RECOMANDARE referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de parteneriat voluntar între Uniunea Europeană și Republica Indonezia cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale cu produse din lemn care intră în Uniunea Europeană

23.1.2014 - (11767/1/2013 – C7‑0344/2013 – 2013/0205(NLE)) - ***

Comisia pentru comerț internațional
Raportor: Yannick Jadot

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de parteneriat voluntar între Uniunea Europeană și Republica Indonezia cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale cu produse din lemn care intră în Uniunea Europeană

(11767/1/2013 – C7‑0344/2013 – 2013/0205(NLE))

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–   având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (11767/1/2013),

–   având în vedere proiectul de acord de parteneriat voluntar între Uniunea Europeană și Republica Indonezia cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale cu produse din lemn care intră în Uniunea Europeană (11769/1/2013),

–   având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (3) primul paragraf, articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) și articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0344/2013),

–   având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0043/2014),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Indonezia.

EXPUNERE DE MOTIVE

Obiectivul Acordului de parteneriat voluntar (APV) dintre Republica Indonezia și Uniunea Europeană este de a stabili un cadru juridic cu scopul (i) de a asigura trasabilitatea produselor din lemn, (ii) de a introduce o procedură de verificare prin care să se certifice faptul că produsele din lemn expediate pe piața Uniunii Europene au fost achiziționate, recoltate, transportate și exportate legal, asigurându-se o bună gestionare și exploatarea legală a pădurilor indoneziene și (iii) de a consolida valabilitatea planului de acțiune al Uniunii Europene privind aplicarea legislației, guvernanța și schimburile comerciale în domeniul forestier (FLEGT). APV cu Indonezia a fost încheiat la 30 septembrie 2013 în cadrul unei ceremonii organizate la Bruxelles.

Încheierea APV cu Indonezia reprezintă un pas important pentru UE în eforturile sale de a îmbunătăți gestionarea sustenabilă a pădurilor la nivel global, de a pune capăt despăduririlor și degradării pădurilor, precum și de a stimula schimbări structurale în sectorul forestier, recompensând eforturile operatorilor diligenți care achiziționează lemn din surse legale și de încredere și protejându-i pe aceștia de concurența neloială. Indonezia este deosebit de importantă în acest sens. În primul rând, acest teritoriu de păduri tropicale este al treilea ca mărime în lume, după Amazon și Bazinul Congo. Acest patrimoniu este însă amenințat de distrugerea în masă necontrolată a pădurilor tropicale și a turbăriilor bogate în carbon din Indonezia pentru obținerea uleiului de palmier și a hârtiei, astfel că, pe plan mondial, Indonezia este al treilea cel mai mare emițător de gaze cu efect de seră care au un impact asupra schimbărilor climatice. În al doilea rând, APV stabilește noi standarde pentru gestionarea pădurilor indoneziene. Cu toate acestea, doar aproximativ 10% din exporturile de lemn și de produse din lemn ale Indoneziei, exprimate ca valoare, au ca destinație Uniunea Europeană, restul exporturilor având ca destinație mai ales țări din Asia. Raportorul este extrem de interesat de efectele de propagare pe care un sistem sustenabil indonezian de guvernanță a pădurilor le-ar putea avea asupra exporturilor de lemn către respectivele piețe.

Cu toate că raportorul aprobă încheierea APV și invită ambele părți să ratifice acordul, el este sincer preocupat în ce măsură sistemul indonezian de asigurare a legalității lemnului (Sistem Verifikasi Legalitas Kayu - SVLK) este funcțional. În cadrul APV, lemnul și produsele din lemn indoneziene incluse în APV pot fi introduse pe piața UE ca lemn cu licență FLEGT, care este automat considerat legal în temeiul noului regulament al UE privind lemnul, în vigoare de la 3 martie 2013, de îndată ce ambele părți au convenit condițiile sistemului de verificare SVLK. Întrucât aprobarea SVLK de către UE este formalizată prin intermediul unui act de punere în aplicare în care, conform articolului 291 din TFUE, Parlamentul nu este implicat, este important să se facă apel la Comisia Europeană pentru ca aceasta să se asigure că SVLK este infailibil și complet operațional înainte să se emită licențe de export FLEGT. În prezent, dezvoltarea SVLK este mult în urmă față de ceea ce este necesar pentru a asigura funcționarea și integritatea sistemului și realizarea obiectivelor declarate din cadrul acordului semnat.

