RECOMANDARE PENTRU A DOUA LECTURĂ referitoare la Poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Protocolului nr. 3 privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene
14.10.2015 - (09375/1/2015 – C8‑0166/2015 – 2011/0901B(COD)) - ***II
Comisia pentru afaceri juridice
Raportor: António Marinho e Pinto
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitoare la Poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Protocolului nr. 3 privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene
(09375/1/2015 – C8‑0166/2015 – 2011/0901B(COD))
(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)
Parlamentul European,
– având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (09375/1/2015 – C8–0166/2015),
– având în vedere poziția sa în primă lectură referitoare la solicitarea Curții de Justiție adresată Parlamentului și Consiliului (02074/2011),
– având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 69 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0296/2015),
1. adoptă poziția în a doua lectură prezentată în continuare;
2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Amendamentul 1 Poziția Consiliului Considerentul 1 | |||||||||||||||||||
Poziția Consiliului |
Amendamentul | ||||||||||||||||||
(1) Ca urmare a extinderii progresive a competențelor sale de la înființare, numărul cauzelor cu care este sesizat Tribunalul a crescut constant de-a lungul anilor, ceea ce, pe termen lung, are drept consecință o creștere a numărului cauzelor aflate pe rolul său. Această creștere are un impact asupra duratei procedurilor. |
(1) Ca urmare a extinderii progresive a competențelor sale de la înființare, numărul cauzelor cu care este sesizat Tribunalul a crescut de-a lungul anilor, ceea ce, pe termen lung, are drept consecință o creștere a numărului cauzelor aflate pe rolul său. În lipsa unor măsuri adecvate, atât de natură procedurală, cât și de natură organizatorică, inclusiv a unei majorări a numărului de judecători ai Tribunalului, este posibil ca această creștere să aibă un impact asupra duratei procedurilor. | ||||||||||||||||||
Amendamentul 2 Poziția Consiliului Considerentul 3 | |||||||||||||||||||
Poziția Consiliului |
Amendamentul | ||||||||||||||||||
(3) Situația în care se află Tribunalul este determinată de factori structurali care sunt legați, inter alia, atât de intensificarea și de diversificarea actelor juridice ale instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cât și de volumul și de complexitatea cauzelor cu care este sesizat Tribunalul, în special în domeniile concurenței și ajutoarelor de stat. |
(3) Situația în care se află Tribunalul este determinată de factori care sunt legați, inter alia, atât de intensificarea și de diversificarea actelor juridice ale instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cât și de volumul și de complexitatea cauzelor cu care este sesizat Tribunalul, în special în domeniile concurenței, ajutoarelor de stat și proprietății intelectuale, precum și de neînființarea unor instanțe specializate, conform prevederilor articolului 257 din TFUE. | ||||||||||||||||||
Amendamentul 3 Poziția Consiliului Considerentul 5 | |||||||||||||||||||
Poziția Consiliului |
Amendamentul | ||||||||||||||||||
(5) Ținând seama de evoluția probabilă a volumului de muncă al Tribunalului, numărul judecătorilor ar trebui stabilit la 56 la finele unui proces desfășurat în trei etape, fiind de la sine înțeles faptul că în niciun moment nu pot exista mai mult de doi judecători în cadrul Tribunalului numiți la propunerea aceluiași stat membru. |
(5) Ținând seama de evoluția volumului de muncă al Tribunalului, numărul judecătorilor ar trebui stabilit la 56 la finele unui proces desfășurat în trei etape, așadar, câte doi judecători numiți la propunerea fiecărui stat membru, fiind de la sine înțeles faptul că în niciun moment nu pot exista mai mult de doi judecători în cadrul Tribunalului numiți la propunerea aceluiași stat membru. | ||||||||||||||||||
Amendamentul 4 Poziția Consiliului Considerentul 5 a (nou) | |||||||||||||||||||
Poziția Consiliului |
Amendamentul | ||||||||||||||||||
|
(5a) Numirea judecătorilor suplimentari ar trebui făcută pe baza independenței, imparțialității și competenței lor, avându-se în vedere pertinența sub raport profesional și personal, ținându-se seama de măsura în care cunosc sistemele de drept ale Uniunii Europene și ale statelor membre și asigurându-se, în afară de aceasta, o reprezentare paritară de genurilor în componența de ansamblu a Tribunalului. | ||||||||||||||||||
