RAPORT referitor la viitorul sectorului horticol european – strategii de creștere

27.1.2014 - (2013/2100(INI))

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală
Raportoare: Anthea McIntyre

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la viitorul sectorului horticol european – strategii de creștere

(2013/2100(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere partea a treia titlurile III și VII din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare,

–   având în vedere Directiva 2009/128/CE din 21 octombrie 2009 privind utilizarea durabilă a pesticidelor,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”)[1], care urmează să fie înlocuit cu propunerea legislativă a Comisiei din 19 octombrie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole („Regulamentul privind OCP unică”) (COM(2011)0626), prezentată în cadrul procedurii legislative ordinare prevăzute de TFUE (fosta procedură de codecizie) și aprobată recent de cele trei instituții ale UE implicate,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 din 26 septembrie 2007 de stabilire a unor norme specifice cu privire la sectorul fructelor și legumelor[2] și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Comisiei în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate[3],

–   având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare[4],

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 834/2007 din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice[5],

–   având în vedere Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic[6],

–   având în vedere Rezoluția sa din 21 iunie 1996 referitoare la o inițiativă a Comunității în favoarea horticulturii ornamentale[7],

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 decembrie 2008 intitulată „Prețurile la alimente în Europa” (COM(2008)0821),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2008 cu privire la Planul de acțiune privind consumul și producția durabile și politica industrială durabilă (COM(2008)0397),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2009 privind îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa (COM(2009)0591),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 mai 2009 privind politica în domeniul calității produselor agricole (COM(2009)0234),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 mai 2011 intitulată „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020” (COM(2011)0244),

–   având în vedere Decizia 2008/359/CE a Comisiei din 28 aprilie 2008 de instituire a Grupului la nivel înalt pentru competitivitatea industriei agroalimentare și raportul grupului la nivel înalt în cauză din 17 martie 2009 referitor la competitivitatea industriei agroalimentare europene, precum și recomandările și o foaie de parcurs privind inițiativele-cheie prezentate de acesta[8],

–   având în vedere studiul din noiembrie 2012 intitulat „Sprijin pentru cooperativele agricole” (SCA), care prezintă rezultatele proiectului SCA lansat de Comisie[9],

–   având în vedere studiul din 2013 elaborat de Centrul Comun de Cercetare din cadrul Comisiei – Institutul pentru Studii Tehnologice Prospective – intitulat „Lanțurile scurte de aprovizionare cu alimente și sistemele alimentare locale în UE. Situația actuală a caracteristicilor lor socioeconomice”[10],

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0048/2014),

A. întrucât, în pofida faptului că sectorul fructelor și legumelor (FL) primește aproximativ 3 % din ajutoarele politicii agricole comune (PAC), reprezintă 18 % din valoarea totală a producției agricole în UE și 3 % din suprafața agricolă cultivabilă a UE, valorând peste 50 de miliarde EUR;

B.  întrucât sectorul horticulturii include fructele, legumele, cartofii, salatele, ierburile și plantele ornamentale, cuprinzând de asemenea pepinierele, pepinierele cu plante perene, serviciile horticole, amenajarea cimitirelor, comerțul horticol cu amănuntul, centrele de grădinărit, cultivatorii de flori și arhitectura peisagistică;

C. întrucât în sectorul fructelor și legumelor lucrează aproximativ 550 000 de persoane, lanțul de aprovizionare din sector având o cifră de afaceri estimată la peste 120 de miliarde EUR; întrucât sectorul în cauză este important pentru economia zonelor din UE care, de regulă, se confruntă cu o rată ridicată a șomajului;

D. întrucât UE este al doilea cel mai mare producător mondial și, în același timp, al doilea cel mai mare importator de fructe și legume; întrucât în prezent cererea de fructe și de legume continuă să crească și este mai mare decât oferta de piață; întrucât comerțul cu fructe și legume a crescut de la peste 90 de miliarde USD în 2000 la aproape 218 miliarde USD în 2010 și reprezintă aproximativ 21 % din comerțul mondial cu produse alimentare și de origine animală; întrucât UE și-a deschis foarte mult piețele pentru importuri provenite din țările terțe cu care a încheiat acorduri bilaterale și multilaterale;

E.  întrucât sectorul horticol – producția primară și industria prelucrătoare– are un rol multiplicator în economia la nivel european, generând cerere și stimulând crearea valorii adăugate în alte sectoare ale economiei, precum comerțul, construcțiile și serviciile financiare;

F.  întrucât sectorul fructelor și legumelor ecologice este sectorul ecologic cu cea mai rapidă creștere pe o piață a UE, a cărui valoare era estimată la 19,7 miliarde EUR în 2011 și care a crescut cu 9 % între 2010 și 2011, încadrându-se într-o tendință de creștere anuală de 5-10 % pe o perioadă de zece ani; întrucât din punctul de vedere al zonelor cultivate, proporția fructelor ecologice a crescut cu 18,2 %, iar cea a legumelor ecologice cu 3,5 % între 2010 și 2011;

G. întrucât consumul de fructe și legume pe cap de locuitor în 2011 la nivelul UE-27 a scăzut cu 3 % comparativ cu consumul mediu înregistrat în perioada de cinci ani anterioară în pofida efectelor atât de benefice pe care le are consumul lor asupra sănătății;

H. întrucât UE este cel mai mare producător la nivel mondial de flori, bulbi și plante în ghiveci (44 % din producția mondială), având cea mai mare densitate pe hectar; întrucât sectorul ornamental are o cifră de afaceri estimată de 20 de miliarde EUR la producție, 28 de miliarde EUR la comerțul angro și de 38 de miliarde EUR la comerțul cu amănuntul, în acest sector fiind angajate aproximativ 650 000 de persoane;

