RAPORT referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și ale dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale

20.4.2015 - (COM(2013)0821 – C7‑0427/2013 – 2013/0407(COD)) - ***I

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
Raportoare: Nathalie Griesbeck

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și ale dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale

(COM(2013)0821 – C7‑0427/2013 – 2013/0407(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–       având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0821),

–       având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 82 alineatul (2) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0427/2013),

–       având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–       având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–       având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A8–0133/2015),

1.      adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.      solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.      încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul  1 Propunere de directivă Considerentul -1 (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(-1) Potrivit articolului 82 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), „cooperarea judiciară în materie penală în cadrul Uniunii se întemeiază pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare...” pe când recunoașterea reciprocă a deciziilor în materia penală presupune încrederea tuturor statelor membre în sistemele judiciare penale ale celorlalte state membre.
Amendamentul  2 Propunere de directivă Considerentul -1 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(-1a) Articolul 11 alineatul (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) adoptată de Organizația Națiunilor Unite în 1948 stipulează că orice persoană acuzată de comiterea unei infracțiuni se prezumă a fi nevinovată până când culpabilitatea sa se stabilește conform legii, în cadrul unui proces public, cu asigurarea tuturor garanțiilor necesare pentru a se apăra. Articolul 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) prevede că orice persoană acuzată de o infracțiune are dreptul de a fi prezumată nevinovată până când culpabilitatea sa va fi stabilită în conformitate cu legea, precum și dreptul de a se apăra ea însăși sau de a fi asistată de un apărător ales de ea. Articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale apără dreptul la un proces echitabil, ceea ce presupune că orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi stabilită în conformitate cu legea și că are dreptul de a se apăra ea însăși sau de a fi asistată de un apărător ales de ea. Articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta) prevede că orice persoană acuzată este prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi stabilită în conformitate cu legea; oricărei persoane acuzate îi este garantată respectarea dreptului la apărare.
Amendamentul  3 Propunere de directivă Considerentul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Scopul prezentei directive este acela de a consolida dreptul la un proces echitabil în cadrul procedurilor penale prin stabilirea unor norme minime privind anumite aspecte ale prezumției de nevinovăție și ale dreptului de a fi prezent la propriul proces.	(1) Scopul prezentei directive este acela de a consolida dreptul la un proces echitabil în cadrul procedurilor penale prin stabilirea unor norme minimale privind anumite aspecte ale prezumției de nevinovăție și ale dreptului de a fi prezent la propriul proces și de a garanta că persoanelor suspectate și celor puse sub acuzare în cadrul unei proceduri penale din statele membre li se acordă un nivel comun de protecție ridicat, cu deplina respectare a garanțiilor procedurale în întreaga Uniune, fără a se aduce atingere standardelor de protecție mai ridicate care ar putea fi în uz într-un stat membru dat.
Amendamentul 4 Propunere de directivă Considerentul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Prin stabilirea unor norme minime privind protecția drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate, prezenta directivă ar trebui să consolideze încrederea statelor membre în sistemele de justiție penală ale altor state membre, pentru a facilita astfel recunoașterea reciprocă a hotărârilor în materie penală. Aceste norme comune minime ar trebui, de asemenea, să înlăture obstacolele din calea liberei circulații a cetățenilor pe teritoriul statelor membre.	(2) Prin stabilirea unor norme minime privind protecția drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate, prezenta directivă ar trebui să consolideze încrederea statelor membre în sistemele de justiție penală ale altor state membre, pentru a facilita astfel recunoașterea reciprocă a hotărârilor în materie penală.
Justificare
Deși prezenta directivă ar putea avea consecințe indirecte asupra liberei circulații a cetățenilor, propunerea nu conține niciun element care să vizeze în mod specific acest obiectiv.
Amendamentul  5 Propunere de directivă Considerentul 2 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(2a) Cu toate că statele membre sunt părți la convenție și la PIDCP, experiența a arătat că această apartenență nu oferă întotdeauna, prin ea însăși, un grad suficient de încredere în sistemele de justiție penală ale altor state membre.
Amendamentul  6 Propunere de directivă Considerentul 6
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(6) Prezenta directivă ar trebui să se aplice numai în cadrul procedurilor penale. Procedurile administrative care conduc la aplicarea de sancțiuni, cum ar fi procedurile din domeniul concurenței, din cel comercial, fiscal, al serviciilor financiare și alte anchete derulate de către autoritățile administrative în legătură cu aceste proceduri, precum și procedurile civile nu intră sub incidența acestei directive.	(6) Prezenta directivă ar trebui să se aplice în cadrul procedurilor penale, precum și în cadrul procedurilor similare, cu caracter penal, care atrag după sine pedepse de natură punitivă și disuasivă comparabile, cum ar fi privarea de libertate, indiferent dacă respectivele proceduri sunt, sau nu, clasificate drept penale. În lumina jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), garanțiile proprii unui proces echitabil se aplică atunci când litigiul ține de „materia penală”, astfel cum este definită de Curte. Prin urmare, la stabilirea eventualei apartenențe a procedurilor la materia penală, nu este întotdeauna suficient să se țină seama exclusiv de statutul acestora în cadrul legislației naționale, ci și de natura infracțiunii implicate și/sau de severitatea pedepsei de care este pasibil inculpatul. În consecință, garanțiile prevăzute de prezenta directivă ar trebui să se aplice tuturor procedurilor cu caracter penal susceptibile să implice măsuri restrictive, inclusiv măsuri privative de libertate aplicate cu titlu represiv, cu excepția celor care, prin natura, durata sau modalitățile lor de executare, nu ar cauza un prejudiciu important, precum și procedurilor susceptibile să dea naștere unor mențiuni înscrise în cazierul judiciar.
Amendamentul  7 Propunere de directivă Considerentul 7
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(7) Prezenta directivă ar trebui să faciliteze aplicarea în practică a dreptului la prezumția de nevinovăție și a tuturor aspectelor diferite ale acestuia, precum și a dreptului de a fi prezent la propriul proces, în vederea protejării dreptului la un proces echitabil.	(7) Prezenta directivă ar trebui să faciliteze aplicarea în practică a dreptului la prezumția de nevinovăție și a tuturor aspectelor diferite ale acestuia, precum și a dreptului de a fi prezent la propriul proces, în vederea protejării dreptului la un proces echitabil, respectându-se principiul contradictorialității și echilibrul drepturilor părților.
Amendamentul  8 Propunere de directivă Considerentul 8
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(8) Prezenta directivă ar trebui să se aplice persoanelor fizice care sunt suspectate sau acuzate de săvârșirea unei infracțiuni. Aceasta ar trebui să se aplice în orice etapă a procedurilor penale, inclusiv înainte ca persoanele respective să fie informate de către autoritățile competente ale unui stat membru, printr-o notificare oficială sau în alt mod, cu privire la faptul că sunt suspectate sau acuzate de a fi comis o infracțiune, până la încheierea procedurilor respective.	(8) Prezenta directivă ar trebui să se aplice persoanelor fizice și, dacă este cazul, persoanelor juridice care sunt suspectate sau inculpate pentru săvârșirea unei infracțiuni. Aceasta ar trebui să se aplice în fiecare etapă a procedurilor penale, din momentul în care persoanele respective sunt suspectate sau inculpate pentru săvârșirea unei infracțiuni, până la încheierea unei astfel de proceduri, înțelegând prin aceasta soluționarea definitivă a întrebării dacă persoana suspectată sau inculpată a comis infracțiunea.
Amendamentul  9 Propunere de directivă Considerentul 8 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(8a) În legislația națională a mai multor state membre există deja conceptul de responsabilitate penală a persoanelor juridice. Prezenta directivă ar trebui să se aplice în astfel de cazuri, însă nu impune introducerea responsabilității penale a persoanelor juridice în statele membre care nu fac uz de acest concept.
Amendamentul  10 Propunere de directivă Considerentul 10
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(10) Având în vedere starea actuală de dezvoltare a legislațiilor naționale și a jurisprudenței la nivel național și la nivelul Curții de Justiție, este prematură legiferarea la nivelul Uniunii a dreptului persoanelor juridice la prezumția de nevinovăție.	eliminat
Amendamentul  11 Propunere de directivă Considerentul 11
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(11) Protecția dreptului persoanelor juridice la prezumția de nevinovăție ar trebui să fie asigurată de măsurile legislative de protecție și de jurisprudența existente, evoluția viitoare a jurisprudenței fiind cea care ar trebui să stea la baza evaluării necesității unei acțiuni la nivelul Uniunii.	(11) Atunci când o persoană care nu are calitatea de suspect sau care nu a fost pusă sub acuzare, mai ales un martor, devine o persoană suspectată sau este pusă sub acuzare, dreptul acesteia la prezumția de nevinovăție și dreptul său de a nu se autoincrimina ar trebui să fie protejate, la fel ca dreptul ei de a păstra tăcerea, astfel cum le confirmă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În consecință, prezenta directivă face o trimitere expresă la situația concretă în care o persoană dobândește calitatea de suspect sau de inculpat în cursul interogării de către poliție sau de către o altă autoritate de aplicare a legii în contextul procedurilor penale.
Amendamentul  12 Propunere de directivă Considerentul 11 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(11a) Prezenta directivă ar trebui să se aplice procedurilor puse în mișcare de Parchetul European, menționate la articolul 86 alineatul (1) din TFUE.
Amendamentul  13 Propunere de directivă Considerentul 12 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(12a) Dreptul de acces la o cale de atac efectivă ar putea include, de exemplu, impunerea penalități, dreptul la rejudecare sau măsuri compensatorii.
Amendamentul  14 Propunere de directivă Considerentul 13
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(13) Prezumția de nevinovăție este încălcată în cazul în care, fără să se fi dovedit în prealabil vinovăția persoanei acuzate, în conformitate cu legea, o decizie judiciară sau o declarație publică făcută de autoritățile judiciare sau de alte autorități publice prezintă persoanele suspectate sau acuzate ca și cum ar fi fost condamnate.	(13) Prezumția de nevinovăție este încălcată în cazul în care, fără să se fi dovedit în prealabil vinovăția persoanei acuzate, în conformitate cu legea, o decizie judiciară sau o declarație publică făcută de autoritățile judiciare sau de alte autorități publice prezintă persoanele suspectate sau acuzate ca și cum vinovăția acestora ar fi fost demonstrată cu certitudine.
Amendamentul  15 Propunere de directivă Considerentul 13 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(13a) În sensul prezentei directive, termenul de „declarație publică” ar trebui să desemneze orice declarație oficială, neoficială sau informală sau orice alt act al unei autorități publice sau judiciare care cuprinde informații cu privire la o procedură penală în curs, al cărei conținut se raportează la o infracțiune penală. Aceasta include declarații despre procedurile conexe ulterioare, finalizate cu o achitare definitivă a persoanei suspectate sau inculpate, și declarații în instanță în faza preliminară.
Amendamentul  16 Propunere de directivă Considerentul 13 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(13b) În sensul prezentei directive, termenul de „autorități publice” ar trebui înțeles ca desemnând orice persoană care deține o funcție publică, indiferent dacă este de natură judiciară, administrativă sau politică, sau orice angajat sau reprezentant oficial al autorităților publice.
Amendamentul  17 Propunere de directivă Considerentul 13 c (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(13c) Fără a aduce atingere libertății presei și dreptului la informare, prezumția de nevinovăție poate fi, de asemenea, încălcată atunci când organele de presă se referă la persoanele suspectate sau puse sub acuzare ca și cum acestea ar fi fost condamnate. Statele membre ar trebui să măsuri prin care să le interzică autorităților publice să dezvăluie în media informații cu privire la proceduri penale în curs de desfășurare care ar putea submina prezumția de nevinovăție, inclusiv în cadrul unor interviuri și în comunicate transmise în media sau cu concursul lor, precum și scurgerea de informații în presă care ar putea prejudicia sau genera atitudini părtinitoare în dauna persoanelor suspectate sau puse sub acuzare înainte de condamnarea definitivă de către instanță. De asemenea, statele membre ar trebui să ia măsurile necesare de protecție împotriva declarațiilor publice incriminatoare făcute înainte de condamnare și să promoveze, în cooperare cu media, adoptarea unor coduri etice cu caracter practic. În plus, statele membre ar trebui să desfășoare anchete independente cu privire la orice scurgeri de informații din cadrul procedurilor penale către public.
Amendamentul  18 Propunere de directivă Considerentul 13 d (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(13d) Pentru o protecție corespunzătoare a persoanelor suspectate sau inculpate împotriva declarațiilor publice incriminatoare anterioare condamnării definitive, statele membre ar trebui să asigure condițiile necesare pentru ca persoanele suspectate sau inculpate să se înfățișeze sau se să prezinte în sala de judecată, înainte și în timpul procesului, în mod adecvat, deoarece prezentarea în mass-media a persoanelor suspectate sau inculpate într-o boxă de sticlă, în spatele unui paravan, cu mâinile sau cu picioarele încătușate sau îmbrăcate în zeghe ar putea crea impresia de vinovăție încă de la început.
Amendamentul  19 Propunere de directivă Considerentul 15
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(15) Cu toate acestea, în unele cazuri, transferarea sarcinii probei către apărare nu ar trebui să fie incompatibilă cu prezumția de nevinovăție, cu condiția garantării anumitor măsuri de protecție: prezumțiile de fapt sau de drept sunt menținute în limite rezonabile, care țin seama de importanța cauzei judecate și pot fi răsturnate, de exemplu prin noi probe privind existența unor circumstanțe atenuante sau a unui caz de forță majoră.	eliminat
Justificare
Inversarea sarcinii probei în cadrul procedurilor penale nu este acceptabilă. Principiul conform căruia sarcina probei îi incumbă acuzării trebuie menținut ca atare.
Amendamentul  20 Propunere de directivă Considerentul 15 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(15a) Pentru stabilirea vinovăției persoanelor suspectate sau inculpate îi revine acuzării și orice îndoială trebuie să fie interpretată în beneficiul persoanei suspectate sau inculpate. Această dispoziție nu aduce atingere niciunei obligații a judecătorului sau a instanței competente de a căuta probe incriminatoare și dezincriminatoare.
Amendamentul  21 Propunere de directivă Considerentul 16
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(16) Dreptul de a nu se autoincrimina și de a nu coopera reprezintă un aspect important al prezumției de nevinovăție. Atunci când li se solicită să dea o declarație sau să răspundă la întrebări, persoanele suspectate sau acuzate nu ar trebui să fie constrânse să furnizeze probe sau documente sau să comunice informații care să conducă la propria incriminare.	(16) Dreptul de a nu se autoincrimina și de a nu coopera, precum și dreptul de a păstra tăcerea, reprezintă aspecte importante ale prezumției de nevinovăție. Conform acestor drepturi, autoritățile competente nu pot constrânge sau sili, în nici un fel ca, atunci când li se solicită să dea o declarație sau să răspundă la întrebări, persoanele suspectate sau inculpate să furnizeze probe sau documente sau să comunice informații care să conducă la propria incriminare.
Justificare
