RAPORT referitor la Raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru 2013
26.1.2015 - (2014/2157(INI))
Comisia pentru afaceri economice și monetare
Raportor: Pablo Zalba Bidegain
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitoare la Raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru 2013
Parlamentul European,
– având în vedere Raportul anual pe 2013 al Băncii Centrale Europene (C8-0000/2014),
– având în vedere statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 15,
– având în vedere articolul 284 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 132 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A88-0011/2015),
A. întrucât, potrivit estimărilor realizate în primăvara anului 2014 de către serviciile Comisiei, PIB-ul din zona euro a scăzut cu 0,4 % în 2013 după o scădere cu 0,7 % în 2012 și întrucât serviciile Comisiei se așteaptă la o redresare, în sensul creșterii PIB-ului cu 1,2 % în 2014 și cu 1,7 % în 2015; întrucât serviciile Comisiei, în previziunile publicate în toamna anului 2014, au revizuit în sens descendent proiecțiile de creștere, preconizându-se o creștere a PIB-ului cu doar 0,8 % în 2014 și cu 1,1 % în 2015, însoțită de riscuri semnificative de evoluție negativă;
B. întrucât, potrivit estimărilor susmenționate, rata șomajului în zona euro a crescut de la 11,3 % la sfârșitul anului 2012 la 11,9 % la sfârșitul anului 2013 și se menține la un nivel ridicat în 2014;
C. întrucât între diferitele state membre există discrepanțe majore în ceea ce privește ratele șomajului, cifrele variind între 5 % și 26 %; întrucât ratele șomajului în rândul tinerilor sunt chiar mai ridicate, ajungând la aproximativ 50 % în unele state membre; întrucât diferențele în ceea ce privește ratele șomajului provoacă divergențe și mai accentuate la nivel economic între statele membre;
D. întrucât statele membre nu ar trebui să folosească succesul anunțării programului de tranzacții monetare definitive în reducerea ratelor dobânzilor la împrumuturi ca pe o ocazie de a evita reformele structurale destinate accentuării potențialului de creștere și realizării sustenabilității fiscale pe termen mediu; întrucât tendințele în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și reducerea sărăciei se confruntă cu riscul de a nu atinge obiectivele naționale din Strategia Europa 2020;
E. întrucât în 2013 Banca Centrală Europeană (BCE) și-a redus rata dobânzii de referință în luna mai și, din nou, în luna noiembrie, reducând rata dobânzii la principalele operațiuni de refinanțare la 0,25 %; întrucât, în urma unor măsuri suplimentare de politică monetară anunțate de la începutul anului 2014, rata dobânzii la operațiunile principale de refinanțare este în prezent de 0,05 %, iar rata dobânzii la facilitatea de depozit este de -0,20 %;
F. întrucât reducerea ratelor reale ale dobânzilor nu s-a tradus nici în majorarea creditelor pentru gospodării și societăți comerciale, nici în creșterea PIB-ului și crearea de locuri de muncă;
G. întrucât situația financiară consolidată a Eurosistemului a ajuns la 2,285 miliarde EUR la finalul anului 2013, reprezentând o scădere de aproximativ 25 % în decursul anului 2013;
H. întrucât activele netranzacționabile au reprezentat componenta cu ponderea cea mai mare din activele propuse ca garanție pentru Eurosistem în decursul anului 2013, ajungând la aproximativ 25% din valoarea totală; întrucât activele netranzacționabile, împreună cu titlurile garantate cu active, reprezintă aproximativ 40 % din activele totale propuse ca garanție;
I. întrucât, potrivit estimărilor realizate în toamna anului 2014 de către serviciile Comisiei, rata medie a inflației în zona euro a fost de 1,4 % în 2013, în scădere de la 2,5 % în 2012; întrucât rata inflației în zona euro a continuat să urmeze o tendință descendentă de la începutul anului 2014, cu un nivel estimat de 0,5 % în 2014 și ajungând la un nivel minim de 0,3 % în luna septembrie; întrucât indicele global armonizat al prețurilor de consum (IAPC) în anumite state membre a scăzut la 0% și sub în septembrie 2014 și va rămâne sub nivelul preconizat în 2015;
J. întrucât prețul redus al energiei, în special al petrolului, a constituit unul dintre principalii factori determinanți ai reducerii ratelor inflației în zona euro;
K. întrucât nivelul investițiilor publice și private din zona euro stagnează la niveluri semnificativ mai reduse decât cele înregistrate înainte de începutul crizei; întrucât, pentru marile companii, exploatarea unui mediu cu costuri financiare reduse pentru a realiza răscumpărări în beneficiul propriu, în loc de noi investiții, a fost o practică frecventă; întrucât ponderea investițiilor în PIB a scăzut constant chiar și în perioada premergătoare crizei și are urgent nevoie de un impuls nou;
L. întrucât rata anuală de creștere a M3 a continuat să se reducă, de la 3,5 % în decembrie 2012 la 1 % în decembrie 2013;
M. întrucât creditarea sectorului privat a continuat să înregistreze scăderi, cu o rată anuală de creștere de -2,3 % în decembrie 2013, față de -0,7 % în decembrie 2012; întrucât lipsa creditării care afectează IMM-urile din unele state membre reprezintă una dintre principalele probleme care întârzie redresarea economică; întrucât împrumuturile acordate IMM-urilor au scăzut cu aproximativ 35 % între 2008 și 2013; întrucât este esențial să se faciliteze acordarea de credite pentru IMM-uri, acestea angajând 72 % din forța de muncă din zona euro și înregistrând rate brute de locuri de muncă noi superioare celor înregistrate de marile companii;