Amendamentul 5 Poziția Consiliului Considerentul 7 | |||||||||||||||||||
Poziția Consiliului |
Amendamentul | ||||||||||||||||||
(7) În septembrie 2016, competența în primă instanță în cauzele din domeniul funcției publice a Uniunii, precum și cele șapte posturi de judecători din cadrul Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene ar trebui transferate către Tribunal, pe baza unei cereri legislative viitoare din partea Curții de Justiție. |
(7) După cum a anunțat deja Curtea de Justiție, urmează să fie prezentată o a doua propunere legislativă, pentru a stabili în detaliu ansamblul modalităților de transferare a Tribunalului Funcției Publice al UE, inclusiv cele șapte posturi de judecător ale sale, a personalului și a resurselor acestuia. | ||||||||||||||||||
Amendamentul 6 Poziția Consiliului Considerentul 8 a (nou) | |||||||||||||||||||
Poziția Consiliului |
Amendamentul | ||||||||||||||||||
|
(8a) Este recomandabil ca reînnoirea parțială a Tribunalului să fie organizată astfel, încât guvernele statelor membre să fie determinate treptat să propună doi judecători în cursul unei aceleiași reînnoiri parțiale. În consecință, pentru a asigura un echilibru între femei și bărbați în cadrul Tribunalului [declarația comună din ...], guvernele statelor membre ar trebui să aleagă, în mod preferențial, o femeie și un bărbat, cu respectarea condițiilor și procedurilor prevăzute de tratat. Potrivit articolului 19 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Curtea de Justiție dispune de cel puțin un judecător pentru fiecare stat membru. Deoarece acest sistem asigură deja un echilibru geografic cert, judecătorii suplimentari ar trebui să fie desemnați în primul rând pe baza competențelor lor profesionale și a calităților lor personale, precum și a măsurii în care cunosc sistemele de drept ale Uniunii Europene și ale statelor sale membre și abia apoi ar trebui avută în vedere naționalitatea lor. | ||||||||||||||||||
|
__________________ | ||||||||||||||||||
|
* JO: a se introduce data intrării în vigoare a prezentului regulament. | ||||||||||||||||||
Amendamentul 7 Poziția Consiliului Considerentul 9 a (nou) | |||||||||||||||||||
Poziția Consiliului |
Amendamentul | ||||||||||||||||||
|
(9a) Ar trebui numiți nouăsprezece referenți juridici, astfel încât fiecare judecător să poată dispune de un referent juridic suplimentar (luându-i în considerare pe cei nouă numiți în 2014), acesta fiind un acord deja existent în cadrul Curții de Justiție. | ||||||||||||||||||
Amendamentul 8 Poziția Consiliului Articolul 1 – punctul 2 a (nou) Protocolul nr. 3 Articolul 48 | |||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||
Amendamentul 9 Poziția Consiliului Articolul 1 – punctul 2 a (nou) Protocolul nr. 3 Articolul 48 a (nou) | |||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||
Justificare | |||||||||||||||||||
A se vedea punctul 15 din Raportul „Femeile în procesul decizional politic” (2011/2295(INI)) (PIETIKÄINEN), adoptat în plen la 3.2.2012, care „invită statele membre să promoveze măsuri afirmative, inclusiv măsuri cu forță juridică obligatorie, în scopul asigurării parității în toate structurile de guvernare și în numirile din sectorul public, și, de asemenea, să elaboreze instrumente pentru monitorizarea aspectelor de gen din cadrul numirilor și alegerilor.” | |||||||||||||||||||
Amendamentul 10 Poziția Consiliului Articolul 2 | |||||||||||||||||||
Poziția Consiliului |
Amendamentul | ||||||||||||||||||
Mandatul judecătorilor suplimentari din cadrul Tribunalului care urmează să fie numiți în temeiul articolului 48 din Protocolul nr. 3 privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene este următorul: |
Mandatul judecătorilor suplimentari din cadrul Tribunalului care urmează să fie numiți în temeiul articolului 48 din Protocolul nr. 3 privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene este următorul: | ||||||||||||||||||
(a) Mandatul a șase dintre cei doisprezece judecători suplimentari care urmează să fie numiți de la …4 încetează la 31 august 2016. Acei șase judecători sunt selectați prin tragere la sorți. Mandatul celorlalți șase judecători încetează la 31 august 2019; |
a) Mandatul a șase dintre cei doisprezece judecători suplimentari care urmează să fie numiți de la …* încetează la 31 august 2016. Acești patru judecători sunt desemnați astfel, încât guvernele celor patru state membre să fie determinate să propună câte doi judecători pentru reînnoirea parțială a Tribunalului din 2016. Mandatul celorlalți șase judecători încetează la 31 august 2019; | ||||||||||||||||||
