RAPORT referitor la impactul evaziunii fiscale și al fraudei fiscale asupra guvernanței, protecției sociale și dezvoltării în țările în curs de dezvoltare

9.6.2015 - (2015/2058(INI))

Comisia pentru dezvoltare
Raportoare: Elly Schlein
Raportor pentru aviz (*):
Hugues Bayet, Comisia pentru afaceri economice și monetare
(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

Procedură : 2015/2058(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A8-0184/2015

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la impactul evaziunii fiscale și al fraudei fiscale asupra guvernanței, protecției sociale și dezvoltării în țările în curs de dezvoltare

(2015/2058(INI))

Parlamentul European,

–       având în vedere Declarația de la Monterrey (2002), Conferința de la Doha privind finanțarea dezvoltării (2008), Declarația de la Paris (2005) și Agenda pentru acțiune de la Accra (2008),

–       având în vedere Rezoluțiile Adunării Generale a ONU nr. 68/204 și 68/279 referitoare la cea de A treia conferință internațională privind finanțarea pentru dezvoltare, care urmează să fie organizată la Addis Abeba (Etiopia) în perioada 13-16 iulie 2015,

–       având în vedere activitatea Comitetului de experți ai ONU pentru cooperare internațională în domeniul fiscal[1],

–       având în vedere Convenția-model a ONU privind eliminarea dublei impuneri între țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare[2],

–       având în vedere Directiva Parlamentului European și a Consiliului privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului[3],

–       având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 aprilie 2010, intitulată „Taxe și dezvoltare - Cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale” (COM(2010)0163),

–       având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 februarie 2015, intitulată „Un parteneriat mondial pentru eradicarea sărăciei și dezvoltare durabilă în perioada ulterioară anului 2015” (COM(2015)0044),

–       având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 martie 2015 privind transparența fiscală în scopul combaterii evaziunii fiscale licite și ilicite (COM(2015)0136),

–       având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale[4],

–       având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la taxe și dezvoltare – cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale[5],

–       având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale[6],

–       având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2013 privind corupția în sectoarele publice și private: impactul asupra drepturilor omului în țările terțe[7],

–       având în vedere Rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitoare la promovarea dezvoltării prin practici responsabile în afaceri, în special în ceea ce privește rolul industriilor extractive în țările în curs de dezvoltare[8],

–       având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2014 referitoare la UE și cadrul de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015[9],

–       având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la raportul UE pentru 2013 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării[10],

–       având în vedere articolul 208 din TFUE, care face din eradicarea sărăciei obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE și instituie principiul coerenței politicii de dezvoltare,

–       având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–       având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0184/2015),

A.     întrucât fluxurile financiare ilicite (FFI), mai precis toate ieșirile de capitaluri din sectorul privat care nu sunt înregistrate și care implică fonduri dobândite, transferate sau utilizate în mod ilicit sunt generate, de regulă, de activitățile de evaziune fiscală licită și ilicită, precum stabilirea incorectă a prețurilor de transfer, în pofida principiului conform căruia impozitele trebuie să fie percepute acolo unde au fost obținute profiturile și întrucât evaziunea fiscală și eludarea taxelor au fost identificate de toate principalele texte și conferințe internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare ca obstacole majore în calea mobilizării veniturilor interne pentru dezvoltare;

B.     întrucât potrivit raportului elaborat de organizația Global Financial Integrity în 2014, volumul combinat al investițiilor străine directe (ISD) și al asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) din perioada 2003-2012 este puțin mai mic decât volumul ieșirilor de capitaluri ilegale; întrucât volumul FFI este de aproximativ zece ori mai mare decât cuantumul total al fondurilor acordate țărilor în curs de dezvoltare care ar trebui să vizeze eradicarea sărăciei, bunăstarea și dezvoltarea durabilă, reprezentând pentru țările în curs de dezvoltare, conform estimărilor, o scurgere anuală ilicită de capital de 1 000 de miliarde USD;

C.     întrucât obținerea de venituri publice din industriile extractive este esențială pentru strategiile de dezvoltare ale multor țări în curs de dezvoltare, îndeosebi pentru țările cel mai puțin dezvoltate, însă potențialul oferit de industriile extractive de rotunjire a veniturilor fiscale nu este nici pe departe bine exploatat, din cauza normelor fiscale neadecvate sau a problemelor de impunere a respectării lor, întrucât aranjamentele dintre guvernele țărilor în curs de dezvoltare și companiile din industria extractivă se fac de obicei ad hoc, negociindu-se fără transparență și orientări clare;

D.     întrucât existența unor sectoare informale de dimensiuni apreciabile în economiile țărilor în curs de dezvoltare face aproape imposibilă impozitarea generalizată a veniturilor, iar în țările în care o mare parte din populație trăiește în sărăcie o proporție semnificativă din PIB nu este impozabilă;

E.     întrucât instituirea unor regimuri fiscale bine echilibrate, eficiente și transparente le oferă guvernelor fonduri vitale pentru a satisface drepturile cetățenilor la serviciile publice de bază, cum ar fi îngrijirea medicală și educația pentru toți și întrucât politicile fiscale redistributive eficace sunt esențiale pentru a contribui la atenuarea impactului inegalităților tot mai mari asupra celor mai nevoiași;

F.     întrucât, potrivit UNCTAD, aproximativ 30 % din stocurile de investiții transfrontaliere ale societăților au fost dirijate prin țări cu rol de vehicule de investiții înainte de a ajunge la destinație ca active productive;

G.     întrucât veniturile provenite din impozitarea societăților constituie un procent semnificativ din venitul național al țărilor în curs de dezvoltare, ceea ce le face să fie deosebit de afectate de fenomenul eludării taxelor de către companii, și întrucât în ultimii ani țările în curs de dezvoltare au aplicat reduceri progresive ale ratelor de impozitare a societăților ;

H.     întrucât paradisurile fiscale și jurisdicțiile opace care permit păstrarea secretului bancar și a informațiilor financiare, combinate cu regimurile care aplică „cota zero” de impozitare pentru a atrage capitalurile și veniturile care ar fi trebuit să fie impozitate în alte țări, generează o concurență fiscală nocivă, compromit echitatea regimului fiscal și denaturează comerțul și investițiile, afectând în special țările în curs de dezvoltare, provocând pierderi anuale ale veniturilor din impozite estimate la 189 de miliarde de dolari;

I.      întrucât impozitele pot reprezenta o sursă fiabilă și durabilă pentru finanțarea dezvoltării și oferă avantajul stabilității în raport cu mecanismele tradiționale de finanțare a dezvoltării de tipul creditelor concesionale numai dacă există un regim de impozitare onest, bine echilibrat, eficient și transparent, o administrație performantă și eficientă care să promoveze îndeplinirea obligațiilor fiscale, iar veniturile publice sunt utilizate în mod transparent și responsabil;

