RAPORT referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind raportarea și transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare
8.4.2015 - (COM(2014)0040 – C8‑0023/2014 – (2014)0017(COD)) - ***I
Comisia pentru afaceri economice și monetare
Raportor: Renato Soru
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind raportarea și transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare
(COM(2014)0040 – C8‑0023/2014 – 2014(COD))
(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2014)0040),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8–-0023/2014),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 7 iulie 2014[1],
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 iulie 2014[2],
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0120/2015),
1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Amendamentul 1
AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN[3]*
la propunerea Comisiei
---------------------------------------------------------
2014/0017 (COD)
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
privind raportarea și transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare
(Text cu relevanță pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Băncii Centrale Europene[4],
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[5],
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[6],
[…]
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară[7],
întrucât:
(1) Criza financiară ▌mondială care a izbucnit în perioada 2007-2008 a scos în evidență activități speculative excesive, unele lacune grave în materie de reglementare, un cadru de supraveghere ineficace, piețe opace și produse mult prea complexe în sistemul financiar. Uniunea a adoptat o serie de măsuri pentru a consolida și a stabiliza sistemul bancar, inclusiv consolidarea cerințelor de capital, a normelor privind îmbunătățirea guvernanței și a măsurilor privind regimurile de supraveghere și de rezoluție bancară. Progresele realizate în ceea ce privește instituirea uniunii bancare sunt, de asemenea, decisive în acest context. Însă criza a subliniat, de asemenea, necesitatea de a îmbunătăți transparența și monitorizarea nu numai în sectorul bancar tradițional, ci și în domeniile în care au loc activități de creditare nebancare, așa-numitele „activități bancare paralele” (shadow banking), amploarea lor fiind alarmantă, deoarece ele reprezintă deja jumătate din sistemul bancar reglementat. Orice neajunsuri legate de activitățile respective, care sunt similare cu cele desfășurate de bănci, pot contamina sectorul financiar reglementat. Îndatorarea excesivă practicată de sistemul financiar, mai ales atunci când aceasta conduce la intensificarea activităților bancare paralele, ar trebui descurajată pentru a preîntâmpina o altă criză financiară de proporții.
(1a) Este important să reamintim în acest context că principala funcție a sectorului financiar ar trebui să fie orientarea capitalurilor către finanțarea economiei productive și nu speculațiile cu active.
(2) În contextul activității privind corectarea sistemului bancar paralel, Consiliul pentru Stabilitate Financiară (CSF) și Comitetul european pentru riscuri sistemice (CERS) au identificat riscurile aferente operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare. Operațiunile de finanțare prin instrumente financiare, printre care operațiunile de răscumpărare, operațiunile de dare sau de luare cu împrumut de titluri de valoare sau mărfuri, tranzacțiile de cumpărare-revânzare (buy-sell back) sau de vânzare-recumpărare (sell-buy back), tranzacțiile de swap cu lichidități și tranzacțiile de swap cu garanții permit acumularea îndatorării, a prociclicității și a interconectărilor pe piețele financiare. În special, lipsa de transparență în ceea ce privește utilizarea operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare a împiedicat autoritățile de reglementare și de supraveghere și investitorii să evalueze și să monitorizeze în mod corect riscurile asemănătoare celor asociate băncilor și nivelul de interconectare din sistemul financiar în perioada premergătoare crizei financiare și în cursul acesteia. În acest context, la 29 august 2013, CSF a adoptat un cadru de politică pentru abordarea riscurilor aferente sistemului bancar paralel în ceea ce privește operațiunile de răscumpărare și dare cu împrumut de titluri de valoare, Liderii G20 au aprobat ulterior acest cadru în septembrie 2013.
(2a) Ulterior, la 14 octombrie 2014, CSF a publicat un cadru de reglementare pentru marjele aplicate garanțiilor asociate operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare ce nu sunt compensate la nivel central. În absența compensării, astfel de operațiuni presupun riscuri importante, dacă nu au garanții asociate. Deși îmbunătățirea transparenței cu privire la reutilizarea garanției ar fi un prim pas în direcția facilitării capacității contrapărților de a analiza și a contracara riscurile, CSF a considerat necesar să propună și alte reforme cu privire la marjele și cerințele aplicabile acestora, astfel încât participanții la piață să aplice marje activelor primite ca garanții pentru operațiunile de finanțare prin instrumente financiare ce nu sunt compensate la nivel central, cu entități nebancare. Aceste propuneri sunt menite să descurajeze îndatorarea excesivă și să contracareze concentrarea riscurilor și riscul de credit. CSF își va încheia activitatea cu privire la marjele aplicate garanțiilor până în 2016, cu elaborarea unui set final de recomandări privind marjele aplicate garanțiilor în operațiunile de finanțare prin instrumente de finanțare desfășurate între entități nebancare și fără a fi compensate la nivel central. ESMA monitorizează aceste evoluții și pregătește un raport destinat Comisiei în care prezintă modalitățile adecvate de elaborare a unui cadru de reglementare european consecvent în raport cu recomandările Consiliului pentru Stabilitate Financiară referitoare la marjele aplicate operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare ce nu sunt compensate la nivel central. Raportul respectiv ar trebui să ia în considerare și impactul cantitativ al recomandărilor CSF, pentru a evalua modalitatea cea mai adecvată de introducere a acestor recomandări în Uniune. Comisia prezintă apoi chestiunea într-un raport adresat Parlamentului European și Consiliului, însoțit – dacă este cazul – de propuneri legislative corespunzătoare.
(3) În martie 2012, Comisia a publicat o carte verde privind sistemul bancar paralel. Pe baza feedbackului amplu primit și ținând seama de evoluțiile la nivel internațional, Comisia a publicat, la 4 septembrie 2013, o comunicare ▌ privind sistemul bancar paralel. Comunicarea a subliniat că din cauza naturii complexe și opace a operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare, este dificil să se identifice contrapărțile și să se monitorizeze concentrarea riscurilor. Acest fapt duce, de asemenea, la acumularea unei îndatorări excesive în sistemul financiar.
(4) Un grup de experți la nivel înalt prezidat de Erkki Liikanen a adoptat în octombrie 2012 un raport privind reformarea structurii sectorului bancar al Uniunii. Acesta a analizat, printre altele, interacțiunea dintre sistemul bancar tradițional și cel paralel. Raportul a recunoscut riscurile aferente activităților bancare paralele, cum ar fi un grad ridicat de îndatorare și prociclicitatea, și a solicitat reducerea interconectărilor dintre bănci și sistemul bancar paralel, care fuseseră o sursă de contaminare în criza bancară ce a afectat întregul sistem. Raportul a sugerat, de asemenea, anumite măsuri structurale menite să soluționeze deficiențele existente în sectorul bancar al UE.
(5) Reformele structurale din sistemul bancar al UE sunt abordate în contextul unei alte propuneri legislative. Cu toate acestea, impunerea unor măsuri structurale pentru bănci ar putea duce la deplasarea anumitor activități către zone mai puțin reglementate, cum ar fi sectorul bancar paralel. Din aceste motive, propunerea legislativă privind reforma structurală a sectorului bancar al Uniunii ar trebui să fie însoțită de cerințele de transparență și de raportare obligatorii pentru operațiunile de finanțare prin instrumente financiare stabilite în prezentul regulament. Prin urmare, normele privind transparența din prezentul regulament completează normele UE privind reformele structurale.
(6) Prezentul regulament răspunde necesității de a spori transparența piețelor de finanțare cu titluri de valoare și, în acest fel, a sistemului financiar. În vederea asigurării unor condiții de concurență echivalente și a convergenței internaționale, prezentul regulament urmează recomandările CSF. Acesta creează un cadru la nivelul Uniunii în care informațiile privind operațiunile de finanțare prin instrumente financiare să poată fi raportate în mod eficient către registrele centrale de tranzacții și investitori. Această nevoie de convergență la nivel internațional este reafirmată de probabilitatea ca, în urma reformelor structurale din cadrul sectorului bancar al Uniunii, activitățile care sunt în prezent realizate de sectorul bancar tradițional să migreze către sectorul bancar paralel și să fie exercitate de entități financiare și nefinanciare. Prin urmare, din această situație poate rezulta un nivel chiar mai redus de transparență pentru autoritățile de reglementare și de supraveghere în ceea ce privește respectivele activități, împiedicându-le pe acestea să aibă o imagine de ansamblu corectă a riscurilor legate de operațiunile de finanțare prin instrumente financiare. Aceasta nu ar face decât să agraveze legăturile, deja-dovedite științific, care există între sectoarele reglementate și sectoarele din sistemul bancar paralel în ceea ce privește anumite piețe.
(7) Pentru a răspunde problemelor identificate de recomandările CSF și evoluțiilor preconizate în urma reformei structurale a sectorului bancar al Uniunii, este probabil ca statele membre să adopte măsuri naționale divergente, fapt care ar putea crea obstacole pentru buna funcționare a pieței interne și ar dăuna intereselor participanților pe piață și stabilității financiare. În plus, lipsa de norme armonizate privind transparența îngreunează sarcina autorităților naționale de a compara datele de nivel micro care provin din diferite state membre și, prin urmare, de a înțelege riscurile reale pentru sistem pe care le prezintă anumiți participanți pe piață. Prin urmare, este necesar să se prevină apariția în Uniune a unor astfel de denaturări și obstacole. În consecință, temeiul juridic adecvat pentru prezentul regulament ar trebui să fie articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), interpretat în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
(8) Noile norme privind transparența prevăd așadar prezentarea de informații privind operațiunile de finanțare prin instrumente financiare încheiate de toți participanții de pe piață, atât entități financiare, cât și nefinanciare, inclusiv în ceea ce privește structura garanției reale aflate la baza operațiunii, disponibilitatea acesteia pentru utilizare sau posibilitatea ca aceasta să fi fost utilizată, precum și marjele aplicate. În vederea minimizării costurilor operaționale suplimentare pentru participanții pe piață, noile norme și standarde ar trebui să se bazeze pe infrastructurile și procesele în domeniul instrumentelor financiare derivate extrabursiere. Din acest motiv, acest cadru juridic trebuie să fie, în măsura posibilului, identic cu cel al Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește raportarea contractelor derivate către registrele centrale de tranzacții înregistrate în acest scop. Acest lucru ar trebui să permită, de asemenea, ca registrele centrale de tranzacții autorizate în conformitate cu respectivul regulament să îndeplinească funcția de registru central de tranzacții atribuită de noile norme, în cazul în care acestea îndeplinesc anumite criterii suplimentare, inclusiv registre centrale de tranzacții pentru țări terțe.