(b) Mandatul a trei dintre cei șapte judecători suplimentari care urmează să fie numiți începând cu 1 septembrie 2016 încetează la 31 august 2019. Acei trei judecători sunt selectați prin tragere la sorți. Mandatul celorlalți patru judecători încetează la 31 august 2022; |
(b) Mandatul a trei dintre cei șapte judecători suplimentari care urmează să fie numiți începând cu 1 septembrie 2016 încetează la 31 august 2019. Acești trei judecători sunt desemnați astfel, încât guvernele celor trei state membre să fie determinate să propună câte doi judecători pentru reînnoirea parțială a Tribunalului din 2019. Mandatul celorlalți patru judecători încetează la 31 august 2022; | ||||||||||||||||||
(c) Mandatul a patru dintre cei nouă judecători suplimentari care urmează să fie numiți începând cu 1 septembrie 2019 încetează la 31 august 2022. Acei patru judecători sunt selectați prin tragere la sorți. Mandatul celorlalți cinci judecători încetează la 31 august 2025; |
(c) Mandatul a patru dintre cei nouă judecători suplimentari care urmează să fie numiți începând cu 1 septembrie 2019 încetează la 31 august 2022. Acești patru judecători sunt desemnați astfel, încât guvernele celor patru state membre să fie determinate să propună câte doi judecători pentru reînnoirea parțială a Tribunalului din 2022. Mandatul celorlalți cinci judecători încetează la 31 august 2025. | ||||||||||||||||||
__________________ |
__________________ | ||||||||||||||||||
4 JO: de introdus „1 septembrie 2015” sau „data intrării în vigoare a prezentului regulament” dacă respectiva dată este ulterioară datei de 1 septembrie 2015. |
* JO: a se insera „1 septembrie 2015” sau data intrării în vigoare a prezentului regulament, dacă respectiva dată este ulterioară datei de 1 septembrie 2015. | ||||||||||||||||||
Amendamentul 11 Poziția Consiliului Articolul 2 a (nou) | |||||||||||||||||||
Poziția Consiliului |
Amendamentul | ||||||||||||||||||
|
Articolul 2a | ||||||||||||||||||
|
1. Cel mult [după cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], Curtea de Justiție întocmește, recurgând la serviciile unui consultant extern, un raport referitor la funcționarea Tribunalului, destinat Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. | ||||||||||||||||||
|
Acest raport se concentrează, în special, asupra eficienței Tribunalului, a necesității și eficacității măririi numărului de judecători la 56, a utilizării și eficacității resurselor precum și asupra instituirii altor camere specializate și/sau asupra altor schimbări structurale. | ||||||||||||||||||
|
Curtea de Justiție avansează propuneri legislative pentru modificarea în consecință a statutului său. | ||||||||||||||||||
|
2. Cel mult [după doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], Curtea de Justiție întocmește pentru Parlament, Consiliu și Comisie un raport privind eventualele modificări aduse atribuirii competențelor în materie de decizii preliminare în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Raportul este însoțit, atunci când este cazul, de propuneri legislative. |
EXPUNERE DE MOTIVE
Notă introductivă și expunere de motive
1 – În 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a lansat o inițiativă legislativă urmărind modificarea statutului său, cu scopul de a permite numirea a încă 12 judecători în cadrul Tribunalului (GC). La momentul respectiv, aceasta a susținut că este necesară atât reducerea numărului de cauze pentru fiecare judecător, cât și durata acestora în Tribunal. În 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene și-a redus cererea la nouă judecători, cifră care a întrunit acordul Consiliului Uniunii Europene (denumit în continuare „Consiliul”), Comisiei Europene (CE) și Parlamentului European (PE). Cu toate acestea, în sesiunea anterioară, PE a aprobat în primă lectură propunerea privind 12 judecători suplimentari. Consiliul nu a numit însă nici unul dintre cei 12 de judecători, se pare că pe motiv că statele membre nu au ajuns la un acord privind selectarea acestora, deoarece fiecare stat a dorit să-și numească „propriul” judecător, iar numărul judecătorilor urmând a fi numiți (12) nu corespunde numărului statelor care îi nominalizează (28). Prin urmare, în octombrie 2014, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a propus dublarea numărului de judecători ai Tribunalului (încă 28) în trei etape, precum și desființarea Tribunalului Funcției Publice (TFP). Consiliul a aprobat imediat aceste noi propuneri. Prezentul raport se referă la această nouă propunere.
