cu respectarea principiilor fundamentale ale dreptului statului ▌executant. Dacă autoritatea executantă apreciază că principiile fundamentale ale dreptului statului ▌executant sunt încălcate în timpul audierii, aceasta ia imediat măsurile necesare pentru a asigura că audierea se desfășoară în conformitate cu principiile menționate;

(b)       autoritățile competente ale statului emitent și ale statului executant convin, dacă este necesar, asupra măsurilor pentru protejarea persoanei care urmează să fie audiată;

(c)       audierea este efectuată direct de către autoritatea competentă a statului emitent sau sub conducerea acesteia, în conformitate cu legislația sa;

(d)       la cererea statului emitent sau a persoanei care urmează să fie audiată, statul executant se asigură că respectiva persoană este asistată de un interpret, dacă este necesar;

(e)       persoanele suspectate sau acuzate sunt informate înaintea audierii cu privire la drepturile procedurale care le revin, inclusiv dreptul de a nu depune mărturie, în temeiul dreptului statului executant și al celui emitent. Martorii și experții pot invoca dreptul de a nu depune mărturie care le revine în temeiul fie al dreptului statului executant, fie al dreptului statului ▌emitent, și sunt informați cu privire la acest drept înaintea audierii.

(7)       Fără a aduce atingere eventualelor măsuri convenite în ceea ce privește protecția persoanelor, autoritatea executantă întocmește, la sfârșitul audierii, un proces-verbal în care consemnează data și locul audierii, identitatea persoanei audiate, identitatea și calitatea tuturor celorlalte persoane din statul ▌executant care au participat la audiere, eventualele depuneri de jurământ și condițiile tehnice în care s-a desfășurat audierea. Documentul este trimis autorității emitente de către autoritatea executantă.

▌

(9)       Fiecare stat membru ia toate măsurile necesare pentru a garanta că, atunci când persoana care este audiată pe teritoriul său în conformitate cu prezentul articol refuză să depună mărturie atunci când are obligația să o facă sau depune ▌mărturii false, se aplică dreptul său intern în același mod în care s-ar fi aplicat dacă audierea ar fi avut loc în cadrul unei proceduri la nivel intern.

Articolul 22

Audierea prin teleconferință

(1)       Dacă o persoană se află pe teritoriul unui stat membru ▌și trebuie audiată ca martor sau expert de către autoritățile competente ale unui alt stat membru, autoritatea emitentă a statului din urmă poate, în situația în care nu este adecvat sau posibil pentru persoana care urmează a fi audiată să apară în persoană pe teritoriul respectiv, și după examinarea altor mijloace adecvate, să emită un ordin european de anchetă pentru a audia un martor sau un expert prin teleconferință ▌, astfel cum este prevăzut la alineatul (4).

▌

(4)       ▌Cu excepția unor dispoziții contrare, dispozițiile articolului 21 alineatele (1b), (6), (7) și (9) se aplică mutatis mutandis.

Articolul 23

Informații privind conturile bancare și alte conturi financiare

(1)       Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru a stabili dacă o persoană fizică sau juridică care face obiectul unor proceduri penale deține sau controlează unul sau mai multe conturi, de orice tip, în orice bancă localizată pe teritoriul statului executant și, în acest caz, pentru a furniza toate detaliile conturilor identificate.

(2)       În condițiile prevăzute în prezentul articol, fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a fi în măsură să furnizeze informațiile menționate la alineatul (1).

(3)       În cazul în care se solicită în ordinul european de anchetă ▌, informațiile menționate la alineatul (1) includ, de asemenea, conturi pentru care persoana care face obiectul procedurilor are împuternicire.

(4)       Obligația stipulată în prezentul articol se aplică doar în măsura în care banca gestionară a contului posedă informațiile respective.

▌

(6)       În ordinul european de anchetă ▌, autoritatea emitentă indică motivele pentru care consideră că informațiile solicitate pot avea o valoare substanțială în cadrul procedurilor penale și motivele pentru care presupune că băncile de pe teritoriul statului ▌executant dețin conturile respective și, în măsura posibilă, care bănci pot fi implicate ▌. De asemenea, aceasta include în ordinul european de anchetă orice informații disponibile care pot facilita executarea acestuia ▌.

(7)       Un ordin european de anchetă poate fi, de asemenea, emis pentru a stabili dacă o persoană fizică sau juridică care face obiectul unor proceduri penale deține unul sau mai multe conturi în orice instituție financiară nebancară localizată pe teritoriul statului executant. Alineatele (3)-(6) se aplică mutatis mutandis. În astfel de cazuri, în plus față de motivele de nerecunoaștere și de neexecutare menționate la articolul 10, executarea ordinului european de anchetă poate fi refuzată și în cazul în care executarea măsurii nu ar fi autorizată într-o cauză internă similară.

Articolul 24

Informații privind operațiunile bancare și alte operațiuni financiare

(1)       Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru a obține detaliile conturilor bancare specificate și ale operațiunilor bancare ce au fost efectuate pe parcursul unei perioade specificate în unul sau mai multe conturi precizate în ordinul european de anchetă, inclusiv detaliile privind orice cont emitent sau beneficiar.

(2)       În condițiile prevăzute la prezentul articol, fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a fi în măsură să furnizeze informațiile menționate la alineatul (1).

(3)       Obligația stipulată în prezentul articol se aplică doar în măsura în care banca gestionară a contului posedă informațiile respective.

(4)       Autoritatea emitentă precizează ▌în ordinul european de anchetă motivele pentru care consideră informațiile solicitate relevante în scopul procedurilor penale.

(5)       Un ordin european de anchetă poate fi emis, de asemenea, pentru obținerea informațiilor menționate la alineatul (1) în cazul operațiunilor financiare realizate de instituții financiare nebancare. Alineatele (3)-(4) se aplică mutatis mutandis. În astfel de cazuri, în plus față de motivele de nerecunoaștere și de neexecutare menționate la articolul 10, executarea ordinului european de anchetă poate fi refuzată și în cazul în care executarea măsurii nu ar fi autorizată într-o cauză internă similară.

Articolul 25Monitorizarea tranzacțiilor bancare

▌

Articolul 26Livrările supravegheate

▌

Articolul 27

Măsuri de anchetă care presupun colectarea de probe în timp real, în mod continuu și într-o anumită perioadă de timp

(1)       Atunci când ordinul european de anchetă este emis în scopul executării unei măsuri ▌care implică colectarea de probe în timp real, în mod continuu și într-o anumită perioadă de timp, cum ar fi:

(a)       monitorizarea operațiunilor bancare sau a altor operațiuni financiare efectuate în unul sau mai multe conturi specificate;

(b)       livrările supravegheate efectuate pe teritoriul statului executant;

           în plus față de motivele de nerecunoaștere și de neexecutare menționate la articolul 10, executarea sa poate ▌fi refuzată dacă executarea măsurii respective nu ar fi autorizată într-o cauză internă similară.