(8a) Băncile centrale din SEBC sunt scutite de obligația de a-și raporta operațiunile de finanțare prin instrumente financiare la registrele centrale de tranzacții, însă trebuie să coopereze cu autoritățile competente, inclusiv furnizându-le direct, la cerere, o descriere a acestora.
(8b) Pentru a asigura punerea în aplicare eficace a raportării operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare, este necesară o punere în aplicare treptată a cerințelor de către contraparte. Aceasta ar trebui să țină seama de capacitatea efectivă a contrapărții de a se conforma obligațiilor de raportare.
(9) Ca urmare, informațiile referitoare la riscurile inerente piețelor operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare vor fi centralizate și vor putea fi accesate ușor și direct de organisme precum Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe („ESMA”), Autoritatea Bancară Europeană („ABE”), Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale („EIOPA”), autoritățile competente relevante, CERS și băncile centrale relevante din Sistemul European al Băncilor Centrale („SEBC”), inclusiv Banca Centrală Europeană („BCE”), în scopul identificării și monitorizării riscurilor la adresa stabilității financiare cauzate de activitățile bancare paralele realizate de entități reglementate și nereglementate. ESMA ar trebui să ia în considerare standardele existente instituite prin articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 care reglementează registrele centrale de tranzacții pentru contractele derivate și evoluția viitoare a acestora atunci când elaborează sau propune revizuirea standardelor tehnice de reglementare prevăzute de prezentul regulament și ar trebui să vizeze garantarea faptului că autoritățile competente relevante, CERS și băncile centrale relevante din cadrul SEBC, inclusiv BCE, au acces direct și imediat la toate informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor lor.
(10) Fără a aduce atingere dispozițiilor de drept penal sau fiscal, autoritățile competente, ESMA, organismele sau persoanele fizice sau juridice, altele decât autoritățile competente, care primesc informații confidențiale ar trebui să le utilizeze doar pentru îndeplinirea sarcinilor lor și pentru exercitarea funcțiilor lor. Acest lucru nu ar trebui totuși să împiedice exercitarea, în conformitate cu dreptul național, a funcțiilor organismelor naționale responsabile cu prevenirea, investigarea sau remedierea cazurilor de administrare defectuoasă.
(11) Operațiunile de finanțare prin instrumente de finanțare sunt utilizate pe scară largă de către contrapărți financiare și nefinanciare și pot reprezenta un risc pentru acestea. Administratorii fondurilor recurg la astfel de operațiuni pentru a-și gestiona în mod eficient portofoliul. Această utilizare poate avea un impact semnificativ asupra performanței respectivelor fonduri. Acestea pot fi utilizate fie pentru a îndeplini obiectivele de investiții, fie pentru a crește randamentul. Operațiunile de finanțare prin instrumente financiare pot include instrumente de tip total return swap, liquidity swap sau collateral swap. De asemenea, acestea sunt utilizate pe scară largă de către administratorii fondurilor pentru a obține expunerea la anumite strategii sau pentru a crește randamentul. Operațiunile de finanțare prin instrumente financiare sporesc profilul general de risc al fondului, întrucât utilizarea lor nu este comunicată în mod adecvat investitorilor. Este crucial să se garanteze că investitorii acestor fonduri sunt în măsură să facă alegeri în cunoștință de cauză și să evalueze profilul general de risc și de randament al fondurilor de investiții.
(11a) În plus, operațiunile de finanțare prin instrumente de finanțare sunt utilizate de alte contrapărți financiare, cum ar fi instituțiile de credit, și de către contrapărți nefinanciare, creând riscuri specifice pentru deținătorii de acțiuni sau pentru clienții acestor contrapărți. Prin urmare, instituțiile de credit ar trebui să facă cunoscute operațiunile lor de finanțare prin instrumente de finanțare. De asemenea, companiile cotate la bursă au obligația să facă cunoscut acționarilor participarea lor la astfel de operațiuni, astfel încât acționarii să poată lua decizii informate cu privire la profilul de risc al companiilor în care aleg să investească. Prin urmare, instituțiile de credit și companiile cotate la bursă ar trebui să-și publice operațiunile de finanțare prin instrumente de finanțare, ca parte din raportarea publică periodică.
(12) Investițiile realizate pe baza unor informații incomplete sau incorecte în ceea ce privește strategia de investiții a fondului pot avea ca rezultat pierderi importante suferite de investitori. Prin urmare, este esențial ca fondurile de investiții să comunice toate informațiile fiabile si detaliate legate de modul în care utilizează operațiunile de finanțare prin instrumente financiare. În plus, transparența totală este extrem de relevantă în domeniul fondurilor de investiții, deoarece ansamblul activelor supuse operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare nu sunt deținute de administratorii fondului, ci de investitorii în fondul respectiv. Divulgarea de informații complete în ceea ce privește operațiunile de finanțare prin instrumente financiare este, prin urmare, un instrument esențial de protecție împotriva eventualelor conflicte de interese.
(13) Noile norme privind transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare și a altor structuri de finanțare sunt strâns legate de Directivele 2009/65/CE[8] și 2011/61/UE[9] ale Parlamentului European și ale Consiliului, deoarece constituie cadrul juridic care reglementează înființarea, administrarea și comercializarea organismelor de plasament colectiv.
(14) Organismele de plasament colectiv pot funcționa ca organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM-uri), gestionate de administratori de OPCVM-uri sau de societăți de investiții autorizate în temeiul Directivei 2009/65/CE, sau ca fonduri de investiții alternative (FIA), gestionate de administratori de fonduri de investiții alternative (AFIA) autorizați sau înregistrați în temeiul Directivei 2011/61/UE. Aceste noi norme privind transparența completează dispozițiile respectivelor directive. Prin urmare, noile norme uniforme privind transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare și a altor structuri de finanțare ar trebui să se aplice în plus față de cele prevăzute de Directivele 2009/65/CE și 2011/61/UE.
(15) Pentru a permite investitorilor să devină conștienți de riscurile legate de utilizarea operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare și a altor structuri de finanțare, administratorii fondurilor ar trebui să furnizeze informații detaliate, în cadrul raportărilor periodice, privind orice recurgere la aceste tehnici. Rapoartele periodice existente pe care societățile de administrare a OPCVM-urilor sau de investiții în OPCVM-uri și administratorii FIA trebuie să le prezinte ar trebui să fie completate cu informațiile suplimentare privind utilizarea operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare și a altor structuri de finanțare.
(15a) Orientările existente pentru autoritățile competente și societățile de administrare a OPCVM (ESMA/2012/832) publicate de ESMA la 18 decembrie 2012 aplică un cadru facultativ societăților de administrare a OPCVM în ceea ce privește obligațiile de raportare. Pentru a reduce sarcina administrativă în cazul societăților de administrare a OPCVM și al fondurilor de investiții alternative care au adoptat deja aceste orientări, este oportun să nu se solicite redepunerea prospectelor care respectă deja orientările în vigoare.
(16) Politica de investiții a fondului în ceea ce privește operațiunile de finanțare prin instrumente financiare și alte structuri de finanțare ar trebui să fie clar prezentată în documentele precontractuale, cum ar fi prospectul OPCVM-urilor și informațiile precontractuale puse la dispoziția FIA. Acest lucru ar trebui să asigure faptul că investitorii înțeleg și analizează riscurile inerente înainte de a decide să investească într-un anumit OPCVM sau FIA.
(17) Reutilizarea are scopul de a furniza lichidități și de a permite contrapărților să își diminueze costurile de finanțare, însă creează lanțuri complexe de garanții reale între sistemul bancar tradițional și sistemul bancar paralel, ceea ce prezintă riscuri pentru stabilitatea financiară. Lipsa transparenței în ceea ce privește măsura în care instrumentele financiare furnizate ca garanții reale au fost reutilizate și riscurile în caz de faliment poate submina încrederea în contrapărți și poate spori riscurile pentru stabilitatea financiară.
(18) Prezentul regulament vizează stabilirea unor norme mai stricte privind informarea contrapărților în ceea ce privește reutilizarea. Prin urmare, normele privind reutilizarea prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice, de exemplu, fondurilor și depozitarilor numai în măsura în care nu există norme mai stricte privind reutilizarea stabilite în cadrul aplicabil fondurilor de investiții, care constituie o lex specialis și care prevalează asupra normelor cuprinse în prezentul regulament. În special, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere niciunei norme care limitează capacitatea contrapărților de a realiza operațiuni de reutilizare a instrumentelor financiare care sunt furnizate ca garanții reale de către contrapărți sau de alte persoane decât contrapărțile.
(18a) Condițiile impuse contrapărților pentru a fi îndrituite să reutilizeze și să exercite dreptul la reutilizare nu diminuează în niciun fel protecția acordată contractelor de garanție financiară cu transfer de proprietate în conformitate cu Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului[10].
(18b) Definiția termenului „reutilizare” în sensul prezentului regulament concordă cu semnificația termenului din Recomandările CSF. În sensul prezentului regulament, „reutilizarea” include conceptul de reutilizare, fără a aduce atingere utilizării termenului „reutilizare” în alte acte legislative ale Uniunii, cum ar fi Directiva 2014/91/UE[11].
(19) În scopul asigurării respectării de către contrapărți a obligațiilor care derivă din prezentul regulament și pentru a garanta faptul că acestea sunt supuse unui tratament similar pe întreg teritoriul Uniunii, ar trebui asigurate sancțiuni și măsuri administrative efective, proporționale și cu efect de descurajare. Prin urmare, sancțiunile și măsurile administrative stabilite de prezentul regulament ar trebui să respecte anumite cerințe esențiale privind destinatarii, criteriile care trebuie avute în vedere la aplicarea sancțiunilor sau a măsurilor, publicarea sancțiunilor sau a măsurilor, competențele-cheie în materie de penalizare și nivelurile sancțiunilor pecuniare administrative. Măsurile și sancțiunile stabilite în conformitate cu Directivele 2009/65/CE și 2011/61/UE ar trebui să se aplice în cazul încălcării obligațiilor de transparență privind fondurile de investiții prevăzute de prezentul regulament.
(20) Standardele tehnice din sectorul serviciilor financiare ar trebui să asigure o armonizare consecventă și o protecție adecvată a deponenților, investitorilor și consumatorilor din întreaga Uniune. Este eficient și oportun ca sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare care nu implică alegeri de politică să îi fie încredințată ESMA, ca organism cu înaltă specializare. ESMA ar trebui să asigure proceduri administrative și de raportare eficiente atunci când elaborează standarde tehnice. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de reglementare prin acte delegate în temeiul articolului 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în conformitate cu articolele 10 și 14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului[12] în ceea ce privește următoarele aspecte: detalii privind diferitele tipuri de operațiuni de finanțare prin instrumente financiare, detalii despre cererea de înregistrare a unui registru central de tranzacții, precum și frecvența și detaliile publicării datelor din registrele centrale de tranzacții și accesul la acestea.
