RAPORT referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru (reformare)

28.1.2014 - (COM(2013)0311 – C7‑0147/2013 – 2013/0162(COD)) - ***I

Comisia pentru cultură și educație
Raportoare: Marie-Christine Vergiat
(Reformare – articolul 87 din Regulamentul de procedură)

Procedură : 2013/0162(COD)

Stadiile documentului în şedinţă

Stadii ale documentului :

A7-0058/2014

Texte depuse :

A7-0058/2014

Dezbateri :

PV 15/04/2014 - 20
CRE 15/04/2014 - 20

Voturi :

PV 16/04/2014 - 7.20
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2014)0416

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
EXPUNERE DE MOTIVE
ANEXĂ: SCRISOAREA COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE
ANEXĂ: AVIZUL GRUPULUI DE LUCRU CONSULTATIV AL SERVICIILOR JURIDICE ALE PARLAMENTULUI EUROPEAN, CONSILIULUI ȘI COMISIEI
PROCEDURĂ

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru (reformare)

(COM(2013)0311 – C7‑0147/2013 – 2013/0162(COD))

(Procedura legislativă ordinară - reformare)

Parlamentul European,

– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0311),

– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0147/2013),

– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 septembrie 2013[1],

– având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative[2],

– având în vedere scrisoarea din 5 Noiembrie 2013 a Comisiei pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru cultură și educație în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere articolele 87 și 55 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A7-0058/2014),

A. întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 1 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(1a) Articolul 36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene permite adoptarea de dispoziții pentru protejarea bunurilor culturale definite sau clasificate drept bunuri aparținând patrimoniului național în cadrul deschiderii frontierelor interne ale Uniunii. Prin urmare, acesta recunoaște că este necesar ca bunurile culturale să beneficieze de o protecție specifică în conformitate cu normele pieței interne. Articolul menționat face referire la specificitatea bunurilor culturale și la excepția culturală. În plus, articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene subliniază acum faptul că Uniunea contribuie la înflorirea culturilor statelor membre, respectând diversitatea națională, iar alineatul (2) din acest articol vizează conservarea și protejarea patrimoniului cultural de importanță europeană din care face parte patrimoniul național. Articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene încurajează, de asemenea, cooperarea între statele membre în cadrul acțiunii culturale a Uniunii.
Justificare
Se amintește faptul că aspectele culturale sunt acum menționate în mod explicit în tratatele europene.
Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere în care libera circulație a mărfurilor, persoanelor, a serviciilor și capitalurilor este asigurată în conformitate cu dispozițiile din tratat. Aceste dispoziții nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor justificate pe motive de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică.	(2) Cu toate că piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere în care libera circulație a mărfurilor, persoanelor, a serviciilor și capitalurilor este asigurată în conformitate cu dispozițiile din tratat, bunurile de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică, nu pot fi tratate ca simple mărfuri, inclusiv în ceea ce privește angajamentele asumate de Uniune și de statele membre în cadrul Convenției UNESCO privind protejarea și promovarea diversității expresiilor culturale.
Justificare
Se amintește faptul că bunurile culturale fac obiectul unor măsuri specifice de protecție.
Amendamentul 3 Propunere de directivă Considerentul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Directiva 93/7/CEE a pus în practică un sistem care să permită statelor membre să obțină restituirea, pe teritoriul lor, a bunurilor culturale clasificate drept „bunuri aparținând patrimoniului național” în sensul articolului 36 din tratat aparținând unor categorii comune de bunuri culturale menționate în anexa sa și care au părăsit teritoriul lor cu încălcarea măsurilor naționale menționate anterior sau a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 116/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind exportul bunurilor culturale²³ și a obiectelor culturale clasificate drept „bunuri aparținând patrimoniului național” care formează parte integrantă a colecțiilor publice sau a inventarelor instituțiilor ecleziastice, dar care nu intră în aceste categorii comune.	(4) Directiva 93/7/CEE a pus în practică un sistem care să permită statelor membre să obțină restituirea, pe teritoriul lor, a bunurilor culturale clasificate drept „bunuri aparținând patrimoniului național” în sensul articolului 36 din tratat aparținând unor categorii comune de bunuri culturale menționate în anexa sa și care au părăsit teritoriul lor cu încălcarea măsurilor naționale menționate anterior sau a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 116/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind exportul bunurilor culturale²³, a obiectelor culturale clasificate drept „bunuri aparținând patrimoniului național” care formează parte integrantă a colecțiilor publice sau a inventarelor instituțiilor ecleziastice, dar care nu intră în aceste categorii comune, precum și a bunurilor culturale care provin din săpături arheologice ilegale.
__________________	__________________
²³ JO L 39, 10.2.2009, p. 1.	²³Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind exportul bunurilor culturale (JO L 39 din 10.2.2009, p. 1).
Amendamentul 4 Propunere de directivă Considerentul 8
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(8) Funcționarea Directivei 93/7/CEE a arătat limitele sistemului pentru obținerea restituirii bunurilor clasificate drept „bunuri aparținând patrimoniului național” care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru și care au fost descoperite pe teritoriul unui alt stat membru.	(8) Directiva 93/7/CEE are drept obiectiv asigurarea restituirii fizice a bunurilor culturale clasificate sau definite drept bunuri aparținând patrimoniului național al statului membru al cărui teritoriu l-au părăsit în mod ilegal. Aplicarea directivei respective a arătat limitele sistemului pentru obținerea restituirii bunurilor clasificate drept „bunuri aparținând patrimoniului național” care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru și care au fost descoperite pe teritoriul unui alt stat membru. Rapoartele naționale privind aplicarea directivei menționate au indicat că aceasta se aplică în situații rare, în special din cauza limitării domeniului său de aplicare, determinată în special de constrângerile impuse de anexa la directiva respectivă în ceea ce privește categoriile de bunuri culturale vizate, pragurile stabilite de aceasta privind vechimea și valoarea financiară, precum și termenele prea scurte privind procedura și prescripția.
Amendamentul 5 Propunere de directivă Considerentul 9
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(9) Este de dorit ca statele membre să dispună de un sistem care să garanteze că ieșirea ilegală a unui bun cultural clasificat drept „bun aparținând patrimoniului național” către un alt stat membru nu prezintă același risc ca exportul său ilegal în afara Uniunii.	eliminat
Amendamentul 6 Propunere de directivă Considerentul 10
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(10) Prezenta directivă trebuie să își extindă domeniul de aplicare la orice bun cultural clasificat drept „bun aparținând patrimoniului național cu valoare artistică, istorică sau arheologică”, în conformitate cu legislația sau procedurile administrative naționale în sensul articolului 36 din tratat. În acest sens, ar trebui să se suprime criteriul apartenenței la una dintre categoriile menționate în anexa la Directiva 93/7/CEE și, în consecință, anexa menționată și criteriul de a forma parte integrantă a colecțiilor publice care figurează în inventarele muzeelor, ale arhivelor și ale fondurilor de conservare ale bibliotecilor sau a inventarelor instituțiilor ecleziastice. Respectarea diversității sistemelor naționale de protecție a bunurilor culturale este recunoscută la articolul 36 din tratat. În acest context, încrederea reciprocă, spiritul de cooperare și o înțelegere reciprocă între statele membre sunt, prin urmare, indispensabile.	(10) Prezenta directivă trebuie să își extindă domeniul de aplicare la orice bun cultural definit sau clasificat de un stat membru drept „bun aparținând patrimoniului național cu valoare artistică, istorică sau arheologică”, în conformitate cu legislația sau procedurile administrative naționale în sensul articolului 36 din tratat. Astfel, prezenta directivă va reglementa bunuri culturale precum bunuri de interes istoric, paleontologic, etnografic, numismatic sau de valoare științifică, indiferent dacă acestea fac sau nu parte din colecții publice sau de altă natură sau constituie elemente individuale, cu condiția ca acestea să fie clasificate sau definite drept bunuri aparținând patrimoniului național. De asemenea, bunurile culturale clasificate sau definite drept bunuri aparținând patrimoniului național nu vor trebui să respecte pragurile legate de vechime și/sau valoare financiară pentru a putea fi restituite în temeiul prezentei directive. Ar trebui încurajate încrederea reciprocă, spiritul de cooperare și înțelegerea reciprocă între statele membre pentru a împiedica exportul ilegal de bunuri culturale pe teritoriul și în afara Uniunii. Totuși, statele membre ar trebui fie invitate să stabilească domeniul de aplicare a termenului „bun aparținând patrimoniului naționalˮ în cadrul articolului 36 din tratat, în care se recunoaște diversitatea sistemelor naționale de protecție a bunurilor culturale.
	În același spirit de cooperare și înțelegere reciprocă și cu obiectivul de a promova restituirea bunurilor culturale între statele membre, inclusiv dincolo de sfera de aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui încurajate să semneze și să ratifice Convenția UNESCO din 1970, precum și Convenția UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal din 1995.
Amendamentul 7 Propunere de directivă Considerentul 11
