RECOMANDARE referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului de la Nagoya referitor la accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică

29.1.2014 - (06852/2013 – C7‑0005/2014 – 2012/0279(NLE)) - ***

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
Raportoare: Sandrine Bélier

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului de la Nagoya referitor la accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică

(06852/2013 – C7‑0005/2014 – 2012/0279(NLE))

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–   având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (06852/2013),

–   având în vedere Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică, anexat la propunerea de decizie a Consiliului menționată mai sus,

–   având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 192 alineatul (1) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0005/2014),

–   având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și cel al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A6-0061/2014),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului, Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

EXPUNERE DE MOTIVE

În cursul reuniunii internaționale la nivel înalt cu privire la diversitatea biologică care a avut loc la 29 octombrie 2010, în Japonia, țările membre ale Convenției privind diversitatea biologică (CDB) au adoptat trei acorduri istorice pentru a combate eroziunea biodiversității. Protocolul de la Nagoya, planul strategic mondial pentru biodiversitate 2011-2020 și crearea platformei interguvernamentale cu privire la biodiversitate și serviciile ecosistemice (IPBES).

Protocolul de la Nagoya este un tratat internațional care se referă la accesul la resursele genetice și la împărțirea justă și echitabilă a beneficiilor care decurg din utilizarea acestora și a care a fost semnat de 92 de țări, dintre care Uniunea Europeană și 26 de state membre. Tratatul instituie un regim internațional de sprijinire a unuia dintre cele trei obiective ale CDB, cel de împărțire a beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor genetice pentru a permite conservarea biodiversității și utilizarea sa durabilă. Acest acord important pentru guvernanța internațională a biodiversității este rezultatul unei lungi negocieri de la adoptarea CDB în 1992, la Rio de Janeiro.

Este vorba de un acord care intervine în contextul crizei mondiale a biodiversității, criză care crește continuu, erodând din ce în ce mai mult speciile vii. O specie din trei este azi amenințată cu dispariția (IUCN, 2012), iar ecosistemele, sisteme complexe esențiale pentru umanitate, datorită serviciilor pe care le aduc, sunt din ce în ce mai mult supuse unei presiuni antropice importante. Pentru a putea inversa această tendință, trebuie mobilizate, la scară internațională și mondială, mijloacele necesare, în principal financiare, pentru a păstra biodiversitatea vitală pentru societățile noastre. Protocolul de la Nagoya va contribui la acest demers.

Protocolul de la Nagoya se sprijină pe trei piloni, accesul la resurse genetice, împărțirea beneficiilor și respectarea obligațiilor.

În primul rând, accesul face obiectul suveranității statelor. Acestea din urmă trebuie să adopte măsuri naționale care să permită garantarea unei siguranțe juridice, cu ajutorul unui cadru legislativ clar și eliberarea unui permis sau a unui echivalent, la acordarea accesului. Toate acestea vor favoriza cercetarea și păstrarea resurselor genetice in situ.

Apoi, părțile s-au angajat să asigure împărțire beneficiilor/împărțirea justă și echitabilă care decurge din utilizarea resurselor genetice, precum și din aplicările și comercializările ulterioare. Termenul „utilizare ” acoperă desfășurarea de activități de cercetare și dezvoltare asupra compoziției genetice și/sau biochimice a resurselor genetice. Împărțirea beneficiilor face obiectul unor condiții convenite de comun acord sub forma unui contract stabilit între furnizor și utilizator. Avantajele pot fi monetare, precum redevențele, sau nemonetare, de exemplu partajarea rezultatelor cercetării sau a transferului de tehnologie. Protocolul de la Nagoya propune astfel crearea unui mecanism multilateral mondial pentru a trata împărțirea beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor genetice care se găsesc în zonele transfrontaliere sau în situații în care nu se poate obține consimțământul prealabil, dat în cunoștință de cauză. Avantajele partajate prin acest mecanism trebuie să contribuie la păstrarea și utilizarea durabilă a diversității biologice, la scară mondială.

În fine, protocolul definește obligațiile specifice menite a asigura respectarea legislațiilor naționale a părților contractante care furnizează resurse genetice, obligații contractuale cuprinse într-un acord comun. Prin aceste măsuri, părțile trebuie să se asigure astfel că resursele genetice utilizate au fost dobândite legal, pe baza unui contract de partajare a avantajelor încheiat în mod corespunzător. În acest scop, trebuie să instituie un sistem de supraveghere și de control eficient și să garanteze cooperarea judiciară.

