RAPORT referitor la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (pe baza Raportului anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună)

19.3.2015 - (2014/2220(INI))

Comisia pentru afaceri externe
Raportor: Arnaud Danjean

Amendamente

Procedură : 2014/2220(INI)

Stadiile documentului în şedinţă

Stadii ale documentului :

A8-0054/2015

Texte depuse :

A8-0054/2015

Dezbateri :

PV 19/05/2015 - 9
CRE 19/05/2015 - 9

Voturi :

PV 21/05/2015 - 7.4
CRE 21/05/2015 - 7.4
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0213

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
OPINIE MINORITARĂ
REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (pe baza Raportului anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună)

(2014/2220(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (PSAC) (pe baza Raportului anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună),

– având în vedere raportul anual adresat Parlamentului European de către Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) cu privire la politica externă și de securitate comună, în special părțile referitoare la politica europeană de securitate și apărare (PESA) (12094/14),

– având în vedere articolele 2 și 3 și Titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și, în special, articolele 21, 24 și 36,

– având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

– având în vedere concluziile Consiliului European din 18 decembrie 2013,

– având în vedere concluziile Conferinței interparlamentare pentru politica externă și de securitate comună și politica de securitate și apărare comună din 4 aprilie 2014 și 7 noiembrie 2014,

– având în vedere strategia europeană de securitate intitulată „O Europă mai sigură într-o lume mai bună”, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003, și raportul privind punerea în aplicare a acesteia, intitulat „Asigurarea securității într-o lume în schimbare”, aprobat de Consiliul European la 11-12 decembrie 2008,

– având în vedere concluziile Consiliului referitoare la politica de securitate și apărare comună din 25 noiembrie 2013 și din 18 noiembrie 2014,

– având în vedere raportul din 7 iulie 2014 privind progresele înregistrate, elaborat de VP/ÎR și de șeful Agenției Europene de Apărare (AEA), privind punerea în aplicare a concluziilor Consiliului European din decembrie 2013,

– având în vedere comunicarea comună a VP/ÎR și a Comisiei intitulată „Abordarea cuprinzătoare a UE în materie de conflicte și crize externe” și concluziile aferente ale Consiliului din 12 mai 2014,

– având în vedere comunicarea comună referitoare la ,,Strategia în materie de securitate cibernetică a Uniunii Europene: un spațiu cibernetic deschis, sigur și securizat” și concluziile aferente ale Consiliului din 25 iunie 2013, precum și cadrul de politici pentru apărarea cibernetică a UE, adoptat la 18 noiembrie 2014,

– având în vedere Strategia de securitate maritimă a UE, adoptată la 24 iunie 2014 și Planul de acțiune al Strategiei de securitate maritimă a UE, din decembrie 2014,

– având în vedere decizia Consiliului din 24 iunie 2014 privind modalitățile de punere în aplicare de către Uniune a clauzei de solidaritate,

– având în vedere cadrul de politici pentru o cooperare sistematică și pe termen lung în domeniul apărării, adoptat la 18 noiembrie 2014,

– având în vedere comunicarea Comisiei din 24 iulie 2013 intitulată „Către un sector al apărării și al securității mai competitiv și mai eficient” (COM(2013)0542) și foaia de parcurs a punerii sale în aplicare, din 24 iunie 2014 (COM(2014)0387),

– având în vedere Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității[1],

– având în vedere Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE[2],

– având în vedere rezoluțiile sale privind politica de securitate și apărare comună, în special cea din 21 noiembrie 2013 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comună[3] și cea referitoare la baza industrială și tehnologică de apărare europeană[4], precum și cea din 12 septembrie 2013 referitoare la Dimensiunea maritimă a politicii de securitate și apărare comune[5] și la structurile militare ale UE: situația actuală și opțiuni viitoare[6],

– având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la securitatea și apărarea cibernetică[7],

– având în vedere rezoluția sa din 3 aprilie 2014 referitoare la Abordarea globală a UE și consecințele acesteia asupra coerenței acțiunii sale externe[8],

– având în vedere recomandarea sa, din 13 iunie 2013, adresată Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru politica externă și de securitate comună/Vicepreședintele Comisiei Europene, Consiliului și Comisiei privind reexaminarea din 2013 a organizării și funcționării SEAE[9] și concluziile Consiliului din 2013 privind reexaminarea SEAE, adoptate la 17 decembrie 2013[10],

– având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

– având în vedere articolul 132 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0054/2015),

Contextul general de securitate

1. consideră că mediul de securitate din Uniunea Europeană și din vecinătatea sa estică și sudică este din ce în ce mai instabil și volatil, din cauza numărului mare de provocări de securitate, mai vechi, dar și noi; consideră că conflictul din estul Ucrainei, conflictele din Siria și Irak, împreună cu ascensiunea organizației teroriste ISIS, criza din Libia și amenințarea teroristă din Africa (mai ales în regiunea Sahel, Libia și Cornul Africii) reprezintă amenințări directe la adresa securității Uniunii; consideră, de asemenea, că reorientarea SUA către spațiul Asia-Pacific și consecințele crizei financiare asupra bugetelor și a capacităților de apărare ale statelor membre reliefează necesitatea ca Uniunea și statele membre să își asume responsabilități mai mari în ceea ce privește propria lor securitate și apărare; insistă că Uniunea Europeană va fi capabilă să răspundă eficient la aceste provocări de securitate numai dacă structurile sale și statele sale membre vor conlucra într-un efort comun și realmente coordonat în contextul PESC/PSAC;

