RAPORT privind cererea de apărare a imunității și privilegiilor lui Mario Borghezio

24.3.2014 - (2013/2279(IMM))

Comisia pentru afaceri juridice
Raportor: Bernhard Rapkay

PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind cererea de apărare a imunității și privilegiilor lui Mario Borghezio

(2013/2279(IMM))

Parlamentul European,

–       având în vedere cererea lui Mario Borghezio din 21 noiembrie 2013, anunțată în plen la 21 noiembrie 2013, de apărare a imunității sale în cadrul cercetărilor deschise împotriva sa de Tribunalul Milano (ref. 47917/13),

–       având în vedere audierea lui Carlo Casini, care l-a reprezentat pe Mario Borghezio în conformitate cu articolul 7 alineatul (5) din Regulamentul de procedură, și audierea lui Mario Borhezio în persoană,

–       având în vedere articolele 1, 11 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–       având în vedere articolul 153 din Regulamentul de procedură,

–       având în vedere articolul 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–       având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010 și 6 septembrie 2011[1],

–       având în vedere Codul penal italian,

–       având în vedere articolele 6a și 7 din Regulamentul său de procedură,

–       având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0245/2014),

A.     întrucât un deputat în Parlamentul European, Mario Borghezio, a cerut apărarea imunității sale parlamentare în cadrul unei proceduri aflate pe rol la un tribunal italian,

B.     întrucât, în conformitate cu articolul 8 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European nu pot face obiectul niciunei forme de urmărire, detenție sau procedură judiciară pentru opiniile sau voturile exprimate în exercițiul funcției lor;

C.     întrucât scopul acestei dispoziții este de a asigura în principiu libertatea de exprimare a deputaților în Parlamentul European, însă acest drept la liberă exprimare nu autorizează calomnia, defăimarea, incitarea la ură sau atacarea onoarei altor persoane și nici declarații care contravin articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

D.     întrucât cererea lui Mario Borghezio este legată de cercetările penale deschise împotriva sa și desfășurate de Parchetul Tribunalului Milano asupra unor declarații pe care le-ar fi dat într-un interviu radiofonic, la 8 aprilie 2013;

E.     întrucât Mario Borghezio era deputat în Parlamentul European în momentul interviului;

F.     întrucât, potrivit notei prezentate de parchet, declarațiile în cauză sunt pedepsite în conformitate cu articolul 81 alineatul (1) și articolul 595 alineatul (1) din Codul penal italian, cu articolul 3 alineatul (1) din Legea nr. 205/1993 și cu articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Legea nr. 654/1975, și anume pentru defăimare publică repetată și difuzarea de idei discriminatorii bazate pe superioritate sau ură rasială;

G.     întrucât declarațiile făcute se referă la presupuse caracteristici ale grupului etnic al romilor;

H.     întrucât activitatea parlamentară a lui Mario Borghezio arată că acesta s-a interesat de probleme legate de romi, însă faptele în speță, după cum rezultă din nota parchetului și din audierea din fața Comisiei pentru afaceri juridice, arată că declarațiile făcute în interviu nu au nicio legătură directă și evidentă cu activitățile sale parlamentare;

I.      întrucât declarațiile de care este acuzat excedează tonul ce caracterizează în general dezbaterea politică și, mai mult, sunt profund anti-parlamentare ca natură; întrucât acestea sunt contrare articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, prin urmare, nu se poate considera că au fost făcute în exercițiul atribuțiilor unui deputat în Parlamentul European;

J.      întrucât, dacă ar fi fost făcute într-o ședință parlamentară, declarații precum cele ale lui Mario Borghezio ar fi fost sancționate în conformitate cu articolul 153 din Regulamentul de procedură; întrucât, prin urmare, imunitatea parlamentară nu trebuie să acopere astfel de declarații atunci când sunt făcute în afara Parlamentului;

K.     întrucât, prin urmare, nu se poate considera că Mario Borghezio acționa în exercițiul funcțiilor sale de deputat în Parlamentul European,

1.      hotărăște să nu apere imunitatea și privilegiile lui Mario Borghezio;

2.      încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorităților de resort din Republica Italia și lui Mario Borghezio.

• [1]  Cauza 101/63, Wagner/Fohrman și Krier, Repertoriu 1964, p. 195, cauza 149/85, Wybot/Faure și alții, Repertoriu, 1986, p. 2391, cauza T-345/05, Mote/Parlament, Repertoriu, 2008, p. II-2849, cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, Marra/De Gregorio și Clemente, Repertoriu, 2008, p. I-7929, cauza T-42/06, Gollnisch/Parlament, Repertoriu, 2010, p. II-1135 și cauza C-163/10, Patriciello, Repertoriu, 2011, p. I-07565).

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	20.3.2014
Rezultatul votului final	+: –: 0:	8 2 0
Membri titulari prezenți la votul final	Luigi Berlinguer, Françoise Castex, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Annette Koewius, Antonio Masip Hidalgo, Bernhard Rapkay, Evelyn Regner, Francesco Enrico Speroni, Rebecca Taylor
Membri supleanți prezenți la votul final	Eva Lichtenberger