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(11) Este necesar să se intensifice cooperarea administrativă între statele membre pentru a favoriza o aplicare mai eficientă și uniformă a prezentei directive. În acest scop, este necesar să se prevadă că autoritățile centrale utilizează Sistemul de informare al pieței interne (denumit în continuare „IMI”) prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne și de abrogare a Deciziei 2008/49/CE a Comisiei²⁴. Ar fi de dorit, de asemenea, ca celelalte autorități competente ale statelor membre să utilizeze, pe cât posibil, același sistem.	(11) Este necesar să se intensifice cooperarea administrativă între statele membre pentru a favoriza o aplicare mai eficientă și uniformă a prezentei directive. În acest scop, este necesar să se prevadă că autoritățile centrale utilizează Sistemul de informare al pieței interne (denumit în continuare „IMI”) prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului²⁴. Ar fi de dorit, de asemenea, ca celelalte autorități competente ale statelor membre să utilizeze, pe cât posibil, același sistem și ca autoritățile centrale ale statelor membre să comunice informațiile referitoare la bunurile culturale pe care acestea le-au definit sau clasificat drept bunuri aparținând patrimoniului național, precum și bunurile din categoria menționată care au fost furate sau au părăsit ilegal teritoriul lor, inclusiv bunurile găsite în urma unor excavații ilegale.
	În scopul îmbunătățirii punerii în aplicare a prezentei directive, ar trebui să se stabilească un cadru special în sistemul IMI pentru a se adapta la caracteristicile specifice ale bunurilor culturale, ca bunuri complet diferite de alte bunuri aflate sub incidența articolului 36 din tratat.
_______________	_______________
²⁴ JO L 316, 14.11.2012, p. 1.	²⁴Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne și de abrogare a Deciziei 2008/49/CE a Comisiei („Regulamentul IMI” ) (JO L 316, 14.11.2012, p. 1).
Amendamentul 8 Propunere de directivă Considerentul 11 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(11a) Statele membre sunt invitate să prezinte o definiție a termenului „patrimoniu național”.
Amendamentul 9 Propunere de directivă Considerentul 12
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(12) Pentru a asigura protecția datelor cu caracter personal, cooperarea administrativă și schimbul de informații între autoritățile competente ar trebui să fie conforme normelor enunțate în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date²⁵ și, în măsura în care sistemul de informare al pieței interne este utilizat, în Regulamentul (UE) nr. 1024/2012.	(12) Pentru a asigura protecția datelor cu caracter personal, cooperarea administrativă și schimbul de informații între autoritățile competente ar trebui să fie conforme normelor enunțate în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, în Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului^25a și, în măsura în care sistemul de informare al pieței interne este utilizat, în Regulamentul (UE) nr. 1024/2012. Definițiile utilizate în Directiva 95//46/CE și în Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se aplică, de asemenea, în sensul prezentei directive și a cooperării administrative și schimbului de informații între autoritățile competente.
_______________	______________
²⁵JO L 281, 23.11.1995, p.31.	Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24.10.1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).
	Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
Amendamentul 10 Propunere de directivă Considerentul 14
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(14) De asemenea, se dovedește necesar să se prelungească termenul pentru exercitarea acțiunii în restituire la trei ani de la data la care statul membru solicitant a luat cunoștință de locul în care se găsește bunul cultural și de identitatea posesorului sau a detentorului acestuia. Din motive de claritate, este necesar să se precizeze că termenul de prescripție începe să curgă de la data la care autoritatea centrală a statului membru solicitant a luat cunoștință de aceste informații.	(14) De asemenea, se dovedește necesar să se prelungească termenul pentru exercitarea acțiunii în restituire la trei ani de la data la care statul membru solicitant a luat cunoștință de locul în care se găsește bunul cultural și de identitatea posesorului sau a detentorului acestuia. Din motive de claritate, este necesar să se precizeze că termenul de prescripție începe să curgă de la data la care autoritatea centrală a statului membru solicitant a luat cunoștință de aceste informații. Directiva 93/7/CEE prevede că, în orice circumstanțe, acțiunea în restituire se prescrie în termen de 30 de ani de la data la care bunul cultural a părăsit ilegal teritoriul statului membru solicitant. Cu toate acestea, în cazul bunurilor care fac parte din colecții publice și al bunurilor ecleziastice din statele membre în care aceste bunuri fac obiectul unei protecții speciale în conformitate cu legislația internă, acțiunile în restituire fac obiectul unui termen mai lung în anumite circumstanțe.
	Cu toate că statele membre au prevăzut sisteme de protecție speciale în temeiul dreptului intern, celelalte termene de prescripție privind colecțiile publice și inventarele instituțiilor ar trebui să continue să se aplice.
Amendamentul 11 Propunere de directivă Considerentul 16
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(16) Astfel, este de dorit să se asigure faptul că toți actorii de pe piața bunurilor culturale dau dovadă de diligență în cadrul tranzacțiilor cu bunuri culturale. Consecințele achiziționării unui bun cultural de proveniență ilegală nu vor fi cu adevărat disuasive decât în cazul în care obligația de restituire este însoțită de obligația de a dovedi faptul că posesorul bunului a depus diligențele necesare pentru a putea obține o despăgubire. În acest sens, în vederea realizării obiectivelor Uniunii în materie de prevenire și de combatere a traficului ilegal de bunuri culturale, este necesar să se stabilească că posesorul trebuie să dovedească faptul că a depus diligențele necesare în momentul achiziționării bunului pentru obținerea unei despăgubiri și că posesorul nu poate invoca buna sa credință dacă nu a depus nivelul de diligență cerut de circumstanțele cazului în speță.	(16) Astfel, este de dorit să se ia măsuri pentru ca toți actorii de pe piața bunurilor culturale să dea dovadă de diligența necesară pentru a preveni sau a împiedica tranzacțiile care încalcă legislația unui stat membru. Consecințele achiziționării unui bun cultural de origine ilegală nu vor fi cu adevărat disuasive decât în cazul în care plata compensatorie în favoarea posesorului bunului restituit este însoțită de obligația de a dovedi faptul că posesorul bunului a depus diligențele necesare în momentul achiziționării bunului. Această diligență trebuie, de asemenea, solicitată în cazul în care bunurile culturale par să provină din săpături arheologice ilegale sau neautorizate.
Amendamentul 12 Propunere de directivă Considerentul 16 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(16a) În acest sens, este de dorit ca fiecare persoană, în special fiecare actor de pe piața bunurilor culturale, să poată accesa cu ușurință informațiile publice referitoare la bunurile culturale definite sau clasificate de statele membre ca bunuri aparținând patrimoniului național. Statele membre ar trebui să adopte măsuri adecvate pentru a facilita accesul la aceste informații publice, care ar trebui să fie publicate online. Baza de date a UNESCO referitoare la legislațiile naționale privind patrimoniul cultural, creată în 2005, ar putea fi un instrument de informare util în acest scop.
Amendamentul 13 Propunere de directivă Considerentul 19 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(19a) Pentru o bună punere în aplicare a prezentei directive este necesară înființarea unui comitet consultativ de experți naționali însărcinat să participe la adaptarea sistemului IMI la caracteristicile specifice ale bunurilor culturale, să contribuie la schimbul de bune practici dintre statele membre și să identifice eventualele probleme care ar putea apărea în urma punerii în aplicare a prezentei directive.
Amendamentul 14 Propunere de directivă Articolul -1 (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul -1
	Prezenta directivă vizează restituirea bunurilor culturale definite sau clasificate de către un stat membru drept "bun aparținând patrimoniului național cu valoare artistică, istorică sau arheologică", în conformitate cu legislația sau procedurile administrative naționale în sensul articolului 36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru, chiar dacă acestea provin din săpături ilegale. Prezenta directivă se aplică indiferent dacă obiectul în cauză a fost clasificat sau definit de un stat membru drept „bun aparținând patrimoniului naționalˮ înainte sau după ce a părăsit ilegal teritoriul statului membru respectiv.