N. întrucât fragmentarea financiară reprezintă în continuare o problemă majoră, unele IMM-uri suportând costuri de creditare mult mai mari, în special în acele țări ale zonei euro care au fost deja afectate de condiții economice grave, ceea ce creează distorsiuni pe piața unică, încetinește redresarea și amplifică divergențele dintre țări; întrucât rezultatele evaluării detaliate a băncilor europene ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra politicilor monetare actuale și asupra disponibilității băncilor de a-și intensifica activitatea de creditare, în special pentru economia reală;
O. întrucât valoarea bilanțului contabil la nivelul Eurosistemului a scăzut constant în cursul anului 2013, ceea ce reflectă o rambursare de către bănci a fondurilor prin operațiunile de refinanțare pe termen lung;
P. întrucât, în iulie 2013, Consiliul guvernatorilor BCE a decis să dea semnale privind orientarea viitoare a politicii monetare, declarând că se așteaptă ca rata dobânzii de referință să rămână la același nivel sau la un nivel mai redus pe o perioadă extinsă de timp;
Q. întrucât efectele unei posibile relaxări cantitative în zona euro ar fi, probabil, contracarate de intermedierea excesivă a creditelor în sectorul bancar;
R. întrucât, potrivit articolului 282 din TFUE, obiectivul principal al Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) îl reprezintă menținerea stabilității prețurilor; întrucât articolul 127 din TFUE prevede că, fără a aduce atingere acestui obiectiv principal, SEBC sprijină politicile economice generale ale Uniunii; întrucât articolul 123 din TFUE și articolul 21 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al BCE interzic achiziționarea directă de către băncile naționale centrale sau de către BCE a unor instrumente de îndatorare, emise de UE sau de autoritățile sau organismele naționale publice, întrucât aceasta a fost o condiție sine qua non pentru aderarea la Uniunea monetară europeană a anumitor state membre, întrucât astfel de achiziții sunt permise pe piețele secundare,
Politica monetară
1. salută reacția rapidă a BCE în fața unui mediu plin de provocări, precum și faptul că politica monetară și-a propus să reducă nivelul de tensiune pe de piețele financiare din zona euro și să recâștige încrederea investitorilor în moneda unică; salută disponibilitatea BCE de a depune toate eforturile pentru a salva moneda euro; ia act de reducerea generală pozitivă a randamentelor interne pe termen lung, în special în țările cele mai îndatorate din zona euro, la niveluri fără precedent de la începutul crizei; constată că randamentele scăzute nu au condus la crearea de noi locuri de muncă și nici la creștere economică, ceea ce reprezintă un pericol pentru stabilitatea financiară;
2. constată că recurgerea la operațiuni principale de refinanțare, la operațiuni de refinanțare pe termen mediu și lung cu alocare integrală la rate fixe, la facilitatea de creditare marginală, la injecții de capital și la facilitatea de depozit rămase toate la niveluri semnificativ de mari în decursul anului 2013 indică o depreciere constantă a mecanismului de transmitere a politicii monetare și a pieței împrumuturilor interbancare din zona euro, deși situația s-a îmbunătățit semnificativ față de anii precedenți, astfel cum o arată stabilizarea diferențialelor, normalizarea treptată a piețelor interbancare și reducerea dezechilibrelor în cadrul sistemului TARGET 2;
3. se declară încurajat de stabilizarea nivelurilor înregistrate de dezechilibrele din cadrul sistemului TARGET 2 pe parcursul întregului an 2013; subliniază că sistemul de decontare TARGET 2 a avut un rol esențial în protejarea integrității sistemului financiar din zona euro;
4. este în continuare profund preocupat de faptul că activitatea economică rămâne scăzută, zona euro înregistrând în 2013 o rată negativă de creștere a PIB-ului, pentru al doilea an consecutiv, creșterea PIB-ului fiind extrem de slabă în trimestrele I, II și III ale anului 2014, iar ratele ridicate ale șomajului din multe state membre din zona euro atingând niveluri care amenință stabilitatea zonei euro și subminează sprijinul popular și politic pentru proiectul european;
5. subliniază preocuparea sa referitoare la scăderea continuă a ratei inflației în zona euro încă din 2011, însoțită de diferențialele ratelor dobânzilor în statele membre; subliniază decalajul important, observat în prezent, între obiectivul clar al BCE de a menține ratele inflației pe termen mediu sub 2 %, dar aproape de acest procentaj, și ratele actuale ale inflației, care se apropie de zero și chiar scad sub zero în mai multe state membre din zona euro; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, după cum a fost recunoscut de președintele BCE, tendințele deflaționiste actuale ar putea conduce la o destabilizare a previziunilor privind inflația pe termen mediu și lung,
6. recunoaște că actualul proces de ajustare bilanțieră din sectorul financiar și din cel nefinanciar, combinat cu rate ridicate ale șomajului, a continuat să afecteze activitatea economică din zona euro în 2013;
7. urmărește îndeaproape posibilul risc de deflație; reamintește că o rată a inflației în jur de zero în zona euro periclitează eficacitatea politicii monetare; înțelege că BCE atribuie motivul unei rate foarte scăzute a inflației efectelor pe termen scurt și speră că obiectivul pe termen mediu va fi atins fără a se trece printr-o fază de deflație; constată, cu toate acestea, că previziunile privind inflația pentru anii 2015 și 2016 au fost din nou revizuite de BCE în sens descendent, (cu procente cuprinse între 0,1 și 0,2 %);
8. subliniază că nivelul inflației prevăzut pentru anii următori, aflat sub obiectivul propus, va influența programele de reducere a datoriilor din mai multe state membre;
