RAPORT referitor la raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2013
9.12.2014 - (2014/2159(INI))
Comisia pentru petiții
Raportor: Jarosław Leszek Wałęsa
PR_INI_AnnOmbud
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitoare la raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2013
Parlamentul European,
– având în vedere raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2013,
– având în vedere articolul 228 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 43 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului[1],
– având în vedere Codul European al Bunei Conduite Administrative, astfel cum a fost adoptat de Parlamentul European în septembrie 2001,
– având în vedere principiile de transparență și integritate în activitățile de lobby, publicate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE),
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind activitățile Ombudsmanului European,
– având în vedere articolul 220 alineatul (2) a doua și a treia teză din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A8-0058/2014),
A. întrucât raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2013 a fost prezentat oficial Președintelui Parlamentului European la 15 septembrie 2014 și întrucât Ombudsmanul, Emily O’Reilly, și-a prezentat raportul în fața Comisiei pentru petiții la 24 septembrie 2014 la Bruxelles;
B. întrucât articolul 24 din TFUE prevede că „orice cetățean al Uniunii se poate adresa Ombudsmanului instituit în conformitate cu dispozițiile articolului 228”;
C. întrucât, în temeiul articolului 228 din TFUE, Ombudsmanul European este împuternicit să primească plângeri care privesc cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcțiilor jurisdicționale ale acesteia;
D. întrucât articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale prevede că „orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii”;
E. întrucât articolul 43 din Carta drepturilor fundamentale prevede că „orice cetățean al Uniunii, precum și orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau sediul social într-un stat membru au dreptul de a sesiza Ombudsmanul cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcției sale jurisdicționale”;
F. întrucât această definiție nu limitează administrarea defectuoasă la cazurile în care norma sau principiul încălcat are caracter juridic obligatoriu; întrucât principiile bunei administrări depășesc dispozițiile legislative; întrucât, potrivit primului Ombudsman European, „administrarea defectuoasă survine atunci când un organism public nu acționează în conformitate cu o normă sau un principiu obligatoriu care i se aplică”; întrucât acest lucru impune instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii nu doar să își respecte obligațiile juridice, ci și să fie în serviciul cetățenilor și să se asigure că aceștia sunt tratați în mod corespunzător și se bucură pe deplin de drepturile lor;
G. întrucât noțiunea de bună administrare ar trebui extinsă pentru a deveni „o mai bună administrare”, înțeleasă ca un proces în curs de îmbunătățire continuă;
H. întrucât principala prioritate a Ombudsmanului European este de a se asigura că drepturile cetățenilor sunt pe deplin respectate și că dreptul la o bună administrare reflectă cele mai înalte standarde, conform așteptărilor din partea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii; întrucât Ombudsmanul European joacă un rol vital în a ajuta instituțiile UE să devină mai deschise, mai eficiente și mai accesibile cetățenilor cu scopul de a consolida încrederea cetățenilor în Uniune;
I. întrucât Emily O’Reilly a fost aleasă în funcția de Ombudsman European de către Parlamentul European în cadrul sesiunii plenare din 3 iulie 2013 și a depus jurământul la 30 septembrie 2013;
J. întrucât, în 2013, 23 245 de cetățeni au solicitat ajutorul Ombudsmanului; întrucât, referitor la acest lucru, 19 418 dintre acești cetățeni au primit consiliere prin intermediul ghidului interactiv de pe site-ul de internet al Ombudsmanului, iar 1 407 cereri au vizat obținerea de informații; întrucât 2 420 de cereri au fost înregistrate ca plângeri (2 442 în 2012); întrucât, pe baza plângerilor primite în 2013, au fost întreprinse de către Ombudsman 2 354 de acțiuni;
K. întrucât este important ca Ombudsmanul să furnizeze informații mai detaliate cu privire la formatul plângerilor depuse, astfel încât să se poată efectua comparații pe parcursul anilor între plângerile primite în format electronic prin intermediul site-ului interactiv al Ombudsmanului și plângerile primite offline;
L. întrucât, în 2013, Ombudsmanul a deschis 350 de anchete (465 în 2012), dintre care 341 pe baza unor plângeri și 9 din proprie inițiativă;
M. întrucât, în 2013, Ombudsmanul a închis 461 de anchete (390 în 2012), dintre care 441 au fost deschise pe baza unor plângeri și 20 din proprie inițiativă; întrucât 340 dintre anchetele finalizate (77,1 %) s-au bazat pe plângeri individuale ale cetățenilor, iar 101 (22,9 %) pe plângeri prezentate de întreprinderi, asociații sau alte entități juridice;
