RAPORT referitor la reforma legislației electorale a Uniunii Europene

2.10.2015 - (2015/2035(INL))

Comisia pentru afaceri constituționale
Co-raportori: Danuta Maria Hübner, Jo Leinen

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la reforma legislației electorale a Uniunii Europene

(2015/2035(INL))

Parlamentul European,

–  având în vedere Actul privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct (Actul electoral), anexat la Decizia Consiliului din 20 septembrie 1976, astfel cum a fost modificată, în special articolul 14[1],

–  având în vedere tratatele, în special articolul 9, articolul 10, articolul 14 și articolul 17 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 22, articolul 223 alineatul (1) și articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și articolul 3 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la procedura electorală a Parlamentului, în special Rezoluția sa din 15 iulie 1998 privind un proiect de procedură electorală care cuprinde principii comune pentru alegerea deputaților în Parlamentul European[2], Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la alegerile pentru Parlamentul European din 2014[3] și Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la îmbunătățirea modalităților practice de organizare a alegerilor pentru Parlamentul European din 2014[4],

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2013 referitoare la componența Parlamentului European în perspectiva alegerilor din 2014[5],

–  având în vedere Recomandarea Comisiei 2013/142/UE din 12 martie 2013 privind consolidarea desfășurării democratice și eficiente a alegerilor pentru Parlamentul European[6],

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 mai 2015 intitulată „Raport privind alegerile pentru Parlamentul European din 2014” (COM(2015)0206),

–  având în vedere Acordul cadru din 20 octombrie 2010 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană[7],

–  având în vedere Directiva 93/109/CE a Consiliului din 6 decembrie 1993 de stabilire a normelor de exercitare a dreptului de a alege și de a fi ales pentru Parlamentul European pentru cetățenii Uniunii care au reședința într-un stat membru în care nu sunt resortisanți[8],

–   având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene[9], în special articolele 13, 21 și 31,

–   având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 11, 23 și 39,

–  având în vedere articolele 45 și 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0286/2015),

A.   întrucât articolul 223 din TFUE îi conferă Parlamentului dreptul să inițieze reforma propriei sale proceduri electorale, în scopul elaborării unei proceduri uniforme care să se aplice în întreaga UE sau a unei proceduri bazate pe principii comune tuturor statelor membre și să-și dea acordul cu privire la aceasta;

B.   întrucât reforma procedurii electorale a Parlamentului ar trebui să urmărească consolidarea dimensiunii democratice și transnaționale a alegerilor europene și legitimitatea democratică a procesului de luare a deciziilor al Uniunii, să confere consistență conceptului de cetățenie a Uniunii, să mărească legitimitatea activității Parlamentului European, să întărească principiile de egalitate electorală și egalitate de șanse, să mărească eficacitatea sistemului aplicat în desfășurarea alegerilor europene și să-i aducă pe deputații în Parlamentul European mai aproape de alegătorii lor, în special de cei mai tineri dintre aceștia;

C.  întrucât modificarea procedurii electorale trebuie să respecte principiile subsidiarității și proporționalității și nu ar trebui să urmărească impunerea uniformității ca scop în sine;

D.  întrucât posibilitatea elaborării unei proceduri electorale uniforme bazate pe sufragiu universal direct a fost consacrată în tratate încă din 1957;

E.   întrucât prezența la vot în cadrul alegerilor europene, care scade în mod constant, în special în rândul celor mai tineri alegători, și lipsa interesului alegătorilor pentru problemele europene reprezintă o amenințare pentru viitorul Europei și întrucât este nevoie, prin urmare, de idei care să contribuie la revitalizarea democrației europene;

F.   întrucât o reală armonizare a procedurii aferente alegerilor pentru Parlamentul European în toate statele membre ar putea promova mai bine dreptul tuturor cetățenilor europeni de a participa, în condiții de egalitate, la viața democratică a Uniunii, consolidând totodată dimensiunea politică a integrării europene;

G.  întrucât competențele Parlamentului s-au amplificat treptat de la primele alegeri directe din 1979, astfel încât în prezent Parlamentul are acum un statut egal, de colegiuitor, cu cel al Consiliului, în majoritatea domeniilor de politică ale Uniunii, în special ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

H.  întrucât Tratatul de la Lisabona a modificat mandatul deputaților în Parlamentul European, transformându-i în reprezentanți direcți ai cetățenilor Uniunii[10] în loc de „reprezentanți ai popoarelor statelor reunite în Comunitate”[11];

I.  întrucât singura reformă propriu-zisă a Actului electoral a avut loc în 2002, ca rezultat al adoptării Deciziei 2002/772/CE, Euratom[12] a Consiliului, care impune statelor membre să organizeze alegerile pe baza reprezentării proporționale, utilizând un sistem pe liste sau cu vot unic transferabil și care a eliminat mandatul dublu pentru deputații în Parlamentul European; întrucât, în plus, statelor membre li s-a acordat explicit dreptul de a înființa circumscripții la nivel național și de a introduce un prag național care să nu depășească 5% din voturile exprimate;

J.  întrucât nu s-a ajuns încă la un acord cuprinzător cu privire la o procedură electorală cu adevărat uniformă, cu toate că, treptat, s-a realizat o oarecare convergență a sistemelor electorale, inter alia ca rezultat al adoptării unor acte de drept derivat, ca Directiva 93/109/CE a Consiliului;

K.  întrucât conceptul de cetățenie a Uniunii, introdus formal în ordinea constituțională prin Tratatul de la Maastricht în 1993, include dreptul cetățenilor Uniunii de a participa la alegerile europene și municipale din statele lor membre, dar și din statul lor de reședință, în aceleași condiții ca și cetățenii statului respectiv[13]; întrucât Carta drepturilor fundamentale, căreia Tratatul de la Lisabona i-a conferit forță de lege, a întărit acest drept;

L.  întrucât, în pofida acestor reforme, alegerile europene sunt încă guvernate cu precădere de legi naționale, campaniile electorale rămânând naționale, iar partidele politice europene nu-și pot îndeplini în mod satisfăcător mandatul constituțional de a contribui la „formarea conștiinței politice europene și la exprimarea voinței cetățenilor Uniuni”, conform cerințelor articolului 10 alineatul (4) din TUE;

M.  întrucât partidele politice europene sunt cele mai în măsură să „contribuie la formarea conștiinței politice europene” și ar trebui, prin urmare, să joace un rol mai activ în campaniile electorale, pentru a-și îmbunătăți vizibilitatea și a scoate în evidență legătura dintre votul pentru un anumit partid național și impactul său asupra dimensiunii unui grup politic european din Parlamentul European;

N.   întrucât procedura de nominalizare a candidaților în alegerile pentru Parlamentul European diferă considerabil de la un stat membru la altul și de la un partid la altul, în special în ceea ce privește standardele de transparență și cele legate de democrație, în timp ce procedurile transparente și democratice de selecție a candidaților sunt esențiale pentru edificarea încrederii în sistemul politic;