(1a)     Modalitățile practice referitoare la măsura menționată la alineatul (1) litera (b), precum și orice alte modalități practice necesare sunt stabilite de comun acord de către statele membre vizate.

(1b)     Autoritatea emitentă precizează în ordinul european de anchetă motivele pentru care consideră că informațiile solicitate sunt relevante în scopul procedurilor penale.

▌

(4)       Dreptul de a acționa și de a conduce și controla operațiuni referitoare la executarea ordinului european de anchetă menționat la alineatul (1) aparține autorităților competente ale statului executant.

Articolul 27a

Anchete sub acoperire

(1)       Un ordin european de anchetă poate fi emis cu scopul de a solicita statului executant să acorde asistență statului emitent la realizarea unor anchete penale de către agenți cu identitate falsă sau sub acoperire (anchete sub acoperire).

(2)       Autoritatea emitentă precizează în ordinul european de anchetă motivele pentru care consideră că această măsură poate fi relevantă în sensul procedurilor penale. Decizia privind recunoașterea și executarea unui ordin european de anchetă emis în condițiile menționate în prezentul articol se ia de către autoritățile competente ale statului executant, în fiecare caz în parte, cu respectarea dreptului și a procedurilor interne ale statului respectiv.

(3)       În plus față de motivele de nerecunoaștere și de neexecutare menționate la articolul 10, executarea unui ordin european de anchetă la care se face referire la alineatul (1) poate fi refuzată dacă executarea măsurii respective nu ar fi autorizată într-o cauză internă similară sau dacă nu a fost posibil să se ajungă la un acord cu privire la modalitățile necesare pentru anchetele sub acoperire, astfel cum este prevăzut la alineatul (4).

(4)       Anchetele sub acoperire se desfășoară în conformitate cu dreptul și procedurile interne ale statului membru pe teritoriul căruia are loc ancheta sub acoperire. Dreptul de a acționa, de a conduce și de a controla operațiuni referitoare la măsurile de anchetă menționate la alineatul (1) aparține exclusiv autorităților competente ale statului executant. Durata anchetei sub acoperire, condițiile detaliate și statutul juridic al agenților care participă la anchetele sub acoperire fac obiectul unui acord între statele membre, cu respectarea dreptului și a procedurilor interne ale acestora.

CAPITOLUL IV (A)

INTERCEPTAREA TELECOMUNICAȚIILOR

Articolul 27b

Interceptarea telecomunicațiilor

cu asistență tehnică din partea unui alt stat membru

(1)       Un ordin european de anchetă poate fi emis în vederea interceptării telecomunicațiilor în statul din partea căruia este necesar să se primească asistență tehnică.

(2)       Atunci când mai multe state pot asigura integral asistența tehnică necesară pentru aceeași interceptare a telecomunicațiilor, ordinul european de anchetă este trimis numai unuia dintre acestea, acordându-se întotdeauna prioritate statului în care se află sau se va afla subiectul.

(3)       Ordinul european de anchetă menționat la alineatul (1) include, de asemenea, următoarele:

(a)       informații în scopul identificării subiectului respectivei interceptări;

(b)       durata dorită a interceptării; și

(c)       furnizarea de date tehnice suficiente, în special pentru identificarea țintei, astfel încât ordinul european de anchetă să poată fi executat.

(3a)     Autoritatea emitentă precizează în ordinul european de anchetă motivele pentru care consideră că măsura solicitată este relevantă în scopul procedurilor penale.

(4)       În plus față de motivele de refuz menționate la articolul 10, executarea ordinului european de anchetă la care se face referire la alineatul (1) poate fi refuzată, de asemenea, dacă măsura respectivă nu ar fi fost autorizată într-o cauză internă similară. Pentru a-și da consimțământul, statul executant poate impune orice condiții care ar fi respectate într-o cauză internă similară.

(5)       Ordinul european de anchetă menționat la alineatul (1) poate fi executat prin:

(a)       transmiterea imediată a telecomunicațiilor către statul emitent; sau

(b)       interceptarea, înregistrarea și transmiterea ulterioară a rezultatului interceptării telecomunicațiilor către statul emitent.

Autoritatea emitentă și autoritatea executantă se consultă reciproc cu scopul de a conveni dacă interceptarea se realizează în conformitate cu alineatul (5) litera (a) sau, respectiv, (b).

(6)       La emiterea ordinului european de anchetă menționat la alineatul (1) sau în timpul interceptării, autoritatea emitentă poate, atunci când are un motiv întemeiat, să solicite de asemenea o transcriere, o decodare sau o decriptare a înregistrării, sub rezerva acordului autorității executante.

(7)       Costurile aferente aplicării prezentului articol sunt suportate în conformitate cu articolul 18b, cu excepția costurilor aferente transcrierii, decodării și descifrării comunicațiilor interceptate, care sunt suportate de statul emitent.

Articolul 27d

Notificarea statelor membre în care se află subiectul și cărora nu li se solicită asistență tehnică

(1)       Atunci când, în vederea unei măsuri de anchetă, interceptarea telecomunicațiilor este autorizată de autoritatea competentă a unui stat membru („statul membru care realizează interceptarea”) și adresa de contact a subiectului menționat în ordinul de interceptare este utilizată pe teritoriul unui alt stat membru („statul membru care primește notificarea”), din partea căruia nu este necesară asistență tehnică pentru realizarea interceptării, statul membru care realizează interceptarea informează autoritatea competentă a statului membru care primește notificarea cu privire la interceptare:

(a)     înainte de interceptare, în cazurile în care autoritatea competentă a statului membru este conștientă, în momentul în care solicită interceptarea, de faptul că subiectul se află sau se va afla pe teritoriul statului membru care primește notificarea;

(b)     în timpul interceptării sau după finalizarea interceptării, de îndată ce ia cunoștință de faptul că subiectul interceptării se află sau s-a aflat, pe durata interceptării, pe teritoriul statului membru care primește notificarea.

(2)       Notificarea menționată la alineatul (1) se transmite utilizând formularul prevăzut în anexa C.

