RAPORT referitor la cererea de ridicare a imunității deputatei Ana Gomes

11.11.2014 - (2014/2045(IMM))

Comisia pentru afaceri juridice
Raportoare: Heidi Hautala

PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la cererea de ridicare a imunității deputatei Ana Gomes

(2014/2045(IMM))

Parlamentul European,

–       având în vedere cererea de ridicare a imunității deputatei Ana Gomes, transmisă la 18 iunie 2014 de Procurorul General adjunct al Republicii Portugheze, în legătură cu procedura penală aflată pe rolul Secției 2 a Departamentului de cercetări și acțiune penală (cu numărul de referință NUIPC 8773/13.4TDLSB), și comunicată în ședința plenară din 3 iulie 2014,

–       în urma audierii Anei Gomes, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

–       având în vedere articolul 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–       având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013[1],

–       având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–       având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0025/2014),

A.     întrucât Procurorul General adjunct al Republicii Portugheze a transmis cererea de ridicare a imunității parlamentare a deputatei Ana Gomes, înaintată de procurorul Departamentului de cercetări și acțiune penală din Lisabona în legătură cu presupuse declarații defăimătoare făcute de dna Gomes în timpul unei dezbateri televizate; întrucât cererea a fost înaintată în vederea inițierii acțiunii penale împotriva dnei Gomes și pentru ca această să poate fi interogată în cadrul respectivei acțiuni;

B.     întrucât, potrivit articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, membrii Parlamentului European nu pot fi cercetați, reținuți sau urmăriți datorită opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor.

C.     întrucât articolul 6 din Regulamentul său de procedură prevede că în exercitarea competențelor sale în ceea ce privește privilegiile și imunitățile, Parlamentul acționează pentru conservarea integrității sale ca adunare legislativă democratică și asigurarea independenței deputaților în îndeplinirea atribuțiilor care le revin;

D.     întrucât Curtea de Justiție a recunoscut că o declarație făcută de un deputat în afara incintei Parlamentului European poate constitui o opinie exprimată în cadrul exercitării funcțiilor sale în conformitate cu articolul 8 din Protocol, având în vedere că nu contează locul în care este făcută declarația, ci natura și conținutul acesteia;

E.     întrucât în democrațiile moderne dezbaterea politică are loc nu numai în Parlament, ci și prin mijloacele de comunicare, de la declarații de presă, până la internet;

F.     întrucât în cadrul emisiunii de televiziune în cauză, Ana Gomes a intervenit în calitate de deputat în Parlamentul European pentru a discuta chestiuni de care se interesase la nivel european, așa cum demonstrează, printre altele, întrebările cu solicitare de răspuns scris adresate Comisiei, care au fost depuse de deputată;

G.     întrucât atrăgând atenția asupra deciziei guvernului portughez de a privatiza șantierul naval de la Viana do Castelo, decizie care a dus la o investigație din partea Comisiei Europene privind încălcarea normelor privind ajutoarele de stat, Ana Gomes își îndeplinea mandatul de deputat în Parlamentul European;

1.      hotărăște să nu ridice imunitatea deputatei Ana Gomes;

2.      încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorității competente a Republicii Portugheze.

• [1]  Hotărârea din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, Rec., p. 387, hotărârea din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, Rec., p. 2391, hotărârea din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, Rec., p. II-2849, hotărârea din 15 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexate C-200/07 și C-201/07, Rec., p. I-7929, hotărârea din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, Rec., p. II-1135, hotărârea din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, Rec., p. I-7565 și hotărârea din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexate T-346/11 și T-347/11, p. II-340 și p. II-341.