(21) Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standardele tehnice de punere în aplicare elaborate de ESMA, prin intermediul actelor de punere în aplicare prevăzute la articolul 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, în ceea ce privește formatul și frecvența rapoartelor, formatul cererii de înregistrare a unui registru central de tranzacții, precum și procedurile și formularele pentru schimbul de informații referitoare la sancțiuni cu ESMA.
(22) Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea listei entităților care ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, astfel încât să se evite limitarea competenței acestora de a-și exercita sarcinile de interes comun, informațiile specifice legate de definiții, tipurile de taxe, elementele pentru care se datorează taxe, valoarea taxelor și modul de plată a acestora de registrele centrale de tranzacții, precum și în ceea ce privește modificarea […] din anexă în vederea actualizării informațiilor privind operațiunile de finanțare prin instrumente financiare și alte structuri financiare și informațiile pentru investitori. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și în mod corespunzător a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
(23) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru ca aceasta să poată lua decizii privind evaluarea normelor din țări terțe în scopul recunoașterii registrelor centrale de tranzacții din țări terțe.
(23a) Pentru a asigura un cadru de reglementare eficient pentru sistemul bancar paralel, este esențial să se realizeze progrese în ceea ce privește introducerea și punerea în aplicare a unor cerințe coerente la nivel internațional. Comisia ar trebui să prezinte în mod regulat Parlamentului European și Consiliului rapoarte referitoare la foaia de parcurs a G20 privind consolidarea supravegherii și reglementării sistemului bancar paralel, precum și situația actuală a măsurilor luate de Uniunea Europeană și de jurisdicțiile din principalele țări terțe.
(24) „În conformitate cu principiul proporționalității, este necesar și oportun să se asigure transparența anumitor activități de piață, cum ar fi operațiunile de finanțare prin instrumente financiare, reutilizarea și, după caz, alte structuri financiare și pentru a permite monitorizarea și identificarea riscurilor corespunzătoare la adresa stabilității financiare. Prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană.
(25) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul la apărare și principiul ne bis in idem, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la proprietate, dreptul la o cale de atac eficace și la un proces echitabil. Prezentul regulament trebuie să se aplice în conformitate cu aceste drepturi și principii,
(25a) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și a emis un aviz la 11 iulie 2014[13],
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Capitolul I
Obiect și domeniu de aplicare
Articolul 1
Obiect
Prezentul regulament stabilește norme privind transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare și reutilizarea acestora.
Articolul 2
Domeniu de aplicare
1. Prezentul regulament se aplică:
(a) unei contrapărți la o operațiune de finanțare prin instrumente financiare care își are sediul:
(1) pe teritoriul Uniunii, inclusiv sucursalelor sale, indiferent de locul în care sunt situate;
(2) într-o țară terță, în cazul în care operațiunea de finanțare prin instrumente financiare este încheiată în cadrul operațiunilor unei sucursale din UE;
(b) societăților de administrare a organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM-uri) și societăților de investiții în OPCVM-uri, în conformitate cu Directiva 2009/65/CE;
(c) administratorilor de fonduri de investiții alternative („AFIA”) autorizați în conformitate cu Directiva 2011/61/UE;
(d) unei contrapărți care realizează operațiuni de reutilizare și care își are sediul:
(1) pe teritoriul Uniunii, inclusiv sucursalelor sale, indiferent de locul în care sunt situate;
(2) într-o țară terță, în oricare dintre următoarele cazuri:
(i.) reutilizarea este efectuată în cadrul activității desfășurate de o sucursală din UE;
(ii.) reutilizarea se referă la instrumente financiare furnizate ca garanții reale de o contraparte stabilită în Uniune sau de o sucursală din UE a unei contrapărți stabilite într-o țară terță.
2. Articolele 4 și 15 nu se aplică:
(a) membrilor SEBC și altor organisme ale statelor membre având funcții similare și altor organisme publice ale Uniunii însărcinate cu administrarea datoriei publice sau care intervin în administrarea acesteia;
(b) Băncii Reglementelor Internaționale.
2a. Articolul 4 nu se aplică tranzacțiilor la care organismele enumerate la literele (a) și (b) de la alineatul (2) din acest articol sunt contrapărți.
3. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 27 pentru a modifica lista derogărilor prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol.
Comisia scoate contrapărțile de pe lista prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol exclusiv în ceea ce privește aplicarea articolului 4 în cazul respectivei contrapărți și procedează în acest fel numai pe baza unor dovezi convingătoare care demonstrează că exceptarea unei contrapărți incluse pe lista de la alineatul (2) din prezentul articol afectează negativ exercitarea atribuțiilor conferite autorităților competente indicate la articolul 12 alineatul (2), împiedicându-le să obțină o raportare integrală a tuturor operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare
Comisia trece contrapărți pe lista de la alineatul (2) din prezentul articol exclusiv în ceea ce privește băncile centrale din țările terțe și procedează în acest fel numai în cazul în care o analiză comparativă a tratamentului băncilor centrale din țările terțe pertinente oferă dovezi convingătoare care demonstrează că exceptarea respectivelor bănci centrale din țările terțe de la articolele 4 și 15 este necesară.
În acest scop, înainte de adoptarea unor astfel de acte delegate, Comisia întocmește un raport în care prezintă dovezile menționate în acest alineat și analizează efectele potențiale ale unei astfel de decizii.
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
1. „registru central de tranzacții” înseamnă o persoană juridică ce reunește și păstrează la nivel central evidențele operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare;
2. „contrapărți” înseamnă „CCP”„contrapărți financiare”, și „contrapărți nefinanciare” și „contrapărți centrale” conform definiției de la articolul 2 punctele (1), (8) și (9) și articolul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, precum și „CSD”, conform definiției de la articolul 2 punctul (1) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014;
3. „stabilit” înseamnă:
(a) care are sediul profesional, în cazul în care contrapartea este o persoană fizică;
(b) care are sediul social, în cazul în care contrapartea este o persoană juridică;
(c) care are sediul central, în cazul în care contrapartea nu are sediu social, în conformitate cu dreptul său intern;
4. „sucursală” înseamnă un punct de lucru, altul decât sediul central, care constituie o parte din contraparte și care nu are personalitate juridică;
5. „operațiunile de dare cu împrumut de titluri sau mărfuri” și „operațiunile de luare cu împrumut de titluri sau mărfuri” înseamnă orice tranzacție prin care o contraparte transferă titluri de valoare sau mărfuri cu condiția unui angajament în baza căruia debitorul va restitui titluri de valoare sau mărfuri echivalente la o dată ulterioară sau la cererea cedentului, tranzacția respectivă fiind una de dare cu împrumut de titluri sau mărfuri pentru contrapartea care transferă titlurile sau mărfurile și una de luare cu împrumut de titluri sau mărfuri pentru contrapartea căreia îi sunt transferate;
5a. „tranzacție de cumpărare-revânzare” (buy-sell back) și „tranzacție de vânzare-recumpărare” (sell-buy back) înseamnă o tranzacție în care o contraparte cumpără sau vinde titluri, mărfuri sau drepturi garantate, fiind de acord să vândă sau, respectiv, să cumpere înapoi titluri, mărfuri sau drepturi garantate similare, la un preț specificat la o dată ulterioară, această tranzacție fiind o tranzacție de cumpărare-revânzare pentru contrapartea care cumpără titlurile, mărfurile sau drepturile garantate și o tranzacție de vânzare-recumpărare pentru contrapartea care le vinde, astfel de tranzacții de cumpărare-revânzare și de vânzare-recumpărare nefiind reglementate de un acord reverse repo, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul (82) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;.
6. „operațiune de finanțare prin instrumente financiare” înseamnă:
– „tranzacții de răscumpărare”, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 83 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
– „operațiuni de dare cu împrumut de titluri sau mărfuri” și „operațiuni de luare cu împrumut de titluri sau mărfuri”;
- ▌tranzacție de cumpărare-revânzare (buy-sell back) sau de vânzare-recumpărare (sell-buy back) sau o tranzacție de swap cu garanții;
- o tranzacție de creditare în marjă, astfel cum este definită la articolul 272 punctul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În sensul prezentului regulament, tranzacțiile de creditare în marjă nu se limitează la tranzacțiile care fac obiectul acordurilor dintre instituții, definite în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și contrapărțile lor;
- „swap-uri globale de randament”, astfel cum sunt definite la punctul (7) din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 231/2013[14]. În sensul prezentului regulament, swap-urile globale de randament nu se limitează la tranzacțiile dintre contrapărți, definite în Directiva 2011/61/UE.
7. „reutilizarea” înseamnă utilizarea de către contrapartea beneficiară a instrumentelor financiare primite ca garanție ▌ în nume propriu și pe cont propriu sau în contul unei alte contrapărți, inclusiv orice persoană fizică ;
7a. „contract de garanție financiară cu transfer de proprietate” înseamnă un contract de garanție financiară cu transfer de proprietate astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2002/47/CE;
7b. „contract de garanție financiară fără transfer de proprietate” înseamnă un contract de garanție financiară fără transfer de proprietate astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2002/47/CE;
8. „instrumente financiare” înseamnă instrumentele financiare definite în anexa I secțiunea C din Directiva 2004/39/CE;
▌
10. „marfă” înseamnă marfa definită la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006;
▌
Capitolul II
Transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare
Articolul 4
Obligația de raportare și de protecție în ceea ce privește operațiunile de finanțare prin instrumente financiare
1. Contrapărțile la operațiunile de finanțare prin instrumente financiare transmit rapoarte cuprinzând informații referitoare la astfel de tranzacții către un registru central de tranzacții înregistrat în conformitate cu articolul 5 sau recunoscut în conformitate cu articolul 19. Aceste informații se transmit cel târziu în a treia zi lucrătoare care urmează încheierii, modificării sau sistării tranzacției, dar cât mai curând posibil.
Obligația de raportare se aplică operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare care:
▌
sunt încheiate după data de la care se aplică prezentul alineat, menționată la articolul 28 alineatul (2) litera (a).
O contraparte care face obiectul obligației de raportare poate delega sarcina de raportare a informațiilor privind operațiunile de finanțare prin instrumente financiare.
Atunci când o contraparte financiară încheie o operațiune de finanțare prin instrumente financiare cu o contraparte nefinanciară care, la data bilanțului său nu depășește limitele a cel puțin două dintre cele trei criterii definite la articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2013/34/UE[15], obligațiile de raportare ale ambelor părți se aplică doar contrapărții financiare.