N. întrucât anchetele închise în 2013 privesc: solicitări de informații și acces la documente (25,6 %), Comisia în calitate de gardian al tratatelor (19,1 %), chestiuni de ordin instituțional și legate de politici (17,6 %), administrația și Statutul funcționarilor (16,5 %), concursurile și procedurile de selecție (14,8 %), atribuirea de contracte de achiziții și de granturi (9,5 %) și executarea contractelor (7,4 %);
O. întrucât, în ceea ce privește anchetele inițiate de Ombudsman în 2013, pot fi identificate următoarele teme principale: transparența în cadrul instituțiilor UE, chestiuni de ordin etic, participarea cetățenilor la procesul decizional al UE, proiectele și programele finanțate de UE, drepturile fundamentale și cultura serviciului;
P. întrucât problemele cele mai frecvente legate de transparență privesc refuzul accesului la documente sau informații din partea instituțiilor, reuniunile fiind ținute cu ușile închise și lipsind deschiderea în ceea ce privește numirile în grupurile de experți ale UE; întrucât accesul public la documente este unul dintre drepturile garantate în temeiul Cartei drepturilor fundamentale a UE;
Q. întrucât Ombudsmanul colaborează îndeaproape cu diferite rețele, dintre care cea mai importantă este Rețeaua europeană a avocaților poporului, din care fac parte 94 de instituții din 35 de țări europene; întrucât plângerile care nu țin de competența Ombudsmanului sunt transmise instituției membre a rețelei care este cea mai în măsură să se ocupe de caz; întrucât 52,5 % din plângerile primite au fost transferate către alți membri ai rețelei;
R. întrucât Comisia pentru petiții a Parlamentului este membru cu drepturi depline al Rețelei europene a avocaților poporului; întrucât, în 2013, Ombudsmanul a transmis 51 de cazuri acestei comisii; întrucât 178 de cazuri au fost transmise Comisiei Europene și 503 altor instituții și organisme;
S. întrucât Ombudsmanul cooperează și cu alte organizații internaționale, precum Organizația Națiunilor Unite; întrucât Ombudsmanul, Parlamentul, Comisia, Agenția pentru Drepturi Fundamentale (FRA) și Forumul european al persoanelor cu handicap (EDF) formează împreună cadrul UE în temeiul Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (CPRD); întrucât acest cadru are sarcina de a proteja, a promova și a monitoriza punerea în aplicare a convenției la nivelul instituțiilor UE;
T. întrucât raportul anual pe 2013 nu conține cifre exacte în ceea ce privește procentul plângerilor care țin și care nu țin de competența Ombudsmanului; întrucât includerea cifrelor concrete în orice raport anual pe viitor este esențială, astfel încât să se poată face comparații între diferiți ani și să se poată observa cu ușurință tendințele și direcțiile în ceea ce privește admisibilitatea sau inadmisibilitatea plângerilor; întrucât, potrivit raportului, în general, din 100 de plângeri primite, 68 nu țin de competența Ombudsmanului și sunt fie transferate avocaților poporului naționali sau regionali, fie înaintate Comisiei pentru petiții a Parlamentului, fie transmise altor organisme care se ocupă de plângeri, cum ar fi Comisia Europeană, SOLVIT, Europa ta - Consiliere sau Centrele Europene ale Consumatorilor; întrucât este nevoie de o procedură de monitorizare și de informații privind reclamațiile transferate către alte instituții sau organisme pentru a asigura faptul că problemele cetățenilor sunt tratate într-un mod imparțial, echitabil și într-un interval de timp rezonabil;
U. întrucât, în general, din 100 de plângeri primite, doar 32 țin de competența Ombudsmanului; întrucât 17 dintre acestea nu au ca efect deschiderea unei anchete (9 sunt considerate inadmisibile și 8 sunt admisibile, dar se consideră că nu au un temei suficient pentru deschiderea unei anchete); întrucât, în general, din 100 de plângeri primite, 15 plângeri duc la deschiderea unei anchete; întrucât 4 dintre acestea se soluționează în timpul anchetei, pentru 4 se ajunge la concluzia că nu este vorba de administrare defectuoasă, în cazul uneia se constată administrarea defectuoasă și se consideră că în cazul a 6 dintre ele nu există temei pentru cercetări suplimentare;
V. întrucât 80 % (40 de cazuri) dintre anchetele în care s-a constatat administrarea defectuoasă au fost închise formulându-se comentarii critice la adresa instituției în cauză și 18 % (9 cazuri) au fost închise elaborându-se proiecte de recomandări, care au fost acceptate parțial sau integral de instituție; întrucât într-unul din cazuri (2 %), Ombudsmanul a redactat „Raportul special al Ombudsmanului European privind ancheta din proprie inițiativă OI/5/2012/BEH-MHZ referitoare la Frontex”; întrucât Ombudsmanul European prezintă, în medie, un raport special pe an;
W. întrucât un raport special este o măsură de ultimă instanță prin care Ombudsmanul European poate trata cazuri de administrare defectuoasă din partea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii; întrucât Ombudsmanul ar trebui să-și examineze în continuare atribuțiile politice și să dezvolte instrumentele pe care le are la dispoziție;