EXPUNERE DE MOTIVE

1. Context

La 29 noiembrie 2013, în timpul emisiunii Cara a Cara a programului TVI24, Ana Gomes, deputat în Parlamentul European, a făcut următoarele declarații, comentând subconcesiunea pentru exploatarea exclusivă a șantierului naval de la Viana do Castelo (Estaleiros Navais de Viana do Castelo):

„Asta e o infracțiune, nu am alt cuvânt, e o infracțiune. Acest ministru al apărării e incompetent, dacă nu cumva de-a dreptul rău-intenționat. Trebuie verificat ce afaceri învârte cabinetul lui de avocatură cu societatea Martifer, care își întinde de fapt tentaculele în toate partidele politice (…). De ce nu a avizat guvernul comenzile de nave pentru bitum? De ce nu i-a răspuns guvernul Comisiei Europene? De ce a anulat guvernul contractele marinei? Pentru că guvernul dorește să înăbușe șantierele navale, să se descotorosească de muncitori, să-i facă o favoare societății Martifer, nici mai mult, nici mai puțin … ăsta-i adevărul, vrea să-i facă o favoare societății Martifer … e o mârșăvie ceea ce fac la Viana do Castelo …”

José Pedro Correia Aguiar-Branco, ministrul apărării naționale în guvernul portughez, a prezentat o plângere împotriva dnei Gomes la Departamentul de cercetări și acțiune penală din Lisabona pentru presupusul caracter defăimător al declarațiilor în cauză. A fost depusă și o plângere din partea cabinetului de avocatură „JPAB-José Pedro Aguiar Branco & Associados-Sociedade de Advogados, RL”, care fusese menționată în declarația dnei Gomes.

În cursul ședinței plenare din 3 iulie 2014, Președintele a anunțat, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, că a primit o scrisoare din partea Procurorului General adjunct al Republicii Portugheze (Vice Procurador-geral da República) privind ridicarea imunității parlamentare a dnei Ana Gomes în legătură cu procedurile penale menționate anterior. Președintele a transmis această solicitare Comisiei pentru afaceri juridice, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1).

La 25 septembrie 2014, comisia a audiat-o pe dna Gomes, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

2. Legislația și procedura privind imunitatea deputaților în Parlamentul European

Articolele 8 și 9 din Protocolul (nr. 7) privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene.

Articolul 8

Membrii Parlamentului European nu pot fi cercetați, reținuți sau urmăriți datorită opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor.

Articolul 9

Pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acestuia beneficiază:

a) pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor parlamentului propriei țări;

b) pe teritoriul oricărui alt stat membru, de exceptare privind orice măsură de detenție sau urmărire penală.

Imunitatea este valabilă inclusiv pe perioada deplasării la locul reuniunii Parlamentului European, cât și la întoarcere.

Imunitatea nu poate fi invocată în caz de flagrant delict și nici nu poate constitui o piedică pentru Parlamentul European de a ridica imunitatea unuia dintre membri.

Articolele 5, 6 și 9 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European prevăd următoarele:

Articolul 5 - Privilegii și imunități

1. Deputații se bucură de privilegiile și imunitățile prevăzute de Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene.

2. Imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaților, ci o garanție pentru independența Parlamentului în ansamblu și a membrilor săi. (...)

Articolul 6 - Ridicarea imunității

1. În exercitarea competențelor sale în ceea ce privește privilegiile și imunitățile, Parlamentul acționează pentru conservarea integrității sale ca adunare legislativă democratică și asigurarea independenței deputaților în îndeplinirea atribuțiilor care le revin. Cererile de ridicare a imunității se analizează în conformitate articolele 7, 8 și 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și cu principiile menționate în prezentul articol. (...)

Articolul 9 - Proceduri privind imunitatea

1. Orice cerere adresată Președintelui de către o autoritate competentă a unui stat membru în vederea ridicării imunității unui deputat, sau de către un deputat sau un fost deputat în vederea apărării privilegiilor și imunităților, se anunță în Parlament și se transmite comisiei competente. (...)

2. Comisia examinează fără întârziere, dar ținând cont de complexitatea lor relativă, cererile de ridicare a imunității sau de apărare a privilegiilor și imunităților.

3. Comisia prezintă o propunere de decizie motivată prin care se recomandă adoptarea sau respingerea cererii de ridicare a imunității sau de apărare a imunității și privilegiilor.

4. Comisia poate solicita autorității interesate furnizarea tuturor informațiilor și precizărilor pe care le consideră necesare pentru a stabili dacă este cazul să se ridice sau să se apere imunitatea.