(3)       Dacă interceptarea nu ar fi autorizată într-o cauză internă similară, autoritatea competentă a statului membru care primește notificarea poate notifica autorității competente a statului care realizează interceptarea, fără întârziere și în cel mult 96 de ore de la primirea notificării menționate la alineatul (1), faptul că:

(a)     interceptarea nu poate fi realizată sau i se va pune capăt; și

(b)     dacă este cazul, că materialele deja interceptate în perioada în care subiectul se afla pe teritoriul său nu pot fi utilizate sau pot fi utilizate doar în anumite condiții, pe care le specifică. Autoritatea competentă a statului care primește notificarea informează autoritatea competentă a statului care realizează interceptarea cu privire la motivele care justifică condițiile sus-menționate.

(4)       Articolul 5 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis notificării menționate la alineatul (2).

CAPITOLUL IV (B)

MĂSURI PROVIZORII

Articolul 27e

Măsuri provizorii

(1)       Un ordin european de anchetă poate fi emis în scopul luării oricărei măsuri provizorii pentru a preveni distrugerea, transformarea, mutarea, transferul sau eliminarea elementelor care pot fi utilizate ca probe.

(2)       Autoritatea executantă ia o decizie cu privire la măsura provizorie și o comunică cât mai curând, dacă este posibil în termen de 24 de ore de la primirea ordinului european de anchetă.

(3)       Atunci când este solicitată măsura provizorie menționată la alineatul (1), autoritatea emitentă precizează în ordinul european de anchetă dacă probele sunt transferate statului emitent sau rămân în statul executant. Autoritatea executantă recunoaște și execută acest ordin european de anchetă și transferă probele în conformitate cu procedurile prevăzute în directivă.

(4)       În cazul în care, în conformitate cu alineatul (3), ordinul european de anchetă este însoțit de instrucțiunea ca probele să rămână în statul executant, autoritatea emitentă precizează data la care este ridicată măsura provizorie menționată la alineatul (1) sau data estimată pentru transmiterea solicitării de transferare a probelor către statul emitent.

(5)       După consultarea autorității emitente, autoritatea executantă poate, în conformitate cu dreptul și practicile sale interne, să impună condiții corespunzătoare, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru a limita durata aplicării măsurii provizorii menționate la alineatul (1). Dacă, în conformitate cu aceste condiții, autoritatea executantă intenționează să ridice măsura provizorie, aceasta informează autoritatea emitentă, care are posibilitatea de a transmite observații. Autoritatea emitentă notifică fără întârziere autorității executante faptul că măsurile menționate la alineatul (1) au fost ridicate.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 28

Notificări

(1)       Până la … ^{[7]*, fiecare} stat membru notifică Comisiei următoarele:

(a)      autoritatea sau autoritățile care, în conformitate cu ordinea sa juridică internă, sunt competente în conformitate cu articolul 2 literele (a) și (b), atunci când acest stat membru este statul emitent sau statul executant;

(b)     limbile acceptate pentru ordinul european de anchetă, prevăzute la articolul 5 alineatul (2);

(c)      informații privind autoritatea sau autoritățile centrale desemnate dacă statul membru dorește să utilizeze posibilitatea prevăzută la articolul 6 alineatul (2). Aceste informații sunt obligatorii pentru autoritățile statului emitent;

▌

(e)      statul membru poate furniza, de asemenea, lista documentelor necesare pe care ar urma să le solicite în temeiul articolului 19 alineatul (3).

(2)       Statele membre informează Comisia cu privire la orice modificări ulterioare ale informațiilor menționate la alineatul (1).

(3)       Comisia pune informațiile primite în aplicarea prezentului articol la dispoziția tuturor statelor membre ▌și a Rețelei Judiciare Europene. Rețeaua Judiciară Europeană publică informațiile pe site-ul internet menționat la articolul 9 din Decizia 2008/976/JAI a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind Rețeaua Judiciară Europeană.

Articolul 29

Relația cu alte acorduri și înțelegeri

(1)       Fără a aduce atingere aplicării acestora între statele membre și statele terțe și aplicării temporare a acestora în temeiul articolului 30, prezenta directivă înlocuiește, de la ... ^{[8]*, dispozi}țiile corespunzătoare ale următoarelor convenții aplicabile în relațiile dintre statele membre pentru care această directivă este obligatorie:

▌       Convenția europeană privind asistența judiciară reciprocă în materie penală din 20 aprilie 1959, precum și cele două protocoale suplimentare aferente din 17 martie 1978 și 8 noiembrie 2001 și acordurile bilaterale încheiate în temeiul articolului 26 din Convenție;

▌       Convenția din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985;

▌       Convenția din 29 mai 2000 privind asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale UE și protocolul său din 16 octombrie 2001.

(2)       Decizia-cadru 2008/978/JAI este înlocuită pentru toate statele membre care au participat la adoptarea prezentei directive. Dispozițiile Deciziei-cadru 2003/577/JAI sunt înlocuite pentru toate statele membre care au participat la adoptarea prezentei directive în ceea ce privește indisponibilizarea probelor.

(3)       Pe lângă prezenta directivă, statele membre pot încheia sau continua să aplice ▌acorduri sau înțelegeri bilaterale sau multilaterale cu alte state membre ulterior datei de … numai în măsura în care acestea permit consolidarea în continuare a obiectivelor prezentei directive și contribuie la simplificarea sau facilitarea în continuare a procedurilor de colectare a probelor și cu condiția ca nivelul garanțiilor prevăzut în prezenta directivă să fie respectat.

[9](5)       Statele membre notifică Comisiei, până la …, acordurile și înțelegerile existente menționate la alineatul (3) pe care doresc să continue să le aplice. De asemenea, statele membre informează Comisia, în termen de trei luni, cu privire la semnarea ▌oricărui nou acord sau a oricărei noi înțelegeri menționate la alineatul (3).

[10] ▌

Articolul 30

Dispoziții tranzitorii

(1)       Cererile de asistență reciprocă primite anterior datei de ^{[11]* sunt reg}lementate în continuare de instrumentele existente în domeniul asistenței reciproce în materie penală. Deciziile de indisponibilizare a probelor în temeiul Deciziei-cadru 2003/577/JAI primite până anterior datei de ^* sunt, de asemenea, reglementate de aceasta din urmă.

(2)       Articolul 7 alineatul (1) se aplică mutatis mutandis ordinului european de anchetă în urma unei decizii de indisponibilizare luate în temeiul Deciziei-cadru 2003/577/JAI.

Articolul 31

Transpunere

(1)       Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma ▌prezentei directive până la …^[12]*.