X. întrucât propunerile Ombudsmanului au fost respectate în proporție de 80 % în 2012; întrucât Comisia, care este vizată de cea mai mare parte dintre anchetele Ombudsmanului, a respectat propunerile în proporție de 84 %; întrucât, în fiecare an, Ombudsmanul publică o analiză cuprinzătoare a modului în care instituțiile UE au răspuns propunerilor Ombudsmanului privind îmbunătățirea administrației UE; întrucât rata de 20 % de neconformare la propunerile Ombudsmanului reprezintă o amenințare gravă, care ar putea duce la o erodare și mai accentuată a încrederii cetățenilor în eficiența instituțiilor europene;
Y. întrucât Comisia Europeană este instituția cu privire la care Ombudsmanul primește cel mai mare număr de plângeri; întrucât una dintre anchetele încheiate în 2013 privea documente legate de clauza de exceptare a Regatului Unit în ceea ce privește Carta drepturilor fundamentale a UE;
Z. întrucât durata medie a anchetelor în cazurile închise de către Ombudsman în 2013 a fost de 13 luni; întrucât 22 % din cazuri au fost închise într-o perioadă de 3 luni, 37 % într-o perioadă cuprinsă între 3 și 12 luni, 14 % într-o perioadă cuprinsă între 12 și 18 luni și 27 % într-o perioadă de peste 18 luni;
AA. întrucât bugetul Ombudsmanului pe 2013 a fost de 9 731 371 EUR și întrucât organigrama instituției Ombudsmanului prevede 67 de posturi; întrucât menținerea unui nivel suficient de resurse bugetare și umane este esențială pentru asigurarea eficienței serviciilor Ombudsmanului și a unor răspunsuri rapide la plângerile cetățenilor;
AB. întrucât Emily O’Reilly este prima femeie aleasă în funcția de Ombudsman European,
1. aprobă raportul anual pentru 2013 prezentat de Ombudsmanul European; o felicită pe Emily O’Reilly pentru primul său raport anual în calitate de Ombudsman și salută abordarea acesteia de a păstra relații pozitive de lucru și cooperare cu Parlamentul, în special cu Comisia sa pentru petiții; ia act de faptul că anul 2013 a fost un an de tranziție și că o mare parte a raportului anual se referă la activitatea Profesorului Nikiforos Diamandouros, care și-a încheiat mandatul de Ombudsman European, și aduce omagiu moștenirii acestuia;2. se angajează să reinstituie obiceiul Parlamentului de a invita Ombudsmanul la ședința plenară imediat după alegerea sa;
3. sprijină pe deplin obiectivul final declarat al noului Ombudsman, acela de a contribui la consolidarea structurilor și instituțiilor răspunderii și transparenței la nivel european, pentru a promova buna administrare pentru fiecare cetățean și rezident al UE și pentru a îmbunătăți calitatea democrației în Uniune; reiterează rolul esențial al Ombudsmanului European în abordarea preocupărilor cetățenilor și în reducerea distanței semnificative care există între aceștia și instituțiile UE;
4. subliniază importanța platformelor sociale drept canal de comunicare și încurajează biroul Ombudsmanului să facă uz de acestea pe scară mai largă pentru a sensibiliza publicul cu privire la activitățile Ombudsmanului și a promova drepturile cetățenilor UE; consideră, totuși, că digitalizarea în continuare a serviciilor Ombudsmanului nu ar trebui să ducă la excluderea cetățenilor care nu au acces la internet sau nu îl pot folosi; invită Ombudsmanul să acorde o atenție specială nevoilor acestor cetățeni, astfel încât tuturor cetățenilor UE să li se asigure un acces egal și, prin urmare, să poată beneficia toți pe deplin de serviciile Ombudsmanului;5. ia notă de faptul că raportul anual al Ombudsmanului a căpătat o formă mai modernă pentru anul 2013 și că, pe lângă varianta tradițională care poate fi imprimată, acum este disponibilă în format de carte electronică și o variantă interactivă, care poate fi descărcată; ia act, în continuare, de faptul că raportul a fost împărțit în două părți: o parte constă într-un text de referință ușor de citit, care prezintă cele mai importante date și cifre referitoare la activitatea Ombudsmanului în 2013, iar cealaltă parte conține o relatare în detaliu a principalelor cazuri anchetate de Ombudsman în 2013[2];
6. salută această nouă abordare din partea Ombudsmanului, care a fost adoptată pentru a reflecta dorința sa de a transforma această instituție într-o instituție cât mai accesibilă și cu instrumente cât mai ușor de utilizat; încurajează părțile interesate să citească secțiunea care conține prezentarea în detaliu a anchetelor, intitulată „Buna administrare în practică: deciziile Ombudsmanului European în 2013”, și să ia serios în considerare observațiile și recomandările Ombudsmanului;
7. constată faptul că în 2013, statul membru din care au provenit cele mai multe plângeri a fost Spania (416), aceasta fiind urmată de Germania (269), Polonia (248) și Belgia (153); observă că, în ceea ce privește anchetele deschise per stat membru, Belgia se află în frunte (53), urmată de Germania (40), Italia (39) și Spania (34);
8. observă faptul că problemele legate de transparență au ocupat din nou primul loc pe lista Ombudsmanului cu anchete închise (64,3 %), având loc o creștere comparativ cu anul 2012 (52,7 %); ia act de faptul că celelalte subiecte principale ale plângerilor au fost chestiuni de ordin etic, participarea cetățenilor la procesul decizional al UE, proiecte finanțate de UE, drepturile fundamentale și cultura serviciului;