2 - Prima chestiune care trebuie abordată în ceea ce privește CJUE este clarificarea problemei de soluționat. Este necesar să se stabilească dacă există o problemă legată de Tribunal, determinată de insuficiența numărului de judecători, sau dacă problema provine mai degrabă de la Consiliu, din cauza incapacității sale de a realiza numiri pentru un număr de posturi care nu corespunde numărului membrilor săi. În realitate, este inexplicabil faptul că numai nouă judecători au fost suficienți pentru a rezolva problemele Tribunalului în 2013, în timp ce în 2014 au devenit brusc necesari 28 judecători și desființarea unei alte instanțe. Cu alte cuvinte, Tribunalul a solicitat încă doisprezece judecători în 2011, a fost de acord că nouă erau suficienți în 2013 și a declarat că în cele din urmă sunt necesari 28 de judecători suplimentari în 2014, precum și desființarea unei instanțe. Nimeni nu poate, cu bună credință, considera că o astfel de modificare a numărului de judecători este legată de problema numărului covârșitor de cauze aflate pe rol la Tribunal. În cazul în care Consiliul ar fi avut 38 de membri, aceștia ar fi cerut același număr de judecători; dacă ar fi avut 21, ar fi cerut 21. În mod evident, problema provine de la Consiliu, care poate prezenta o soluție viabilă pentru Tribunal doar în cazul în care aceasta implică posibilitatea fiecărui stat membru de a-și desemna „propriul” judecător, chiar dacă numărul judecătorilor depășește în mod evident nevoile reale ale Tribunalului (a se vedea cele mai recente statistici, în anexă).
3- Parlamentul European ar trebui, prin urmare, să respingă poziția Consiliului din mai multe motive. În primul rând, ea arată un dispreț profund față de banii contribuabililor europeni. Într-un moment în care UE impune măsuri severe de austeritate pentru a echilibra bugetele statelor membre și le cere acestor state să reducă cheltuielile publice, este absurd ca UE să-și crească cheltuielile într-un mod atât de neserios, și acest lucru va fi prost primit de publicul european. Propunerea de dublare a numărului judecătorilor ar crește și numărul referenților juridici și asistenților cu peste 100. Dublarea propusă a numărului de judecători ar determina mărirea numărului de referenți juridici și asistenți cu peste 100. Dat fiind că fiecare post atrage costuri de peste 1 milion de euro pe an, remunerația totală ar necesita o creștere a cheltuielilor structurale ale UE cu peste 20 milioane de euro pe an.
Este inexplicabil faptul că, în timp ce toate celelalte instituții au convenit să reducă numărul angajaților cu aproximativ 5 % și să efectueze reduceri de aproximativ 0,5 % din bugetele lor, CJUE trebuie să-și mărească în mod semnificativ bugetul, fără nicio justificare.