J.      întrucât potențialele beneficii ale impozitării performante și transparente nu se limitează la o creștere a resurselor disponibile pentru sprijinirea dezvoltării, ci au un efect pozitiv direct asupra bunei guvernanțe și a procesului de construcție statală, prin consolidarea instituțiilor democratice, a statului de drept și a contractului social între guvern și cetățeni, pentru a crea o legătură reciprocă între impozite, populație și serviciile sociale și eforturile de promovare a stabilității bugetelor guvernului, promovând, astfel, independența pe termen lung față de asistența externă și permițând țărilor în curs de dezvoltare să răspundă obiectivelor naționale, să își asume responsabilitatea îndeplinirii lor, precum și propriile opțiuni politice;

K.     întrucât nevoia de creștere a veniturilor interne a devenit mai stringentă pentru a răspunde crizei financiare și economice;

L.     întrucât volumul resurselor colectate de țările în curs de dezvoltare prin mobilizarea veniturilor interne a crescut constant și s-au făcut progrese considerabile în acest domeniu cu ajutorul donatorilor internaționali;

M.    întrucât țările în curs de dezvoltare se confruntă cu obstacole importante de natură politică, administrativă și tehnică în privința colectării veniturilor fiscale din cauza resurselor umane și financiare insuficiente pentru colectarea impozitelor, a slabei capacități administrative, care face dificilă colectarea taxelor de la companiile transnaționale, a lipsei unei infrastructuri de colectare a impozitelor, a exodului personalului calificat din cadrul administrațiilor fiscale, a corupției, a lipsei de legitimitate a sistemului politic, a neparticipării la cooperarea internațională în chestiuni fiscale, a distribuției inegale a veniturilor și a guvernanței fiscale defectuoase;

N.     întrucât deși contextul internațional actual de liberalizare a comerțului și eliminare treptată a barierelor comerciale din ultimele decenii a intensificat comercializarea transfrontalieră de bunuri și servicii, el a provocat și dificultăți pentru țările în curs de dezvoltare care depind în mare măsură de taxele comerciale, mai ales țările cel mai puțin dezvoltate, forțate să compenseze declinul taxelor comerciale și să apeleze la alte tipuri de resurse interne, în special un mix de impozite bine echilibrat;

O.     întrucât în ultimii ani s-a produs o creștere a tratatelor fiscale între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare care au fost folosite pentru a reduce taxele aferente transferurilor financiare transfrontaliere, reducând la minimum capacitățile țărilor în curs de dezvoltare de mobilizare a resurselor interne și creând posibile portițe de eludare a taxelor pentru companiile multinaționale; întrucât o recentă evaluare de impact efectuată de autoritățile olandeze a arătat că sistemul fiscal olandez facilita evitarea impozitului cu reținere la sursă, ceea ce a condus la dividende și dobânzi neîncasate din veniturile din impozitele cu reținere la sursă în țările în curs de dezvoltare de ordinul a 150-550 de milioane de euro anual;[11]

P.     întrucât, la nivel comparativ, în țările în curs de dezvoltare veniturile colectate sunt semnificativ mai reduse față de cele disponibile în cadrul economiilor avansate (cu o pondere a taxelor și impozitelor în PIB de 10-20 %, față de 30 -40 % în economiile OCDE), iar bazele de impozitare sunt extrem de restrânse; întrucât există un potențial semnificativ de lărgire a bazelor fiscale și de creștere a volumului veniturilor fiscale cu scopul de a asigura mijloacele necesare pentru îndeplinirea responsabilităților guvernamentale esențiale;

Q.     întrucât țările în curs de dezvoltare au încercat să atragă investițiile în primul rând prin oferirea de diferite stimulente fiscale și scutiri de taxe, care nu sunt nici transparente, nici bazate pe analize adecvate cost-beneficii și adesea nu reușesc să atragă investiții reale și sustenabile, determinând o concurență între economiile în curs de dezvoltare, care se întrec în a oferi cele mai favorabile regimuri fiscale, ceea ce a condus la rezultate nesatisfăcătoare în privința performanțelor și eficienței sistemelor fiscale și la o concurență fiscală dăunătoare;

R.     întrucât statele membre s-au angajat deja să aloce 0,7% din VNB pentru AOD și întrucât valoarea ajutoarelor destinate sprijinirii mobilizării resurselor interne este încă mică, reprezentând mai puțin de 1% din totalul AOD în 2011, și numai circa 0,1% (118,4 milioane USD) din AOD, potrivit estimărilor, au fost dedicate consolidării capacităților în domeniul fiscal în 2012;

S.     întrucât numeroase țări în curs de dezvoltare nu reușesc să impună nici măcar nivelul de impozitare minim necesar pentru a finanța funcționarea structurilor lor administrative de bază, serviciile publice și politica de combatere a sărăciei;

T.     întrucât Banca Europeană de Investiții (BEI), Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și instituțiile financiare ale statelor membre pentru dezvoltare sprijină întreprinderile private din țările în curs de dezvoltare fie direct, prin acordarea de împrumuturi, fie indirect, prin sprijinirea intermediarilor financiari de tipul băncilor comerciale și al fondurilor de investiții cu capital privat, care apoi acordă împrumuturi sau investesc în întreprinderi;

U.     întrucât țările în curs de dezvoltare ar trebui să fie mai bine reprezentate în cadrul structurilor și procedurilor actuale de cooperare internațională în domeniul fiscal, pentru a participa pe baze egale la formularea și reformarea politicilor fiscale mondiale;

V.     întrucât Comitetul de experți pentru cooperare internațională în domeniul fiscal este un organism auxiliar al Consiliului Economic și Social, care acordă o atenție specială țărilor în curs de dezvoltare și țărilor cu economii în tranziție;

W.    întrucât colectarea unor niveluri suficiente de finanțe publice poate juca un rol decisiv în promovarea unor societăți mai echitabile, care resping discriminarea dintre bărbați și femei și în care copiii și grupurile vulnerabile se bucură de o susținere specială;

1.      invită Comisia să prezinte rapid un plan de acțiune ambițios sub forma unei comunicări, pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare în efortul lor de a combate practicile de eludare a impozitelor și de evaziune fiscală și a le ajuta să pună pe picioare sisteme fiscale echitabile, bine echilibrate, eficiente și transparente, ținând seama de munca depusă de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al OCDE în vederea pregătirii Conferinței privind finanțarea pentru dezvoltare de la Addis Abeba, Etiopia, care va avea loc în perioada 13-16 iulie 2015, precum și de impactul tratatelor internaționale în domeniul fiscal asupra țărilor în curs de dezvoltare;

