RAPORT INTERIMAR referitor la propunerea de Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European

21.2.2014 - (COM(2013)0534 – 2013/0255(APP))

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
Raportor: Salvatore Iacolino
Raportoare pentru aviz (*):
Ingeborg Gräßle, Comisia pentru control bugetar
(*) Procedura comisiilor asociate - articolul 50 din Regulamentul de procedură

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European

(COM(2013)0534 – 2013/0255(APP))

Parlamentul European,

–           având în vedere propunerea de regulament al Consiliului (COM(2013)0534),

–           având în vedere propunerea de regulament de creare a Agenției Uniunii Europene pentru cooperarea judiciară în materie penală (Eurojust) (COM(2013)0535),

–           având în vedere proiectul de Directivă privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (COM(2012)0363),

–           având în vedere Rezoluția Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind o foaie de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale,

–           având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun[1],

–           având în vedere alte instrumente din domeniul justiției penale adoptate conform procedurii de codecizie de Parlamentul European și de Consiliu, cum este Directiva 2013/48/UE privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și dreptul de a comunica în timpul privării de libertate, Directiva privind ordinul european de anchetă în materie penală etc.,

–           având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

–           având în vedere articolele 2, 6 și 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–           având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 86, 218, 263, 265, 267, 268 și 340,

–           având în vedere avizul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene,

–           având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 decembrie 2013,

–           având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 30 ianuarie 2014,

–           având în vedere articolul 81 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–           având în vedere raportul intermediar al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0141/2014),

A.          întrucât principalele obiective ale instituirii Parchetului European sunt contribuția la consolidarea protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene, sporirea încrederii întreprinderilor și cetățenilor din UE în instituțiile Uniunii și asigurarea cercetării și urmăririi penale mai eficiente și mai eficace a infracțiunilor care afectează interesul financiar al UE, respectând totodată pe deplin drepturile fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

B.       întrucât UE și-a asumat sarcina de a dezvolta un spațiu de libertate, securitate și justiție și, în conformitate cu articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, aceasta respectă drepturile omului și libertățile fundamentale; întrucât criminalitatea dobândește din ce în ce mai mult o dimensiune transfrontalieră, iar în cazul infracțiunilor săvârșite împotriva intereselor financiare ale Uniunii, care provoacă în fiecare an daune financiare semnificative, UE trebuie să ofere un răspuns eficace, conferind valoare adăugată eforturilor comune ale tuturor statelor membre, deoarece protejarea bugetului UE împotriva fraudelor se poate realiza mai bine la nivelul UE;

C.       întrucât abordarea coerentă și eficientă a fraudelor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ar presupune aplicarea principiul toleranței zero;

D.       întrucât statele membre au responsabilitatea principală de a executa aproximativ 80 % din bugetul Uniunii, precum și de a colecta resurse proprii, conform prevederilor Deciziei 2007/436/CE, Euratom a Consiliului[2], care va fi înlocuită în curând cu o decizie a Consiliului având ca obiect o propunere modificată a Comisiei referitoare la o decizie a Consiliului privind sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene (COM(2011)0739);

E.        întrucât este în egală măsură important să se asigure protejarea intereselor financiare ale Uniunii, atât la nivelul colectării resurselor UE, cât și la nivelul cheltuielilor;

F.        întrucât 10 % din anchetele OLAF vizează cazuri de criminalitate organizată transfrontalieră, însă aceste cazuri reprezintă 40 % din impactul financiar global asupra intereselor financiare ale Uniunii Europene;

G.       întrucât crearea unui Parchet European este singurul act în domeniul justiției penale pentru care nu este aplicabilă procedura legislativă ordinară;

H.       întrucât propunerea de Regulament de instituire a unui Parchet European este intrinsec legată de propunerea de Directivă privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal și de propunerea de Regulament privind Agenția Uniunii Europene pentru cooperare judiciară în materie penală (Eurojust), care fac obiectul procedurii legislative ordinare;

I.         întrucât respectarea normelor inerente statului de drept trebuie să fie principiul conducător al întregii legislații europene, în special în materie de justiție și de protecție a drepturilor fundamentale ale omului;

J.        întrucât 14 camere parlamentare din 11 state membre au declanșat procedura „cartonașului galben” în legătură cu propunerea Comisiei, iar la 27 noiembrie 2013 Comisia a decis să-și mențină propunerea, afirmând însă că va ține seama în mod corespunzător de avizele motivate ale camerelor parlamentare naționale în cursul procesului legislativ;

K.       întrucât, pentru înființarea unui Parchet European, articolul 86 alineatul (1) din TFUE reclamă unanimitatea în cadrul Consiliului; întrucât întrunirea acestei unanimități pare foarte improbabilă și, în consecință, este mai curând de anticipat că unele state membre vor înființa un Parchet European prin cooperare consolidată, ceea ce ar necesita o nouă propunere din partea Comisiei;

1.        consideră că obiectivul propunerii Comisiei constituie un pas înainte către instituirea unui spațiu european de justiție penală și consolidarea instrumentelor de combatere a fraudelor împotriva intereselor financiare ale Uniunii, sporind astfel încrederea contribuabililor în UE;

2.   consideră, pornind de la prezumția participării tuturor statelor membre, că înființarea unui parchet european ar putea conferi spațiului de libertate, securitate și justiție o valoare adăugată deosebită, deoarece interesele financiare ale Uniunii și, pe cale de consecință, interesele contribuabililor europeni trebuie protejate în toate statele membre;

3.      invită Consiliul să implice extensiv Parlamentul în activitatea sa legislativă, printr-un flux constant de informații și o consultare continuă, care să permită obținerea unui rezultat care să fie în concordanță cu modificările aduse Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene în urma procesului de la Lisabona și să fie, în esență, salutat de ambele părți;

4.      invită legislatorul european să se ocupe de această propunere avându-le în vedere și pe celelalte de care este strâns legată, cum ar fi propunerea de Directivă privind combaterea fraudelor împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal, propunerea de Regulament privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) și alte instrumente pertinente din domeniul justiției penale și al drepturilor procedurale, pentru a putea asigura deplina ei compatibilitate cu cele de mai sus și implementare ei consecventă, având în vedere că eficacitatea acțiunii globale a UE în domeniul justiției este condiționată de consecvența sa;

5.      subliniază că atribuțiile și practicile Parchetului European trebuie să respecte corpusul de drepturi fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Convenția europeană a drepturilor omului și tradițiile constituționale ale statelor membre; în solicită, solicită Consiliului să țină seama în mod corespunzător de următoarele recomandări:

(i)   Parchetul European ar trebui să funcționeze cu respectarea strictă a dreptului la un proces echitabil, conformându-se astfel principiului instanței naturale, care reclamă stabilirea clară ex ante a criteriilor care determină instanța competentă să exercite jurisdicția; dat fiind că actuala formulare a articolului 27 alineatul (4) îi acordă Parchetului European o libertate excesivă în ceea ce privește aplicarea diferitelor criterii privind jurisdicția, respectivele criterii ar trebui investite cu efecte obligatorii și ierarhizate astfel încât să se asigure previzibilitatea; în această privință, ar trebui luate în considerare drepturile suspecților; mai mult, stabilirea competenței conform criteriilor în cauză ar trebui să facă obiectul unui control jurisdicțional;

(ii)  Parchetul European ar trebui să beneficieze de independență deplină, atât față de guvernele naționale, cât și față de instituțiile UE, și ar trebui să fie protejat de orice presiune politică;

(iii)  sfera de competență a Parchetului European ar trebui definită exact, permițând identificarea ex ante a faptelor penale ce îi incumbă; Parlamentul solicită o revizuire atentă a definițiilor de la articolul 13 din propunerea Comisiei, referitor la competența accesorie deoarece, în forma actuală a propunerii, acestea depășesc limitele sferei de aplicare a articolului 86 alineatele (1)-(3) din TFUE; acest lucru ar trebui realizat astfel încât să se asigure că competențele Parchetului European se extind și asupra altor infracțiuni decât cele care afectează interesele financiare ale Uniunii doar în cazul în care, cumulativ:

a)      comportamentul respectiv constituie concomitent o infracțiune care afectează interesele financiare ale Uniunii și alte infracțiuni și

b)     infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii predomină, celelalte fiind doar accesorii; precum și

c)      celelalte infracțiuni nu ar fi exceptate de la urmărire și pedepsire ulterioară dacă nu au fost urmărite și judecate împreună cu infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii;

mai mult, stabilirea competenței conform criteriilor în cauză ar trebui să facă obiectul unui control jurisdicțional;