9. consideră că transparența, deschiderea, accesul la informații, respectarea drepturilor cetățenilor și standardele etice înalte sunt esențiale pentru instaurarea și păstrarea încrederii cetățenilor și a rezidenților în administrația publică europeană; subliniază faptul că încrederea dintre cetățeni și rezidenți, pe de o parte, și instituții, pe de altă parte, este de o importanță crucială în contextul actual al situației economice dificile; este de acord cu opinia Ombudsmanului, conform căreia transparența este o piatră de temelie într-o democrație avansată, permițând monitorizarea activităților autorităților publice, evaluarea performanței acestora și tragerea lor la răspundere; este, de asemenea, de acord cu faptul că deschiderea și accesul public la documente reprezintă o parte esențială a sistemului de control și echilibru instituțional; recunoaște dreptul cetățenilor la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal;
10. observă că recomandările și observațiile critice nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, dar subliniază că, totuși, instituțiile UE pot să le utilizeze ca pe o oportunitate de a soluționa o problemă, de a învăța o lecție pentru viitor și de a evita repetarea unor cazuri similare de administrare defectuoasă; îndeamnă toate instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii să coopereze pe deplin cu Ombudsmanul, să asigure respectarea în totalitate a recomandărilor sale și să utilizeze pe deplin comentariile critice; reamintește faptul că, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale (articolul 41), dreptul la bună administrare este un drept fundamental al cetățenilor Uniunii Europene;11. constată că majoritatea anchetelor întreprinse de Ombudsman în ultimul an (64,3 %) vizează Comisia Europeană; recunoaște faptul că instituția ale cărei decizii prezintă cea mai mare probabilitate de a afecta în mod direct cetățenii, organizațiile societății civile și întreprinderile este Comisia; înțelege faptul că aceasta este, prin urmare, principala țintă a controlului public; observă cu îngrijorare, cu toate acestea, că procentul plângerilor care vizează Comisia a crescut comparativ cu 2012, când a fost de 52,7 %; încurajează Ombudsmanul să examineze motivele acestei creșteri în vederea îmbunătățirii administrării Comisiei și, astfel, a sporirii credibilității instituțiilor UE în ansamblul lor; invită noua Comisie să ia rapid măsuri pentru a își îmbunătăți performanța în vederea reducerii numărului de plângeri împotriva sa;
12. constată cu îngrijorare faptul că procentul plângerilor care vizează agențiile UE aproape s-a dublat, ajungând de la 12,5 % în 2012, la 24 % în 2013; propune ca Ombudsmanul să precizeze dacă această creștere se datorează unui grad mai ridicat de informare a publicului cu privire la procedurile de depunere a plângerilor sau are alte cauze, cum ar fi posibila nerespectare de către agențiile UE a recomandărilor Ombudsmanului din anii precedenți; încurajează Ombudsmanul să monitorizeze evoluția situațiilor din agenții și să prezinte un nou raport în acest sens în timp util; sprijină intențiile Ombudsmanului de a se adresa diferitelor agenții cu scopul de a sublinia importanța bunei administrări, a unor proceduri eficiente de tratare a plângerilor și a culturii serviciului;
13. constată cu satisfacție faptul că procentul plângerilor care vizează Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) s-a redus la mai puțin de jumătate în 2013, ajungând de la 16,8 % în 2012, la 7,1 % în 2013; constată, de asemenea, cu satisfacție faptul că procentul plângerilor care vizează Parlamentul European a scăzut de la 5,2 % în 2012, la 4,3 % în 2013; recunoaște eforturile Ombudsmanului și ale EPSO pentru reducerea numărului de plângeri împotriva acestei agenții;
14. observă faptul că în 2013, Ombudsmanul a publicat o nouă versiune a Codului European al Bunei Conduite Administrative; invită toate instituțiile să respecte și să pună în aplicare pe deplin acest cod; invită noua Comisie să adopte norme și principii comune obligatorii privind procedurile administrative în cadrul administrației UE și în special să înainteze un proiect de regulament în acest sens; reamintește faptul că articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că „orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor și organelor Uniunii”;
15. încurajează toate instituțiile, organele și agențiile UE să-și îmbunătățească performanțele consolidându-și angajamentul față de buna administrare și principiile unei culturi a serviciului în slujba cetățenilor; le invită să sprijine Ombudsmanul răspunzând rapid solicitărilor sale și să colaboreze mai îndeaproape cu acesta pentru a reduce termenele în procesul de anchetă pe baza plângerilor; sprijină eforturile Ombudsmanului de a accelera și mai mult procesele de anchetă și de a reduce termenele de tratare a plângerilor, în scopul de a fi în serviciul cetățenilor care își exercită drepturile, în mod adecvat și în timp util;