Până în momentul de față, mai puțin de jumătate din sursele de lemn ale țării au fost certificate în temeiul SVLK. Mari cantități de lemn neverificat obținut ca urmare a tăierii pădurilor pentru utilizarea agricolă a terenurilor sau pentru crearea unor plantații destinate producției de pastă de lemn sau hârtie ajung în lanțul de aprovizionare. În ultimii ani a avut loc o creștere dramatică a volumului înregistrat de astfel de lemn, ceea ce reprezintă aproape triplul volumului produs prin concesiuni de exploatare forestieră selectivă[1]. Indonezia a pierdut cel puțin 1 240 000 hectare de pădure în perioada 2009-2011[2], în principal din cauza extinderii plantațiilor de palmier de ulei și a conversiei pădurilor pentru concesiunile pentru pasta de lemn. Este îngrijorător faptul că lemnul și produsele din lemn din aceste zone pot ajunge pe piața UE cu o licență FLEGT. Pentru moment, SVLK nu prevede un audit al procesului prin care lemnul obținut din conversia pădurilor ar putea fi legalizat. Recoltarea pe teren nu este supusă unui audit care ar putea verifica respectarea restricțiilor impuse prin recomandările care însoțesc permisele de conversie a pădurilor sau evaluările impactului asupra mediului (AMDAL), motiv pentru care lemnul provenit din poate cel mai prost organizat subsector al utilizării terenurilor din Indonezia nu este reglementat în mod corespunzător.

În plus, SVLK nu prevede o separare a lemnului certificat prin SVLK de lemnul care nu este certificat prin SVLK. Nesepararea celor două tipuri de lemn în unitatea de prelucrare nu permite certitudinea juridică la poarta unității de prelucrare. Această problemă este agravată de faptul că auditorilor SVLK nu li se solicită în mod explicit să supună auditului fiecare etapă a lanțului de aprovizionare. De asemenea, auditurile SVLK nu evaluează, aparent, în mod corect dacă întreprinderile supuse auditului au respectat drepturile funciare ale comunităților locale și indigene în timpul operațiunilor de recoltare a lemnului. Organismele de verificare nu dispun de un mandat specific pentru acest rol în cadrul actualului SVLK.

Există ample dovezi care sugerează faptul că numeroase concesiuni comerciale de aprovizionare a piețelor interne și de export ale Indoneziei cu lemn de orice tip au fost obținute în condiții suspecte sau, în unele cazuri, au fost dobândite în mod ilegal. În 2010, vicepreședintele Comisiei de eradicare a corupției (KPK) din Indonezia a descris sectorul forestier ca o „sursă de corupție nelimitată”. Cât timp corupția din Indonezia rămâne înrădăcinată la toate nivelurile guvernamentale, credibilitatea țării de a emite licențe FLEGT este pusă sub semnul întrebării. Problema corupției este agravată de lipsa unor date și hărți actualizate, transparente și accesibile. Incoerențele persistă și ele duc la interpretări multiple ale legislației. Acest lucru cauzează conflicte cu comunitățile locale și indigene. Totodată, pentru ca observatorul independent al pădurilor să își poată exercita rolul într-un mod credibil, trebuie să fie asigurat accesul de bază la informații. Hărțile concesiunilor, planurile de tăiere și copiile permiselor ar trebui să fie accesibile publicului.

Mecanismul propus pentru controlarea performanței SVLK se bazează aproape în întregime pe auditori și pe observatorii independenți. Cu toate că SVLK trebuie apreciat pentru rolul oficial în monitorizarea independentă care include societatea civilă, capacitatea rețelelor de observatori independenți este limitată din punctul de vedere al resurselor umane și de capital. Activitățile observatorilor independenți reprezintă doar aproximativ 5% din totalul certificărilor SVLK emise de organismele de verificare, mai ales din cauza restricțiilor legate de resursele umane și de capital. Acest aspect trebuie abordat urgent atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. În plus, pentru ca rețelele de observatori independenți să funcționeze corect, trebuie să fie garantată siguranța persoanelor implicate. Este esențial ca violența, amenințările și orice formă de abuz îndreptate împotriva celor care efectuează monitorizarea să fie luate în serios și pedepsite sever.

Este deosebit de îngrijorător faptul că SVLK nu prevede actualmente remedii pentru deficiențele indicate mai sus. Ministerul silviculturii din Indonezia nu dispune de un sistem clar de monitorizare, catalogare și urmărire a nerespectării SVLK de către întreprinderi. În realitate, este puțin probabil ca întreprinderile care își desfășoară acțiunile într-o manieră interzisă de lege să fie pedepsite, mai degrabă fiindu-le aplicate sancțiuni administrative cu o cerere de a se supune unui alt audit în temeiul SVLK. În acest fel, SVLK ar putea constitui o barieră birocratică pentru funcționarea sistemului juridic și există pericolul evident ca întreprinderilor care nu respectă standardele SVLK să li se ofere încă o șansă pentru a se conforma normelor, în loc ca acestea să fie raportate autorităților competente pentru că au încălcat legea.