(iv)  având în vedere că directiva menționată la articolul 12 din propunere de stabilire a infracțiunilor care intră în competența Parchetului European nu a fost încă adoptată, textul propunerii ar trebui să specifice că Parchetul European nu poate urmări infracțiuni care nu figurează încă în legislația pertinentă a statelor membre la data săvârșirii lor; de asemenea, Parchetul European nu ar trebui să-și exercite competența cu privire la infracțiunile comise înainte ca acesta să devină pe deplin operațional; Articolul 71 din propunere ar trebui modificat în consecință;

(v)  instrumentele și măsurile de cercetare aflate la dispoziția Parchetului European ar trebui să fie uniforme, identificate cu precizie și compatibile cu sistemele de drept ale statelor membre în care sunt implementate; de asemenea, criteriile de utilizare a măsurilor de cercetare ar trebui formulate mai detaliat, pentru a se asigura excluderea practicilor de căutare a instanței celei mai favorabile;

(vi)    admisibilitatea probelor și evaluarea acestora conform articolului 30 sunt elemente esențiale în cadrul cercetării penale; în consecință, normele pertinente trebuie să fie clare și uniforme în întreaga zonă de competență a Parchetului European și să respecte întru totul garanțiile procedurale; pentru a se asigura această conformitate, condițiile de admisibilitate a probelor ar trebui să fie astfel stabilite, încât să respecte toate drepturile garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului;

(vii) dreptul la o cale de atac eficace ar trebui sprijinit permanent în raport cu activitatea Parchetului European pe întreg teritoriul Uniunii; în consecință, deciziile luate de Procurorul European ar trebui să facă obiectul unui control jurisdicțional în fața instanței competente; în această privință, deciziile adoptate de Parchetul European înainte de proces sau independent de acesta, cum ar fi cele descrise la articolele 27, 28 și 29 referitoare la competență, închiderea cazurilor sau tranzacțiile, ar trebui să facă obiectul căilor de atac disponibile la instanțele Uniunii.

Articolul 36 din propunere ar trebui reformulat, pentru a se evita eludarea dispozițiilor din tratat privind jurisdicția instanțelor Uniunii și o limitare disproporționată a dreptului la o cale judiciară de atac eficace în temeiul articolului 47 alineatul (1) din carta drepturilor fundamentale.

(viii) prevederile articolului 28 din propunere ar trebui să specifice clar faptul că, după închiderea de către Parchetul European a unui dosar privind delicte minore, parchetele naționale nu vor fi împiedicate să-și continue cercetările în cauză și să trimită dosarul în instanță, în cazul în care legislația lor națională o permite și că, atunci când lipsa unor probe pertinente nu poate fi remediată în mod previzibil printr-o cercetare suplimentară de amploare adecvată, se impune clasarea dosarului; de asemenea, existența unor motive obligatorii de clasare ar trebui verificată cât mai curând posibil în cursul cercetării, iar clasarea ar trebui să se facă în cel mai scurt timp, fără întârzieri nejustificate, după ce se constată că se aplică unul dintre motivele obligatorii respective;

(ix) administrarea arbitrară a justiției trebuie evitată în orice situație; astfel, condiția „bunei administrări a justiției” ca motiv de tranzacție, conform dispozițiilor de la articolul 29 alineatul (1) din propunere, ar trebui înlocuită prin criterii mai specifice; în special, tranzacția ar trebui exclusă la momentul inițierii acțiunii penale și, în orice situație, în cazurile care pot fi închise conform articolului 28 din propunere, precum și în cazurile grave;

(x)  deoarece atribuțiile Procurorului European necesită nu doar control jurisdicțional din partea Curții de Justiție, ci și supraveghere din partea Parlamentului European și a parlamentelor naționale, trebuie incluse dispoziții în acest sens, în special pentru a se asigura practici eficace și coerente între statele membre și compatibilitatea cu statul de drept;

6.      solicită, de asemenea, Consiliului, subliniind necesitatea respectării în cel mai înalt grad a principiilor fundamentale, din care decurg în mod direct dreptul la un proces echitabil și garanțiile apărării în procesul penal, să țină seama de următoarele recomandări și să prevadă, în consecință, ca:

(i)   toate activitățile Parchetului European ar trebui să asigure un grad ridicat de protecție a drepturilor la apărare, în special ținând seama că Uniunea ar putea deveni un spațiu în care Parchetul European ar putea acționa, la viteza operațională, fără a trebui să recurgă la instrumente de asistență judiciară reciprocă; în această privință, respectarea a standardelor minimale ale UE din domeniul drepturilor individuale în procedura penală în toate statele membre constituie un element-cheie pentru funcționarea corespunzătoare a Parchetului European.

În acest sens, ar trebui remarcat că foaia de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau puse sub acuzare în cadrul procedurilor penale, adoptată de Consiliu la 30 noiembrie 2009, nu este încă completă și că propunerea se limitează la trimiterea la legislația națională în privința dreptului de a păstra tăcerea, prezumției de nevinovăție, dreptului la asistență juridică și la anchete în apărare; în consecință, pentru a respecta principiul egalității armelor, legea aplicabilă persoanelor suspectate sau puse sub acuzare în cadrul procedurilor Parchetului European ar trebui să se aplice și garanțiilor procedurale în contextul cercetării sau urmăririi dispuse de acesta, fără a aduce atingere vreunor standarde suplimentare mai ridicate în materie de garanții procedurale acordate de legislația Uniunii;

(ii)  după expirarea perioadei de transpunere pertinente, netranspunerea sau transpunerea incorectă în legislația națională a actelor legislative ale Uniunii privind drepturile procedurale nu ar trebui interpretată în sens nefavorabil persoanelor cercetate sau urmărite penal, iar aplicarea acestora se face de fiecare dată în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului;

(iii)   să fie asigurată respectarea principiului ne bis in idem;

(iv) urmărirea penală ar trebui să respecte articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și legislația UE aplicabilă privind protecția datelor cu caracter personal; o atenție deosebită ar trebui acordată drepturilor persoanelor vizate atunci când se transmit date cu caracter personal către țări terțe sau organizații internaționale;

7.        solicită Consiliului să țină cont de următoarele recomandări, reamintind necesitatea ca Parchetul European să fie o structură versatilă, reactivă, eficientă și capabilă să obțină rezultate maxime:

(i)          pentru a asigura finalizarea cu succes și echitabilă a anchetelor și coordonarea acestora, este necesar ca cei care le conduc să aibă o cunoaștere aprofundată a sistemelor juridice ale țărilor implicate; în acest scop, modelul organizatoric al Parchetului European ar trebui să asigure, la nivel central, abilitățile, experiența și cunoașterea adecvată a sistemelor juridice ale statelor membre;

(ii)          pentru ca deciziile să fie luate rapid și eficace, ar trebui ca procesul decizional să se desfășoare în cadrul Biroului Procurorului european, cu asistența procurorilor naționali delegați, competenți pentru cazuri specifice;

(iii)         pentru ca Parchetul European să poată garanta standarde ridicate de independență, eficiență, experiență și profesionalism, trebuie ca personalul său să fie cât mai înalt calificat și să asigure atingerea obiectivelor fixate în prezenta rezoluție; în particular, personalul în cauză ar putea proveni din magistratură, din rândul celor care practică dreptul sau din alte sectoare în care au dobândit experiența și profesionalismul menționate anterior, precum și cunoștințele adecvate despre sistemele juridice ale statelor membre; în acest sens, conform precizărilor Comisiei de la punctul 4 din expunerea de motive a propunerii, în ceea ce privește costurile totale, ar trebui respectate exigențele reale de eficiență și funcționalitate ale Parchetului European;

(iv)         ar trebui instituit un mecanism de control, care să prezinte anual un raport privind activitățile Parchetului European;

8.        ia act de ideea de pune la baza Parchetului European structurile existente, o soluție despre care Comisia consideră că nu va presupune costuri noi substanțiale pentru Uniune sau pentru statele sale membre, deoarece serviciile administrative ale Parchetului European trebuie gestionate de Eurojust, iar resursele umane vor proveni de la entități existente, cum este OLAF;

9.        își exprimă dubiile cu privire la validitatea argumentului eficienței costurilor invocat în propunere, întrucât Parchetul European trebuie să creeze departamente specializate, câte unul pentru fiecare stat membru, care vor trebui să aibă cunoștințe aprofundate a cadrelor juridice naționale pentru a desfășure anchete și urmăriri eficiente; solicită efectuarea unei analize pentru a se evalua costurile aferente înființării Parchetului European de suportat de la bugetul UE și orice eventuale repercusiuni asupra bugetelor naționale; solicită ca o astfel de analiză să fie efectuată și pentru evaluarea beneficiilor;