Un alt motiv ca Parlamentul European să respingă propunerea CJUE este legat de demnitatea puterii judiciare însăși, în special de prestigiul și respectul față de instanțe. De fapt, UE nu ar trebui să-i numească pe judecători în același mod în care îi numește pe comisarii politici. Judecătorii nu sunt comisari din partea statelor membre și nu ar trebui desemnați ca atare. Judecătorii ar trebui aleși în funcție de competențele lor tehnice și juridice, care să garanteze calitatea procesului decizional, dar și pentru calitatea caracterului lor, care să le poată garanta probitatea, onestitatea, imparțialitatea și reziliența la presiunile la care pot fi expuși. Pe scurt, ar trebui numiți pentru curajul și independența lor. Prin urmare, judecătorii nu ar trebui renominalizați, ci ar trebui numiți pentru un mandat unic de nouă ani. Este foarte justificată temerea că un judecător care poate fi renominalizat ar putea fi tentat să își îndeplinească atribuțiile astfel încât să le facă pe plac celor care l-au numit, pentru a fi numit din nou. În plus, chiar în această secțiune privind numirile, ar trebui acordată o atenție deosebită egalității de gen. Este de neînțeles de ce justiția UE ar trebui să fie administrată în mod predominant de bărbați. Numărul bărbaților judecători din instanțele Uniunii ar trebui să fie strict egal cu numărul total al femeilor cu aceeași funcție.
4 - În plus, solicitarea CJUE nu constituie o veritabilă propunere legislativă, în primul rând pentru că a fost făcută prin intermediul unei simple scrisori, în octombrie 2014, adresată Președinției italiene a Consiliului. O scrisoare nu constituie procedura adecvată pentru formalizarea unei inițiative legislative. Cu toate acestea, chiar dacă procedura ar fi considerată adecvată, propunerea ar trebui, datorită conținutului său, să fie considerată o nouă inițiativă legislativă și ar trebui deschisă, prin urmare, o procedură complet nouă. În realitate, ceea ce se discută în prezent nu este numirea a 12 noi judecători, ci mai degrabă numirea a 28 judecători și desființarea unei instanțe specializate. În cazuri precum cel de față, al unor propuneri legislative cu conținut nou (din moment ce este în întregime nouă și, prin urmare, nu a mai fost niciodată luată în considerare), este afectată negativ legalitatea procedurală a întregului proces (a se vedea corespondența din anexă cu privire la respectarea obligațiilor procedurale). Forma este inamicul declarat al arbitrarității.
5- În plus, o reformă de această natură - de profunzimea și amploarea preconizată - ar trebui precedată de un studiu de impact prin care să se explice colegislatorilor (Parlamentul European și Consiliul) necesitatea acesteia, sfera sa de aplicare, costurile și alte consecințe. Cu toate acestea, deși a fost promis de către CJUE încă din 2011, acest studiu nu a fost niciodată elaborat. Prin urmare, această inițiativă legislativă este deficitară sub aspectul transparenței, atât intern, cât și extern (încă o dată, a se vedea corespondența din anexă referitoare la respectarea obligațiilor procedurale).
În fapt, întregul proces legislativ arată că niciunul dintre organismele care ar trebui consultate nu a făcut observații referitoare la propunerile CJUE (28 de judecători în plus și desființarea TFP). Comisia Europeană însăși a prezentat observații doar în 2011 (cu privire la cei 12 judecători suplimentari) și nu au fost consultați nici măcar judecătorii celor două curți (Tribunalul și TFP), direct afectați de propunere, sau angajații acestora. Prin urmare, cum poate fi introdusă o reformă care desființează o instanță și crește la peste 28 numărul de judecători în cealaltă, în condițiile în care unui organism care ar fi trebuit în mod automat consultat cu privire la aceste propuneri i s-a cerut doar părerea cu privire la o creștere a efectivului cu 12 judecători și nu a făcut nicio observație cu privire la desființarea Tribunalului Funcției Publice? Este posibil ca o simplă scrisoare din partea președintelui CJUE să fie suficientă pentru ca Consiliului și Parlamentului European să aprobe imediat și fără comentarii toate măsurile propuse - și anume desființarea unei instanțe a UE și dublarea numărului de judecători în altă instanță - fără nicio analiză obiectivă a tuturor implicațiilor, în special a celor financiare?
Această propunere legislativă, în cazul în care este aprobată, ar crea un exemplu foarte prost, întrucât ar releva utilizarea unui standard dublu. UE își rezervă dreptul de a-și crește inutil cheltuielile, impunând în același timp unor state membre reduceri drastice ale cheltuielilor, care implică inclusiv concedieri și reduceri ale salariilor și ale altor remunerații.