9. subliniază că, dată fiind perspectiva unor noi politici flexibile, precum relaxarea cantitativă și luarea în considerare a provocărilor juridice actuale privind programul TMD, este extrem de important să se asigure claritate și certitudine juridică pentru a permite implementarea eficientă a acestor instrumente;
10. subliniază faptul că costurile reduse de creditare pentru statele membre reflectă o creștere a datoriei publice, în multe cazuri aceasta având un nivel apropiat sau peste 100 % din PIB, și avertizează că o nouă criză ar putea conduce la declanșarea unei reevaluări a riscurilor de către piețele financiare;
11. subliniază că previziunile BCE publicate în 2013 nu au anticipat conjunctura actuală, în care există o creștere redusă și o rată foarte scăzută a inflației și chiar semnale deflaționiste; în acest context, solicită ca previziunile actuale referitoare la o creștere economică mai accentuată și la o inflație mai ridicată în 2015 și 2016 să fie interpretate cu precauție;
12. consideră că bilanțurile slabe nu afectează numai băncile, ci au, de asemenea, un efect de domino asupra întreprinderilor și a altor actori din sectorul privat, deoarece lipsa capitalului și a finanțării scade capacitatea unei întreprinderi de a rămâne competitivă, de a înregistra creștere economică și, în cele din urmă, de a menține și de a crea locuri de muncă;
13. consideră că este extrem de important să se creeze condiții pentru o relansare a investițiilor în zona euro, atât publice, cât și private, ținând seama de faptul că, deși BCE și-a continuat acțiunile pentru a menține condiții favorabile de finanțare, investițiile încă nu s-au redresat; în acest context, solicită statelor membre să se concentreze asupra cauzelor fundamentale ale fragmentării financiare, precum structurile de risc divergente, care fac ca împrumuturile să fie mai costisitoare în țările respective; în plus, solicită statelor membre să implementeze reformele structurale necesare în vederea restaurării unui mediu favorabil întreprinderilor și, în special, să pună în aplicare recomandările specifice fiecărei țări;
14. încurajează BCE ca, în politica sa de expansiune a bilanțului, să ia în considerare achiziționarea de obligațiuni pentru finanțarea proiectelor emise de BEI, care asigură fondurile pentru unele dintre cele mai productive investiții din zona euro, în special în ceea ce privește proiectele pe care Comisia le consideră a avea valoare adăugată europeană în urma unei analize costuri-beneficii, cu precădere proiectele TEN-T în domeniile energiei și transporturilor și proiectele legate de piața digitală unică;
15. constată că, în discursul său de la simpozionul anual al băncilor centrale de la Jackson Hole din 22 august 2014, președintele Draghi a declarat că este nevoie de măsuri pe ambele planuri ale economiei, remarcând că: politicile referitoare la cererea agregată trebuie să fie însoțite de reforme și politici structurale naționale; în ceea ce privește cererea, politica monetară poate și trebuie să joace un rol central, ceea ce în prezent înseamnă o politică monetară flexibilă pe o perioadă extinsă de timp; există posibilitatea ca politica fiscală să joace un rol mai important alături de politica monetară, în special dat fiind că sustenabilitatea datoriei publice trebuie luată în considerare; și, deși este nevoie de o restructurare a investițiilor publice pentru a atrage mai multe investiții private și a facilita reforme structurale, trebuie să se pună accentul pe măsuri adecvate de politică fiscală;
16. este de acord cu președintele Draghi asupra faptului că flexibilitatea actuală a prevederilor Pactului de stabilitate și de creștere ar putea fi valorificată în vederea unei mai bune abordări a redresării slabe și a integrării costurilor reformelor structurale necesare;
17. este de acord cu președintele Draghi asupra faptului că există o marjă de manevră pentru a obține o structură a politicilor fiscale favorabilă creșterii și pentru a reduce sarcinile fiscale astfel încât să nu fie afectat bugetul;
18. este de acord cu președintele Draghi asupra faptului că măsuri complementare la nivelul UE par a fi necesare pentru a asigura atât o poziție agregată adecvată, cât și un program public de investiții de mare amploare;
19. ia act de faptul că, în plus față de reducerea ratei dobânzii de referință și de intensificarea operațiunilor sale de refinanțare, BCE a adoptat instrumente inovatoare, precum operațiunile punctuale de refinanțare pe termen mai lung (targeted longer-term refinancing operations - TLTRO) și noile strategii de comunicare, precum orientările prospective;
20. consideră că mecanismul de transmisie nu funcționează corespunzător și că instrumentele de politică monetară folosite de BCE de la începutul crizei, deși au asigurat o detensionare salutară a situației de pe piețele financiare aflate în dificultate, nu au fost eficace în combaterea fragmentării financiare, în stimularea creșterii sau în ameliorarea situației de pe piața muncii; încurajează BCE să se asigure că politicile sale sunt mai bine adaptate la economia reală, în special în ceea ce privește IMM-urile;
21. consideră că, întrucât mecanismul de transmisie a politicii monetare este grav afectat, beneficiile deciziilor de reducere a ratei dobânzii de referință a BCE sunt limitate; arată că rate foarte reduse ale dobânzii conduc, pe termen lung, la distorsiuni în sectorul economic și s-ar putea dovedi nocive pentru planurile private de pensii și economii;
22. salută măsurile anunțate de BCE în iunie 2014, care vizează consolidarea funcționării mecanismului de transmisie a politicii monetare; observă că TLTRO introduc, pentru prima dată, o legătură între împrumuturile acordate de bănci sectorului nefinanciar privat și valoarea refinanțării pe care băncile o pot solicita; speră ca rezultatele analizei calității activelor vor spori utilizarea TLTRO de către băncile europene, promovând astfel transferul de lichidități către economia reală;