Il est nécessaire d'insister davantage sur l'interdiction de contraindre ou forcer les personnes accusées ou poursuivies. Il faut qu'apparaisse clairement dans la Directive que toute utilisation de violence physique ou psychologique ou de menace contre une personne soupçonnée ou accusée est interdite, en ce qu'elle violerait le droit à la dignité humaine et à un procès équitable. Cet amendement se fonde sur la jurisprudence de la CEDH (arrêt Gäfgen c. Allemagne 2005, arrêt El-Masri c. Macédoine, 2012, arrêt El-Haski c. Belgique, 2012).
Il est également nécessaire de préciser clairement que le droit de garder le silence ne se borne pas aux affaires dans lesquelles l'accusé a été soumis à une pression ou bien dans lesquelles on a carrément passé outre sa volonté ; ce droit se trouve également compromis lorsque, le suspect ayant choisi de garder le silence pendant l'interrogatoire, les autorités usent d'un subterfuge pour lui soutirer des aveux ou d'autres déclarations l'incriminant qu'elles n'ont pu obtenir au cours de l'interrogatoire, selon la jurisprudence de la Cour Allan c. UK du 5 novembre 2002.
Amendamentul  22 Propunere de directivă Considerentul 16 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(16a) Fără a aduce atingere dreptului de a păstra tăcerea și de a nu contribui la propria incriminare, recoltarea de material de la persoanele suspectate sau inculpate s-ar putea face recurgând la mijloace legale a căror existență este independentă de voința persoanelor suspectate sau inculpate, cum ar fi materialul recoltat în baza unui mandat judiciar, materialul în privința căruia există o obligație legală de retenție sau producere, sau probele de halenă, sânge, urină și țesut uman.
Amendamentul  23 Propunere de directivă Considerentul 17
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(17) Orice constrângere întrebuințată pentru a obliga persoana suspectată sau acuzată să furnizeze informații ar trebui să fie limitată. Pentru a stabili dacă constrângerea întrebuințată nu a încălcat aceste drepturi, ar trebui să se țină seama de următorii factori, în lumina tuturor circumstanțelor cauzei: natura și gradul constrângerii întrebuințate pentru a obține probele, ponderea interesului public în anchetă și în pedepsirea infracțiunii respective, existența oricăror garanții procedurale relevante și destinația oricărui material obținut în acest mod. Cu toate acestea, gradul de constrângere exercitat asupra persoanelor suspectate sau acuzate pentru a le obliga să furnizeze informații referitoare la acuzațiile care li se aduc nu ar trebui să anihileze esența însăși a dreptului acestora de a nu se autoincrimina și de a păstra tăcerea, nici măcar din motive de siguranță și ordine publică.	eliminat
Justificare
Nu este de acceptat ca într-o directivă să se menționeze că autoritățile pot recurge la constrângere pentru a obține informații de la o persoană suspectată sau pusă sub acuzare.. Este necesar ca în directivă să se specifice clar că folosirea, sub orice formă, a violenței fizice sau psihologice sau a amenințării împotriva unei persoane suspectate sau puse sub acuzare este interzisă, deoarece astfel s-ar încălca dreptul la demnitatea umană și la un proces echitabil.
Amendamentul  24 Propunere de directivă Considerentul 19
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(19) Dreptul de a păstra tăcerea reprezintă un aspect important al prezumției de nevinovăție. Acesta ar trebui să funcționeze ca măsură de protecție împotriva autoincriminării.	(19) Dreptul de a păstra tăcerea reprezintă un aspect important al prezumției de nevinovăție. Acesta ar trebui să funcționeze ca măsură de protecție împotriva autoincriminării. Dreptul de a păstra tăcerea nu poate fi utilizat sub nicio formă împotriva persoanei suspectate sau puse sub acuzare și nici nu poate fi considerat drept o confirmare a acuzațiilor.
Amendamentul  25 Propunere de directivă Considerentul 19 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(19a) Exercitarea dreptului de a păstra tăcerea nu poate fi utilizată la coroborarea faptelor. Exercitarea dreptului de a păstra tăcerea nu poate fi reținut în sarcina persoanelor suspectate sau puse sub acuzare în nicio fază a procedurii. În afară de aceasta, persoanelor suspectate sau puse sub acuzare care refuză să coopereze pe durata unei anchete sau să se autoincrimineze, ori care se prevalează de dreptul lor de a păstra tăcerea, nu li se poate aplica nicio pedeapsă
Justificare
Este vorba aici de a preciza fără echivoc care este semnificația concretă a exercitării dreptului de a păstra tăcerea și faptul că exercitarea acestui drept nu poate fi utilizată la coroborarea faptelor.
Amendamentul  26 Propunere de directivă Considerentul 19 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(19b) Posibilele încălcări ale dreptului de a păstra tăcerea sau de a nu se autoincrimina trebuie evaluate în raport cu toți factorii relevanți, inclusiv utilizarea constrângerii fizice, respectarea obligațiilor de notificare prevăzute de Directiva 2012/13/UE și menționarea de către autorități a unei posibile arestări preventive pentru a descuraja exercitarea dreptului de a păstra tăcerea.
Amendamentul  27 Propunere de directivă Considerentul 20 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(20a) Orice capăt de dovadă obținut cu încălcarea dreptului de a nu contribui la propria incriminare și de a nu coopera, ori cu încălcarea dreptului de a păstra tăcerea, consacrate prin prezenta directivă, se declară inadmisibil. Orice capăt de dovadă obținut cu încălcarea articolului 3 din CEDO privind interzicerea torturii este inadmisibil. Utilizarea, în cadrul unei proceduri penale, a unor declarații sau capete de dovadă obținute cu încălcarea acestor drepturi înlătură automat caracterul echitabil al procedurii în ansamblul ei. Aceste principii sunt valabile nu numai atunci când victima unui tratament care contravine articolului 3 din CEDO este pusă ea însăși sub acuzare, ci și atunci când este vorba de un terț.
Justificare
Cet amendement est en lien avec l'amendement concernant l'article 10 sur les voies de droit.
Il se fonde sur la Convention des Nations Unis contre la torture et autres peines ou traitements cruels, inhumains ou dégradants du 10 décembre 1984 et son article 15 qui dispose que "tout Etat partie veille à ce que toute déclaration dont il est établi qu'elle a été obtenue par la torture ne puisse être invoquée comme un élément de preuve dans une procédure, si ce n'est contre la personne accusée de torture pour établir qu'une déclaration a été faite", sur l'observation générale n°20 du Comité des Droits de l'Homme des Nations Unis qui dispose qu'il "importe que la loi interdise d'utiliser ou déclare irrecevables dans une procédure judiciaire des déclarations et aveux obtenus par la torture ou tout autre traitement interdit", ainsi que sur la jurisprudence de la CEDH (arrêt de la Grande Chambre Gäfgen c. Allemagne 2005, arrêt El-Haski c. Belgique, 2012...).
Amendamentul  28 Propunere de directivă Considerentul 20 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(20b) Caracterul inadmisibil al oricărei probe obținute cu încălcarea dreptului de a nu contribui la propria incriminare, de a nu coopera și de a păstra tăcerea ar trebui să se extindă și asupra probelor strânse în cadrul unor proceduri care nu constituie proceduri penale în sine, dar care ar putea conduce la impunerea unei sancțiuni penale.
Amendamentul  29 Propunere de directivă Considerentul 21
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(21) Dreptul la un proces echitabil este unul dintre principiile de bază ale unei societăți democratice. Dreptul unei persoane acuzate de a fi prezentă la proces se întemeiază pe dreptul menționat și ar trebui să fie garantat pe întregul teritoriu al Uniunii.	(21) Dreptul la un proces echitabil este unul dintre principiile de bază ale unei societăți democratice, astfel cum este consfințit la articolul 47 din Cartă și la articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului. Dreptul unei persoane acuzate de a fi prezentă la proces se întemeiază pe dreptul menționat și ar trebui să fie garantat pe întregul teritoriu al Uniunii.
Amendamentul  30 Propunere de directivă Considerentul 21 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(21a) Dreptul de a fi prezent la propriul proces este un drept fundamental. În consecință, o procedură desfășurată în absența persoanei suspectate sau puse sub acuzare nu este posibilă decât dacă aceasta, după ce a fost informată, în bună și cuvenită formă, renunță, în mod expres și fără echivoc, la dreptul de a asista la propriul proces, deoarece este reprezentată în cadrul procedurii care o privește. O procedură desfășurată în lipsa persoanei suspectate sau puse sub acuzare nu este posibilă decât atunci când infracțiunea care face obiectul procedurii respective poate fi pedepsită cu amendă și nu este niciodată cu putință atunci când infracțiunea poate fi pedepsită cu închisoarea.
Justificare
Conducting criminal proceedings in the absence of the accused person constitutes a glaring violation of the latter’s procedural rights. The case law of the ECtHR (Sejdovic v Italy judgment of 1 March 2006; Stoichkov v Bulgaria judgment of 24 March 2005) clearly stipulates that the right of the accused person to be present during proceedings is a fundamental right protected by Article 6(1) and (3) of the ECHR. The cases in which judgments may be delivered in absentia must be kept to a strict minimum, therefore.
Amendamentul  31 Propunere de directivă Considerentul 22
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(22) Cu toate acestea, dreptul unei persoane acuzate de a fi prezentă la proces nu este absolut. În anumite condiții, persoana acuzată are posibilitatea de a renunța la acest drept, în mod expres sau tacit, dar neechivoc.	(22) Cu toate acestea, dreptul unei persoane acuzate de a fi prezentă la proces nu este absolut. În anumite condiții, persoana acuzată are posibilitatea de a renunța la acest drept, în mod expres și neechivoc.
Justificare
Renunțarea la propriul proces nu se poate face tacit.
O procedură penală desfășurată în lipsa persoanei puse sub acuzare este, prin însăși natura sa, o încălcare a drepturilor procedurale ale inculpatului. Jurisprudența CEDO (hotărârea pronunțată în cauza Sejdovic / Italia la 1 martie 2006; hotărârea pronunțată în cauza Stoichkov / Bulgaria la 24 martie 2005) dispune în mod clar că prezența în persoană a inculpatului în cadrul unei proceduri constituie un drept fundamental, consfințit la articolele 6§1 și 6§3 din CEDO. Este, prin urmare, necesar să limităm foarte strict cazurile în care o judecată poate avea loc in absentia.
Amendamentul  32 Propunere de directivă Considerentul 23 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(23a) În cazul în care o persoană suspectată sau pusă sub acuzare este împiedicată să participe la proces din motive independente de voința sa sau în cazuri de forță majoră, respectiva persoană ar trebui să aibă întotdeauna dreptul la o rejudecare a procesului.
Justificare
Directiva ar trebui să prevadă dreptul de a solicita o rejudecare a procesului în cazurile în care persoanele nu pot fi prezente într-un termen scurt, din motive independente de voința lor, cum ar fi boli sau blocaje grave ale mijloacelor de transport.
Amendamentul  33 Propunere de directivă Considerentul 24
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(24) Prezenta directivă nu ar trebui să reglementeze formele și metodele, inclusiv cerințele procedurale, la care se recurge pentru a obține rezultatele specificate în legătură cu dreptul de a fi prezent la proces, aspecte care urmează să fie reglementate prin legile naționale ale statelor membre.	eliminat
Amendamentul  34 Propunere de directivă Considerentul 25
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(25) Atunci când se analizează în ce măsură modalitatea de furnizare a informațiilor este suficientă pentru a asigura înștiințarea persoanei cu privire la proces, o atenție specială ar putea fi acordată, dacă este cazul, eforturilor de care dă dovadă persoana respectivă pentru a primi informațiile care îi sunt adresate.	(25) Atunci când se analizează în ce măsură modalitatea de furnizare a informațiilor este suficientă pentru a asigura înștiințarea persoanei cu privire la proces, o atenție specială trebuie acordată, dacă este cazul, pe de o parte, diligențelor depuse de autoritățile publice pentru a informa persoana interesată și, pe de altă parte, eforturilor de care dă dovadă persoana respectivă pentru a primi informațiile care îi sunt adresate.
Amendamentul  35 Propunere de directivă Considerentul 26
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(26) Principiul eficacității dreptului Uniunii impune instituirea de către statele membre a unor măsuri reparatorii adecvate și eficiente în eventualitatea încălcării unui drept conferit persoanelor prin dreptul Uniunii. O măsură reparatorie eficientă care este disponibilă în cazul încălcării oricăror principii prevăzute în prezenta directivă ar trebui să aibă ca efect, în măsura în care acest lucru este posibil, plasarea persoanelor suspectate sau acuzate în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă încălcarea nu s-ar fi produs.	(26) Principiul eficacității dreptului Uniunii impune instituirea de către statele membre a unor măsuri reparatorii adecvate și eficiente în eventualitatea încălcării unui drept conferit persoanelor prin dreptul Uniunii, inclusiv dreptul la o cale de atac. O măsură reparatorie eficientă care este disponibilă în cazul încălcării oricăror principii prevăzute în prezenta directivă ar trebui să includă un mecanism corespunzător de desdăunare și să aibă ca efect repunerea persoanelor suspectate sau acuzate în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă încălcarea nu s-ar fi produs.
Amendamentul  36 Propunere de directivă Considerentul 27 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(27a) Persoanelor vulnerabile ar trebui să li se acorde un grad de protecție specific și, prin urmare, în privința unora dintre drepturile prevăzute în prezenta directivă ar trebui să fie aplicabile garanții procedurale suplimentare. Copiilor celor mai vulnerabili ar trebui să li se acorde un grad specific de protecție și, prin urmare, în ceea ce privește anumite drepturi prevăzute în prezenta directivă, ar trebui să se aplice garanții procedurale suplimentare, prevăzute în Directiva privind garanțiile procedurale pentru copiii suspectați sau acuzați în cadrul procedurilor penale.
Amendamentul  37 Propunere de directivă Considerentul 29
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(29) Întrucât prezenta directivă instituie norme minime, statele membre pot extinde drepturile prevăzute în aceasta pentru a asigura un nivel de protecție mai ridicat. Nivelul de protecție mai ridicat sus-menționat nu ar trebui să constituie un obstacol în calea procesului de recunoaștere reciprocă a deciziilor judiciare, pe care normele minime respective își propun să îl simplifice. Nivelul de protecție nu ar trebui să scadă în niciun moment sub standardele prevăzute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sau de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum au fost interpretate în jurisprudența Curții de Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului.	(29) Întrucât prezenta directivă instituie norme minime, statele membre pot extinde drepturile prevăzute în aceasta pentru a asigura un nivel de protecție mai ridicat. Nivelul de protecție nu ar trebui să scadă în niciun moment sub standardele prevăzute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sau de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum au fost interpretate în jurisprudența Curții de Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Amendamentul  38 Propunere de directivă Considerentul 29 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(29a) Transpunerea prezentei directive ar trebui să contribuie la crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în Uniune, care să aibă drept valoare supremă respectarea drepturilor fundamentale. Prin urmare, dacă există motive valabile pentru a considera că prezenta directivă poate avea drept efect modificarea obligației care le revine autorităților publice de a respecta drepturile fundamentale și principiile juridice fundamentale, astfel cum sunt consacrate la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, inclusiv drepturile persoanelor care fac obiectul unor proceduri penale, aceste obligații ar trebui să rămână neschimbate.
Amendamentul  39 Propunere de directivă Articolul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Prezenta directivă se aplică persoanelor fizice suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale până la încheierea definitivă a procedurilor.	Prezenta directivă se aplică procedurilor penale și procedurilor similare având un caracter penal care pot atrage pedepse comparabile de natură punitivă sau disuasivă, îndreptate împotriva persoanelor fizice și, dacă este cazul, a persoanelor juridice suspectate sau puse sub acuzare în cadrul acestor proceduri, indiferent de naționalitate, locul lor de reședință, înregistrare sau constituire, în fiecare fază, de la data la care dobândesc calitatea de persoane suspectate sau inculpate, până la încheierea respectivelor proceduri prin pronunțarea unei hotărâri definitive.
Amendamentul  40 Propunere de directivă Articolul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate beneficiază de prezumția de nevinovăție până la dovedirea vinovăției conform legii.	Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate beneficiază de prezumția de nevinovăție până la dovedirea vinovăției printr-o hotărâre definitivă pronunțată la finalul unui proces public în care au fost asigurate toate garanțiile necesare apărării lor.