10.      își exprimă îngrijorarea privind faptul că propunerea se bazează pe asumpția că serviciile administrative oferite de Eurojust nu vor avea niciun impact în materie de finanțe și de resurse umane asupra acestei agenții descentralizate; consideră, prin urmare, că fișa financiară induce în eroare; atrage atenția, în acest sens, asupra cererii sale ca Comisia să prezinte o fișă financiară actualizată, care să ia în considerare posibilele amendamente ale legislatorului înaintea încheierii procesului legislativ;

11.      recomandă ca, în acord cu prevederile articolului 86 alineatul (1) din TFUE, în baza căruia că Consiliul poate înființa un Parchet European pornind de la Eurojust, Comisia să prevadă un simplu transfer de resurse financiare de la OLAF la Parchetul European, și ca Parchetul European să beneficieze de cunoștințele specializate și de valoarea adăugată conferită de personalul Eurojust;

12.      subliniază că nu a fost oferit niciun indiciu clar cu privire la faptul dacă Parchetul European, ca organism nou instituit, face obiectul reducerilor de personal planificate pentru toate instituțiile și organismele Uniunii; clarifică faptul că nu ar sprijini o astfel de abordare;

13.      invită Consiliul să clarifice competențele fiecăruia dintre organele existente însărcinate să asigure protecția intereselor financiare ale Uniunii; atrage atenția asupra importanței maxime care trebuie acordată definirii mai precise și demarcării clare a relației dintre Parchetul European și alte organe, deja existente, precum Eurojust și OLAF; subliniază că Parchetul European ar trebui să beneficieze de pe urma experienței îndelungate acumulate de OLAF în ceea ce privește desfășurarea anchetelor, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii, în domenii care țin de protejarea intereselor financiare ale Uniunii, inclusiv corupția; subliniază, mai ales, că ar fi necesare clarificări din partea Consiliului cu privire la complementaritatea acțiunilor întreprinse de OLAF și, respectiv, Parchetul European în ceea ce privește investigațiile „interne” și „externe”; accentuează faptul că actuala propunere a Comisiei nu precizează nici relația sa cu Parchetul European, nici modul în care trebuie efectuate investigații interne în cadrul instituțiilor Uniunii Europene;

14.      consideră că ar trebui să se realizeze o analiză mai aprofundată a funcționării concomitente a OLAF, Eurojust și a Parchetului European, în scopul de a se limita riscul de conflicte de competențe; invită Consiliul să clarifice competențele fiecăruia dintre aceste organisme, să identifice competențele potențial împărtășite și ineficiențele și să sugereze soluții acolo unde este cazul;

15.      solicită, având în vedere probabilitatea ca mai multe state membre să opteze pentru excluderea voluntară de la propunerea referitoare la instituirea Parchetului European, să se realizeze o analiză pentru a se stabili în mod clar care dintre unitățile din cadrul OLAF și dintre membrii personalului său urmează să fie transferați la Parchetul European și, respectiv, care urmează să rămână în cadrul OLAF; solicită ca OLAF să păstreze resursele necesare pentru a întreprinde toate activitățile antifraudă care nu se încadrează în mandatul Parchetului European;

16.      relevă faptul că OLAF rămâne competent pentru acele state membre care nu participă la Parchetul European și că acestora ar trebui să li se acorde garanții procedurale de nivel echivalent;

17.      solicită, în consecință, Comisiei să includă, printre modificările aduse Regulamentului OLAF ca urmare a înființării Parchetului European, garanții procedurale suficiente, inclusiv posibilitatea unui control jurisdicțional al măsurilor investigative luate de OLAF;

18.      consideră că obligațiile impuse în sarcina autorităților naționale de a informa Parchetul European în legătură cu orice comportament care ar putea constitui o infracțiune de competența sa ar trebui să fie aliniate la cele în vigoare la nivelul statelor membre, fără a le depăși, și ar trebui să respecte independența respectivelor autorități;

19.      solicită elaborarea unui set special de norme la nivelul Uniunii, pentru a asigura o protecție armonizată a demascatorilor;

20.      regretă faptul că Parchetul European nu este competent pentru formele grave de criminalitate transfrontalieră, cum este crima organizată; încurajează Comisia să realizeze un studiu de impact referitor la această chestiune;

21.      solicită Consiliului să îmbunătățească în continuare eficiența și eficacitatea instanțelor din statele membre care sunt indispensabile pentru reușita proiectului de parchet european.

22.      salută ideea integrării Parchetului European în structuri descentralizate existente, prin participarea, în calitate de „consultanți speciali”, a unor procurori naționali delegați; este conștient de necesitatea ca independența procurorilor delegați în raport cu magistrații naționali și procedurile transparente de selecție a acestora să fie studiate în continuare, pentru a se evita orice indiciu de favoritism din partea Parchetului European; 23.  consideră că procurorii europeni delegați și personalul aferent acestora ar trebui să fie formați în drept penal al UE într-un mod uniform și eficace.

24.      reamintește Consiliului și Comisiei că este extrem de important ca Parlamentul European, colegislator în domeniul penal material și procedural, să rămână implicat îndeaproape în procesul de creare a Parchetului European și ca poziția sa să fie luată în considerare în mod corespunzător în toate etapele procedurii; în acest scop, intenționează să mențină contacte frecvente cu Comisia și Consiliul, în vederea unei cooperări fructuoasă în această privință; este pe deplin conștient de complexitatea sarcinii și de necesitatea unui termen rezonabil pentru a o duce la bun sfârșit și se angajează să-și exprime poziția, dacă este necesar, în alte rapoarte intermediare cu privire la evoluțiile viitoare privind Parchetul European;

25.      solicită Consiliului să-și rezerve timpul necesar unei evaluări exhaustive a propunerii Comisiei și să nu finalizeze negocierile în grabă; subliniază că ar trebui evitată o trecere prematură la procedura de cooperare consolidată;

26.      încredințează Președintelui sarcina de a continua analiza împreună cu Consiliul;

27.      atenționează Consiliul asupra faptului că orientările politice menționate mai sus sunt completate de anexa tehnică la prezenta rezoluție;

28.      încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

• [1]  Texte adoptate, P7_TA(2013)0444.
• [2]  JO L 163, 23.6.2007, p. 17.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE:

Considerentul 22
Modificarea 1
Propunerea de regulament	Amendamentul
(22) Infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii sunt adesea strâns legate de alte infracțiuni. În interesul eficienței procedurale și pentru a evita o posibilă încălcare a principiului ne bis in idem, competența Parchetului European ar trebui să includă și infracțiunile care nu sunt practic definite în dreptul național ca infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, atunci când faptele constitutive sunt identice și indisolubil legate de cele ale infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. În astfel de cazuri mixte, în care infracțiunea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii este preponderentă, competența Parchetului European ar trebui exercitată în urma consultării cu autoritățile competente ale statului membru în cauză. Preponderența ar trebui stabilită pe baza unor criterii cum ar fi impactul financiar al infracțiunilor pentru Uniune, pentru bugetele naționale, numărul de victime sau alte circumstanțe legate de gravitatea infracțiunii sau sancțiunile aplicabile.	(22) Infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii sunt adesea strâns legate de alte infracțiuni. Pentru a evita o posibilă încălcare a principiului ne bis in idem, competența Parchetului European ar trebui să includă și infracțiunile care nu sunt practic definite în dreptul național ca infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, atunci când faptele constitutive sunt identice și legate de cele ale infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. În astfel de cazuri mixte, în care infracțiunea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii este predominantă, competența Parchetului European ar trebui exercitată în urma consultării cu autoritățile competente ale statului membru în cauză. Predominanța ar trebui stabilită pe baza unor criterii cum ar fi impactul financiar al infracțiunilor pentru Uniune, pentru bugetele naționale, numărul de victime sau alte circumstanțe legate de gravitatea infracțiunii sau sancțiunile aplicabile.