6- Cu toate acestea, dincolo de lacunele sale inerente, propunerea CJUE ar avea, în cazul în ar fi aprobată, consecințe grave pe termen lung pentru sistemul judiciar al UE. Într-adevăr, multe dintre elementele acestei propuneri (structura instanței, impactul financiar) necesită o analiză serioasă și imparțială de impact, analiză care nu a fost realizată. Nu a existat nici măcar o analiză costuri-beneficii și nici o evaluare de impact. Efectuarea unui studiu extern independent reprezintă o condiție prealabilă pentru ca legislatorul să poată evalua toate consecințele legilor sale. În absența unui astfel de studiu, Parlamentul nu ar trebui să meargă înainte cu dublarea numărului de judecători și desființarea TFP. Reformele de acest tip nu ar trebui introduse pe ușa din dos.
De remarcat faptul că TFP există de peste 10 de ani și a fost considerat dintotdeauna drept un succes din punct de vedere judiciar, chiar de însuși Președintele CJUE. În plus, tratatele UE prevăd crearea de unor instanțe specializate, astfel încât este inexplicabil faptul că TFP trebuie dintr-o dată desființat. Ar trebui studiată în schimb posibilitatea de creării unor noi instanțe specializate, în special pentru mărci comerciale și brevete.
CJUE însăși sugerează că propunerea de desființare a TFP se datorează unui impas în Consiliu cu privire la numirea și renominalizarea judecătorilor. Pe lângă decizia de a dubla numărul judecătorilor Tribunalului, motivul pentru renunțarea la TFP este, din nou, incapacitatea Consiliului de a face numirile, și nu funcționarea instanței a cărei desființare se propune. Neputându-se adapta realității, Consiliul încearcă să forțeze realitatea pentru a o adapta modului său osificat de funcționare.
Desființarea TFP ar însemna, prin urmare, abandonarea sistemului instanțelor specializate prevăzut de Tratatele de la Nisa și de la Lisabona, deși este cunoscut faptul că o justiție specializată este o justiție de o calitate superioară, fără a mai menționa lipsa unui temei juridic pentru desființarea unei instanțe. Tratatul prevede înființarea unor instanțe specializate, nu desființarea acestora.
7 - Cifrele furnizate de CJUE privind cauzele aflate pe rol la Tribunal și durata medie a acestora sunt contrazise de datele furnizate de Președintele și judecătorii Tribunalului în cursul audierii lor la Comisia pentru afaceri juridice, audiere organizată la Strasbourg, la invitația raportorului. În mod inexplicabil, Consiliul a ignorat cu totul un document al Tribunalului prin care este exprimată opoziția față de reforma propusă de CJUE și explicațiile oferite la Strasbourg, referindu-se la fapte și cifre contradictorii în raport cu cele prezentate de CJUE (a se vedea documentația din anexă). O prudență elementară ar sugera că, deoarece cele două instanțe au prezentat reciproc fapte contradictorii, înainte de a se lua vreo decizie, ar trebui să se stabilească ce fapte sunt adevărate, și care nu. Din păcate, Consiliul nu și-a luat precauția de a efectua această investigație și s-a grăbit să avanseze cu reforma sistemului judiciar. Comunitatea juridică și chiar publicul european vor avea dificultăți în a accepta o decizie de a dubla cei 28 de judecători ai Tribunalului, în condițiile în care judecătorii înșiși sunt împotriva acestei majorări și afirmă că doar câțiva funcționari în plus ar fi suficienți pentru a depăși acest impas. În orice caz, în prezent, numărul de cauze aduse în fața celor trei instanțe a scăzut datorită numărului de cazuri soluționate de acestea. Prin urmare, urgența invocată de a dubla numărul de judecători nu există.