Amendamentul 15 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
1. „bun cultural”: un bun clasificat, înainte sau după ce a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru, drept „bun aparținând patrimoniului național cu valoare artistică, istorică sau arheologică”, în conformitate cu legislația sau procedurile administrative naționale în sensul articolului 36 din tratat;	1. „bun cultural”: un bun clasificat sau definit, înainte sau după ce a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru, drept „bun aparținând patrimoniului național cu valoare artistică, istorică sau arheologică”, în conformitate cu legislația sau procedurile administrative naționale în sensul articolului 36 din tratat;
Amendamentul 16 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 8
Textul propus de Comisie	Amendamentul
8. „colecții publice”: colecțiile care sunt proprietatea unui stat membru, a unei autorități locale sau regionale dintr-un stat membru sau a unei instituții situate pe teritoriul unui stat membru și clasificate drept publice conform legislației respectivului stat membru, cu condiția ca o astfel de instituție să fie proprietatea acelui stat membru sau a unei autorități locale sau regionale, sau să fie finanțată în mod semnificativ de acesta sau de una sau cealaltă dintre autorități.	8. „colecții publice”: colecțiile care sunt proprietatea unui stat membru, a unei autorități locale sau regionale dintr-un stat membru sau a unei instituții situate pe teritoriul unui stat membru și clasificate drept publice conform legislației respectivului stat membru, cu condiția ca o astfel de instituție să fie proprietatea acelui stat membru sau a unei autorități locale sau regionale, sau să fie finanțată în mod semnificativ de acesta sau de una sau cealaltă dintre autorități ori să fie recunoscută sau aprobată de statul membru respectiv; „colecții publice”: inclusiv colecții private, în măsura în care sunt recunoscute, aprobate și supravegheate de către autoritățile centrale ale statului membru în cauză.
Amendamentul 17 Propunere de directivă Articolul 1 – punctul 8 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	8b. „IMIˮ: o secțiune a sistemului de informare al pieței interne adaptată în mod special necesităților bunurilor culturale.
Amendamentul 18 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul -1 (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	-1. de a difuza toate informațiile privind bunurile culturale furate sau care au părăsit ilegal teritoriul lor care figurează în registrele lor sau în alte documente similare;
Amendamentul 19 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1 – punctul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
3. de a permite autorităților competente ale statului membru solicitant să verifice dacă bunul în cauză constituie un bun cultural, cu condiția ca verificarea să fie efectuată în termen de cinci luni de la data notificării prevăzute la punctul 2. Dacă această verificare nu este efectuată în termenul prevăzut, punctele 4 și 5 nu se mai aplică;	3. de a permite autorităților competente ale statului membru solicitant să verifice dacă bunul în cauză constituie un bun cultural, cu condiția ca verificarea să fie efectuată în termen de șase luni de la data notificării prevăzute la punctul 2. În acest sens, statul membru solicitat trebuie să răspundă cât mai curând statului membru solicitant, pentru ca acesta din urmă să poată efectua verificarea în termenul stabilit mai sus. Dacă această verificare nu este efectuată în termenul prevăzut, punctele 4 și 5 nu se mai aplică;
Amendamentul 20 Propunere de directivă Articolul 6 – paragraful 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Schimburile de informații se efectuează prin intermediul IMI.	Schimburile de informații, inclusiv cele prevăzute la articolul 4, referitoare la bunurile culturale care au părăsit ilegal teritoriul, se efectuează prin intermediul IMI, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile în domeniul protecției datelor cu caracter personal și a vieții private. Totuși, acest paragraf nu aduce atingere posibilității ca autoritățile centrale competente să recurgă la alte mijloace de comunicare în afară de IMI, în special în cazul în care sunt obligate în acest sens de măsurile specifice necesare în cadrul unei proceduri de restituire.
Amendamentul 21 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 1 – paragraful 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Cu toate acestea, în cazul bunurilor care fac parte din colecțiile publice menționate la articolul 1 punctul 8 și al bunurilor ecleziastice din statele membre în care aceste bunuri fac obiectul unei protecții speciale în conformitate cu legislația internă, acțiunea în restituire se prescrie în termen de 75 de ani, cu excepția cazurilor din statele membre în care acțiunea nu se prescrie sau în cazul unor acorduri bilaterale între statele membre care stabilesc un termen mai mare de 75 de ani.	Cu toate acestea, în cazul bunurilor care fac parte din colecțiile publice menționate la articolul 1 punctul 8 și al bunurilor din inventarele instituțiilor ecleziastice sau a altor instituții religioase sau laice din statele membre în care aceste bunuri fac obiectul unei protecții speciale în conformitate cu legislația internă, acțiunea în restituire se prescrie în termen de 75 de ani, cu excepția cazurilor din statele membre în care acțiunea nu se prescrie sau în cazul unor acorduri bilaterale între statele membre care stabilesc un termen mai mare de 75 de ani
Amendamentul 22 Propunere de directivă Articolul 9 – paragraful 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Posesorul nu poate invoca buna credință dacă nu a depus nivelul de diligență necesar în circumstanțele respective.	Posesorul nu poate solicita o despăgubire dacă nu a depus nivelul de diligență necesar în circumstanțele respective.
Amendamentul 23 Propunere de directivă Articolul 14
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Fiecare stat membru poate extinde obligația de restituire la alte bunuri culturale decât cele definite la articolul 1 punctul 1.	(1) Fiecare stat membru poate accepta să extindă obligația de restituire la alte bunuri culturale decât cele definite la articolul 1, inclusiv la bunuri culturale care au părăsit ilegal teritoriul altor state membre înainte de 1 ianuarie 1993.
(2) Fiecare stat membru poate aplica solicitărilor de restituire a bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul altor state membre înainte de 1 ianuarie 1993 sistemul prevăzut în prezenta directivă.
Amendamentul 24 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Din cinci în cinci ani, iar pentru prima dată în […] , Comisiei îi este prezentat de către statele membre un raport privind aplicarea prezentei directive.	(1) Din cinci în cinci ani, iar pentru prima dată cel târziu până la 1 decembrie 2007, statele membre prezintă Comisiei un raport privind aplicarea prezentei directive.
Amendamentul 25 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Comisia prezintă, din cinci în cinci ani, Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport de evaluare a aplicării prezentei directive. Acest raport este însoțit, eventual, de propuneri adecvate.	(2) Comisia prezintă, din cinci în cinci ani iar pentru prima dată cel târziu până la 1 iulie 2018, Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport de evaluare a aplicării prezentei directive. Acest raport este însoțit, eventual, de propuneri adecvate de revizuire a prezentei directive.
Amendamentul 26 Propunere de directivă Articolul 16 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 16a
	Se înființează un comitet consultativ de experți naționali cu scopul de a examina toate aspectele referitoare la punerea în aplicare a prezentei directive și, în special, adaptarea sistemului IMI la caracteristicile specifice ale bunurilor culturale, schimbul de informații între statele membre și bunele practici puse în aplicare de către acestea.
Justificare
Acest amendament vizează restabilirea unui articol eliminat de Comisie. Având în vedere eficacitatea limitată a Directivei 1993/7/CE, este necesar ca comitetul să continue să se reunească pentru a putea urmări în mod regulat punerea în aplicare a acestei directive de către statele membre, axându-și activitatea în special asupra punctelor menționate în acest articol.
Amendamentul 27 Propunere de directivă Articolul 18 – alineatul 1 – paragraful 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolelor [următoare: articolul 1 punctul 1, articolul 4 primul paragraf punctul 3, articolul 4 al patrulea paragraf, articolul 6 al treilea paragraf, articolul 7, articolul 9 și articolul 16] din prezenta directivă în termen de douăsprezece luni de la data adoptării acesteia.	Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive cel târziu în termen de douăsprezece luni de la data adoptării acesteia.