16. observă faptul că rata globală a respectării recomandărilor Ombudsmanului a fost de 80 % în 2012, puțin mai redusă față de 82 % în 2011; sprijină ambiția Ombudsmanului de a îmbunătăți rata respectării recomandărilor; îndeamnă Comisia, în mod deosebit, să depună toate eforturile pentru a-și îmbunătăți rata de respectare; se arată îngrijorat cu privire la rata de nerespectare de 20 % și îndeamnă instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii să răspundă și să reacționeze într-un interval de timp rezonabil la comentariile critice ale Ombudsmanului și să depună toate eforturile necesare pentru a îmbunătăți rata de urmărire a acestora prin punerea în aplicare promptă a recomandărilor și a comentariilor critice ale Ombudsmanului; așteaptă cu interes informațiile specifice care vor fi furnizate în viitorul raport anual privind respectarea pentru anul 2013;
17. ia act de faptul că Ombudsmanul a constatat că este vorba de administrare defectuoasă în 10,8 % din anchetele închise în 2013 și că în 80 % din aceste cazuri a formulat comentarii critice la adresa instituției în cauză; constată că în 18 % din cazurile de administrare defectuoasă, proiectele de recomandări elaborate de Ombudsman au fost acceptate integral sau parțial de instituție;
18. ia act de faptul că Ombudsmanul a transmis un raport special Parlamentului, subiectul acestuia fiind absența unui mecanism în cadrul agenției Frontex pentru tratarea plângerilor referitoare la nerespectarea drepturilor fundamentale în cursul activităților sale; își exprimă încrederea că acest raport special va face obiectul unui raport care va fi elaborat de Comisia sa pentru petiții în colaborare cu Comisa sa pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne;
19. încurajează Ombudsmanul să-și aprofundeze relațiile și cooperarea cu diferitele rețele, în special cu Rețeaua europeană a avocaților poporului și cu cadrul în temeiul Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; reamintește apelul Parlamentului din cadrul raportului anual al Comisiei pentru petiții pentru anul 2012 privind instituirea de către Parlament a unei rețele care să cuprindă comisiile pentru petiții din statele membre, în plus față de Rețeaua europeană a avocaților poporului;
20. reamintește că Comisia pentru petiții a Parlamentului este membru cu drepturi depline al ambelor rețele menționate mai sus; remarcă faptul că în 2013 Ombudsmanul a transferat 51 de plângeri acestei comisii;
21. ia act de noua strategie a Ombudsmanului, „Către 2019”, care cuprinde trei mari piloni reprezentați prin cuvintele „impact”, „relevanță” și „vizibilitate”; înțelege faptul că Ombudsmanul intenționează să producă un impact mai mare realizând investigații strategice privind problemele sistemice, că dorește să-și consolideze rolul contribuind la dezbateri-cheie din cadrul UE și că intenționează să-și sporească vizibilitatea intensificând acțiunile de informare a părților interesate și aducând în atenție cazurile importante;
22. îndeamnă Ombudsmanul să își continue eforturile vizând îmbunătățirea canalelor de comunicare și să continue activitatea desfășurată în cadrul Anului european al cetățenilor 2013, precum și să amelioreze informarea cetățenilor europeni, astfel încât aceștia să fie informați în mod corespunzător cu privire la serviciile și sfera de responsabilitate a Ombudsmanului;
23. reiterează importanța inițiativei cetățenești europene ca nou instrument pentru a permite implicarea directă a cetățenilor în procesul decizional la elaborarea legislației europene;
24. salută un număr de investigații importante pe care le-a inițiat Ombudsmanul, cum ar fi anchetele privind transparența în cadrul negocierilor pentru Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP), denunțarea neregulilor în instituțiile UE, transparența în cadrul grupurilor de experți ale Comisiei, cazurile de tip „ușă turnantă”, drepturile fundamentale în politica de coeziune și inițiativă cetățenească europeană; așteaptă cu nerăbdare concluziile acestor anchete;
25. salută decizia Consiliului Uniunii Europene de a publica directivele de negociere ale UE privind negocierile în curs dintre UE și SUA referitoare la TTIP; salută, de asemenea, decizia Comisiei de a publica mai multe texte de negociere ale UE și de a permite un acces mai extins la alte documente în contextul negocierilor privind TTIP; consideră că monitorizarea cu atenție a transparenței în cadrul negocierilor privind TTIP a consolidat rolul Ombudsmanului de apărător al transparenței UE; susține apelul Ombudsmanului către instituțiile europene referitor la o abordare transparentă în ceea ce privește politica și la o campanie de informare privind TTIP; se angajează să monitorizeze rezultatele consultărilor privind transparența în contextul TTIP, printre altele, având în vedere petițiile primite pe această temă, în special ținând seama de impactul pe care îl pot avea TTIP și alte negocieri comerciale asupra vieții cetățenilor europeni;
26. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și raportul Comisiei pentru petiții Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și avocaților poporului sau organelor competente similare din statele membre.