Protocolul de la Nagoya asigură o mai mare siguranță juridică și mai multă transparență, atât pentru furnizori, cât și pentru utilizatorii resurselor juridice. Acesta contribuie la asigurarea partajării avantajelor și creează condiții mai previzibile de acces la resursele genetice. Crescând siguranța juridică și promovând împărțirea beneficiilor, Protocolul de la Nagoya încurajează avansarea cercetării cu privire la resursele genetice, care ar putea conduce la noi descoperiri în beneficiul tuturor. În plus, Protocolul de la Nagoya creează stimulente pentru a păstra resursele genetice in situ și pentru a le utiliza în mod durabil, mărind astfel contribuția biodiversității la dezvoltarea bunăstării umane.

Uniunea Europeană ocupă un loc central în utilizarea resurselor genetice, atât prin numeroasele sale colecții și centre de cercetare, cât și prin industriile sale importante utilizatoare. Un acces durabil la resursele genetice este, prin urmare, primordial și trebuie confirmat printr-o încredere sporită acordată partenerilor noștri internaționali și un cadru legislativ clar de utilizare.

Protocolul de la Nagoya va intra în vigoare la scurt timp după ratificarea sa de către 50 de state. Este astfel esențial ca Uniunea Europeană și ansamblul statelor sale membre să-l ratifice cât mai repede pentru a păstra statutul de lider și pentru a fi prezentă la masa primelor negocieri care se vor derula la următoarea conferință a părților din 2014.

Având în vedere considerațiile expuse mai sus, raportoarea recomandă Parlamentului European să aprobe ratificarea Protocolului de la Nagoya de către Uniunea Europeană.

AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare (30.5.2013)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Protocolului de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică

(COM(2012)0577 – C7-0000/2013 – 2012/0279(NLE))

Raportoare pentru aviz: Catherine Grèze

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Convenția privind diversitatea biologică (CDB), finalizată în timpul Summitul Pământului de la Rio în 1992, a stabilit următoarele principii la articolul 15:

-  statele au drepturi suverane asupra resurselor lor biologice;

-  accesul la resursele genetice necesită consimțământul prealabil în cunoștință de cauză și este acordat pe baza unor termeni conveniți de comun acord;

-  beneficiile generate de folosirea resurselor genetice sunt împărțite în mod corect și echitabil cu țara care oferă resursele.

Convenția privind diversitatea biologică a menționat, de asemenea cunoștințele tradiționale ale comunităților indigene și locale privind utilizarea resurselor biologice și împărțirea echitabilă a beneficiilor rezultate din folosirea acestor cunoștințe.

Totuși Convenția privind diversitatea biologică a avut un impact redus asupra practicilor curente. La un deceniu de la intrarea în vigoare a Convenției privind diversitatea biologică, au început negocierile pentru un Protocol privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor. Aceste negocieri s-au încheiat în 2010 și au avut ca rezultat Protocolul de la Nagoya, pe care în prezent UE și toate statele membre ale UE l-au semnat.

Protocolul de la Nagoya cuprinde dispoziții care urmăresc să stabilească condiții mai previzibile pentru accesul la resursele genetice, să asigure distribuirea beneficiilor între utilizatorii și furnizorii de resurse genetice și, în sfârșit, să garanteze că sunt utilizate numai resursele obținute pe cale legală cu consimțământul prealabil în cunoștință de cauză (PIC) și pe baza termenilor conveniți de comun acord (MAT). Din aceste motive, Protocolul de la Nagoya reprezintă un instrument important pentru combaterea biopirateriei.

La două decenii de la finalizarea Convenției privind diversitatea biologică a venit timpul să se instituie un cadru pentru punerea în aplicare a principiilor acesteia privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor, contribuind, în același timp, la conservarea diversității biologice și la utilizarea sustenabilă a componentelor sale, în conformitate cu obiectivele Convenției privind diversitatea biologică. Având în vedere cea de a 12-a reuniune a Conferinței părților la Convenția privind diversitatea biologică, care va avea loc în Coreea de Sud, în octombrie 2014, este necesară ratificarea și intrarea în vigoare rapidă a Protocolului de la Nagoya și adoptarea unui regulament al UE de punere în aplicare a acestui protocol.