2. consideră că nivelul de instabilitate la frontierele UE și în imediata sa vecinătate este fără precedent de la instituirea PESA/PSAC, la sfârșitul anilor’90; este îngrijorat că Uniunea Europeană nu ar putea avea capacitatea de a acționa în comun și de a fi un actor decisiv în fața fiecărei astfel de amenințări și că ar putea să ajungă să se bazeze pe inițiativele unuia sau mai multor state membre, sau pe alianțe ad-hoc, unde ar avea un rol periferic sau de rezervă;

3. consideră că UE și statele membre trebuie să se adapteze urgent la aceste provocări noi de securitate, îndeosebi prin utilizarea eficientă a instrumentelor PSAC existente, corelându-le mai bine cu instrumentele UE în materie de afaceri externe, cu asistența umanitară și cu politica de dezvoltare, printr-o mai bună coordonare a acțiunilor naționale și, după caz, prin introducerea, în mod pragmatic și flexibil, a noilor mecanisme de exprimare a solidarității europene; subliniază că distincția între securitatea externă și cea internă este din ce în ce mai greu de făcut; solicită, prin urmare, o mai mare coerență între instrumentele externe și interne, precum și o cooperare și coordonare mai bună între statele membre sub îndrumarea VP/ÎR, în special în combaterea terorismului, crima organizată, apărarea cibernetică și migrația, ;

4. subliniază că forța și relevanța Uniunii rezidă în capacitatea sa de a mobiliza resurse și de a pune în mișcare simultan o gamă largă de instrumente diplomatice, de securitate, de apărare, economice, comerciale, de dezvoltare și umanitare, cu respectarea deplină a prevederilor Cartei ONU; insistă asupra faptului că instrumentele militare și civile ale PSAC sunt parte integrantă din această abordare cuprinzătoare;

De la Consiliul din decembrie 2013 la cel din iunie 2015: este PSAC într-adevăr o prioritate?

5. salută concluziile Consiliului din decembrie 2013, care recunosc necesitatea creșterii eficacității PSAC, a vizibilității și impactului său, a intensificării dezvoltării de capacități și a întăririi industriei europene de apărare;

6. consideră regretabil, în special în contextul unei instabilități externe din ce în ce mai accentuate, că impulsul politic din 2013 nu a condus la o mai mare cooperare și la implementarea rapidă și substanțială a unor măsuri concrete, proporționale cu nivelul de ambiție declarat; consideră că, în prezent, Uniunea Europeană nu dispune încă de mijloacele operaționale, industriale sau de capabilități care să îi permită să contribuie într-o manieră decisivă la prevenirea și gestionarea crizelor internaționale și la afirmarea propriei autonomii și a propriilor interese strategice, conform valorilor și a normelor consacrate în articolul 21 din Tratatul de la Lisabona; îndeamnă statele membre să acționeze în acest sens prin măsuri concrete și urgente;

7. salută numirea noii Vicepreședinte a Comisiei Europene/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini; salută primele sale declarații și decizia sa de a prezida reuniunile Consiliului Afaceri Externe și ale Consiliului Afaceri Externe în configurația miniștrilor apărării, ceea ce demonstrează interesul său pentru PSAC; speră că pozițiile sale pe care le-a adoptat vor impulsiona dezvoltarea PSAC; invită VP/ÎR să joace un rol de prim plan în acțiunile vizând o implementare mai susținută a PSAC și punerea și utilizarea în comun a capacităților de apărare europene; invită Comisia să continue activitatea grupului operativ la nivel de comisar, sub îndrumarea VP/ÎR, pentru a garanta orientarea politică și supervizarea;

8. se așteaptă ca, până la reuniunea Consiliului European din iunie 2015, ce se va axa, din nou, pe probleme de apărare, statele membre și instituțiile UE să fie în măsură să adopte măsuri concrete, în concordanță cu angajamentele luate în decembrie 2013; își exprimă satisfacția că șefii de state au decis reuniunea Consiliului European pe tema apărării la 16 iunie 2015 și îi invită să evalueze critic nivelul scăzut de implementare și să facă presiuni mai mari asupra birocrațiilor din domeniul apărării, pentru a aplica deciziile adoptate la cel mai înalt nivel în decembrie 2013; subliniază că reuniunea Consiliului European din iunie 2015 trebuie să descurajeze statele membre recalcitrante să investească mai multe resurse pentru apărare și trebuie, totodată, să-și concentreze eforturile în zonele din domeniul gestionării crizelor în care UE poate realmente să aducă o valoare adăugată;

9. consideră că reuniunea următorului Consiliu European pentru apărare ar trebui să adopte decizii care să conducă la îmbunătățirea capacității de apărare teritorială a Uniunii și a statelor membre, în complementaritate totală cu NATO, precum și a capacității de reacție la provocările interne de securitate, și să dezvolte capabilități dislocabile mobile necesare pentru a asigura o contribuție semnificativă a UE al gestionarea crizelor; de asemenea, deciziile ar trebui să conducă la consolidarea Agenției Europene de Apărare și a bazei industriale și tehnologice de apărare, inițiind elaborarea unui concept global de securitate care va integra dimensiunile interne și externe ale securității;

Misiuni și operațiuni din cadrul PSAC

10. este preocupat de faptul că cele mai recente operațiuni civile și militare din cadrul PSAC au continuat să fie afectate de defecte structurale, evidente de câțiva ani, respectiv de ineficiența în reacțiile imediate la acțiunile civile și militare, procese decizionale lungi și rigide, necesitatea unei solidarități mai mari între statele membre pentru finanțarea misiunilor, mandate ale misiunilor nepotrivite cu mediul operațional, constrângeri bugetare, probleme în ceea ce privește ,,generarea forței” și inerție logistică și financiară;