2.      insistă asupra faptului că mobilizarea efectivă a resurselor disponibile la nivel național și consolidarea sistemelor fiscale vor juca un rol cheie pentru finalizarea cadrului post-2015, care va înlocui Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) și care instituie o strategie viabilă în vederea depășirii dependenței de ajutor extern pe termen lung, și că sistemele fiscale eficiente și echitabile sunt esențiale pentru eradicarea sărăciei, combaterea inegalităților, buna guvernanță și construcția statală; reamintește că anumite activități economice transnaționale au afectat capacitatea țărilor de a genera venituri guvernamentale interne și de a-și alege propria structură de impozitare, în timp ce mobilitatea tot mai mare a capitalului, combinată cu utilizarea paradisurilor fiscale, a perturbat considerabil condițiile de impozitare; își exprimă, totodată, îngrijorarea cu privire la nivelul de corupție și lipsa de transparență din administrația publică care împiedică investirea veniturilor fiscale în construcția statală, servicii publice sau infrastructura publică;

3.      observă că ponderea resurselor fiscale în PIB rămâne scăzută în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, făcându-le astfel vulnerabile în fața practicilor de eludare a taxelor și evaziune fiscală ale contribuabililor individuali și ale corporațiilor; subliniază faptul că aceasta generează pierderi financiare considerabile pentru țările în curs de dezvoltare care încurajează corupția și afectează politica UE în domeniul dezvoltării, și că o prioritate de prim rang pentru UE și statele sale membre ar trebui să fie adoptarea măsurilor adecvate la nivel național, european și internațional în vederea combaterii acestor practici, luând în considerare nevoile și constrângerile cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare în accesarea propriilor venituri fiscale; consideră că UE ar trebui să fie în fruntea eforturilor internaționale de combatere a paradisurilor fiscale, a fraudei și evaziunii fiscale prin puterea exemplului personal, și că ar trebui să coopereze cu țările în curs de dezvoltare pentru a contracara practicile agresive de evaziune fiscală la care recurg anumite societăți transnaționale, precum și pentru a identifica modalități de a le ajuta să reziste presiunilor care le împing către concurența fiscală;

Un plan de acțiune în vederea combaterii evaziunii fiscale și a fraudei fiscale în țările în curs de dezvoltare

4.      îndeamnă Comisia să ia măsuri concrete și eficace pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare și cadrele regionale de administrație fiscală, cum ar fi Forumul african de administrare fiscală și Centrul interamerican al administrațiilor fiscale, în lupta împotriva evaziunii fiscale și a eludării impozitării, în elaborarea unor politici fiscale echitabile, bine echilibrate și transparente, în promovarea reformelor administrative și la creșterea ponderii în cadrul ajutorului pentru dezvoltare a asistenței tehnice și financiare acordate administrațiilor fiscale naționale ale țărilor în curs de dezvoltare; susține că acest sprijin ar trebui acordat și pentru a întări organele judiciare și anticorupție din aceste țări; solicită punerea laolaltă a expertizei din sectorul public a statelor membre ale UE și a țărilor beneficiare cu scopul de a intensifica activitățile de cooperare, obținând în același timp, rezultate preliminare concrete pentru țările beneficiare; sprijină atelierele de lucru, sesiunile de formare, misiunile de experți, vizitele de studiu și consilierea;

5.      solicită Comisiei să se asigure că buna guvernanță în chestiuni fiscale și mecanismele bine echilibrate, eficiente și transparente de colectare a impozitelor ocupă un loc prioritar în cadrul agendei sale privind dialogul în materie de politici (aspecte politice, dezvoltare și comerț), precum și în cadrul tuturor acordurilor de cooperare pentru dezvoltare încheiate cu țările partenere, consolidând sentimentul de apartenență și răspunderea internă prin promovarea unui mediu care să le permită parlamentelor naționale să contribuie în mod real la elaborarea și supravegherea bugetelor naționale, inclusiv în aspectele legate de veniturile interne și chestiunile fiscale, precum și prin sprijinirea rolului societății civile în exercitarea controlului civil asupra guvernanței fiscale și monitorizarea cazurilor de fraudă fiscală, printre altele prin instituirea de sisteme eficiente de protejare a denunțătorilor și a surselor jurnalistice;

6.      solicită urgent ca informațiile referitoare la beneficiarii reali ai societăților, trusturilor și ai altor instituții să fie puse la dispoziția publicului folosind formate de date deschise, astfel încât să se prevină crearea unor societăți fictive anonime sau a altor structuri juridice similare cu scopul de a spăla bani, de a finanța activități ilegale sau teroriste, de a ascunde identitatea indivizilor corupți și a infractorilor, de a ascunde delapidările de fonduri publice și profiturile din traficul ilegal și din evaziunea fiscală ilegală; consideră, de asemenea, că toate țările ar trebui cel puțin să adopte și să pună în aplicare în întregime recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională (FAFT) privind combaterea spălării banilor;

7.      solicită UE și statelor membre să le impună companiilor multinaționale, atât cele cotate, cât și cele necotate la bursă, din toate țările și sectoarele, și în special societățile care extrag resurse naturale, să adopte principiul raportării pentru fiecare țară în parte („country-by-country reporting”) ca practică standard, astfel încât aceste companii să aibă obligația de a publica, în cadrul procedurii de raportare anuală pentru fiecare țară în parte, pentru toate jurisdicțiile în care desfășoară o activitate economică, numele tuturor filialelor lor și performanțele financiare ale acestora, informațiile fiscale relevante, activele deținute și numărul de angajați, garantând, totodată, faptul că aceste informații sunt puse la dispoziția publicului și reducând la minimum sarcinile administrative prin excluderea microîntreprinderilor; invită Comisia să prezinte o propunere legislativă de modificare în consecință a Directivei privind contabilitatea; reamintește că transparența publică este un pas esențial în direcția reabilitării sistemului fiscal actual și a consolidării încrederii publice; invită OCDE să recomande publicarea de către toate întreprinderile multinaționale (ÎMN) a modelului propus de raportare pentru fiecare țară în parte, pentru a se asigura accesul tuturor autorităților fiscale din toate țările la informații detaliate, care să le permită evaluarea riscurilor aferente prețurilor de transfer și identificarea celei mai bune soluții de mobilizare a resurselor de audit; subliniază că scutirile de impozite și avantajele oferite investitorilor străini prin tratatele fiscale bilaterale le oferă ÎMN un avantaj competitiv neloial în raport cu firmele locale, mai ales cu IMM-urile;

8.      solicită revizuirea reglementărilor și a condițiilor fiscale aplicabile industriilor extractive; invită UE să își intensifice asistența acordată țărilor în curs de dezvoltare cu scopul de a impozita în mod corespunzător extragerea resurselor naturale și de a întări poziția de negociere a guvernelor-gazdă pentru a obține profituri mai mari de pe urma bazei lor de resurse naturale și pentru a stimula diversificarea economiilor lor; sprijină Inițiativa privind transparența în industriile extractive (EITI) și extinderea sa la întreprinderile producătoare și societățile de comercializare a mărfurilor;