23. ia act de faptul că BCE a anunțat că va cumpăra titluri garantate cu active și obligațiuni garantate pentru a spori impactul TLTRO în ceea ce privește facilitarea creditării; subliniază că astfel de intervenții pe piața ABS ar trebui să fie suficient de relevante, astfel încât să aibă un efect asupra ratelor de creditare pentru IMM-uri și să reducă fragmentarea, și trebuie să se desfășoare în condiții de transparență care să nu creeze riscuri excesive pentru bilanțul BCE;
24. își subliniază îngrijorarea cu privire la fragmentarea considerabilă a condițiilor de creditare pentru IMM-uri țările din zona euro și cu privire la decalajul existent dintre ratele de finanțare acordate IMM-urilor și celor acordate întreprinderilor mai mari; insistă asupra faptului că aceste probleme mai vechi nu sunt abordate în mod corespunzător prin recentele măsuri anunțate de BCE pentru a impulsiona creditarea bancară și că BCE ar trebui să studieze factorii fundamentali care împiedică accesul IMM-urilor la creditare; solicită BCE să cerceteze dacă acest decalaj are vreo legătură cu concentrarea în sectorul bancar;
25. subliniază că, odată cu măsurile anunțate în iunie și septembrie 2014, se așteaptă ca bilanțul BCE să revină la valoarea pe care o avea la începutul anului 2012; ia act de faptul că această creștere preconizată impune o mare vigilență din partea BCE în ceea ce privește riscul de credit la care este în ultimă instanță expusă;
26. consideră că valoarea totală a subvențiilor implicite acordate până în prezent ar trebui să fie recuperată treptat, în beneficiul contribuabililor, odată cu revenirea condițiilor economice normale;
27. ia act de faptul că BCE a afirmat în mod repetat că este pregătită să utilizeze în cadrul mandatului său instrumente neconvenționale suplimentare și să modifice dimensiunea sau componența intervențiilor sale în cazul unei perioade excesiv de lungi cu o inflație scăzută; este în continuare deschis în ceea ce privește utilizarea unor măsuri neconvenționale suplimentare, dar subliniază că aceste măsuri nu vor fi suficiente în lipsa unei combinații optime de politici fiscale, investiții și reforme structurale;
28. subliniază că nu ar trebui supraestimat impactul măsurilor de politică monetară neconvențională folosite în prezent asupra economiei reale; subliniază că aceste măsuri au o natură tranzitorie și că sunt menite să ofere statelor membre timpul necesar pentru a-și consolida situația fiscală și implementa reformele structurale necesare pentru a stimula creșterea economică și îmbunătățirea situației pe piața muncii;
29. constată că aplicarea de politici monetare neconvenționale pe o perioadă de timp extinsă ar putea accentua distorsiunile de pe piața de capital; solicită BCE să găsească echilibrul potrivit între riscul de a-și abandona prematur politicile monetare flexibile și riscurile și costurile ce rezultă din distorsiunile pe care le-ar putea provoca aceste politici; prin urmare, solicită BCE să evalueze politicile non-standard astfel încât să limiteze aceste distorsiuni;
30. reamintește că politica monetară nu poate stimula singură cererea agregată, dacă nu este completată de reforme și politici fiscale și structurale adecvate la nivel național;
31. subliniază că, pe baza experienței din anii anteriori crizei, rate stabile ale inflației, conform obiectivului pe termen mediu definit de BCE, ar putea fi asociate cu o dinamică nesustenabilă a datoriei private, evidențiind importanța gestionării bulelor activelor și a expansiunii creditului, chiar și atunci când este garantată stabilitatea prețurilor;
32. reamintește că independența BCE în realizarea politicii sale monetare, așa cum este consacrată în tratate, este indispensabilă pentru atingerea obiectivului de menținere a stabilității prețurilor, mai precis de menținere a inflației la un inferior, dar apropiat de 2 %; reamintește că toate guvernele și autoritățile publice naționale ar trebui să se abțină de la a solicita măsuri din partea BCE;
33. reamintește că toți membrii Consiliului general al BCE își asumă angajamentul față de deciziile adoptate, care rămân confidențiale, cu excepția cazului în care se hotărăște comunicarea publică a acestora;
34. solicită BCE să facă un pas înapoi în rolul său din cadrul troicii, pentru a-și consolida independența față de deciziile politice;
35. reamintește că articolul 127 din TFUE prevede că BCE, fără a aduce atingere obiectivului său principal, susține politicile economice generale din Uniune, astfel cum se prevede și la articolul 282 din TFUE; subliniază, în acest sens, importanța dialogului monetar;
36. subliniază faptul că o separare clară între politica monetară și cea fiscală înseamnă că autoritatea monetară nu ar trebui să acorde subvenții instituțiilor ce beneficiază de furnizarea de lichiditate, întrucât aceste subvenții ar constitui o politică fiscală;
37. regretă faptul că BCE și-a depășit mandatul consacrat în tratat, așa cum s-a întâmplat în cazul scrisorilor trimise de fostul președinte al BCE către guvernele Spaniei, Italiei și Irlandei;
38. salută măsura progresistă adoptată de BCE de a publica procesele-verbale ale reuniunilor sale și așteaptă cu nerăbdare utilizarea acestei practici începând din ianuarie 2015; salută faptul că Consiliul guvernatorilor BCE a dat curs acestei cereri incluse în recentele rapoarte ale Parlamentului;
39. consideră că băncile centrale din întreaga lume ar trebui să depună eforturi în mod activ pentru a evita orice politică care ar genera efecte negative asupra altora; constată că unele bănci centrale solicită altor bănci centrale să preia potențialele efecte negative ale politicilor monetare mult timp după ce ele și-au pus în aplicare în mod unilateral propriile politici;