11. consideră că problema finanțării misiunilor și operațiunilor PSAC este esențială dacă se dorește să se asigure viitorul acestei politici; consideră regretabil că dezbaterea pe această temă, lansată la reuniunea Consiliului din decembrie 2013, nu a condus încă la nicio propunere concretă; cere ca mecanismul Athena să fie folosit sistematic pentru finanțarea costurilor operaționale și de dislocare a operațiunilor și misiunilor PSAC – în special la folosirea grupurilor tactice de luptă, infrastructuri pentru cazarea forțelor militare, cheltuieli legate de stabilirea punctelor de intrare a trupelor în teatrele de operațiuni și stocuri de urgență sub formă de alimente sau carburanți, dacă sunt necesare; solicită ca același mecanism să fie folosit pentru gestionarea fondurilor provenite de la statele membre la nivel bilateral și de la state terțe sau de la alte organizații internaționale, astfel încât să le permită să contribuie financiar la operațiunea respectivă și, în cazuri justificate, să sprijine participarea statelor terțe la operațiunile și misiunile UE în situații de criză;

12. încurajează eforturi mai susținute pentru a accelera acordarea de fonduri pentru misiunile civile și pentru a simplifica procedurile decizionale și implementarea; este de părere, în acest context, că Comisia ar trebui să introducă, prin acte delegate în conformitate cu articolul 210 din Regulamentul financiar, norme specifice în materie de achiziții pentru măsurile adoptate în gestionarea crizelor în cadrul PSAC, pentru a facilita derularea rapidă și flexibilă a operațiunilor;

13. solicită crearea unui mecanism de prefinanțare care să permită sprijinirea statelor membre ce doresc să participe la o misiune PSAC, să suporte costurile acesteia, facilitându-le astfel decizia de lansare a misiunii;

14. subliniază că contribuția UE la securitatea internațională, gestionarea crizelor și menținerea păcii prin misiunile și operațiunile civile și militare ale UE, este o componentă importantă a abordării cuprinzătoare a Uniunii; remarcă faptul că misiunile civile și militare lansate de UE începând din 2009 au fost frecvent concepute mai degrabă să confere Uniunii mai multă vizibilitate în situațiile de criză, decât să adopte măsuri strategice pe baza unei analize și planificări minuțioase; crede că aceste misiuni (în care trebuie subliniat și salutat profesionalismul și devotamentul personalului implicat pe teren) ar trebui să fie veritabile instrumente politice eficiente, utilizate responsabil, care fac parte dintr-o strategie globală de acțiune, mai ales în vecinătatea UE; sprijină analiza în curs de desfășurare a structurilor de gestionare a crizelor din cadrul SEAE; invită VP/ÎR să facă structurile actuale mult mai eficiente, pentru a putea reacționa mai rapid și mai adecvat la noile crize, între altele și prin reducerea numărului de structuri paralele;

15. consideră că un aspect important al succesului unei misiuni îl reprezintă personalul adecvat și calificat în ceea ce privește pregătirea, competențele și capacitatea de conducere;

16. ridică semne de întrebare, de exemplu, cu privire la necesitatea desfășurării și menținerii unei misiuni de asistență la frontierele Libiei (EUBAM Libia), într-un context instituțional și de securitate care nu i-a permis niciodată să realizeze obiectivele de bază identificate; solicită o reevaluare a necesităților Libiei în contextul recentelor evoluții îngrijorătoare, pentru a oferi un răspuns adecvat la preocupărilor de securitate, inclusiv în legătură cu eforturile de combatere a terorismului făcute în prezent în Mali și în regiunea Sahel;

17. consideră că ar trebui efectuată o evaluare a eficienței celor 17 misiuni derulate de UE în lume;

18. regretă, de asemenea, că, datorită situației din Fâșia Gaza, discuțiile din cadrul Consiliului referitoare la Misiunea de asistență la frontieră pentru punctul de trecere Rafah (EUBAM Rafah) nu au produs niciun rezultat; cere reactivarea acestei misiuni, precum și evaluarea mandatului, a personalului și a resurselor sale, astfel încât aceasta să poată juca un rol în monitorizarea frontierelor Fâșiei Gaza cu Egiptul și Israelul;

19. salută ampla implicare a UE în Cornul Africii, inclusiv prin misiunile PSAC și operațiunile EUTM Somalia, EUNAVFOR Atalanta și EUCAP NESTOR; remarcă, în acest context, că activitatea operațiunii EUCAP Nestor are loc într-un mediu instituțional și operațional complex, în prezența unei multitudini de actori internaționali, inclusiv UE; invită, în acest sens, Consiliul și SEAE să raționalizeze obiectivele misiunii;

20. își exprimă speranța că cele două misiuni civile lansate anul acesta, misiunea Consiliului pentru reforma sectorului securității civile în Ucraina (EUAM Ucraina) și misiunea de sprijin pentru forțele de securitate internă din Mali (EUCAP Sahel Mali) își vor îndeplini în mod eficient mandatele și se vor concentra pe obiective clar identificate, măsurabile și pe termen lung;

21. observă că, din iunie 2013 există un depozit care permite dislocarea rapidă a resurselor necesare pentru misiunile civile ale PSAC; consideră că, pentru a fi folosit eficient, acest depozit ar trebui să fie la dispoziția șefului misiunii respective, pentru necesitățile identificate de acesta, și nu să funcționeze pe baza deciziilor Comisiei; solicită pregătirea unui raport anual de activitate al acestui depozit pentru a putea evalua în mod concret valoarea sa adăugată în ceea ce privește rapiditatea desfășurării misiunilor civile;