I.   întrucât regimul de ajutor pentru sectorul fructelor și legumelor face parte din PAC și are ca obiective, printre alele, reechilibrarea lanțului alimentar, promovarea fructelor și legumelor, creșterea competitivității și sprijinul inovării; întrucât afilierea la organizațiile de producători (OP) ar trebui sporită, inclusiv în regiunile în care, în ultimii ani, nu a existat posibilitatea de a utiliza fonduri operaționale sau în care metodele de producție sunt depășite, prin creșterea atractivității sistemului, ținând seama de faptul că peste jumătate dintre cultivatorii din UE nu aparțin încă unei organizații de producători, în pofida obiectivului Comisiei de a atinge, până în 2013, o rată medie de 60 % a afilierii la OP; întrucât rata scăzută de organizare în unele dintre statele membre a fost determinată, în parte, de suspendarea OP-urilor în statele membre, ceea ce a creat incertitudini în rândul producătorilor; întrucât, având în vedere rolul-cheie pe care îl joacă OP-urile în îmbunătățirea puterii de negociere a organizațiilor din sectorul legumelor și fructelor, este esențial să se evite incertitudinea producătorilor prin clarificarea legislației europene în domeniul recunoașterii OP-urilor;

J.   întrucât, potrivit Eurostat, între 2000 și 2010 totalul costurilor de producție suportate de către fermierii din UE a crescut în medie cu aproape 40 %, în timp ce prețurile la poarta fermei au crescut în medie cu sub 25 %; întrucât creșterea costurilor de producție a fost de aproape 80 % pentru îngrășăminte sintetice și amelioratori de sol, de aproape 30 % pentru semințe și material de plantare și de aproape 13 % pentru produsele de protecție a plantelor;

K. întrucât pierderea fertilității solului din cauza eroziunii, a adaosului scăzut de materie organică, ce duce la o structură glomerulară slabă și la niveluri de humus scăzute și la o retenție scăzută a nutrienților și a apei, și la reducerea proceselor ecologice reprezintă un cost semnificativ atât pentru fermieri, cât și pentru bugetul public;

L.  întrucât „canalizarea cunoștințelor” în vederea transpunerii cercetării în practică pentru horticultori se află în prezent sub presiune și întrucât nivelul cheltuielilor în sectorul privat pentru cercetare este în general scăzut, cercetarea și dezvoltarea (CD) reprezentând doar 0,24 % dintre cheltuielile totale aferente sectorului alimentar la nivelul UE-15 în 2004, ultima perioadă pentru care există cifre disponibile,

M. întrucât un număr mare de varietăți de fructe și legume sunt pe cale de dispariție, deoarece nu sunt rentabile și întrucât fermierii care continuă să cultive astfel de varietăți joacă un rol ecologic, social și cultural deosebit în ceea ce privește protejarea componentelor bazei agricole europene;

N. întrucât dificultățile în creștere privind prevenirea, controlul și eradicarea dăunătorilor și disponibilitatea limitată a produselor fitosanitare pentru protejarea culturilor horticole riscă să compromită diversificarea agriculturii și calitatea horticulturii europene;

O. întrucât, adesea, întreprinderile din sectorul horticol activează simultan în producție, comercializare și servicii;

P.  întrucât cisgeneza poate fi definită ca o tehnică de inginerie genetică prin care într-o plantă anume se introduce o genă de la rudele sale din aceeași specie sau gen;

1.  subliniază importanța promovării sectorului horticol al UE și a facilitării eforturilor sale de a concura mai eficient pe piața mondială, prin inovare, cercetare și dezvoltare, eficiență și securitate energetică, adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora, precum și prin măsuri de îmbunătățire a comercializării și a continuării depunerii de eforturi pentru a elimina dezechilibrul existent între operatori și furnizori prin creșterea nivelului de concentrare în cadrul sectorului;

2.  evidențiază necesitatea facilitării accesului producătorilor la piețele țărilor terțe; solicită Comisiei să își intensifice eforturile de susținere a exportatorilor de fructe, legume, flori și plante ornamentale pentru a depăși numărul din ce în ce mai mare de bariere netarifare, cum ar fi standardele fitosanitare ale unor țări terțe, din cauza cărora exporturile UE se confruntă cu dificultăți sau sunt chiar imposibile;

3.  invită Comisia să creeze condiții de acces identice pentru toți participanții la piață din UE în ceea ce privește standardele de comercializare, denumirea de origine etc. și să asigure respectarea acestora prin controale corespunzătoare, astfel încât să se evite orice formă de denaturare a concurenței;

4.  încurajează promovarea consumului de fructe și legume în statele membre, prin activități educaționale precum Programul UE de încurajare a consumului de fructe în școli sau „Cultivă propriii cartofi” și „Gătește propriii cartofi”, scheme ale diferitelor sectoare din Regatul Unit;

5.  ia act de faptul că adesea piețele locale și regionale nu sunt aprovizionate suficient cu produse horticole locale și, prin urmare, ar trebui promovat spiritul antreprenorial agricol în aceste regiuni, încurajând în special antreprenoriatul pentru tineri ca oportunitate de ocupare a forței de muncă în sectorul agricol și ca garanție a aprovizionării cu produse proaspete locale;