O.  întrucât termenele pentru finalizarea listelor electorale înaintea alegerilor europene variază foarte mult de la un stat membru la altul, de la 17 zile până la 83 de zile, ceea ce îi plasează pe alegătorii și candidații din întreaga Uniune într-o situație de inegalitate sub aspectul timpului de care dispun pentru campanie și pentru a reflecta la opțiunea lor de vot;

P.   întrucât termenele pentru finalizarea listelor electorale înainte de alegerile europene variază mult de la un stat membru la altul și pot face ca schimbul de informații între statele membre în ceea ce privește alegătorii (care vizează evitarea votului dublu) să fie dificil, dacă nu chiar imposibil;

Q.   întrucât actualele norme electorale europene permit stabilirea unui prag neobligatoriu de până la 5% din voturile exprimate pentru alegerile europene, iar 15 state membre au profitat de această ocazie și au introdus un prag variind între 3% și 5%; întrucât, în statele membre mai mici și în statele membre care și-au împărțit teritoriul în circumscripții electorale, pragul real depășește totuși 3%, chiar dacă nu există limite legale; întrucât introducerea unor praguri obligatorii este recunoscută de tradiția constituțională ca fiind o metodă legitimă de garantare a funcționării parlamentelor;

R.  întrucât, deși articolul 10 alineatul (2) din Actul electoral interzice explicit publicarea anticipată a rezultatelor alegerilor, acest lucru s-a întâmplat în trecut; întrucât un termen armonizat pentru încheierea scrutinului în toate statele membre ar contribui în mare măsură la a conferi un caracter european comun alegerilor europene și ar reduce șansele ca rezultatele alegerilor să fie influențate în cazul în care sunt făcute publice în unele state membre înainte de încheierea scrutinului în toate statele membre;

S.  întrucât primele estimări oficiale ale rezultatelor electorale ar trebui anunțate simultan în toate statele membre, în ultima zi a perioadei electorale, la ora 21.00 CET,

T.   întrucât stabilirea unei zile de votare comune la nivel european ar reflecta mai bine participarea comună a cetățenilor în întreaga Uniune, ar consolida democrația participativă și ar contribui la instituirea unor alegeri paneuropene mai armonizate,

U.   întrucât Tratatul de la Lisabona a stabilit o nouă ordine constituțională, conferind Parlamentului European dreptul de a alege Președintele Comisiei Europene[14], în locul unei simple aprobări; întrucât alegerile europene din 2014 stabilesc un precedent important în această privință și au indicat că nominalizarea unor candidați fruntași mărește interesul cetățenilor pentru alegerile europene;

V.  întrucât nominalizarea principalilor candidați la funcția de președinte al Comisiei Europene asigură o legătură între voturile exprimate la nivel național și contextul european și le permite cetățenilor Uniunii să aleagă în cunoștință de cauză între diferite programe politice; întrucât desemnarea unor candidați fruntași prin proceduri deschise și transparente întărește legitimitatea democratică și responsabilizarea;

W.  întrucât procedura de nominalizare și selecție a candidaților fruntași pentru funcția respectivă constituie o expresie elocventă a democrației europene; întrucât, în plus, aceasta ar trebui să constituie o parte integrantă a campaniilor electorale;

X.   întrucât termenul pentru nominalizarea candidaților de către partidele politice europene ar trebui stabilit în Actul electoral, iar candidații fruntași la funcția de Președinte al Comisiei ar trebui să aibă calitatea de candidați în alegerile pentru Parlamentul European;

Y.   întrucât nu toate statele membre oferă cetățenilor lor posibilitatea de a vota din străinătate și, între cele care o fac, condițiile pentru privarea de dreptul la vot variază foarte mult; întrucât acordarea dreptului de a participa la alegeri tuturor cetățenilor Uniunii care își au reședința în afara acesteia ar contribui la egalitatea electorală; întrucât statele membre trebuie totuși să își coordoneze mai bine sistemele administrative pentru a-i împiedica pe alegători să voteze de două ori în două state membre diferite;

Z.   întrucât cel puțin 13 state membre nu au în vigoare norme interne adecvate care să îi împiedice pe cetățenii Uniunii care dețin dublă cetățenie a unor state membre să voteze de două ori, încălcând articolul 9 din Actul electoral;

AA.   întrucât la nivel european ar trebui înființată o autoritate electorală care să acționeze ca o rețea unică de autorități ale statelor membre, deoarece astfel s-ar facilita accesul la informații cu privire la normele care reglementează alegerile europene, s-ar raționaliza procesul și s-ar accentua caracterul european al acestor alegeri; întrucât, în consecință, Comisia este chemată să studieze măsurile practice necesare pentru înființarea unei astfel de autorități la nivelul Uniunii;

AB.  întrucât vârsta minimă pentru a fi eligibil variază în cele 28 de state membre între 18 și 25 de ani, iar vârsta minimă pentru dreptul de vot variază între 16 și 18 ani, ca urmare a tradițiilor lor constituționale și electorale divergente; întrucât armonizarea vârstei de vot și a vârstei minime pentru candidați ar fi foarte utilă pentru a oferi cetățenilor Uniunii o egalitate electorală reală și ar permite evitarea discriminării în aspectul cel mai important al cetățeniei, și anume dreptul de a participa la procesul democratic;

AC.   întrucât înființarea oficială și consolidarea partidelor politice la nivelul Uniunii stimulează dezvoltarea conștiinței politice europene și dă formă dorințelor cetățenilor Uniunii și întrucât, de asemenea, acest lucru a facilitat procesul aproprierii treptate a sistemelor electorale;

AD.  întrucât votarea prin poștă, pe cale electronică sau pe internet ar putea contribui la o desfășurare a alegerilor europene mai eficientă și mai atractivă pentru alegători, cu condiția respectării unor standarde maximale în materie de protecție a datelor;

AE.  întrucât, în majoritatea statelor membre, membrii executivului se pot prezenta la alegeri pentru parlamentul național fără a fi nevoiți să își întrerupă activitatea instituțională;

AF.  întrucât, în pofida progreselor continue înregistrate din 1979 până în prezent în ceea ce privește echilibrul dintre femei și bărbați în distribuirea mandatelor, persistă diferențe majore între statele membre în această privință, în 10 dintre ele înregistrându-se un nivel de sub 33% pentru genul mai slab reprezentat; întrucât componența actuală a Parlamentului European, cu numai 36,62% femei, nu respectă nici pe departe valorile și obiectivele legate de egalitatea de gen promovate de Carta drepturilor fundamentale;

AG.   întrucât egalitatea dintre femei și bărbați trebuie realizată, ea fiind una dintre valorile constitutive ale Uniunii, deși foarte puține state membre au integrat acest principiu în legile lor electorale naționale; întrucât aplicarea unor cote în ceea ce privește genurile în cadrul procesului de luare a deciziilor politice și în cazul listelor-fermoar s-a dovedit a un instrument foarte eficace pentru combaterea discriminării și a dezechilibrelor de putere dintre genuri, precum și pentru îmbunătățirea reprezentării democratice în organismele decizionale politice;