EXPUNERE DE MOTIVE
Ombudsmanul European, Emily O’Reilly, a fost aleasă de către Parlamentul European la 3 iulie 2013 și a depus jurământul în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene la 30 septembrie. Prin urmare, raportul anual al Ombudsmanului pentru 2013 acoperă numai o parte a activităților instituției Ombudsmanului sub conducerea sa. Astfel, o mare parte din raport se referă la activitatea predecesorului său, Nikiforos Diamandouros. Ombudsmanul și-a prezentat raportul anual în fața Președintelui Parlamentului European la 15 septembrie și în fața Comisiei pentru petiții la 24 septembrie 2014.
Raportul anual a căpătat o formă mai modernă pentru a reflecta dorința dnei O’Reilly de a transforma instituția Ombudsmanului într-o instituție cât mai accesibilă și cu instrumente cât mai ușor de utilizat. Raportul a fost împărțit în două părți. O parte este un document imprimat sau care poate fi descărcat (și în format de carte electronică (EPUB)) și care conține principalele date și cifre referitoare la activitățile Ombudsmanului în 2013. Cealaltă parte conține o analiză detaliată a principalelor cazuri tratate de Ombudsman în 2013 și se intitulează „ Buna administrare în practică: deciziile Ombudsmanului European în 2013”[1]. Din păcate, acest document este disponibil numai în limba engleză, fapt care limitează numărul de posibili cititori.
În 2013, Ombudsmanul a înregistrat contacte cu 23 245 de cetățeni care i-au solicitat serviciile prin intermediul portalului Ombudsmanului. Marea lor majoritate (19 418) au fost ajutați oferindu-li-se consiliere online prin intermediul ghidului interactiv de pe site-ul internet al Ombudsmanului. Restul solicitărilor au fost fie cereri de informații (1 407), la care serviciile Ombudsmanului au oferit răspuns, fie plângeri (2 420), care au fost înregistrate.
Raportul anual pe 2013 nu conține valorile exacte în ceea ce privește procentul plângerilor care țin și care nu țin de competența Ombudsmanului. În afară de descrierea procesului prin care trec în mod normal 100 de plângeri, ar fi esențial să fie incluse și cifre concrete în toate rapoartele anuale, astfel încât să se poată face comparații între diferiți ani și să se poată observa cu ușurință tendințele și direcțiile în ceea ce privește admisibilitatea sau inadmisibilitatea plângerilor.
Ombudsmanul a deschis 341 de anchete pe baza plângerilor, precum și 9 anchete din proprie inițiativă, și a închis 441 de anchete bazate pe plângeri și 20 de anchete din proprie inițiativă. Principalele surse ale plângerilor au fost cetățeni individuali (340) și întreprinderi, asociații și alte persoane juridice (101).
În ceea ce privește originea plângerilor în funcție de țară, Spania s-a aflat în fruntea listei (416), urmată de Germania (269), Polonia (248) și Belgia (153). Faptul că multe plângeri provin dintr-un anumit stat membru nu înseamnă neapărat că se deschide un număr proporțional de anchete. De exemplu, cifrele pe anul 2013 arată că din cele 153 de plângeri provenind din Belgia, 53 au dus la deschiderea anchetelor, în timp ce din cele 416 de plângeri provenind din Spania au rezultat numai 34 de anchete deschise.
Din cele 350 de anchete deschise de Ombudsman, 225 (64,3 %) au vizat Comisia Europeană, 84 (24 %) agențiile UE, 28 (8 %) alte organisme, 25 (7,1 %) Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO), 15 (4,3 %) Parlamentul European, 14 (4 %) Serviciul European de Acțiune Externă și 10 (2,9 %) Banca Europeană de Investiții. Întrucât Comisia Europeană este principala instituție UE ale cărei decizii au impact direct asupra cetățenilor, este logic ca aceasta să fie principalul subiect al plângerilor adresate de cetățeni.
Cea mai impresionantă schimbare din această listă, față de anul 2012, este faptul că EPSO, care ocupa poziția a doua în 2012, se află acum pe poziția a patra. În cazul EPSO, numărul plângerilor a scăzut de la 78 (16,8 %) în 2012, la 25 (7,1 %) în 2013.
În ceea ce privește subiectul anchetelor închise de Ombudsman, cele mai multe au fost solicitări de informații și acces la documente (118), urmate de anchete privind Comisia în calitate de gardian al tratatelor (88), chestiuni de ordin instituțional și legate de politici (81), administrația și Statutul funcționarilor (76), concursurile și procedurile de selecție (68), atribuirea de contracte de achiziții și de granturi (44) și executarea contractelor (34).
În 2013, Ombudsmanul a acționat în legătură cu 2 354 de plângeri primite. În 1 359 de cazuri serviciile sale au oferit consultanță sau au transferat cazul (de exemplu unui membru al Rețelei europene a avocaților poporului sau Comisiei pentru petiții a PE), în 654 de cazuri reclamantul a fost informat că nu i se mai poate oferi consultanță suplimentară și în 341 de cazuri a fost deschisă o anchetă.