6.  evidențiază beneficiile horticulturii ornamentale pentru sănătatea și bunăstarea umană prin extinderea spațiilor verzi, ameliorând astfel mediul urban la nivelul schimbărilor climatice și al economiei rurale; subliniază nevoia unei susțineri mai active pentru acest sector din perspectiva încurajării investițiilor și a dezvoltării profesionale;

7.  salută măsurile cuprinse în regimul UE în materie de fructe și legume, destinate să sporească orientarea către piață a producătorilor din UE, să încurajeze inovarea, să promoveze fructele și legumele, să intensifice competitivitatea producătorilor și să îmbunătățească modul de comercializare, prin acordarea de sprijin OP-urilor, asociațiilor organizațiilor de producători și organizațiilor interprofesionale, stimulând totodată formarea de grupuri care să genereze noi fluxuri de venit ce urmează să fie orientate către noi investiții; subliniază în același timp că trebuie luate măsuri pentru a asigura nediscriminarea comercianților independenți și direcți și pentru a se asigura că aceștia au oportunitatea de a realiza proiecte inovatoare și de a-și spori competitivitatea;

8.  observă că producția și comercializarea la nivel regional contribuie la crearea de valoare adăugată și de locuri de muncă în zonele rurale și la menținerea acestora;

9.  subliniază că lanțurile valorice scurte contribuie la reducerea emisiilor care afectează clima;

10. observă că agricultură urbană oferă noi posibilități pentru sectorul horticol;

11. salută raportul privind consultarea publică organizată de Comisie intitulată „Revizuirea regimului UE aplicabil sectorului fructelor și legumelor”, îndeosebi secțiunea sa 3.8, care recunoaște necesitatea simplificării normelor actuale care reglementează OP-urile, exprimă sprijinul pentru propunerea de consolidare a OP-urilor și ia act de faptul că majoritatea răspunsurilor obținute susțin menținerea filosofiei de bază a actualului sistem de ajutoare;

12. subliniază că reducerea birocrației, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, trebuie să constituie o prioritate, fără a periclita însă securitatea juridică a acestora;

13. salută faptul că acordul privind reforma PAC și-a menținut sistemul de ajutoare european pentru fructe și legume bazat pe organizațiile de producători, recunoscând însă că instrumentele existente nu s-au dovedit eficiente întotdeauna, după cum recunoaște Comisia Europeană în documentul său de consultare publică referitor la „revizuirea regimului UE aplicabil sectorului fructelor și legumelor” și sprijină prin urmare activitatea Grupului de la Newcastle menită să îmbunătățească regimul UE în domeniul fructelor și legumelor, care ar trebui să țină seama de particularitățile regimului juridic al cooperativelor din diferite state membre pentru a nu impune limite creării de noi organizații de producători, respectând totodată faptul că producătorii pot opta să nu participe la sistemul de OP; constată, de asemenea, instituirea unui instrument al Uniunii de gestionare a crizelor grave atunci când acestea afectează mai multe state membre, instrument care ar trebui să fie disponibil pentru toți producătorii, indiferent dacă fac parte sau nu din organizații de producători;

14. invită Comisia, în vederea consolidării activităților benefice desfășurate de OP-uri pentru producători, să formuleze, în cadrul revizuirii sale privind regimul UE în materie de fructe și legume, norme clare și practice privind înființarea OP-urilor și modul de funcționare a acestora și să adapteze schema la structurile de piață existente în statele membre astfel încât OP-urile să își poată îndeplini rolul prevăzut și cultivatorii să fie stimulați să se afilieze la acestea, cu condiția ca afilierea să nu pericliteze obiectivele fundamentale ale regimului și ca producătorii să aibă în continuare libertatea de a lua propriile decizii în acest sens;

15. ia act cu îngrijorare de faptul că normele schemei privind organizațiile de producători sunt deschise unei largi interpretări de către auditorii Comisiei, ceea ce duce la un grad ridicat de incertitudine și poate expune statele membre riscului de respingere și de control jurisdicțional; subliniază, de asemenea, faptul că procedurile de audit și corecțiile financiare trebuie realizate mai rapid și într-o perioadă de audit convenită;

16. constată existența în continuare a unor practici comerciale neloiale la nivelul UE, care subminează întreprinderile horticole și OP-urile acestora și scade încrederea cultivatorilor în investițiile în viitor; consideră că codurile de conduită convenite de toți actorii implicați în lanțul de aprovizionare, sprijinite de un cadru legislativ și monitorizate de un arbitru național instituit în fiecare stat membru pentru a monitoriza practicile comerciale ar putea îmbunătăți considerabil funcționarea lanțului alimentar și a pieței interne;

17. consideră că diversele standarde private referitoare la reziduuri de pesticide, adoptate de multe lanțuri mari de distribuție, reprezintă, de fapt, măsuri anticoncurențiale și afectează negativ interesele producătorilor din sectorul fructelor și legumelor; solicită Comisiei să intervină pentru eliminarea acestor practici, ținând seama de faptul că nivelurile de reziduuri de pesticide prevăzute de legislația UE protejează în mod adecvat sănătatea consumatorilor și a operatorilor;

18. solicită Comisiei și statelor membre să promoveze gestionarea integrată a dăunătorilor, să susțină inovarea și antreprenoriatul prin creșterea numărului de activități de cercetare și dezvoltare privind alternativele nechimice, precum prădătorii și paraziții naturali ai speciilor de dăunători, să utilizeze Programul-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 pentru a finanța cercetarea aplicată care să susțină elaborarea de strategii integrate pentru controlul dăunătorilor, al bolilor și al buruienilor, să pună la dispoziția producătorilor instrumentele și informațiile necesare pentru abordarea Directivei 2009/128/CE care prevede la articolul 14 că statele membre „iau toate măsurile necesare pentru promovarea gestionării dăunătorilor cu un consum redus de pesticide, acordând prioritate, oricând este posibil, metodelor nechimice” și „instituie sau susțin crearea condițiilor necesare punerii în aplicare a gestionării integrate a dăunătorilor”;