AH.   întrucât principiul proporționalității degresive consacrat în TUE a contribuit în mod semnificativ la asumarea în comun a proiectului european de către toate statele membre,

1.   hotărăște să reformeze procedura electorală în timp util înaintea alegerilor din 2019, pentru a consolida dimensiunea democratică și transnațională a alegerilor europene și legitimitatea democratică a procesului decizional din UE, a întări conceptul de cetățenie a Uniunii și egalitatea electorală, a promova principiul democrației reprezentative și reprezentarea directă a cetățenilor Uniunii în Parlamentul European, în conformitate cu articolul 10 din TFUE, îmbunătățind funcționarea Parlamentului European și guvernanța Uniunii, mărind legitimitatea și eficiența activității Parlamentului European, eficacitatea sistemului de organizare a alegerilor europene, promovând asumarea în comun în rândul cetățenilor din toate statele membre, echilibrând în mai mare măsură componența Parlamentului European și oferind un nivel cât mai ridicat de egalitate electorală și participare cetățenilor Uniunii;

2.  propune ca vizibilitatea partidelor politice europene să fie îmbunătățită prin introducerea denumirii și a logoului lor pe buletinele de vot și recomandă ca acestea să apară și la televiziune și în cadrul campaniilor radiodifuzate, să figureze pe afișe și în alte materiale utilizate în campaniile electorale europene, în special în programele partidelor naționale, deoarece aceste măsuri ar mări transparența alegerilor europene și ar accentua caracterul democratic al modului lor de desfășurare, cetățenii având posibilitatea de a face o legătură clară între votul lor și impactul pe care acesta îl are asupra influenței politice a partidelor politice europene și capacitatea lor de a forma grupuri politice în cadrul Parlamentului European;

3.   consideră, în același timp, ținând seama de angajamentul Uniunii Europene față de principiul subsidiarității, că partidele politice regionale care concurează în alegerile europene ar trebui să urmeze aceeași practică, iar autoritățile regionale ar trebui să fie încurajate să utilizeze, în acest context, limbile regionale recunoscute oficial;

4.   încurajează statele membre să faciliteze participarea partidelor politice europene, precum și a principalilor lor candidați, la campaniile electorale, în special pe posturile de televiziune și alte canale media;

5.   hotărăște fixarea unui termen limită comun de douăsprezece săptămâni înainte de data alegerilor pentru stabilirea listelor la nivel național, pentru a mări gradul de egalitate electorală, oferindu-le candidaților și alegătorilor din toată Uniunea un același interval de timp pentru a se pregăti și a reflecta înainte de vot; încurajează statele membre să reflecteze la modalități de a garanta o mai mare convergență între normele care guvernează campaniile electorale referitoare la alegerile europene;

6   consideră că este esențial ca partidele politice de la toate nivelurile să adopte proceduri democratice și transparente de selecție a candidaților; recomandă ca partidele naționale să organizeze alegeri democratice pentru selectarea candidaților lor pentru alegerile europene;

7.  sugerează introducerea unui prag obligatoriu, cuprins între 3% și 5%, pentru repartizarea locurilor în statele membre cu circumscripție unică și în circumscripțiile în care se folosește sistemul de vot pe liste și care cuprind mai mult de 26 de locuri; consideră că această măsură este importantă pentru asigurarea funcționării Parlamentului European, întrucât evită accentuarea fragmentării;

8.   propune, în ciuda faptului că statele membre sunt libere să stabilească ziua sau zilele în care organizează alegerile în timpul perioadei electorale, ca alegerile din toate statele membre să se încheie până la ora 21.00 CET în duminica alegerilor europene, deoarece acest lucru ar asigura aplicarea corectă a articolul 10 alineatul (2) din Actul electoral și ar reduce astfel riscul ca rezultatul alegerilor să fie influențat în cazul în care rezultatele din unele state membre sunt făcute publice înainte de încheierea scrutinului în toate statele membre; susține că interzicerea anunțării anticipate a rezultatelor alegerilor ar trebui menținută în toate statele membre;

9.   decide să stabilească un termen-limită comun pentru nominalizarea candidaților principali de către partidele politice europene, și anume cu 12 săptămâni înainte de alegerile europene, pentru a le permite să își prezinte programele electorale și să organizeze dezbaterile politice între candidați, precum și campaniile electorale la nivel european; consideră că procesul de nominalizare a candidaților principali constituie un aspect important al campaniilor electorale datorită legăturii implicite dintre rezultatele alegerilor europene și alegerea Președintelui Comisiei, legătură consacrată în Tratatul de la Lisabona;

10.   decide să stabilească un termen-limită comun de opt săptămâni pentru finalizarea listelor electorale și de șase săptămâni pentru schimbul de informațiile referitoare la cetățenii europeni cu dublă naționalitate și cetățenii europeni care locuiesc într-un alt stat membru cu autoritatea națională unică responsabilă de listele electorale;

11.   sugerează că integritatea alegerilor ar trebui întărită prin limitarea cheltuielilor de campanie la o sumă rezonabilă, care să permită prezentarea corespunzătoare a partidelor politice, a candidaților și a programelor lor electorale;

12.   propune ca tuturor cetățenilor Uniunii, inclusiv celor care trăiesc și lucrează într-o țară terță, să li se acorde dreptul de a vota la alegerile pentru Parlamentul European; consideră că acest lucru ar oferi în final tuturor cetățenilor Uniunii același drept de a vota la alegerile europene, în aceleași condiții, indiferent de locul lor de reședință sau de cetățenia pe care o dețin;

13.   invită totuși statele membre să își coordoneze mai bine sistemele administrative pentru a-i împiedica pe alegători să voteze de două ori în două state membre diferite;

14.   încurajează statele membre să permită votul prin corespondență, electronic și prin internet, pentru a mări rata de participare și a facilita votul cetățenilor, în special în cazul celor cu mobilitate redusă sau al celor care trăiesc sau lucrează într-un stat membru a cărei cetățenie nu o dețin sau într-o țară terță, cu condiția luării măsurilor necesare pentru prevenirea oricărei fraude posibile atunci când se face uz de votul prin mijloacele amintite;

15.  recomandă statelor membre, ca următoare acțiune, să examineze modalitățile de a armoniza vârsta minimă a alegătorilor la 16 ani, pentru a crește egalitatea electorală în rândul cetățenilor Uniunii;

16.  solicită o revizuire a Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, în vederea adaptării normelor privind comisarii care urmează să fie votați în Parlamentul European, pentru a nu aduce atingere eficienței instituționale a Comisiei în perioada alegerilor și evitând totodată utilizarea abuzivă a resurselor instituționale;

17.  decide să acorde Parlamentului dreptul de a fixa perioadele electorale ale alegerilor pentru Parlamentul European după consultarea Consiliului;

18.   încurajează statele membre să adopte cadre juridice corespunzătoare care să garanteze cele mai înalte standarde în materie de informare, de echitate și de obiectivitate în acoperirea mediatică din timpul campaniilor electorale, în special în ceea ce privește serviciile publice de radiodifuziune; consideră că acest lucru este esențial pentru a le permite cetățenilor europeni să facă o alegere în cunoștință de cauză cu privire la programele politice concurente; recunoaște importanța instrumentelor de autoreglementare, cum ar fi codurile de conduită, în atingerea acestui obiectiv;