(1a)     Atunci când statele membre adoptă respectivele măsuri, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Metodele de realizare a respectivei trimiteri se stabilesc de către statele membre.

(2)       Până la ...^{[13]*, statele} membre transmit ▌Comisiei textul dispozițiilor care transpun în dreptul lor intern obligațiile care le revin în conformitate cu prezenta directivă.

▌

Articolul 32

Raport privind punerea în aplicare

În termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive, pe baza informațiilor de ordin calitativ și cantitativ, inclusiv, în special, evaluarea impactului acesteia asupra cooperării în materie penală și a protecției persoanelor, precum și executarea dispozițiilor privind interceptarea telecomunicațiilor având în vedere evoluțiile tehnice. Raportul este însoțit, dacă este cazul, de propuneri de modificare a prezentei directive.

Articolul 33

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 34Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre în conformitate cu tratatele.

Adoptată la …,

    Pentru Parlamentul European                               Pentru Consiliu

    Președintele                                                             Președintele

___________________

ANEXA A

ORDINUL EUROPEAN DE ANCHETĂ

Prezentul ordin de anchetă a fost emis de o autoritate ▌competentă. Autoritatea emitentă certifică faptul că emiterea prezentului ordin european de anchetă este necesară și proporțională față de scopul procedurilor specificate în cadrul lui, ținând cont de drepturile persoanei suspectate sau acuzate, și că măsurile de anchetă solicitate ar fi putut fi dispuse în același condiții într-o cauză internă similară. Solicit ca măsura sau măsurile de anchetă precizate mai jos să fie aplicate ținând seama în mod corespunzător de confidențialitatea anchetei, iar probele obținute ulterior ca rezultat al executării ordinului european de anchetă să fie transferate.

Secțiunea A Statul emitent:......................................................................................................................................... Statul executant: ....................................................................................................................................

Secțiunea B: Urgența

Vă rugăm să precizați dacă există vreo urgență justificată de următoarele motive

o Ascunderea sau distrugerea probelor

o Data iminentă a procesului

o Orice alt motiv

Vă rugăm să precizați în continuare:

Termenele pentru executarea ordinului european de anchetă sunt stabilite în directivă. Totuși, dacă este necesar un termen mai scurt sau specific, vă rugăm să precizați data și să explicați motivul acestuia:

................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Secțiunea C: Măsura sau măsurile de anchetă care urmează a fi puse în aplicare 1.        Descrieți măsura sau măsurile de anchetă/asistență necesare ȘI indicați, dacă este cazul, dacă este una dintre măsurile de anchetă următoare: ............................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................... o Obținerea de informații sau de probe care sunt deja în posesia autorității executante o Obținerea de informații incluse în baze de date deținute de autoritățile polițienești sau judiciare o Audiere □         martor □         expert □         persoană suspectată sau acuzată □         victimă □         parte terță o Identificarea persoanelor care dețin un abonament la un număr de telefon ori o adresă IP specificate o Transferul temporar al unei persoane ținute în custodie către statul emitent o Transferul temporar al unei persoane ținute în custodie către statul executant o Audiere prin videoconferință sau alte mijloace de transmisie audiovizuală □         martor □         expert □         persoană suspectată sau acuzată o Audiere prin teleconferință □         martor □         expert o Informații privind conturile bancare și alte conturi financiare o Informații privind operațiunile bancare și alte operațiuni financiare o Măsuri de anchetă care presupun colectarea de probelor în timp real, în mod continuu și într-o anumită perioadă de timp □         Monitorizarea operațiunilor bancare sau a altor operațiuni financiare □         Livrări supravegheate □         Altele o Anchete sub acoperire o Interceptarea telecomunicațiilor o Măsură sau măsuri provizorii pentru prevenirea distrugerii, transformării, mutării, transferării sau eliminării unui element care poate fi utilizat ca probă.

Secțiunea D: Legătura cu un ordin european de anchetă anterior După caz, precizați dacă prezentul ordin european de anchetă completează un ordin european de anchetă anterior. Furnizați informații relevante pentru identificarea ordinului european de anchetă anterior (data emiterii acestui ordin, autoritatea căreia i-a fost transmis, și, după caz, data transmiterii ordinului european de anchetă și numerele de referință alocate de autoritățile emitentă și executantă). ............................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................... Dacă este necesar, indicați, de asemenea, dacă unui alt stat membru i-a mai fost adresat un ordin european de anchetă în aceeași cauză. ............................................................................................................................................................... ...............................................................................................................................................................

Secțiunea E: Identitatea persoanei în cauză   1. Furnizați toate informațiile, în măsura în care sunt cunoscute, privind identitatea persoanei sau persoanelor (i) fizice sau (ii) juridice vizate de măsura de anchetă (dacă sunt vizate mai multe persoane, vă rugăm să furnizați informațiile pentru fiecare persoană):   (i)       În cazul persoanei sau persoanelor fizice Numele:................................................................................................................................................. Prenumele:............................................................................................................................................ Alt (Alte) nume relevant (relevante), dacă este cazul:........................................................................ Nume de împrumut, după caz:.............................................................................................................. Sexul:..................................................................................................................................................... Cetățenia:.............................................................................................................................................. Codul numeric personal sau numărul de asigurare socială……………………………………………………………. Tipul și numărul documentului sau documentelor de identitate (carte de identitate, pașaport), dacă este cazul: …………………….. ………………………………………………………………………………………………………… Data nașterii:........................................................................................................................................ Locul nașterii:....................................................................................................................................... Domiciliul și/sau adresa de reședință; în cazul în care nu se cunoaște adresa, menționați ultima adresă cunoscută:……………… ................................................................................................................................................................ Limba sau limbile pe care persoana o/le înțelege: ................................................................................................................................................................   (ii)      În cazul persoanei sau persoanelor juridice Nume:.................................................................................................................................................... Forma juridică:..................................................................................................................................... Denumirea prescurtată, denumiri utilizate frecvent sau alte denumiri comerciale, dacă este cazul:……………………………… ................................................................................................................................................................ Sediu social:.......................................................................................................................................... Numărul de înregistrare:...................................................................................................................... Adresa persoanei juridice:.................................................................................................................... Numele reprezentantului persoanei juridice………………………………………………………….….   Vă rugăm să descrieți statutul pe care persoana în cauză îl are în prezent în cadrul procedurilor: □   Persoană suspectată sau acuzată □   Victimă □   Martor □   Expert □   Parte terță □   Altul (vă rugăm să precizați):……………..………………………………………………………………   2. Dacă este diferit de adresa menționată mai sus, vă rugăm să precizați locul în care măsura de anchetă urmează să fie pusă în aplicare: ……………………………………………………………………………………................................ …………………………………………………………………………………………………………. 3. Furnizați alte informații care vor facilita executarea ordinului european de anchetă, dacă acestea există: ……………………………………………………………………………………................................ …………………………………………………………………………………....................................