22. salută studiile în curs privind crearea unui centru de servicii comune, care să pună în comun resursele destinate misiunilor civile desfășurate în cadrul PSAC și să contribuie la eficientizarea dislocării misiunilor; solicită înființarea unui centru de servicii comune; consideră că soluția cea mai eficientă ar fi existența unei structuri instituționale unice în cadrul SEAE care să centralizeze și să raționalizeze serviciile misiunilor civile (resurse umane, tehnologia informației, logistică etc.) care sunt, în prezent, dispersate în cadrul fiecărei misiuni;

23. remarcă faptul că operațiunile militare din cadrul PSAC au din ce în ce mai mult tendința de a fi misiuni de instruire a forțelor armate (EUTM Mali și EUTM Somalia); salută decizia derulării acestor operațiuni, insista ca mandatul lor să fie adaptat la circumstanțele fiecărei situații particulare; consideră că unitățile formate trebuie să fie complet operaționale, adică să aibă capacitate ofensivă; regretă faptul că misiunile cu mandat executiv sunt acum rareori avute în vedere; consideră că, în contextul amenințărilor persistente din vecinătatea UE, Uniunea nu își poate permite să se concentreze exclusiv pe instrumente pentru scenarii post-criză sau pe instrumente pentru ieșirea din criză și că trebuie să poată interveni în întregul spectru al gestionării crizelor, respectând Carta Organizației Națiunilor Unite;

24. este dezamăgit de problemele persistente legate de generarea forței, care au fost identificate la lansarea misiunilor militare; observă că, cu excepția EUTM Mali la care contribuie efectiv 23 de state membre, în operațiunile militare în curs ale UE sunt implicate maxim șase state membre; încurajează statele membre să contribuie cu mai multe forțe la operațiuni, atunci când sunt disponibile capacitățile naționale necesare; subliniază necesitatea unei abordări comune, bazate pe cooperare în soluționarea problemelor întâmpinate în generarea de forțe; salută contribuțiile statelor terțe, fapt care atestă vitalitatea parteneriatelor încheiate în cadrul PSAC; invită statele membre să manifeste o mai mare disponibilitate față de operațiunile militare ale UE și, în consecință, să contribuie cu resursele și capacitățile pe care le posedă pentru o astfel de implicare;

25. consideră că, având în vedere că atât misiunile civile (EUCAP), cât și cele militare (EUTM) ale Uniunii se orientează pe instruire, ar trebui introdusă o politică structurală care să confere acestor misiuni un caracter de lungă durată, cu mandate și obiective eficiente, adecvate situației cu care se confruntă, prin furnizarea de asistență bugetară și materială; consideră că această politică nouă, care s-ar înscrie în cadrul eforturilor Uniunii pentru cooperare și dezvoltare, ar permite accelerarea activităților din cadrul inițiativelor „Formare și echipare” și „E2I”, care urmăresc să consolideze capacitățile statelor terțe (echipamente, arme, infrastructuri și salarii), astfel încât acestea să dispună de forțe armate operaționale; încurajează, în acest sens, Comisia să exploreze surse de finanțare inovatoare;

26. remarcă intenția exprimată de Consiliul din noiembrie 2013 de a întări modularitatea și flexibilitatea grupurilor tactice de luptă ale UE pentru a putea fi desfășurate în toate tipurile de acțiuni legate de gestionarea crizelor; remarcă, totuși, că până în prezent, singurul progres, foarte limitat, înregistrat a fost propunerea ca mecanismul ATHENA să acopere transportul strategic al grupurilor tactice de luptă ale UE către teatrele de operațiuni; recunoaște că lipsa unei atitudini constructive în rândul statelor membre a reprezentat un obstacol politic și operațional pentru desfășurarea grupurilor tactice de luptă ale UE;

27. salută mesajul pozitiv transmis de ultima reuniune a Consiliului informal al miniștrilor apărării în legătură cu analizarea posibilităților oferite de articolul 44 din TUE; regretă, cu toate acestea, că diferențele legate de această problemă n-au permis, până în prezent, realizarea vreunui progres în ceea ce privește modalitățile de aplicare a articolului 44; crede că implementarea articolului 44 ar ameliora în mod considerabil flexibilitatea și rapiditatea acțiunii Uniunii și, prin urmare, i-ar consolida capacitatea de a face față amenințărilor din jurul ei; îndeamnă acele state membre care nu sunt interesate, sau nu dispun de mijloacele necesare pentru a participa la operațiunile PSAC, să adopte o poziție constructivă, permițând altora să acționeze în acest sens, dacă doresc;

28. solicită, totodată, ÎR/VP să examineze posibilitățile oferite de alte articole relevante din Tratatul de la Lisabona, în special cele referitoare la fondul de lansare (articolul 41 TUE), cooperarea structurată permanentă (articolul 46 TUE), clauza de solidaritate (articolul 222 TFUE) și clauza de apărare reciprocă (articolul 42 TUE);

29. cere analizarea atentă a posibilității de a recurge - în formate ce respectă modularitatea necesară - la structurile existente de cartiere generale multilaterale care și-au demonstrat eficiența pe teren, precum Eurocorps de la Strasbourg;

30. își exprimă surprinderea în legătură cu faptul că deocamdată, nu există o strategie comună la nivelul UE pentru a face față noilor provocări la adresa securității Uniunii; salută intenția Consiliului și angajamentul VP/ÎR de a iniția un proces de reflecție strategică privind provocările și oportunitățile politicii externe și de securitate; reamintește că acest proces urmărește dezvoltarea unei noi strategii comune europene de securitate pentru a determina noile scenarii geostrategice, amenințările și provocările globale care au apărut, precum și definirea acțiunilor pe care le poate întreprinde UE ca reacție la acestea, în special în cadrul PESC și al PSAC; invită, de asemenea, VP/ÎR să inițieze un amplu proces de elaborare a unei și mai ambițioase Cărți albe privind securitatea și apărarea în Europa, pentru a raționaliza ambițiile strategice ale UE și procesele de dezvoltare a capabilităților; așteaptă viitoarea comunicare din partea VP/ÎR destinată evaluării impactului schimbărilor asupra mediului global și identificării provocărilor și oportunităților pe care le prezintă pentru UE;