Principalele subiecte ale cazurilor tratate în 2013 au fost transparența (de exemplu, accesul la documente), chestiuni de ordin etic (de exemplu, cazuri de tip „ușă turnantă” și conflicte de interese), participarea cetățenilor la procesul decizional al UE (de exemplu, inițiativă cetățenească europeană), proiecte și programe finanțate de UE (de exemplu, întârzierea plăților și probleme în ceea ce privește procedurile de ofertare), drepturile fundamentale (de exemplu, cazul denunțătorului neregulilor privind Agenția pentru Drepturi Fundamentale) și cultura serviciului (de exemplu, întârzieri excesive sau lipsa luării de măsuri din partea instituțiilor)[2].
Instituțiile sunt obligate prin tratat să își desfășoare activitatea în mod cât mai deschis cu putință, pentru a promova buna guvernanță și a garanta participarea societății civile. Articolul 15 alineatul (3) din TFUE și articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale prevăd dreptul de acces la documentele instituțiilor. Acest drept este pus în prezent în aplicare prin Regulamentul 1049/2001.
În cazul a 118 anchete (25,6%) închise de Ombudsman în 2013, chestiunea vizată de plângere a fost rezolvată de instituția în cauză sau s-a ajuns la o soluție amiabilă. În 202 de cazuri (43,8%) nu au existat motive pentru cercetări suplimentare. În 120 de cazuri (26%) nu s-a constatat administrare defectuoasă, iar în 50 de cazuri (10,8%) s-a constatat administrare defectuoasă. În 19 cazuri (4,1%) au fost luate alte măsuri[3].
Definiția pe care Ombudsmanul o dă administrării defectuoase, definiție susținută de Parlamentul European și de Comisia Europeană, este următoarea: „Administrarea defectuoasă survine atunci când un organism public nu acționează în conformitate cu o normă sau un principiu obligatoriu care i se aplică”. În cazul instituțiilor, acest lucru presupune respectarea statului de drept, a principiilor bunei administrări și a drepturilor fundamentale.
Atunci când este posibil, Ombudsmanul încearcă să ajungă la un rezultat pozitiv depunând eforturi în vederea unei soluții amiabile care să fie satisfăcătoare atât pentru reclamant, cât și pentru instituția vizată. În cazul în care nu se poate, totuși, ajunge la o soluție amiabilă, Ombudsmanul fie închide cazul cu un comentariu critic, fie redactează un proiect de recomandare.
Un comentariu critic este formulat atunci când nu mai este posibilă eliminarea situației de administrare defectuoase de către instituție, administrarea defectuoasă nu are implicații generale sau nu mai este necesară monitorizarea în continuare de către Ombudsman. Ombudsmanul poate, de asemenea, prezenta un comentariu critic, atunci când consideră că un proiect de recomandare nu ar fi eficient sau când instituția vizată nu acceptă un proiect de recomandare, dar cazul de administrare defectuoasă nu justifică redactarea unui raport special pentru Parlament. Un comentariu critic are, cu toate acestea, rolul unei confirmări pentru reclamant că plângerea sa a fost justificată și îi indică în mod clar instituției în cauză care a fost greșeala sa, pentru a evita în viitor o astfel de acțiune.
Comentariile suplimentare reprezintă un instrument pe care Ombudsmanul îl utilizează atunci când, pe durata procesului de soluționare a unui caz, identifică o oportunitate de îmbunătățire a calității administrației. Comentariile suplimentare ale Ombudsmanului nu au menirea de a critica instituția vizată, ci ar trebui considerate drept orientare și consiliere cu privire la modalitatea în care instituția și-ar putea îmbunătăți calitatea serviciului furnizat.
Se emite un proiect de recomandare în cazurile în care este posibilă eliminarea cazului de administrare defectuoasă de către instituția în cauză sau în cazurile în care administrarea defectuoasă este gravă ori are implicații generale. În cazul unui proiect de recomandare, instituția vizată este obligată, în temeiul tratatului, să trimită Ombudsmanului un aviz detaliat în termen de trei luni.
În cazul în care o instituție, agenție sau organism UE nu răspunde în mod satisfăcător unui proiect de recomandare, Ombudsmanul poate redacta și trimite Parlamentului European un raport special. Raportul special reprezintă soluția ultimă la îndemâna Ombudsmanului și ultima acțiune pe care acesta o întreprinde în soluționarea unui caz de plângere. Din acest moment, Parlamentul este acela care decide cu privire la eventualele măsuri ulterioare, cum ar fi redactarea unei rezoluții. Rapoartele speciale sunt trimise Comisiei pentru petiții, care este comisia responsabilă de relațiile cu Ombudsmanul.
În 2013, Ombudsmanul a adresat instituțiilor comentarii critice în 40 de cazuri. În 9 cazuri (18 %) au fost redactate proiecte de recomandări, iar acestea au fost acceptate parțial sau integral de instituție. Într-un caz, Ombudsmanul a redactat un raport special[4].
Ombudsmanul European cooperează îndeaproape cu omologii săi din statele membre. Această cooperare se desfășoară în cadrul Rețelei europene a avocaților poporului, care cuprinde 94 de birouri în 35 de țări. Aceasta include avocați ai poporului de la nivel național și regional, comisii pentru petiții și organisme similare din statele membre ale Uniunii Europene, țările candidate la aderare și alte țări din Spațiul Economic European și/sau din spațiul Schengen. Comisia pentru petiții este membru al rețelei.