Raportorul solicită autorităților indoneziene ca, cu ocazia primei revizuiri a SVLK ce se desfășoară în prezent, să abordeze toate aceste preocupări și să implice în mod corespunzător toate părțile societății civile independente în procesul de revizuire. Rolul și implicarea monitorizării efectuate de societatea civilă independentă a conferit un anumit grad de credibilitate SVLK, dar numai dacă acest angajament continuă, iar transparența față de alte părți interesate ale societății civile este sporită.

Raportorul face apel la Comisia Europeană să se asigure că deficiențele SVLK sunt eliminate înainte să se emită licențe FLEGT pentru produsele din lemn indoneziene. Doar în baza acestei condiții raportorul recomandă aprobarea APV. Raportorul se așteaptă ca Comisia să își prezinte evaluarea sistemului de certificare SVLK în fața Parlamentului înainte să emită licențe FLEGT produselor din lemn indoneziene.

• [1]  Observații bazate pe datele furnizate de Ministerul Silviculturii pentru producția de lemn aferentă perioadei 2006-2010. Surse: tabelul IV.2.2., pagina 182 din Bina Usaha Kehutanan, Forestry Business Development Report, la ttp://www.scribd.com/doc/88508089/STATISTIK-KEHUTANAN-2010, și Buku Statistik Kehutanan Indonesia, Ministerul Silviculturii din Indonezia, iulie 2012, http://www.dephut.go.id/files/BUku%20Statistik%20Juli%202012_terbaru.pdf
• [2]  Greenpeace, 2013. Licence to kill. http://www.greenpeace.org/international/Global/international/publications/forests/2013/LicenceToKill_ENG_LOWRES.pdf: p. 4.

AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare (18.12.2013)

destinat Comisiei pentru comerț internațional

referitor la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de parteneriat voluntar între Uniunea Europeană și Republica Indonezia cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, la guvernanță și la schimburile comerciale cu produse din lemn care intră în Uniunea Europeană

(11767/1/2013 – C7‑0344/2013 – 2013/0205(NLE))

Raportor pentru aviz: Kriton Arsenis

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Acordul de parteneriat voluntar (APV) dintre Republica Indonezia și Uniunea Europeană a fost semnat la 30 septembrie 2013 și are drept scop prevenirea comerțului cu lemn recoltat în mod ilegal prin stabilirea unui regim de licențe pentru a verifica legalitatea produselor din lemn importate în UE în cadrul parteneriatului FLEGT (Planul de acțiune privind aplicarea legislației, guvernanța și schimburile comerciale în domeniul forestier).

Dintre acordurile de parteneriat stabilite de Uniunea Europeană, cele de tipul FLEGT sunt cele mai transparente. FLEGT reprezintă o unealtă valoroasă în guvernanța din domeniul forestier, deoarece stabilește o serie de procese corespunzătoare de consultare care încurajează participarea efectivă a unei game variate de părți interesate, printre care și organizații ale societății civile din țările partenere, la elaborarea și implementarea politicilor. În acest fel, procesele conexe FLEGT îmbunătățesc dialogul dintre părțile interesate, apără interesul pădurilor și al comunităților indigene, cresc transparența și combat corupția. În același timp, FLEGT respectă și drepturile suverane ale țărilor producătoare, tratându-le ca parteneri egali în cadrul procesului.

Exploatarea forestieră ilegală subminează gestionarea responsabilă a pădurilor, încurajează corupția și reduce venitul țării producătoare (se estimează că Indonezia a pierdut 7 miliarde de dolari între 2007 și 2011). Are implicații serioase de ordin economic și social pentru populația săracă și dezavantajată. Scopul APV este de a combate cauzele ilegalității, printre care se numără corupția și lipsa de transparență cu privire la drepturile funciare.

Indonezia este pe locul trei în lume în ceea ce privește suprafața de pădure tropicală din lume, aceasta acoperind mai mult de jumătate din suprafața terestră a țării (944 000 km²). In Indonezia se găsesc unele dintre ultimele păduri virgine din lume pe care nu s-au construit drumuri. Acest lucru conferă pădurilor indoneziene o importanță globală, datorită biodiversității lor. În același timp, pădurile indoneziene sunt foarte importante în lupta mondială împotriva schimbărilor climatice datorită captării și stocării dioxidului de carbon. Cu toate acestea, pierderea anuală netă a suprafețelor împădurite înregistrată de Indonezia este a treia ca ordin de mărime din lume. Despădurirea rapidă și distrugerea turbăriilor au făcut-o și a treia producătoare de emisii de gaze cu efect de seră din lume. Pe măsură ce schimbările climatice devin o cauză a foametei, sărăciei, bolilor și emigrației, acest acord capătă o semnificație deosebită pentru Comisia pentru dezvoltare.