[1] (Nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
[2] JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

EXPUNERE DE MOTIVE

Directiva 93/7/CEE a Consiliului din 15 martie 1993 privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru a fost adoptată pentru a asigura protecția bunurilor culturale și în special a bunurilor aparținând patrimoniului național în momentul eliminării controalelor la frontierele interne ale UE, începând cu 1 ianuarie 1993.

Temându-se în acel moment de a nu fi copleșiți de plângeri solicitând restituirea, statele membre au adoptat dispoziții legislative destul de restrictive și foarte controlate.

În primul rând, doar bunurile culturale clasificate drept „patrimoniu naționalˮ în sensul articolului 36 din tratate pot face obiectul unei restituiri, iar articolul 1 prezintă o definiție a acestor bunuri care face trimitere la o anexă destul de strictă de categorii de bunuri culturale clasificate drept bunuri aparținând patrimoniului național care pot face obiectul unei măsuri de restituire și impune, de asemenea, ca majoritatea acestor bunuri să respecte cel puțin pragurile de vechime și de valoare.

În mai 2013, Comisia Europeană a prezentat o propunere de reformare a directivei din 1993, sprijinindu-se pe rapoartele de evaluare ale directivei, în special pe cel de-al patrulea raport.

Studiul de impact care însoțea propunerea de reformare precizează faptul că, din 1993, au fost prezentate doar 15 acțiuni în restituire: trei între 1999 și 2003, șase între 2004 și 2007 și șase între 2008 și 2011[1]; doar șapte dintre ele au avut drept rezultat restituirea bunurilor în cauză. Se poate deduce că directiva din 1993 a avut un efect limitat, chiar dacă restituirea poate afecta mai multe bunuri culturale, cum a fost cazul uneia dintre ele, referitoare la 30.000 de documente de arhivă.