9.      salută adoptarea unui mecanism automat de schimb de informații, acesta fiind un instrument fundamental pentru sporirea transparenței la nivel mondial și pentru stimularea cooperării în scopul combaterii evaziunii fiscale și a fraudei fiscale; recunoaște, cu toate acestea, că țările în curs de dezvoltare au nevoie de sprijin continuu în materie de expertiză financiară și tehnică și de timp pentru a-și dezvolta capacitățile necesare în vederea transmiterii și procesării informațiilor; subliniază, prin urmare, că este important să se asigure includerea în noul „Standard pentru schimbul automat de informații privind conturile financiare” dezvoltat de OCDE a unei perioade de tranziție pentru țările în curs de dezvoltare, recunoscându-se faptul că natura reciprocă a standardului implică o posibilă excludere efectivă a țărilor care nu au resursele și capacitatea de a constitui infrastructura necesară pentru colectarea, gestionarea și schimbul de informații cerute; consideră, în plus, că ar trebui avut în vedere un standard unic privind confidențialitatea;

10.    solicită adoptarea, până la sfârșitul lui 2015, a unei definiții la nivel mondial a paradisurilor fiscale, stabilirea de sancțiuni pentru operatorii care recurg la ele și întocmirea unei liste negre a țărilor, inclusiv din UE, care nu combat evaziunea fiscală sau care o acceptă; îndeamnă UE să vină în sprijinul reconversiei economice a țărilor în curs de dezvoltare care servesc drept paradisuri fiscale; solicită statelor membre cu teritorii dependente și teritorii care nu fac parte din Uniune să lucreze cu administrațiile acestor state în vederea adoptării principiilor transparenței fiscale și pentru a se asigura că niciun astfel de teritoriu nu servește ca paradis fiscal;

11.    solicită Uniunii Europene și statelor membre să ia toate măsurile pentru ca atunci când se negociază acorduri fiscale și de investiții cu țările în curs de dezvoltare, veniturile sau profiturile generate de activitățile transfrontaliere să fie impozitate în țara de origine, acolo unde valoarea este extrasă sau creată; subliniază, în acest context, că Convenția-model a ONU privind eliminarea dublei impuneri asigură o distribuție echitabilă a drepturilor de impozitare între țările sursă și țările de reședință; subliniază că în negocierea tratatelor fiscale, Uniunea Europeană și statele sale membre ar trebui să respecte principiul coerenței politicilor în domeniul dezvoltării stabilit la articolul 208 din TFUE;

12.    solicită Comisiei și tuturor statelor membre ca, urmând exemplul unor state membre, să realizeze evaluări ale impactului politicilor fiscale europene asupra țărilor în curs de dezvoltare și să facă schimb de bune practici, cu scopul de a consolida coerența politicilor în domeniul dezvoltării și a ameliora practicile actuale, ținând mai mult cont de efectele colaterale negative asupra țărilor în curs de dezvoltare și de nevoile speciale ale acestora; salută, în acest context, Planul de acțiune revizuit al Comisiei privind evaziunea fiscală, ce urmează a fi prezentat în 2015, și îndeamnă statele membre să convină fără întârziere asupra unei baze consolidate comune de impozitare a societăților (CCCTB);

13.    sprijină ferm seria actuală de inițiative internaționale de reformare a sistemului global, inclusiv inițiativa privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS) lansată de OCDE, axate pe participarea mai activă a țărilor în curs de dezvoltare la structurile și procedurile de cooperare fiscală internațională; solicită UE și statelor membre să militeze pentru transformarea comitetului fiscal al ONU într-un organism cu adevărat interguvernamental, mai bine echipat și dotat cu resurse suplimentare suficiente, în cadrul Consiliului economic și social al ONU, garantând astfel că toate țările în curs de dezvoltare pot participa pe picior de egalitate la elaborarea și reformarea politicilor fiscale internaționale; atrage atenția că ar trebui prevăzute sancțiuni atât pentru jurisdicțiile necooperante, cât și pentru instituțiile financiare care desfășoară operațiuni cu paradisuri fiscale;

14.    subliniază că asigurarea unor niveluri suficiente de fonduri publice poate contribui la reechilibrarea inegalităților de gen, oferind modalități mai bune de susținere a copiilor și a grupurilor vulnerabile și recunoaște că, deși frauda fiscală are un impact asupra bunăstării tuturor persoanelor, ea afectează în special gospodăriile sărace și cu venituri scăzute, în multe dintre acestea femeile având o pondere disproporționată;

15.    remarcă cu îngrijorare faptul că multe țări în curs de dezvoltare se află într-o poziție foarte slabă de negociere în raport cu unii investitori străini direcți; consideră că întreprinderile ar trebui obligate să își asume angajamente concrete în ceea ce privește efectul de propagare pozitiv al investițiilor lor asupra dezvoltării socioeconomice locale și/sau naționale a țării-gazdă; invită Comisia, Consiliul și guvernele partenere să se asigure că stimulentele fiscale nu reprezintă opțiuni suplimentare de evitare a plătirii impozitelor; subliniază că stimulentele ar trebui să fie mai transparente și orientate, în mod ideal, către promovarea investițiilor în dezvoltarea durabilă;

16.    solicită BEI și BERD, precum și instituțiilor financiare pentru dezvoltare ale statelor membre, să desfășoare acțiuni de monitorizare pentru a se asigura că societățile comerciale și alte entități juridice care beneficiază de sprijin financiar nu sunt implicate în activități de eludare a impozitelor sau de evaziune fiscală prin interacțiunea cu intermediari financiari stabiliți în centre offshore și paradisuri fiscale și să își îmbunătățească politicile privind transparența, de exemplu prin publicarea tuturor rapoartelor și anchetelor lor; îndeamnă BEI să aplice o politică de „due diligence”, solicitând rapoartele anuale pentru fiecare țară în parte, identificând beneficiarii reali ai societăților și verificând prețurile de transfer, cu scopul de a garanta transparența investițiilor și a preveni evaziunea fiscală și eludarea taxelor;

17.    încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

EXPUNERE DE MOTIVE

I. Clarificarea conceptului de mobilizare a veniturilor disponibile la nivel intern în țările în curs de dezvoltare

De ce este importantă mobilizarea veniturilor?

Resursele interne sunt și vor rămâne în continuare cea mai importantă sursă de finanțare pentru țările în curs de dezvoltare. Deși în ultimul deceniu nivelul acestor resurse ca procent din PIB a crescut, ponderea medie a taxelor și impozitelor în PIB în țările în curs de dezvoltare este în continuare prea scăzută: la nivel comparativ, în țările în curs de dezvoltare veniturile colectate sunt semnificativ mai reduse față de cele disponibile în cadrul economiilor avansate. Ponderea taxelor și impozitelor în PIB în țările cu venituri reduse este între 10% și 20%, iar în multe dintre aceste țări ea se situează sub 15% (această valoare fiind în general considerată drept pragul minim pe baza căruia guvernele își pot finanța funcțiile de bază și serviciile). În cazul statelor membre ale OCDE, această pondere se situează între 30-40%. Potrivit experților, există un potențial considerabil de majorare a veniturilor provenite din impozite: Oxfam a analizat situația din 52 de țări în curs de dezvoltare și, conform calculelor sale, o îmbunătățire semnificativă a sistemelor de colectare a impozitelor ar permite mobilizarea unei sume suplimentare de 269 de miliarde USD pentru a finanța serviciile publice. Prin urmare, este esențial să se asigure faptul că procesul de colectare a impozitelor interne devine mai previzibil, mai stabil și mai robust, precum și faptul că impozitarea este proporțională cu veniturile diferiților actori sociali - persoane fizice sau întreprinderi.