Articolul 13
Modificarea 2
Propunerea de regulament	Amendamentul
(1) Atunci când infracțiunile la care se face referire la articolul 12 sunt indisolubil asociate altor infracțiuni decât cele menționate la articolul 12, iar cercetarea și urmărirea penală comună a acestora sunt în interesul bunei administrări a justiției, Parchetul European este competent și pentru acele infracțiuni, în condițiile în care infracțiunile la care se face referire la articolul 12 sunt preponderente, iar celelalte infracțiuni se bazează pe fapte identice.	(1) Atunci când infracțiunile la care se face referire la articolul 12 sunt asociate altor infracțiuni decât cele menționate la articolul 12, Parchetul European este competent și pentru acele infracțiuni, cu condiția îndeplinirii următoarelor condiții cumulative: - un set anume de fapte reprezintă simultan atât o infracțiune care afectează interesele financiare ale Uniunii, cât și altă infracțiune/alte infracțiuni; precum și - infracțiunea/infracțiunile care afectează interesul financiar al Uniunii predomină, iar restul infracțiunilor sunt doar accesorii; precum și - urmărirea și pedepsirea suplimentare ale celeilalte infracțiuni/celorlalte infracțiuni nu ar mai fi posibile dacă acestea nu ar fi urmărite și judecate împreună cu infracțiunea/infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii.
În cazul în care aceste condiții nu sunt îndeplinite, statul membru competent pentru celelalte infracțiuni deține competența și pentru infracțiunile la care se face referire la articolul 12.	În cazul în care aceste condiții nu sunt îndeplinite, statul membru competent pentru celelalte infracțiuni deține competența și pentru infracțiunile la care se face referire la articolul 12.
(2) Parchetul European și autoritățile naționale de urmărire penală se consultă reciproc pentru a stabili autoritatea care deține competența, în conformitate cu alineatul (1). Atunci când acest lucru este oportun pentru facilitarea stabilirii acestei competențe, Eurojust poate fi asociat în conformitate cu articolul 57.	(2) Parchetul European și autoritățile naționale de urmărire penală se consultă reciproc pentru a stabili autoritatea care deține competența, în conformitate cu alineatul (1). Atunci când acest lucru este oportun pentru facilitarea stabilirii acestei competențe, Eurojust poate fi asociat în conformitate cu articolul 57.
(3) În caz de dezacord între Parchetul European și autoritățile naționale de urmărire penală în ceea ce privește competența definită la alineatul (1), autoritatea judiciară națională competentă să decidă asupra atribuirii competențelor în ceea ce privește urmărirea penală la nivel național ia o decizie cu privire la competența accesorie.	(3) În caz de dezacord între Parchetul European și autoritățile naționale de urmărire penală în ceea ce privește competența definită la alineatul (1), autoritatea judiciară națională competentă să decidă asupra atribuirii competențelor în ceea ce privește urmărirea penală la nivel național ia o decizie cu privire la competența accesorie.
(4) Stabilirea competenței conform prezentului articol nu este supusă niciunei căi de atac.	(4) Stabilirea competenței conform prezentului articol poate fi supusă unei căi de atac în fața instanței de judecată stabilite în temeiul articolului 27 alineatul (4) din propunere, din oficiu.

Modificarea 3
Propunerea de regulament	Amendamentul
(46) Normele generale de transparență aplicabile agențiilor Uniunii ar trebui să se aplice și Parchetului European, însă numai în ceea ce privește sarcinile sale administrative, pentru a nu pune în pericol în niciun fel cerința de confidențialitate în activitatea sa operațională. La fel, anchetele administrative întreprinse de Ombudsmanul European ar trebui să respecte cerința de confidențialitate a Parchetului European.	(46) Normele generale de transparență aplicabile agențiilor Uniunii ar trebui să se aplice și Parchetului European; anchetele administrative întreprinse de Ombudsmanul European ar trebui să respecte cerința de confidențialitate a Parchetului European.

Articolul 27
Modificarea 4
Propunerea de regulament	Amendamentul
(1) Procurorul European și procurorii europeni delegați au aceleași competențe ca procurorii naționali în cadrul fazei de judecată, în special competența de a pleda, de a participa la obținerea de probe și de a exercita căile de atac disponibile.	(1) Procurorul European și procurorii europeni delegați au aceleași competențe ca procurorii naționali în cadrul fazei de judecată, în special competența de a pleda, de a participa la obținerea de probe și de a exercita căile de atac disponibile.
(2) Atunci când procurorul european delegat competent consideră cercetarea ca fiind încheiată, acesta prezintă spre examinare Procurorului European un rezumat al cazului, însoțit de un proiect de act de inițiere a acțiunii penale și de lista de probe. În cazul în care Procurorul European nu dispune închiderea cazului în conformitate cu articolul 28, acesta ordonă procurorului european delegat trimiterea cazului în fața instanței naționale competente printr-un act de inițiere a acțiunii penale sau retrimiterea pentru cercetări suplimentare. Procurorul European poate aduce personal cazul în fața instanței naționale competente.	(2) Atunci când procurorul european delegat competent consideră cercetarea ca fiind încheiată, acesta prezintă spre examinare Procurorului European un rezumat al cazului, însoțit de un proiect de act de inițiere a acțiunii penale și de lista de probe. În cazul în care Procurorul European nu dispune închiderea cazului în conformitate cu articolul 28 sau atunci când dispune o ofertă de tranzacție în temeiul articolului 29 și această ofertă nu este acceptată, acesta ordonă procurorului european delegat trimiterea cazului în fața instanței naționale competente printr-un act de inițiere a acțiunii penale sau retrimiterea pentru cercetări suplimentare. Procurorul European poate aduce personal cazul în fața instanței naționale competente.
(3) Actul de inițiere a acțiunii penale prezentat instanței naționale competente enumeră probele ce vor fi prezentate în proces.	(3) Actul de inițiere a acțiunii penale prezentat instanței naționale competente enumeră probele ce vor fi prezentate în proces.
(4)       În strânsă consultare cu procurorul european delegat care trimite cazul și având în vedere buna administrare a justiției, Procurorul European alege jurisdicția și stabilește instanța națională competentă, ținând seama de următoarele criterii:	(4) Instanța națională competentă se stabilește pe baza următoarelor criterii, în ordinea priorității:
(a)       locul săvârșirii infracțiunii sau, în cazul mai multor infracțiuni, locul săvârșirii majorității infracțiunilor;	(a) locul săvârșirii infracțiunii sau, în cazul mai multor infracțiuni, locul săvârșirii majorității infracțiunilor;
(b)       locul unde persoana acuzată își are reședința obișnuită;	(b) locul unde persoana acuzată își are reședința obișnuită;
(c)       locul unde sunt situate probele;	(c) locul unde sunt situate probele;
(d)       locul unde victimele directe își au reședința obișnuită.	(d) locul unde victimele directe își au reședința obișnuită.
(5)       Atunci când acest lucru este necesar în scopul recuperării, urmăririi sau monitorizării administrative, Procurorul European notifică autoritățile naționale competente, persoanele interesate și instituțiile, organismele, agențiile relevante ale Uniunii cu privire la inițierea acțiunii penale.	(5) Atunci când acest lucru este necesar în scopul recuperării, urmăririi sau monitorizării administrative, Procurorul European notifică autoritățile naționale competente, persoanele interesate și instituțiile, organismele, agențiile relevante ale Uniunii cu privire la inițierea acțiunii penale.

Articolul 28
Modificarea 5
Propunerea de regulament	Amendamentul
(1) Procurorul European închide cazul atunci când urmărirea penală devine imposibilă din oricare dintre următoarele motive:	(1) Procurorul European închide cazul atunci când urmărirea penală devine imposibilă din oricare dintre următoarele motive:
(a) decesul persoanei suspectate;	(a) decesul persoanei suspectate;
(b) comportamentul supus cercetării nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni;	(b) comportamentul supus cercetării nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni;
(c) amnistia sau imunitatea acordată suspectului;	(c) amnistia sau imunitatea acordată suspectului;
(d) expirarea termenului național de prescripție a urmăririi penale;	(d) expirarea termenului național de prescripție a urmăririi penale;
(e) persoana suspectată a fost deja achitată sau condamnată definitiv pentru aceleași fapte pe teritoriul Uniunii sau cazul a fost tratat în conformitate cu articolul 29.	(e) persoana suspectată a fost deja achitată sau condamnată definitiv pentru aceleași fapte pe teritoriul Uniunii sau cazul a fost tratat în conformitate cu articolul 29;
	(f) în urma unei cercetări complete, cuprinzătoare și proporționale întreprinse de Parchetul European se constată lipsa de probe pertinente.
(2) Procurorul European poate închide cazul din oricare dintre următoarele motive: (a) infracțiunea este una minoră conform legislației naționale de transpunere a Directivei 2013/XX/UE privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal; (b) lipsa probelor relevante.	(2) Procurorul European poate închide cazul dacă infracțiunea este una minoră conform legislației naționale de transpunere a Directivei 2013/XX/UE privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal.
(3) Parchetul European poate trimite cazuri respinse către OLAF sau autoritățile naționale administrative sau judiciare competente pentru recuperare, alte urmăriri administrative sau monitorizare.	(3) Parchetul European poate trimite cazuri respinse către OLAF sau autoritățile naționale administrative sau judiciare competente pentru recuperare, alte urmăriri administrative sau monitorizare.
(4) În cazul în care cercetarea a fost inițiată pe baza informațiilor furnizate de partea vătămată, Parchetul European informează partea respectivă în acest sens.	(4) În cazul în care cercetarea a fost inițiată pe baza informațiilor furnizate de partea vătămată, Parchetul European informează partea respectivă în acest sens.