Amendamentul  41 Propunere de directivă Articolul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 4	Articolul 4
Referirile publice la vinovăție înainte de condamnare	Referirile publice la vinovăție înainte de dovedirea vinovăției
Statele membre se asigură că, înainte de pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitive, declarațiile publice și deciziile oficiale provenind de la autoritățile publice nu se referă la persoanele suspectate sau acuzate ca și cum acestea ar fi fost condamnate.	1. Statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că, înainte de pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitive sau înaintea unei achitări definitive, declarațiile publice, deciziile oficiale, inclusiv privind arestarea preventivă sau alte acte, provenind de la autoritățile publice nu se referă la persoanele suspectate sau acuzate ca și cum acestea ar fi fost vinovate.
	În special, declarațiile nu trebuie să oglindească o opinie conform căreia persoana este vinovată și să nu fie de natură să poată încuraja publicul să creadă că persoana este vinovată și/sau să prejudicieze evaluarea faptelor de către autoritatea judiciară competentă.
	2. Statele membre adoptă măsuri adecvate menite să le interzică autorităților publice să furnizeze sau să dezvăluie prin intermediul media informații privind proceduri penale în curs contravenind principiului prezumției de nevinovăție.
Statele membre se asigură că se iau măsuri corespunzătoare în cazul încălcării acestei cerințe.	3. În caz de încălcare a acestor cerințe, statele membre se asigură că se iau măsuri corespunzătoare, desfășoară cercetări independente cu privire la încălcări și le asigură persoanelor suspectate sau inculpate al căror drept la prezumția de nevinovăție a fost încălcat accesul la o cale de atac efectivă, conform garanțiilor de la articolul 10.
Amendamentul  42 Propunere de directivă Articolul 4 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 4a
	Prezentarea persoanelor suspectate sau acuzate
	1. Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau puse sub acuzare nu sunt prezentate în instanță sau în public într-un mod care să sugereze vinovăția lor înainte de condamnarea definitivă.
	2. În felul acesta, un stat membru nu este împiedicat să aplice măsuri cu adevărat necesare din motive de securitate în cazuri particulare, pe baza identificării unor riscuri specifice legate de persoana suspectată sau pusă sub acuzare.
Amendamentul  43 Propunere de directivă Articolul 5
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 5	Articolul 5
Obligații privind sarcina probei și nivelul probatoriu	Obligații privind sarcina probei și nivelul probatoriu
1. Statele membre se asigură că sarcina probei în ceea ce privește stabilirea vinovăției persoanelor suspectate sau acuzate revine acuzării. Această dispoziție nu aduce atingere competențelor de stabilire din oficiu a faptelor pe care le are instanța de judecată.	1. Statele membre se asigură că sarcina probei în ceea ce privește stabilirea vinovăției persoanelor suspectate sau acuzate revine acuzării. Prezenta dispoziție nu aduce atingere competențelor de stabilire din oficiu a faptelor pe care le are instanța de judecată și nici dreptului apărării de a prezenta dovezi în conformitate cu normele naționale aplicabile.
2. Statele membre se asigură că orice prezumție care transferă sarcina probei către persoanele suspectate sau acuzate este suficient de importantă pentru a justifica încălcarea principiului respectiv și că aceasta poate fi răsturnată.
Pentru răsturnarea prezumției respective este îndeajuns ca apărarea să aducă suficiente probe care să trezească îndoieli rezonabile cu privire la vinovăția persoanei suspectate sau acuzate.
	2a. Statele membre garantează că, în cadrul procedurilor penale, orice îndoială este întotdeauna reținută în beneficiul persoanelor suspectate sau puse sub acuzare.
3. Statele membre se asigură că, în cazul în care, în urma evaluării vinovăției persoanei suspectate sau acuzate de către instanța de judecată, rezultă o îndoială justificată cu privire la vinovăția acesteia, persoana în cauză este achitată.	3. Statele membre se asigură că, în cazul în care, în urma evaluării vinovăției persoanei suspectate sau inculpate de către instanța de judecată, rezultă o îndoială cu privire la vinovăția acesteia, persoana în cauză este achitată.
Amendamentul  44 Propunere de directivă Articolul 6
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 6	Articolul 6
Dreptul de a nu se autoincrimina și de a nu coopera	Dreptul de a nu se autoincrimina și de a nu coopera
1. Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate au dreptul de a nu se autoincrimina și de a nu coopera în cadrul oricărei proceduri penale.	1. Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate au dreptul de a nu se autoincrimina și de a nu coopera în cadrul oricărei proceduri penale.
	1a. Statele membre informează cu promptitudine persoanele suspectate sau inculpate cu privire la dreptul pe care îl au de a nu se autoincrimina și de a nu coopera și le explică acestora conținutul dreptului respectiv, precum și consecințele renunțării la acesta sau ale invocării acestuia. Acest lucru se face înainte de orice interogatoriu de către autoritățile publice, înainte ca persoana suspectată sau acuzată să depună mărturie în instanță și înainte de momentul arestării.
2. Dreptul prevăzut la alineatul (1) nu se aplică utilizării, în cadrul procedurilor penale, a unor materiale care ar putea fi obținute de la persoanele suspectate sau acuzate prin metode de constrângere legală, dar care au o existență independentă de voința persoanelor suspectate sau acuzate.	2. Dreptul prevăzut la alineatul (1) nu se aplică utilizării, în cadrul procedurilor penale, a unor materiale care ar putea fi obținute în mod legitim de la persoanele suspectate sau puse sub acuzare prin metode legale, dar care au o existență independentă de voința persoanelor suspectate sau puse sub acuzare.
	2a. Exercitarea dreptului de a nu se autoincrimina și de a nu coopera nu este niciodată considerată drept o coroborare a faptelor sau drept un motiv în sine pentru a adopta sau a menține măsuri restrictive de libertate înainte de a se fi adoptat o hotărâre definitivă în privința vinovăției.
	2b. La statuarea pedepsei concrete de aplicat, statele membre pot însă ține seama, ca circumstanță atenuantă, de atitudinea cooperantă a suspectului sau inculpatului.
3. Exercitarea dreptului de a nu se autoincrimina sau a dreptului de a nu coopera nu se utilizează împotriva persoanei suspectate sau acuzate într-o etapă ulterioară a procedurii și nu este utilizată la coroborarea faptelor.	3. Exercitarea dreptului de a nu se autoincrimina sau a dreptului de a nu coopera nu se utilizează împotriva persoanei suspectate sau puse sub acuzare într-o etapă ulterioară a procedurii.
4. Orice probe obținute cu încălcarea prezentului articol nu sunt admisibile, cu excepția cazului în care utilizarea acestora nu aduce atingere caracterului echitabil în ansamblu al procedurilor.
Amendamentul  45 Propunere de directivă Articolul 7
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 7	Articolul 7
Dreptul de a păstra tăcerea	Dreptul de a păstra tăcerea.
1. Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate au dreptul de a păstra tăcerea în cursul interogatoriului efectuat de către poliție sau de către alte autorități de asigurare a respectării legii sau autorități judiciare, în legătură cu infracțiunea de care sunt suspectate sau acuzate că au săvârșit-o.	1. Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate au dreptul de a păstra tăcerea în cursul interogatoriului efectuat de către poliție sau de către alte autorități de asigurare a respectării legii sau autorități judiciare, în legătură cu infracțiunea de care sunt suspectate sau acuzate că au săvârșit-o.
2. Statele membre informează cu promptitudine persoanele suspectate sau acuzate cu privire la dreptul pe care îl au de a păstra tăcerea și explică acestora conținutul dreptului respectiv, precum și consecințele pe care le are renunțarea la acesta sau invocarea acestuia.	2. Statele membre informează cu promptitudine persoanele suspectate sau puse sub acuzare cu privire la dreptul pe care îl au de a păstra tăcerea și le explică acestora conținutul dreptului respectiv, precum și consecințele legale pe care le are renunțarea la acesta sau invocarea acestuia. Persoana suspectată sau pusă sub acuzare trebuie să fie informată imediat, înainte de a fi fost interogată de către autoritățile publice, în fața instanței și la data arestării.
	2a. Exercitarea dreptului de a păstra tăcerea nu este considerat niciodată drept o coroborare a faptelor și nici nu poate fi evaluată în vreun fel în vederea stabilirii responsabilității penale sau drept motiv în sine pentru a adopta sau a menține măsuri restrictive de libertate înainte de a se fi luat o hotărâre definitivă în privința vinovăției.
3. Exercitarea dreptului de a păstra tăcerea nu se utilizează împotriva persoanelor suspectate sau acuzate într-o etapă ulterioară a procedurii și nu este utilizată la coroborarea faptelor.	3. Exercitarea dreptului de a păstra tăcerea nu poate fi reținut în sarcina persoanelor suspectate sau puse sub acuzare în nicio fază ulterioară a procedurii.
4. Orice probe obținute cu încălcarea prezentului articol nu sunt admisibile, cu excepția cazului în care utilizarea acestora nu aduce atingere caracterului echitabil în ansamblu al procedurilor.
Amendamentul  46 Propunere de directivă Articolul 8
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 8	Articolul 8
Dreptul de a fi prezent la propriul proces	Dreptul de a fi prezent la propriul proces
1. Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate au dreptul de a fi prezente la propriul proces.	1. Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate au dreptul de a fi prezente la propriul proces.
2. Statele membre pot prevedea posibilitatea ca instanța de judecată să se pronunțe în absența persoanei suspectate sau acuzate, cu condiția ca persoana suspectată sau acuzată să fi fost:	2. Statele membre pot prevedea posibilitatea ca instanța de judecată să se pronunțe în absența persoanei suspectate sau acuzate, cu condiția ca persoana suspectată sau acuzată să fi fost:
(a) în timp util:	(a) în timp util:
(i) fie citată să se prezinte personal și, drept urmare, informată cu privire la data și locul procesului sau să fi intrat efectiv, prin alte mijloace, în posesia unor informații oficiale cu privire la locul și data programată a procesului în așa fel încât s-a constatat de o manieră neechivocă faptul că aceasta avea cunoștință de procesul programat;	(i) citată să se prezinte personal și, drept urmare, informată în mod clar și fără echivoc cu privire la data și locul procesului și
și
(ii) informată cu privire la posibilitatea pronunțării unei hotărâri în lipsă; sau	(ii) informată cu privire la consecințele unei absențe nemotivate și la posibilitatea pronunțării unei hotărâri în lipsă;
(b) fie să fi avut cunoștință de procesul programat, să fi mandatat un avocat, numit de către persoana în cauză ori de către stat, pentru a o apăra în cadrul procesului respectiv și să fi beneficiat efectiv de apărare din partea avocatului respectiv în cadrul procesului.	(b) fie să fi avut cunoștință de procesul programat, să fi mandatat un avocat, numit de către persoana în cauză ori de către stat, pentru a o apăra în cadrul procesului respectiv și să fi beneficiat efectiv de apărare din partea avocatului respectiv în cadrul procesului.
	2a. Statele membre nu pot să prevadă posibilitatea ca instanța de judecată să statueze cu privire la vinovăție în absența persoanei suspectate sau puse sub acuzare decât atunci când infracțiunea care face obiectul procedurii poate fi pedepsită cu amendă și, în nici un caz, atunci când această infracțiune poate fi pedepsită cu închisoarea.
3. În cazul neîntrunirii condițiilor prevăzute la alineatul (2), statul membru poate proceda la dispunerea hotărârii avute în vedere la alineatul respectiv dacă, după ce i s-a comunicat hotărârea și după ce a fost informată în mod expres cu privire la dreptul la o nouă procedură de judecată sau la o cale de atac, la care are dreptul să participe și care permite o nouă stabilire a fondului cauzei, inclusiv examinarea unor probe noi, care pot conduce la răsturnarea deciziei inițiale, persoana:	3. În cazul neîntrunirii condițiilor prevăzute la alineatul (2), statul membru poate proceda la dispunerea hotărârii avute în vedere la alineatul respectiv dacă, după ce i s-a comunicat hotărârea și după ce a fost informată în mod expres cu privire la dreptul la o nouă procedură de judecată sau la o cale de atac, la care are dreptul să participe și care permite o nouă stabilire a fondului cauzei, inclusiv examinarea unor probe noi, care pot conduce la răsturnarea deciziei inițiale, persoana:
(a) declară în mod expres că nu contestă decizia;	(a) declară în mod expres că nu contestă decizia;
sau	sau
(b) nu solicită o nouă procedură de judecată sau nu introduc o cale de atac într-un termen rezonabil.	(b) nu solicită o nouă procedură de judecată sau nu introduc o cale de atac într-un termen rezonabil.
Amendamentul  47 Propunere de directivă Articolul 9
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre se asigură că, în situația în care persoanele suspectate sau acuzate nu au fost prezente la procesul menționat la articolul 8 alineatul (1), iar condițiile prevăzute la articolul 8 alineatele (2) și (3) nu sunt îndeplinite, persoana în cauză are dreptul la un nou proces la care are dreptul de a fi prezentă și care îi va permite o nouă stabilire a fondului cauzei, inclusiv examinarea unor probe noi, fapt care ar putea duce la răsturnarea hotărârii inițiale.	Statele membre se asigură că, în situația în care persoanele suspectate sau puse sub acuzare nu au fost prezente la procesul menționat la articolul 8 alineatul (1), iar condițiile prevăzute la articolul 8 alineatele (2) și (3) nu sunt îndeplinite, persoana în cauză are dreptul la un nou proces la care are dreptul de a fi prezentă și care îi va permite o nouă stabilire a fondului cauzei – cu posibilitatea de a obține probe noi și, dacă este cazul, de a repune în discuție probele precedente prin interogare în contradictoriu - fapt care ar putea duce la răsturnarea hotărârii inițiale.
Justificare
Posibilitatea nu doar de a obține probe noi, ci și de a redeschide dezbaterea cu privire la probele (de exemplu, testimoniale) care au fost anterior luate în considerare în absența persoanei învinuite reprezintă o condiție esențială pentru respectarea principiilor unui proces echitabil.
Amendamentul  48 Propunere de directivă Articolul 9 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 9a
	Persoane vulnerabile
	Statele membre garantează că, la aplicarea prezentei directive, se ține seama de nevoile specifice ale persoanelor vulnerabile care dobândesc calitatea de persoane suspectate sau puse sub acuzare.
Justificare
Această dispoziție care urmărește să protejeze persoanele vulnerabile în aplicarea prezentei directive este necesară. De altfel, ea figurează în mai multe alte directive din foaia de parcurs privind drepturile procedurale.
Amendamentul  49 Propunere de directivă Articolul 10
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Articolul 10	Articolul 10
Măsuri reparatorii	Măsuri reparatorii
1. Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate dispun de măsuri reparatorii eficiente în cazul în care drepturile lor prevăzute în prezenta directivă sunt încălcate.	1. Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau puse sub acuzare dispun de măsuri reparatorii eficiente în cazul în care drepturile lor prevăzute în prezenta directivă sunt încălcate.
2. Efectul măsurilor reparatorii este, în măsura în care acest lucru este posibil, acela de a plasa persoana suspectată sau acuzată în aceeași poziție în care s-ar fi aflat dacă nu s-ar fi produs încălcarea, în vederea conservării dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare.	2. Măsurile reparatorii constau dintr-un mecanism adecvat de desdăunare și, totodată, au drept efect repunerea persoanei suspectate sau acuzate în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă nu s-ar fi produs încălcarea, în vederea conservării dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare.
	3. Orice capăt de dovadă obținut cu încălcarea articolelor 6 și 7 este inadmisibil.
Amendamentul  50 Propunere de directivă Articolul 11 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Articolul 11a
	Raport
	Cel mai târziu până la …[2 ani de la termenul de transpunere], Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a măsurii în care statele membre au adoptat măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive.
Justificare
Această obligație de raportare a Comisiei Europene figurează în celelalte directive din foaia de parcurs privind drepturile procedurale.
Amendamentul  51 Propunere de directivă Articolul 12 – paragraful 1 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Prezenta directivă nu are drept efect modificarea obligației de respectare a drepturilor fundamentale și a principiilor juridice fundamentale, astfel cum sunt consacrate la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, inclusiv a drepturilor persoanelor care fac obiectul unor proceduri penale, iar orice obligații care le revin în acest sens autorităților publice ar trebui să rămână neschimbate.