Care sunt problemele sistemelor existente?

•  Comerțul: În țările în curs de dezvoltare, veniturile obținute din schimburile comerciale au o pondere disproporționată în totalul resurselor publice și, cu toate că aceste venituri pot fi impozitate cu ușurință, ele prezintă un risc pentru buget datorită volatilității prețurilor la produsele de bază, iar posibilitățile de a crește nivelul veniturilor obținute din impozitare în acest domeniu sunt foarte reduse. Țările în curs de dezvoltare se confruntă cu dificultăți în eforturile lor de a compensa declinul taxelor comerciale ca rezultat al procesului de liberalizare a comerțului specific contextului global actual și trebuie să depună eforturi considerabile, în același timp, pentru a se reorienta către alte tipuri de resurse interne.

•  Caracterul informal: Caracterul informal al economiei reprezintă un obstacol în calea mobilizării veniturilor, în special în țările în curs de dezvoltare, în care este un fenomen larg răspândit, atât în zonele rurale, cât și în cele urbane. Costurile administrative pe care le presupune extinderea bazei de impozitare la sectorul informal pot fi ridicate, întrucât acest sector, prin natura sa, nu poate fi controlat cu ușurință de către funcționarii din administrațiile fiscale, iar existența unui sector informal de dimensiuni apreciabile face aproape imposibilă impozitarea generalizată a veniturilor.

•  Constrângeri politice: Există o probabilitate ridicată ca grupurile de interese socio-economice să desfășoare activități de lobby pe lângă guverne pentru a obține avantaje fiscale și să exercite o presiune neîntreruptă asupra funcționarilor din administrațiile fiscale care sunt responsabili pentru punerea în aplicare a politicii fiscale, agravând, astfel, fenomenul corupției.

•  Constrângeri administrative: Administrațiile fiscale dispun de capacități diferite în ceea ce privește punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației relevante. Impozitarea companiilor multinaționale, în special, se dovedește a fi o sarcină extrem de complexă, care presupune eforturi considerabile pentru țările în curs de dezvoltare. Exodul personalului calificat din administrațiile fiscale către organizațiile internaționale și societățile din sectorul privat, lipsa infrastructurii de colectare a impozitelor, precum și necesitatea de a actualiza sistemele informatice constituie, la rândul lor, provocări cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare.

•  Constrângeri economice: Baza de impozitare pe care o pot utiliza țările în curs de dezvoltare este adesea redusă. În țările în care un segment important al populației trăiește în sărăcie, un procent semnificativ din PIB nu este impozabil. Ca urmare a nivelului redus de dezvoltare economică, sectorul industrial este de obicei insuficient dezvoltat, iar sectorul agricol este foarte extins, în condițiile în care este mai simplu să se impoziteze activitatea industrială.

•  Uniformizarea la un nivel inferior: În ultimii ani, guvernele țărilor în curs de dezvoltare au aplicat reduceri progresive ale impozitelor pe profitul societăților și au oferit diferite stimulente fiscale și scutiri de la plata impozitelor, cu scopul de a-i atrage pe investitori și de a promova creșterea economică. Cu toate acestea, datele concrete au demonstrat că aceste stimulente nu reprezintă un factor determinant pentru atragerea de investiții străine. Prin urmare, aceste practici generează o concurență între economiile diferitelor state, care încearcă să ofere un tratament fiscal cât mai favorabil. Această „uniformizare la nivel inferior” favorizează în principal companiile multinaționale, în detrimentul țărilor în curs de dezvoltare.

•  Industriile extractive: Aspectele legate de modul în care veniturile obținute din exploatarea resurselor sunt distribuite între investitori și guverne sunt esențiale pentru țările în curs de dezvoltare. Tratamentul fiscal al investițiilor din sectorul minier variază foarte mult de la o țară la alta, iar reglementările aplicabile în acest domeniu sunt adesea ad hoc și lipsite de transparența necesară, se bazează pe negocieri directe între politicieni și companii, neintrând sub incidența sistemului fiscal al țărilor în cauză și nu sunt standardizate prin intermediul unor orientări clare. Există o probabilitate mare ca în acest domeniu să apară cazuri de corupție și să scadă nivelul veniturilor colectate.

Care sunt consecințele?

Fluxurile financiare ilicite reprezintă toate ieșirile de capitaluri din sectorul privat care nu sunt înregistrate și care implică fonduri dobândite, transferate sau utilizate în mod ilicit. În 2011, resursele interne pierdute de țările în curs de dezvoltare ca urmare a fluxurilor financiare ilicite au atins un total de 630 de miliarde USD, sumă echivalentă cu 4,3% din PIB-ul țărilor în curs de dezvoltare (țările cel mai puțin industrializate fiind afectate în mod deosebit de acest fenomen). Fluxurile financiare ilicite reprezintă doar una dintre cauzele pentru care țările în curs de dezvoltare pierd o parte din veniturile fiscale provenite din impozitarea societăților. Practicile abuzive de eludare a taxelor - care pot fi întâlnite în situațiile în care societățile încearcă să eludeze impozitarea prin crearea unor structuri interne complexe și prin utilizarea lacunelor din legislația fiscală - reprezintă o altă problemă importantă. Impozitele pe veniturile societăților se află în scădere la nivel mondial. Acest lucru afectează cu precădere țările în curs de dezvoltare, în special datorită faptului că acestea depind în mare măsură de veniturile provenite din impozitarea societăților: veniturile provenite din impozitarea societăților constituie un procent semnificativ din venitul național al acestor țări.

Literatura și datele existente cu privire la acest subiect sunt destul de limitate, iar acest lucru se datorează, în parte, faptului că este dificil să se determine cu exactitate amploarea eludării impozitelor și a evaziunii fiscale. În ansamblu, organizația ONE estimează că în fiecare an țările în curs de dezvoltare pierd cel puțin 1 000 miliarde USD ca urmare a unor activități de corupție cum ar fi, spre exemplu, tranzacțiile opace având drept obiect exploatarea resurselor naturale, utilizarea unor societăți fictive anonime, spălarea banilor, precum și evaziunea fiscală ilegală. Conform estimărilor organizației Global Financial Integrity, țările în curs de dezvoltare au pierdut 6,6 mii de miliarde USD ca urmare a fluxurilor financiare ilicite în perioada 2003-2012. Conform estimărilor Oxfam, obligațiile fiscale neonorate ale societăților active în țările în curs de dezvoltare se ridică la aproximativ 104 miliarde USD pe an. Actionaid estimează că, în ceea ce privește veniturile provenite din impozitarea societăților, prejudiciul fiscal din țările în curs de dezvoltare (diferența dintre impozitele colectate efectiv și estimările privind impozitele colectate) se situează, de regulă, în jurul valorii de 20%, ca urmare a evaziunii fiscale și a eludării impozitelor.