Secțiunea F: Tipul de proceduri pentru care a fost emis ordinul european de anchetă: □         (a)       în cazul procedurilor penale inițiate de către o autoritate judiciară sau care pot fi inițiate în fața unei autorități judiciare pentru o infracțiune în temeiul dreptului intern al statului emitent; sau □         (b)       în cazul procedurilor inițiate de autorități administrative cu privire la fapte care constituie încălcări ale normelor de drept și care sunt incriminate în temeiul dreptului intern al statului emitent și în cazul în care decizia autorităților menționate poate da naștere unei acțiuni în fața unei instanțe competente, în special în materie penală; sau □         (c)       în cazul procedurilor inițiate de autorități judiciare cu privire la fapte care constituie încălcări ale normelor de drept și care sunt incriminate temeiul dreptului intern al statului emitent și în cazul în care decizia autorităților menționate poate da naștere unei acțiuni în fața unei instanțe competente, în special în materie penală. □         (d)       în legătură cu procedurile menționate la literele (a), (b) și (c), care privesc fapte sau încălcări care pot angaja răspunderea unei persoane juridice sau pot conduce la aplicarea de sancțiuni unei persoane juridice în statul emitent.

Secțiunea G: Motivele emiterii ordinului european de anchetă 1.        Rezumatul situației de fapt Precizați motivul emiterii ordinului european de anchetă, inclusiv un rezumat al situației de fapt, o descriere a infracțiunilor imputate sau în curs de anchetare, stadiul în care a ajuns ancheta, motivele oricăror factori de risc și orice alte informații relevante. ................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................ 2.        Natura și încadrarea juridică a infracțiunii (infracțiunilor) pentru care a fost emis ordinul european de anchetă și dispozițiile legale sau codul aplicabile: ................................................................................................................................................................ ............................................................................................................................................................... ................................................................................................................................................................ 3.        Se pedepsește infracțiunea pentru care ordinul european de anchetă a fost emis în statul emitent cu o pedeapsă privativă de libertate sau cu un ordin de detenție a căror durată maximă este de cel puțin trei ani, astfel cum sunt definite de legislația statului emitent, și este aceasta inclusă în lista infracțiunilor care figurează mai jos? (vă rugăm să bifați căsuța potrivită)   □ - participarea la un grup infracțional organizat, □ - terorismul, □ - traficul de ființe umane, □ - exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă, □ - traficul ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope, □ - traficul ilicit de arme, muniții și materiale explozibile, □ - corupția, □ - frauda, inclusiv frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităților Europene, în sensul Convenției privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene din 26 iulie 1995, □ - spălarea produselor infracțiunii, □ - falsificarea de monedă, inclusiv falsificarea monedei euro, □ - criminalitatea informatică, □ - infracțiunile împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de dispariție și traficul ilicit de specii și soiuri de plante pe cale de dispariție, □ - facilitarea intrării și a șederii ilegale, □ - omorul, vătămarea corporală gravă, □ - traficul ilicit de organe și țesuturi umane, □ - răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal și luarea de ostateci, □ - rasismul și xenofobia, □ - jaful organizat sau armat, □ - traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichități și opere de artă, □ - înșelăciunea, □ - racketul și extorcarea de fonduri, □ - contrafacerea și pirateria produselor, □ - falsificarea de documente administrative și uzul de fals, □ - falsificarea de mijloace de plată, □ - traficul ilicit de substanțe hormonale și alți factori de creștere, □ - traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive, □ - traficul de autovehicule furate, □ - violul, □ - incendierea cu intenție, □ - infracțiunile de competența Curții Penale Internaționale, □ - sechestrarea ilegală de nave sau aeronave, □ - sabotajul.

Secțiunea H: Cerințe suplimentare pentru anumite măsuri

Completați secțiunile relevante pentru măsura (măsurile) de anchetă solicitată (solicitate):

Secțiunea H1: Transferul unei persoane ținute în custodie   (1)       Dacă se solicită un transfer temporar către statul emitent al unei persoane ținute în custodie în scopul anchetei, vă rugăm să precizați dacă persoana și-a exprimat acordul față de această măsură: o Da o Nu o Solicit obținerea acordului persoanei în cauză   (2)       Dacă se solicită un transfer temporar către statul executant al unei persoane ținute în custodie în scopul anchetei, vă rugăm să precizați dacă persoana și-a exprimat acordul față de această măsură: o Da o Nu

Secțiunea H2: Videoconferință sau teleconferință sau alte mijloace de transmisie audiovizuală (1)    Dacă se solicită audierea prin videoconferință sau teleconferință sau alte mijloace de transmisie audiovizuală:   Vă rugăm să menționați numele autorității care va organiza audierea (detalii de contact/limbă):…………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… Vă rugăm să menționați motivele solicitării acestei măsuri:…………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………... □    (a)       Audierea prin videoconferință sau alte mijloace de transmisie audiovizuală: □     Persoana suspectată sau acuzată și-a exprimat acordul   □ (b)           Audiere prin teleconferință

Secțiunea H3: Măsuri provizorii Dacă se solicită o măsură provizorie pentru prevenirea distrugerii, transformării, mutării, transferării sau eliminării unui element care poate fi utilizat ca probă, vă rugăm să precizați dacă: □    elementul este transferat statului emitent □    elementul rămâne în statul executant; vă rugăm să menționați o dată estimată: pentru ridicarea măsurii provizorii:……………………………………………. pentru prezentarea unei cereri ulterioare privind elementul ………………..……….