Aceste cifre trebuie corelate cu cele 46[2] de restituiri efectuate în cadrul unei proceduri pe cale amiabilă însă și cu numărul bunurilor culturale furate sau care fac obiectul unui trafic transfrontalier. Astfel, între 2008 și 2011, peste 10.000 de bunuri culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru au fost regăsite în Italia și în România și 365 în Grecia[3]. De asemenea, s-a constatat o medie de 8.000 de infracțiuni[4] împotriva patrimoniului în fiecare an între 2007 și 2010, concentrate în câteva state membre: Franța[5], Germania, Polonia, Italia (doar aceste patru state reprezentând 79% din infracțiunile constatate în 2007), Republica Cehă apare, în schimb, ca principalul stat victimă a acestor infracțiuni.

Potrivit Comisiei, traficul de bunuri culturale, în special de bunuri aparținând patrimoniului național, a crescut în mod considerabil în ultimii ani. Acest trafic este pe locul trei în ceea ce privește veniturile obținute din crima organizată.

Motivul eficacității limitate

Comisia prezintă trei motive pentru a explica ineficacitatea directivei: condițiile necesare pentru ca bunurile clasificate drept „bunuri aparținând patrimoniului naționalˮ să poată face obiectul unei restituiri (categorii, praguri financiare și de vechime), termenele scurte pentru inițierea acțiunii în restituire și pentru prescripție, precum și costul aferent despăgubirilor.

Obiectivele reformării

Obiectivul reformării este creșterea numărului de restituiri de bunuri culturale calificate drept „bunuri aparținând patrimoniului naționalˮ . În acest sens, Comisia propune eliminarea anexei la directiva din 1993 și prelungirea termenelor de punere în aplicare a acțiunii în restituire și de prescripție a acestei acțiuni.

Celălalt obiectiv al reformei este apropierea legislației statelor membre în ceea ce privește condițiile de despăgubire a posesorului bunului care face obiectul restituirii, impunând acestuia sarcina probatorie, în loc de a trimite această chestiune la legislația statelor membre. Astfel, posesorul bunului va trebui să demonstreze că a exercitat diligența necesară în momentul achiziției, adică a întreprins suficiente demersuri pentru a se asigura că obiectul este de proveniență legală. Dat fiind că posesorul este deseori un actor pe piața operelor de artă, pare destul de normal să i se ceară să facă tot posibilul pentru a se asigura de legalitatea bunului cultural înainte de a i se acorda o despăgubire.

De asemenea, Comisia vizează ameliorarea cooperării dintre administrațiile naționale competente în materie de restituire a bunurilor culturale cu scopul de a evita, pe cât posibil, procedurile judiciare. În acest sens, ea propune ca autoritățile menționate să recurgă la un nou instrument de cooperare administrativă al UE: Sistemul de informare al pieței interne (IMI). Acesta este un instrument electronic conceput pentru îmbunătățirea comunicării și colaborării dintre administrațiile statelor membre în cadrul aplicării legislației referitoare la piața internă. Raportoarea a examinat pertinența acestui instrument în ceea ce privește bunurile culturale. Printre instrumentele existente în cadrul UE, IMI pare a fi cel care se adaptează cel mai bine necesităților punerii în aplicare a directivei datorită, printre altele, informației privind bunurile culturale definite sau clasificate drept bunuri de patrimoniu național și bunurile culturale furate, accesului securizat la internet și utilizării tuturor limbilor UE. În plus, acesta este accesibil tuturor administrațiilor celor 30 de țări din Spațiul Economic European (SEE).

Bunuri culturale - bunuri aparținând patrimoniului național

Se reamintește faptul că, prin însăși natura sa, nu există o definiție comună statelor membre a noțiunii de patrimoniu național având o valoare artistică, istorică și arheologică. Această noțiune face trimitere la articolul 36 din TFUE care permite statelor membre să protejeze anumite bunuri culturale.

Anumite state membre nu au considerat util să stabilească o definiție minimă pentru această noțiune, iar pentru altele, definiția poate adopta forme foarte diferite, ținând seama în special de patrimoniul cultural foarte diversificat al statelor UE.

Anexa la directiva din 1993 nu avea drept scop definirea patrimoniului național ci determinarea categoriilor de bunuri aparținând patrimoniului național care pot face obiectul unei cereri de restituire, înțelegându-se faptul că colecțiile publice care figurează în inventarele muzeelor, arhivelor și fondurilor de conservare ale bibliotecilor sau bunurile culturale care figurează în inventarele instituțiilor eclesiastice[6] au integrat, prin natura lor, domeniul de aplicare al directivei fără ca aceste bunuri să figureze în anexă.

În plus, confuzia a fost menținută din cauza existenței unei anexe aproape identice cu cea din directivă, care figurează în Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului privind exportul bunurilor culturale, dar care vizează toate bunurile culturale și nu doar bunurile aparținând patrimoniului național.

Utilizarea noțiunii de bunuri culturale pare să se explice în special prin referirea la Convenția UNESCO din 1970 privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate a bunurilor culturale și la Convenția UNIDROIT din 1995 privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal. Din acest motiv, raportoarea consideră că o modificare a denumirii directivei care să facă referire în mod clar la noțiunea de patrimoniu național ar fi contribuit la o mai bună clarificare a situației.

Abordarea privind „piața internăˮ

Temeiul juridic al revizuirii propuse de Comisie rămâne cel referitor la apropierea legislațiilor naționale (articolul 114 din TFUE), aceasta înscriindu-se în cadrul măsurilor menite să stabilească sau să sigure funcționarea pieței interne, conform dispozițiilor articolului 26 din TFUE, la care face trimitere articolul 114.

