RAPORT referitor la foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei și discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen
7.1.2014 - (2013/2183(INI))
Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
Raportoare: Ulrike Lunacek
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitoare la Foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei și discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen (2013/2183(INI))
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană,
– având în vedere articolele 8 și 10 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 21,
– având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,
– având în vedere Recomandarea CM/Rec (2010)5 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre privind măsurile de combatere a discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen, adoptată la 31 martie 2010,
– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Strategie pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană” (COM(2010)0573),
– având în vedere Raportul Comisiei pe 2012 privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a UE (COM(2013)0271) și documentele de lucru însoțitoare,
– având în vedere propunerea de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426), precum și poziția Parlamentului din 2 aprilie 2009 referitoare la această propunere[1],
– având în vedere orientările privind promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgender și intersex (LGBTI), adoptată de Consiliul Uniunii Europene la reuniunea sa din 24 iunie 2013,
– având în vedere Raportul din noiembrie 2010 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, intitulat „Homofobia, transfobia și discriminarea pe motive de orientare sexuală și identitate de gen”,
– având în vedere rezultatele anchetei privind persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale și transgender efectuată de Agenția pentru Drepturi Fundamentale (ADF) și publicată la 17 mai 2013,
– având în vedere avizul ADF din 1 octombrie 2013 referitor la situația egalității în Uniunea Europeană la 10 ani de la punerea în aplicare inițială a directivelor privind egalitatea,
– având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 referitoare la combaterea homofobiei în Europa[2],
– având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2012 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2010-2011)[3],
– având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la combaterea mai fermă a rasismului, a xenofobiei și a infracțiunilor inspirate de ură[4],
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0009/2014),
A. întrucât Uniunea Europeană este fondată pe valori precum respectarea demnității umane, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților;
B. întrucât în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea urmărește să combată discriminarea pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală;
C. întrucât, în iunie 2013, Consiliul Uniunii Europene a adoptat orientări ferme privind promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele LGBTI în afara Uniunii Europene, și ar trebui să garanteze protecția lor eficientă în interiorul UE;
D. întrucât Uniunea Europeană își coordonează acțiunile prin politici cuprinzătoare în domeniul egalității și nediscriminării prin „Strategia cadru pentru nediscriminare și oportunități egale pentru toțiˮ, în domeniul egalității de gen prin „Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015”, în domeniul dizabilității prin „Strategia europeană pentru persoanele cu handicap 2010-2020”, iar în domeniul egalității pentru persoanele de etnie romă prin „Cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020”;
E. întrucât în „Strategia pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană”, Comisia a recunoscut necesitatea de a elabora politici individuale cu privire la anumite drepturi fundamentale specifice, pe baza tratatelor;
F. întrucât în ancheta la nivelul UE din 2013 privind persoanele LGBT, Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale (ADF) a relevat faptul că în UE, în anul anterior studiului,unul din doi respondenți LGBT s-a simțit discriminat sau hărțuit pe motive de orientare sexuală, unul din trei a fost discriminat în ceea ce privește accesul la bunuri sau servicii , unul din patru a fost atacat fizic și unul din cinci a fost discriminat în ceea ce privește angajarea sau ocupația;
G. întrucât ADF recomandă ca UE și statele membre să elaboreze planuri de acțiune vizând promovarea respectului față de persoanele LGBT și protecția drepturilor lor fundamentale;
H. întrucât în mai 2013 unsprezece miniștri responsabili de problematica egalității[5] au solicitat Comisiei să elaboreze o politică globală a UE vizând egalitatea persoanelor LGBT, iar zece state membre[6] au adoptat deja sau discută măsuri similare de politică la nivel național și regional;