Secțiunea H4: Informații bancare   (1)       Dacă se solicită informații privind conturi bancare sau alte conturi financiare pe care persoana le deține sau le controlează, vă rugăm să precizați, pentru fiecare dintre acestea, de ce considerați că măsura este relevantă în sensul procedurilor penale și pe ce motive vă întemeiați prezumția că bănci din statul executant dețin contul:   □ Informații privind conturi bancare pe care persoana le deține sau pentru care aceasta are împuternicire.   □ Informații privind alte conturi financiare pe care persoana le deține sau pentru care aceasta are împuternicire ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………   (2)       Dacă se solicită informații privind operațiuni bancare sau alte operațiuni financiare, vă rugăm să precizați, pentru fiecare dintre acestea, de ce considerați că măsura este relevantă în sensul procedurilor penale:   □         Informații privind operațiuni bancare □         Informații privind alte operațiuni financiare ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………   Indicați perioada de timp relevantă și conturile în cauză ………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………

(Secțiunea H5 anterioară a fost mutată la secțiunea H6)

Secțiunea H5: Măsuri de anchetă care presupun colectarea de probe în timp real, în mod continuu și într-o anumită perioadă de timp   Dacă se solicită o astfel de măsură de anchetă, vă rugăm să precizați de ce considerați că informațiile solicitate sunt relevante în sensul procedurilor penale ………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………

(Secțiunea H6 anterioară a fost mutată la secțiunea H7)

Secțiunea H6: Anchete sub acoperire   Dacă se solicită o anchetă sub acoperire, vă rugăm să precizați de ce considerați că măsura poate să fie relevantă în sensul procedurilor penale ………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………

(Secțiunea H7 anterioară a fost mutată la secțiunea H5)

Secțiunea H7: Interceptarea telecomunicațiilor   (1)       Dacă se solicită interceptarea telecomunicațiilor, vă rugăm să precizați de ce considerați că măsura este relevantă în sensul procedurilor penale ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… (2)       Vă rugăm să furnizați următoarele informații: (a)       informații în scopul identificării subiectului respectivei interceptări: ................................................................................................................................................................ (b)       durata dorită a interceptării: ................................................................................................................................................................ (c)       date tehnice (în special identificarea țintei - precum telefonul mobil, telefonul fix, adresa de e-mail, conexiunea la internet), astfel încât ordinul european de anchetă să poată fi executat: ................................................................................................................................................................ (3)       Vă rugăm să precizați ce metodă de executare preferați o Transmiterea imediată o Înregistrarea și transmiterea ulterioară   Vă rugăm să precizați dacă aveți nevoie de asemenea de transcrierea, decodarea sau decriptarea materialului interceptat*: ................................................................................................................................................................ *  Vă rugăm să rețineți că eventualele costuri ale transcrierii, decodării sau decriptării trebuie suportate de statul emitent.

Secțiunea I: Formalități și proceduri necesare în vederea executării   1.        Bifați și completați, după caz o       Autoritatea executantă trebuie să respecte următoarele formalități și proceduri(…):...................................................................................................................................... ...............................................................................................................................................................   2.        Bifați și completați, după caz o       Unul sau mai mulți funcționari ai statului emitent trebuie să fie prezenți la executarea ordinului european de anchetă pentru a sprijini autoritățile competente ale statului executant.   Detalii de contact ale funcționarilor: ................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................ Limbile care pot fi utilizate pentru comunicare:..................................................................................

Secțiunea J: Căi de atac   1.        Vă rugăm să precizați dacă a fost deja introdusă o acțiune împotriva emiterii unui ordin european de anchetă și, dacă da, vă rugăm să furnizați detalii suplimentare (descrierea acțiunii, inclusiv măsurile necesare care trebuie luate și termenele): ................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................   2.        Autoritatea din statul emitent care poate furniza informații suplimentare cu privire la procedurile pentru introducerea unei acțiuni în statul emitent și care poate preciza dacă serviciile de asistență juridică, interpretare și traducere sunt disponibile: Denumirea: .................................................................................................................................................... Persoana de contact (dacă este cazul): .............................................................................................................. Adresa: ................................................................................................................................................ Nr. de tel.: (prefixul țării) (prefixul zonei/orașului) ............................................................................................... Număr de fax: (prefixul țării) (prefixul zonei/orașului) ............................................................................................... E-mail: ..................................................................................................................................................

Secțiunea K: Detalii cu privire la autoritatea care a emis ordinul european de anchetă Bifați tipul autorității care a emis ordinul european de anchetă:   □           autoritate judiciară □           *orice altă autoritate competentă, astfel cum este definită în dreptul statului executant   *Vă rugăm să completați și secțiunea (L)   Denumirea autorității: ................................................................................................................................................................ Numele reprezentantului/persoanei de contact: ................................................................................................................................................................ Dosar nr.:.................................................................................................................................................. Adresa: ................................................................................................................................................ Nr. de tel.: (prefixul țării) (prefixul zonei/orașului)……………………………………………………………… Număr de fax: (prefixul țării) (prefixul zonei/orașului)………………………………………...……………………. E-mail..................................................................................................................................................... Limbile în care se poate comunica cu autoritatea emitentă: ................................................................................................................................................................   Dacă sunt diferite de cele de mai sus, detaliile de contact ale persoanei sau persoanelor care trebuie contactate pentru informații suplimentare sau pentru hotărârea modalităților practice pentru transferul probelor:   Nume/Titlu/Organizație:..................................................................................................................... Adresa:.................................................................................................................................................. E-mail/Nr. de tel. de contact:............................................................................................................... Semnătura autorității emitente și/sau a reprezentatului acesteia atestând exactitatea și corectitudinea conținutului ordinului european de anchetă: Nume: Funcția deținută (titlu/grad): Data:   Ștampila oficială (dacă este cazul):
Secțiunea L: Detalii cu privire la autoritatea judiciară care a validat ordinul european de anchetă   Vă rugăm să indicați tipul autorității judiciare care a validat acest ordin european de anchetă:            □         (a) judecător sau instanță judecătorească            □         (b) judecător de instrucție            □         (c) procuror Denumirea oficială a autorității de validare: ................................................................................................................................................................ Numele reprezentantului acesteia: ................................................................................................................................................................ Funcția deținută (titlu/grad): ................................................................................................................................................................ Dosar nr.:…………………….………………………………………………………………………….. Adresa: ................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................ Nr. de tel.: (prefixul țării) (prefixul zonei/orașului) ............................................................................................... Număr de fax: (prefixul țării) (prefixul zonei/orașului)............................................................................................... E-mail:.................................................................................................................................................... Limbile în care se poate comunica cu autoritatea de validare: ................................................................................................................................................................   Vă rugăm să precizați dacă punctul de contact principal pentru autoritatea executantă ar trebui să fie: □ autoritatea emitentă □ autoritatea de validare       Semnătura și detaliile cu privire la autoritatea de validare Nume: Funcția deținută (titlu/grad): Data: Ștampila oficială (dacă este cazul):

_______________

ANEXA B

CONFIRMAREA PRIMIRII UNUI ORDIN EUROPEAN DE ANCHETĂ

Prezentul formular trebuie completat de autoritatea statului executant care a primit ordinul european de anchetă menționat anterior.