EXPUNERE DE MOTIVE

Raportoarea salută prezentarea de către Comisie a „Pachetului final – Drepturi procedurale”, care include trei propuneri de directivă formulate în urma adoptării primelor trei instrumente din foaia de parcurs a Uniunii Europene pentru consolidarea drepturilor procedurale[1]. Aceste trei directive vor permite finalizarea arsenalului juridic european existent în materie de apărare pentru persoanele suspectate, puse sub acuzare sau urmărite în cadrul procedurilor penale în întreaga Uniune Europeană: tot atâtea instrumente cheie pentru garantarea unui proces echitabil în întreaga Uniune Europeană și respectarea pe deplin a drepturilor la apărare, astfel cum sunt garantate în tratatele europene, Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale și Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

Raportoarea salută, prin urmare, propunerea de directivă a Comisiei Europene de consolidare a anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și ale dreptului de a fi prezent la propriul proces în cadrul procedurilor penale. Prezumția de nevinovăție este un drept fundamental și un principiu esențial pentru evitarea arbitrarului și a oricăror abuzuri în cadrul procedurilor penale, precum și un principiu aflat la baza protejării dreptului la un proces echitabil, în virtutea articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a articolului 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și a Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice și a Declarației Universale a Drepturilor Omului. Această propunere de directivă este cu atât mai importantă, cu cât, actualmente, în numeroase state membre, se constată o reducere a drepturilor persoanelor suspectate și inculpate, precum și o erodare a principiului prezumției de nevinovăție.