2. Contrapărțile păstrează evidența tuturor operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare pe care le-au încheiat, modificat sau sistat pentru o perioadă de cel puțin cinci ani de la încetarea contractelor respective.
3. Dacă un registru central de tranzacții nu este disponibil pentru înregistrarea informațiilor referitoare la operațiunile de finanțare prin instrumente financiare, contrapărțile se asigură că aceste informații sunt transmise Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).
În aceste situații, ESMA se asigură că toate entitățile relevante menționate la articolul 12 alineatul (2) au acces la toate informațiile privind operațiunile de finanțare prin instrumente financiare de care au nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile și mandatele.
4. În ceea ce privește informația primită în temeiul prezentului articol, registrele centrale de tranzacții și ESMA respectă condițiile relevante privind confidențialitatea, integritatea și protecția informațiilor primite în temeiul prezentului articol și se conformează tuturor obligațiilor prevăzute mai ales la articolul 80 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și se supun, în caz de neîndeplinire, sancțiunilor prevăzute din articolul 65 din respectivul regulament. În sensul prezentului articol, trimiterile din articolul 80 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 la articolul 9 din acesta și la „contractele derivate” se citesc ca trimiteri la articolul 4 din prezentul regulament și, respectiv, la operațiunile de finanțare prin instrumente financiare.
5. Nu se consideră că o contraparte care raportează informații referitoare la o operațiune de finanțare prin instrumente financiare către un registru central de tranzacții sau către ESMA sau o entitate care raportează astfel de informații în numele unei contrapărți încalcă restricțiile cu privire la divulgarea informațiilor impuse prin contract sau prin orice alt act cu putere de lege sau act administrativ.
6. Nici entitatea care raportează informațiile, nici conducerea sau salariații săi nu pot fi trași la răspundere în urma divulgării informațiilor menționate.
În cazul în care informațiile privind o operațiune de finanțare prin instrumente financiare trebuie raportate către un registru central de tranzacții în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și raportul respectiv conține efectiv informațiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol, se consideră că obligația de raportare prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol este respectată.
7. Pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, ESMA, în strânsă cooperare cu Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) și ținând seama de necesitățile acestuia, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru specificarea detaliilor pentru diferitele tipuri de operațiuni de finanțare prin instrumente financiare, care să precizeze cel puțin următoarele aspecte, în funcție de tipul operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare și luând în considerare posibilitatea raportării în funcție de poziție, când nu este necesară prezentarea tuturor detaliilor prevăzute la litera (b):
(a) părțile la operațiunea de finanțare prin instrumente financiare și beneficiarul drepturilor și obligațiilor care decurg din contract, dacă acesta este diferit;
(b) valoarea principalului, moneda, tipul, calitatea și valoarea garanțiilor reale, metoda utilizată pentru a oferi garanțiile reale, posibilitatea ca acestea să fie disponibile pentru reutilizare, dacă au fost reutilizate, orice înlocuire a garanțiilor reale, rata de răscumpărare sau taxa de împrumut, contrapartea, marja de ajustare, data valutei, data scadenței și prima dată la care răscumpărarea este posibilă.
(ba) data sau datele de la care se instituie obligația de raportare, recurgându-se la o implementare treptată, pe tipuri de contraparte și ținând seama de faptul că articolul 4 alineatul (1) se aplică tuturor contrapărților la șase luni de la data adoptării respectivelor standarde tehnice de reglementare și contrapărților nefinanciare la 12 luni de la data adoptării respectivelor standarde tehnice de reglementare;
Aceste standarde tehnice de reglementare țin seama de caracteristicile tehnice ale fondurilor de active, pentru a facilita raportarea și asigură conformitatea cu cele mai recente standarde convenite la nivel internațional.
ESMA înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la data de [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Comisia adoptă aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [JO a se insera data [...] șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].
8. În vederea asigurării unor condiții uniforme de aplicare a alineatului (1), ESMA, în cooperare strânsă cu SEBC și ținând seama de necesitățile sale, elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să precizeze formatul și frecvența rapoartelor menționate la alineatele (1) și (3) pentru diferitele tipuri de operațiuni de finanțare prin instrumente financiare; Formatul include identificatorii globali ai entităților juridice, în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul nr. 648/2012, sau versiunile preliminare ale LEI, până la implementarea integrală a Sistemului identificatorului internațional al entităților juridice, numerele internaționale de identificare a valorilor mobiliare (coduri ISIN) și un identificator unic al tranzacției (UTI) pentru fiecare tranzacție. Acest identificator unic al tranzacției va fi identificatorul unic de tranzacție convenit la nivel european, furnizat de contrapartea raportoare, sau va fi generat un cod unic convenit cu cealaltă contraparte.
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Comisia adoptă aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [JO a se insera data [...] șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].
Capitolul III
Înregistrarea și supravegherea registrelor centrale de tranzacții
Articolul 5
Înregistrarea unui registru central de tranzacții
1. Registrele centrale de tranzacții se înregistrează la ESMA, în aplicarea articolului 4, în conformitate cu condițiile și procedura prevăzute la prezentul articol.
Pentru a fi eligibile în vederea înregistrării în temeiul prezentului articol, registrele centrale de tranzacții sunt în mod obligatoriu persoane juridice stabilite în Uniune și îndeplinesc cerințele prevăzute la articolele 78 și 79 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. În sensul prezentului articol, trimiterile la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 se citesc ca trimiteri la articolul 4 din prezentul regulament.
2. Înregistrarea unui registru central de tranzacții este valabilă pentru întregul teritoriu al Uniunii.
3. Registrele centrale înregistrate respectă condițiile înregistrării în orice moment. Registrele centrale de tranzacții informează ESMA fără întârzieri nejustificate în legătură cu orice modificare importantă a condițiilor de înregistrare.
4. Registrele centrale de tranzacții depun o cerere de înregistrare la ESMA sau, în cazul unui registru central de tranzacții deja înregistrat în conformitate cu Regulamentul nr. 648/2012, o cerere de extindere a serviciilor.
5. În termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea cererii, ESMA decide dacă aceasta este completă. Standardele tehnice pot menționa procedurile care trebuie aplicate de registrele centrale de tranzacții pentru a verifica exhaustivitatea și corectitudinea informațiilor care le sunt transmise în conformitate cu articolul 4 alineatul (1), atunci când ESMA consideră că aceste proceduri sunt necesare pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament. Dacă cererea nu este completă, ESMA stabilește un termen-limită în care registrul central de tranzacții este obligat să îi furnizeze informații suplimentare. După ce constată că cererea este completă, ESMA informează registrul central de tranzacții în consecință.
6. ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează detaliile cererii de înregistrare menționate la alineatul (4), ținând seama de necesitatea de a se evita duplicarea procedurilor pentru registrele centrale de tranzacții care solicită o prelungire a serviciilor deja furnizate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012.
ESMA înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la data de [12 luni de la data publicării prezentului regulament].
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
7. Pentru a asigura condiții uniforme pentru aplicarea alineatului (1), ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să specifice formatul cererii de înregistrare menționate la alineatul (4).
ESMA înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei până la data de [12 luni de la data publicării regulamentului].
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 6
Notificarea autorităților competente și consultarea cu acestea înainte de înregistrare
1. În cazul în care un registru central de tranzacții care solicită înregistrarea este o entitate autorizată sau înregistrată de către o autoritate competentă din statul membru în care este stabilită, ESMA informează autoritatea competentă respectivă și se consultă cu aceasta, fără întârziere, înainte de înregistrarea registrului central de tranzacții.
2. ESMA și autoritatea competentă relevantă își comunică reciproc toate informațiile necesare în vederea înregistrării registrului central de tranzacții, precum și în vederea supravegherii măsurii în care entitatea respectă condițiile înregistrării sau ale autorizării sale în statul membru în care este stabilită.
Articolul 7
Examinarea cererii
1. În termen de 40 de zile lucrătoare de la notificarea menționată la articolul 5 alineatul (5), ESMA examinează cererea de înregistrare, evaluând măsura în care registrul central de tranzacții respectă dispozițiile prezentului capitol, și adoptă o decizie motivată de înregistrare sau o decizie de respingere a înregistrării. Această decizie se publică și poate fi atacată în fața instanței specializate competente și, în caz contrar, în fața Tribunalului în termen de maximum 15 zile calendaristice.
2. O decizie adoptată de ESMA în conformitate cu alineatul (1) intră în vigoare în a cincea zi lucrătoare de la adoptarea sa.
Articolul 8
Notificarea deciziilor ESMA referitoare la înregistrare
1. Atunci când adoptă o decizie de înregistrare sau o decizie de refuz sau de retragere a înregistrării, ESMA notifică registrul central de tranzacții în termen de cinci zile lucrătoare, oferind o explicație motivată a deciziei sale.
ESMA notifică fără întârziere decizia sa autorității competente relevante menționate la articolul 6 alineatul (1).
2. ESMA comunică Comisiei toate deciziile adoptate în conformitate cu alineatul (1).
3. ESMA publică pe site-ul său o listă a registrelor centrale de tranzacții înregistrate în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. Lista respectivă se actualizează în termen de cinci zile lucrătoare de la adoptarea unei decizii în temeiul alineatului (1).
Articolul 9
Competențele ESMA
1. Competențele conferite ESMA în conformitate cu articolele 61-68, 73 și 74 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 se exercită și în ceea ce privește prezentul regulament.
Trimiterile la articolul 81 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 se citesc ca trimiteri la articolul 12 alineatul (1) și, respectiv, alineatul (2) din prezentul regulament.
2. Competențele conferite prin articolele 61-63 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe sau oricărei persoane autorizate de ESMA nu se utilizează pentru solicitarea divulgării unor informații sau a unor documente care fac obiectul unui privilegiu juridic profesional.
Articolul 10
Retragerea înregistrării
1. Fără a aduce atingere articolului 73 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, ESMA retrage înregistrarea unui registru central de tranzacții în următoarele cazuri în care registrul central de tranzacții:
(a) renunță în mod expres la înregistrare sau nu a mai prestat servicii în ultimele șase luni;
(b) a obținut înregistrarea prin declarații false sau alte modalități neregulamentare;
(c) nu mai îndeplinește condițiile în temeiul cărora a fost înregistrat.
2. ESMA notifică fără întârziere autorității competente relevante menționate la articolul 6 alineatul (1) decizia de retragere a înregistrării unui registru central de tranzacții. Această decizie este examinată, în termen de 30 de zile calendaristice, de către instanța specializată relevantă și, dacă este cazul, de către Tribunal. Introducerea acestei căi de atac nu va avea ca efect suspendarea retragerii.