19. solicită Comisiei și statelor membre să promoveze și să pună accentul pe intensificarea proceselor ecologice care asigură sănătatea, fertilitatea și formarea pe termen lung a solului, precum și gestionarea și controlarea populațiilor de dăunători; consideră că acest lucru poate duce la o creștere pe termen lung a productivității pentru fermieri și la costuri reduse pentru bugetele publice;

20. subliniază faptul că horticultura se bazează pe o varietate de produse de protecție a plantelor (PPP) și îndeamnă Comisia să adopte o abordare bazată pe riscuri în ceea ce privește reglementarea acestor produse, abordare justificată de dovezi științifice independente și evaluate inter pares; avertizează că utilizările limitate sunt deosebit de vulnerabile ca urmare a precarității substanțelor active disponibile; solicită Comisiei să consolideze coordonarea generării de date în toate statele membre, în special de date referitoare la reziduuri care reprezintă o cerință esențială pentru autorizațiile privind culturile speciale comestibile; invită DG AGRI, DG SANCO, DG Mediu și DG Concurență să coopereze strategic pentru a lua în considerare, din mai multe perspective, impactul modificărilor care vizează reglementarea PPP;

21. îndeamnă Comisia să verifice funcționarea metodelor de recunoaștere reciprocă a autorizațiilor produselor de protecție a plantelor prevăzute la articolul 40 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, în vederea optimizării aplicării lor și a eliminării eventualelor bariere birocratice, și să aibă în vedere obiectivul pe termen lung al armonizării globale în materie de reglementare a PPP și de reducere a barierelor comerciale netarifare din calea exportului;

22. îndeamnă Comisia să prezinte Parlamentului European și Consiliului fără întârziere, conform obligațiilor prevăzute la articolul 51 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, un raport privind constituirea unui fond european pentru utilizările minore și culturile speciale; subliniază că acest fond trebuie să poată finanța un program european permanent de lucru pentru coordonarea și cooperarea dintre operatorii din sectorul agroalimentar, autoritățile competente și părțile interesate, inclusiv institutele de cercetare, pentru desfășurarea și finanțarea, acolo unde este necesar, a unor activități de cercetare și de inovare pentru protejarea culturilor speciale și a utilizărilor minore;

23. menționează lipsa de reciprocitate între cerințele în domeniul protecției plantelor impuse importurilor și cele pe care trebuie să le îndeplinească producția europeană; subliniază că aceste diferențe constante nu numai că subminează competitivitatea producțiilor noastre, ci afectează negativ interesele consumatorilor europeni;

24. reamintește faptul că atât Regulamentul privind produsele fitosanitare [Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 din 21 octombrie 2009[11]], cât și Regulamentul privind produsele biocide [Regulamentul (UE) nr. 528/2012 din of 22 mai 2012[12]) impun Comisiei să specifice, până în decembrie 2013, criterii științifice pentru determinarea proprietăților care produc tulburări ale sistemului endocrin; este îngrijorat de faptul că aceste criterii vor elimina substanțe importante care ar putea fi utilizate în continuare cu riscuri acceptabile; subliniază importanța unei proceduri transparente, care să asigure că actorii relevanți înțeleg baza științifică a deciziilor și știu cine sunt actorii implicați în elaborarea de noi criterii; îndeamnă Comisia să țină seama în totalitate de impactul diferitelor abordări atunci când prezintă propuneri privind perturbatorii endocrini;

25. invită Comisia să reexamineze restricțiile actuale privind utilizarea unor substanțe neonicotinoide și să examineze permanent orice nouă dovadă științifică în acest domeniu; îndeamnă Comisia să evalueze în mod corespunzător impactul asupra mediului al restricțiilor în ceea ce privește locul, modul și momentul utilizării înainte de a dispune intrarea lor în vigoare și să acorde atenția necesară oricărei consecințe de ordin economic;

26. evidențiază faptul că sectorul horticol se bazează în mare măsură pe utilizarea de îngrășăminte de înaltă calitate, cu specificații clare; salută revizuirea actuală a Regulamentului UE privind îngrășămintele, însă ia act cu îngrijorare de obiectivul Comisie de a include amelioratorii materiali de sol care nu fuseseră prevăzuți anterior; subliniază că producția și utilizarea acestor materiale nu necesită precizie și îndeamnă Comisia să nu le includă în domeniul de aplicare al Regulamentului privind îngrășămintele;

27. evidențiază faptul că sectorul horticol conduce la dezvoltarea și adoptarea sistemelor inovatoare de agricultură de precizie și consideră că astfel de sisteme vor reduce utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor, vor crește numărul recoltelor comercializabile, vor reduce deșeurile și vor îmbunătăți continuitatea aprovizionării și a performanței economice; solicită ca metodele de cultivare a plantelor, cum ar fi rotația culturilor, culturile secundare și utilizarea de soiuri tradiționale și noi, precum și cercetarea și dezvoltarea, să aibă în vedere menținerea la un nivel minim a daunelor asupra mediului;