19.   solicită consolidarea normelor care vizează garantarea unei dezbateri politice neîngrădite între partidele politice, în special acordând o atenție deosebită pluralismului media și neutralității tuturor nivelurilor administrației publice în ceea ce privește procesul electoral;

20.   evidențiază importanța unei prezențe mai mari a femeilor în cadrul procesului de luare a deciziilor politice și a unei mai bune reprezentări a femeilor în alegerile europene; cheamă, în consecință, statele membre și instituțiile Uniunii să ia toate măsurile necesare pentru a promova principiul egalității dintre bărbați și femei în întregul proces electoral; pune accentul, în acest sens, importanța listelor electorale echilibrate sub aspectul genurilor;

21.   încurajează statele membre să ia măsuri pentru a promova reprezentarea corespunzătoare a minorităților etnice, lingvistice și a altor minorități la alegerile europene;

22.   consideră că ar trebui instituită o autoritate electorală europeană care să fie însărcinată cu centralizarea informațiilor referitoare la alegerile pentru Parlamentul European, să supravegheze desfășurarea alegerilor și să faciliteze schimbul de informații dintre statele membre;

23.   consideră că funcția de deputat în Parlamentul European ar trebui să fie incompatibilă și cu cea de membru într-un parlament regional sau într-o adunare cu competențe legislative;

24.   reamintește că, în ciuda recomandărilor Comisiei, statele membre nu au reușit să cadă de acord asupra unei zile de votare comune; încurajează statele membre să depună eforturi pentru a ajunge la un acord cu privire la această chestiune;

25.  transmite Consiliului propunerea anexată de modificare a Actului din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct;

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

ANEXĂ: PROIECT DE PROPUNERE DE DECIZIE A CONSILIULUI

de adoptare a dispozițiilor de modificare a Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct[15]

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 223,

având în vedere propunerea Parlamentului European,

având în vedere avizul Parlamentului European,

întrucât:

(1)  trebuie puse în aplicare dispozițiile tratatului referitoare la procedura electorală,

A ADOPTAT dispozițiile anexate la prezenta decizie și recomandă ca acestea să fie aprobate de statele membre în conformitate cu normele lor constituționale.

Prezenta decizie și dispozițiile anexate se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Statele membre îl informează fără întârziere pe Secretarul General al Consiliului cu privire la desfășurarea procedurilor necesare în conformitate cu normele lor constituționale pentru aprobarea dispozițiilor anexate prezentei decizii.

Amendamentele intră în vigoare în prima zi a lunii următoare aprobării dispozițiilor prezentei decizii de către statele membre, în conformitate cu normele lor constituționale.

Anexă la proiectul de propunere de decizie a Consiliului de adoptare a dispozițiilor de modificare a Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct

Amendamentul  1 Actul electoral din 1976 Articolul 1 – alineatul 1
Actul electoral din 1976	Amendamentul
1. În fiecare stat membru, membrii Parlamentului European sunt aleși pe baza reprezentării proporționale, recurgându-se la sistemul de vot pe liste sau la votul unic transferabil.	1. În fiecare stat membru, membrii Parlamentului European sunt aleși ca reprezentanți ai cetățenilor Uniunii pe baza reprezentării proporționale, recurgându-se la sistemul de liste sau la votul unic transferabil.
Amendamentul    2 Actul electoral din 1976 Articolul 3
Actul electoral din 1976	Amendamentul
Statele membre pot stabili un prag minim pentru atribuirea locurilor. La nivel național acest prag minim nu poate depăși 5% din numărul de voturi exprimate.	Pentru circumscripții și pentru statele membre cu o singură circumscripție în care este utilizat sistemul pe liste și care constau din mai mult de 26 de locuri, statele membre stabilesc un prag minim pentru atribuirea locurilor care nu coboară sub 3 % și nu depășește 5 % din voturile exprimate în circumscripție sau în statul membru cu o singură circumscripție în cauză.
Justification
All Member States with up to 26 seats have a de facto threshold of more than 3%. Of the seven Member States with more than 26 seats (Germany, France, the United Kingdom, Italy, Poland, Romania and Spain), all Member States except Spain and Germany have a legal electoral threshold for European elections, ranging from 3% to 5%, or have subdivided their electoral area in constituencies comprising not more than 26 seats. Therefore, this amendment would prevent the Parliament from further fragmentation and would make its functioning more efficient but at the same time not constrain the conduct of democratic elections in smaller Member States or Member States that have divided their territories into smaller constituencies.
Amendamentul    3 Actul electoral din 1976 Articolul 3 a (nou)
Actul electoral din 1976	Amendamentul
	Articolul 3 a
	Fiecare stat membru își fixează un termen pentru stabilirea listelor electorale. Termenul respectiv devansează cu cel puțin 12 săptămâni începerea perioadei electorale menționate la articolul 10 alineatul (1).
Justificare
Acest amendament ar oferi cetățenilor Uniunii aceeași perioadă de gândire pentru a se hotărî în privința opțiunii lor de vot și pune la dispoziția candidaților același interval de timp pentru a-și pregăti campaniile.
Amendamentul    4 Actul electoral din 1976 Articolul 3 b (nou)
Actul electoral din 1976	Amendamentul
	Articolul 3 b
	Termenul pentru stabilirea și finalizarea listelor electorale devansează cu opt săptămâni prima zi a alegerilor.
Justificare
În versiunea originală a proiectului de propunere amendamentul este formulat astfel: „Fiecare stat membru fixează un termen pentru stabilirea listelor electorale la nivel național (...)”. Această formulare ar putea exclude liste regionale sau liste la nivel de circumscripție din domeniul de aplicare al dispoziției. Amendamentul urmărește clarificarea faptului că sunt vizate toate listele electorale pentru alegerile pentru Parlamentul European.
Amendamentul    5 Actul electoral din 1976 Articolul 3 c (nou)
Actul electoral din 1976	Amendamentul
	Articolul 3 c
	Partidele politice participante la alegerile pentru Parlamentul European respectă procedurile democratice și transparența în selectarea candidaților pentru respectivele alegeri.
Amendamentul    6 Actul electoral din 1976 Articolul 3 d (nou)
Actul electoral din 1976	Amendamentul
	Articolul 3 d
	Lista de candidați la alegerile pentru Parlamentul European asigură egalitatea între genuri, cu ajutorul listelor-fermoar sau prin alte metode echivalente.
Amendamentul    7 Actul electoral din 1976 Articolul 3 e (nou)
Actul electoral din 1976	Amendamentul
	Articolul 3 e
	Buletinele de vot folosite în alegerile pentru Parlamentul European acordă o vizibilitate egală numelor și logourilor partidelor naționale și ale partidelor politice europene, dacă există, la care acestea sunt afiliate.
	Statele membre încurajează și facilitează indicarea acestor afilieri în transmisiile televizate și radiodifuzate din timpul campaniei și în materialele de campanie electorală. Materialele de campanie electorală includ și o trimitere la programul partidului politic european la care sunt afiliate, dacă acesta există.
	Normele referitoare la trimiterea prin poștă a materialelor electorale către votanții în alegerile pentru Parlamentul European sunt aceleași ca cele aplicate pentru alegerile naționale, regionale sau locale din statul membru în cauză.
Amendamentul    8 Actul electoral din 1976 Articolul 3 f (nou)
Actul electoral din 1976	Amendamentul
	Articolul 3 f
	Partidele politice europene își desemnează candidații pentru funcția de Președinte al Comisiei cu cel puțin 12 săptămâni înainte de data începerii perioadei electorale menționate la articolul 10 alineatul (1).
Justificare
Dat fiind că Tratatul de la Lisabona i-a conferit Parlamentului dreptul de a alege Președintele Comisiei, cetățenilor Uniunii ar trebui să li se dea posibilitatea de face legătura între votul lor și candidatul partidului pentru funcția de Președinte al Comisiei.
Amendamentul    9 Actul electoral din 1976 Articolul 4 a (nou)
Actul electoral din 1976	Amendamentul
	Articolul 4 a
	Statele membre pot introduce votul electronic și prin internet pentru alegerile pentru Parlamentului European și, într-o astfel de eventualitate, adoptă măsuri suficiente pentru a garanta corectitudinea rezultatului, secretul votului și protecția datelor.
Justificare
Acest amendament ar permite utilizarea votului electronic la alegerile europene, facilitând astfel votarea pentru cetățenii Uniunii cu mobilitate redusă și pentru cei care trăiesc în străinătate.
Amendamentul    10 Actul electoral din 1976 Articolul 4 b (nou)
Actul electoral din 1976	Amendamentul
	Articolul 4 b
	În cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, statele membre le pot da cetățenilor lor posibilitatea de a-și exprima votul prin poștă.
Justificare
Acest amendament le-ar permite utilizarea votului prin poșta electronică, oferindu-le astfel cetățenilor Uniunii un alt mod de a-și exprima votul.
Amendamentul    11 Actul electoral din 1976 Articolul 5 – alineatul 1 – paragraful 2
Actul electoral din 1976	Amendamentul
Acesta poate fi extins sau redus în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) al doilea paragraf.	eliminat
Amendamentul    12 Actul electoral din 1976 Articolul 6 – alineatul 1
Actul electoral din 1976	Amendamentul
1. Membrii Parlamentului European votează individual și personal. Aceștia nu pot fi obligați prin instrucțiuni și nu pot primi mandat imperativ.	1. Membrii Parlamentului European votează individual și personal. Aceștia nu pot fi obligați prin instrucțiuni și nu pot primi mandat imperativ. Ei îi reprezintă pe toți cetățenii Uniunii.
Amendamentul    13 Actul electoral din 1976 Articolul 6 – alineatul 2
Actul electoral din 1976	Amendamentul
2. Membrii Parlamentului European se bucură de privilegiile și imunitățile aplicabile lor în temeiul Protocolului din 8 aprilie 1965 privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene.	2. Membrii Parlamentului European se bucură de privilegiile și imunitățile aplicabile lor în temeiul Protocolului nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene.
Amendamentul    14 Actul electoral din 1976 Articolul 7 – alineatul 1 – liniuța 1 a (nouă)
Actul electoral din 1976	Amendamentul
	– membru al unui parlament național sau regional sau al unei adunări investite cu puteri legislative,
Amendamentul    15 Actul electoral din 1976 Articolul 7 – alineatul 1 – liniuța 2
Actul electoral din 1976	Amendamentul
- membru al Comisiei Comunităților Europene,	- membru al Comisiei,
Amendamentul    16 Actul electoral din 1976 Articolul 7 – alineatul 1 – liniuța 3
Actul electoral din 1976	Amendamentul
- judecător, avocat general sau grefier al Curții de Justiție a Comunităților Europene sau al Tribunalului de Primă Instanță;	- judecător, avocat general sau grefier al Curții de Justiție a Uniunii Europene sau al Tribunalului;
Amendamentul    17 Actul electoral din 1976 Articolul 7 – alineatul 1 – liniuța 5
Actul electoral din 1976	Amendamentul
- membru al Curții de Conturi a Comunităților Europene,	- membru al Curții de Conturi,
Amendamentul    18 Actul electoral din 1976 Articolul 7 – alineatul 1 – liniuța 6
Actul electoral din 1976	Amendamentul
- Ombudsman al Comunităților Europene,	- Ombudsmanul European,
Amendamentul    19 Actul electoral din 1976 Articolul 7 – alineatul 1 – liniuța 7
Actul electoral din 1976	Amendamentul
- membru al Comitetului Economic și Social al Comunității Europene și al Comunității Europene a Energiei Atomice;	- Membru al Comitetului Economic și Social,
Amendamentul    20 Actul electoral din 1976 Articolul 7 – alineatul 1 – liniuța 9