Raportoarea opinează însă că Comisia a adoptat o abordare exagerat de minimalistă și pune sub semnul întrebării această propunere inițială care riscă să armonizeze dispozițiile naționale „prin reducere la un nivel mai scăzut”. În afară de aceasta, anumite dispoziții din propunerea inițială sunt discutabile, sau chiar de-a dreptul inacceptabile, cum ar fi considerentul 17, care menționează posibilitatea ca autoritățile publice să recurgă la constrângere. Raportoarea dorește, deci, să propună mai multe modificări la propunerea inițială, care urmăresc, toate, obiectivul general al unei mai mari protecții pentru persoanele suspectate și persoanele puse sub acuzare în Europa.

Primul amendament subliniază, înainte de toate, necesitatea raportării la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la Carta drepturilor fundamentale a UE, la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și la Declarația Universală a Drepturilor Omului.

O a doua serie de amendamente urmărește să precizeze sfera de aplicare a directivei: persoanele cărora li se aplică (directiva trebuie aplicată și persoanelor juridice – deoarece procedurile penale îndreptate împotriva persoanelor juridice trebuie să beneficieze de pe urma aceleași abordări cuprinzătoare ca procedurile îndreptate împotriva persoanelor fizice – și persoanelor citate sau audiate ca martori care devin, sau sunt susceptibile să devină suspecte în cursul audierilor); când se aplică (directiva trebuie aplicată de la data la care o persoană devine suspectă sau este pusă sub acuzare, în toate fazele procedurii și până la închiderea definitivă a procedurii respective) și cazurile în care se aplică (directiva trebuie să se aplice procedurilor în „materie penală”, conform definițiilor din CEDO).

Apoi, articolul 4 din propunerea de directivă constituie o dispoziție fundamentală pentru protejarea persoanelor suspectate sau puse sub acuzare împotriva declarațiilor de culpabilitate prematură. Formularea minimală a acestui articol nu oferă însă indicații suficiente privind aplicarea acestei protecții. Amendamentele propuse de raportoare urmăresc să precizeze cuprinsul acestui articol, precum și persoanele și autoritățile cărora li se aplică această interdicție de a formula acuzații publice înainte de condamnare. În afară de aceasta, prezumția de nevinovăție este încălcată cu regularitate de media și de presă. Este necesar să se garanteze faptul că statele membre se dotează cu o legislație adecvată pentru a preveni aceste atingeri.

Principiul conform căruia sarcina probei îi incumbă acuzării și orice eventuală îndoială privind culpabilitatea ar trebui reținută în favoarea celui pus sub acuzare, aplicarea principiului in dubio pro reo, consfințit la articolul 5, este fundamental pentru garantarea dreptului la un proces echitabil. Astfel, raportoarea consideră că includerea în articolul 5.2 a unui adevărat principiu al inversării sarcinii probei în partea expozitivă a unui text legislativ este periculoasă.

Dreptul de a păstra tăcerea, dreptul de a nu se autoincrimina și de a nu coopera, vizate la articolele 6 și 7 din propunerea de directivă sunt, de asemenea, elemente centrale ale prezumției de nevinovăție. Este important să precizăm că dreptul la tăcere nu constă din a afirma că refuzul de a vorbi nu este un delict, ci că acesta constă din faptul că judecătorul, la audiere, nu poate statua cu privire la vinovăția unei persoane ținând seama de vreo consecință a tăcerii. Raportoarea salută alineatele 6§4 și 7§4, care impun regula inadmisibilității probelor obținute cu încălcarea acestor articole. Acest principiu trebuie menținut și consolidat. Orice capăt de dovadă obținut cu încălcarea dreptului de a nu se autoincrimina și de a nu coopera, consfințite la articolul 6, ori cu încălcarea dreptului de a păstra tăcerea, consfințit prin prezenta directivă trebuie să fie, cu adevărat, inadmisibil. Utilizarea, în cadrul unei proceduri penale, a unor declarații sau capete de dovadă obținute cu încălcarea acestor drepturi înlătură automat caracterul echitabil al procedurii în ansamblul ei.

În sfârșit, dreptul de a fi prezent la propriul proces este un element fundamental al prezumției de nevinovăție, care este în prezent protejat de legislația europeană numai în cadrul mandatului european de arestare și prin Decizia-cadru privind recunoașterea executării deciziilor pronunțate „in absentia”. Propunerea de directivă oferă oportunitatea de a ameliora protejarea probelor cu ajutorul acestui instrument și de a garanta faptul că toate persoanele inculpate sau suspectate într-o procedură penală beneficiază de aceasta. Articolul 8.2 referitor la cazul în care este autorizată o procedură in absentia ar trebui să fie cât mai limitat cu putință.

• [1]  Rezoluția Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind o foaie de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (2009/C 295/1).

AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice (25.3.2015)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și ale dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale

(COM(2013)0821 – C7‑0427/2013 – 2013/0407(COD))

Raportor pentru aviz: Pascal Durand

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Propunerea Comisiei se bazează pe articolul 82 alineatul (2) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și urmărește îndeosebi să garanteze un anumit nivel minimal de protecție a principiului prezumției de nevinovăție în toate statele membre și să consolideze dreptul persoanelor puse sub acuzare de a fi prezente la propriul proces.

Principiul prezumției de nevinovăție, sarcina probei, dreptul de a nu se autoincrimina și de a nu coopera, dreptul de a păstra tăcerea, dreptul de a fi prezent la propriul proces și dreptul la rejudecarea cauzei se numără printre principalele elemente ale propunerii.

Comisia pentru afaceri juridice a studiat deja această propunere la sfârșitul celei de a șaptea legislaturi și mai multe amendamente au fost adoptate în unanimitate. În general, noul raportor salută abordarea adoptată atunci și se bucură că poate confirma cvasitotalitatea acestor amendamente, în special în ceea ce privește imposibilitatea inversării sarcinii probei în detrimentul persoanelor suspectate sau puse sub acuzare și inadmisibilitatea probelor obținute cu încălcarea prezumției de nevinovăție. De asemenea, raportorul propune și alte amendamente urmărind o mai bună delimitare a întinderii prezumției de nevinovăție, în special cu privire la acuzele publice formulate înainte de condamnare (a se vedea articolul 4 din propunere), garantând astfel, pentru persoanele suspectate sau puse sub acuzare, un nivel de protecție suficient de ridicat în întreaga Uniune.

AMENDAMENTE

Comisia pentru afaceri juridice recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, să ia în considerare următoarele amendamente:

