RAPORT referitor la raportul UE pentru 2013 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării

6.3.2014 - (2013/2058(INI))

Comisia pentru dezvoltare
Raportor: Charles Goerens

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la raportul UE pentru 2013 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării

(2013/2058(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 9 și 35 din declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene, „Consensul european”[1],

–   având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că „Uniunea ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”,

–   având în vedere concluziile succesive ale Consiliului, rapoartele bienale ale Comisiei și rezoluțiile Parlamentului European privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) și, în special, Rezoluția sa din 25 octombrie 2012 referitoare la raportul UE pentru 2011 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării[2],

–   având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei referitor la planul de acțiune al UE privind egalitatea de șanse între femei și bărbați și emanciparea femeilor 2010-2015(SEC (2010)0265) și la concluziile Consiliului din 14 iunie 2010 privind Obiectivele de dezvoltare ale Mileniului, care stau la baza planului de acțiune al UE,

–   având în vedere documentul de lucru al Comisiei privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării în 2013 (SWD(2013)0456),

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0161/2014),

A. întrucât în Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația, adoptate în 2012, se afirmă că UE va promova drepturile omului în toate domeniile fără excepție în care desfășoară acțiuni externe;

B.  întrucât numai o viziune europeană bazată pe solidaritate - care nu creează un dezechilibru între sărăcia din cadrul Uniunii și din afara acesteia - poate duce la depășirea conflictelor de interese existente între diferitele politici ale Uniunii și la reconcilierea politicilor în cauză cu cerințele de dezvoltare;

C. întrucât coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) este în prezent recunoscută ca o obligație și este considerată un instrument politic global și un proces care vizează integrarea dimensiunilor multiple ale dezvoltării în cadrul tuturor etapelor de elaborare a politicilor;

D. întrucât, dat fiind că toate politicile Uniunii au un impact extern, acestea trebuie elaborate pentru a răspunde nevoilor pe termen lung ale țărilor în curs de dezvoltare în domeniul combaterii sărăciei, garantând protecție socială și venituri decente, precum și protejând drepturile fundamentale ale omului și drepturile economice și cele legate de mediu;

E.  întrucât CPD trebuie să se întemeieze pe recunoașterea dreptului unei țări sau al unei regiuni de a defini în mod democratic propriile sale politici, priorități și strategii pentru asigurarea mijloacelor de subzistență ale cetățenilor săi;

F.  întrucât Uniunea trebuie să își asume un rol de lider veritabil în domeniul promovării CPD;

G. întrucât cadrul european actual de dezvoltare nu beneficiază de mecanisme eficiente pentru prevenirea sau remedierea neconcordanțelor rezultate în urma politicilor Uniunii;

H. întrucât, deși Parlamentul European a realizat progrese cu privire la monitorizarea politicilor care au un impact major asupra dezvoltării, trebuie să depună în continuare eforturi în vederea asigurării unei coerențe optime și a evitării anumitor neconcordanțe, pentru a își asuma pe deplin rolul instituțional care i-a fost atribuit;

I.   întrucât, în cadrul de după 2015, CPD trebuie să se bazeze pe o acțiune concentrată asupra unor responsabilități comune, dar diferențiate, care să facă posibil un dialog politic favorabil incluziunii;

J.   reamintind concluziile desprinse din experiența țărilor membre ale OCDE și, în special, eforturile depuse de unitatea pentru CPD din cadrul Secretariatului General al OCDE,

K. întrucât coordonarea politicilor de dezvoltare și a programelor de ajutor în statele membre ale UE constituie o parte importantă în cadrul agendei privind CPD; întrucât se estimează că circa 800 de milioane EUR ar putea fi economisiți anual prin reducerea costurilor tranzacțiilor în cazul în care UE și statele sale membre și-ar concentra eforturile de ajutor pe mai puține țări și activități;

L.  întrucât fragmentarea și suprapunerea politicilor și programelor de ajutor în statele membre reprezintă un obstacol în calea unei politici eficiente de dezvoltare a UE; întrucât o abordare mai coordonată la nivel UE ar reduce sarcina administrativă și cheltuielile aferente acesteia;

M. întrucât raportul Fondului ONU pentru populație „Raportul global al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare - dincolo de 2014”, prezentat la 12 februarie 2014 subliniază că protecția femeilor și adolescenților afectați de violență trebuie să reprezinte o prioritate a agendei internaționale pentru dezvoltare;

Punerea în aplicare a CPD

1.  propune, în vederea asigurării CPD, să se creeze un mecanism de arbitraj, sub responsabilitatea președintelui Comisiei Europene; propune ca, în cazul unor divergențe între diferitele politici ale Uniunii, sarcina de a-și asuma pe deplin responsabilitatea politică cu privire la marile orientări și de a lua o decizie în ceea ce le privește să îi revină președintelui Comisiei, care să țină seama de angajamentele asumate de Uniune în domeniul CPD; consideră că, după o fază de identificare a problemelor, ar putea fi luată în considerare o reformă a procedurilor de luare a deciziilor în cadrul serviciilor Comisiei și în cooperarea între servicii;