31. salută adoptarea la 18 noiembrie 2014, a unui cadru de politică a UE în domeniul apărării cibernetice, care stabilește cinci priorități pentru apărarea cibernetică în contextul PSAC și clarifică rolul diferiților actori; salută obiectivul acestui cadru de promovare a dezvoltării capabilităților naționale de apărare cibernetică și de consolidare a protecției rețelelor de comunicare utilizate pentru instrumentele PSAC; subliniază importanța realizării unui nivel comun de securitate cibernetică în rândul statelor membre, pentru a realiza progrese efective în ceea ce privește cooperarea în domeniul apărării cibernetice și pentru a consolida capacitățile de reacție a UE în fața atacurilor cibernetice și a terorismului cibernetic; speră că acest plan de acțiune va marca punctul de pornire al unei integrări mai sistematice a apărării cibernetice în strategiile de securitate națională ale statelor membre, dar și o conștientizare la nivelul instituțiilor UE a mizei apărării cibernetice; solicită, de asemenea, o strategie europeană coerentă care să asigure infrastructura (digitală) critică împotriva atacurilor cibernetice, protejând și promovând totodată drepturile și libertățile cetățenilor în mediul digital; reamintește că este nevoie de o mai mare claritate și de un cadru juridic adecvat, având în vedere dificultățile legate de identificarea autorilor atacurilor cibernetice și necesitatea unei reacții proporționale și necesare în toate situațiile;

32. atrage atenția asupra amenințării iminente asupra spațiului cibernetic și subliniază că UE trebuie să fie rezistentă și pregătită să răspundă la crizele cibernetice și în contextul PSAC și încurajează, astfel, toate statele membre să își intensifice substanțial și cât mai repede dezvoltarea capacităților de apărare cibernetică; subliniază este nevoie de investiții în capitalul uman de înaltă specializare și în cercetare și dezvoltare; insistă asupra nevoii de sinergii și de complementarități între domeniile civile și militare ale securității și apărării cibernetice în UE; subliniază importanța intensificării cooperării cu NATO în domeniul apărării cibernetice;

33. subliniază importanța cooperării dintre Uniunea Europeană și instituțiile internaționale din domeniul securității și apărării, în special cu ONU, NATO, Uniunea Africană și OSCE; salută Declarația summit-ului NATO din Țara Galilor din septembrie 2014, în care s-a reiterat sprijinul pentru dezvoltarea PSAC; solicită adoptarea unor măsuri adecvate de consolidare a celor două organizații;

Capabilitățile

34. consideră că reducerea bugetelor naționale destinate apărării s-a datorat efectelor crizei economice și financiare din 2008 și că aceste reduceri s-au făcut fără nicio coordonare între statele membre, amenințând astfel, autonomia strategică a Uniunii și capacitatea statelor membre de a îndeplini cerințele forțelor lor armate în materie de capacități, cu consecințe negative pentru responsabilitățile și potențialul Uniunii ca furnizor mondial de securitate; subliniază importanța stabilirii unei planificări prealabile pentru investiția strategică în achizițiile și recondiționările de echipamente;

35. este ferm convins că UE are un interes vital într-un mediu maritim sigur, deschis și curat, care să permită comerțul liber și trecerea liberă a persoanelor, precum și utilizarea pașnică, legală, corectă și sustenabilă a bogățiilor oceanelor; consideră că ar trebui dezvoltat și mai mult cadrul instituțional civil dar și militar al UE, pentru a implementa Strategia europeană de securitate maritimă; remarcă faptul că majoritatea activelor strategice, a infrastructurilor și capacităților critice sunt sub controlul statelor membre și că disponibilitatea acestora de a întări cooperarea este crucială pentru securitatea europeană;

36. salută adoptarea, la reuniunea Consiliului din 18 noiembrie 2014, a unui cadru de politici pentru cooperarea sistematică și pe termen lung în sectorul apărării, pe baza convergenței proceselor de planificare a capabilităților și pe schimbul de informații; subliniază că, în acest scop, este necesar ca statele membre să continue implementarea Codului de conduită al AEA în ceea ce privește punerea și utilizarea în comun a echipamentelor, pentru a anticipa mult mai eficient viitoarele diferențe în materie de capabilități și pentru a sistematiza cooperarea pentru dezvoltarea acestora; cere VP/ÎR să ofere dovezi privind măsurile specifice ce vor fi adoptate pentru a consolida cooperarea în domeniul apărării; invită statele membre, referitor la intensificarea necoordonată a cooperării bilaterale sau multilaterale în sectorul apărării, să se angajeze în mecanismul de Cooperare structurată permanentă (PESCO), ca mijloc de cooperare îmbunătățită, și să utilizeze fondurile UE în pentru cooperarea pe timp de pace; invită VP/ÎR să prezinte planuri realiste pentru lansarea reușită a PESCO;

37. salută adoptarea de către Consiliu, în noiembrie 2014, a planului de dezvoltare a capacităților (PDC) a AEA, care stabilește cele 16 priorități pentru

dezvoltarea de capacități; salută, de asemenea, activitatea AEA prin intermediul bazei de date în colaborare (Codaba), care identifică posibilitățile de cooperare între statele membre, deschizând, astfel, calea pentru inițierea unor diferite forme de cooperare; îndeamnă statele membre să ia serios în considerare aceste instrumente în dezvoltarea capacităților lor militare; cere evitarea categorică a dublării inițiativelor aflate deja în derulare în alte părți, precum și acordarea unei mai mari atenții pentru identificarea modalităților de asigurare a unei veritabile valori adăugate;