Actul electoral din 1976	Amendamentul
- membru al unor comitete sau al altor organe create în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice în scopul gestionării fondurilor comunitare sau îndeplinirii unei sarcini administrative permanente;	- membru al unor comitete sau al altor organe create în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sau cu Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice în scopul gestionării fondurilor Uniunii sau îndeplinirii unei sarcini administrative permanente;
	(Acest amendament se aplică întregului text. Adoptarea sa necesită modificarea în consecință în tot cuprinsul acestuia.)
Amendamentul    21 Actul electoral din 1976 Articolul 7 – alineatul 2
Actul electoral din 1976	Amendamentul
2. Începând cu alegerile pentru Parlamentul European din 2004, mandatul de membru al Parlamentului European este incompatibil cu acela de membru al unui parlament național.	eliminat
Prin derogare de la această dispoziție și fără a aduce atingere alineatului (3):
- membrii Parlamentului național al Irlandei care sunt aleși membri ai Parlamentului European în cadrul unor alegeri ulterioare pot avea mandat dublu până la următoarele alegeri pentru Parlamentul național al Irlandei, moment în care se aplică primul paragraf de la prezentul alineat;
- membrii Parlamentului Regatului Unit care sunt de asemenea deputați ai Parlamentului European în perioada mandatului de cinci ani care precede alegerile pentru Parlamentul European din 2004 pot avea mandat dublu până la alegerile pentru Parlamentul European din 2009, moment în care se aplică primul paragraf de la prezentul alineat.
Amendamentul    22 Actul electoral din 1976 Articolul 7 – alineatul 4
Actul electoral din 1976	Amendamentul
4. Membrii Parlamentului European cărora li se aplică alineatele (1), (2) și (3) în cursul perioadei de cinci ani menționate la articolul 5 sunt înlocuiți în conformitate cu articolul 13.	4. Membrii Parlamentului European cărora li se aplică alineatele (1) și (3) în cursul perioadei de cinci ani menționate la articolul 5 sunt înlocuiți în conformitate cu articolul 13.
Amendamentul    23 Actul electoral din 1976 Articolul 9 a (nou)
Actul electoral din 1976	Amendamentul
	Articolul 9 a
	Toți cetățenii Uniunii, inclusiv cei care trăiesc sau lucrează într-o țară terță, au dreptul să voteze la alegerile pentru Parlamentul European. Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta exercitarea acestui drept.
Justificare
Cetățenii Uniunii care își au reședința în afara Uniunii ar trebui să se bucure de aceleași drepturi de participare la alegerile europene ca și cei care locuiesc în Uniune.
Amendamentul    24 Actul electoral din 1976 Articolul 10 – alineatul 1
Actul electoral din 1976	Amendamentul
1. Alegerile pentru Parlamentul European au loc la data și orele stabilite de fiecare stat membru; pentru toate statele membre această dată este stabilită în cursul aceleași perioade care începe joi dimineața și se încheie duminica imediat următoare.	1. Alegerile pentru Parlamentul European au loc la data sau datele și orele stabilite de fiecare stat membru; pentru toate statele membre data sau datele sunt stabilite în cursul aceleași perioade care începe joi dimineața și se încheie duminica imediat următoare. Alegerile se încheie în toate statele membre până la orele 21.00 CET din duminica respectivă.
Justificare
Această măsură ar evita scurgerile de informații cu privire la rezultatele alegerilor din statele membre în care alegerile se desfășoară mai devreme și, astfel, ar elimina posibilitatea influențării rezultatelor finale generale ale alegerilor.
Amendamentul    25 Actul electoral din 1976 Articolul 10 – alineatul 2
Actul electoral din 1976	Amendamentul
2. Statele membre nu pot comunica în mod oficial rezultatele votului lor decât după încheierea scrutinului în statul membru în care alegătorii votează ultimii în cursul perioadei menționate la alineatul (1).	2. Statele membre nu pot comunica în mod oficial rezultatele votului lor decât după încheierea scrutinului. Primele estimări ale rezultatelor se comunică concomitent în toate statele membre la sfârșitul perioadei electorale menționate la alineatul (1). Înainte de sfârșitul acesteia nu se pot publica niciun fel de estimări la ieșirea de la urne.
Justificare
Această măsură ar crea un sincronism pan-european.
Amendamentul    26 Actul electoral din 1976 Articolul 10 – alineatul 2 a (nou)
Actul electoral din 1976	Amendamentul
	2a. Numărarea voturilor prin corespondență începe simultan în toate statele membre, odată ce urnele au fost închise în statele membre ai căror alegători votează ultimii în limitele intervalului menționat la alineatul (1).
Justificare
Numărarea simultană a voturilor prin corespondență în toate statele membre împiedică anunțarea rezultatelor în acele state membre ale căror secții de votare se închid înainte de sfârșitul intervalului menționat la alineatul (1).
Amendamentul    27 Actul electoral din 1976 Articolul 11
Actul electoral din 1976	Amendamentul
1. Consiliul, hotărând în unanimitate, în urma consultării Parlamentului European, stabilește perioada electorală pentru primele alegeri.	1. Parlamentul European, în urma consultării Consiliului, stabilește perioada electorală pentru primele alegeri cu cel puțin un an înainte de sfârșitul legislaturii de cinci ani menționate la articolul 5.
2. Alegerile ulterioare au loc în cursul perioadei corespunzătoare din ultimul an al perioadei de cinci ani menționate în articolul 5.
„În cazul în care organizarea de alegeri în Comunitate în cursul perioadei în cauză se dovedește imposibilă, Consiliul, hotărând în unanimitate după consultarea Parlamentului European, stabilește, cu cel puțin un an înainte de sfârșitul perioadei de cinci ani menționate la articolul 5, o altă perioadă pentru alegeri care se poate situa cel mai devreme la două luni înainte sau cel mai târziu la o lună după perioada fixată conform dispozițiilor paragrafului precedent.”
3. Fără a aduce atingere articolului 196 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și articolului 109 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, Parlamentul se reunește de plin drept în prima zi de marți după expirarea unui termen de o lună de la sfârșitul perioadei electorale.	3. Fără a aduce atingere articolului 229 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolului 109 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, Parlamentul se reunește de plin drept în prima zi de marți după expirarea unui termen de o lună de la sfârșitul perioadei electorale.
4. Competențele Parlamentului European încetează odată cu deschiderea primei ședințe a noului Parlament European.
Amendamentul    28 Actul electoral din 1976 Articolul 14
Actul electoral din 1976	Amendamentul
În cazul în care se dovedește a fi necesar să se adopte măsuri de aplicare a prezentului act, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Parlamentului European și după consultarea Comisiei, adoptă aceste măsuri, după ce încearcă să ajungă la un acord cu Parlamentul European în cadrul unui comitet de conciliere care reunește Consiliul și reprezentanți ai Parlamentului European.	Măsurile de punere în aplicare a prezentului act sunt propuse de Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, și sunt adoptate de Consiliu, hotărând cu majoritate calificată, după consultarea Comisiei și după obținerea aprobării Parlamentului European.
Amendamentul    29 Actul electoral din 1976 Articolul 15
Actul electoral din 1976	Amendamentul
Prezentul act este redactat în limbile daneză, engleză, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, olandeză, portugheză, spaniolă și suedeză, toate versiunile fiind în egală măsură autentice.	Prezentul act este redactat în limbile daneză, engleză, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, olandeză, portugheză, spaniolă și suedeză, toate versiunile fiind în egală măsură autentice.
	În conformitate cu tratatele de aderare, versiunile în limbile bulgară, cehă, croată, estonă, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, polonă, română, slovacă și slovenă ale prezentului act sunt considerate de asemenea autentice.
Anexele I și II fac parte integrantă din prezentul act.
Amendamentul    30 Actul electoral din 1976 Anexa I
Actul electoral din 1976	Amendamentul
Anexa I	eliminat
Regatul Unit va aplica dispozițiile prezentului act doar în ceea ce privește Regatul Unit.
Amendamentul    31 Actul electoral din 1976 Anexa II
Actul electoral din 1976	Amendamentul
Anexa II	eliminat
Declarație referitoare la articolul 14
convenit ca, în ceea ce privește procedura care trebuie aplicată în cadrul comitetului de conciliere, să se facă apel la dispozițiile alineatelor (5), (6) și (7) din procedura stabilită în declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei din 4 martie 19751.
_____________
1 JO C 89, 22.4.1975, p. 1.