3. Autoritatea competentă a unui stat membru în care registrul central de tranzacții prestează servicii și desfășoară activități poate cere ESMA, în cazul în care consideră este îndeplinită una dintre condițiile de la alineatul (1), să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile pentru retragerea înregistrării registrului de tranzacții în cauză. Dacă decide să nu retragă înregistrarea registrului central de tranzacții, ESMA prezintă toate motivele deciziei sale.
4. Autoritatea competentă menționată la alineatul (3) este autoritatea desemnată în temeiul articolului 22 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
Articolul 11
Taxe de supraveghere
1. ESMA percepe taxe de la registrele centrale de tranzacții în conformitate cu prezentul regulament și cu actele delegate adoptate în temeiul alineatului (2) din prezentul articol. Aceste taxe sunt proporționale cu cifra de afaceri a registrului central de tranzacții și acoperă integral cheltuielile ESMA necesare înregistrării și supravegherii registrelor centrale de tranzacții, precum și rambursării oricăror costuri pe care le-ar putea suporta autoritățile competente care desfășoară activități în temeiul prezentului regulament, în special ca urmare a delegării eventuale a unor sarcini în temeiul articolului 9 alineatul (1) din prezentul regulament, coroborat cu articolul 74 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. În sensul prezentului articol, trimiterile la articolul 72 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 se înțeleg ca trimiteri la alineatul (2) din prezentul articol.
1a. În cazul în care un registru central de tranzacții a fost înregistrat în temeiul prezentului regulament și, de asemenea, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012, taxele percepute de către ESMA de la registrul central de tranzacții în conformitate cu prezentul regulament acoperă numai cheltuielile necesare suplimentare ale ESMA.
2. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 27 pentru a preciza mai detaliat tipurile de taxe, cazurile în care se percep taxe, valoarea lor și modalitatea de plată a acestora.
Articolul 12
Transparența și disponibilitatea datelor
1. Registrele centrale de tranzacții publică, la intervale regulate și într-un mod ușor accesibil, pozițiile agregate pe clase de operațiuni de finanțare prin instrumente financiare care le sunt raportate.
2. Registrele centrale de tranzacții colectează și păstrează informațiile privind operațiunile de finanțare prin instrumente financiare și se asigură că entitățile menționate la articolul 81 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, inclusiv BCE în contextul exercitării mandatului și responsabilităților care îi revin în cadrul Mecanismului unic de supraveghere conform Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului, Autoritatea Bancară Europeană (ABE) și Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) au acces direct și imediat la aceste informații care să le permită să își îndeplinească sarcinile și mandatele.
3. Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, ESMA elaborează, în strânsă cooperare cu SEBC și ținând seama de nevoile entităților menționate la alineatul (2), proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează:
(a) frecvența și detaliile pozițiilor agregate menționate la alineatul (1), precum și informații privind operațiunile de finanțare prin instrumente financiare menționate la alineatul (2).
(b) standardele operaționale necesare pentru a agrega și a compara sistematic datele între registrele centrale de tranzacții;
(c) informațiile la care entitățile menționate la alineatul (2) au acces, în funcție de mandatul și responsabilitățile lor respective;
(ca) dispozițiile în temeiul cărora registrele centrale de tranzacții acordă acces direct și imediat entităților menționate la alineatul (2).
Aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare asigură faptul că informațiile publicate în temeiul alineatului (1) nu permit identificarea vreunei părți la oricare dintre operațiunile de finanțare prin instrumente financiare.
ESMA înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la data de [12 luni de la data publicării prezentului regulament].
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
3a. Toate transferurile de date dintre registrele centrale de tranzacții, indiferent dacă acestea se află în Uniune sau într-o țară terță, și entitățile menționate la alineatul (2) se efectuează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
Capitolul IV
Transparența față de investitori
Articolul 13
Transparența fondului de investiții în rapoartele periodice
1. Societățile de administrare a OPCVM-urilor, societățile de in vestiții în OPCVM-uri și AFIA informează investitorii privind modul în care utilizează operațiunile de finanțare prin instrumente financiare ▌:
(a) societățile de administrare a OPCVM-urilor sau societățile de investiții în OPCVM-uri includ astfel de informații în rapoartele lor semestriale și anuale menționate la articolul 68 din Directiva 2009/65/CE;
(b) AFIA includ aceste informații în raportul anual menționat la articolul 22 din Directiva 2011/61/UE.
1a. Întreprinderile admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau în cadrul unui sistem multilateral de tranzacționare includ în rapoartele lor financiare anuale menționate la articolul 5 din Directiva 2004/109/UE[16] o descriere a modului în care utilizează operațiunile de finanțare prin instrumente financiare, precum și a modului în care reutilizează garanțiile reale.
Instituțiile de credit cu sediul într-un stat membru și autorizate în conformitate cu Directiva 2013/36/UE[17] includ în rapoartele lor financiare anuale o descriere a modului în care utilizează operațiunile de finanțare prin instrumente financiare, precum și a modului în care reutilizează garanțiile reale.
2. Informațiile privind operațiunile de finanțare prin instrumente financiare țin seama de cerințele existente în temeiul Directivei 2009/65/CE și al Directivei 2011/61/CE și cuprind, dacă este cazul, datele prevăzute în partea A din anexă.
3. ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare menționând detaliile din secțiunea A din anexă, precum și circumstanțele în care acestea se aplică, ținând seama de sarcina administrativă.
ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la … * [JO a se introduce data: 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la al doilea paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 14
Transparența fondului de investiții în documentele anterioare investiției
1. Prospectul OPCVM-urilor menționat la articolul 69 din Directiva 2009/65/CE, precum și informațiile pe care AFIA trebuie să le comunice investitorilor, menționate la articolul 24 alineatele (1) și (3) din Directiva 2011/61/UE specifică operațiunile de finanțare prin instrumente financiare și alte structuri de finanțare pe care societățile de administrare a OPCVM-urilor sau societățile de investiții în OPCVM-uri și, respectiv, AFIA sunt autorizate să le utilizeze și declară în mod clar că aceste tehnici sunt utilizate.
2. Prospectul și informațiile pentru investitori menționate la alineatul (1) țin seama de cerințele existente în temeiul Directivei 2009/65/CE și al Directivei 2011/61/UE și includ datele prevăzute în secțiunea B din anexă.
3. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 27 de modificare a secțiunii B din anexă pentru a reflecta evoluția practicilor de piață și dezvoltările tehnologice, luând în considerare sarcina administrativă.
Capitolul V
Transparența reutilizării
Articolul 15
Reutilizarea instrumentelor financiare primite ca garanții reale
1. Contrapărțile pot reutiliza instrumentele financiare primite ca garanții reale în cazul în care cel puțin toate condițiile următoare sunt îndeplinite:
(a) contrapartea care furnizează instrumentele financiare a fost informată în mod corespunzător, în scris, de către contrapartea beneficiară cu privire la riscurile și consecințele care rezultă din:
(i) consimțământul acordat unui drept de a utiliza garanțiile furnizate printr-un contract de garanție financiară în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2002/47/CE; or
(ii) semnarea unui contract de garanție financiară cu transfer de proprietate.
În circumstanțele prevăzute la prezentul punct, contrapartea care furnizează instrumentele financiare este cel puțin informată cu privire la riscurile și consecințele care pot apărea în caz de neplată de către contrapartea beneficiară.
(b) contrapartea care furnizează instrumentele financiare și-a dat în prealabil consimțământul expres, dovedit prin semnarea de către aceasta a unui acord de garanție în scris sau într-un mod echivalent din punct de vedere juridic, cu excepția cazului în care o contraparte este de acord în mod expres să furnizeze garanții prin intermediul unui contract de garanție cu transfer de proprietate.
2. Contrapărțile își pot exercita dreptul de reutilizare doar în cazul în care cel puțin toate condițiile următoare sunt îndeplinite:
(a) reutilizarea se desfășoară în conformitate cu termenii acordului scris menționat la alineatul (1) litera (b);
(b) instrumentele financiare primite ca garanții reale sunt transferate din contul contrapărții care furnizează instrumentele financiare într-un cont separat deschis în numele contrapărții beneficiare sau deținut de aceasta din urmă.
3. Prezentul articol nu aduce atingere legislației sectoriale mai stricte, în special Directivelor 2011/61/UE și 2009/65/CE.
Capitolul VI
Supravegherea și autoritățile competente
Articolul 16
Desemnarea și atribuțiile autorităților competente
1. În sensul prezentului regulament, autoritățile competente sunt:
(a) pentru contrapărțile financiare, autoritățile competente desemnate în conformitate cu legislația menționată la articolul 2 punctul 8 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
(b) pentru contrapărțile nefinanciare, autoritățile competente desemnate în conformitate cu articolul 10 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
(c) pentru CPC, autoritățile competente desemnate în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
(d) pentru depozitarii centrali pentru instrumente financiare, autoritățile competente desemnate în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014[18];
(e) pentru OPCVM și societățile de administrare a OPCVM-urilor, autoritățile competente desemnate în conformitate cu articolul 97 din Directiva 2009/65/CE;
(ea) pentru FIA și societățile de administrare a FIA, autoritățile competente desemnate în conformitate cu articolul 44 din Directiva 2011/61/CE.
2. Autoritățile competente exercită atribuțiile care le-au fost conferite prin dispozițiile menționate la alineatul (1) și supraveghează îndeplinirea obligațiilor stabilite în prezentul regulament.
3. Autoritățile competente menționate la alineatul (1) litera (e) din prezentul articol monitorizează OPCVM-urile sau FIA stabilite sau comercializate pe teritoriul lor, pentru a se asigura că acestea nu utilizează operațiuni de finanțare prin instrumente financiare și alte structuri de finanțare, decât cu respectarea articolelor 13 și 14.
Articolul 17
Cooperarea dintre autoritățile competente
1. Autoritățile competente menționate la articolul 16 și ESMA cooperează strâns și fac schimb de informații în scopul îndeplinirii sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament, în special pentru a identifica și a corecta încălcările prezentului regulament.
2. Autoritățile competente menționate la articolul 16 și ESMA cooperează strâns cu membrii relevanți ai SEBC în cazul în care acest lucru este necesar pentru exercitarea atribuțiilor care le revin, în special în ceea ce privește articolul 4.
2a. Membrii SEBC cooperează îndeaproape și fac schimb de informații cu autoritățile competente relevante menționate la articolul 12 alineatul (2).
Membrii SEBC furnizează, în mod confidențial, autorităților competente relevante detaliile operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare la care sunt contrapărți, în urma unei cereri justificate a autorităților respective, doar în scopul ca aceste autorități să își îndeplinească responsabilitățile în conformitate cu articolul 16.
În acest sens, membrii SEBC păstrează evidența tuturor operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare pe care le-au încheiat, modificat sau sistat pentru o perioadă de cel puțin cinci ani de la încetarea tranzacției.