5. Deputatul în cauză are posibilitatea să ofere explicații, poate prezenta toate documentele și mijloacele de probă scrise pe care le consideră pertinente și poate fi reprezentat de un alt deputat.

Deputatul nu asistă la dezbaterile privind cererea de ridicare sau de apărare a imunității sale, cu excepția audierii propriu-zise.

Președintele comisiei invită deputatul la audiere, precizând data și ora. Deputatul poate renunța la dreptul de a fi audiat.

Dacă deputatul nu se prezintă la audierea la care a fost invitat, se consideră că a renunțat la dreptul de a fi audiat, cu excepția cazului în care deputatul a anunțat că nu poate participa la audiere la data și ora indicate, motivând această imposibilitate. Președintele comisiei decide dacă motivele invocate justifică absența, neexistând posibilitatea atacării acestei decizii.

Dacă decide că absența este justificată, președintele comisiei îl invită pe deputat la audiere la o altă dată și oră. Dacă deputatul nu dă curs celei de-a doua invitații la audiere, procedura continuă fără audierea deputatului. Nu se acceptă noi justificări pentru neprezentare sau noi cereri de audiere. (...)

7. Comisia poate emite un aviz motivat privind competența autorității în cauză și admisibilitatea cererii, dar nu se pronunță în niciun caz asupra vinovăției sau nevinovăției deputatului sau asupra oportunității sau inoportunității urmăririi penale a deputatului pentru opiniile sau actele care îi sunt imputate, chiar dacă examinarea solicitării îi permite comisiei să dobândească o cunoaștere aprofundată a cauzei. (...)

3. Justificarea măsurii propuse

În temeiul faptelor menționate anterior, prezentul caz justifică aplicarea articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene. În sensul respectivei dispoziții, noțiunea de „opinie” trebuie înțeleasă într-un sens larg, ca înglobând afirmațiile sau declarațiile care, prin conținutul lor, corespund unor aserțiuni care constituie aprecieri subiective[1]. Plângerea ministrului apărării a fost, într-adevăr, determinată de declarațiile făcute de dna Gomes în timpul unei dezbateri televizate.

Pentru a fi acoperită de imunitate, în conformitate cu articolul 8 din Protocolul, o opinie trebuie să fi fost exprimată de un deputat în Parlamentul European „în cadrul exercitării funcțiilor [sale]”, implicând astfel cerința unei legături între opinia exprimată și funcțiile parlamentare[2].

Așa cum s-a pronunțat Curtea de Justiție, domeniul de aplicare al imunității absolute trebuie stabilit doar în temeiul dreptului UE[3]. De asemenea, Curtea a precizat clar că imunitatea în temeiul articolului 8 „trebuie să fie considerată (...) o imunitate absolută care se opune oricărei proceduri judiciare cu privire la o opinie sau la un vot exprimate în exercitarea funcțiilor parlamentare”[4].

În opinia Curții, articolul 8 din Protocol trebuie interpretat în sensul în care, deși imunitatea parlamentară acoperă în special declarațiile făcute în incinta Parlamentului European, nu este imposibil ca o declarație făcută în afara respectivei incinte să fie considerată o opinie exprimată în cadrul exercitării funcțiilor parlamentare. Dacă este sau nu o astfel de opinie, trebuie stabilit având în vedere caracterul și conținutul său, nu locul în care a fost făcută[5]. Această situație este cu atât mai reală cu cât, în democrațiile moderne, dezbaterea politică are loc nu numai în Parlament, ci și prin mijloacele de comunicare, de la declarații de presă, până la internet. Totuși, Curtea a afirmat clar că legătura dintre opinia exprimată și funcțiile parlamentare trebuie să fie directă și să se impună cu evidență[6].