I. întrucât Parlamentul European a solicitat de zece ori adoptarea unui instrument global de politică la nivelul Uniunii Europene pentru egalitatea din perspectiva orientării sexuale și a identității de gen;
Considerații generale
1. condamnă cu fermitate orice formă de discriminare din motive de orientare sexuală și identitate de gen și regretă profund faptul că drepturile fundamentale ale persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgender și intersex (LGBTI) nu sunt încă întotdeauna pe deplin respectate în Uniunea Europeană;
2. consideră că Uniunea Europeană nu dispune în prezent de o politică globală de protecție a drepturilor fundamentale ale persoanelor LGBTI;
3. recunoaște faptul că responsabilitatea de a proteja drepturile fundamentale revine atât Comisiei Europene cât și statelor membre; invită Comisia să-și folosească integral competențele, inclusiv în ceea ce privește facilitarea schimbului de bune practici între statele membre; invită statele membre să își îndeplinească obligațiile ce le revin în temeiul legislației UE și în conformitate cu recomandarea Consiliului Europei privind măsurile de combatere a discriminării pe motive de orientare sexuală sau identitate de gen;
Conținutul foii de parcurs
4. invită Comisia Europeană, statele membre și agențiile relevante să colaboreze pentru elaborarea unei politici globale multianuale vizând protecția drepturilor fundamentale ale persoanelor LGBTI, adică o foaie de parcurs, o strategie sau un plan de acțiune care să conțină temele și obiectivele de mai jos;
A. Măsuri orizontale pentru aplicarea foii de parcurs
(i) Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a garanta respectarea drepturilor existente în întreaga sa activitate și în toate domeniile în care este competentă, prin integrarea aspectelor legate de drepturile fundamentale ale persoanelor LGBTI în întreaga activitate în domeniu - de exemplu, atunci când elaborează viitoarele proiecte și propuneri de politici sau când monitorizează aplicarea dreptului Uniunii;
(ii) Comisia ar trebui să faciliteze, coordoneze și să monitorizeze schimbul de bune practici între statele membre, prin intermediul metodei deschise de coordonare;
(iii) agențiile UE relevante, inclusiv Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale (ADF), Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE), Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound), Colegiul European de Poliție (CEPOL), Unitatea Uniunii Europene de Cooperare Judiciară (Eurojust), Rețeaua Judiciară Europeană (RJE) și Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO) ar trebui să integreze chestiunile legate de orientarea sexuală și identitatea de gen în activitatea lor și să continue să ofere Comisiei și statelor membre recomandări bazate pe dovezi cu privire la drepturile fundamentale ale persoanelor LGBTI;
(iv) Comisia și statele membre ar trebui să fie încurajate să colecteze periodic date relevante și comparabile cu privire la statutul persoanelor LGBTI din UE, împreună cu agențiile relevante și Eurostat, respectând totodată toate normele UE în materie de protecția datelor;
(v) împreună cu agențiile relevante, Comisia și statele membre ar trebui să încurajeze acțiuni de formare și de consolidare a capacităților pentru organismele naționale care se ocupă de problematica egalității, instituțiile naționale pentru drepturile omului și alte organizații însărcinate cu promovarea și protecția drepturilor fundamentale ale persoanelor LGBTI;
(vi) împreună cu agențiile relevante, Comisia și statele membre ar trebui să urmărească să informeze cetățenii cu privire la drepturile persoanelor LGBTI;
B. Dispoziții generale în domeniul nediscriminării
(i) Statele membre ar trebui să consolideze cadrul juridic existent în UE colaborând în vederea adoptării propunerii de directivă privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de religie sau convingeri, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală, inclusiv prin clarificarea domeniului de aplicare și a costurile asociate dispozițiilor sale;
(ii) Comisia, statele membre și agențiile relevante ar trebui să acorde o atenție deosebită femeilor lesbiene victime ale unor numeroase discriminări și violențe (atât pe baza sexului cât și a orientării sexuale) și să conceapă și să pună în aplicare politici nediscriminatorii în consecință;
C. Nediscriminarea în ocuparea forței de muncă
(i) Comisia ar trebui să acorde o atenție deosebită orientării sexuale atunci când monitorizează punerea în aplicare a Directivei 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, precum și identității de gen atunci când monitorizează implementarea Directivei 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă;
(ii) împreună cu agențiile relevante, Comisia ar trebui să publice orientări care specifică că persoanele transgender și intersexuale sunt incluse în termenul „sex” din Directiva 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă;