40. consideră că recentele informații care au devenit publice subliniază importanța unei utilizări prudente a injecțiilor de capital pe viitor; subliniază că nu mai este acceptabil ca sectorul bancar al unui stat membru să se îndatoreze astfel pentru un procent semnificativ din PIB-ul său;
41. încurajează BCE să își îmbunătățească în continuare politica privind egalitatea de gen în ceea ce privește numirile de personal pentru a elimina decalajul actual; salută numirea lui Danièle Nouy la conducerea supravegherii sectorului bancar european, în special pentru meritele sale deosebite și pentru un CV de excepție;
42. consideră că un accent sporit pe creșterea economică și investițiile publice (cum ar fi pachetul de investiții de 300 de miliarde EUR propus de Președintele Comisiei, Jean Claude Juncker) ar ajuta la completarea eforturilor depuse de BCE în materie de politici în vederea creșterii ocupării forței de muncă și a stimulării creșterii economice în Europa;
Stabilitatea financiară
43. salută faptul că mecanismul unic de supraveghere (MUS), primul pilon al uniunii bancare, devine pe deplin operațional la 4 noiembrie 2014; ia act de faptul că acest pas major spre integrarea financiară europeană a fost făcut grație finalizării cu succes a activităților pregătitoare, inclusiv a evaluării calității activelor; mulțumește BCE pentru că și-a folosit credibilitatea pentru a sprijini sistemul bancar european; subliniază că nu trebuie permisă combinarea rolurilor pe care le deține BCE în domeniul monetar și în cel de supraveghere;
44. constată că evaluarea calității activelor și testul de rezistență efectuate de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) în colaborare cu MUS au arătat că o serie de vulnerabilități se mențin la nivelul sistemului bancar european; speră că rezultatele evaluării calității activelor au luat în considerare toate riscurile în mod corespunzător, pentru a evita „japonizarea” sectorului bancar european și înnoirea repetată a împrumuturilor imposibil de rambursat;
45. consideră că BCE are o responsabilitate majoră în a se asigura că viitoarele recapitalizări ale băncilor se vor efectua prin sistemul de recapitalizare internă, atunci când accesul la piață este dificil sau imposibil;
46. solicită BCE să asigure în practicile sale cotidiene că există o separare completă între politica monetară și rolul său de supraveghere bancară;
47. subliniază faptul că MUS are drept scop asigurarea încrederii în sectorul bancar din zona euro și, astfel, stabilitatea financiară; reamintește că răspunderea democratică a noului MUS în fața Parlamentului European este crucială pentru a asigura credibilitatea noului regim de supraveghere; prin urmare, subliniază importanța acordului interinstituțional dintre Parlament și BCE privind modalitățile practice de exercitare a controlului democratic asupra MUS din noiembrie 2013, precum și a punerii în aplicare pe deplin a acestui acord;
48. sprijină ideea potrivit căreia, pentru ca sistemul de recapitalizare internă să fie mai credibil și mai eficient, legislația europeană ar trebui să asigure separarea între activitățile de investiții mai riscante și activitățile bancare tradiționale;
49. consideră că cele mai recente teste de rezistență ilustrează în mod clar limitele cadrului interinstituțional actual, întrucât un scenariu de deflație nu a fost prevăzut în respectivele teste, chiar dacă aceste riscuri de deflație sunt o realitate;
50. ia act de faptul că, în pofida unei profitabilități relativ scăzute, băncile din zona euro au continuat să își consolideze pozițiile de capital, combinând majorarea capitalului cu reducerea activelor ponderate în funcție de risc și grație sprijinului public; recunoaște faptul că, în anumite cazuri, s-au realizat majorări de capital în contextul programelor de asistență financiară din partea statelor membre;
51. este preocupat de faptul că multe dintre băncile din zona euro sunt în continuare dependente de finanțarea de către banca centrală; consideră esențială înființarea unei uniuni a piețelor de capital, reglementate corespunzător, pentru a reduce dependența excesivă a economiilor din zona euro de sistemul bancar;
52. subliniază că o consolidare a bunei guvernanțe în cadrul băncilor sporește încrederea în sectorul bancar, contribuind astfel și la stabilitatea financiară;
53. subliniază că activitatea referitoare la titlurile de stat continuă să reprezinte o sursă majoră de profit pentru băncile din zona euro, deși creditarea acordată sectorului nefinanciar privat este în continuare lentă; consideră că ar trebui accelerate lucrările tehnice și legislative asupra riscurilor asociate datoriilor suverane; solicită BCE să lanseze un avertisment acelor bănci care își măresc constant deținerile de obligațiuni guvernamentale, dar reduc volumul creditelor acordate sectorului privat;
54. salută propunerea legislativă a Comisiei privind reforma structurală în domeniul bancar; ia act de faptul că în mai multe state membre s-au introdus deja reforme similare; invită BCE să colaboreze cu alte instituții relevante în vederea asigurării unei reforme structurale durabile la nivel european care să pună capăt subvențiilor acordate pentru activitățile comerciale ale marilor instituții financiare și să asigure condiții echitabile pentru serviciile financiare;
55. reamintește că mecanismul unic de rezoluție (MUR), cel de-al doilea pilon al uniunii bancare, va intra în vigoare la începutul anului 2015; subliniază că este nevoie să se continue dezvoltarea celui de-al treilea pilon al uniunii bancare;
56. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Băncii Centrale Europene.
AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (3.12.2014)
destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare
referitor la Raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru 2013
Raportor pentru aviz: David Casa
SUGESTII
Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:
1. recunoaște faptul că în 2013 nivelurile șomajului din UE au atins valori maxime și că situația economică generală rămâne foarte dificilă; remarcă faptul că, potrivit previziunilor din primăvara anului 2014 ale Comisiei, s-a înregistrat o creștere a ratei șomajului de la 11,3% la sfârșitul anului 2012 la 12,1% în cel de-al treilea trimestru din 2013; ia act, de asemenea, cu deosebită îngrijorare, de situația din zona euro, unde rata șomajului a crescut de la o valoare gravă de 11,3% la sfârșitul lui 2012 la aproximativ 11,9% la sfârșitul lui 2013, existând posibilitatea de a se menține la nivelul ridicat de 11,8% în 2014; subliniază faptul că diferențele dintre ratele șomajului din statele membre (în general și în rândul tinerilor) reprezintă un risc major atât pentru stabilitatea economică a UE, cât și pentru coeziunea socială a Europei; subliniază că, în Comunicarea sa din 2 iunie 2014 intitulată „Semestrul european 2014: Recomandări specifice fiecărei țări – Stimularea creșterii” (COM(2014)0400), Comisia a recunoscut că „nivelurile ridicate ale șomajului și ale angoasei sociale erodează capitalul uman și social al Europei și necesită adoptarea unor măsuri decisive în timp”; observă că, dacă nu se iau măsuri sau nu se creează un mediu pozitiv, în care să fie stimulate investițiile și creșterea economică, se poate ajunge la o situație de recesiune generalizată;
2. observă diferențele mari dintre statele membre în ceea ce privește ratele șomajului, cu cifre variind de la 5 % în Germania la 24 % în Spania; observă, de asemenea, că cifrele corespunzătoare șomajului în rândul tinerilor sunt chiar mai ridicate;
3. regretă că rata ocupării forței de muncă în rândul tinerilor a scăzut de la 37 % în 2008 la 32 % în primul trimestru al anului 2014 și că peste 40 % dintre tinerii salariați au contracte temporare, în timp ce aproape 25 % lucrează cu fracțiune de normă;
4. constată că, în ciuda reformelor de consolidare fiscală întreprinse de statele membre în vederea creșterii încrederii investitorilor, o astfel de creștere a încrederii nu a însemnat o creștere economică sau o creștere a nivelurilor de ocupare a forței de muncă;
5. observă că situația socială, în special cea din țările afectate de criză, s-a agravat foarte tare și că, de la începutul crizei, diferențele sociale s-au accentuat în două treimi din statele membre; atrage atenția asupra faptului că întreaga Europă este în pericol de a ajunge în recesiune din cauza unor măsuri de austeritate deficitare și a crizelor politice;
6. amintește faptul că BCE trebuie să respecte articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), la care se menționează că „în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane” și că este important ca această clauză orizontală să fie pusă în aplicare în mod adecvat în toate domeniile de politici pentru a îndeplini obiectivele de la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE);
7. remarcă rata ușor pozitivă a creării de locuri de muncă din anumite state membre din trimestrul al patrulea al anului 2013 și creșterea veniturilor din muncă pe salariat din aproape toate statele membre din afara zonei euro; este foarte îngrijorat din cauza faptului că, în anumite cazuri, calitatea locurilor de muncă a scăzut vizibil, că numărul formelor precare de angajare a crescut și că standardele de bază ale muncii s-au deteriorat; subliniază faptul că creșterea veniturilor din muncă pe salariat, între altele prin creșterea productivității și a investițiilor, ar putea reprezenta un obiectiv pentru statele membre din zona euro; este profund preocupat de faptul că evoluția activității economice este în continuare una negativă, PIB-ul din zona euro scăzând în 2013 pentru al doilea an consecutiv și ratele șomajului atingând niveluri atât de ridicate încât este pusă în pericol chiar și stabilitatea anumitor state membre din zona euro; își exprimă regretul profund cu privire la faptul că UE mai are mult până să îndeplinească obiectivele privind ocuparea forței de muncă și pe cele sociale din Strategia Europa 2020 și că se înregistrează întârzieri în special în ceea ce privește îndeplinirea obiectivului privind reducerea sărăciei, având în vedere că numărul oamenilor care trăiesc în sărăcie a crescut cu zece milioane între 2010 și 2012, în loc să scadă;
8. recunoaște faptul că actualul proces de ajustare bilanțieră din sectorul financiar și din cel nefinanciar, combinat cu rate ridicate ale șomajului, a continuat să afecteze activitatea economică din zona euro în 2013;
9. consideră că bilanțurile slabe nu afectează numai băncile, ci au, de asemenea, un efect de domino asupra întreprinderilor și a altor actori din sectorul privat, deoarece lipsa capitalului și a finanțării scade capacitatea unei întreprinderi de a rămâne competitivă, de a înregistra creștere economică și, în cele din urmă, de a menține și de a crea locuri de muncă;
10. este preocupat de faptul că s-a înregistrat o scădere continuă a totalului locurilor de muncă și, de asemenea, a numărului de ore lucrate în 2013; îndeamnă BCE să se concentreze asupra politicilor care pot inversa această tendință și ajuta statele membre să își atingă obiectivele de ocupare a forței de muncă din Strategia Europa 2020;