Principiul pe care se întemeiază imunitatea parlamentară prevăzută la articolul 8 din Protocol este libertatea deputaților de a participa în mod constructiv la dezbaterile parlamentare și să își reprezinte electoratul în privința aspectelor de interes public fără a trebui să își limiteze observațiile sau opiniile din cauza unui pericol de a fi chemați să răspundă în fața unei instanțe sau a unei alte autorități de acest gen[7]. În mod inevitabil, în anumite cazuri, unele persoane pot considera că opiniile exprimate de un deputat în Parlamentul European sunt excesive, deranjante sau ofensatoare. Totuși într-o societate deschisă și democratică, importanța unui dialog fără rezerve cu privire la aspecte de interes public este atât de mare, încât, în principiu, nici măcar opiniile ofensatoare sau extreme nu ar trebui cenzurate, cu condiția ca legătura dintre opinia exprimată și funcțiile parlamentare să fie directă și să se impună cu evidență (și astfel să fie compatibilă cu tonul întâlnit în general în dezbaterile politice[8]).

Acest aspect este valabil îndeosebi în cazul de față. Criticile dnei Gomes cu privire la decizia guvernului nu numai că privesc aspecte care țin, într-adevăr, de interesul public - privatizarea unui șantier naval important -, dar au și legătură directă și evidentă cu funcțiile sale de deputat în Parlamentul European. Într-adevăr, dânsa s-a interesat la nivel european de chestiunea respectivă, așa cum dovedesc, printre altele, întrebările cu solicitare de răspuns scris, pe care dna Gomes le-a depus, alături de alți deputați sau individual, în conformitate cu Regulamentul de procedură al Parlamentului[9]. În plus, la audierea sa în comisie, dna Gomes a adus dovada corespondenței largi pe care a avut-o cu comisarii Almunia și Tajani pe acest subiect.

Așa cum confirmă documentele prezentate comisiei, chestiunea era cu atât mai importantă la nivel european, cu cât decizia guvernului portughez a determinat o investigație din partea Comisiei Europene privind încălcarea normelor privind ajutoarele de stat[10].

Existența unei legături directe și evidente între opinia exprimată de dna Gomes și funcțiile sale de deputat în Parlamentul European este prin urmare incontestabilă. Urmărirea penală a dnei Gomes pentru declarațiile în cauză ar însemna împiedicarea exercitării libere a mandatului său parlamentar și ar încălca sensul articolului 8 din Protocol.

4. Concluzie

În temeiul argumentelor anterioare și în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, Comisia pentru afaceri juridice recomandă Parlamentului European să nu ridice imunitatea parlamentară a dnei Ana Gomes.

• [1]  hotărârea din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, Rec., p. I-7565, punctul 32.
• [2]  hotărârea din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, Rec., p. I-7565, punctul 33.
• [3]  Hotărârea din 15 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexate C-200/07 și C-201/07, Rec., p. I-7929, punctul 26.
• [4]  Hotărârea din 15 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexate C-200/07 și C-201/07, Rec., p. I-7929, punctul 27.
• [5]  Hotărârea din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, Rec., p. I-7565, punctul 30.
• [6]  Hotărârea din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, Rec., p. I-7565, punctul 35.
• [7]  A. /Regatului Unit, nr. 35373/97, § 75, CEDO, 2002-X.
• [8]  A se vedea Decizia Parlamentului European din 2 aprilie 2014 privind cererea de apărare a imunității și privilegiilor lui Mario Borghezio (P7_TA(2014)0257).
• [9]  A se vedea întrebările cu solicitare de răspuns scris adresate Comisiei E-005164/2013 din 8 mai 2013 și E-013757/2013 din 4 decembrie 2013.
• [10]  A se vedea decizia Comisiei de a iniția procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE, JO C 95, 3.4.2013, p. 118.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	10.11.2014
Rezultatul votului final	+: –: 0:	21 0 0
Membri titulari prezenți la votul final	Max Andersson, Joëlle Bergeron, Marie-Christine Boutonnet, Kostas Chrysogonos, Therese Comodini Cachia, Mady Delvaux, Laura Ferrara, Dietmar Köster, Gilles Lebreton, António Marinho e Pinto, Emil Radev, Julia Reda, Evelyn Regner, Pavel Svoboda, Tadeusz Zwiefka
Membri supleanți prezenți la votul final	Daniel Buda, Angel Dzhambazki, Jytte Guteland, Heidi Hautala, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Viktor Uspaskich
Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final	Edouard Martin