Moduri relevante de fraudă fiscală în țările în curs de dezvoltare:

•   Raportările incorecte și nedeclararea veniturilor personale sau a profiturilor înregistrate de societăți cu scopul de a eluda impozitarea directă a veniturilor sau obligațiile fiscale.

•   Evaluarea incorectă a valorii schimburilor comerciale datorită complicității între exportatori și importatori, care emit facturi fictive, aceasta fiind o modalitate foarte răspândită de a transfera în mod ilegal fonduri din țările în curs de dezvoltare către conturi financiare din străinătate, pentru a eluda impozitarea.

•   Frauda în materie de TVA, care implică prezentarea unor declarații false în legătură cu tranzacțiile comerciale cărora li se aplică TVA-ul.

•   Mituirea funcționarilor din administrațiile fiscale.

Moduri relevante de evaziune fiscală în țările în curs de dezvoltare:

•  Transferul profiturilor: se referă la exploatarea, în limitele legalității, a lacunelor existente în legislația fiscală. De regulă, filialele companiilor multinaționale sunt tratate drept entități separate de către autoritățile fiscale. Transferul profiturilor se poate realiza prin manipularea prețurilor de transfer sau prin exploatarea împrumuturilor în interiorul grupului. În plus, companiile multinaționale pot să distorsioneze prețurile de transfer pentru a-și reduce sarcina fiscală globală, prin aplicarea unor strategii de alocare a profiturilor în jurisdicțiile cu niveluri de impozitare deosebit de scăzute și în cele cu niveluri de impozitare foarte ridicate.

•  Alegerea strategică a locației anumitor active necorporale (brevete, mărci înregistrate și drepturi de proprietate intelectuală) oferă companiilor multinaționale posibilitatea de a-și optimiza sarcina fiscală globală în conformitate cu cadrul juridic aplicabil.

•  Stimulentele fiscale și scutirile de la plata impozitelor devin, în anumite circumstanțe (nepotism, corupție, transparență scăzută) „o formă de evaziune fiscală oficializată”. Stimulentele fiscale nu au doar rolul de a permite companiilor străine să evite impozitarea, ci pot stimula companiile înființate la nivel național să recurgă la practici ilegale de evaziune fiscală, prin metode precum prezentarea investițiilor interne drept „investiții străine directe” („round-tripping”) sau prin vânzarea de active către filiale, care sunt prezentate drept noi investitori pentru a putea beneficia de scutirile fiscale care sunt acordate în mod exclusiv noilor investitori („double-dipping”).

II. Analizarea soluțiilor existente la nivel mondial

Acorduri fiscale încheiate între țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare

Pierderea de venituri fiscale poate fi exacerbată, de asemenea, de acordurile fiscale, o componentă cheie a legislației fiscale internaționale. Având drept obiectiv evitarea dublei impuneri, acordurile bilaterale în domeniul fiscal asigură alocarea drepturilor de impozitare între cele două țări semnatare. În ceea ce privește acordurile bilaterale în domeniul fiscal încheiate între țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare, unul dintre aspectele problematice cu caracter general este acela că țările dezvoltate își pot proteja mai bine interesele decât țările în curs de dezvoltare. În plus, ca urmare a faptului că acordurile fiscale au fost folosite pentru a reduce impozitarea în cazul transferurilor financiare transfrontaliere, ele au devenit un instrument cheie pentru companiile multinaționale, care le utilizează pentru a-și transfera profiturile din țările în care acestea au fost generate în țările care nu impozitează companiile multinaționale sau în care impozitele sunt reduse.

Majoritatea acordurilor fiscale internaționale se bazează pe Convenția-model a OCDE, care stabilește un cadru privind distribuirea drepturilor de impozitare între guverne în cazul companiilor care își au sediul pe teritoriul unei țări (țara de reședință, cel mai adesea o țară dezvoltată) și care își desfășoară activitatea pe teritoriul altei țări (țara de origine a veniturilor, adesea o țară în curs de dezvoltare). Întrucât s-a considerat că Convenția-model a OCDE favorizează țările de reședință (i.e. țările OCDE), o altă Convenție-model privind eliminarea dublei impuneri a fost elaborată sub auspiciile ONU, pentru a asigura o abordare mai echilibrată privind alocarea drepturilor de impozitare. Cu toate acestea, numeroase țări dezvoltate insistă în continuare asupra utilizării modelului OCDE în cadrul negocierilor cu țările în curs de dezvoltare.

Acțiuni la nivel mondial: OCDE - Planul de acțiune BEPS

Planul de acțiune privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS) propus de OCDE și aprobat de G20 urmărește redefinirea normelor fiscale internaționale, cu scopul de a combate practicile de transfer al profiturilor și de a asigura faptul că companiile plătesc impozite acolo unde se desfășoară activitatea economică și unde este creată valoarea economică. Având în vedere faptul că țările în curs de dezvoltare depind în mare măsură de veniturile provenite din impozitarea societăților, acest proces le-ar putea aduce beneficii importante. Cu toate acestea, există mai multe motive pentru care acest proces, în stadiul său actual, nu va permite obținerea unor rezultate care să conducă la instituirea pe plan mondial a unor sisteme fiscale cu un caracter progresiv mai pronunțat și nu va aduce beneficii țărilor în curs de dezvoltare:

•  BEPS are un domeniu de aplicare prea restrâns și se axează prea mult pe interesele țărilor dezvoltate (țările OCDE). Planul bazat pe 15 acțiuni care stă la baza acestui proces nu abordează o serie de aspecte esențiale (problema stimulentelor fiscale, spre exemplu), iar progresele înregistrate în privința acțiunilor care prezintă o relevanță maximă pentru țările în curs de dezvoltare sunt în continuare modeste.

•  Întrucât acest proces a fost elaborat pentru a fi utilizat în special de țările dezvoltate, țările în curs de dezvoltare nu dispun de instrumentele legislative necesare pentru a aborda problema erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor. Aceste țări se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește dezvoltarea capacităților necesare pentru a pune în aplicare norme deosebit de complexe și a-și apăra interesele în relația cu companiile multinaționale, iar marja lor de acțiune este adesea limitată din cauza lipsei de informații.