Rețeaua organizează o dată la doi ani seminare pentru avocații poporului de la nivel național și regional. Ombudsmanul European și Avocatul poporului din Irlanda (actualul Ombudsman European) au organizat împreună cel de-al nouălea seminar național al rețelei. Acest seminar a avut loc la Dublin în perioada 15-17 septembrie 2013.
Articolul 33 alineatul (2) din Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap prevede instituirea unui cadru al UE însărcinat cu promovarea, protejarea și monitorizarea punerii în aplicare a convenției. Ombudsmanul European, Comisia pentru petiții și Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale ale Parlamentului, Agenția pentru Drepturi Fundamentale, Comisia Europeană și Forumul european al persoanelor cu handicap sunt membri ai acestui cadru.
Ombudsmanul European are sarcina de a proteja drepturile persoanelor cu handicap și de a se asigura că administrația UE își cunoaște responsabilitățile în ceea ce privește aceste drepturi. Persoanele care consideră că o instituție UE nu acționează în conformitate cu CPRD au dreptul de a se adresa Ombudsmanului pentru măsuri reparatorii. La începutul anului 2014, un expert național detașat s-a alăturat echipei Ombudsmanului pentru a contribui la stabilirea programului de lucru privind persoanele cu handicap și la găsirea unor soluții pentru o mai bună informare a cetățenilor și a personalului UE cu privire la drepturile și obligațiile lor în temeiul CRPD.
De asemenea, Ombudsmanul se reunește în mod regulat cu membri și funcționari ai instituțiilor UE pentru a discuta cu privire la modalitățile de îmbunătățire a calității administrării, pentru a sublinia importanța unor proceduri eficiente de tratare a plângerilor și pentru a asigura luarea de măsuri adecvate în urma recomandărilor și rapoartelor sale. În scopul de a promova cultura serviciului în administrația UE, în 2013, Ombudsmanul a publicat o nouă versiune a Codului European al Bunei Conduite Administrative.
Bugetul Ombudsmanului reprezintă o secțiune separată în cadrul bugetului UE. Bugetul Ombudsmanului pe 2013 a fost de 9 731 371 EUR și organigrama instituției prevede 67 de posturi.
Cu ocazia prezentării raportului său anual în fața Comisiei pentru petiții, Ombudsmanul și-a formulat noua strategie, „Către 2019”. Această strategie se bazează pe trei concepte principale: „impact”, „relevanță” și „vizibilitate”. Pe baza acestor concepte, Ombudsmanul dorește să realizeze investigații cu un caracter strategic mai accentuat privind problemele sistemice („impact”), să consolideze rolul Ombudsmanului contribuind în mod activ la dezbateri-cheie din cadrul UE („relevanță”) și să sporească vizibilitatea instituției sale intensificând acțiunile de informare a părților interesate și punând accentul pe cazurile importante și aducându-le pe acestea în atenția publicului („vizibilitate”). Pentru a spori transparența, este de dorit să fie inițiate investigații de mare interes public. Prin urmare, urmărirea cu atenție a negocierilor privind Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții ar consolida rolul Ombudsmanului de „apărător al transparenței UE”.
- [1] Aceste documente sunt disponibile pe site-ul internet al Ombudsmanului: www.ombudsman.europa.eu
- [2] Analize detaliate ale principalelor cazuri din anul 2013 se găsesc în documentul „Buna administrare în practică: deciziile Ombudsmanului European în 2013”, care este disponibil pe site-ul internet al Ombudsmanul European, www.ombudsman.europa.eu.
- [3] Notă: În unele cazuri, Ombudsmanul a închis anchete cu două sau mai multe temeiuri. Prin urmare, procentele însumează mai mult de 100 %.
- [4] „Raportul special al Ombudsmanului European privind ancheta din proprie inițiativă OI/5/2012/BEH-MHZ referitoare la Frontex”, disponibil pe site-ul internet al Ombudsmanului European, www.ombudsman.europa.eu.
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
|
Data adoptării |
2.12.2014 |
|
|
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
23 0 3 |
|||
|
Membri titulari prezenți la votul final |
Marina Albiol Guzmán, Margrete Auken, Beatriz Becerra Basterrechea, Heinz K. Becker, Soledad Cabezón Ruiz, Pál Csáky, Rosa Estaràs Ferragut, Eleonora Evi, Daniel Hannan, Peter Jahr, Rikke Karlsson, Jude Kirton-Darling, Svetoslav Hristov Malinov, Edouard Martin, Roberta Metsola, Marlene Mizzi, Julia Pitera, Gabriele Preuß, Sofia Sakorafa, Yana Toom, Jarosław Wałęsa, Cecilia Wikström |
||||
|
Membri supleanți prezenți la votul final |
Demetris Papadakis, Ángela Vallina, Rainer Wieland |
||||
|
Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final |
Klaus Buchner, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska |
||||