28. ia act de propunerea Comisiei de regulament privind materialul de reproducere a plantelor (COM(2013)0262) și își exprimă preocuparea față de faptul că ar avea un impact disproporționat asupra sectorului horticol și, în special, asupra plantelor ornamentale și a fructelor; subliniază că orice legislație ar trebui să fie proporțională și să recunoască principiul subsidiarității; subliniază de asemenea că modificarea legislației nu trebuie să pună în pericol soiurile tradiționale, ci ar trebui să contribuie la diversitatea genetică a populațiilor de culturi și în cadrul acestora pentru securitatea alimentară pe termen lung și rezistența sistemelor alimentare;

29. ia act de impactul speciilor horticole invazive neindigene asupra mediului în general, însă recomandă să se adopte o abordare regională sau națională în propunerea de regulament a Comisiei privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive (COM(2013)0620), care recunoaște faptul că anumite zone ale Europei sunt mai vulnerabile decât altele și că diferitele zone ale Europei au clime diferite care vor întreține o gamă diferită de plante;

30. îndeamnă cu hotărâre Comisia să protejeze ca principiu general libertatea producătorilor de soiuri de plante de a utiliza materialul vegetal existent fără restricții pentru a dezvolta și a comercializa unul nou, indiferent de orice revendicare de brevet care vizează materialul vegetal existent;

31. invită Comisia și statele membre să sprijine dezvoltarea piețelor locale de fructe și legume și a lanțurilor scurte de aprovizionare care garantează alimentarea cu produse proaspete;

32. solicită Comisiei să acorde prioritate culturilor horticole pentru finanțare și cercetare, utilizând tehnici noi și inovatoare de ameliorare a plantelor, să asigure claritate cu privire la statutul de reglementare a plantelor produse utilizând aceste tehnici și să se asigure că orice nouă tehnică de ameliorare despre care se constată că nu are ca rezultat OMG-uri va fi tratată ca tehnicile de ameliorare convenționale și că, prin urmare, nu va face obiectul niciunei proceduri de autorizare prealabilă introducerii pe piață bazate pe procese;

33. invită Comisia să facă distincția între plantele cisgenice și cele transgenice și să creeze un proces diferit de aprobare a plantelor cisgenice, pentru a se recunoaște că cisgeneza este o formă accelerată de ameliorare convențională a plantelor; așteaptă avizul EFSA solicitat de DG SANCO care evaluează concluziile grupului de lucru privind noile tehnici de ameliorare biotehnologice;

34. evidențiază nevoile majore în materie de forță de muncă sezonieră ale sectorului horticol și invită statele membre să se asigure că sunt puse în funcțiune sisteme eficiente care să garanteze accesul producătorilor horticoli la forța de muncă de care au nevoie în perioadele-cheie ale anului, respectând pe deplin cerințele Directivei privind lucrătorii sezonieri, inclusiv principiul remunerației adecvate;

35. salută accentul reînnoit pus pe formări și ucenicii, dar constată cu îngrijorare că numărul persoanelor care încheie o ucenicie în horticultură în unele state membre rămâne la un nivel îngrijorător de scăzut, având drept urmare reducerea punctelor de desfacere pentru tinerii care își desfășoară activitatea în acest sector; recunoaște că nu toți tinerii care efectuează ucenicii se adaptează la acestea; subliniază că eforturile de încurajare a tinerilor să aibă în vedere locuri de muncă în domeniul horticulturii și formările în domeniu ar trebui sprijinite prin campanii de sensibilizare și de informare care să îmbunătățească imaginea sectorului;

36. îndeamnă sectorul agroindustrial și comunitatea de cercetare să conlucreze în mod sistematic pentru atragerea și formarea următoarei generații de cercetători și pentru perfecționarea forței de muncă existente;

37. evidențiază avantajele consolidării și extinderii parteneriatelor între guvern, sector și organizațiile de cercetare și necesitatea asigurării faptului că programele de susținere a acestor parteneriate sunt structurate într-un mod care să maximizeze impactul și coerența investițiilor în general;

38. subliniază importanța crucială în utilizarea eficientă a potențialului științific calificat în scopul accelerării procesului de implementare a rezultatelor cercetării și inovării prin transferul tehnologiilor inovaționale în producerea agricolă din sectorul horticol, precum și integrarea cercetării și inovării, educației și dezvoltării în domeniul agriculturii cu politicile economice, care va satisface cererile sectorului de producție horticolă și va spori eficiența dezvoltării sistemului horticol;

39. este de părere că trebuie să se permită sectorului floriculturii și al plantelor ornamentale să utilizeze mai bine programele de cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare ale Uniunii și solicită Comisiei să includă „cultivarea protejată” în cererile de propuneri din cadrul programului Orizont 2020 cu scopul de a stimula inovarea privind, de exemplu, protecția durabilă a culturilor, utilizarea durabilă a apei și a nutrienților, eficiența energetică, sistemele avansate de cultivare și de producție și transporturile durabile;

40. este de părere că, pe fondul constrângerilor bugetare din statele membre care afectează finanțarea cercetării agricole și horticole, finanțarea asigurată de părți terțe, inclusiv, dar fără limitare la distribuitori, ar trebui încurajată și ar trebui să fie în conformitate cu interesul total legat de cercetare al sectorului;

41. invită Comisia și statele membre să faciliteze accesul la resurse financiare pe termen lung pentru finanțarea investițiilor în tehnologiile moderne de producție din sectorul horticol în vederea sporirii competitivității produselor și serviciilor horticole;

42. subliniază importanța crucială a unui plan de afaceri de bună calitate pentru securizarea finanțării cu capital; recomandă cultivatorilor să utilizeze mai mult serviciile de sprijin și consultanță în afaceri și îndeamnă Comisia să lucreze mai îndeaproape cu sectorul pentru a se asigura că astfel de servicii sunt ușor accesibile pentru cultivatori;