2.  invită Uniunea Europeană, statele membre și instituțiile lor partenere să se asigure că noul cadru de după 2015 include un obiectiv privind CPD care permite dezvoltarea unor indicatori fiabili pentru măsurarea progreselor finanțatorilor și ale partenerilor din sud și evaluarea impactului diverselor politici asupra dezvoltării, acordând, în special, o atenție sporită obiectivelor CPD în ceea ce privește chestiunile fundamentale, precum creșterea demografică, securitatea alimentară mondială, fluxurile financiare ilicite, migrația, clima și creșterea ecologică;

3.  subliniază importanța rolului Serviciului European de Acțiune Externă în punerea în aplicare a CPD, mai ales rolul delegațiilor UE în monitorizarea, observarea și facilitarea consultărilor și dialogului cu părțile interesate și țările partenere privind impactul politicilor UE asupra țărilor în curs de dezvoltare; subliniază că este necesară o discuție mai amplă cu toate părțile interesate, cum ar fi ONG-urile și organizațiile societății civile;

4.  regretă statutul documentului SWD(2013)0456 prezentat de Comisie - un simplu document de lucru -, care, spre deosebire de comunicarea prevăzută inițial în urma documentului de lucru din 2011, nu necesită aprobarea colegiului comisarilor, fapt paradoxal pentru un text referitor la un domeniu cu o importanță politică semnificativă precum CPD;

5.  solicită Comisiei să își mențină angajamentul asumat în domeniul dezvoltării și al drepturilor omului și reamintește rolul lor important în a stimula și a coordona politicile Uniunii; consideră că Comisia trebuie să promoveze în mod activ o viziune coerentă și modernă a dezvoltării umane în vederea realizării Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) și a îndeplinirii angajamentelor asumate;

6.  solicită Comisiei să comande regulat evaluări ex-post independente ale impactului asupra dezvoltării pe care îl au politicile principale, astfel cum a cerut Consiliul; subliniază necesitatea de a ameliora sistemul Comisiei de evaluare a impactului, prezentând CPD în mod explicit și garantând că dezvoltarea devine al patrulea element central al analizei, pe lângă efectule de ordin economic, social și de mediu;

7.  subliniază necesitatea creării unei adevărate metode pedagogice cu privire la modalitatea de integrare a CPD în diferitele domenii de acțiune politică, formarea constituind elementul-cheie pentru sensibilizarea cetățenilor europeni în cadrul inițiativei „2015 - Anul european pentru dezvoltare”; solicită Comisiei și SEAE să pună la dispoziția personalului din afara serviciilor de dezvoltare o formare specifică cu privire la CPD și impactul asupra dezvoltării;

8.  confirmă nevoia de numire a unui raportor permanent cu privire la agenda pentru dezvoltare pentru perioada de după 2015, care ar trebui, de asemenea, să se asigure că CPD este luată în considerare în mod corespunzător;

9.  subliniază rolul important pe care l-ar putea avea Parlamentul European în procesul de promovare a CPD dacă ar acorda prioritate acestei chestiuni în cadrul agendelor parlamentare, dacă ar spori numărul de reuniuni interparlamentare și între comisii cu privire la CPD, dacă ar promova dialogul privind CPD cu țările partenere și dacă ar favoriza schimbul de opinii cu societatea civilă; reamintește că reuniunile anuale structurate între parlamentele naționale ale statelor membre și Parlamentul European reprezintă o modalitate importantă de a consolida CPD și coordonarea;

10. subliniază necesitatea creării unui mecanism independent în cadrul Uniunii pentru primirea și soluționarea oficială a reclamațiilor depuse de cetățeni sau de comunitățile afectate de politicile Uniunii;

11. subliniază faptul că este necesar ca CPD să garanteze participarea activă a societății civile, inclusiv a grupurilor de femei, emanciparea femeilor în procesele decizionale, precum și implicarea deplină a experților din domeniul egalității de gen;

Domenii prioritare de acțiune

12. solicită ca gestionarea fluxurilor migratoare să fie consecventă cu politicile de dezvoltare ale UE și țările partenere; consideră că acest lucru necesită o strategie care abordează condițiile politice, socioeconomice și culturale și care vizează revitalizarea relațiilor globale ale Uniunii cu țările din imediate sa vecinătate; subliniază, în continuare, că este important să se abordeze problemele legate de integrarea socială și profesională a migranților și a cetățeniei, prin colaborarea cu țările de origine și de tranzit;

13. subliniază că nu există întotdeauna un acord perfect între dezvoltare și comerț; consideră că țările în curs de dezvoltare ar trebui să și deschidă piețele în mod selectiv; subliniază importanța responsabilității sociale și ecologice a sectorului privat și consideră că, în cazul liberalizării comerțului, nu trebuie ignorate condițiile sociale și ecologice, precum standardele OIM; reamintește că este necesară includerea în cadrul acordurilor OMC a unor referințe la aceste standarde, în vederea evitării dumpingului social și ecologic;