Membrii SEBC și autoritățile competente relevante iau toate măsurile administrative și organizaționale necesare pentru a facilita schimbul de informații prevăzut la prezentul alineat.
2b. ESMA publică un raport anual privind volumele agregate de operațiuni de finanțare prin instrumente financiare în funcție de tipul de contraparte și de tranzacție, pe baza datelor comunicate în conformitate cu articolul 4.
Articolul 18
Secretul profesional
1. Obligația de a respecta secretul profesional se aplică tuturor persoanelor care lucrează sau au lucrat pentru entitățile menționate la articolul 12 alineatul (2) și pentru autoritățile competente menționate la articolul 16, pentru ESMA, ABE și EIOPA sau pentru auditorii și experții mandatați de autoritățile competente sau de ESMA, ABE și EIOPA. Nicio informație confidențială pe care aceste persoane o primesc în exercitarea atribuțiilor lor nu poate fi divulgată niciunei persoane sau autorități, decât într-o formă rezumată sau agregată care împiedică identificarea contrapărții, a registrului central de tranzacții sau a oricărei alte persoane, fără a se aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal sau fiscal sau dispozițiilor prezentului regulament.
2. Fără a aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal sau fiscal, autoritățile competente, ESMA, ABE, EIOPA, organismele sau persoanele fizice sau juridice, altele decât autoritățile competente, care primesc informații confidențiale în temeiul prezentului regulament le pot utiliza, în cazul autorităților competente, doar în executarea atribuțiilor lor și pentru exercitarea funcțiilor lor, în limitele prezentului regulament sau, în cazul celorlalte autorități, organisme sau persoane fizice sau juridice, în scopurile pentru care aceste informații le-au fost comunicate sau în cadrul unor proceduri administrative sau judiciare legate în mod expres de exercitarea funcțiilor lor ori în ambele situații. Dacă ESMA, ABE, EIOPA, autoritatea competentă sau o altă autoritate, organism sau persoană care comunică informația își exprimă consimțământul în acest sens, autoritatea care a primit informația o poate utiliza în alte scopuri necomerciale.
3. Orice informații confidențiale primite, schimbate sau transmise în temeiul prezentului regulament fac obiectul condițiilor de respectare a secretului profesional prevăzute la alineatele (1) și (2). Aceste condiții nu împiedică însă ESMA, ABE, EIOPA, autoritățile competente sau băncile centrale relevante să transmită sau să facă schimb de informații confidențiale în conformitate cu prezentul regulament sau cu alte dispoziții legislative aplicabile firmelor de investiții, instituțiilor de credit, fondurilor de pensii, intermediarilor de asigurări și reasigurări, întreprinderilor de asigurări, piețelor reglementate sau operatorilor de pe piață, cu acordul autorității competente, al unei alte autorități, al unui alt organism sau al unei alte persoane fizice sau juridice care a comunicat aceste informații.
4. Alineatele (1) și (2) nu împiedică autoritățile competente să transmită sau să facă schimb, în conformitate cu legislația națională, de informații confidențiale pe care nu le-au primit de la o autoritate competentă a altui stat membru.
Capitolul VII
Relații cu țările terțe
Articolul 19
Echivalența mecanismelor de supraveghere și recunoașterea registrelor centrale de tranzacții
1. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili că, în sensul prezentului regulament, cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 75 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27a alineatul (2) din prezentul regulament.
Atunci când Comisia adoptă un act de punere în aplicare privind echivalența pentru o țară terță, contrapărțile care desfășoară o operațiune de finanțare prin instrumente financiare situate în țara terță respectivă se consideră a fi în conformitate cu articolul 4 din prezentul regulament dacă respectă, în ceea ce privește operațiunea respectivă, obligațiile de raportare similare relevante din țara terță respectivă.
2. Un registru central de tranzacții stabilit într-o țară terță poate presta servicii și desfășura activități pentru entități stabilite în Uniune în sensul articolului 4 numai după ce registrul respectiv a fost recunoscut de ESMA în conformitate cu cerințele stabilite la alineatul (3) din prezentul articol.
3. Registrul central de tranzacții menționat la alineatul (2) transmite ESMA cererea sa de recunoaștere însoțită de toate informațiile necesare, incluzând cel puțin informațiile necesare pentru a putea verifica faptul că registrul central de tranzacții este autorizat și face obiectul unei supravegheri efective într-o țară terță care satisface toate criteriile următoare:
(a) a fost recunoscută de către Comisie, prin intermediul unui act de punere în aplicare, în temeiul alineatului (1), ca având un cadru de reglementare și de supraveghere echivalent și cu forță executorie;
(b) a încheiat un acord internațional cu Uniunea în temeiul articolului 75 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
(c) a stabilit modalitățile de cooperare în temeiul articolului 75 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, pentru a garanta că autoritățile Uniunii, inclusiv ESMA, au acces imediat și continuu la toate informațiile necesare.
În aplicarea prezentului regulament, trimiterile la „contractele derivate” de la articolul 75 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 se înțeleg ca trimiteri la operațiunile de finanțare prin instrumente financiare.
Acordurile internaționale care au fost încheiate între Uniune și țări terțe în temeiul articolului 75 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 se modifică astfel încât domeniul lor de aplicare să se extindă și la operațiunile de finanțare prin instrumente financiare.
În ceea ce privește negocierile în curs legate de acorduri internaționale între Uniune și țări terțe în temeiul articolului 75 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, Comisia solicită noi directive de negociere din partea Consiliului pentru a extinde cadrul directivelor sale de negociere acordate de către Consiliu în legătură cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
4. În termen de 30 de zile lucrătoare de la primirea cererii, ESMA evaluează dacă aceasta este completă. Dacă cererea nu este completă, ESMA stabilește un termen-limită în care registrul central de tranzacții solicitant trebuie să îi furnizeze informații suplimentare.
5. În termen de 180 de zile lucrătoare de la depunerea unei cereri complete, ESMA informează în scris registrul central de tranzacții solicitant dacă recunoașterea a fost acordată sau refuzată, oferind o explicație motivată a deciziei sale.
6. ESMA publică pe site-ul său o listă a registrelor centrale de tranzacții recunoscute în conformitate cu prezentul articol.
7. Prin derogare de la alineatul (3) literele (b) și (c), în cazul în care accesul direct, continuu și imediat al autorităților menționate la articolul 12 alineatul (2) la datele de care au nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile și mandatul și care sunt disponibile la registrele centrale de tranzacții înregistrate sau stabilite în țări terțe este asigurat printr-un acord internațional sau o dispoziție juridică a țării terțe ca o obligație ireversibilă, imperativă și executorie pentru respectivele registre centrale de tranzacții, Comisia poate încheia, după consultarea ESMA, acorduri de cooperare cu autoritățile relevante din țările terțe cu privire la accesul reciproc la informații și la schimbul de informații privind operațiunile de finanțare prin instrumente financiare care sunt deținute în registrele centrale de tranzacții situate în țările terțe respective, cu condiția ca secretul profesional, inclusiv protecția secretelor comerciale și de afaceri care fac obiectul schimburilor dintre autorități și părți terțe, să fie garantat. Acordurile respective pot lua forma juridică a unui memorandum de înțelegere.
8. ESMA poate stabili acorduri de cooperare cu autoritățile relevante din țările terțe, în condițiile prevăzute la articolul 76 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, în vederea stabilirii unor acorduri de cooperare vizând accesul la informațiile privind operațiunile de finanțare prin instrumente financiare deținute în registrele centrale de tranzacții ale Uniunii. În aplicarea prezentului regulament, trimiterile la „contractele derivate” de la articolul 76 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 se înțeleg ca trimiteri la operațiunile de finanțare prin instrumente financiare.
Capitolul VIII
Măsuri și sancțiuni administrative
Articolul 20
Măsuri și sancțiuni administrative
1. Fără a se aduce atingere articolului 25 și dreptului statelor membre de a prevedea și a aplica sancțiuni penale, statele membre conferă, în conformitate cu legislația internă, autorităților competente dreptul de a impune sancțiuni administrative și alte măsuri administrative în ceea ce privește cel puțin următoarele încălcări:
(a) încălcarea articolului 4;
(b) încălcarea articolului 15;
(ba) încălcarea articolului 18.
În cazul în care dispozițiile menționate la primul paragraf se aplică persoanelor juridice, statele membre prevăd, în cazul unei încălcări, ca autoritățile competente să fie în măsură să aplice sancțiuni, sub rezerva condițiilor prevăzute în dreptul intern, membrilor organului de conducere, precum și altor persoane care, în temeiul legislației interne, sunt răspunzătoare de încălcarea comisă.
2. Sancțiunile și măsurile administrative luate în sensul alineatului (1) sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare, iar la calcularea sancțiunii se va ține seama de pierderea evitată sau de profitul obținut în urma încălcării.
3. În cazul în care au ales să stabilească sancțiuni penale pentru încălcările dispozițiilor prevăzute la alineatul (1), statele membre se asigură că se aplică măsuri corespunzătoare, astfel încât autoritățile competente să dispună de toate competențele necesare pentru a stabili legături cu autoritățile polițienești și de justiție penală din jurisdicția lor cu scopul de a primi informații specifice referitoare la investigațiile penale sau procedurile angajate pentru posibile încălcări ale articolelor 4, 15 și 18 și a furniza aceleași informații altor autorități competente și ESMA în vederea îndeplinirii obligației autorităților competente de a colabora între ele și, după caz, cu ESMA, în scopul aplicării alineatului (1) din prezentul articol.
Autoritățile competente pot, de asemenea, coopera cu autoritățile competente din alte state membre și din țări terțe cu privire la exercitarea competențelor lor de sancționare.