43. îndeamnă Comisia să actualizeze, prin intermediul unui proces transparent și cu implicarea sectorului, codurile descriptive ale Nomenclaturii combinate pentru 2012 privind produsele prevăzute la capitolul 6 (plante vii și produse de floricultură);

44. este preocupat de eventualul transfer de horticultură în afara Uniunii Europene;

45. este profund îngrijorat de faptul că de la o treime la o jumătate dintre produsele comestibile este risipită din cauza aspectului lor și invită Comisia să creeze de urgență posibilități de comercializare, în special pe piețele locale și regionale, a unei game mai variate de specificații de calitate a produselor, asigurându-se transparența și funcționarea adecvată a pieței; indică inițiativele din Austria și Elveția, unde legumele și fructele cu imperfecțiuni sunt vândute în comerțul cu amănuntul de produse alimentare; solicită supermarketurilor să țină cont de studiile de piață care arată că mulți consumatori nu sunt neapărat îngrijorați cu privire la aspectul fructelor și legumelor și se bucură să cumpere produse de calitate mai scăzută, în special dacă acest lucru pare să fie mai ieftin;

46. constată cu îngrijorare pierderea și risipirea generală a fructelor și legumelor destinate utilizării pe prima piață și pierderea economică semnificativă pentru sectorul de activitate; recunoaște că reducerea deșeurilor alimentare sistemice este esențială pentru a crește aprovizionarea cu alimente a unei populații mondiale aflate în creștere; salută eforturile depuse de actorii din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente de a redirecționa aceste produse pe o piață secundară în loc să le elimine;

47. solicită Comisiei și statelor membre să facă mediul legislativ și politic cât mai favorabil pentru utilizarea deșeurilor horticole; subliniază că există o serie de materiale, precum compostul pentru ciuperci uzat, care ar putea fi utilizate în producția de medii de creștere cu valoare adăugată unde nu sunt clasificate ca „deșeuri”;

48. observă că sistemele de acvaponie pot crește potențialul de producere a alimentelor la nivel local în mod durabil și, comparativ cu sistemele convenționale, pot contribui la reducerea utilizării de resurse prin creșterea combinată a culturilor de legume și a peștilor de apă dulce în sisteme închise;

49. subliniază importanța îmbunătățirii monitorizării prețurilor și a cantităților produse și comercializate, precum și nevoia de statistici horticole la nivelul UE, care să ajute producătorii să înțeleagă mai bine tendințele pieței, să prevadă crizele și să pregătească culturile viitoare; solicită Comisiei să includă plantele ornamentale în datele sale de previziune;

50. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

• [1]  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.
• [2]  JO L 273, 17.10.2007, p. 1.
• [3]  JO L 157, 15.6.2011, p. 1.
• [4]  JO L 304, 22.11.2011, p. 18.
• [5]  JO L 189, 20.7.2007, p. 1.
• [6]  JO L 106, 17.4.2001, p. 1.
• [7]  JO C 198, 8.7.1996, p. 266.
• [8]  Disponibil la adresa http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/food/competitiveness/high-level-group/documentation/.
• [9]  Disponibil la adresa http://ec.europa.eu/agriculture/external-studies/2012/support-farmers-coop/fulltext_en.pdf.
• [10]  Disponibil la adresa http://ftp.jrc.es/EURdoc/JRC80420.pdf.
• [11]  JO L 309, 24.11.2009, p. 1.
• [12]  JO L 167, 27.6.2012, p. 1.

EXPUNERE DE MOTIVE

Horticultura reprezintă 18 % din valoarea totală a producției agricole a UE și utilizează doar 3 % din suprafața cultivată a UE. Fructele și legumele (FL) joacă un rol important în societatea de astăzi și constituie o parte majoră a unei diete sănătoase. Acest sector este foarte divers și este, poate, componenta cea mai complexă și cel mai puțin înțeleasă a agriculturii UE.

Există mult optimism în ceea ce privește viitorul agriculturii în statele membre, oportunitățile sunt numeroase și variate, iar UE are rolul important de a debloca potențialul enorm al sectorului.

Cultivatorii produc o varietate enormă de culturi, majoritatea acestora trebuind să fie culese, prelucrate și livrate la timp pentru a răspunde standardelor riguroase ale procesatorilor, distribuitorilor și consumatorilor. Sectorul horticol european se confruntă cu numeroase provocări; de la adaptarea la efectele schimbărilor climatice la hrănirea unei populații mondiale în creștere, cu un impact mai scăzut asupra mediului.

Efectul creșterii temperaturilor și a nivelului de CO₂ va antrena o deplasare spre nordul Europei a gamei de culturi actuale. Culturile horticole sunt mai sensibile la condițiile schimbătoare decât culturile arabile. Deficitele de apă vor afecta în mod direct producția horticolă.

Cu toate acestea, horticultura UE nu ar trebui văzută doar ca o serie de provocări, iar într-o oarecare măsură provocările universale cu care se confruntă horticultura UE sunt deja abordate. Numărul producătorilor mai mici și mai puțin specializați este în scădere, întrucât concurența exercitată de importuri și de alți cultivatori impune sectorului să se adapteze și să utilizeze mașini și metode de producție de ultimă generație. Mai mult decât atât, ar fi eronat să sugerăm că lanțurile de aprovizionare sunt, în general, disfuncționale. În ultimii ani, Europa cunoaște o tendință în direcția unor relații mai integrate la nivelul lanțului de aprovizionare în sectorul produselor proaspete și există exemple solide ale bunei funcționări a acestor relații. Pentru a accelera această tendință, sectorul trebuie să urmeze o abordare mai strategică a modului său de afaceri.