14. reamintește, în acest context, că costul integrării unor astfel de standarde este cu mult mai mic decât impactul nerespectării lor asupra protecției sociale, a sănătății umane și a speranței de viață;

15. salută recunoașterea de către UE a importanței micilor exploatații agricole în combaterea foametei și solicită evaluarea sistematică a politicii agricole europene și a politicilor privind energia, inclusiv a politicii UE privind biocarburanții, care pot avea efecte negative asupra țărilor în curs de dezvoltare;

16. reiterează faptul că trebuie acordată mai multă atenție maximizării sinergiilor dintre politicile UE privind schimbările climatice și obiectivele de dezvoltare ale UE, mai ales în ceea ce privește instrumentele și tehnicile utilizate, dezvoltarea colaterală și/sau beneficiile de adaptare la schimbările climatice;

17. consideră că provocarea reprezentată de schimbările climatice trebuie abordată prin reforme structurale și solicită evaluarea sistematică a riscurilor legate de schimbările climatice la nivelul tuturor aspectelor privind planificarea politică și procesul decizional, printre care și domeniile legate de comerț, agricultură și securitate alimentară; solicită utilizarea rezultatelor acestei evaluări în cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare 2014-2020 pentru elaborarea unor documente de strategie națională și regională clare și coerente;

18. consideră că, deși recunoaște atenția acordată mai multor aspect ale CPD, UE ar trebui să adopte măsuri concrete pentru a combate evaziunea fiscală și a aborda problema paradisurilor fiscale; solicită Comisiei să includă, de asemenea, în raportul anual privind punerea în aplicare a inițiativei privind materiile prime informații despre impactul noilor acorduri, programe și inițiative asupra țărilor în curs de dezvoltare bogate în resurse;

19. recunoaște nivelul ridicat de responsabilitate al UE în a garanta faptul că activitățile sale de pescuit se bazează pe aceleași standarde în ceea ce privește durabilitatea și transparența ecologică și socială atât în apele Uniunii, cât și în afara lor; observă că o astfel de coerență impune atât coordonarea între diferitele servicii ale Comisiei, cât și coordonarea între Comisie și guvernele statelor membre ;

20. subliniază că acordurile de pescuit dintre Uniune și țările terțe, îndeosebi țările în curs de dezvoltare, trebuie să constituie în principal instrumente menite să consolideze relațiile de parteneriat ale Uniunii cu țările în curs de dezvoltare și trebuie elaborate astfel încât să promoveze un pescuit durabil, care să sprijine aceste țări să își dezvolte propria economie;

21. reamintește, în special, angajamentul asumat cu privire la prevenirea finanțării infrastructurilor energetice la scară mare care au efecte sociale și ecologice negative;

22. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

• [1]  JO C 46, 24.2.2006, p. 1.
• [2]  Texte adoptate, P7_TA(2012)0399.

EXPUNERE DE MOTIVE

Coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) a devenit un instrument cuprinzător de elaborare a politicilor.

Obiectivul acestui „instrument” este de a preveni neconcordanțele rezultate în urma politicilor adoptate de UE pentru evitarea repercusiunilor negative asupra țărilor în curs de dezvoltare.

Dat fiind faptul că raportul Schnieber-Jastram (2012/2063(INI)) din exercițiul precedent este deosebit de cuprinzător și servește drept „orientare” pentru noi, raportorul dorește să se concentreze asupra metodei și mecanismelor capabile să asigure o coerență optimă în vederea evitării anumitor neconcordanțe.

Principalele propuneri din cadrul prezentului raport sunt următoarele:

–  un mecanism de arbitraj, sub responsabilitatea președintelui Comisiei Europene, care ar trebui ca, în cazul unor divergențe între diferitele politici ale Uniunii, să ia o decizie în ceea ce le privește, ținând seama de angajamentele asumate de Uniune în domeniul CPD (alineatul 1);

–  rolul important pe care l-ar putea avea Parlamentul European în procesul de promovare a CPD (alineatul 7);

–  necesitatea creării unui mecanism independent în cadrul Uniunii pentru primirea și soluționarea oficială a reclamațiilor depuse de cetățeni și de comunitățile afectate de politicile Uniunii (alineatul 8).

În cele din urmă, raportorul regretă faptul că, în lipsa unei comunicări, astfel cum fusese prevăzut inițial, Comisia a prezentat doar un simplu document de lucru.

Această situație este cu atât mai regretabilă cu cât un astfel de document nu necesită aprobarea colegiului comisarilor, în ciuda faptului că vizează o propunere politică majoră.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	3.3.2014
Rezultatul votului final	+: –: 0:	15 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Ricardo Cortés Lastra, Véronique De Keyser, Eva Joly, Miguel Angel Martínez Martínez, Gay Mitchell, Bill Newton Dunn, Maurice Ponga, Michèle Striffler, Ivo Vajgl
Membri supleanți prezenți la votul final	Kriton Arsenis, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Isabella Lövin, Csaba Őry, Judith Sargentini, Horst Schnellhardt