EXPUNERE DE MOTIVE

Oportunitatea reformării legii electorale

Cu toate că eventualitatea elaborării unei proceduri electorale uniforme, bazată pe votul universal direct, a fost preconizată încă în Tratatul de la Roma din 1957, alegerile pentru Parlamentul European continuă să fie în mare măsură dominate de norme electorale naționale. Repartizarea politică a mandatelor în Parlamentului European nu este determinată de o alegere europeană, ci de 28 de alegeri naționale ale contingentelor de mandate naționale. Situația contrastează flagrant cu natura Parlamentului European de organism cu adevărat european și de co-legiuitor cu drepturi egale în cadrul arhitecturii instituționale a Uniunii Europene. Grupurile politice din Parlamentul European prezintă un grad remarcabil de coerență la vot în comparație cu majoritatea parlamentelor naționale. În deplin acord cu rolul ce le revine în conformitate cu tratatele europene, membrii Parlamentului European nu acționează ca reprezentanți ai statului membru din c are provin, ci ca „reprezentanți ai cetățenilor Uniunii”[16].

Diferitele interese și viziuni politice reprezentate în Parlamentul European nu le sunt prezentate electoratului în cadrul campaniei pentru alegerile europene.. Campaniile electorale se desfășoară, în primul rând și cu precădere, pe arenele politice naționale, cetățenii europeni ignorând care ar putea fi politica reală care rezultată din votul lor. În această privință, desemnarea candidaților fruntași de către partidele politice europene pentru funcția de Președinte al Comisiei în cadrul alegerilor europene din 2014 poate fi considerată drept un progres. Cu toate acestea, în pofida tuturor eforturilor, candidații fruntași nu le erau cunoscuți cetățenilor Uniunii[17] și, pentru numeroși alegători până și afilierea partidelor naționale la familiile lor politice europene a rămas neclară. Alegerile sunt principalul instrument de participare democratică, dar din cauza sistemului depășit care guvernează alegerile europene, cetățenii Uniunii nu sunt în măsură să ia pe deplin parte la dezbaterile politice europene.

Pe lângă necesitatea consolidării dimensiunii europene a alegerilor europene, eterogenitatea actuală a normelor electorale naționale contravine noțiunii de cetățenie a Uniunii Europene și principiului egalității. Deși armonizarea nu este un scop în sine, cetățenii Uniunii trebuie să aibă posibilitatea de a-și exercita drepturile de vot în condiții comparabile, respectând principiile democratice, indiferent de cetățenia lor națională.

Pentru a elimina distanța care separă instituțiile europene de electoratele care sunt menținute în coconii lor naționali, precum și pentru a aplica un tratament egal tuturor cetățenilor Uniunii, Parlamentul European este decis să recurgă la drepturile consfințite la articolul 223 alineatul (1) din TFUE pentru a iniția o reformă a Actului electoral european[18].

Statu-quo

Din 1976, când Actul electoral european a deschis calea către primele alegeri directe pentru Parlamentul European din 1979, dispozițiile care reglementează alegerile europene au evoluat întrucâtva, însă nu într-atât de substanțial pe cât și-ar fi dorit Parlamentul European. În 1992, Tratatul de la Maastricht i-a conferit Parlamentului European dreptul de a aviza decizia Consiliului privind o procedură uniformă și a introdus progrese semnificative în domeniul cetățeniei, dând cetățenilor Uniunii dreptul de a vota și de a candida în statul membru de reședință, oricare ar fi acela. Tratatul de la Maastricht a introdus posibilitatea de a înființa partide politice la nivel european, făcând astfel un pas în direcția politicii transnaționale. În Tratatul de la Amsterdam din 1997, mandatul Parlamentului European privind reformarea legislației electorale europene a fost extins. De atunci, propunerile Parlamentului European nu trebuie să urmărească neapărat o procedură uniformă, ci pot defini și principii comune care trebuie urmate de toate statele membre. Tratatul de la Lisabona le-a conferit membrilor Parlamentului European statutul de reprezentanți ai cetățenilor Uniunii Europene în locul celui de reprezentanți ai „popoarelor din statele reunite”. În plus, tratatul i-a conferit Parlamentului European dreptul de a alege Președintele Comisiei, și nu doar de a aproba alegerea Consiliului European. Obligația Consiliului European de a ține cont de rezultatele alegerilor europene atunci când desemnează candidatul corelează votul cetățenilor Uniunii de alegerea Președintelui Comisiei.

În paralel cu modificările aduse tratatelor, au fost înregistrate progrese în ceea ce privește stabilirea condițiilor fundamentale pentru alegerea Parlamentului European prin intermediul legislației derivate. Directiva 93/109/CE[19] a stabilit măsuri detaliate privind exercitarea dreptului de vot și de a candida la alegerile pentru Parlamentul European pentru cetățenii Uniunii care au reședința într-un stat membru ai cărui resortisanți nu sunt. Persistă însă unele dificultăți în ceea ce privește punerea sa în aplicare (Comisia a lansat o procedură în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva a 14 state membre care nu au transpus directiva). Regulamentul 2004/2003 al Consiliului[20] stabilește norme privind înființarea partidelor politice europene și le acordă acestora accesul la finanțare de la bugetul general al Uniunii Europene. Normele au fost dezvoltate ulterior prin Regulamentul 1141/2014[21], care urmează să intre în vigoare în 2017 și care le conferă partidelor politice europene o personalitate juridică europeană.

Singura reformă propriu-zisă a Actului electoral european a avut loc în 2002, prin Decizia 2002/772/CE a Consiliului, care le cere statelor membre să organizeze alegerile pe baza reprezentării proporționale utilizând un sistem pe liste sau cu vot unic transferabil și a eliminat mandatul dublu pentru membrii Parlamentului European. Mai mult, statelor membre li s-a conferit dreptul explicit de a înființa circumscripții la nivel național și de a introduce un prag național de până la 5 %.

În pofida acestor reforme, alegerile europene sunt încă guvernate îndeosebi de legi naționale, campaniile electorale rămânând naționale, iar partidele politice europene nu-și pot îndeplini mandatul constituțional, contribuind „la formarea conștiinței politice europene și la exprimarea voinței cetățenilor Uniuni”, conform stipulațiilor de la articolul 10 alineatul (4) din TUE.

Calea de urmat

Articolul 223 alineatul (1) din TFUE îi conferă Parlamentului European dreptul de a iniția o reformă a legislației electorale europene formulând propuneri, în legătură cu care Consiliul hotărăște cu unanimitate de voturi. Modificările la Actul electoral european se supun apoi ratificării statelor membre, în conformitate cu propriile lor cerințe constituționale. Pe lângă aceasta, articolul 14 din Actul electoral european prevede o procedură mai ușoară de utilizat pentru măsurile cu un caracter tehnic mai pronunțat. Ele sunt adoptate de Consiliu cu unanimitate de voturi, după consultarea Comisiei Europene, fără a solicita ratificarea la nivel național. Cu toate acestea, orice măsură de punere în aplicare trebuie să se bazeze pe dispoziții specifice din însuși Actul electoral european. Dată fiind sfera de aplicare limitată a Actului electoral european în forma sa actuală, prin măsuri de punere în aplicare nu se pot efectua nici un fel de reforme substanțiale.