În prezent, cultivatorii își desfășoară activitatea pe fondul unei profitabilități în scădere și a unor costuri de producție în creștere. Actualele provocări decurg în principal din transformările structurale pe termen lung. Consumatorii cer din ce în ce mai mult confort în ceea ce privește achiziția și prepararea alimentelor, gustul și varietatea acestora, fiind tot mai preocupați de siguranța și de calitatea alimentelor. Relațiile la nivelul lanțului de aprovizionare în sectorul produselor proaspete au devenit din ce în ce mai complexe, vânzările fiind controlate de tot mai puțini distribuitori. În același timp, baza de aprovizionare cu produse proaspete este în declin în multe state membre sau se află în pierdere considerabilă a cotei de piață în favoarea importurilor din țări concurente din Europa și din lume.

Această problemă a fost agravată și mai mult de criza economică mondială care a antrenat scăderi ale nivelurilor de consum. În mai mult de jumătate dintre țările europene, aportul de fructe și legume proaspete se află în continuare sub nivelul minim recomandat de Organizația Mondială a Sănătății.

Una dintre principalele limite structurale ale sectorului FL al UE o reprezintă dimensiunea redusă a exploatațiilor agricole. În 2007, peste 70 % dintre acestea nu depășeau 5 Ha, creând costuri de producție mai ridicate pentru fermieri, limitând eficiența producției și reducând competitivitatea globală. Dimensiunea medie a exploatațiilor de FL este mult mai mare în țările aflate la Marea Nordului decât în țările mediteraneene.

Lipsa de încredere la nivelul lanțurilor de aprovizionare este, poate, factorul cel mai important care afectează sectorul produselor proaspete. Deseori reiese clar din discuțiile cu cultivatorii că lipsa de încredere, împreună cu marjele scăzute, generează niveluri reduse ale investițiilor în baza de cultivare, care se traduc apoi în eficiență și competitivitate scăzute. Cu toate acestea, codurile de conduită convenite de toți actorii implicați în lanțul de aprovizionare, dublate de un cadru legislativ monitorizat de un arbitru național instituit în fiecare stat membru, ar putea oferi producătorilor încrederea de care au nevoie pentru a investi.

De asemenea, cultivatorii au nevoie ca mediul legislativ și politic să îi susțină cât mai mult. Regimul UE în materie de FL i-a ajutat pe cultivatori să devină mai orientați către piață, a încurajat inovarea și a sporit competitivitatea cultivatorilor prin acordarea de sprijin în favoarea organizațiilor de producători (OP-uri). Din păcate, după 15 ani, peste jumătate dintre cultivatorii din UE nu aparțin unei organizații de producători (OP), în pofida obiectivului Comisiei de a atinge, până în 2013, o rată medie de 60 % a afilierii la OP. Rata scăzută de organizare s-a datorat, în parte, suspendării OP-urilor în statele membre, fapt deosebit de îngrijorător deoarece creează incertitudini în rândul producătorilor și are drept rezultat un dezavantaj concurențial între cei integrați în schemă și cei aflați în afara sa.

În cadrul revizuirii sale privind regimul UE în materie de FL, Comisia trebuie să formuleze norme practice mai clare legate de modul în care ar trebui concepute și gestionate OP-urile și să se asigure că schema se adaptează la structurile de piață existente în statele membre. Consolidarea poziției cultivatorilor printr-o colaborare mai pronunțată, printr-o mai bună organizare internă și printr-o abordare mai profesionistă a gestionării va contribui la asigurarea faptului că cultivatorii obțin profituri suficient de mari atunci când negociază acorduri contractuale cu cumpărători și distribuitori importanți. În această privință, activitatea Grupului de la Newcastle este deosebit de importantă. Acesta este un grup de state membre care s-a reunit la Newcastle în 2012 cu scopul de a îmbunătății regimul UE în materie de FL, în special de a îmbunătăți textul Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 privind simplificarea și criteriile de recunoaștere.

Horticultura se bazează pe o varietate de produse fitosanitare. Comisia trebuie să adopte o abordare bazată pe riscuri în ceea ce privește reglementarea acestor produse. Utilizările limitate sunt deosebit de vulnerabile. Ar fi extrem de regretabil să se ajungă în situația în care producătorii, în loc să dezvolte noi produse pentru piața UE, ar opta, în schimb, să se concentreze pe alte piețe cu costuri de reglementare mai mici.

În plus, Comisia ar trebui să reexamineze restricțiile actuale privind utilizarea unor substanțe neonicotinoide, în lumina noilor dovezi științifice, și să evalueze în mod corespunzător impactul economic și de mediu al acestor restricții înainte de a dispune intrarea lor în vigoare. De asemenea, trebuie luat în calcul potențialul agriculturii de precizie pentru horticultură. Astfel de tehnici ar putea reduce semnificativ utilizarea substanțelor chimice în horticultură.

De una singură, legislația nu este suficientă. Pe fondul constrângerilor bugetare din statele membre care afectează finanțarea cercetării horticole, este mai important ca niciodată să se încurajeze o cercetare mai pronunțată la nivel de sector și ca distribuitorii, în calitate de beneficiari direcți ai procesului de cercetare și dezvoltare (CD) de produse noi, să reinvestească o parte a profiturilor lor provenite din categoria produselor proaspete înapoi în sector.