(iii) organismele de promovare a egalității ar trebui să fie încurajate să informeze persoanele LGBTI, precum și sindicatele și organizațiile patronale, cu privire la drepturile lor;
D. Nediscriminarea în educație
(i) Comisia ar trebui să promoveze egalitatea și nediscriminarea pe motive de orientare sexuală și identitate de gen în programele sale educaționale și cele dedicate tineretului;
(ii) Comisia ar trebui să faciliteze schimbul de bune practici între statele membre în domeniul învățământului formal, inclusiv în ceea ce privește materialele didactice, politicile împotriva intimidării și a discriminării, prin intermediul metodei deschise de coordonare;
(iii) Comisia ar trebui să faciliteze schimbul de bune practici între statele membre în domeniul educației și tineretului, inclusiv în ceea ce privește serviciile sociale și de asistență pentru tineret, prin intermediul metodei deschise de coordonare;
E. Nediscriminarea în sănătate
(i) Comisia ar trebui să plaseze chestiunile legate de sănătatea persoanelor LGBTI în contextul unor politici strategice relevante mai largi, inclusiv accesul la asistență medicală, egalitatea în materie de sănătate și poziția UE la nivel mondial în chestiuni legate de sănătate;
(ii) Comisia ar trebui să continue să colaboreze cu Organizația Mondială a Sănătății pentru a elimina tulburările de identitate de gen de pe lista tulburărilor mintale și de comportament și pentru a asigura o reclasificare în termeni nepatologici în cadrul negocierilor cu privire la cea de 11-a versiune a Clasificării Internaționale a Bolilor (ICD-11);
(iii) Comisia ar trebui să sprijine statele membre în formarea cadrelor din domeniul sănătății;
(iv) Comisia și statele membre ar trebui să efectueze studii privind problemele de sănătate specifice persoanelor LGBTI;
(v) statele membre ar trebui să ia în considerare persoanele LGBTI în planurile și politicile naționale de sănătate, asigurându-se că programele de pregătire, politicile și anchetele în materie de sănătate țin seama de aspectele specifice legate de sănătatea persoanelor LGBTI;
(vi) statele membre ar trebui să introducă sau să revizuiască procedurile juridice de recunoaștere de gen, astfel încât acestea să respecte pe deplin dreptul persoanelor transgender la demnitate și integritatea corporală;
F. Nediscriminarea în accesul la bunuri și servicii
(i) Comisia ar trebui să acorde o atenție deosebită accesului la bunuri și servicii în cazul persoanelor transgender, atunci când monitorizează implementarea Directivei 2004/113/CE de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii;
G. Măsuri specifice pentru persoanele transgender și intersex
(i) Comisia ar trebui să se asigure că identitatea de gen este inclusă în rândul motivelor de discriminare interzise în orice legislație viitoare privind egalitatea, inclusiv orice reformări ale acestei legislații;
(ii) Comisia ar trebui să integreze chestiunile specifice persoanelor transgender și intersexuale în politicile relevante ale UE, reflectând abordarea adoptată în Strategia privind egalitatea de gen;
(iii) Statele membre ar trebui să se asigure că organismele de promovare a egalității sunt informate și instruite cu privire la drepturile și problemele specifice legate de persoanele transgender și intersexuale;
(iv) Comisia, statele membre și agențiile relevante ar trebui să soluționeze actuala lipsă de cunoștințe, cercetări și legislație pertinentă cu privire la drepturile persoanelor intersexuale;
H. Cetățenie, familii și libertatea de circulație
(i) Comisia ar trebui să elaboreze orientări pentru a asigura punerea în aplicare a Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, precum și a Directivei 2003/86/CE privind dreptul la reîntregirea familiei, pentru a garanta respectarea tuturor formelor de familii recunoscute în mod legal în conformitate cu legislația națională a statelor membre;
(ii) Comisia ar trebui, ca o prioritate, să facă propuneri pentru recunoașterea reciprocă a efectelor tuturor documentelor de stare civilă de pe teritoriul UE, inclusiv parteneriatele înregistrate, căsătoriile și recunoașterea juridică a genului, pentru a reduce barierele juridice și administrative discriminatorii pentru cetățenii și familiile lor care își exercită dreptul la liberă circulație;
(iii) Comisia și statele membre ar trebui să analizeze dacă restricțiile în vigoare pentru schimbarea documentelor de stare civilă și a actelor de identitate pentru persoanele transgender afectează negativ capacitatea lor de a beneficia de dreptul la liberă circulație;
(iv) Statele membre care au adoptat o legislație privind coabitarea, parteneriatele înregistrate sau de căsătoria între persoanele de același sex ar trebui să recunoască dispozițiile similare adoptate de alte state membre;
I. Libertatea de întrunire și de exprimare