(A)      ORDINUL EUROPEAN DE ANCHETĂ VIZAT Autoritatea ▌care a emis ordinul european de anchetă: ............................................................................................................................................................... Numărul de referință al dosarului: ............................................................................................................................................................... Data emiterii: ............................................................................................................................................................... Data primirii: ...............................................................................................................................................................
(B)      AUTORITATEA CARE A PRIMIT ORDINUL EUROPEAN DE ANCHETĂ([14]) Denumirea oficială a autorității competente: ............................................................................................................................................................... Numele reprezentantului: ............................................................................................................................................................... Funcția deținută (titlu/grad): ............................................................................................................................................................... Adresa: ............................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................... Nr. de tel.: (prefixul țării) (prefixul zonei/orașului) ............................................................................................................................................................... Număr de fax: (prefixul țării) (prefixul zonei/orașului) ............................................................................................................................................................... E-mail: ............................................................................................................................................................... Numărul de referință al dosarului: ............................................................................................................................................................... Limbile în care este posibil să se comunice cu autoritatea: ...............................................................................................................................................................
(C)      (DUPĂ CAZ) AUTORITATEA COMPETENTĂ CĂREIA AUTORITATEA MENȚIONATĂ LA SECȚIUNEA (B) ÎI TRANSMITE ORDINUL EUROPEAN DE ANCHETĂ Denumirea oficială a autorității: ............................................................................................................................................................... Numele reprezentantului: ............................................................................................................................................................... Funcția deținută (titlu/grad): ............................................................................................................................................................... Adresa: ............................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................... Nr. de tel.: (prefixul țării) (prefixul zonei/orașului) ............................................................................................................................................................... Număr de fax: (prefixul țării) (prefixul zonei/orașului) ............................................................................................................................................................... E-mail: ............................................................................................................................................................... Data transmiterii: ............................................................................................................................................................... Numărul de referință al dosarului: ............................................................................................................................................................... Limba sau limbile care pot fi utilizate pentru comunicare:...........................................................................
(D)      ORICE ALTE INFORMAȚII CARE POT FI RELEVANTE PENTRU AUTORITATEA EMITENTĂ:   ................................................................................................................................................... ................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................
(E)      SEMNĂTURA ȘI DATA Semnătura: Data:...................................................................................................................................................... Ștampila oficială (dacă este cazul):

ANEXA C

notificare

Acest formular este utilizat pentru a trimite unui stat membru o notificare cu privire la interceptarea telecomunicației care va avea, are sau a avut loc pe teritoriul său fără asistență tehnică din partea sa. Prin prezenta, informez ………...........................…….(statul membru care primește ) cu privire la interceptare.

(A) [15]    AUTORITATEA COMPETENTĂ Numele oficial al autorității competente din statul membru care realizează interceptarea: ................................................................................................................................................................ Numele reprezentantului: ................................................................................................................................................................ Funcția deținută (titlu/grad): ................................................................................................................................................................ Adresa: ................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................ Nr. de tel.: (prefixul țării) (prefixul zonei/orașului) ................................................................................................................................................................ Număr de fax: (prefixul țării) (prefixul zonei/orașului) ................................................................................................................................................................ E-mail: ................................................................................................................................................................ Numărul de referință al dosarului ................................................................................................................................................................ Data emiterii: ................................................................................................................................................................ Limbile în care este posibil să se comunice cu autoritatea: ................................................................................................................................................................

(B)      INFORMAȚII PRIVIND INTERCEPTAREA (I)       Informații privind situația actuală: Această notificare este trimisă (vă rugăm să bifați)   □         înaintea interceptării □         în timpul interceptării □         după interceptare   (II)      Durata (anticipată a) interceptării (conform informațiilor deținute de autoritatea emitentă): ……………………………………, începând cu…………………………………………...   (III)    Ținta interceptării: (numărul de telefon, adresa IP sau adresa de e-mail) …………………………………………………………………………………………….………..   (IV)    Identitatea persoanelor vizate Furnizați toate informațiile, în măsura în care sunt cunoscute, privind identitatea persoanei sau persoanelor (i) fizice sau (ii) juridice împotriva cărora au fost/pot fi declanșate procedurile:   (i)          În cazul persoanei sau persoanelor fizice Numele:............................................................................................................................ Prenumele:....................................................................................................................... Alt (Alte) nume relevant (relevante), dacă este cazul:................................................... Nume de împrumut, după caz:........................................................................................ Sexul:............................................................................................................................... Cetățenia:........................................................................................................................ Codul numeric personal sau numărul de asigurare socială…………………………………………… Data nașterii:................................................................................................................... Locul nașterii:................................................................................................................. Domiciliul și/sau adresa de reședință; în cazul în care nu se cunoaște adresa, menționați ultima adresă cunoscută: .......................................................................................................................................... Limba sau limbile pe care persoana o/le înțelege: .......................................................................................................................................... (ii) În cazul persoanei sau persoanelor juridice Nume:............................................................................................................................... Forma juridică:............................................................................................................... Denumirea prescurtată, denumiri utilizate frecvent sau alte denumiri comerciale, după caz: .......................................................................................................................................... Sediu social:.................................................................................................................... Numărul de înregistrare:................................................................................................ Adresa persoanei juridice …………………………………………………………..… Numele și detaliile de contact ale reprezentantului persoanei juridice:………….…… (V)      informații privind scopul interceptării: Furnizați toate informațiile necesare, inclusiv o descriere a cauzei, încadrarea juridică a infracțiunii (infracțiunilor) și dispozițiile legale sau codul aplicabile, pentru a permite autorității care primește notificarea să evalueze: •       dacă interceptarea ar fi autorizată într-o cauză internă similară; și dacă materialul obținut poate fi utilizat în proceduri judiciare; •       în cazul în care interceptarea a avut loc deja, dacă materialul poate fi utilizat în proceduri judiciare   …………………………………………………………………………………………….……….. …………………………………………………………………………………………….……….. …………………………………………………………………………………………….……….. …………………………………………………………………………………………….……….. …………………………………………………………………………………………….……….. …………………………………………………………………………………………….……….. Vă rugăm să rețineți că orice obiecție la adresa interceptării sau a utilizării de material deja interceptat trebuie formulată în cel mult 96 de ore de la primirea acestei notificări.
(D)      SEMNĂTURA ȘI DATA Semnătura: Data:...................................................................................................................................................... Ștampila oficială (dacă este cazul):