11. are îndoieli cu privire la recomandările BCE conform cărora consolidarea fiscală favorabilă creșterii pe termen mediu ar trebui să asigure respectarea pactului fiscal, stimulând, totodată, creșterea potențială și generând posibilități de angajare, având în vedere că, în previziunile din primăvara anului 2014 ale Comisiei, s-a anunțat că PIB-ul zonei euro a scăzut cu 0,4% în 2013, după o scădere de 0,7% în 2012; remarcă faptul că politicile actuale se concentrează în continuare doar asupra creșterii economice și amintește necesitatea adoptării unei abordări favorabile incluziunii, bazate pe drepturi și sustenabile; subliniază faptul că răspândirea beneficiilor creșterii economice la nivelul întregii societăți ar putea crește sustenabilitatea; consideră că unele dintre reformele structurale promovate de BCE – îndeosebi reformele în domeniul muncii, scăderile de salarii, reformele pensiilor etc. – pot avea aceleași efecte de contractare a economiei; invită, prin urmare, BCE să aibă în vedere evaluarea impactului economic și social al acestor politici înainte de a le recomanda;
12. speră că creditele acordate de BCE băncilor europene vor aduce beneficii economiei reale și întreprinderilor care investesc, având ca rezultat crearea de locuri de muncă stabile și de înaltă calitate, precum și facilitarea tranziției ecologice;
13. subliniază că politica monetară ar putea reprezenta un instrument important pentru stimularea economiei UE; consideră că BCE ar trebui să utilizeze politica monetară pentru a oferi lichidități economiei reale a UE, pentru a crește cererea și a promova investițiile de calitate și crearea de locuri de muncă durabile;
14. salută recunoașterea de către BCE a faptului că toate cele patru țări participante la program au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește reducerea dezechilibrelor lor economice prin abordarea rigidităților structurale, în special de pe propriile piețe ale muncii;
15. ia act de discursul din 22 august 2014 al Președintelui BCE din cadrul simpozionului anual al băncilor centrale de la Jackson Hole; invită factorii decizionali să tragă concluziile potrivite cu privire la politicile de reformă monetară, bugetară și structurală, cu scopul de a genera creștere și de a crea locuri de muncă de calitate; amintește observațiile echilibrate conform cărora „o strategie coerentă pentru reducerea șomajului trebuie să implice politici orientate atât către cerere, cât și către ofertă, nu numai în zona euro, ci și la nivel național. Strategia poate avea succes numai dacă este cu adevărat coerentă.”;
16. este preocupat de faptul că nivelul de investiții publice și private din zona euro a rămas semnificativ mai scăzut decât în anii anteriori crizei; subliniază faptul că rata creșterii anuale a continuat să scadă și că creditele acordate sectorului privat au înregistrat niveluri negative, rata anuală a creșterii situându-se la -2,4% în decembrie 2013, în comparație cu -0,2% în decembrie 2012;
17. salută reducerile ratelor dobânzilor realizate de BCE în mai și noiembrie 2013, care au redus rata aplicată operațiunilor principale de refinanțare la 0,25 %; este însă preocupat de faptul că, până în prezent, aceste acțiuni nu au produs efectul dorit în ceea ce privește creșterea ratelor de ocupare a forței de muncă și stimularea creării de locuri de muncă;
18. observă că demersurile de consolidare fiscală întreprinse de statele membre au creat o povară fiscală și o scădere a numărului locurilor de muncă din sectorul public, care se adaugă la scăderea persistentă a numărului locurilor de muncă din alte sectoare ale economiei;
19. consideră că, pentru a combate nivelurile tot mai ridicate ale șomajului din Europa, ar trebui să se pună un accent mai puternic pe politicile referitoare la cererea agregată; constată că politicile de consolidare fiscală nu au avut rezultatele preconizate;
20. consideră că un accent sporit pe creșterea economică și investițiile publice (cum ar fi pachetul de investiții de 300 de miliarde EUR propus de Președintele Comisiei, Jean Claude Juncker) ar ajuta la completarea eforturilor depuse de BCE în materie de politici în vederea creșterii ocupării forței de muncă și a stimulării creșterii economice în Europa;
21. este ferm convins că, având în vedere viitoarele schimbări demografice și schimbările din cadrul economiei mondiale, pentru ca UE să fie competitivă și în generațiile următoare, ar trebui să se pună accentul pe crearea de locuri de muncă de înaltă calitate, menținând, în același timp, integritatea modelului nostru social;
22. observă faptul că BCE a făcut referire la solicitarea Comisiei privind îmbunătățirea continuă a cadrului instituțional al uniunii economice și monetare (UEM) și reia, în acest context, referirea la solicitarea Comisiei făcută de BCE ca planurile importante de reformă economică să fie coordonate ex ante, împreună cu evaluările impactului social; solicită ca această coordonare să fie sprijinită printr-o evaluare ex ante și ex-post cuprinzătoare ale impactului social și din perspectiva genului; subliniază că acest lucru ar trebui să aibă loc numai într-un mod care să asigure responsabilitatea democratică și transparența; consideră că ar trebui luată în calcul posibilitatea de a dezvolta la nivelul UEM mecanisme automate de stabilizare pentru a aborda șocurile economice simetrice și asimetrice, ca mijloc de a menține coeziunea socială, de a sprijini cererea internă și de a consolida sustenabilitatea monedei unice; subliniază importanța accelerării și a definitivării uniunii bancare; constată că aprobarea celor trei piloni ai uniunii bancare și punerea în aplicare a unor reguli noi pentru instituțiile de credit și societățile de asigurare pot contribui la restabilirea rezistenței sectorului financiar european; reiterează faptul că însuși sectorul bancar ar trebui să fie cel care să suporte costurile eșecurilor instituțiilor bancare;
23. susține solicitarea BCE privind îmbunătățirea continuă a cadrului instituțional al UEM menționată anterior; consideră că principalele probleme cu care se confruntă în prezent zona euro sunt generate, parțial, de structura instituțională disfuncțională a zonei monedei unice și subliniază că acea coordonare ex ante a planurilor importante de reformă economică menționată anterior ar trebui să fie echitabilă și echilibrată;