38. este surprins că la nivel european nu există încă stimulente fiscale pentru a încuraja cooperarea și punerea în comun; ia act de invitația Consiliului din decembrie 2013 de a studia astfel de mecanisme și regretă faptul că, deși a trecut un an, discuțiile nu au condus încă la nicio măsură concretă în acest domeniu; remarcă faptul că guvernul belgian acordă deja, pe o bază ad-hoc, exonerări de TVA în fazele pregătitoare ale anumitor proiecte ale AEA (cum ar fi comunicațiile prin satelit); consideră că aceste exonerări ar trebui acordate sistematic și extinse la infrastructură și la programele concrete în materie de capabilități, după modelul mecanismului existent în cadrul NATO sau al celui existent la nivelul UE pentru infrastructurile de cercetare civilă; solicită crearea de orice alt tip de stimulente care să încurajeze cooperarea între actorii europeni;

39. salută modelele de cooperare existente, precum CETA (Comandamentul european de transport aerian), precum și extinderea sa continuă la noile state membre; consideră că este regretabil că, deși acest model există de câțiva ani, nu a fost încă adaptat pentru alte tipuri de capabilități de apărare; solicită aplicarea modelului CETA și în alte domenii de sprijin operațional pentru a soluționa deficiențele majore de capacități;

40. ia act de progresele limitate înregistrate cu privire la proiectele de punere și utilizare în comun; salută progresele înregistrate în realimentarea în zbor prin achiziționarea unei flote de aeronave multirol de alimentare și transport; regretă faptul că un număr foarte restrâns de state membre au participat până în prezent la acest proiect și invită statele membre care nu au astfel de capabilități să se implice în proiect; consideră că statele membre ar trebui să continue proiectele de punere și utilizare în comun, concentrându-se asupra celor 16 domenii de dezvoltare a capabilităților pe care le-au identificat împreună cu AEA și Statul Major al Uniunii Europene (SMUE) în cadrul PSAC;

41. ia act de voința Consiliului de a elabora proiecte de stimulare a dezvoltării de capabilități ale UE, precum sistemele de aeronave pilotate de la distanță (RPAS) și comunicațiile guvernamentale prin satelit; constată că este nevoie de un cadru de reglementare pentru integrarea inițială, până în 2016, a RPAS în sistemul aviatic european, luând în considerare cerințele civile și militare, precum și necesitatea de a respecta legislația internațională; solicită Comisiei să descrie modul în care fondurile din programul Orizont 2020 pot fi utilizate în cercetarea în domeniul apărării civile și militare, pentru integrarea RPAS în spațiul aerian european;

42. salută progresele realizate de serviciile de sateliți ai Uniunii Europene (Galilleo, Copernicus, EGNOS); consideră că aceste servicii spațiale, îndeosebi Copernicus, ar trebui să devină operaționale pentru a contribui la obținerea de imagini prin satelit cu rezoluție mare de care au nevoie misiunile și operațiunile din cadrul PSAC; salută lansarea proiectului Ariane 6; consideră regretabil că, din motive tehnice și comerciale, Uniunea continuă să cumpere echipamente rusești de lansare, deși și-a propus să ajungă la un anumit nivel de autonomie strategică; subliniază deci, că este necesar să se facă progrese în dezvoltarea unor tehnologii cu aplicații atât civile, cât și militare, care să ne garanteze independența;

43. îndeamnă Uniunea să încurajeze statele sale membre să îndeplinească obiectivele NATO în materie de capacități, ceea ce impune un nivel minim de cheltuieli pentru apărare de 2 % din PIB și de minim 20 % din bugetul de apărare pentru nevoile majore de echipamente, inclusiv pentru cercetare și dezvoltare;

Industria de apărare

44. salută propunerea Comisiei vizând îmbunătățirea accesului IMM-urilor la piețele de apărare, care în prezent sunt foarte specifice din mai multe motive, și anume: o cerere care provine aproape exclusiv din comenzi publice, un număr limitat de firme care operează pe piață, produsele au o durată mare de dezvoltare, ca și de menținere în funcțiune, precum și natura strategică a anumitor tehnologii;

45. ia act de comunicarea Comisiei din iulie 2013, intitulată „Către un sector al apărării și al securității mai competitiv și mai eficient”, precum și de foaia de parcurs din iunie 2014 privind punerea sa în aplicare și propunerile prezentate în aceasta, vizând îndeosebi pentru o mai bună implementare a Directivelor 2009/81/CE și 2009/43/CE privind piața internă, fără a aduce atingere drepturilor suverane ale statelor membre, în conformitate cu articolul 346 din TFUE;

46. consideră că toate aceste măsuri depind de o definiție comună a conținutului bazei industriale și tehnologice de apărare europene (EDTIB) pentru a putea stabili în mod precis ce întreprinderi sau activități strategice ar putea beneficia de aceasta, ținând cont de capacitățile diferite ale industriilor de apărare din statele membre; consideră că această definiție ar putea să se bazeze, în special, pe anumite criterii precum, cum ar fi: dezvoltarea echipamentelor și a tehnologiilor în cadrul UE, controlul companiilor asupra drepturilor de proprietate și de utilizare a echipamentelor și a tehnologiilor concepute, precum și asigurarea că, dacă există acționariat străin, acesta nu dispune de un drept de vot prea important care să pună în pericol controlul companiilor asupra activităților lor; subliniază că trebuie definite resursele critice de apărare ale UE (adică, capacitățile industriale cheie și tehnologiile critice);

