referitoare la recomandarea de decizie a Consiliului privind aderarea Croației la Convenția cu privire la asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată de către Consiliu la 29 mai 2000 în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană și la protocolul din 16 octombrie 2001 la aceasta

(COM(2014)0685 – C8-0275/2014 – 2014/0321(NLE))

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–       având în vedere recomandarea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2014)0685),

–       având în vedere articolul 3 alineatele (4) și (5) din Actul de aderare a Croației, în temeiul căruia Parlamentul a fost consultat de către Consiliu (C8-0275/2014),

–       având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–       având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0156/2015),

1.      aprobă recomandarea Comisiei;

2.      invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.      solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.      încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Actul din 2012 privind condițiile de aderare a Republicii Croația la Uniunea Europeană(1) a simplificat aderarea acestei țări la convențiile (și protocoalele) încheiate de statele membre în temeiul articolului 34 din tratatul privind Uniunea Europeană (fostul articol K.3 din TUE). Nu mai este necesară negocierea și încheierea de protocoale de aderare specifice (care ar trebui să fie ratificate de cele 28 de state membre): articolul 3 alineatele (4) și (5) din Actul de aderare stipulează pur și simplu că Croația aderă la convenții și protocoale în temeiul actului menționat.

Articolul 3 alineatele (4) și (5) din Actul de aderare stipulează că, în acest sens, Consiliul adoptă o decizie prin care se stabilește data la care aceste convenții intră în vigoare în ceea ce privește Croația și se efectuează toate adaptările necesare ca urmare a aderării acestui nou stat membru la convențiile în cauză (inclusiv, cel puțin, adoptarea convențiilor în limba croată, astfel încât această versiune lingvistică să poată fi „în egală măsură autentică”). Consiliul acționează la recomandarea Comisiei, după consultarea Parlamentului European.

Anexa I la Actul de aderare prezintă lista celor șase convenții și protocoale vizate din domeniul justiției și afacerilor interne. Lista include Convenția din 29 mai 2000 elaborată de Consiliu în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene și Protocolul din 16 octombrie 2001 la Convenția privind asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, elaborat de Consiliu în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Prezenta recomandare a Comisiei de decizie a Consiliului vizează să efectueze adaptările necesare ca urmare a aderării Croației la convenția și protocolul menționate anterior, în conformitate cu articolul 3 alineatele (4) și (5) din Actul de aderare.

În sesizarea adresată Secretariatului General al Parlamentului, Secretariatul General al Consiliului a atras atenția asupra unei erori tehnice în recomandarea Comisiei, care afectează dispoziția privind data intrării în vigoare a Convenției dintre Croația și statele membre. Într-adevăr, în conformitate cu articolul 1 al Recomandării, Convenția intră în vigoare - între Croația și statele membre pentru care Convenția este în vigoare la acea dată - în prima zi din prima lună care urmează datei de adoptare a deciziei. În conformitate cu articolul 3, decizia „intră în vigoare” în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial.

Aceste dispoziții ar putea conduce la o situație în care termenele devin imprecise. Cerința de publicare este o cerință procedurală esențială. Fără publicare, un act este considerat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca neexistent. Prin urmare, decizia ar trebui mai întâi adoptată și publicată, intrând apoi în vigoare la data menționată în aceasta. În final, Convenția ar trebui să intre în vigoare ca urmare a publicării corespunzătoare și a intrării în vigoare a deciziei.

Secretariatul General al Consiliului a informat Secretariatul General al Parlamentului cu privire la faptul că această problemă va fi abordată de către Consiliu în conformitate cu regulamentul său de procedură. Prin urmare, raportoarea sugerează aprobarea acestei recomandări a Comisiei.

(1)              JO L 112, 24.4.2012, p. 10.