Amendamentul  1 Propunere de directivă Considerentul -1 (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(-1) Articolul 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului a Organizației Națiunilor Unite din 1948 stipulează că orice persoană acuzată de comiterea unei infracțiuni se prezumă a fi nevinovată până când culpabilitatea sa se stabilește conform legii, în cadrul unui proces public, cu asigurarea tuturor garanțiilor necesare pentru a se apăra. Articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și articolul 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice consacră principiul prezumției de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil.
Amendamentul  2 Propunere de directivă Considerentul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Scopul prezentei directive este acela de a consolida dreptul la un proces echitabil în cadrul procedurilor penale prin stabilirea unor norme minime privind anumite aspecte ale prezumției de nevinovăție și ale dreptului de a fi prezent la propriul proces.	(1) Scopul prezentei directive este acela de a consolida dreptul la un proces echitabil în cadrul procedurilor penale prin stabilirea unor norme minimale privind anumite aspecte ale prezumției de nevinovăție și ale dreptului de a fi prezent la propriul proces și de a garanta că persoanele suspectate sau persoanele puse sub acuzare beneficiază în întreaga Uniune Europeană de un nivel comun ridicat de protecție, precum și de garanțiile procedurale aferente, fără a aduce atingere standardelor de protecție mai ridicate care ar putea fi utilizate într-un stat membru dat.
Justificare
Prezenta directivă urmărește să stabilească o bază comună pentru standarde minimale, însă nivelurile mai înalte în materie de protecție și garanții procedurale în vigoare în anumite state membre ar trebui să prevaleze întotdeauna.
Amendamentul  3 Propunere de directivă Considerentul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Prin stabilirea unor norme minime privind protecția drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate, prezenta directivă ar trebui să consolideze încrederea statelor membre în sistemele de justiție penală ale altor state membre, pentru a facilita astfel recunoașterea reciprocă a hotărârilor în materie penală. Aceste norme comune minime ar trebui, de asemenea, să înlăture obstacolele din calea liberei circulații a cetățenilor pe teritoriul statelor membre.	(2) Potrivit articolului 82 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), „cooperarea judiciară în materie penală în cadrul Uniunii se întemeiază pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare...” pe când recunoașterea reciprocă a deciziilor în materia penală presupune încrederea tuturor statelor membre în sistemele judiciare penale ale celorlalte state membre. Principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a altor decizii ale autorităților judiciare reprezintă piatra de temelie a cooperării judiciare atât în materie civilă, cât și în materie penală în cadrul Uniunii. Prin stabilirea unor norme minimale privind protecția drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate, prezenta directivă urmărește să consolideze încrederea statelor membre în sistemele de justiție penală ale altor state membre, pentru a facilita astfel recunoașterea reciprocă a hotărârilor în materie penală. Aceste norme comune minimale ar putea avea un impact asupra înlăturării obstacolelor din calea liberei circulații a cetățenilor pe teritoriul statelor membre.
Amendamentul  4 Propunere de directivă Considerentul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) În cuprinsul Programului de la Stockholm, Consiliul European a invitat Comisia să analizeze și alte elemente ale drepturilor procedurale minime ale persoanelor suspectate sau acuzate și să evalueze în ce măsură trebuie abordate și alte probleme, de exemplu prezumția de nevinovăție, în vederea promovării unei mai bune cooperări în domeniu.	(4) În cuprinsul Programului de la Stockholm, Consiliul European a invitat Comisia să analizeze și alte elemente ale drepturilor procedurale minime ale persoanelor suspectate sau acuzate și să evalueze în ce măsură trebuie abordate și alte probleme, de exemplu prezumția de nevinovăție, în vederea promovării unei mai bune cooperări în domeniu între autoritățile competente în materie din statele membre.
Amendamentul  5 Propunere de directivă Considerentul 6
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(6) Prezenta directivă ar trebui să se aplice numai în cadrul procedurilor penale. Procedurile administrative care conduc la aplicarea de sancțiuni, cum ar fi procedurile din domeniul concurenței, din cel comercial, fiscal, al serviciilor financiare și alte anchete derulate de către autoritățile administrative în legătură cu aceste proceduri, precum și procedurile civile nu intră sub incidența acestei directive.	(6) Prezenta directivă ar trebui să se aplice numai în cadrul procedurilor penale și celor administrative care pot conduce la sancțiuni, în special la privarea de libertate a unei persoane, indiferent dacă procedura este clasificată penală.
Amendamentul  6 Propunere de directivă Considerentul 7
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(7) Prezenta directivă ar trebui să faciliteze aplicarea în practică a dreptului la prezumția de nevinovăție și a tuturor aspectelor diferite ale acestuia, precum și a dreptului de a fi prezent la propriul proces, în vederea protejării dreptului la un proces echitabil.	(7) Prezenta directivă ar trebui să faciliteze aplicarea în practică a dreptului la prezumția de nevinovăție și a tuturor aspectelor diferite ale acestuia, precum și a dreptului de a fi prezent la propriul proces, în vederea protejării dreptului la un proces echitabil, respectându-se principiul contradictorialității și echilibrul drepturilor părților.
Amendamentul  7 Propunere de directivă Considerentul 8
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(8) Prezenta directivă ar trebui să se aplice persoanelor fizice care sunt suspectate sau acuzate de săvârșirea unei infracțiuni. Aceasta ar trebui să se aplice în orice etapă a procedurilor penale, inclusiv înainte ca persoanele respective să fie informate de către autoritățile competente ale unui stat membru, printr-o notificare oficială sau în alt mod, cu privire la faptul că sunt suspectate sau acuzate de a fi comis o infracțiune, până la încheierea procedurilor respective.	(8) Prezenta directivă ar trebui să se aplice persoanelor fizice care sunt suspectate sau acuzate de săvârșirea unei infracțiuni. Aceasta ar trebui să se aplice în orice etapă a procedurilor penale, inclusiv înainte ca persoanele respective să fie informate de către autoritățile competente ale unui stat membru, printr-o notificare oficială sau în alt mod, cu privire la faptul că sunt suspectate sau acuzate de a fi comis o infracțiune, până la încheierea procedurilor respective prin pronunțarea unei hotărâri.
Amendamentul  8 Propunere de directivă Considerentul 13
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(13) Prezumția de nevinovăție este încălcată în cazul în care, fără să se fi dovedit în prealabil vinovăția persoanei acuzate, în conformitate cu legea, o decizie judiciară sau o declarație publică făcută de autoritățile judiciare sau de alte autorități publice prezintă persoanele suspectate sau acuzate ca și cum ar fi fost condamnate.	(13) Prezumția de nevinovăție este încălcată în cazul în care, fără să se fi dovedit în prealabil vinovăția persoanei acuzate, în conformitate cu legea, persoane deținând o funcție publică, judiciară, administrativă sau politică, fac o declarație sau o trimitere, ori desfășoară o acțiune de natură să prezinte persoanele suspectate sau puse sub acuzare ca și cum ar fi vinovate. În sensul prezentei directive, „declarație publică” înseamnă orice declarație al cărei conținut se referă la o infracțiune și care este făcută de autorități judiciare, polițienești sau de orice alte autorități publice cum ar fi miniștri sau alte autorități publice. Fără a aduce atingere libertății presei și dreptului la informare, prezumția de nevinovăție este, de asemenea, încălcată atunci când organele de presă se referă la persoanele suspectate sau puse sub acuzare ca și cum acestea ar fi vinovate.
Amendamentul  9 Propunere de directivă Considerentul 14
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(14) Sarcina probei revine acuzării, iar orice îndoială este în beneficiul acuzatului. Astfel, prezumția de nevinovăție se încalcă atunci când sarcina probei este transferată de la acuzare la apărare, fără a se aduce atingere competențelor pe care le poate avea instanța de stabilire din oficiu a faptelor și fără a aduce atingere independenței autorităților judiciare atunci când evaluează vinovăția persoanei suspectate sau acuzate.	(14) Sarcina probei revine acuzării. Persoana suspectată are dreptul de a efectua cercetări în apărare, prin acordarea unui mandat avocatului său. Persoana acuzată are întotdeauna dreptul de a prezenta probe dezincriminatoare, astfel încât dovada să se facă în conformitate cu principiul contradictorialității dintre părți. În cazul în care în urma dezbaterii nu au apărut elemente de probă de natură să înlăture orice îndoială, se aplică principiul „in dubbio pro reo”. Această dispoziție nu aduce atingere competențelor pe care le poate avea instanța de stabilire din oficiu a faptelor și fără a aduce atingere independenței autorităților judiciare atunci când evaluează răspunderea penală a persoanei suspectate sau puse sub acuzare.
Amendamentul  10 Propunere de directivă Considerentul 15
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(15) Cu toate acestea, în unele cazuri, transferarea sarcinii probei către apărare nu ar trebui să fie incompatibilă cu prezumția de nevinovăție, cu condiția garantării anumitor măsuri de protecție: prezumțiile de fapt sau de drept sunt menținute în limite rezonabile, care țin seama de importanța cauzei judecate și pot fi răsturnate, de exemplu prin noi probe privind existența unor circumstanțe atenuante sau a unui caz de forță majoră.	eliminat
[A se vedea amendamentul la articolul 5 alineatul (2)]
Justificare
Inversarea sarcinii probei în cadrul procedurilor penale care reclamă probarea unui element intențional este inacceptabilă și această chestiune nu poate fi tratată prin instituirea principiului general conform căruia sarcina probei poate fi inversată în beneficiul acuzării.
Amendamentul  11 Propunere de directivă Considerentul 16
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(16) Dreptul de a nu se autoincrimina și de a nu coopera reprezintă un aspect important al prezumției de nevinovăție. Atunci când li se solicită să dea o declarație sau să răspundă la întrebări, persoanele suspectate sau acuzate nu ar trebui să fie constrânse să furnizeze probe sau documente sau să comunice informații care să conducă la propria incriminare.	(16) Dreptul de a nu se autoincrimina și dreptul de a păstra tăcerea reprezintă aspecte importante ale prezumției de nevinovăție. Atunci când li se solicită să dea o declarație sau să răspundă la întrebări, persoanele suspectate sau puse sub acuzare nu pot sub nicio formă să fie constrânse să furnizeze probe sau documente sau să comunice informații care să conducă la propria incriminare.
Amendamentul  12 Propunere de directivă Considerentul 17
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(17) Orice constrângere întrebuințată pentru a obliga persoana suspectată sau acuzată să furnizeze informații ar trebui să fie limitată. Pentru a stabili dacă constrângerea întrebuințată nu a încălcat aceste drepturi, ar trebui să se țină seama de următorii factori, în lumina tuturor circumstanțelor cauzei: natura și gradul constrângerii întrebuințate pentru a obține probele, ponderea interesului public în anchetă și în pedepsirea infracțiunii respective, existența oricăror garanții procedurale relevante și destinația oricărui material obținut în acest mod. Cu toate acestea, gradul de constrângere exercitat asupra persoanelor suspectate sau acuzate pentru a le obliga să furnizeze informații referitoare la acuzațiile care li se aduc nu ar trebui să anihileze esența însăși a dreptului acestora de a nu se autoincrimina și de a păstra tăcerea, nici măcar din motive de siguranță și ordine publică.	eliminat
Justificare
Ideea recurgerii la coerciție cu scopul de a obține informații din partea unei persoane suspectate sau puse sub acuzare este pur și simplu inacceptabilă, în special dacă se procedează astfel în beneficiul acuzării.
Amendamentul  13 Propunere de directivă Considerentul 18
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(18) Dreptul de a nu se autoincrimina și de a nu coopera nu ar trebui să se extindă la utilizarea în cadrul procedurilor penale a unor materiale care pot fi obținute de la persoana suspectată sau acuzată prin utilizarea unor măsuri de constrângere legală, dar care au o existență independentă de voința persoanelor suspectate sau acuzate, cum ar fi materialele obținute în baza unui mandat, materialele în legătură cu care există o obligație legală de reținere și de prezentare la cerere sau mostrele de respirație, de sânge, de urină și de țesut luate în vederea efectuării testului ADN.	(18) Utilizarea unor procedee probatorii mai invazive în sfera libertății personale trebuie restrânsă exclusiv la cazurile de necesitate dovedită conform legii. Dacă persoana suspectată sau pusă sub acuzare refuză să-și dea acordul, utilizarea în cadrul procedurilor penale a unor materiale care pot fi obținute de la persoana suspectată sau pusă sub acuzare prin utilizarea unor măsuri de constrângere legală, dar care au o existență independentă de voința persoanelor suspectate sau puse sub acuzare poate fi permisă la indicația instanței numai cu acordul explicit al acuzării, care trebuie confirmat ulterior în scris. Această condiție ar trebui să se aplice exclusiv materialelor obținute în baza unui mandat, materialelor în legătură cu care există o obligație legală de reținere și de prezentare la cerere și mostrelor de respirație, de sânge, de urină și de țesut luate în vederea efectuării testului ADN, având însă în vedere faptul că astfel de procedee ar putea fi nelegale dacă pentru obținerea unor probe ce ar putea fi utilizate împotriva persoanelor suspectate sau puse sub acuzare s-ar recurge la practici medicale invazive.
[A se vedea amendamentul la articolul 6 alineatul (2)]
Justificare
Din motive de siguranță juridică, care este un element de importanță crucială în materie penală, neextinderea principiului prezumției de nevinovăție la alte elemente potențial autoincriminatoare trebuie limitată la cazuri identificate clar.
Amendamentul  14 Propunere de directivă Considerentul 19
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(19) Dreptul de a păstra tăcerea reprezintă un aspect important al prezumției de nevinovăție. Acesta ar trebui să funcționeze ca măsură de protecție împotriva autoincriminării.	(19) Dreptul de a păstra tăcerea reprezintă un aspect important al prezumției de nevinovăție. Acesta ar trebui să funcționeze ca măsură de protecție împotriva autoincriminării. Dreptul de a păstra tăcerea nu poate fi utilizat sub nicio formă împotriva persoanei suspectate sau puse sub acuzare și nici nu poate fi considerat drept o confirmare a acuzațiilor.
Amendamentul  15 Propunere de directivă Considerentul 20
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(20) Dreptul de a nu se autoincrimina și de a nu coopera și dreptul de a păstra tăcerea ar trebui să se aplice în legătură cu aspectele de fond ale infracțiunii de care este suspectată sau acuzată persoana, și nu în legătură cu aspecte ce țin, de exemplu, de identificarea persoanelor suspectate sau acuzate.	(20) Dreptul de a nu se autoincrimina și de a nu coopera și dreptul de a păstra tăcerea ar trebui să se aplice în legătură cu aspectele de fond ale infracțiunii de care este suspectată sau acuzată persoana.
Amendamentul  16 Propunere de directivă Considerentul 22
Textul propus de Comisie Amendamentul (22) Cu toate acestea, dreptul unei persoane acuzate de a fi prezentă la proces nu este absolut. În anumite condiții, persoana acuzată are posibilitatea de a renunța la acest drept, în mod expres sau tacit, dar neechivoc. (22) Cu toate acestea, dreptul unei persoane acuzate de a fi prezentă la proces nu este absolut. În anumite condiții, persoana acuzată are posibilitatea de a renunța la acest drept, în mod expres și neechivoc.
Justificare
O renunțare tacită nu poate fi, prin definiție, lipsită de echivoc, deoarece ea nu este exprimată.
Amendamentul  17 Propunere de directivă Considerentul 26
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(26) Principiul eficacității dreptului Uniunii impune instituirea de către statele membre a unor măsuri reparatorii adecvate și eficiente în eventualitatea încălcării unui drept conferit persoanelor prin dreptul Uniunii. O măsură reparatorie eficientă care este disponibilă în cazul încălcării oricăror principii prevăzute în prezenta directivă ar trebui să aibă ca efect, în măsura în care acest lucru este posibil, plasarea persoanelor suspectate sau acuzate în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă încălcarea nu s-ar fi produs.	(26) Principiul eficacității dreptului Uniunii impune instituirea de către statele membre a unor măsuri reparatorii adecvate și eficiente în eventualitatea încălcării unui drept conferit persoanelor prin dreptul Uniunii. Măsurile reparatorii ar trebui să fie incluse în dreptul intern al fiecărui stat membru și, preferabil, ar trebui să fie aplicate uniform pe întreg teritoriul Uniunii. O măsură reparatorie eficientă care este disponibilă în cazul încălcării oricăror principii prevăzute în prezenta directivă ar trebui să constea dintr-un mecanism adecvat de desdăunare și să aibă ca efect plasarea persoanelor suspectate sau puse sub acuzare în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă încălcarea nu s-ar fi produs, cum ar fi rejudecarea cauzei din fazele inițiale, atunci când este necesar, sau rejudecarea cauzei din faza în care normele și drepturile stipulate în prezenta directivă au fost încălcate.
Amendamentul  18 Propunere de directivă Considerentul 27 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(27a) Prin urmare, în raport cu unele dintre drepturile prevăzute în prezenta directivă, persoanelor vulnerabile ar trebui să li se acorde un grad de protecție specific și ar trebui să fie aplicabile garanții procedurale suplimentare. În ceea ce privește copiii, se aplică garanțiile procedurale suplimentare prevăzute în Directiva privind garanțiile procedurale pentru copiii suspectați sau acuzați în cadrul procedurilor penale.
Amendamentul  19 Propunere de directivă Considerentul 29 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(29a) Transpunerea prezentei directive ar trebui să contribuie la crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în Uniune. În consecință, implementarea prezentei directive nu poate avea ca efect subminarea obligației ce le incumbă autorităților publice de a respecta drepturile și principiile juridice fundamentale, astfel cum sunt consfințite la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, inclusiv drepturile persoanelor care fac obiectul unei proceduri penale.
[A se vedea amendamentele aduse articolului 12, titlului și paragraful 1a (nou).]
Justificare
Beneficiul drepturilor fundamentale este principalul element ce asigură un nivel suficient de protecție a drepturilor și garanțiilor procedurale acordate persoanelor suspectate și puse sub acuzare în UE. Drepturile fundamentale nu trebuie să fie periclitate prin aplicarea neselectivă a prezentei directive.
Amendamentul  20 Propunere de directivă Articolul 1 – litera a
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(a) anumite aspecte ale dreptului la prezumția de nevinovăție în cadrul procedurilor penale;	(a) anumite aspecte ale dreptului la prezumția de nevinovăție în cadrul procedurilor penale, cum ar fi dreptul de a nu fi prezentat ca vinovat de către autorități înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive, garanția că sarcina probei îi revine acuzării și că orice îndoială rezonabilă privind vinovăția se reține în beneficiul inculpatului, precum și dreptul la informare cu privire la acuzațiile aduse în cadrul procedurilor penale, precum și alte drepturi conexe, cum ar fi dreptul persoanelor în cauză de a nu se autoincrimina, dreptul de a nu coopera, dreptul de a păstra tăcerea, dreptul de a nu își recunoaște vinovăția, dreptul de a nu fi constrânse să depună mărturie împotriva lor înseși, dreptul la libertate și dreptul de a nu fi plasate în arest preventiv, drepturi care reprezintă esența conceptului de proces echitabil prevăzut la articolul 6 din Convenția CEDO;