În ceea ce privește guvernanța, OCDE este răspunzătoare doar în fața membrilor săi, iar procesul BEPS nu asigură un nivel corespunzător de responsabilitate și de reprezentare. Țările în curs de dezvoltare au fost consultate, însă consultarea marginală nu poate compensa lipsa oportunităților de participa în mod egal în cadrul acestui proces.

Necesitatea unui plan de acțiune în vederea combaterii evaziunii fiscale și a fraudei fiscale în țările în curs de dezvoltare

Având în vedere importanța îmbunătățirii posibilităților de mobilizare a resurselor interne și problemele cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare în efortul lor de combatere a evaziunii fiscale și a fraudei fiscale, raportoarea propune o serie de recomandări ferme pe care PE ar trebui să le sprijine, în perspectiva viitoarei Conferințe privind finanțarea pentru dezvoltare, care urmează să fie organizată la Addis Abeba și în contextul inițiativelor internaționale existente care vizează reformarea sistemului fiscal mondial.

Printre aceste recomandări se numără consolidarea asistenței financiare și tehnice acordate țărilor în curs de dezvoltare și cadrelor regionale de administrație fiscală; adoptarea unor soluții eficace pentru sporirea transparenței și stimularea cooperării în ceea ce privește combaterea practicilor de eludare a impozitelor, cum ar fi mecanismul bazat pe schimbul automat de informații și raportarea defalcată pe țări, ținând seama și de nevoile și constrângerile țărilor în curs de dezvoltare; realizarea la nivelul UE și al statelor membre a unor evaluări ale impactului politicilor fiscale europene asupra țărilor în curs de dezvoltare; menținerea drepturilor de impozitare ale țărilor de origine a veniturilor atunci când se negociază acorduri fiscale și crearea unui veritabil organ interguvernamental, care să permită țărilor în curs de dezvoltare să participe în mod egal la reforma globală a normelor fiscale internaționale aflate în vigoare.

AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice și monetare (8.5.2015)

destinat Comisiei pentru dezvoltare

referitor la evaziunea fiscală și frauda fiscală: provocări pentru guvernanța, protecția socială și dezvoltarea din țările în curs de dezvoltare

(2015/2058(INI))

                      Raportor pentru aviz (*): Hugues Bayet

                      (*) Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru afaceri economice și monetare recomandă Comisiei pentru dezvoltare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  reamintește necesitatea imperioasă, atât pentru țările în curs de dezvoltare, cât și pentru țările dezvoltate, de a impozita profiturile în locul unde se desfășoară activitățile economice; subliniază că acest principiu se aplică și atunci când se negociază tratatele fiscale cu țările în curs de dezvoltare;

2.  salută eforturile depuse deja, în special în cadrul OCDE, pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare să-și consolideze sistemele fiscale și să combată frauda fiscală, evaziunea fiscală și fluxurile financiare ilicite;

3.  își exprimă îngrijorarea cu privire la nivelul corupției și lipsa de transparență a administrației publice din multe țări în curs de dezvoltare, fapt ce împiedică investiția veniturilor fiscale în consolidarea statului și în servicii sau infrastructuri publice;

4.  îndeamnă statele membre să convină fără întârziere asupra unei baze fiscale consolidate comune a societăților (CCCTB), care ar urma să fie obligatorie într-o primă etapă pentru întreprinderile și societățile cooperative europene și, în a doua etapă, pentru toate societățile cu excepția microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii, potrivit dispozițiilor rezoluției legislative a Parlamentului din 19 aprilie 2012 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB)[1];

5.  reiterează necesitatea de a se întocmi, până la sfârșitul anului 2015, o listă neagră a acestor paradisuri fiscale și a țărilor care denaturează concurența prin condiții fiscale favorabile, care să includă țările membre ale UE; consideră că definiția paradisurilor fiscale ar trebui să cuprindă cel puțin criteriile stabilite de OCDE alături de următoarele: prevederea de măsuri fiscale care implică absența impozitelor sau impozite nominale, absența unui schimb eficient de informații cu autoritățile fiscale din străinătate și absența transparenței dispozițiilor legislative, juridice sau administrative sau acolo unde sunt acordate avantaje fără să existe o activitate economică reală sau fără o prezență economică substanțială în țara care oferă astfel de avantaje fiscale; solicită, în plus, ca definiția să fie formulată la nivel internațional (de exemplu, la nivelul Națiunilor Unite);

6.  solicită statelor membre cu teritorii dependente și teritorii care nu fac parte din Uniune să colaboreze cu acestea pentru a adopta principii în materie de transparență fiscală și pentru a se asigura că niciun astfel de teritoriu nu servește ca paradis fiscal;

7.  solicită Comisiei să pună în aplicare un program de ajutor, similar programelor Fiscalis și Hercules, care să includă, în special, asistență tehnică pentru formarea resurselor umane și dezvoltarea structurilor administrative, în scopul de a sprijini țările în curs de dezvoltare să-și dezvolte capacitatea de a combate frauda fiscală, corupția, evaziunea fiscală și planificarea fiscală agresivă; subliniază necesitatea de a oferi această asistență într-un mod transparent;

8.  solicită Comisiei să dezvolte și alte inițiative de promovare a bunei guvernări în chestiuni fiscale în țările terțe, de contracarare a planificării fiscale agresive, de soluționare a chestiunii impozitelor neplătite ca urmare a „dublei (ne)impozitări”, precum și de combatere a acordurilor fiscale artificiale; afirmă că acordurile dintre state membre ale UE și țări terțe în ceea ce privește dubla (ne)impozitare trebuie să aibă la bază standarde comune; insistă asupra faptului că nu ar trebui să se încheie acorduri privind dubla (ne)impozitare cu paradisuri fiscale sau jurisdicții necooperante;

9.  solicită organismelor UE să nu coopereze cu acele jurisdicții care au fost considerate a fi necooperante în domeniul fiscal sau cu societăți condamnate pentru fraudă fiscală, evaziune fiscală sau planificare fiscală agresivă, asigurându-se, de exemplu, că instituții precum Banca Europeană de Investiții (BEI) și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) nu mai cooperează prin intermediarii lor financiari cu jurisdicții necooperante în domeniul fiscal, care oferă măsuri fiscale care implică absența impozitelor sau impozite nominale, absența unui schimb eficient de informații cu autoritățile fiscale din străinătate și absența transparenței dispozițiilor legislative, juridice sau administrative, precum și angajându-se să nu acorde finanțare din partea UE societăților condamnate pentru fraudă fiscală, evaziune fiscală sau planificarea fiscală agresivă;

10. reamintește angajamentul statelor membre, în contextul Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, de a dedica fără întârziere 0,7% din PIB-ul lor asistenței oficiale pentru dezvoltare;