4. Statele membre, în conformitate cu dreptul lor intern, conferă autorităților competente puterea de a aplica cel puțin următoarele sancțiuni administrative și alte măsuri în cazul încălcărilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol:
(a) un ordin prin care se impune persoanei răspunzătoare de încălcare să pună capăt respectivului comportament și să se abțină de la repetarea acestuia;
(b) confiscarea profiturilor obținute sau recuperarea valorii pierderilor evitate de persoana răspunzătoare, în conformitate cu estimarea făcută de autoritatea competentă;
(c) un avertisment public care să menționeze persoana răspunzătoare și natura încălcării;
(d) ▌suspendarea autorizării;
(e) o interdicție temporară sau, pentru încălcări grave sau repetate, o interdicție permanentă împotriva oricărei persoane care exercită responsabilități de conducere sau orice persoană fizică care este considerată răspunzătoare de încălcare de a exercita funcții de conducere;
(f) o interdicție temporară sau, pentru încălcări grave sau repetate, o interdicție permanentă împotriva oricărei persoane care exercită responsabilități de conducere sau orice persoană fizică care este considerată răspunzătoare de încălcare de a efectua tranzacții pe cont propriu;
(g) sancțiuni pecuniare administrative maxime care să atingă cel puțin valoarea triplă a profiturilor obținute sau a pierderilor evitate ca urmare a încălcării, în cazurile în care acestea pot fi determinate, în conformitate cu estimarea făcută de autoritatea competentă;
(h) pentru persoanele fizice, sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin 5 000 000 EUR sau, în statele membre în care euro nu este moneda oficială, valoarea echivalentă în moneda națională la cursul de schimb de la data intrării în vigoare a prezentului regulament;
(i) pentru persoanele juridice, sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin 10 % din cifra de afaceri anuală totală a persoanei juridice calculată pe baza ultimelor situații financiare disponibile aprobate de organul de conducere; în cazul în care persoana juridică este o societate-mamă sau o filială a societății-mamă care trebuie să elaboreze situații financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE[19], cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală - sau tipul corespunzător de venit în funcție de regimul contabil relevant- care se calculează pe baza ultimelor situații financiare consolidate aprobate de organul de conducere al principalei societăți-mamă.
Statele membre pot prevedea ca autoritățile competente să aibă și alte competențe decât cele menționate la prezentul alineat și să poată adopta o gamă mai largă de sancțiuni și niveluri mai stricte ale acestora decât cele stabilite la prezentul alineat.
Competențele conferite autorităților competente de prezentul alineat nu aduc atingere competenței exclusive a BCE, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului, în ceea ce privește retragerea autorizațiilor instituțiilor de credit în scopul supravegherii prudențiale.
5. O încălcare a normelor prevăzute la articolul 4 sau la articolul 15 nu afectează valabilitatea termenilor unei operațiuni de finanțare prin instrumente financiare și nici posibilitatea părților de a executa acești termeni. Încălcarea normelor definite la articolul 4 nu conduce la acordarea de drepturi la despăgubire din partea unei părți la o operațiune de finanțare prin instrumente financiare.
6. În termen de [12 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] statele membre comunică normele menționate la alineatele (1), (3) și (4) Comisiei și ESMA. Statele membre comunică fără întârziere Comisiei și ESMA orice modificare ulterioară a acestora.
Articolul 21
Exercitarea competențelor de supraveghere și sancțiuni
Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul și nivelul sancțiunilor administrative și al altor măsuri, autoritățile competente iau în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv, după caz :
(a) gravitatea și durata încălcării;
(b) gradul de răspundere al persoanei răspunzătoare de încălcare;
(c) capacitatea financiară a persoanei răspunzătoare de încălcare, prin luarea în considerare a unor factori precum cifra de afaceri totală a persoanei juridice sau venitul anual al persoanei fizice;
(d) valoarea profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de către persoana răspunzătoare de încălcare, în măsura în care acestea pot fi determinate;
(e) nivelul de cooperare al persoanei răspunzătoare de încălcare cu autoritatea competentă, fără a aduce atingere necesității de a asigura confiscarea profiturilor obținute sau recuperarea valorii pierderilor evitate de persoana respectivă;
(f) încălcările anterioare comise de persoana răspunzătoare de încălcare;
(g) măsurile luate de către persoana răspunzătoare de încălcare pentru a împiedica repetarea acesteia.
Articolul 22
Raportarea încălcărilor
1. Autoritățile competente stabilesc mecanisme eficace pentru a permite informarea autorităților competente cu privire la încălcările reale sau potențiale ale articolelor 4 și 15.
2. Mecanismele menționate la alineatul (1) cuprind cel puțin:
(a) procedurile specifice de primire a rapoartelor de semnalare a încălcărilor și acțiunile de monitorizare ulterioare, inclusiv stabilirea unor canale de comunicații securizate pentru astfel de rapoarte;
(b) un nivel adecvat de protecție împotriva represaliilor, discriminării sau altor tipuri de tratament inechitabil pentru persoanele angajate cu contract de muncă și care raportează încălcări sau care sunt acuzate de încălcări;
(c) protecția datelor cu caracter personal, atât ale persoanei care raportează încălcarea, cât și ale persoanei fizice care se presupune că a comis-o, inclusiv în ceea ce privește păstrarea confidențialității privind identitatea acestora, în toate etapele procedurii, fără a aduce atingere procesului de comunicare de informații impus de legislația națională în contextul investigațiilor sau al procedurilor judiciare ulterioare.
3. Statele membre impun angajatorilor să instituie proceduri interne adecvate pentru ca angajații să raporteze eventualele încălcări ale articolelor 4 și 15.
4. Statele membre pot prevedea stimulente financiare care să fie acordate în conformitate cu dreptul intern persoanelor care furnizează informații importante privind eventualele încălcări ale prezentului regulament, în cazul în care aceste persoane nu au o obligație legală sau contractuală preexistentă de a raporta astfel de informații și cu condiția ca informațiile să fie de actualitate și să aibă ca rezultat aplicarea unei sancțiuni administrative sau a altei măsuri privind încălcarea prezentului regulament ori a unei sancțiuni penale.
Articolul 23
Schimbul de informații cu ESMA
1. Autoritățile competente furnizează o dată la șase luni Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe informații agregate și detaliate cu privire la toate măsurile administrative, sancțiunile și amenzile impuse de acestea în conformitate cu articolul 20. ESMA publică aceste informații într-un raport semestrial.
2. În cazul în care statele membre au ales să stabilească sancțiuni penale pentru încălcările dispozițiilor menționate la articolul 20, autoritățile competente ale acestora furnizează anual ESMA date anonime și agregate cu privire la toate anchetele penale realizate și la sancțiunile penale impuse. ESMA publică într-un raport anual datele privind sancțiunile penale impuse. În cazul în care autoritatea competentă a făcut publice sancțiuni, amenzi și alte măsuri, precum și sancțiuni penale, aceasta informează imediat ESMA în acest sens.
3. În cazul în care autoritatea competentă a făcut publică o măsură administrativă, o sancțiune sau o sancțiune penală, aceasta transmite în același timp informația respectivă către ESMA.
4. ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili procedurile și formularele pentru schimbul de informații menționat la alineatele (1) și (2).
ESMA înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei [până la data de - 12 luni de la data publicării regulamentului].
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
Articolul 24
Publicarea deciziilor
1. Sub rezerva paragrafului al treilea, autoritățile competente publică pe site-ul lor orice decizie de impunere a unei sancțiuni administrative sau a altei măsuri privind încălcarea articolelor 4 și 15 imediat după ce persoana care face obiectul respectivei decizii a fost informată cu privire la aceasta.
2. Informațiile publicate în conformitate cu primele paragrafe indică cel puțin tipul și natura încălcării și identitatea persoanei care face obiectul deciziei.
Primul și al doilea paragraf nu se aplică deciziilor care impun măsuri cu caracter de investigare.
În cazul în care o autoritate competentă consideră, după o evaluare de la caz la caz, că divulgarea identității persoanei juridice care face obiectul deciziei sau a datelor cu caracter personal ale unei persoane fizice ar fi disproporționată sau în cazul în care această divulgare ar pune în pericol o investigație în curs sau stabilitatea piețelor financiare, aceasta trebuie să ia una din următoarele măsuri:
(a) să amâne publicarea deciziei până când motivele pentru această amânare încetează să existe;
(b) să publice decizia cu informații anonime în conformitate cu dreptul intern, dacă această publicare asigură o protecție efectivă a datelor cu caracter personal în cauză și, dacă este cazul, să amâne publicarea datelor relevante pentru o perioadă de timp rezonabilă în cazul în care se prevede că motivele pentru publicarea anonimă vor înceta să existe în această perioadă;
(c) să nu publice decizia în cazul în care autoritatea competentă consideră că publicarea în temeiul literei (a) sau (b) nu va fi suficientă pentru a garanta:
(i.) excluderea pericolului la adresa stabilității piețelor financiare; or
(ii.) proporționalitatea publicării unor astfel de decizii în cazurile în care măsurile respective sunt considerate a fi de natură minoră.
3. În cazul în care decizia face obiectul unei căi de atac în fața autorităților judiciare, administrative sau a altor autorități, autoritățile competente publică, de asemenea, imediat, pe site-ul lor astfel de informații și orice informații ulterioare cu privire la rezultatul unei astfel de căi de atac. În plus, orice decizie de anulare a unei decizii care face obiectul unei căi de atac trebuie, de asemenea, publicată.
4. Autoritățile competente se asigură că orice decizie publicată în conformitate cu prezentul articol rămâne accesibilă pe site-ul lor pentru o perioadă de cel puțin cinci ani de la data publicării. Datele cu caracter personal conținute în aceste decizii se păstrează pe site-ul autorității competente pe perioada necesară, în conformitate cu normele aplicabile privind protecția datelor.
Articolul 25
Sancțiuni în scopul aplicării articolelor 13 și 14
În cazul încălcării obligațiilor stabilite la articolele 13 și 14 din prezentul regulament se aplică sancțiunile și celelalte măsuri instituite în conformitate cu Directiva 2009/65/CE și cu Directiva 2011/61/UE.
Capitolul IX
Revizuire
Articolul 26
Rapoarte și revizuire
1. Până la … * [JO a se introduce data: 9 luni de la raportul ESMA/15 luni de la intrarea în vigoare a prezentului Regulament] Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la eficiența și eficacitatea prezentului regulament și la eforturile internaționale suplimentare care trebuie depuse pentru a îmbunătăți transparența piețelor de operațiuni de finanțare prin instrumente financiare, precum și pentru a reduce și mai mult riscurile asociate operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare, incluzând recomandările CSF privind marjele de ajustare (haircuts) aplicate garanțiilor constituite în cadrul operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare care nu sunt compensate la nivel central. Comisia transmite acest raport însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative adecvate.
În sensul raportului Comisiei, ESMA evaluează, în cooperare cu ABE și CERS, și transmite Comisiei un raport privind soluții adecvate pentru a combate acumularea unei îndatorări excesive prin utilizarea operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare și a analiza posibilitatea de a reduce prociclicitatea îndatorării, incluzând modalitățile de elaborarea a unui cadru european în acord cu recomandările CSF privind marjele de ajustare (haircuts) aplicate operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare care nu sunt compensate la nivel central. Raportul respectiv analizează, de asemenea, impactul cantitativ al recomandările CSF și se transmite Comisiei până la... * [JO: a se introduce data: șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Raportul este prezentat, de asemenea, Parlamentului European și Consiliului.
1b. În fiecare an, Comisia elaborează un raport privind punerea în aplicare a articolului 11 și prezintă situația exactă a tuturor taxelor percepute de la registrele centrale de tranzacții pentru a se asigura că acestea sunt utilizate doar pentru a acoperi cheltuielile necesare legate de prezentul regulament și de Regulamentul (UE) nr. 648/2012.