Realizarea de investiții comune în cercetarea de varietăți, de tehnici de producție și de produse noi pe care consumatorii să dorească să le cumpere va permite cultivatorilor din UE să păstreze o bază de producție viabilă și să concureze cu succes pe piețele internaționale. Transpunerea cercetării în practică are o importanță deosebită și este esențială pentru ca horticultura UE să își păstreze avansul în fața concurenților săi.

În ceea ce privește programele de CD finanțate de UE, o atenție reînnoită trebuie acordată floriculturii și plantelor ornamentale. În mod similar, absența conceptului de „cultură protejată” din obiectivele programului Orizont 2020 înseamnă ocazii ratate de a dezvolta inovații în materie de climatizare pentru horticultură. De asemenea, trebuie încurajate investiții destinate îmbunătățirii gestionării apei și a eficienței energetice.

Consumatorii se așteaptă, pe bună dreptate, la alimente care să fie sigure, sănătoase, nutritive și convenabile, însă, în lipsa unor noi progrese tehnologice, aceste așteptări vor deveni din ce în ce mai dificil de satisfăcut. În aceste condiții, Comisia ar trebui să acorde prioritate culturilor horticole de importanță economică pentru finanțare și cercetare, utilizând tehnici noi și inovatoare de ameliorare a plantelor, și să asigure claritate în ceea ce privește statutul legal al plantelor produse pe baza acestor tehnici noi.

Actualele tehnologii în domeniul genomului pot fi utilizate cu succes în programele de ameliorare a culturilor horticole. Ele oferă o multitudine de informații care pot fi exploatate pentru a obține gene și markeri moleculari utili. De asemenea, progresele înregistrate în ultimul deceniu în domeniul biotehnologiei au pus bazele unor tehnici de ameliorare a plantelor care pot utiliza aceste informații.

Utilizarea tehnicii de modificare genetică (MG) pentru transferul între organisme de gene care prezintă interes s-a dovedit a fi o tehnică puternică pentru introducerea în plante a unor caracteristici noi precum rezistența la boli, toleranța la stres și proprietăți nutritive sporite. Această tehnologie poate fi deosebit de valoroasă în dezvoltarea de varietăți de plante horticole care, prin metode tradiționale de ameliorare, pot fi produse cu dificultate sau într-un timp îndelungat. De asemenea, această tehnologie este utilizată pentru a muta cu succes gene între plante de aceeași specie (adică pentru a produce plante cisgenice).

Horticultura se confruntă însă cu dificultăți în ceea ce privește disponibilitatea forței de muncă. Părțile interesate afirmă că există un deficit de lucrători calificați și competenți în sector, deoarece nu pare să fie perceput ca o opțiune de carieră atractivă. Sectorul agroindustrial și comunitatea de cercetare trebuie să conlucreze în mod sistematic pentru atragerea și formarea următoarei generații de cercetători și pentru perfecționarea forței de muncă existente.

De asemenea, ar trebui luate în considerare nevoile specifice în materie de forță de muncă ale sectorului horticol, mai exact nevoia de lucrători sezonieri. Statele membre ar trebui să pună în funcțiune sisteme eficiente care să garanteze accesul producătorilor horticoli la forța de muncă de care au nevoie în perioadele-cheie ale anului.

Uceniciile urmate în cadrul formării forței de muncă au și ele o importanță esențială. Cu toate acestea, numărul persoanelor care încheie o ucenicie în horticultură în unele state membre rămâne la un nivel îngrijorător de scăzut. De asemenea, se înregistrează o scădere a numărului de cursuri de horticultură organizate de instituțiile de învățământ superior din cauza lipsei cererii. În același timp, există un deficit în materie de competențe horticole, îndeosebi în domenii precum botanica, fitopatologia și ingineria agricolă.

Statisticile horticole ale UE trebuie să includă toate categoriile, să fie ușor de utilizat și actualizate trimestrial, pentru a se obține informații sectoriale mai fiabile. Existența unor informații statistice de calitate îi va ajuta pe cultivatori să înțeleagă mai bine tendințele pieței și să pregătească viitoarele recolte.

De asemenea, cultivatorii ar trebui încurajați să utilizeze mai eficient serviciile de sprijin și consultanță în afaceri. În această privință, Comisia trebuie să lucreze mai îndeaproape cu sectorul pentru a se asigura că serviciile sunt ușor accesibile. Pentru toate întreprinderile din UE, în special pentru IMM-uri, este absolut necesară reducerea sarcinii reprezentate de reglementare pentru întreprinderile horticole.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	21.1.2014
Rezultatul votului final	+: –: 0:	22 10 1
Membri titulari prezenți la votul final	John Stuart Agnew, Eric Andrieu, Liam Aylward, José Bové, Luis Manuel Capoulas Santos, Michel Dantin, Albert Deß, Diane Dodds, Herbert Dorfmann, Hynek Fajmon, Iratxe García Pérez, Julie Girling, Martin Häusling, Esther Herranz García, Peter Jahr, Elisabeth Jeggle, Elisabeth Köstinger, George Lyon, Gabriel Mato Adrover, Mairead McGuinness, James Nicholson, Rareș-Lucian Niculescu, Marit Paulsen, Britta Reimers, Giancarlo Scottà, Czesław Adam Siekierski, Alyn Smith, Ewald Stadler, Marc Tarabella, Janusz Wojciechowski
Membri supleanți prezenți la votul final	Luís Paulo Alves, Pilar Ayuso, Esther de Lange, Christa Klaß, Anthea McIntyre, Petri Sarvamaa
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Adam Gierek