47. reamintește că, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, politicile industriale, spațiale și de cercetare ale UE se extind la domeniul apărării; subliniază că programele Uniunii în alte domenii, precum securitatea internă și securitatea frontierelor, gestionarea dezastrelor și dezvoltarea, oferă o perspectivă importantă de dezvoltare în comun a capacităților care țin de aceste politici și de desfășurarea de misiuni PSAC; invită Comisia să stabilească proceduri permanente de cooperare între Comisie, SEAE, AEA și statele membre în domenii precum piața comună, industria, spațiul, cercetarea și dezvoltarea; invită Comisia să creeze o legătură permanentă între organismele și agențiile UE în domeniul securității interne (Frontex, Europol și ENISA) și cel al securității externe și apărării (Agenția Europeană de Apărare, SEAE);

48. ia act de propunerile Comisiei pentru o mai bună punere în aplicare a Directivei 2009/81/CE (contractele de achiziții publice pentru apărare) și a Directivei 2009/43/CE (transferul de produse din domeniul apărării pe piața internă); consideră necesar să se stabilească, de asemenea, aspectele legate de echipamentele și tehnologiile de înaltă valoare strategică, care nu sunt vizate nici de Directiva 2009/81/CE (echipamente de interese esențiale de securitate), nici de Directiva 2004/18/CE (echipamente a căror utilizare are o legătură, dar nu specifică, cu domeniul apărării); consideră că firmele din UE care funcționează în acest sector au nevoie de un regim juridic și financiar specific, care să le permită să fie competitive, garantând astfel autonomia strategică a UE;

49. ia act de intenția Consiliului de a implementa un sistem european de securitate a aprovizionării, în care statele membre se susțin reciproc, răspunzând rapid cerințelor respective ale acestora în domeniul apărării; așteaptă foaia de parcurs a Comisiei, care prevede opțiunile relevante pentru implementarea acestui regim, precum și cartea verde prevăzută pe tema controlului investițiilor străine în companiile strategice de apărare; salută adoptarea acordului-cadru îmbunătățit al AEA pentru securitatea aprovizionării între statele membre, ca un important mecanism voluntar și neobligatoriu juridic, care le permite acestora să-și îmbunătățească sprijinul și asistența reciprocă în securitatea aprovizionării; solicită AEA și Comisiei să elaboreze împreună mijloace și inițiative suplimentare care să promoveze securitatea aprovizionării la nivelul UE și să sprijine statele membre în implementarea noului acord-cadru;

50. solicită Comisiei să identifice clar și să mobilizeze mijloacele și instrumentele financiare ale UE destinate să contribuie la crearea unei piețe comune europene a industriei de apărare;

51. salută adoptarea modificărilor la regimul Wassenaar de control al exporturilor în legătură cu tehnologiile de supraveghere și intruziune, care au fost implementate recent și la nivelul UE; subliniază însă, că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a se preveni producția și exporturile necontrolate de tehnologii ce pot fi folosite pentru a ataca infrastructura critică a UE și pentru a încălca drepturile omului; solicită, prin urmare, Comisiei să prezinte cât mai repede o propunere de revizuire a regulamentului privind exportul de produse cu dublă utilizare;

52. consideră că niciun guvern nu poate iniția singur programe de cercetare și tehnologie de mare anvergură; reamintește declarația Consiliului din decembrie 2008 privind consolidarea capacităților și angajamentul statelor membre de a realiza obiectivul colectiv vizând alocarea a 2% din cheltuielile pentru apărare pentru finanțarea cercetării; solicită VP/ÎR și șefului AEA să prezinte date cu privire la situația actuală în această privință; salută, prin urmare, propunerile Comisiei privind dezvoltarea de sinergii între cercetarea din domeniul civil și cea din domeniul apărării; evidențiază, în acest context, faptul că programul de cercetare în domeniul securității Orizont 2020 oferă posibilități considerabile pentru dezvoltarea capacităților în această privință; invită Comisia și statele membre să sprijine misiunile de cercetare care oferă asistență politicilor externe ale Uniunii, inclusiv dezvoltarea tehnologică în domeniul tehnologiilor cu dublă utilizare, pentru a îmbunătăți interoperabilitatea între protecția civilă și forțele militare, după cum se afirmă în programul specific de instituire a Orizont 2020; invită Comisia și statele membre să includă activitățile de cercetare respective în programele anuale de activități; salută, de asemenea, lansarea de acțiuni pregătitoare și speră, în domeniul PSAC, următoarea etapă va fi finanțarea unei teme de cercetare în cadrul viitorului cadru financiar multianual; evidențiază importanța implementării unui proiect pilot privind cercetarea în cadrul PSAC, desfășurat de Comisie împreună cu AEA, după cum a propus Parlamentul în bugetul pentru 2015, pentru ca agenția să îndeplinească obiectivele Uniunii și bugetul Uniunii; consideră regretabil, în acest sens, că Parlamentul nu a primit din partea Comisiei o evaluare a posibilităților oferite de articolul 185 din TFUE, pe care a solicitat-o în Rezoluția sa din 21 noiembrie 2013 referitoare la baza industrială și tehnologică de apărare europeană;

53. cere, totodată, vigilență maximă în ceea ce privește aspectele legate de guvernare, drepturile de proprietate intelectuală, cofinanțare, precum și de regulile de participare la această acțiune pregătitoare în sectorul apărării; invită statele membre să se implice total în procesul decizional, pentru a fi evitate abuzurile birocratice și pentru a garanta că programele corespund nevoilor strategice ale PSAC și ale statelor membre;

54. reamintește caracterul extrem de sensibil și de strategic al cercetării în domeniul apărării, atât pentru competitivitatea sectoarelor industriale, cât și pentru autonomia strategică a UE, și solicită implementarea unei politici de proprietate intelectuală adecvate, corelată cu securitatea și apărarea, pentru a proteja rezultatele cercetării; așteaptă propunerile Comisiei, dar și ale industriei de apărare pe această temă;