Raportoarea înțelege că această abordare are motive istorice, astfel cum s-a menționat anterior, însă nu este vorba doar de libera circulație a bunurilor, ci și de protejarea patrimoniului cultural. De asemenea, o trimitere la articolul 167 din TFUE privind acțiunea UE în domeniul cultural, în special la alineatul (2) care vizează conservarea și salvgardarea patrimoniului cultural de importanță europeană, care cuprinde patrimoniul național, și cooperarea între statele membre, ar fi permis o abordare mai potrivită cu ambițiile UE în domeniul cultural.

Procedura de reformare

Având în vedere cele menționate anterior, raportoarea este în mare parte de acord cu necesitatea revizuirii directivei, dar regretă faptul că Comisia a ales procedura de reformare care limitează posibilitatea Parlamentului European de a depune amendamente, permițându-i să modifice doar acele elemente ale directivei pe care Comisia îl autorizează să modifice.

În ciuda acestor constatări și dificultăți, raportoarea sugerează amendamentele pe care le consideră necesare pentru consolidarea obiectivelor urmărite de propunerea de reformare.

Raportoarea sugerează modificarea articolului (1) din propunerea de directivă și eliminarea din anexă doar a referirilor la pragurile financiare sau de vechime, acordând acesteia un caracter pur orientativ.

Raportoarea propune, de asemenea, modificarea grupului verbal „un bun cultural clasificat, înainte sau după ce a părăsit ilegal teritoriul unui stat membruˮ considerând că această formulare introduce o incertitudine juridică. Ea consideră, de asemenea, că este necesar să se facă trimitere la bunurile culturale introduse pe piață în urma săpăturilor arheologice ilegale.

Raportoarea sugerează, totodată, modificarea alineatului referitor la buna credință din articolul (9) cu scopul de a clarifica anumite ambiguități juridice și de a determina în mod clar legătura dintre dreptul la despăgubire și diligența exercitată de către posesorul bunului cultural care face obiectul unei acțiuni în restituire.

Având în vedere eficacitatea redusă a directivei din 1993, raportoarea propune menținerea comitetului responsabil de punerea în aplicare a acestui text.

Raportoarea sugerează, de asemenea, ca statele membre să elaboreze un raport cu privire la punerea în aplicare a noii directive într-un termen de aproximativ trei luni de la data adoptării prezentei revizuiri. Raportoarea consideră că această modificare este necesară pentru ca statele membre și Comisia, în colaborare cu Parlamentul European, să poată discuta cu privire la modul de a îmbunătăți mai departe realizarea obiectivului acestei revizuiri.

Raportoarea propune, de asemenea, amendamente cu privire la IMI, introducând o trimitere clară la respectarea dispozițiilor legislative în materie de protecție a datelor cu caracter personal.

Celelalte amendamente propuse vizează simpla restabilire a coerenței dispozițiilor directivei și facilitarea punerii lor în aplicare. Acesta este cazul amendamentelor de la articolul 4 alineatele (2) și (3). Ele restabilesc în special obligația ca statele membre să se informeze reciproc în materie de restituire.

Raportoarea sugerează, de asemenea, amendamente la considerentele legate de modificările propuse în diferite articole.

Se propune, de asemenea, ca statele membre si UE să fie invitate să semneze și să ratifice convențiile UNESCO și UNIDROIT cu privire la bunurile culturale.

[1] a se vedea pag. 11 din studiul de impact; este regretabil faptul că Comisia nu precizează statele membre în cauză, spre deosebire de restituirile pe cale amiabilă.
[2] a se vedea pag. 11 din studiul de impact
[3] a se vedea pag. 9 și 12 din studiul de impact
[4] a se vedea pag. 9 din studiul de impact
[5] Infracțiunile au scăzut cu aproape 50% între 2007 și 2009 în cazul Franței, dar într-o măsură mai redusă în cazul Germaniei.
[6] Articolul 1 din Directiva din 1993

ANEXĂ: SCRISOAREA COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE


	PARLAMENTUL EUROPEAN	2009 - 2014

Comisia pentru afaceri juridice

Doris Pack

Președintă, Comisia pentru cultură și educație

ASP 10E102

Ref.: Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru (Reformare) 2013/0162(COD) COM(2013)0139

Stimată doamnă președintă,

Comisia pentru afaceri juridice a examinat propunerea menționată anterior, în conformitate cu articolul 87 privind reformarea, introdus în Regulamentul de procedură al Parlamentului.

Alineatul (3) al articolului respectiv are următorul conținut:

„În cazul în care comisia competentă pentru chestiuni juridice consideră că propunerea nu implică nicio modificare de fond în afara celor identificate ca atare, aceasta informează comisia competentă cu privire la acest lucru.

În acest caz, în afara condițiilor stabilite la articolele 156 și 157, în cadrul comisiei competente pentru subiectul în cauză sunt admisibile doar amendamentele referitoare la acele părți din propunere care conțin modificări.

Cu toate acestea, în cazul în care, în conformitate cu punctul 8 din Acordul interinstituțional, comisia competentă intenționează să depună amendamente referitoare la părțile codificate ale propunerii, aceasta notifică imediat intenția sa Consiliului și Comisiei, iar aceasta din urmă informează comisia, înainte de votul în temeiul articolului 54, cu privire la poziția sa privind aceste amendamente și dacă intenționează sau nu să retragă propunerea de reformare.”