Articolul 29
Modificarea 6
Propunerea de regulament	Amendamentul
(1) Atunci când cazul nu este închis și în scopul unei bunei administrări a justiției, Parchetul European poate propune persoanei suspectate, după ce aceasta a reparat prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii, să achite o amendă forfetară care, odată plătită, antrenează închiderea definitivă a cazului (tranzacție). Dacă persoana suspectată este de acord, aceasta plătește amenda forfetară Uniunii.	(1) Atunci când cazul nu poate fi închis în temeiul articolului 28 și atunci când o pedeapsă cu închisoarea ar fi disproporționată chiar dacă faptele ar fi pe deplin dovedite în cadrul procesului, Parchetul European poate propune persoanei suspectate, după ce aceasta a reparat prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii, să achite o amendă forfetară care, odată plătită, antrenează închiderea definitivă a cazului (tranzacție). Dacă persoana suspectată este de acord, aceasta plătește amenda forfetară Uniunii.
(2) Parchetul European supraveghează colectarea plăților implicate în tranzacție.	(2) Parchetul European supraveghează colectarea plăților implicate în tranzacție.
(3) În cazul în care tranzacția este acceptată și amenda plătită de către persoana suspectată, Procurorul European închide definitiv cazul, notifică oficial autoritățile naționale judiciare și de asigurare a respectării legii competente și informează în acest sens instituțiile, organismele și agențiile relevante ale Uniunii. (4) Închiderea menționată la alineatul (3) nu este supusă controlului jurisdicțional.	(3) În cazul în care tranzacția este acceptată și amenda plătită de către persoana suspectată, Procurorul European închide definitiv cazul, notifică oficial autoritățile naționale judiciare și de asigurare a respectării legii competente și informează în acest sens instituțiile, organismele și agențiile relevante ale Uniunii.

Articolul 30
Modificarea 7
Propunerea de regulament	Amendamentul
(1) Probele prezentate de Parchetul European instanței de judecată, în cazul în care instanța consideră că admiterea lor nu ar afecta caracterul echitabil al procedurii sau dreptul la apărare, astfel cum sunt consacrate în articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, sunt admise în proces fără a fi validate sau a face obiectul unui alt proces juridic similar, chiar dacă legislația națională a statului membru unde se află situată instanța prevede norme diferite privind colectarea sau prezentarea unor astfel de probe.	(1) Probele prezentate de Parchetul European instanței de judecată sunt admise în cazul în care instanța consideră că admiterea lor nu ar afecta caracterul echitabil al procedurii sau dreptul la apărare, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene și de obligațiile ce le incumbă statelor membre în temeiul articolului 6 din TUE.
(2) Odată ce probele sunt admise, nu se aduce atingere competenței instanțelor naționale de a evalua în mod liber probele prezentate în proces de Parchetul European.	(2) Odată ce probele sunt admise, nu se aduce atingere competenței instanțelor naționale de a evalua în mod liber probele prezentate în proces de Parchetul European.

Articolul 33
Modificarea 8
Propunerea de regulament	Amendamentul
(1) În conformitate cu legislația națională, persoanele suspectate și persoanele acuzate implicate în procedurile desfășurate de Parchetul European au dreptul la tăcere, atunci când sunt interogate în legătură cu infracțiunile de care sunt suspectate de a le fi comis, și sunt informate că nu sunt obligate să se autoincrimineze.	(1) Persoanele suspectate și persoanele acuzate implicate în procedurile desfășurate de Parchetul European au dreptul la tăcere, atunci când sunt interogate în legătură cu infracțiunile de care sunt suspectate de a le fi comis, și sunt informate că nu sunt obligate să se autoincrimineze.
(2)       Persoanele suspectate și persoanele acuzate sunt considerate nevinovate până la dovedirea vinovăției în conformitate cu legislația națională.	(2) Persoanele suspectate și persoanele acuzate sunt considerate nevinovate până la dovedirea vinovăției.

Articolul 34
Modificarea 9
Propunerea de regulament	Amendamentul
Orice persoană suspectată sau acuzată de săvârșirea unei infracțiuni care intră în sfera de competență a Parchetului European are dreptul la asistență juridică gratuită sau parțial gratuită din partea autorităților naționale, în conformitate cu legislația națională, în cazul în care nu deține mijloace suficiente pentru a o suporta.	Orice persoană suspectată sau acuzată de săvârșirea unei infracțiuni care intră în sfera de competență a Parchetului European are dreptul la asistență juridică gratuită sau parțial gratuită din partea autorităților naționale în cazul în care nu deține mijloace suficiente pentru a o achita.

Articolul 36
Modificarea 10
Propunerea de regulament	Amendamentul
(1) În momentul adoptării unor acte de procedură pentru îndeplinirea funcțiilor sale, Parchetul European este considerat o autoritate națională în sensul controlului jurisdicțional.	În sensul controlului jurisdicțional, Parchetul European este considerat o autoritate națională în ceea ce privește toate măsurile procedurale pe care le adoptă în cursul exercitării funcției sale de urmărire penală în fața instanței de judecată competente. În ceea ce privește toate celelalte acte sau omisiuni ale Parchetului European, acesta va fi considerat un organism al Uniunii.
(2) Atunci când dispozițiile legislației naționale devin aplicabile în temeiul prezentului regulament, aceste dispoziții nu sunt considerate ca fiind dispoziții ale legislației Uniunii în scopul articolului 267 din tratat.
Modificarea 11
Propunerea de regulament	Amendamentul
Activitățile administrative ale Parchetului European sunt supuse investigațiilor efectuate de către Ombudsmanul European în conformitate cu articolul 228 din tratat.	Parchetul European este supus investigațiilor efectuate de către Ombudsmanul European, în ceea ce privește cazurile de administrare defectuoasă, în conformitate cu articolul 228 din tratat.

EXPUNERE DE MOTIVE

Crearea unui Parchet European reprezintă un pas înainte în procesul de cooperare între statele membre în domeniul justiției penale. Parlamentul European este chemat să se pronunțe cu privire la o propunere legislativă, care exprimă, într-o perioadă de consolidare fiscală, exigența concretă a cetățenilor de a vedea protejate interesele financiare ale Uniunii Europene. De altfel, cinci sute de milioane de euro sustrași anual bunăstării și serviciilor pentru colectivități merită o reacție europeană.

Prezentul document își propune - în conformitate cu procedurile prevăzute de Tratatul de la Lisabona - să dezvolte o serie de sugestii și să ofere indicații precise, de natură politică, cu privire la textul propus de Comisie, care ar putea face obiectul unei analize atente din partea Consiliului. Raportorul solicită o mai mare implicare a Parlamentului European în discutarea și definirea propunerii în cauză, precum și o analiză detaliată de către colegislator a observațiilor și soluțiilor identificate.

Raportorul consideră, de asemenea, că o coordonare cu Eurojust, OLAF și Europol ar fi funcțională și complementară urmăririi penale, în vedere unei depline cooperări judiciare în materie penală, care să reunească într-un unic organism experiențele naționale semnificative, cu participarea tuturor statelor membre ori de câte ori este posibil.

În special, se face simțită necesitatea revizuirii căilor de atac pentru stabilirea instanței competente pentru infracțiunile de competența auxiliară a Parchetului, pentru măsurile de investigare, pentru admisibilitatea probelor și pentru închiderea anchetelor.

În plus, în ceea ce privește garanțiile procedurale, sunt necesare o serie de principii și drepturi care să consolideze protecția persoanelor suspectate, fără a slăbi prin aceasta acțiunea de urmărire și pedepsire a infracțiunilor.

În cele din urmă, raportorul sugerează o structură reactivă și rapidă, care să asigure standarde ridicate de independență, experiență și profesionalism, echilibrând exigența unor decizii rapide cu precizia anchetelor și cunoștințele realităților naționale în care se produc infracțiunile.