ANEXA X (referitoare la articolul 10)

-   participarea la un grup infracțional organizat,

-   terorismul,

-   traficul de ființe umane,

-   exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă,

-   traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope,

-   traficul ilicit de arme, muniții și materiale explozive,

-   corupția,

-   frauda, inclusiv frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităților Europene, în sensul Convenției privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene din 26 iulie 1995,

-   spălarea produselor infracțiunii,

-   falsificarea de monedă, inclusiv falsificarea monedei euro,

-   criminalitatea informatică,

-   infracțiunile împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de dispariție și traficul ilicit de specii și soiuri de plante pe cale de dispariție,

-   facilitarea intrării și a șederii ilegale,

-   omorul, vătămarea corporală gravă,

-   traficul ilicit de organe și țesuturi umane,

-   răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal și luarea de ostateci,

-   rasismul și xenofobia,

-   jaful organizat sau armat,

-   traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichități și opere de artă,

-   înșelăciunea,

-   racketul și extorcarea de fonduri,

-   contrafacerea și pirateria produselor,

-   falsificarea de documente administrative și uzul de fals,

-   falsificarea de mijloace de plată,

-   traficul ilicit de substanțe hormonale și alți factori de creștere,

-   traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive,

-   traficul de autovehicule furate,

-   violul,

-   incendierea cu intenție,

-   infracțiunile de competența Curții Penale Internaționale,

-   sechestrarea ilegală de nave sau aeronave,

-   sabotajul.

• [1] ^* Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.
• [2]           JO L 196, 2.8.2003, p. 45.
• [3]           JO L 350, 30.12.2008, p. 72.
• [4]           JO L 239, 22.9.2000, p. 19.
• [5]           JO C 197, 12.7.2000, p. 3.
• [6]           JO L 162, 20.6.2002, p. 1.
• [7] ^*          JO: a se insera data: trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
• [8] ^*          JO: a se insera data: trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
• [9] ^*          JO: a se insera data: trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
• [10] ^*          JO: a se insera data: trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
• [11] ^*          JO: a se insera data: trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
• [12] ^*          JO: a se insera data: trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
• [13] ^*          JO: a se insera data: trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
• [14]           Această secțiune trebuie completată de fiecare autoritate care a primit ordinul european de anchetă. Obligația revine autorității competente responsabile cu recunoașterea și executarea ordinului european de anchetă și, după caz, autorității centrale sau autorității care a transmis autorității competente ordinul european de anchetă.
• [15]           Autoritatea la care se face referire aici este cea care ar trebui contactată în viitoarea corespondență cu statul emitent.

EXPUNERE DE MOTIVE

Dată fiind inadecvarea cooperării judiciare tradiționale în contextul european actual, pasul înainte reprezentat de adoptarea prezentei directive este neîndoielnic un factor pozitiv, care va ajuta la consolidarea construirii unui spațiu penal european. Directiva cristalizează tensiunile și reprezintă un avans în ceea ce privește progresele înregistrate în transferul suveranității, în numele securității și al protejării drepturilor fundamentale.

Prin urmare, în ceea ce privește integrarea penală europeană, problema este reprezentată de asigurarea respectării și garantării drepturilor fundamentale. Este semnificativ faptul că preambulul la Carta drepturilor fundamentale se referă în mod explicit la spațiul „de libertate, securitate și justiție", dat fiind natura sa atât de sensibilă în ceea ce privește drepturile și libertățile fundamentale. Nici nu este nevoie să subliniem că această garanție trebuie să fie „reală” și nu „formală”. De aceea, o dezvoltare bine gândită și cântărită a spațiului penal european necesită un control judiciar al respectării drepturilor fundamentale în Uniune.

Importanța spațiului penal european este acum, în mod evident, prioritară în cadrul procesului de integrare europeană, dat fiind emanciparea treptată a mecanismelor de cooperare tradiționale. După ce a promovat cooperarea judiciară și polițienească ca măsură de compensare a dispariției frontierelor interne, Uniunea Europeană merge acum mai departe, dincolo de cooperarea interstatală, pentru a construi treptat un spațiu penal omogen.

Progresul în domeniu trebuie să se bazeze pe următoarele principii: recunoașterea reciprocă, coordonarea investigațiilor și protejarea drepturilor fundamentale în cauzele penale, respectându-se astfel măsurile definite la articolul 82 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Se reafirmă astfel legătura complementară dintre recunoașterea reciprocă și armonizare, cu sublinierea faptului că recunoașterea reciprocă nu poate fi obținută fără armonizare.

Nu mai trebuie precizat că unul dintre obiectivele procesului de integrare europeană este tocmai promovarea libertății de circulație a persoanelor, cu garantarea securității acestora, prin crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție.

PROCEDURĂ

Titlu	Ordinul european de anchetă în materie penală
Referințe	09288/2010 – C7-0185/2010 – 2010/0817(COD)
Comisie competentă în fond   Data anunțului în plen	LIBE 7.9.2010
Raportor(i)   Data numirii	Nuno Melo 27.9.2010
Examinare în comisie	30.11.2010	16.3.2011	12.1.2012	28.2.2012
	26.3.2012	8.5.2012	5.12.2013
Data adoptării	5.12.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	42 1 0
Membri titulari prezenți la votul final	Jan Philipp Albrecht, Edit Bauer, Rita Borsellino, Arkadiusz Tomasz Bratkowski, Ioan Enciu, Frank Engel, Monika Flašíková Beňová, Kinga Gál, Sylvie Guillaume, Anna Hedh, Salvatore Iacolino, Sophia in ‘t Veld, Lívia Járóka, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Juan Fernando López Aguilar, Monica Luisa Macovei, Svetoslav Hristov Malinov, Véronique Mathieu Houillon, Anthea McIntyre, Nuno Melo, Roberta Metsola, Louis Michel, Claude Moraes, Georgios Papanikolaou, Birgit Sippel, Csaba Sógor, Rui Tavares, Wim van de Camp, Axel Voss, Renate Weber, Josef Weidenholzer, Cecilia Wikström, Tatjana Ždanoka, Auke Zijlstra
Membri supleanți prezenți la votul final	Michael Cashman, Cornelis de Jong, Mariya Gabriel, Evelyne Gebhardt, Petru Constantin Luhan, Ulrike Lunacek, Salvador Sedó i Alabart, Janusz Wojciechowski
Membri supleanți (articolul 187 alineatul (2)) prezenți la votul final	María Irigoyen Pérez
Data depunerii	20.12.2013