******

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, să propună Parlamentului să își dea aprobarea.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	28.5.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	22 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Thijs Berman, Corina Crețu, Véronique De Keyser, Charles Goerens, Mikael Gustafsson, Eva Joly, Filip Kaczmarek, Gay Mitchell, Bill Newton Dunn, Andreas Pitsillides, Maurice Ponga, Jean Roatta, Alf Svensson, Keith Taylor, Ivo Vajgl, Anna Záborská, Iva Zanicchi
Membri supleanți prezenți la votul final	Eric Andrieu, Philippe Boulland, Emer Costello, Isabella Lövin, Cristian Dan Preda

AVIZ al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (30.5.2013)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Protocolului de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică

(COM(2012)0577 – C7-0000/2013 – 2012/0279(NLE))

Raportor pentru aviz: José Bové

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Propunerea de decizie a Consiliului examinată privește Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora (denumit în continuare „Protocolul de la Nagoya”), adoptat în octombrie 2010. Protocolul de la Nagoya este o continuare a vechii Convenții privind diversitatea biologică (CDB), care este deja în vigoare. Mai precis, articolul 15 din Convenția privind diversitatea biologică conține o enumerare a normelor privind accesul și distribuirea beneficiilor (ABS); Protocolul de la Nagoya le concretizează, creând, în esență, un nou regim internațional pentru ABS.

Uniunea Europeană și majoritatea statelor sale membre au semnat Protocolul de la Nagoya, care necesită 50 de ratificări pentru a intra în vigoare, lucru care este preconizat pentru 2014. Este natural ca statele membre, care au jucat un rol important în procesul de elaborare a Protocolului de la Nagoya, să facă rapid demersurile legate de ratificarea acestuia. Raportorul pentru aviz sprijină Protocolul de la Nagoya și își dorește ca acesta să fie ratificat în curând.

În avizul său separat privind propunerea de regulament de punere în aplicare a Protocolului de la Nagoya în Uniune [referințe: COM(2012)0576 final și 2012/0278(COD)], raportorul propune unele amendamente care să asigure o eficacitate mai mare a viitorului regulament. Pentru o explicație detaliată a poziției raportorului pentru aviz cu privire la punerea în aplicare a Protocolului de la Nagoya în Uniune, vă rugăm să consultați justificarea succintă corespunzătoare, care nu este reprodusă aici.

******

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, să propună aprobarea propunerii de decizie.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	30.5.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	28 1 0
Membri titulari prezenți la votul final	Eric Andrieu, José Bové, Luis Manuel Capoulas Santos, Vasilica Viorica Dăncilă, Michel Dantin, Albert Deß, Diane Dodds, Herbert Dorfmann, Robert Dušek, Iratxe García Pérez, Béla Glattfelder, Martin Häusling, Peter Jahr, Elisabeth Jeggle, Elisabeth Köstinger, George Lyon, Mairead McGuinness, James Nicholson, Wojciech Michał Olejniczak, Marit Paulsen, Britta Reimers, Alfreds Rubiks, Giancarlo Scottà, Czesław Adam Siekierski, Sergio Paolo Francesco Silvestris, Alyn Smith, Ewald Stadler, Csaba Sándor Tabajdi, Marc Tarabella, Janusz Wojciechowski
Membri supleanți prezenți la votul final	Marian Harkin, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Jens Nilsson

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	4.7.2013
Rezultatul votului final	+: –: 0:	57 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Martina Anderson, Elena Oana Antonescu, Kriton Arsenis, Sophie Auconie, Paolo Bartolozzi, Sandrine Bélier, Lajos Bokros, Franco Bonanini, Biljana Borzan, Nessa Childers, Yves Cochet, Chris Davies, Esther de Lange, Anne Delvaux, Bas Eickhout, Jill Evans, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Matthias Groote, Françoise Grossetête, Cristina Gutiérrez-Cortines, Satu Hassi, Jolanta Emilia Hibner, Karin Kadenbach, Christa Klaß, Eija-Riitta Korhola, Corinne Lepage, Linda McAvan, Vladko Todorov Panayotov, Gilles Pargneaux, Antonyia Parvanova, Andrés Perelló Rodríguez, Mario Pirillo, Pavel Poc, Anna Rosbach, Oreste Rossi, Kārlis Šadurskis, Carl Schlyter, Horst Schnellhardt, Richard Seeber, Theodoros Skylakakis, Bogusław Sonik, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Thomas Ulmer, Anja Weisgerber, Glenis Willmott, Sabine Wils
Membri supleanți prezenți la votul final	Erik Bánki, Gaston Franco, James Nicholson, Vittorio Prodi, Britta Reimers, Alda Sousa, Struan Stevenson, Marita Ulvskog, Vladimir Urutchev, Anna Záborská