AVIZ al Comisiei pentru control bugetar (18.2.2014)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la propunerea de regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European

(COM(2013)0534 – C7-0000/2014 – 2013/0255(APP))

Raportoare pentru aviz (*): Ingeborg Gräßle

(*)       Procedura comisiilor asociate – articolul 50 din Regulamentul de procedură

PA_Consent_Interim

SUGESTII

Comisia pentru control bugetar recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, să includă în raportul său interimar următoarele sugestii:

Recomandări

1.  își exprimă sprijinul față de abordarea adoptată de Comisie, constând din a focaliza sfera de competențe și mandatul Parchetului European (PE) asupra protecției intereselor financiare ale Uniunii împotriva fraudei și a altor activități ilegale care cauzează prejudicii bugetului Uniunii Europene, în conformitate cu dispozițiile articolului 86 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

2.  invită Consiliul să clarifice competențele fiecăruia dintre organele existente însărcinate să asigure protecția intereselor financiare ale Uniunii; atrage atenția asupra importanței maxime care trebuie acordate definirii mai precise și demarcării clare a relației dintre Parchetul European și alte organe, deja existente, precum Eurojust și OLAF; subliniază că Parchetul European ar trebui să beneficieze de pe urma experienței îndelungate acumulate de OLAF în ceea ce privește desfășurarea anchetelor, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii, în domenii care țin de protejarea intereselor financiare ale Uniunii, inclusiv corupția; subliniază, mai ales, că ar fi necesare clarificări din partea Consiliului cu privire la complementaritatea acțiunilor întreprinse de OLAF și, respectiv, Parchetul European în ceea ce privește investigațiile „interne” și „externe”; accentuează faptul că actuala propunere a Comisiei nu precizează nici relația sa cu Parchetul European, nici modul în care trebuie efectuate investigații interne în cadrul instituțiilor Uniunii Europene; în acest context, solicită în mod insistent ca funcționarii Uniunii Europene să fie puși pe picior de egalitate cu ceilalți cetățeni ai Uniunii, aducându-se modificări articolului 11 litera (a) din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și articolului 19 din Statutul funcționarilor Uniunii, astfel încât Parchetul European să poată întreprinde acțiuni imediate;

3.  consideră că ar trebui să se realizeze o analiză mai aprofundată a funcționării concomitente a OLAF, Eurojust și a Parchetului European, în scopul de a se limita riscul de conflicte de competențe; invită Consiliul să clarifice competențele fiecăruia dintre aceste organisme, să identifice competențele potențial împărtășite și ineficiențele și să sugereze soluții acolo unde este cazul;

4.  subliniază totodată necesitatea de a se evidenția și clarifica mai bine complementaritatea dintre autoritățile naționale competente și Parchetul European, precum și competențele accesorii ale acestora, pentru a se evita orice suprapunere ineficientă și costisitoare a acțiunilor la cele două niveluri; solicită realizarea unei analize în acest sens; invită Consiliul să examineze posibilitatea introducerii unui drept de evocare, conform căruia autoritățile de aplicare a legii ale statelor membre trebuie să fie informate de către parchetul European cu privire la investigațiile acestuia și trebuie să li se dea posibilitatea să investigheze și să urmărească infracțiunile penale care afectează interesele financiare ale Uniunii, inclusiv cauzele în care Parchetul European nu a inițiat o anchetă sau a închis ancheta fără urmări;

5.  consideră că procedura de numire a membrilor Parchetului European, stabilită în propunerea Comisiei, este nedemocratică și opacă; solicită ca rolul încredințat Parlamentului în cadrul procedurii de numire să fie într-o măsură mai mare unul de prim-plan și să se acorde Parlamentului dreptul de a numi jumătate din membrii comitetului de selecție care întocmește lista restrânsă de candidați; atrage atenția asupra faptului că, pentru a se asigura independența Procurorului General, numirea sa ar trebui să se facă de comun acord între Parlament și Consiliu; sugerează includerea în Regulamentul privind Parchetul European a unei proceduri oficiale de eliberare din funcție a membrilor Parchetului European; consideră, în această privință, că dispozițiile care figurează, în prezent, la articolul 8 din propunerea Comisiei sunt insuficiente;

6.  salută ideea integrării Parchetului European în structuri descentralizate existente, prin participarea, în calitate de „consultanți speciali”, a unor procurori naționali delegați; consideră că este necesar să se analizeze mai în detaliu independența procurorilor delegați în raport cu sistemul judiciar național, precum și procedurile transparente de selecție a acestora, pentru a se evita orice indiciu de favoritism din partea Parchetului European; solicită efectuarea unei analize pentru evaluarea costurilor înființării Parchetului European care trebuie suportate de bugetul UE, precum și eventualelor repercusiuni asupra bugetelor statelor membre; solicită ca această analiză să evidențieze și beneficiile;

7.  solicită, având în vedere probabilitatea ca mai multe state membre să opteze pentru excluderea voluntară de la propunerea referitoare la instituirea Parchetului European, să se realizeze o analiză pentru a se stabili în mod clar care dintre unitățile din cadrul OLAF și dintre membrii personalului său urmează să fie transferați la Parchetul European și, respectiv, care urmează să rămână în cadrul OLAF; solicită ca OLAF să păstreze resursele necesare pentru a întreprinde toate activitățile antifraudă care nu se încadrează în mandatul Parchetului European;

8.  relevă faptul că OLAF rămâne competent pentru acele state membre care nu participă la Parchetul European și că acestora ar trebui să li se acorde garanții procedurale de nivel echivalent;

9.  solicită, în consecință, Comisiei să includă, printre modificările aduse Regulamentului OLAF ca urmare a înființării Parchetului European, garanții procedurale suficiente, inclusiv posibilitatea unui control jurisdicțional al măsurilor investigative luate de OLAF;

10. solicită Consiliului și Comisiei să clarifice modul în care Parchetul European va funcționa și în care va fi finanțat în cazul în care propunerea Comisiei se implementează în cadrul procedurii de cooperare consolidată, posibilă în temeiul articolului 20 și al articolelor 326-334 din TFUE;

11. solicită Consiliului, făcând apel un respectul absolut față de statul de drept, să țină seama de următoarele recomandări:

a.  Parchetul European ar trebui să-și desfășoare activitatea respectând cu strictețe regula dreptului natural, în virtutea căreia este necesar ca principiul urmăririi penale obligatorii să fie clarificat ex ante; Parchetul European ar trebui să înceapă urmărirea penală în cazul fiecărei infracțiuni suspectate care intră sub incidența domeniul său de competență, pe baza unor criterii transparente și obiective care stabilesc ce instanță este competentă să exercite jurisdicția;

b.  sfera materială a competenței și în special competența auxiliară a Parchetului European ar trebui definită cât mai precis și cu cât mai puține ambiguități, pentru a asigura aplicarea uniformă în toate statele membre și a permite Parchetului European să-și exercite mandatul în mod eficace, și ar trebui inextricabil legate de protejarea intereselor financiare ale Uniunii; în acest scop, Parlamentul sugerează o revizuire atentă a definiției competenței auxiliare stabilite la articolul 13 din propunerea Comisiei;

c.  instrumentele de investigare aflate la dispoziția Parchetului European ar trebui să fie omogene și să se bazeze pe dispozițiile juridice ale UE aplicabile în întregul Spațiu de libertate, securitate și justiție; în plus, acestea ar trebui să fie compatibile cu dreptul statului membru în care se desfășoară urmărirea pentru infracțiunea suspectată;

d.  ar trebui elaborat un set special de reguli la nivelul Uniunii, pentru a se consolida protecția datelor și a se asigura o protecție armonizată a persoanelor care denunță nereguli;

e.  instrumentele de investigare deosebit de intruzive ar trebui să facă obiectul autorizării judiciare de către instanțele naționale competente, în conformitate cu standarde și criterii armonizate și apropiate, stabilite la nivelul Uniunii; deciziile care afectează, într-un mod intruziv, libertățile fundamentale ale persoanelor ar trebui să poată fi atacate în fața unei instanțe superioare și, în ultimă instanță, în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene;

f.   admisibilitatea probelor colectate de Parchetul European fără a respecta dreptul intern, astfel cum se prevede la considerentul 32 și la articolul 30 din propunerea Comisiei, ar trebui respinsă cu fermitate, pentru a se evita aplicarea paralelă a două tipuri diferite de drept în statele membre, pentru a se proteja drepturile procedurale ale persoanelor vizate și pentru a crește gradul de securitate juridică a activităților Parchetului European;

g.  pentru a-și desfășura cu succes investigațiile, Parchetul European trebuie să cunoască în profunzime sistemele juridice ale țărilor implicate; prin urmare, structura organizatorică a Parchetului European ar trebui concepută astfel încât disponibilitatea cunoștințelor de specialitate referitoare la sistemul juridic al fiecărui stat membru, inclusiv în ceea ce privește drepturile procedurale și fundamentale în vigoare în fiecare stat membru, să ocupe un loc central; această structură organizatorică ar trebui să respecte principiul eficienței din punctul de vedere al costurilor și să aibă un impact limitat asupra bugetului Uniunii Europene;

h.  deciziile Parchetului European referitoare la alegerea instanței, la respingerea cauzelor și la tranzacții ar trebui, la rândul lor, să poată fi atacate în fața unei instanțe superioare și, în ultimă instanță, în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene;

i.   obligațiile impuse în sarcina autorităților naționale de a informa Parchetul European în legătură cu orice comportament care ar putea constitui o infracțiune în sfera competenței sale ar trebui să fie aliniate la cele în vigoare la nivelul statelor membre, fără a le depăși, și ar trebui să respecte independența respectivelor autorități;

j.   să fie asigurată respectarea principiului ne bis in idem;