55. ia act de propunerile Comisiei vizând promovarea introducerii de standarde și proceduri de certificare comune pentru echipamentele de apărare; așteaptă foaia de parcurs a AEA și a Comisiei privind elaborarea de standarde industriale în sectorul apărării, precum și opțiunile din partea AEA și AESA în ceea ce privește îmbunătățirea recunoașterii reciproce a certificării militare în Uniunea Europeană; consideră că este regretabil că organizațiile europene de standardizare sunt reticente să elibereze mărci de standardizare pentru produse din domeniul apărării;

56. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție președintelui Consiliului European, Vicepreședintei Comisiei Europene/Înalt Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Secretarului General al NATO, Președintelui Adunării Parlamentare a NATO, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Președintelui în exercițiu al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Președintelui Adunării Parlamentare a OSCE, Președintelui Adunării Uniunii Africane și Secretarului General al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN).

[1] JO L 146, 10.6.2009, p. 1.
[2] JO L 216, 20.8.2009, p. 76.
[3] Texte adoptate, P7_TA(2013)0513.
[4] Texte adoptate, P7_TA(2013)0514.
[5] Texte adoptate, P7_TA(2013)0380.
[6] Texte adoptate, P7_TA(2013)0381.
[7] Texte adoptate, P7_TA(2012)0457.
[8] Texte adoptate, P7_TA(2014)0286.
[9] Texte adoptate, P7_TA(2013)0278.
[10] http://eeas.europa.eu/library/publications/2013/3/2013_eeas_review_en.pdf

OPINIE MINORITARĂ

Comisia pentru afaceri externe, Raportor: Arnaud Danjean

Opinie minoritară depusă de deputații Sabine Lösing, Takis Hadjigeorgiou din cadrul Grupului GUE/NGL

Raportul regretă că rareori sunt avute în vedere misiunile care au mandat de intervenție și cere intervenții mai dure. Raportul cere o dezvoltare mai accentuată a cooperării în domeniul armamentului, punerea în comun și utilizarea comună de mijloace, investiții mai mari în apărare și adoptarea acelorași obiective în materie de capacități ca NATO (alocarea a minimum 2% din GDP pentru cheltuieli de apărare).

Formulăm obiecții cu privire la raport, deoarece acesta:

• nu reflectă rolul negativ și din ce în ce mai mare al UE în conflictele actuale din vecinătatea sudică și estică a UE;

• promovează stimulente fiscale la nivel european pentru proiectele în domeniul apărării și securității, folosirea militară a programului Galileo, susține proiectul de drone militare finanțat de UE, promovează Complexul militar industrial, cere aplicarea unui regim de securitate a aprovizionării la nivelul UE;

• sprijină unirea cercetării civile cu cea militară, pentru a folosi capacitățile civile în scopuri militare, sprijină o secțiune de cercetare proprie pentru a finanța cercetarea militară;

• șantajează cu ideea că crizele economice au determinat reduceri în sectorul apărării care pun în pericol autonomia strategică a Uniunii și creează carențe în capacitățile militare;

• sprijină și promovează extinderea mecanismului ATHENA pentru finanțarea misiunilor militare a UE, în afara controlului parlamentar;

• face presiuni pentru desfășurarea grupurilor tactice de luptă ale UE pentru toate tipurile de gestionare a crizelor.

Solicităm:

- dezarmarea totală (inclusiv nucleară) la nivelul UE și la nivel mondial;

- nicio finanțare din bugetul UE în scopuri militare;

- toate activitățile să se desfășoare strict în cadrul Cartei ONU și al dreptului internațional;

- o UE civilă, abordări exclusiv civile și pașnice pentru soluționarea conflictelor, separarea acțiunilor civile de cele militare;

- separarea strictă a UE de NATO.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	9.3.2015
Rezultatul votului final	+: –: 0:	45 18 0
Membri titulari prezenți la votul final	Lars Adaktusson, Michèle Alliot-Marie, Francisco Assis, Petras Auštrevičius, Amjad Bashir, Bas Belder, Goffredo Maria Bettini, Elmar Brok, Klaus Buchner, James Carver, Fabio Massimo Castaldo, Lorenzo Cesa, Aymeric Chauprade, Andi Cristea, Arnaud Danjean, Mark Demesmaeker, Georgios Epitideios, Eugen Freund, Michael Gahler, Richard Howitt, Sandra Kalniete, Manolis Kefalogiannis, Tunne Kelam, Afzal Khan, Janusz Korwin-Mikke, Eduard Kukan, Ilhan Kyuchyuk, Arne Lietz, Barbara Lochbihler, Sabine Lösing, Andrejs Mamikins, Ramona Nicole Mănescu, David McAllister, Jean-Luc Mélenchon, Tamás Meszerics, Francisco José Millán Mon, Javier Nart, Pier Antonio Panzeri, Demetris Papadakis, Kati Piri, Andrej Plenković, Cristian Dan Preda, Jozo Radoš, Alyn Smith, Jaromír Štětina, Eleni Theocharous, László Tőkés, Ivo Vajgl, Johannes Cornelis van Baalen, Geoffrey Van Orden, Hilde Vautmans, Boris Zala
Membri supleanți prezenți la votul final	Nicolas Bay, Reinhard Bütikofer, Ana Gomes, Andrzej Grzyb, Gabrielius Landsbergis, Juan Fernando López Aguilar, Antonio López-Istúriz White, David Martin, Helmut Scholz, Janusz Zemke
Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final	Eric Andrieu

Aviz juridic - Politica de confidențialitate