APV stabilește noi standarde pentru gestionarea pădurilor indoneziene, dar impactul său asupra despăduririlor poate rămâne limitat, deoarece numai aproximativ 10% din valoarea exporturilor sunt destinate UE. Totuși, Indonezia plănuiește să își utilizeze sistemul de asigurare a legalității lemnului pentru toate exporturile (și înafara UE) de lemn utilizat în scop comercial și produse din lemn. Nu sunt încă dezvoltate procese de control separate pentru a verifica legalitatea produselor din lemn importate.

Indonezia a început implementarea sistemului indonezian de asigurare a legalității lemnului (SALL) în septembrie 2010, când a început un program de audit și de consolidare a capacităților comerciale la nivelul industriei lemnului. Comisia pentru dezvoltare subliniază importanța ca SALL să fie complet operațional înainte ca licențele de export de tip FLEGT să fie eliberate. În momentul de față, nu se ridică la standardele necesare pentru a asigura performanța și integritatea sistemului. Lemnul certificat în sistemul SALL trebuie să provină dintr-o pădure concesionată cu licență sau dintr-o pădure privată care să funcționeze în conformitate cu legislația indoneziană. Procesul de acordare a concesiunilor din Indonezia a fost criticat de grupurile ecologiste și de organizațiile pentru apărarea drepturilor omului, deoarece susțin că a dus la conversia unor suprafețe de păduri virgine valoroase. Pentru moment, sistemul SALL nu prevede un audit al conversiei pădurilor care ar putea conferi legitimitate acestui proces.

Un raport recent al Human Rights Watch, „The Dark Side of Green Growth” (aspectele negative ale creșterii ecologice) a arătat neajunsurile majore ale sistemului SALL, în special în ceea ce privește incapacitatea sa de a preveni încălcările drepturilor privind siguranța proprietății funciare, deoarece procesul de audit nu garantează că permisele au fost emise de guvern pe terenuri fără revendicări funciare prealabile, că comunitățile au fost compensate pentru pământul pierdut sau că s-a obținut consimțământul lor liber, prealabil și în cunoștință de cauză înainte de începerea operațiunilor. Conflictele funciare legate de concesiunile pentru exploatare forestieră și plantații sunt comune în Indonezia, iar această omisiune reprezintă o lacună semnificativă în certificarea SALL.

Un punct forte al sistemului SALL indonezian îl reprezintă responsabilitatea acordată grupurilor din societatea civilă și persoanelor fizice de a obiecta asupra auditului. Totuși, competențele de monitorizare trebuie îmbunătățite și trebuie asigurată siguranța oamenilor care efectuează această sarcină.

Comisia pentru dezvoltarea dorește să încurajeze guvernul indonezian să arate o voință politică puternică în implementarea APV, pentru a îmbunătăți atât guvernanța pădurilor, cât și recunoașterea drepturilor funciare ale comunităților forestiere și indigene.

Comisia pentru dezvoltare solicită Comisiei Europene să se asigure că deficiențele sistemului SALL sunt eliminate și că SALL este complet operațional înainte de emiterea licenței FLEGT pentru produsele din lemn indoneziene. Doar în baza acestei condiții Comisia pentru dezvoltare recomandă aprobarea APV.

*******

Comisia pentru dezvoltare solicită Comisiei pentru comerț internațional, competentă în fond, să propună Parlamentului să își dea aprobarea.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	18.12.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	18 1 0
Membri titulari prezenți la votul final	Ricardo Cortés Lastra, Véronique De Keyser, Catherine Grèze, Mikael Gustafsson, Filip Kaczmarek, Miguel Angel Martínez Martínez, Gay Mitchell, Norbert Neuser, Bill Newton Dunn, Birgit Schnieber-Jastram, Michèle Striffler, Alf Svensson, Ivo Vajgl, Daniël van der Stoep, Anna Záborská
Membri supleanți prezenți la votul final	Kriton Arsenis, Santiago Fisas Ayxela, Isabella Lövin
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Jolanta Emilia Hibner

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	21.1.2014
Rezultatul votului final	+: –: 0:	29 0 0
Membri titulari prezenţi la votul final	Laima Liucija Andrikienė, Maria Badia i Cutchet, David Campbell Bannerman, Daniel Caspary, María Auxiliadora Correa Zamora, Christofer Fjellner, Yannick Jadot, Metin Kazak, Franziska Keller, Bernd Lange, David Martin, Vital Moreira, Paul Murphy, Godelieve Quisthoudt-Rowohl, Niccolò Rinaldi, Helmut Scholz, Peter Šťastný, Robert Sturdy, Henri Weber, Jan Zahradil, Paweł Zalewski
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Catherine Bearder, Béla Glattfelder, Syed Kamall, Elisabeth Köstinger, Katarína Neveďalová, Tokia Saïfi, Peter Skinner, Jarosław Leszek Wałęsa
Membri supleanţi [articolul 187 alineatul (2)] prezenţi la votul final	Sophie Auconie, Franco Frigo