(i) statele membre ar trebui să se asigure că drepturile la libertatea de exprimare și de întrunire sunt garantate, în special în ceea ce privește marșurile și evenimentele similare, având grijă ca aceste evenimente să aibă loc în mod legal și garantând o protecție efectivă a participanților;
(ii) statele membre ar trebui să se abțină de la adoptarea de legi, și să revizuiască legile existente, care limitează libertatea de exprimare în legătură cu orientarea sexuală și identitatea de gen;
(iii) Comisia și Consiliul Uniunii Europene ar trebui să ia în considerare faptul că statele membre care adoptă legi pentru a limita libertatea de exprimare în legătură cu orientarea sexuală și identitatea de gen încalcă valorile pe care se întemeiază Uniunea Europeană și ar trebui să reacționeze în consecință;
J. Discursul și infracțiunile motivate de ură
(i) Comisia ar trebui să monitorizeze și să ofere asistență statelor membre cu privire la problemele specifice privind orientarea sexuală, identitatea de gen și exprimarea genului în punerea în aplicare a Directivei 2012/29/EU privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității, în special atunci când infracțiunile sunt comise cu o părtinire sau din motive de discriminare ce ar putea fi legate de caracteristicile personale ale victimelor;
(ii) Comisia ar trebui să propună reformarea Deciziei-cadru a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal, incluzând alte forme de infracțiuni generate de discriminare și de incitare la ură, inclusiv pe motive de orientare sexuală și identitate de gen;
(iii) împreună cu agențiile relevante, Comisia ar trebui să faciliteze schimbul de bune practici între statele membre privind formarea și educarea forțelor de poliție, a serviciilor ministerului public, a judecătorilor și a serviciilor de sprijinire a victimelor;
(iv) Agenția pentru Drepturi Fundamentale ar trebui să sprijine statele membre în îmbunătățirea colectării de date comparabile cu privire la infracțiunile motivate de ură, homofobie și de transfobie;
(v) statele membre ar trebui să înregistreze și să investigheze crimele motivate de ură împotriva persoanelor LGBTI și să adopte o legislație penală care interzice incitarea la ură pe motive de orientare sexuală și identitate de gen;
K. Azil
(i) împreună cu Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO) și agențiile relevante și în domeniul de competență al legislației și jurisprudenței existente în UE, Comisia ar trebui să includă aspecte specifice legate de orientarea sexuală și identitatea de gen în punerea în aplicare și monitorizarea legislației în materie de azil, inclusiv Directiva 2013/32/EU privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale, precum și Directiva 2011/95/UE privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională;
(ii) împreună cu agențiile relevante, Comisia și statele membre ar trebui să asigure ca persoanele care lucrează în domeniul azilului, inclusiv intervievatorii și interpreții, beneficiază de formarea corespunzătoare, inclusiv de formarea existentă, pentru a aborda problemele specifice legate de persoanele LGBTI;
(iii) împreună cu EASO și în cooperare cu Serviciul European de Acțiune Externă, Comisia și statele membre ar trebui să se asigure că situația juridică și socială a persoanelor LGBTI în țările de origine este documentată în mod sistematic și că astfel de informații sunt puse la dispoziția factorilor de decizie în materie de azil, ca parte a sistemului de Informații privind țara de origine (COI);
L. Extindere și acțiuni externe
(i) Comisia ar trebui să continue monitorizarea actuală a problemelor legate de orientarea sexuală și identitatea de gen în țările în curs de aderare;
(ii) Comisia, Serviciul European de Acțiune Externă, Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului și statele membre ar trebui să utilizeze în mod sistematic orientările Consiliului privind promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele LGBTI și să mențină o poziție unitară atunci când reacționează la încălcări ale acestor drepturi;
(iii) Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă ar trebui să furnizeze Biroului european de sprijin pentru azil și statelor membre informații obținute de la delegațiile UE cu privire la situația persoanelor LGBTI din țările terțe;
5. Subliniază că această politică cuprinzătoare trebuie să respecte competențele Uniunii Europene, ale agențiilor sale și ale statelor membre;
o
o o
6. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului Uniunii Europene, Comisiei Europene, Serviciului European de Acțiune Externă, guvernelor și parlamentelor statelor membre, tuturor agențiilor menționate aici, precum și Consiliului Europei.
- [1] JO C 241 E, 8.10.2009, p. 68.
- [2] Texte adoptate, P7_TA(2012)0222.
- [3] Texte adoptate, P7_TA(2012)0500.
- [4] Texte adoptate, P7_TA(2013)0090.
- [5] Austria, Belgia, Croația, Danemarca, Finlanda, Franța, Italia, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Suedia.