24. salută faptul că BCE a invitat statele membre să continue reformele privind piața muncii pentru a îmbunătăți competitivitatea, a consolida potențialul de creștere, a crea oportunități de angajare, a consolida caracterul incluziv și a optimiza condițiile necesare pentru ca întreprinderile să creeze locuri de muncă; consideră că nicio astfel de măsură nu ar trebui să fie în detrimentul calității locurilor de muncă și nu ar trebui să ducă la acutizarea lipsei de siguranță în ceea ce privește locurile de muncă; amintește că restabilirea competitivității UE prin intermediul unei adaptări excesive a costurilor unitare ale forței de muncă prin reduceri salariale a diminuat în mod considerabil puterea de cumpărare a multor lucrători din UE, a redus veniturile gospodăriilor și a diminuat cererea internă, alimentând și mai mult șomajul și excluziunea socială, în special în țările cel mai grav afectate de criză; subliniază că salariile nu sunt numai un instrument de ajustare economică, ci, mai presus de toate, venituri din care lucrătorii trebuie să trăiască; invită BCE să se asigure că recomandările în domeniul salariilor nu sporesc sărăcia persoanelor încadrate în muncă sau inegalitățile salariale din statele membre și nu dăunează grupurilor cu venituri mici, ci urmăresc să abordeze fragmentarea pieței muncii;
25. își exprimă convingerea fermă că orice creștere a flexibilității generată de astfel de reforme ar trebui să fie însoțită de o creștere comparabilă a drepturilor lucrătorilor;
26. remarcă faptul că se pare că numărul cazurilor în care modelul timpului de lucru redus a fost folosit a scăzut până la sfârșitul lui 2013, ceea ce arată o posibilă îmbunătățire treptată a pieței muncii; observă, de asemenea, că această îmbunătățire nu se simte încă pe piața muncii; subliniază faptul că investițiile au un rol important, deoarece acestea au efect asupra componentei de ofertă și cerere a economiei, creând locuri de muncă, generând venituri pentru familii, crescând veniturile obținute din taxe, sprijinind consolidarea guvernamentală și susținând creșterea; reiterează necesitatea adoptării de politici favorabile investitorilor, reducerii birocrației și reducerii sarcinilor administrative; invită Comisia să crească investițiile europene cu 300 de miliarde EUR, astfel cum a anunțat Președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, în orientările politice; avertizează cu privire la daunele economice aduse cererii agregate și la impactul social negativ în ceea ce privește sărăcirea cauzată de deprecierea internă în mai multe țări din zona euro și subliniază efectele contraproductive ale acestora pe termen mediu;
27. ia act de rezultatele primului val al sondajului Eurosistemului cu privire la consumul și finanțele populației și subliniază importanța acestui sondaj pentru monitorizarea structurii economice și sociale a zonei euro, în special în ceea ce privește analizarea mai detaliată a stagnării și a crizei de pe piața internă; consideră că ar putea fi realizat un studiu pentru a identifica persoanele care trăiesc sub pragul sărăciei și pe cele care sunt victime ale excluziunii sociale;
28. își exprimă îngrijorarea cu privire la scăderea continuă a ratei inflației în zona euro începând cu anul 2011 și avertizează asupra riscului major de deflație;
29. amintește că mandatul dublu al BCE privind politica monetară, așa cum se recunoaște în tratate, constă nu numai în menținerea stabilității prețurilor (articolul 2 din Statutul BCE), ci și în urmărirea promovării progresului social și economic durabil și a ocupării depline a forței de muncă (articolul 3 din TUE).
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
|
Data adoptării |
2.12.2014 |
|
|
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
39 7 5 |
|||
|
Membri titulari prezenți la votul final |
Guillaume Balas, Brando Benifei, Vilija Blinkevičiūtė, Enrique Calvet Chambon, Ole Christensen, Martina Dlabajová, Lampros Fountoulis, Marian Harkin, Danuta Jazłowiecka, Agnes Jongerius, Rina Ronja Kari, Ádám Kósa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Zdzisław Krasnodębski, Kostadinka Kuneva, Jérôme Lavrilleux, Jeroen Lenaers, Verónica Lope Fontagné, Javi López, Thomas Mann, Dominique Martin, Anthea McIntyre, Elisabeth Morin-Chartier, Emilian Pavel, Terry Reintke, Sofia Ribeiro, Maria João Rodrigues, Claude Rolin, Sven Schulze, Siôn Simon, Jutta Steinruck, Romana Tomc, Yana Toom, Ulrike Trebesius, Ulla Tørnæs, Marita Ulvskog, Jana Žitňanská |
||||
|
Membri supleanți prezenți la votul final |
Daniela Aiuto, Maria Arena, Georges Bach, Deirdre Clune, Karima Delli, Tania González Peñas, Paloma López Bermejo, António Marinho e Pinto, Edouard Martin, Joachim Schuster, Helga Stevens, Neoklis Sylikiotis, Monika Vana |
||||
|
Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final |
David Coburn |
||||
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
|
Data adoptării |
21.1.2015 |
|
|
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
39 10 8 |
|||
|
Membri titulari prezenți la votul final |
Gerolf Annemans, Hugues Bayet, Pervenche Berès, Udo Bullmann, Esther de Lange, Fabio De Masi, Anneliese Dodds, Markus Ferber, Jonás Fernández, Elisa Ferreira, Sven Giegold, Neena Gill, Sylvie Goulard, Roberto Gualtieri, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Danuta Maria Hübner, Petr Ježek, Othmar Karas, Georgios Kyrtsos, Alain Lamassoure, Philippe Lamberts, Werner Langen, Sander Loones, Bernd Lucke, Olle Ludvigsson, Ivana Maletić, Notis Marias, Marisa Matias, Costas Mavrides, Bernard Monot, Luděk Niedermayer, Patrick O’Flynn, Stanisław Ożóg, Alfred Sant, Molly Scott Cato, Peter Simon, Renato Soru, Theodor Dumitru Stolojan, Kay Swinburne, Paul Tang, Sampo Terho, Michael Theurer, Ramon Tremosa i Balcells, Ernest Urtasun, Marco Valli, Tom Vandenkendelaere, Cora van Nieuwenhuizen, Miguel Viegas, Jakob von Weizsäcker, Steven Woolfe, Pablo Zalba Bidegain |
||||
|
Membri supleanți prezenți la votul final |
Mady Delvaux, Thomas Mann, Siegfried Mureșan, Eva Paunova, Antonio Tajani |
||||