În urma avizului Serviciului juridic, ai cărui reprezentanți au participat la reuniunile grupului de lucru consultativ care a examinat propunerea de reformare, și ținând cont de recomandările raportorului pentru aviz, Comisia pentru afaceri juridice a considerat că propunerea în cauză nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere sau în avizul grupului de lucru și că, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora.

În concluzie, după discutarea subiectului în cadrul reuniunii sale din 5 noiembrie 2013, Comisia pentru afaceri juridice, în unanimitate cu 21 voturi pentru[1], recomandă Comisiei pentru cultură și educație, competentă în fond, să înceapă examinarea propunerii de mai sus în conformitate cu articolul 87.

Cu stimă,

Anexă

ANEXĂ: AVIZUL GRUPULUI DE LUCRU CONSULTATIV AL SERVICIILOR JURIDICE ALE PARLAMENTULUI EUROPEAN, CONSILIULUI ȘI COMISIEI

GRUPUL DE LUCRU CONSULTATIV

AL SERVICIILOR JURIDICE

Bruxelles, l octombrie 2013

AVIZ

ÎN ATENȚIA PARLAMENTUL EUROPEAN

CONSILIULUI

COMISIEI

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru (reformare)

COM(2013)0311 du 31.5.2013 – 2013/0162(COD)

Având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative, în special punctul 9, grupul de lucru consultativ, alcătuit din reprezentanți ai serviciilor juridice din cadrul Parlamentului European, al Consiliului și al Comisiei, s-a întrunit la 4 iulie 2013 în vederea examinării, printre altele, a propunerii menționate anterior prezentată de Comisie.

În urma examinării[1] propunerii de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de reformare a Directivei 93/7/CEE a Consiliului din 15 martie 1993 privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru, grupul a stabilit, de comun acord, că:

1) În ceea ce privește expunerea de motive, pentru a fi redactată în conformitate deplină cu dispozițiile pertinente din acordul interinstituțional, ar fi trebuit ca dispozițiile actului precedent care rămân neschimbate să fie indicate cu precizie, conform prevederilor punctului 6 litera (a) punctul (iii) din acord.

2) În propunerea de reformare, următoarele fragmente de text ar fi trebuit marcate pe fond gri, aceasta fiind în general modalitatea utilizată pentru modificările de fond:

- la considerentul 4, eliminarea celei de-a doua, a treia și a patra teze din al doilea considerent al Directivei 93/7/CEE (și anume: „întrucât punerea în practică a acestui sistem ar trebui să fie cât mai simplă și mai eficientă posibil; întrucât, pentru a facilita cooperarea în domeniul restituirii, este necesar să se limiteze domeniul de aplicare al prezentului sistem la obiecte din categorii comune de bunuri culturale; întrucât anexa la prezenta directivă nu are, în consecință, ca obiect definirea bunurilor cu statut de „bunuri aparținând patrimoniului național” în sensul articolului 36 menționat anterior, ci doar a categoriilor de bunuri care pot fi clasificate astfel și care ar putea fi supuse, prin urmare, unei proceduri de restituire în sensul prezentei directive”;.

- la articolul 7 alineatul (1), inserarea cuvintelor „autoritatea centrală a”;

- la articolul 9, eliminarea cuvintelor „cu condiția ca instanța să fie convinsă” și adăugarea cuvintelor „să dovedească că”;

În urma examinării propunerii, grupul de lucru consultativ a ajuns, de comun acord, la concluzia că propunerea nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost evidențiate ca atare sau identificate în prezentul aviz. Grupul de lucru consultativ a constatat, de asemenea, că, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora.

C. PENNERA H. LEGAL L. ROMERO REQUENA

Jurisconsult Jurisconsult Director General

[1] Grupul de lucru consultativ a avut la dispoziție versiunile în limbile germană, engleză și franceză ale propunerii și a lucrat pe baza versiunii în limba franceză, versiunea lingvistică originală a documentului de lucru.

PROCEDURĂ

Titlu	Restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru (Reformare)
Referințe	COM(2013)0311 – C7-0147/2013 – 2013/0162(COD)
Data prezentării la PE	28.5.2013
Comisie competentă în fond Data anunțului în plen	CULT 10.6.2013
Comisie(i) sesizată(e) pentru avizare Data anunțului în plen	JURI 10.6.2013	JURI 10.6.2013
Raportor(i) Data numirii	Marie-Christine Vergiat 25.6.2013
Examinare în comisie	17.9.2013	27.11.2013
Data adoptării	21.1.2014
Rezultatul votului final	+: –: 0:	24 1 1
Membri titulari prezenți la votul final	Zoltán Bagó, Malika Benarab-Attou, Piotr Borys, Jean-Marie Cavada, Silvia Costa, Mary Honeyball, Petra Kammerevert, Morten Løkkegaard, Emma McClarkin, Emilio Menéndez del Valle, Martina Michels, Marek Henryk Migalski, Katarína Neveďalová, Chrysoula Paliadeli, Monika Panayotova, Marietje Schaake, Marco Scurria, Hannu Takkula, László Tőkés, Helga Trüpel, Marie-Christine Vergiat, Sabine Verheyen, Milan Zver
Membri supleanți prezenți la votul final	Ivo Belet, Nadja Hirsch, Seán Kelly, Georgios Papanikolaou, Joanna Katarzyna Skrzydlewska
Data depunerii	28.1.2014

Aviz juridic - Politica de confidențialitate