- [6] Belgia, Croația, Franța, Germania, Italia, Malta, Țările de jos, Portugalia, Spania, Regatul Unit;
EXPUNERE DE MOTIVE
Uniunea Europeană are obligația de a combate discriminarea atunci când definește și pune în aplicare acțiunile sale (articolul 10 din TFUE). Această obligație se materializează prin politicile globale existente de combatere a discriminării pe motive de sex (prin Strategia pentru egalitatea dintre femei și bărbați 2010-2015), dizabilitate (prin Strategia europeană pentru persoanele cu handicap 2010-2020) și discriminarea care afectează persoanele de etnie romă (prin Cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020).
Parlamentul European consideră că un astfel de instrument global de politică este necesar pentru combaterea discriminării pe motive de orientare sexuală și identitate de gen. Începând cu ianuarie 2011, Parlamentul a solicitat de zece ori acest lucru, în diferite rezoluții, solicitând Comisiei Europene să elaboreze o foaie de parcurs împotriva homofobiei și discriminării pe motive de orientare sexuală și identitate de gen. Acest raport stabilește baza unui proiect pentru o astfel de politică globală.
Există trei motive puternice de ordin juridic, politic și în domeniul politicilor pentru o astfel de foaie de parcurs. Din punct de vedere juridic, Uniunea Europeană trebuie să combată discriminarea atunci când definește și pune în aplicare politicile și acțiunile sale (articolul 10 din TFUE) și interzice discriminarea pe orice motiv (articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale). Această cerință legală este concretizată deja prin politici globale în domeniul egalității de gen, al dizabilităților și al integrării romilor, dar trebuie acum concretizată și pentru discriminarea din motive de orientare sexuală și identitate de gen.
Din punct de vedere politic, există sprijin în Parlamentul European, precum și în statele membre, dat fiind că unsprezece dintre acestea au solicitat oficial o astfel de foaie de parcurs în mai 2013. Comisia Europeană a răspuns că s-au întreprins deja acțiuni pentru a asigura egalitatea în ceea ce privește orientarea sexuală și identitatea de gen, dar aceste acțiuni sunt inferioare comparativ cu abordarea globală de care beneficiază alte grupuri. În plus, statele membre adoptă din ce în ce mai mult planuri similare la nivel național (Belgia, Franța, Italia, Țările de Jos, Regatul Unit, iar în Letonia sunt la faza de discuții), ca parte a planurilor de egalitate naționale mai extinse (Croația, Portugalia) sau la nivel regional (Belgia, Germania, Spania).
În final, datele privind politicile demonstrează necesitatea unei astfel de foi de parcurs. Sondajul LGBT publicat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale în 2013 indică faptul că 47% din persoanele LGBT s-au simțit discriminate sau hărțuite în ultimul an, lesbienele (55%), tinerii (57%) și persoanele sărace LGBT (52% ), fiind cele mai susceptibile de a fi discriminate; 26% au fost atacate sau amenințate cu violență din cauza orientării lor sexuale sau a identității de gen (35% din rândul persoanelor transgender); numai 10% se simt suficient de încrezătoare pentru a raporta cazuri de discriminare la poliție și doar 22% au raportat cazuri de violență sau hărțuire; 32% sunt discriminate în ceea ce privește accesul la locuințe, educație sau la asistență medicală, bunuri sau servicii; iar 20% sunt discriminate în ceea ce privește angajarea sau ocupația (29% din persoanele transgender).
AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (6.12.2013)
destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
referitor la foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei și discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen
Raportoare pentru aviz: Minodora Cliveti
SUGESTII
Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:
A. întrucât, ca urmare a jurisprudenței, discriminarea persoanelor transsexuale este definită în cadrul legislației privind egalitatea de gen, dar este concepută ca formând o mișcare socială, iar în ceea ce privește organizațiile societății civile, persoanele transsexuale intră mai degrabă în domeniul mișcării LGBTI (lesbiene, homosexuali, bisexuali, transsexuali și intersexuali), decât al mișcărilor pentru egalitatea de gen;
B. întrucât persoanele transsexuale se confruntă cu o discriminare gravă pe bază de gen, atât în interiorul, cât și în afara pieței forței de muncă, iar numeroase organizații ale statelor membre implicate în egalitatea de gen sau în combaterea discriminării de gen și soluționarea plângerilor individuale de discriminare de gen nu sunt accesibile sau nu dispun de informațiile și competențele adecvate pentru a promova interesele lor sau pentru a se ocupa de plângerile lor, iar cei implicați în lanțul judiciar nu sunt dotați și informați adecvat pentru a se ocupa de cazurile de discriminare de gen împotriva persoanelor transsexuale,
1. este preocupat de faptul că drepturile și interesele persoanelor transsexuale nu sunt tratate corespunzător nici de către organizațiile societății civile, nici de către organismele care se ocupă de egalitatea de gen; invită statele membre să aloce sarcini specifice privind combaterea discriminării împotriva persoanelor transsexuale organizațiilor societății civile finanțate public și organismelor de egalitate și să se asigure că cei implicați în lanțul judiciar sunt dotați și informați adecvat pentru a se ocupa de plângerile de discriminare de gen depuse de persoanele transsexuale;
2. invită Comisia și comisiile din Parlamentul European să introducă în activitatea lor problemele cu privire la persoanele transsexuale, cum ar fi în domeniul drepturilor civile, al sănătății, al educației și al ocupării forței de muncă;
3. subliniază necesitatea de a respecta și de a asigura principiul egalității între oameni, indiferent de gen, identitate de gen și expresia genului, rasă sau orientare sexuală;
4. subliniază invizibilitatea persoanelor intersexuale în legislația europeană și națională, precum și lipsa de cunoștințe și de cercetare în acest domeniu; solicită, în acest context, și în special cu privire la identitatea de gen, intensificarea eforturilor depuse pentru funcționarea legislației în materie de egalitate;
5. invită statele membre să se asigure că persoanele LGBTI beneficiază de protecție împotriva discursurilor și a violenței homofobe și să garanteze faptul că partenerii de același sex se bucură de același respect, aceeași demnitate și protecție ca și restul societății; subliniază percepția deseori negativă a publicului cu privire la persoanele LGBTI și rolul mass-mediei în eliminarea acestei percepții; subliniază faptul că trebuie să se organizeze campanii de conștientizare la nivel național și european cu privire la drepturile persoanelor LGBTI;
6. subliniază faptul că lesbienele suferă adesea de o discriminare acumulată (pentru că sunt femei și pentru că sunt lesbiene) și că acțiunile în sprijinul egalității pentru persoanele LGBTI trebuie să meargă mână în mână cu acțiunile pentru egalitatea pentru femei și fete, pentru a realiza egalitatea, nediscriminarea și o viață lipsită de violență pentru lesbiene;
7. subliniază necesitatea de a promova politicile și practicile care au drept scop combaterea discriminării pe criterii de orientare sexuală sau identitate de gen și de a promova politici de stimulare a diversității la locul de muncă, alături de inițiative care să încurajeze incluziunea deplină și respectul față de personalul LGBTI la locul de muncă;
8. subliniază faptul că persoanelor LGBT ar trebui să li se furnizeze opțiuni reproductive și servicii de fertilitate într-un cadru nediscriminatoriu;
9. subliniază faptul că educația sexuală trebuie să includă informații nediscriminatorii și să transmită o viziune pozitivă a persoanelor LGBTI, în vederea susținerii și protejării eficace a drepturilor tinerilor LGBTI;
10. subliniază necesitatea educației și a pregătirii celor care lucrează în asistența socială și în domeniul sănătății pentru a accentua, prin elaborarea unor programe specifice integrate în programa școlară relevantă, importanța respectării demnității persoanelor LGBTI, precum și a nevoilor lor specifice și a opțiunilor în materie de îngrijire a sănătății;
11. invită statele membre ale UE să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că mai ales persoanele transsexuale au acces efectiv la servicii adecvate de schimbare a sexului, inclusiv expertiză psihologică, endocrinologică și chirurgicală în domeniul asistenței medicale pentru transsexuali, fără a fi supuse unor cerințe nerezonabile;