2a. Comisia, în cooperare cu statele membre și cu ESMA, elaborează un raport anual în care evaluează toate posibilitățile de eludare a obligațiilor din prezentul regulament pe care le poate permite o tranzacție cu un scop sau efect echivalent cu cel al unei operațiuni de finanțare prin instrumente financiare. ESMA monitorizează și raportează evoluțiile importante ale practicilor de piață în acest sens.
2b. ESMA prezintă un raport anual Parlamentului European, Consiliului și Comisiei cu privire la pertinența de a autoriza raportarea unilaterală a tranzacțiilor, în scopul de a evalua, pe baza experiențelor privind raportarea, dacă se poate evita sau gestiona dubla raportare a tranzacțiilor.
Capitolul X
Dispoziții finale
Articolul 27
Exercitarea competențelor delegate
1. Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.
2. Delegarea de competențe menționată la articolul 2 alineatul (3), ▌ la articolul 11 alineatul (2) ▌și la articolul 14 alineatul (3) este conferită Comisiei pe o perioadă nedeterminată, începând de la data indicată la articolul 28.
3. Delegarea de competențe menționată la articolul 2 alineatul (3), ▌articolul 4, articolul 11 alineatul (2) ▌și articolul 14 alineatul (3) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în respectiva decizie. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității actelor delegate deja în vigoare.
4. De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
5. Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatul (3), ▌al articolului 4, al articolului 11 alineatul (2) ▌și al articolului 14 alineatul (3) intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu prezintă obiecții în termen de două luni de la notificarea actului în cauză către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor prezenta obiecții. Termenul în cauză se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Articolul 27a
1. Comisia este asistată de Comitetul pentru [...]. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
2. În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
3. În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Articolul 28
Intrare în vigoare și aplicare
1. Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
2. Prezentul regulament se aplică de la data intrării în vigoare, cu excepția:
(a) articolului 4 alineatul (1), care se aplică tuturor contrapărților financiare în termen de șase luni de la data adoptării standardelor tehnice de reglementare menționate la articolul 4 alineatul (7) și contrapărților nefinanciare în termen de 12 luni de la data adoptării standardelor tehnice de reglementare menționate la articolul 4 alineatul (7);
(b) articolului 13, care se aplică de la... * [JO: a se introduce data: 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament];
(c) articolului 14, care se aplică de la... * [JO: a se introduce data: șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la …
Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu
Președintele Președintele
ANEXĂ
Secțiunea A - Informații care trebuie furnizate în rapoartele semestriale și anuale ale OPCVM și în raportul anual al FIA
Date globale:
– Cuantumul titlurilor de valoare și a mărfurilor împrumutate, ca procent din numărul total de active care pot fi împrumutate;
– Cuantumul activelor implicate în fiecare tip de operațiune de finanțare prin instrumente financiare (SFT) și în fiecare dintre celelalte structuri de finanțare, exprimat ca valoare absolută și ca procent din activele administrate de fond
Date privind concentrarea:
– Primele 10 garanții reale și mărfuri primite, per emitent, pentru toate tipurile de SFT și alte structuri de finanțare
– Primele 10 contrapărți pentru fiecare tip de SFT și pentru fiecare altă structură de finanțare în parte
Date agregate privind tranzacțiile pentru fiecare tip de SFT în parte și pentru fiecare altă structură de finanțare - defalcate în funcție de categoriile de mai jos:
– Tipul și calitatea garanției reale;
– Scadența garanției reale, defalcată pe următoarele tipuri de scadență: sub o zi, între o zi și o săptămână, între o săptămână și o lună, între o lună și trei luni, între trei luni și un an, peste un an, scadență deschisă;
– Moneda garanției reale;
– Scadența, defalcată pe următoarele tipuri de scadență: sub o zi, între o zi și o săptămână, între o săptămână și o lună, între o lună și trei luni, între trei luni și un an, peste un an, tranzacții deschise;
– Țara de domiciliu a contrapărților;
– Compensarea și decontarea (de exemplu, trilaterală, contraparte centrală, bilaterală).
Date privind reutilizarea ▌garanțiilor în numerar:
– Ponderea garanțiilor reale primite care sunt reutilizate ▌din suma maximă specificată în prospect sau în documentele de informare a investitorilor;
– Informații privind orice restricții cu privire la tipul de titluri de valoare și de mărfuri care fac obiectul ▌reutilizării;
– Rentabilitatea garanțiilor reale în numerar reinvestite de fond.
Custodia garanțiilor reale primite de fond ca parte a SFT și a altor structuri de finanțare
Numărul de custozi și cuantumul activelor aferente garanțiilor reale păstrate în custodie de fiecare dintre aceștia
Custodia garanțiilor reale furnizate de fond ca parte a SFT și a altor structuri de finanțare
Proporția garanțiilor reale deținute în conturi separate, în conturi colective sau în orice alt tip de cont
Date privind rentabilitatea și costurile aferente fiecărui tip de SFT și fiecărui tip de alte structuri de finanțare astfel cum sunt repartizate între fond, administratorul fondului și agentul creditor în termeni absoluți și ca procent din veniturile globale generate de acest tip de SFT și de alt tip de structură de finanțare.
Secțiunea B - Informații care trebuie incluse în prospectul OPCVM-ului și în documentele de informare a investitorilor comunicate de FIA:
– Descrierea generală a SFT și a altor structuri de finanțare utilizate de fond și justificarea pentru utilizarea acestora
– Date generale care trebuie raportate pentru fiecare tip de SFT și fiecare tip de alte structuri de finanțare
• Tipuri de active care pot face obiectul acestora
• Proporția maximă de active administrate care pot face obiectul acestora
• Proporția preconizată de active administrate care vor face obiectul fiecăreia dintre acestea
– Criteriile utilizate pentru selectarea contrapărților (inclusiv statutul juridic, țara de origine, ratingul de credit minim)
– Garanțiile reale acceptabile: descrierea garanțiilor reale acceptabile în ceea ce privește tipurile de active, emitentul, scadența, lichiditatea, precum și politicile de diversificare și corelare a garanțiilor reale,
– Evaluarea garanțiilor reale: descrierea metodologiei de evaluare a garanțiilor reale utilizate și a justificării acesteia și indicarea utilizării marjelor de variație marcate la piață și zilnice.
– Gestionarea riscurilor: descrierea riscurilor legate de SFT și alte structuri de finanțare, precum și a riscurilor legate de administrarea garanțiilor reale, cum ar fi riscul operațional, de lichiditate, de contraparte, de custodie și riscul juridic.
– Specificarea modului în care activele date cu împrumut și garanțiile primite sunt păstrate în custodie (custodele fondului)
– Politica privind repartizarea veniturilor generate de SFT și de alte structuri de finanțare: descrierea proporțiilor în care veniturile generate de acestea sunt returnate fondului, administratorului sau sunt reținute de părți terțe (de exemplu, de agentul creditor).
PROCEDURĂ
|
Titlu |
Raportarea și transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare |
||||
|
Referințe |
COM(2014)0040 – C7-0023/2014 – 2014/0017(COD) |
||||
|
Data prezentării la PE |
29.1.2014 |
|
|
|
|
|
Comisie competentă în fond Data anunțului în plen |
ECON 25.2.2014 |
|
|
|
|
|
Comisii sesizate pentru aviz Data anunțului în plen |
JURI 25.2.2014 |
|
|
|
|
|
Avize care nu au fost emise Data deciziei |
JURI 3.9.2014 |
|
|
|
|
|
Raportori Data numirii |
Renato Soru 22.7.2014 |
|
|
|
|
|
Examinare în comisie |
4.11.2014 |
21.1.2015 |
23.2.2015 |
|
|
|
Data adoptării |
24.3.2015 |
|
|
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
49 2 6 |
|||
|
Membri titulari prezenți la votul final |
Gerolf Annemans, Burkhard Balz, Hugues Bayet, Pervenche Berès, Udo Bullmann, Esther de Lange, Fabio De Masi, Anneliese Dodds, Markus Ferber, Jonás Fernández, Elisa Ferreira, Sven Giegold, Neena Gill, Roberto Gualtieri, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Danuta Maria Hübner, Cătălin Sorin Ivan, Petr Ježek, Othmar Karas, Georgios Kyrtsos, Alain Lamassoure, Philippe Lamberts, Werner Langen, Sander Loones, Bernd Lucke, Olle Ludvigsson, Ivana Maletić, Fulvio Martusciello, Marisa Matias, Bernard Monot, Luděk Niedermayer, Stanisław Ożóg, Dariusz Rosati, Alfred Sant, Molly Scott Cato, Peter Simon, Renato Soru, Theodor Dumitru Stolojan, Kay Swinburne, Paul Tang, Michael Theurer, Ramon Tremosa i Balcells, Ernest Urtasun, Marco Valli, Tom Vandenkendelaere, Cora van Nieuwenhuizen, Jakob von Weizsäcker, Pablo Zalba Bidegain, Marco Zanni |
||||
|
Membri supleanți prezenți la votul final |
Matt Carthy, Philippe De Backer, Jeppe Kofod, Thomas Mann, Morten Messerschmidt, Siegfried Mureșan, Michel Reimon, Miguel Urbán Crespo |
||||
|
Data depunerii |
31.3.2015 |
||||
- [1] JO C 451 din 16.12.2014, p. 56.
- [2] JO C 271 din 19.8.2014, p. 87.
- [3] * Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.
- [4] JO C 336, 26.9.2014, p. 5.
- [5] JO C 271, 16.12.14, p. 59.
- [6] JO C 271, 19.8.14, p. 87.
- [7] Poziția Parlamentului European din …
- [8] Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), JO L 302, 17.11.2009, p. 32.
- [9] Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010, JO L 174, 1.7.2011, p.1.
- [10] Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2012 privind contractele de garanție financiară (JO L 168, 27.6.2002, p. 43)
- [11] Directiva 2014/91/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de modificare a Directivei 2009/65/CE de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), în ceea ce privește funcțiile de depozitar, politicile de remunerare și sancțiunile (OJ L 257, 28.8.2014, p. 186).
- [12] Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei, JO L 331, 15.12.2010, p. 84.
- [13] JO C 328, p. 3.
- [14] Regulamentul (UE) nr. 231/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de completare a Directivei 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește derogările, condițiile generale de operare, depozitarii, efectul de levier, transparența și supravegherea (JO L 83, 22.3.2013, p. 1).
- [15] Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
- [16] Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO L 390, 31.12.2004, p. 38).
- [17] Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.338 13, p. 338).
- [18] Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1).
- [19] Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului, JO L 182, 29.6.2013, p. 19.