Raportorii examinează un mare număr de măsuri potențiale de reformă care ar putea conduce la atingerea obiectivului de consolidare a dimensiunii democratice a alegerilor europene, de întărire a cetățeniei Uniunii, îmbunătățind funcționarea Parlamentului European și guvernanța Uniunii Europene, legitimând și eficientizând activitatea Parlamentului European, mărind eficacitatea conduitei la alegerile europene și a calității electorale a cetățenilor Uniunii. După ce au verificat îndeaproape meritele fiecărei măsuri potențiale de reformă în ceea ce privește atingerea obiectivelor menționate mai sus, precum și fezabilitatea lor în contextul politic actual, raportorii s-au hotărât să propună următoarele modificări ale Actului electoral din 1976:

1.  mărirea vizibilității partidelor politice europene prin imprimarea denumirilor și a logo-urilor lor pe buletinele de vot și, atunci când este posibil, pe afișele utilizate în campaniile electorale europene;

2.  introducerea unui termen comun de douăsprezece săptămâni înainte de data alegerilor pentru stabilirea listelor la nivel național;

3.  introducerea unui prag obligatoriu de repartizare a mandatelor în statele membre cu o singură circumscripție care cuprinde mai mult de 26 de locuri variind între 3 % și 5 % pentru statele membre care utilizează sistemul pe liste;

4.  închiderea procesului de votare în toate statele membre până la orele 21.00 CET din duminica alegerilor;

5.  introducerea unui termen comun de 12 săptămâni pentru desemnarea candidaților fruntași de către partidele politice europene;

6.  introducerea dreptului de vot la alegerile europene pentru toți cetățenii Uniunii care trăiesc în afara UE;

7.  introducerea posibilității de a vota electronic sau prin internet, precum și a aceleia de a vota prin poșta electronică;

8.  vârsta armonizată a alegătorilor la 16 ani, ca recomandare suplimentară adresată statelor membre.

REZULTATUL VOTULUI FINAL

ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării	28.9.2015
Rezultatul votului final	+: –: 0:	14 5 3
Membri titulari prezenți la votul final	Elmar Brok, Fabio Massimo Castaldo, Pascal Durand, Danuta Maria Hübner, Ramón Jáuregui Atondo, Constance Le Grip, Jo Leinen, György Schöpflin, Josep-Maria Terricabras, Kazimierz Michał Ujazdowski, Guy Verhofstadt, Rainer Wieland
Membri supleanți prezenți la votul final	Gerolf Annemans, Sylvie Goulard, Enrique Guerrero Salom, Sylvia-Yvonne Kaufmann, David McAllister, Viviane Reding, Helmut Scholz
Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final	Andrea Bocskor, Mady Delvaux, Ulrike Rodust, Iuliu Winkler

• [1]  Decizia Consiliului 76/787/CECO, CEE, Euratom (JO L 278, 8.10.1976, p.1), astfel cum a fost modificată prin Decizia Consiliului 93/81/Euratom, CECO, CEE (JO L 33, 9.2.1993, p.15) și prin Decizia Consiliului 2002/772/CE, Euratom (JO L 283, 21.10.2002, p.1).
• [2]  JO C 292, 21.9.1998, p. 66.
• [3]  Texte adoptate, P7_TA(2012)0462.
• [4]  Texte adoptate, P7_TA(2013)0082.
• [5]  Texte adoptate, P7_TA(2013)0082.
• [6]  JO L 79, 21.3.2013, p. 29.
• [7]  JO L 304, 20.11.2010, p. 47.
• [8]  JO L 329, 30.12.1993, p. 34.
• [9]  JO L 317, 4.11.2014, p. 1.
• [10]  Articolul 10 alineatul (2) și articolul 14 alineatul (2) din TUE.
• [11]  Articolul 189 alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
• [12]  Decizia 2002/772/CE, Euratom a Consiliului din 25 iunie și 23 septembrie 2002 de modificare a Actului privind alegerea reprezentanților în Parlamentul European prin sufragiu universal direct, anexat la Decizia 76/787/CECO, CEE, Euratom (JO L 283 din 21.10.2002, p. 1).
• [13]  Articolul 20 alineatul (2) din TFUE.
• [14]  Articolul 17 alineatul (7) din TUE.
• [15]  Amendamentele din prezentul document se bazează pe o consolidare realizată de Serviciul Juridic al Parlamentului European pe baza Actului privind alegerea reprezentanților în Adunare prin vot universal direct (JO L 278, 8.10.1976, p. 5) modificat prin Decizia 93/81/Euratom, CECO, CEE de modificare a Actului privind alegerea reprezentaților în Parlamentul European prin vot universal direct, anexată la Decizia 76/787/CECO, CEE, Euratom a Consiliului din 20 septembrie 1976 (JO L 33, 9.2.1993, p. 15), precum și Decizia 2002/772/CE, Euratom a Consiliului din 25 iunie 2002 și 23 septembrie 2002 (JO L 283, 21.10.2002, p. 1). Prezenta consolidare diferă de versiunea consolidată realizată de Oficiul pentru Publicații Oficiale al Uniunii Europene (CONSLEG. 1976X1008-23/09/2002) în două privințe: aceasta include o liniuță la articolul 6 alineatul (1) „– membru al Comitetului Regiunilor” care rezultă din articolul 5 din Tratatul de la Amsterdam (JO C 340, 10.11.1997) și este renumerotată în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Decizia 2002/772/CE, Euratom a Consiliului.
• [16]  Articolul 14 alineatul (2) din TUE: „Parlamentul European este compus din reprezentanții cetățenilor Uniunii. Numărul acestora nu poate depăși șapte sute cincizeci, plus președintele. Reprezentarea cetățenilor este asigurată în mod proporțional descrescător, cu un prag minim de șase membri pentru fiecare stat membru. Niciunui stat membru nu i se atribuie mai mult de nouăzeci și șase de locuri.”
• [17]  Potrivit unui sondaj IPOS desfășurat în aprilie 2014, numai 40 % dintre alegătorii din întreaga Europă știau cine este Martin Schulz, 39 % știau cine este Jean-Claude Junker și José Bové, 37% știau cine este Guy Verhofstadt și 31% știau cine este Ska Keller sau Alexis Tsipras. A se vedea www.ipsos-na.com/news-polls/pressrelease.aspx?id=6491.
• [18]  Actul privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, JO L 278, 8.10.1976, p. 5, modificat prin Decizia Consiliului din 25 iunie 2002 și 23 septembrie 2002 de modificare a Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, anexat la Decizia 76/787CECO,C EE, Euratom, JO L 283, 21.10.2002, p. 1–4, denumit în continuare “Actul electoral european".
• [19]  Directiva 93/109/Cea Consiliului din 6 decembrie 1993, JO L 329, 30.12.1993, p. 34–38, modificată prin Directiva 2013/1/UE a Consiliului din 20 decembrie 2012, JO L 26, 26.1.2013, p. 27–29.
• [20]  Regulamentul 2004/2003/CE al Parlamentului European și al Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind normele care reglementează partidele politice la nivel european și normele de finanțare a acestora, JO L 297, 15.11.2003, p. 1, modificat prin Regulamentul 1524/2007/CE Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2007, JO L 343, 27.12.2007, p. 5.
• [21]  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene, JO L 317, 4.11.2014, p. 1.