11. solicită Comisiei să coopereze pe deplin cu OCDE, G20 și țările în curs de dezvoltare pentru a soluționa problema erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor (BEPS) și să informeze periodic Parlamentul și Consiliul cu privire la progresele înregistrate; salută viitorul plan de acțiune revizuit al Comisiei pe 2015 privind evaziunea fiscală și eludarea taxelor și solicită Comisiei să pregătească o directivă a UE privind combaterea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor (BEPS);

12. solicită, în cadrul punerii în aplicare a noului standard mondial, realizarea unor proiecte-pilot privind schimbul automat de informații fiscale cu țările în curs de dezvoltare, pentru o perioadă de tranziție nereciprocă;

13. în plus, solicită Comisiei să propună modificări ale dreptului UE privind societățile comerciale, în scopul de a interzice în mod eficient societățile fictive și entitățile similare, introducând, de exemplu, cerințe de fond și limitarea cumulului de funcții de conducere;

14. salută inițiativa OCDE intitulată „Tax Inspectors Without Borders” (Inspectori Fiscali Fără Frontiere) și solicită Comisiei și statelor membre să participe la proiect;

15. insistă asupra necesității de a realiza de urgență un studiu privind impactul tratatelor fiscale internaționale, precum și o analiză a repercusiunilor sistemelor de impozitare a societăților din statele membre și a tratatelor fiscale bilaterale încheiate de acestea cu țările în curs de dezvoltare, bazându-se pe principiile și metodele utilizate deja de către Fondul Monetar Internațional în cadrul studiilor sale; solicită, de asemenea, realizarea unei evaluări a impactului politicilor fiscale naționale, precum și a entităților cu destinație specială și a structurilor juridice similare;

16. solicită țărilor membre ale OCDE să elaboreze un cod de conduită destinat guvernelor lor pentru a garanta gestionarea eficace a sistemelor fiscale, bazându-se pe analiza activității Grupului de lucru pentru codul de conduită (impozitarea întreprinderilor) care există în prezent la nivelul UE;

17. subliniază faptul că domeniul de aplicare pentru planificarea fiscală creativă pentru întreprinderi poate fi restrâns, de exemplu, prin impunerea unor norme cu caracter obligatoriu la nivel mondial, astfel încât practici precum transferul profiturilor și reducerea artificială a profitului nu vor mai fi rentabile;

18. solicită statele membre să sprijine integrarea luptei împotriva fraudei fiscale în agenda de dezvoltare pentru perioada de după 2015;

19. solicită statelor membre să promoveze schimbul automat, obligatoriu de informații între autoritățile fiscale naționale din întreaga lume;

20. solicită UE și statelor sale membre să aplice principiul conform căruia societățile multinaționale trebuie să adopte, ca normă, raportarea pentru fiecare țară în parte, în toate sectoarele și în toate țările, (care va fi publicată în cadrul raportului anual) și să reducă totodată sarcinile administrative prin excluderea IMM-urilor;

21. solicită înființarea unui organism fiscal interguvernamental sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite, cu scopul de a se asigura că țările în curs de dezvoltare pot participa de pe picior de egalitate la elaborarea și reforma politicilor fiscale globale;

22. solicită punerea în aplicare rapidă a directivei în domeniul combaterii spălării banilor și a regulamentului privind transferul de fonduri; consideră totuși că mai pot fi realizate îmbunătățiri și îndeamnă statele membre să profite de flexibilitatea existentă, prevăzută în special în temeiul directivei în domeniul combaterii spălării banilor, în ceea ce privește utilizarea registrelor publice nerestricționate care permit accesul la informații pertinente privind proprietatea în cazul societăților, fondurilor fiduciare, al fundațiilor și al altor entități juridice;

23. salută faptul că pachetul Comisiei privind transparența a inclus un angajament de a efectua o evaluare de impact privind posibilitatea de a realiza o raportare publică pentru fiecare țară și pentru toate sectoarele economice; subliniază necesitatea de a analiza costurile legate de raportarea publică pentru fiecare țară, dar și beneficiile pentru țările europene și în curs de dezvoltare; reamintește că transparența publică este un pas esențial în direcția reabilitării sistemului fiscal actual și a consolidării încrederii publice; recomandă insistent Comisiei să se asigure că aceste informații sunt puse la dispoziția publicului;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

6.5.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

43

2

5

Membri titulari prezenți la votul final

Burkhard Balz, Hugues Bayet, Pervenche Berès, Esther de Lange, Fabio De Masi, Markus Ferber, Jonás Fernández, Sven Giegold, Neena Gill, Roberto Gualtieri, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Cătălin Sorin Ivan, Petr Ježek, Othmar Karas, Georgios Kyrtsos, Alain Lamassoure, Bernd Lucke, Olle Ludvigsson, Ivana Maletić, Fulvio Martusciello, Marisa Matias, Costas Mavrides, Bernard Monot, Luděk Niedermayer, Stanisław Ożóg, Dimitrios Papadimoulis, Dariusz Rosati, Alfred Sant, Molly Scott Cato, Peter Simon, Theodor Dumitru Stolojan, Paul Tang, Michael Theurer, Ramon Tremosa i Balcells, Marco Valli, Tom Vandenkendelaere, Cora van Nieuwenhuizen, Miguel Viegas, Jakob von Weizsäcker, Marco Zanni

Membri supleanți prezenți la votul final

Isabella De Monte, Marian Harkin, Eva Joly, Eva Kaili, Barbara Kappel, Verónica Lope Fontagné, Jacek Saryusz-Wolski, Romana Tomc, Beatrix von Storch

  • [1]  JO C 258 E, 7.9.2013, p. 134.

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL

Au votat pentru: 24

PPE: Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Maurice Ponga, Cristian Dan Preda, Paul Rübig, Davor Ivo Stier, Bogdan Brunon Wenta, Rainer Wieland, Anna Záborská

 

S-D: Enrique Guerrero Salom, Arne Lietz, Louis-Joseph Manscour, Linda McAvan, Norbert Neuser, Elly Schlein, Pedro Silva Pereira

 

ECR: Bernd Lucke

 

ALDE: Beatriz Becerra Basterrechea, Charles Goerens, Paavo Väyrynen

 

GUE/NGL: Dennis De Jong, Miguel Urbán Crespo

 

Verts/ALE:Heidi Hautala, Maria Heubuch

 

EFDD: Ignazio Corrao

Au votat împotrivă: 0

 

S-au abținut: 0

 

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

1.6.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

24

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Beatriz Becerra Basterrechea, Ignazio Corrao, Charles Goerens, Enrique Guerrero Salom, Heidi Hautala, Maria Heubuch, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Arne Lietz, Linda McAvan, Norbert Neuser, Maurice Ponga, Cristian Dan Preda, Elly Schlein, Pedro Silva Pereira, Davor Ivo Stier, Paavo Väyrynen, Bogdan Brunon Wenta, Rainer Wieland, Anna Záborská

Membri supleanți prezenți la votul final

Bernd Lucke, Louis-Joseph Manscour, Paul Rübig

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Miguel Urbán Crespo, Dennis de Jong