Amendamentul  21 Propunere de directivă Articolul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Prezenta directivă se aplică persoanelor fizice suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale până la încheierea definitivă a procedurilor.	Prezenta directivă se aplică persoanelor fizice suspectate sau puse sub acuzare în orice fază a procedurilor penale, indiferent de naționalitatea sau locul lor de reședință, chiar și înainte de a fi fost informate de autoritățile din statele membre, prin comunicări oficiale sau prin orice alte mijloace, că sunt suspectate sau puse sub acuzare pentru săvârșirea unei infracțiuni și până la finalizarea procedurii, fie de către organele de cercetare penală, fie prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și inapelabile prin care sunt declarate nevinovate sau vinovate. Prezenta directivă se aplică și în cazul procedurilor puse în mișcare de Parchetul European, menționate la articolul 86 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Justificare
Amendamentul urmărește să scoată în evidență faptul că prezenta directivă nu-i avantajează exclusiv pe cetățenii Uniunii Europene și să precizeze sfera de aplicare a propunerii în perspectiva înființării Parchetului European.
Amendamentul  22 Propunere de directivă Articolul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate beneficiază de prezumția de nevinovăție până la dovedirea vinovăției conform legii.	Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau puse sub acuzare beneficiază de prezumția de nevinovăție până la dovedirea răspunderii penale printr-o hotărâre definitivă pronunțată conform legii la finele unui proces public în care le-au fost acordate toate garanțiile necesare apărării lor.
Amendamentul  23 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre se asigură că, înainte de pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitive, declarațiile publice și deciziile oficiale provenind de la autoritățile publice nu se referă la persoanele suspectate sau acuzate ca și cum acestea ar fi fost condamnate.	Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, înainte de pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitive, persoanele care dețin o funcție publică, indiferent dacă este judiciară, administrativă, politică sau de altă natură, se abțin de la orice acțiuni, referiri sau declarații susceptibile să prezinte persoanele suspectate sau puse sub acuzare ca și cum acestea ar fi fost condamnate sau declarate vinovate.
Amendamentul  24 Propunere de directivă Articolul 4 – paragraful 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre se asigură că se iau măsuri corespunzătoare în cazul încălcării acestei cerințe.	Statele membre se asigură că în cazul încălcării cerinței stipulate în prezentul articol se iau măsuri corespunzătoare, cum ar fi sancțiunile și recompensele și că persoana suspectată sau pusă sub acuzare al cărei drept la prezumția de nevinovăție a fost încălcat are acces la o cale de atac efectivă, cum ar fi, dacă este cazul, rejudecarea cauzei. Statele membre asigură faptul că prezumția de nevinovăție nu este încălcată în presă prin prezentarea unei persoane suspectate sau puse sub acuzare ca și cum ar fi fost deja condamnată.
[A se vedea amendamentul la articolul 4 alineatul (1)]
Amendamentul  25 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre se asigură că sarcina probei în ceea ce privește stabilirea vinovăției persoanelor suspectate sau acuzate revine acuzării. Această dispoziție nu aduce atingere competențelor de stabilire din oficiu a faptelor pe care le are instanța de judecată.	(1) Statele membre se asigură că sarcina probei în ceea ce privește stabilirea vinovăției persoanelor suspectate sau acuzate revine acuzării. Această dispoziție nu aduce atingere competențelor de stabilire din oficiu a faptelor pe care le are instanța de judecată și nici dreptului apărării de a prezenta dovezi în conformitate cu normele naționale aplicabile, inclusiv posibilitatea de a produce probe pentru apărare sau de a efectua cercetări pentru apărare.. . Statele membre se asigură, de asemenea, că orice îndoieli cu privire la vinovăția persoanelor suspectate sau puse sub acuzare sunt reținute în beneficiul acestora.
Amendamentul  26 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Statele membre se asigură că orice prezumție care transferă sarcina probei către persoanele suspectate sau acuzate este suficient de importantă pentru a justifica încălcarea principiului respectiv și că aceasta poate fi răsturnată.	eliminat
Pentru răsturnarea prezumției respective este îndeajuns ca apărarea să aducă suficiente probe care să trezească îndoieli rezonabile cu privire la vinovăția persoanei suspectate sau acuzate.
(A se vedea amendamentul la considerentul 15.)
Justificare
Inversarea sarcinii probei în procedurile penale este greu de acceptat și reclamă o reflecție aprofundată.
Amendamentul  27 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate au dreptul de a nu se autoincrimina și de a nu coopera în cadrul oricărei proceduri penale.	(1) Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate au dreptul de a nu se autoincrimina în cadrul oricărei proceduri penale.
Amendamentul  28 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Dreptul prevăzut la alineatul (1) nu se aplică utilizării, în cadrul procedurilor penale, a unor materiale care ar putea fi obținute de la persoanele suspectate sau acuzate prin metode de constrângere legală, dar care au o existență independentă de voința persoanelor suspectate sau acuzate.	(2) Dreptul prevăzut la alineatul (1) nu se aplică utilizării, în cadrul procedurilor penale, a materialelor următoare, din moment ce ele au fost obținute de la persoanele suspectate sau puse sub acuzare prin mijloace legale, fără a se fi utilizat proceduri medicale invazive nepermise:
	(a) documentele obținute în baza unui mandat;
	(b) documentele în legătură cu care este prevăzută o obligație juridică de păstrare și de prezentare la cerere;
	(c) probele de respirație, de sânge, de urină și de țesut prelevate în vederea efectuării testului ADN.
(A se vedea amendamentul la considerentul 18.)
Justificare
Din motive de siguranță juridică, care este esențială în materie penală, neextinderea principiului prezumției de nevinovăție la alte elemente potențial autoincriminatoare trebuie limitată la cazuri identificate cu strictețe.
Amendamentul  29 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Exercitarea dreptului de a nu se autoincrimina sau a dreptului de a nu coopera nu se utilizează împotriva persoanei suspectate sau acuzate într-o etapă ulterioară a procedurii și nu este utilizată la coroborarea faptelor.	(3) Exercitarea dreptului de a nu se autoincrimina nu se utilizează împotriva persoanei suspectate sau acuzate în orice etapă a procedurii și nu este utilizată la coroborarea faptelor.
Amendamentul  30 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Orice probe obținute cu încălcarea prezentului articol nu sunt admisibile, cu excepția cazului în care utilizarea acestora nu aduce atingere caracterului echitabil în ansamblu al procedurilor.	(4) Orice probe obținute cu încălcarea prezentului articol nu sunt admisibile în nicio fază a procedurii și sunt eliminate din dosarul cauzei..
Justificare
Probele obținute ilegal nu pot fi admisibile sub nicio formă. Mai mult, aceste probe ar trebui păstrate la dosarul cauzei deoarece ar putea influența judecătorul, chiar și în mod inconștient.
Amendamentul  31 Propunere de directivă Articolul 6 – alineatul 4 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4a) Pentru menținerea unui echilibru corect între principiul prezumției de nevinovăție și libertatea presei, statele membre garantează că jurnaliștii își păstrează, în orice moment, dreptul de a proteja confidențialitatea surselor lor.
Amendamentul  32 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 1
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(1) Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate au dreptul de a păstra tăcerea în cursul interogatoriului efectuat de către poliție sau de către alte autorități de asigurare a respectării legii sau autorități judiciare, în legătură cu infracțiunea de care sunt suspectate sau acuzate că au săvârșit-o.	(1) Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate au dreptul de a păstra tăcerea în cursul interogatoriului efectuat de către poliție sau de către alte autorități de asigurare a respectării legii sau autorități judiciare, în legătură cu infracțiunea de care sunt suspectate sau acuzate că au săvârșit-o, pe toată durata procedurilor penale.
Amendamentul  33 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Statele membre informează cu promptitudine persoanele suspectate sau acuzate cu privire la dreptul pe care îl au de a păstra tăcerea și explică acestora conținutul dreptului respectiv, precum și consecințele pe care le are renunțarea la acesta sau invocarea acestuia.	(2) Statele membre informează cu promptitudine persoanele suspectate sau puse sub acuzare, prin intermediul organelor competente și folosind un limbaj pe înțelesul lor, cu privire la dreptul pe care îl au de a păstra tăcerea și explică acestora conținutul dreptului respectiv, precum și consecințele pe care le are renunțarea la acesta sau invocarea acestuia.
Amendamentul  34 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 3
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) Exercitarea dreptului de a păstra tăcerea nu se utilizează împotriva persoanelor suspectate sau acuzate într-o etapă ulterioară a procedurii și nu este utilizată la coroborarea faptelor.	(3) Exercitarea dreptului de a păstra tăcerea nu se utilizează împotriva persoanelor suspectate sau puse sub acuzare în nicio fază procesuală și nu este utilizată la coroborarea faptelor sau luată în vreun fel în considerare pentru stabilirea răspunderii penale ori a pedepsei, nici măcar implicit.
Amendamentul  35 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 4
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(4) Orice probe obținute cu încălcarea prezentului articol nu sunt admisibile, cu excepția cazului în care utilizarea acestora nu aduce atingere caracterului echitabil în ansamblu al procedurilor.	(4) Orice probe obținute cu încălcarea prezentului articol nu sunt admisibile.
Justificare
Excepția prevăzută de propunere ar putea contraveni obiectivului global constând din consolidarea prezumției de nevinovăție și a drepturilor conexe.
Amendamentul  36 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 4 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(4а) Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau inculpate nu sunt ținute răspunzătoare penal pentru explicații neadevărate date într-o fază oarecare a procedurilor penale.
Amendamentul  37 Propunere de directivă Articolul 8 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Dreptul de a fi prezent la propriul proces	Dreptul de a fi prezent la propriul proces și hotărârile pronunțate în lipsă
Justificare
Dat fiind că articolul 8 din propunere privește și hotărârile pronunțate în lipsă, titlul său ar trebui modificat în consecință.
Amendamentul  38 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Statele membre pot prevedea posibilitatea ca instanța de judecată să se pronunțe în absența persoanei suspectate sau acuzate, cu condiția ca persoana suspectată sau acuzată să fi fost:	(2) Statele membre pot prevedea posibilitatea ca instanța de judecată să se pronunțe asupra răspunderii penale în absența inculpatului, cu condiția ca persoana pusă sub acuzare să fi fost:
(a) în timp util:	(a) în timp util:
(i) fie citată să se prezinte personal și, drept urmare, informată cu privire la data și locul procesului sau să fi intrat efectiv, prin alte mijloace, în posesia unor informații oficiale cu privire la locul și data programată a procesului în așa fel încât s-a constatat de o manieră neechivocă faptul că aceasta avea cunoștință de procesul programat;	(i) fie citată să se prezinte personal și, drept urmare, informată, printr-o citație, cu privire la data și locul fiecărui termen al procesului sau să fi intrat efectiv, prin alte mijloace, în posesia unor informații oficiale cu privire la locul și data programată pentru fiecare termen al procesului în așa fel încât s-a constatat de o manieră neechivocă faptul că aceasta avea cunoștință de existența unui proces în curs intentat împotriva sa;
și	și
(ii) informată cu privire la posibilitatea pronunțării unei hotărâri în lipsă; sau	(ii) informată cu privire la posibilitatea pronunțării unei hotărâri în lipsă;
(b) fie să fi avut cunoștință de procesul programat, să fi mandatat un avocat, numit de către persoana în cauză ori de către stat, pentru a o apăra în cadrul procesului respectiv și să fi beneficiat efectiv de apărare din partea avocatului respectiv în cadrul procesului.	(b) fie să fi avut cunoștință de procesul programat, să fi mandatat un avocat, numit de către persoana în cauză pentru a o apăra în cadrul procesului respectiv și să fi beneficiat efectiv de apărare din partea avocatului respectiv în cadrul procesului sau, în cazul în care persoana pusă sub acuzare nu a desemnat un apărător legal ales, instanța să fi desemnat un astfel de apărător, pentru a i se asigura apărarea, în orice eventualitate, în cadrul procesului.
	Statele membre garantează că nicio hotărâre nu este pronunțată in absentia dacă, în cazuri justificate în bună și cuvenită formă, persoanele suspectate sau puse sub acuzare pot oferi o justificare valabilă pentru faptul de a nu fi participat la propriul proces.
Amendamentul  39 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 3 – partea introductivă
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(3) În cazul neîntrunirii condițiilor prevăzute la alineatul (2), statul membru poate proceda la dispunerea hotărârii avute în vedere la alineatul respectiv dacă, după ce i s-a comunicat hotărârea și după ce a fost informată în mod expres cu privire la dreptul la o nouă procedură de judecată sau la o cale de atac, la care are dreptul să participe și care permite o nouă stabilire a fondului cauzei, inclusiv examinarea unor probe noi, care pot conduce la răsturnarea deciziei inițiale, persoana:	(3) Statul membru poate proceda la punerea în executare a hotărârii privind răspunderea penală a persoanei puse sub acuzare dacă, după ce i s-a comunicat hotărârea și după ce a fost informată în mod expres cu privire la dreptul la o nouă judecată sau la o cale de atac, la care are dreptul să participe și care permite rejudecarea pe fond a cauzei, inclusiv examinarea unor probe noi, care poate conduce la răsturnarea hotărârii inițiale, persoana:
Amendamentul  40 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 3 – litera b
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(b) nu solicită o nouă procedură de judecată sau nu introduc o cale de atac într-un termen rezonabil.	(b) nu solicită rejudecarea sau nu introduce o cale de atac în termenul reglementat de lege pentru formularea acesteia.
Justificare
Calea de atac trebuie exercitată în termenul prevăzut de lege pentru formularea ei, și nu într-un termen rezonabil.
Amendamentul  41 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 3 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3a) Sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la prezentul articol, statele membre pot recurge la proceduri simplificate în cadrul procedurilor penale având ca obiect infracțiuni minore. Statele membre comunică Comisiei excepțiile prevăzute în această privință în dreptul lor național.
Justificare
Fără a aduce atingere principiului prezumției de nevinovăție, durata și complexitatea procedurilor penale ar trebui să fie proporționale cu gravitatea infracțiunii. Ar trebui însă prevăzute măsuri prin care să se garanteze că procedurile simplificate nu sunt utilizate abuziv.
Amendamentul  42 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 3 b (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	(3b) În sensul alineatului (3a), o „infracțiune minoră”este o infracțiune care, conform legislației naționale a statului membru în care se desfășoară procedura penală, atrage o pedeapsă mai ușoară decât o pedeapsă privativă de libertate.
Amendamentul  43 Propunere de directivă Articolul 9
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Statele membre se asigură că, în situația în care persoanele suspectate sau acuzate nu au fost prezente la procesul menționat la articolul 8 alineatul (1), iar condițiile prevăzute la articolul 8 alineatele (2) și (3) nu sunt îndeplinite, persoana în cauză are dreptul la un nou proces la care are dreptul de a fi prezentă și care îi va permite o nouă stabilire a fondului cauzei, inclusiv examinarea unor probe noi, fapt care ar putea duce la răsturnarea hotărârii inițiale.	Statele membre se asigură că, în situația în care persoanele suspectate sau puse sub acuzare nu au fost prezente la procesul menționat la articolul 8 alineatul (1), iar condițiile prevăzute la articolul 8 alineatele (2) și (3) nu sunt îndeplinite, persoana în cauză are dreptul să solicite un nou proces sau un recurs la care are dreptul de a fi prezentă și care va permite rejudecarea pe fond a cauzei, inclusiv examinarea unor probe noi, și care poate duce la răsturnarea hotărârii inițiale. Noul proces se va desfășura cu respectarea prezumției de nevinovăție până la o hotărâre definitivă și irevocabilă.
	Statele membre garantează dreptul la revizuirea hotărârii de stabilire a răspunderii penale a persoanei puse sub acuzare în cazul în care apar noi probe pe baza cărora hotărârea ar fi fost mai favorabilă persoanei în cauză sau în cazul în care se demonstrează că condamnarea a fost rezultatul unei erori judiciare.
Amendamentul  44 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 2
Textul propus de Comisie	Amendamentul
(2) Efectul măsurilor reparatorii este, în măsura în care acest lucru este posibil, acela de a plasa persoana suspectată sau acuzată în aceeași poziție în care s-ar fi aflat dacă nu s-ar fi produs încălcarea, în vederea conservării dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare.	(2) Măsurile reparatorii constau dintr-un mecanism adecvat de desdăunare și, totodată, au drept efect repunerea persoanei suspectate sau inculpate în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă nu s-ar fi produs încălcarea, în vederea conservării dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare.
	Statele membre se asigură că, în vederea menținerii dreptului la un proces echitabil, persoana suspectată sau pusă sub acuzare căreia i s-au încălcat drepturile prevăzute de această directivă beneficiază de măsuri reparatorii, care pot fi:
	(a) reluarea procesului din faza inițială, atunci când aceasta se impune, cu respectarea normelor minimale și a tuturor drepturilor prevăzute de prezenta directivă: dreptul de a nu fi prezentat ca vinovat de către autoritățile publice înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile, faptul că sarcina probei îi incumbă acuzării și că orice îndoială rezonabilă privind vinovăția ar trebui reținută în beneficiul acuzatului, dreptul de a nu se autoincrimina, dreptul de a nu coopera și dreptul de a păstra tăcerea, dreptul de a fi prezent la propriul proces;
	(b) reluarea procesului din faza în care normele și drepturile prevăzute de prezenta directivă au fost încălcate.
	Conform abordării etapizate a intervenției dreptului Uniunii, în cazul proceselor penale puse în mișcare de Parchetul European, inițiativele viitoare din acest domeniu pot fi analizate și ulterior, în funcție de evoluția legislațiilor și jurisprudențelor naționale, care în unele state membre pot fi mult mai restrictive decât normele minimale stabilite prin prezenta directivă.
Amendamentul  45 Propunere de directivă Articolul 12 – titlu
Textul propus de Comisie	Amendamentul
Clauză de menținere a nivelului de protecție	Nivelul de protecție
[A se vedea amendamentele aduse considerentului 29a și articolului 12 alineatul 1a (nou).]
Justificare
Deoarece titlul prezentului articol ar putea părea întrucâtva obscur și fără legătură cu conținutul dispoziției, el a fost modificat în consonanță cu titlul articolului 53 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care instituie un principiu similar.
Amendamentul  46 Propunere de directivă Articolul 12 – paragraful 1 a (nou)
Textul propus de Comisie	Amendamentul
	Prezenta directivă nu are ca efect modificarea obligației de respectare a drepturilor și a principiilor juridice fundamentale, astfel cum sunt consacrate la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, inclusiv a drepturilor persoanelor care fac obiectul unei proceduri penale. Nu trebuie adusă atingere niciuneia dintre obligațiile naționale, regionale sau internaționale care le incumbă autorităților publice în această privință.
Justificare
Respectarea efectivă a drepturilor fundamentale este principalul element ce asigură un nivel suficient de protecție a drepturilor și garanțiilor procedurale acordate persoanelor suspectate și puse sub acuzare în UE. Drepturile fundamentale nu trebuie să fie periclitate prin aplicarea neselectivă a prezentei directive.