12. condamnă sterilizarea forțată a persoanelor transsexuale, care are încă loc în unele state membre, și solicită încetarea imediată a acestei încălcări a principiilor drepturilor omului;
13. invită statele membre să adopte măsuri ce promovează respectarea persoanelor LGBTI și incluziunea acestora în școli, precum și să promoveze cunoașterea obiectivă a aspectelor referitoare la orientarea sexuală, identitatea de gen și expresia genului în școli și alte medii educaționale; își exprimă îngrijorarea că tinerii LGBTI și cei percepuți ca fiind LGBTI suferă de un risc crescut de hărțuire; subliniază necesitatea de a construi un mediu sigur pentru toți tinerii, indiferent de genul, rasa sau orientarea lor sexuală;
14. subliniază importanța recunoașterii drepturilor civile ale persoanelor LGBTI, fără discriminare pe motive de orientare sexuală sau identitate de gen; îndeamnă statele membre să recunoască, în conformitate cu normele UE, toate formele de căsătorie, parteneriat și parentalitate contractate în altă parte de către cei care au reședința sau lucrează pe teritoriul statelor membre și invită Comisia să ia măsuri împotriva statelor membre care nu le respectă;
15. invită statele membre să reflecteze asupra modalităților de adaptare a dreptului familiei la modelele și formele în schimbare ale familiei de astăzi, precum și să includă posibilitatea pentru copii de a avea mai mult de doi părinți (tutori legali), deoarece acest lucru ar putea deschide calea pentru o recunoaștere mai mare a „familiilor curcubeu” și a familiilor LGBT, precum și a familiilor recompuse;
16. invită statele membre să asigure accesul femeilor singure și a lesbienelor la tratamente de fertilitate și de reproducere asistată;
17. subliniază necesitatea de a respecta în practică dreptul la libertatea de exprimare, prin garantarea posibilității de primi și comunica informații cu privire la aspectele legate de orientarea sexuală și identitatea de gen în orice formă de exprimare, precum presă, publicații, declarații orale și scrise, în arte și în mass-media; subliniază necesitatea de a respecta libertatea de întrunire pașnică și de asociere pentru toate persoanele LGBTI; remarcă faptul că autoritățile locale și regionale ar trebui, prin urmare, să faciliteze eforturile depuse de organizațiile LGBTI pentru organizarea de evenimente, cum ar fi „paradele mândriei”, deoarece acestea pot sensibiliza opinia publică cu privire la aspectele LGBTI și pot conduce la afirmarea persoanelor LGBTI;
18. subliniază lipsa majoră a datelor și studiilor cu privire la problemele cu care se confruntă persoanele LGBTI, amploarea problemelor și măsurile adoptate pentru a le rezolva; subliniază că astfel de informații sunt cruciale pentru elaborarea unor politici adecvate și stabilirea priorităților de acțiune și solicită UE și statelor membre să se ocupe de aceste probleme și să acționeze în consecință;
19. încurajează statele membre să se asigure că sunt colectate și analizate date cantitative relevante, sub formă de sondaje periodice, privind prevalența abuzurilor și victimizarea persoanelor LGBTI;
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
Data adoptării |
5.12.2013 |
|
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
11 4 0 |
|||
Membri titulari prezenți la votul final |
Edit Bauer, Marije Cornelissen, Edite Estrela, Mikael Gustafsson, Mary Honeyball, Lívia Járóka, Astrid Lulling, Elisabeth Morin-Chartier, Raül Romeva i Rueda, Marc Tarabella, Britta Thomsen, Marina Yannakoudakis, Inês Cristina Zuber |
||||
Membri supleanți prezenți la votul final |
Izaskun Bilbao Barandica, Minodora Cliveti |
||||
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
Data adoptării |
17.12.2013 |
|
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
40 2 6 |
|||
Membri titulari prezenți la votul final |
Jan Philipp Albrecht, Edit Bauer, Arkadiusz Tomasz Bratkowski, Philip Claeys, Carlos Coelho, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Ioan Enciu, Tanja Fajon, Monika Flašíková Beňová, Kinga Gál, Kinga Göncz, Sylvie Guillaume, Anna Hedh, Salvatore Iacolino, Lívia Járóka, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Timothy Kirkhope, Baroness Sarah Ludford, Monica Luisa Macovei, Svetoslav Hristov Malinov, Véronique Mathieu Houillon, Anthea McIntyre, Nuno Melo, Roberta Metsola, Claude Moraes, Georgios Papanikolaou, Carmen Romero López, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Csaba Sógor, Renate Sommer, Nils Torvalds, Wim van de Camp, Axel Voss, Renate Weber, Auke Zijlstra |
||||
Membri supleanți prezenți la votul final |
Cornelis de Jong, Mariya Gabriel, Ana Gomes, Wolfgang Kreissl-Dörfler, Jean Lambert, Ulrike Lunacek, Jan Mulder, Raül Romeva i Rueda, Salvador Sedó i Alabart, Marie-Christine Vergiat, Janusz Wojciechowski |
||||
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final |
Leonardo Domenici |
||||