12. regretă că propunerea privind Parchetul European nu este însoțită de o propunere de înființare a unui Tribunal Penal European, ca instanță specializată atașată Curții generale, în conformitate cu articolul 257 din TFUE, și nici de o propunere de creare a unui cadru european de drept procedural; solicită realizarea unei analize în acest sens;

13. solicită instituirea unei linii specifice în bugetul Uniunii Europene destinate acordării de asistență juridică persoanelor fără resurse puse sub acuzare de Parchetul European;

14. subliniază faptul că toate activitățile Parchetul European ar trebui să concilieze nevoia de certitudine juridică cu protecția datelor cu caracter personal și să respecte cele mai înalte standarde în ceea ce privește dreptul la apărare, având în vedere că foaia de parcurs privind garanțiile în cadrul procedurilor penale nu a fost încă finalizată și că ea trimite pur și simplu la sistemele juridice naționale pentru aceste drepturi; solicită ca personalul Parchetului European să fie recrutat astfel încât să asigure o reprezentare echilibrată geografică și de gen la toate nivelurile ierarhice;

15. solicită Consiliului să acționeze în strânsă cooperare cu Parlamentul pe durata negocierilor privind propunerea legislativă de instituire a Parchetului European; își exprimă încrederea că, pe durata negocierilor, principiile consacrate în propunerea Comisiei, care se bazează pe o evaluare cuprinzătoare a impactului, inclusiv pe o analiză comparativă a actualelor sisteme juridice și pe o Carte verde, vor rămâne în continuare fundamentul unei dezbateri deschise și transparente între statele membre și oferă o sursă de inspirație constructivă pentru înființarea Parchetului European;

16. solicită Consiliului să-și rezerve timpul necesar unei evaluări exhaustive a propunerii Comisiei și să nu finalizeze negocierile în grabă; subliniază că ar trebui evitată o trecere prematură la procedura de cooperare consolidată;

17. solicită Consiliului să îmbunătățească în continuare eficiența și eficacitatea instanțelor din statele membre care sunt indispensabile pentru reușita proiectului de parchet european.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	18.2.2014
Rezultatul votului final	+: –: 0:	21 4 1
Membri titulari prezenți la votul final	Marta Andreasen, Inés Ayala Sender, Zigmantas Balčytis, Ryszard Czarnecki, Tamás Deutsch, Martin Ehrenhauser, Jens Geier, Gerben-Jan Gerbrandy, Ingeborg Gräßle, Rina Ronja Kari, Bogusław Liberadzki, Jan Mulder, Monika Panayotova, Crescenzio Rivellini, Paul Rübig, Petri Sarvamaa, Theodoros Skylakakis, Georgios Stavrakakis, Michael Theurer
Membri supleanți prezenți la votul final	Philip Bradbourn, Karin Kadenbach, Marian-Jean Marinescu
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Peter Jahr, Iosif Matula, Godelieve Quisthoudt-Rowohl, Marie-Thérèse Sanchez-Schmid

AVIZ al Comisiei pentru bugete (22.1.2014)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la propunerea de regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European

(COM(2013)0534 – C7-0000/2013 – 2013/0255(APP))

Raportor pentru aviz: Alain Lamassoure

PA_Consent_Interim

SUGESTII

Comisia pentru bugete recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Considerente

A. întrucât, în conformitate cu tratatele, UE și statele sale membre își împart responsabilitatea pentru apărarea intereselor financiare ale Uniunii și combaterea fraudei și întrucât cooperarea strânsă dintre Comisie și statele membre este esențială pentru realizarea acestor obiective;

B.  întrucât statele membre au responsabilitatea principală de a executa aproximativ 80 % din bugetul Uniunii, precum și de a colecta resurse proprii, conform prevederilor Deciziei 2007/436/CE, Euratom[1] a Consiliului, care va fi înlocuită în curând de o propunere modificată a Comisiei privind o decizie a Consiliului privind sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene (COM(2011)739);

C. întrucât este la fel de important să se asigure protejarea intereselor financiare ale Uniunii, atât la nivelul colectării resurselor UE, cât și la nivelul cheltuielilor;

Recomandări

1.  ia act de ideea de pune la baza Parchetului European structurile existente, o soluție despre care Comisia consideră că nu va presupune costuri noi substanțiale pentru Uniune sau pentru statele sale membre, deoarece serviciile administrative ale Parchetului European vor fi gestionate de Eurojust, iar resursele umane vor proveni de la entități existente, ca de exemplu OLAF;

2.  își exprimă dubiile cu privire la validitatea argumentului eficienței costurilor invocat în propunere, întrucât Parchetul European trebuie să creeze departamente specializate, câte unul pentru fiecare stat membru, care trebuie să aibă cunoștințe aprofundate a cadrelor juridice naționale pentru a desfășure anchete și urmăriri eficiente;

3.  regretă faptul că propunerea nu include o vedere de ansamblu asupra resurselor umane care să permită OLAF să-și desfășoare activitatea sa importantă rămasă de combatere a fraudei în domeniile care nu vor intra sub incidența competențelor Parchetului European;

4.  își exprimă, de asemenea, temerile că unele state membre nu vor susține și nu se vor integra în această abordare europeană; avertizează că orice retragere (opt-out) din partea statelor membre va conduce la crearea de structuri duble, care vor impune, deci ulterior resurse suplimentare;

5.  își exprimă îngrijorarea privind faptul că propunerea se bazează pe asumpția că serviciile administrative oferite de Eurojust nu vor avea niciun impact în materie de finanțe și de resurse umane asupra acestei agenții descentralizate; consideră, prin urmare, că fișa financiară induce în eroare; subliniază, în acest sens, cererea sa ca Comisia să prezinte o fișă financiară actualizată, care să ia în considerare posibilele amendamente ale legislatorului înaintea încheierii procesului legislativ;

6.  nu are niciun indiciu clar dacă Parchetul European, ca organism nou instituit, face obiectul reducerilor de personal planificate pentru toate instituțiile și organismele Uniunii; nu va fi de acord cu o astfel de abordare;

7.  consideră că este esențială crearea unor sinergii optime între Parchetul European, OLAF, Eurojust și autoritățile relevante din statele membre și subliniază că este necesar ca aceste organisme să coopereze strâns în mod permanent;

8.  subliniază importanța verificării legalității tuturor măsurilor și acțiunilor implementate de Parchetul European; își exprimă convingerea că doar Curtea Europeană de Justiție poate efectua aceste verificări ale legalității; este totodată, pe deplin conștient că această instituție are pe rol peste 2 000 de cauze, ceea ce impune o creștere a eficienței Curții, pentru ca aceasta să-și poată îndeplini sarcinile prezente și viitoare;

9.  constată cu îngrijorare că structura Parchetului European poate conduce la concurența și suprapunerea unor structuri, la multiplicarea și difuzarea sarcinilor și la probleme legate de responsabilitatea specifică, ceea ce ar putea submina credibilitatea sa juridică;

10. propune, prin urmare, comisiei principale, în contextul preocupărilor de natură juridică menționate, să ia în considerare posibilitatea amânării lecturii propunerii până după alegerile europene, pentru a putea implica și mai mult alte comisii interesate și pentru a fi siguri că propunerea reflectă în mod adecvat nu numai principiul subsidiarității, ci și caracterul oportun din punct de vedere legal al cadrului juridic propus;

11. subliniază faptul că nicio decizie a autorității legislative privind propunerea de regulament nu trebuie să aducă atingere deciziilor autorității bugetare în contextul procedurii bugetare anuale;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	22.1.2014
Rezultatul votului final	+: –: 0:	27 1 0
Membri titulari prezenți la votul final	Richard Ashworth, Zuzana Brzobohatá, Jean-Luc Dehaene, Isabelle Durant, José Manuel Fernandes, Věra Flasarová, Eider Gardiazábal Rubial, Salvador Garriga Polledo, Ivars Godmanis, Lucas Hartong, Monika Hohlmeier, Sidonia Elżbieta Jędrzejewska, Ivailo Kalfin, Jan Kozłowski, Alain Lamassoure, George Lyon, Jan Mulder, Juan Andrés Naranjo Escobar, Andrej Plenković, Dominique Riquet, László Surján, Helga Trüpel, Oleg Valjalo, Derek Vaughan, Angelika Werthmann
Membri supleanți prezenți la votul final	Maria Da Graça Carvalho, Peter Šťastný, Georgios Stavrakakis

• [1]  JO L 163, 23.6.2007, p. 17.

AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice (12.2.2014)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la propunerea de Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European

(COM(2013)0534 – C7-0000/2014 – 2013/0255(APP))

Raportoare pentru aviz: Evelyn Regner

PA_Consent_Interim

SUGESTII

Comisia pentru afaceri juridice recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele sugestii:

Considerente

A.  întrucât principiul recunoașterii reciproce ar trebui să devină piatra de hotar a cooperării judiciare în materie penală și să fie privit ca motor al integrării dreptului penal european,

Recomandări

1.   invită Consiliul ca, atunci când examinează propunerea Comisiei, să țină seama de următoarele recomandări:

(i) criteriile ce definesc competența auxiliară a Parchetului European în temeiul articolului 13 din propunere ar trebui clarificate înainte. În special,

a)  infracțiunile menționate la articolul 13 ar trebui să fie numai cele la care fac referire actele legislative ale Uniunii;

b) aceste infracțiuni ar trebui considerate ca „inextricabil asociateˮ cu infracțiunile menționate la articolul 12 atunci când sunt determinante pentru comiterea acestora sau săvârșite pentru a le asigura impunitatea;

c)  condiția ca infracțiunile menționate la articolul 12 să fie preponderente ar trebui să includă și o evaluare calitativă, nu doar una cantitativă;

d)  condiția ca infracțiunile menționate la articolul 13 să fie bazate pe fapte identice ar trebui eliminată, astfel încât competența auxiliară să cuprindă atât cazuri atunci când făptașul comite mai multe infracțiuni separate, cât și cazuri în care unul și același act constituie o infracțiune la mai multe dispoziții diferite;

(ii)       relațiile Parchetului European cu Eurojust, Europol și OLAF ar trebui să fie reglementate într-o măsură cât mai mare cu putință prin regulamentul de înființare a Parchetului European. Acordurile menționate la articolele 57 și 58 din propunere ar trebui, prin urmare, să facă trimitere doar la modalitățile practice;  

(iii)      în niciun caz Parchetul European nu trebuie să-și exercite competența cu privire la infracțiunile comise înainte ca acesta să devină pe deplin operațional. Articolul 71 din propunere ar trebui modificat în mod corespunzător;

(iv)     în scopul asigurării unei mai mari securități juridice, individualizarea instanței competente trebuie să fie stabilită ex ante, în conformitate cu principiul „judecătorului naturalˮ. Articolul 27 din propunere ar trebui modificat în mod corespunzător;

(vi)      trebuie asigurată omogenitatea instrumentelor investigative, cu scopul de a evita fenomenele de căutare a instanței celei mai favorabile, și compatibilitatea acestora cu sistemele de drept ale statelor membre;

2. salută faptul că, în cadrul regimului aplicabil la răspundere necontractuale a Parchetului European, Curtea de Justiție este competentă în litigiile privind repararea prejudiciilor în condiții similare cu cele prevăzute la articolul 268 din TFUE; totuși, atrage atenția asupra faptului că două instanțe diferite - la nivelul UE și la nivel național - vor judeca acțiuni vizând răspunderea necontractuală a Parchetului European și acțiuni în anulare a măsurilor sale procedurale, inclusiv cele care pot da naștere unui drept la despăgubiri pentru daune,

3.        invită Comisia să elaboreze un cadru legislativ coerent pentru Parchetul European și Eurojust care să oglindească diferitele funcțiuni ale celor două organisme, astfel cum sunt consfințite la articolele 85 și respectiv 86 din TFUE;

4.  recomandă ca, conform celor stabilite la articolul 86 alineatul (1) din TFUE, în baza căruia că Consiliul poate înființa un Parchet European pornind de la Eurojust, Comisia să prevadă un simplu transfer de resurse financiare de la OLAF la Parchetul European, și ca Parchetul European să beneficieze de cunoștințele specializate și de valoarea adăugată a personalului Eurojust;

5.  îndeamnă Comisia ca, în cazul statelor membre care optează să se retragă sau al instituirii cooperării consolidate, în conformitate cu articolul 86 alineatul (1) din TFUE, să prezinte propuneri adecvate pentru a reglementa cooperarea judiciară dintre statele membre participante și neparticipante, în special cu privire la cazurile în care sunt săvârșite infracțiuni transfrontaliere sau în care infractorii sunt stabiliți în state membre neparticipante;

6.        deplânge faptul că, pe baza experienței acumulate actualmente cu privire la recunoașterea reciprocă, este greu de crezut că statele membre vor dori să recunoască și să admită probe colectate în alte state membre, pe baza unor standarde substanțial diferite; evidențiază faptul că divergențele dintre legislațiile naționale ale statelor membre sunt deosebit de frapante în legătură cu tehnicile speciale de cercetare, deoarece așa cum se întâmplă adesea, în timp ce o anumită tehnică este strict reglementată în unele state membre, în altele ea nu este reglementată deloc;

7.        opinează că Parchetul European s-ar putea alătura colegiului Eurojust ca membru suplimentar de fiecare dată când se dezbat chestiuni legate de protejarea intereselor financiare ale Uniunii;

8.        consideră că sfera de aplicare a legislației procedurale naționale ar trebui examinată cu atenție și, eventual, restrânsă, deoarece o geometrie variabilă în ceea ce privește competențele Parchetului European i-ar submina eficiența și ar încuraja căutarea instanței celei mai favorabile și ar afecta drepturile persoanelor suspectate sau puse sub acuzare;

9.  consideră că procurorii europeni delegați și personalul aferent acestora ar trebui să fie formați în drept penal al UE într-un mod corespunzător, uniform și eficace.

10.      salută cursurile de formare pentru avocați organizate în comun de Asociația Europeană a Barourilor în Domeniul Penal (ECBA) și de Academia Europeană de Drept (ERA) și încurajează cursurile personalizate astfel încât să se îmbunătățească calitatea apărării în cadrul procedurilor penale instituite de Parchetul European.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	11.2.2014
Rezultatul votului final	+: –: 0:	19 4 0
Membri titulari prezenți la votul final	Raffaele Baldassarre, Sebastian Valentin Bodu, Françoise Castex, Christian Engström, Marielle Gallo, Giuseppe Gargani, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Sajjad Karim, Klaus-Heiner Lehne, Antonio López-Istúriz White, Antonio Masip Hidalgo, Alajos Mészáros, Bernhard Rapkay, Evelyn Regner, Francesco Enrico Speroni, Alexandra Thein, Cecilia Wikström, Tadeusz Zwiefka
Membri supleanți prezenți la votul final	Eva Lichtenberger, Angelika Niebler, József Szájer, Axel Voss
Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final	Sylvie Guillaume, Jan Mulder, Jaroslav Paška

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	20.2.2014
Rezultatul votului final	+: –: 0:	34 7 1
Membri titulari prezenţi la votul final	Jan Philipp Albrecht, Edit Bauer, Emine Bozkurt, Arkadiusz Tomasz Bratkowski, Salvatore Caronna, Philip Claeys, Carlos Coelho, Ioan Enciu, Frank Engel, Kinga Gál, Kinga Göncz, Nathalie Griesbeck, Anna Hedh, Salvatore Iacolino, Sophia in ‘t Veld, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Timothy Kirkhope, Juan Fernando López Aguilar, Svetoslav Hristov Malinov, Véronique Mathieu Houillon, Anthea McIntyre, Louis Michel, Georgios Papanikolaou, Carmen Romero López, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Renate Sommer, Wim van de Camp, Axel Voss, Renate Weber, Cecilia Wikström, Janusz Wojciechowski, Tatjana Ždanoka, Auke Zijlstra
Membri supleanţi prezenţi la votul final	Michael Cashman, Cornelis de Jong, Mariya Gabriel, Franziska Keller, Jean Lambert, Marian-Jean Marinescu, Juan Andrés Naranjo Escobar, Salvador Sedó i Alabart
Membri supleanţi [articolul 187 alineatul (2)] prezenţi la votul final	Zdravka Bušić, Ingeborg Gräßle, Constanze Angela Krehl