PROCEDURĂ

Titlu	Consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și ale dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale
Referințe	COM(2013)0821 – C7-0427/2013 – 2013/0407(COD)
Comisie competentă în fond Data anunțului în plen	LIBE 13.1.2014
Aviz emis de către Data anunțului în plen	JURI 13.1.2014
Raportor/Raportoare pentru aviz: Data numirii	Pascal Durand 3.9.2014
Examinare în comisie	20.1.2015	9.3.2015
Data adoptării	24.3.2015
Rezultatul votului final	+: –: 0:	23 2 0
Membri titulari prezenți la votul final	Joëlle Bergeron, Marie-Christine Boutonnet, Jean-Marie Cavada, Kostas Chrysogonos, Therese Comodini Cachia, Mady Delvaux, Andrzej Duda, Rosa Estaràs Ferragut, Laura Ferrara, Enrico Gasbarra, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Mary Honeyball, Dietmar Köster, Gilles Lebreton, António Marinho e Pinto, Jiří Maštálka, Emil Radev, Julia Reda, Evelyn Regner, Pavel Svoboda, Axel Voss, Tadeusz Zwiefka
Membri supleanți prezenți la votul final	Daniel Buda, Pascal Durand, Angel Dzhambazki, Jytte Guteland, Heidi Hautala, Victor Negrescu

PROCEDURĂ

Titlu	Consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și ale dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale
Referințe	COM(2013)0821 – C7-0427/2013 – 2013/0407(COD)
Data prezentării la PE	27.11.2013
Comisie competentă în fond Data anunțului în plen	LIBE 13.1.2014
Comisii sesizate pentru aviz Data anunțului în plen	JURI 13.1.2014
Raportori Data numirii	Nathalie Griesbeck 22.7.2014
Examinare în comisie	16.10.2014	5.2.2015	5.3.2015	31.3.2015
Data adoptării	31.3.2015
Rezultatul votului final	+: –: 0:	48 8 0
Membri titulari prezenți la votul final	Jan Philipp Albrecht, Heinz K. Becker, Michał Boni, Caterina Chinnici, Rachida Dati, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Frank Engel, Cornelia Ernst, Tanja Fajon, Laura Ferrara, Monika Flašíková Beňová, Kinga Gál, Ana Gomes, Nathalie Griesbeck, Sylvie Guillaume, Jussi Halla-aho, Monika Hohlmeier, Filiz Hyusmenova, Sophia in ‘t Veld, Iliana Iotova, Eva Joly, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Barbara Kudrycka, Kashetu Kyenge, Marju Lauristin, Juan Fernando López Aguilar, Vicky Maeijer, Roberta Metsola, Louis Michel, Claude Moraes, Péter Niedermüller, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Branislav Škripek, Helga Stevens, Traian Ungureanu, Marie-Christine Vergiat, Udo Voigt, Josef Weidenholzer, Cecilia Wikström, Kristina Winberg, Tomáš Zdechovský
Membri supleanți prezenți la votul final	Laura Agea, Carlos Coelho, Pál Csáky, Dennis de Jong, Edouard Ferrand, Marek Jurek, Jean Lambert, Luigi Morgano, Artis Pabriks, Barbara Spinelli, Kazimierz Michał Ujazdowski, Axel Voss
Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final	Dario Tamburrano, Janusz Wojciechowski
Data depunerii	21.4.2015