Merită reiterat faptul că productivitatea Tribunalului s-a îmbunătățit semnificativ din 2013, în special în cursul anului 2014, fără numirea niciunui nou judecător. Acest lucru s-ar putea datora pur și simplu angajării a nouă noi referenți juridici, care a permis închiderea a peste 100 de cauze în 2014. Conform propriilor informații ale Tribunalului, numărul de cauze închise în primul semestru al acestui an a fost mai mare decât numărul de cauze noi introduse. Încă o dată: presupusa urgență atât de des invocată de CJUE nu mai există. O soluție preferabilă ar fi, prin urmare, numirea mai multor persoane la grefă și în serviciile de traducere, precum și - în primul rând - numirea a încă 19 referenți juridici, astfel încât fiecare judecător să dispună de unul, luându-i în calcul pe cei nouă numiți deja în 2014. Această soluție ar reduce semnificativ impactul bugetar al măsurii propuse și ar fi, de asemenea, ușor reversibilă (a se vedea documentația din anexă).
8 - Problema compensării eventualelor întârzieri ca urmare a deciziilor Tribunalului este derizorie, deoarece, pentru a exista obligația unei reparații, este necesar ca: (i) să existe un prejudiciu real, (ii) acest prejudiciu să constituie urmarea unui act ilegal (acțiune sau omisiune), (iii) să fie cauzat din culpă și (iv) să existe o legătură de cauzalitate clară între faptă și prejudiciu; toate aceste elemente ar trebui semnalate și dovedite de către cei care solicită despăgubiri. Experiența judiciară arată cât de dificil ca acestea să fie demonstrate. În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) consideră că dreptul la compensație pentru întârzieri în justiție survine doar în momentul în care există o întârziere de peste cinci ani. Din câte știm, în medie, cauzele pendinte la Tribunal nu depășesc acest interval, ci dimpotrivă.
9 - Este surprinzător faptul că o reformă de această anvergură trebuie făcută fără o pregătire prealabilă și fără analiza consecințelor sale la toate nivelurile. Cum poate fi justificată în fața opiniei publice crearea a peste 100 de locuri de muncă foarte bine plătite (judecători, referenți juridici, asistenți), când este cert că mulți dintre acești angajați, inclusiv judecători, vor deveni în curând subutilizați din punct de vedere tehnic, întrucât nu vor avea suficient de lucru? Având în vedere faptul că fiecare judecător al Tribunalului se ocupă în prezent de o medie de 25 de cauze pe an (medie infinit inferioară celei din oricare instanță superioară din statele membre), această nouă propunere legislativă nu este un afront pentru contribuabilul european? După ce tendința creșterii numărului de cauze a fost inversată, în câte cauze pe an se va pronunța fiecare judecător? Cum va privi opinia publică UE în ceea ce privește responsabilitatea pentru această posibilă creștere?
În situația actuală, CJUE solicită colegislatorului să ia o decizie fără niciun temei de fapt sau de drept și să adopte o soluție costisitoare, care este foarte complicată și dificil de modificat ulterior.
Este de datoria colegislatorului să adopte măsuri echilibrate în raport cu provocările cu care se confruntă și să respecte întru totul banii contribuabililor europeni. Aceste măsuri trebuie să fie sustenabile pe termen lung.
Noua propunere legislativă, dacă este adoptată, ar putea prejudicia arhitectura justiției europene, imaginea UE și modul în care aceasta cheltuie banii contribuabililor europeni.
Acestea sunt argumentele pe baza cărora au fost formulate concluziile prezentate în continuare.
Concluzii și Recomandări
În temeiul articolului 66 alineatul (6) și articolului 69 alineatul (1) și alineatul (2) literele (a), (c) și (d) din Regulamentului de procedură al Parlamentului European, raportorul prezintă următoarele concluzii și recomandări:
1 – Respingerea propunerii de dublare a numărului de judecători ai Tribunalului și desființarea Tribunalului Funcției Publice și, în temeiul și în sensul articolului 69 alineatul (2) litera (a) și litera (d), poziția adoptată de Parlament în primă lectură ar trebui reformată. Curtea de Justiție ar trebui să justifice exact numărul de judecători de care este cu adevărat nevoie, ținând seama de modificarea ulterioară a circumstanțelor, și anume inversarea tendinței de creștere a numărului de noi cauze înregistrate și soluționate.
2 – Respingerea propunerii de desființare a TFP, din lipsă de temei juridic în tratat. În loc de aceasta, judecătorii deja desemnați ar trebui să depună fără întârziere jurământul, iar cei care sunt lipsă ar trebui desemnați; ar trebui, de asemenea, înființat un comitet de experți, care să analizeze avantajele și dezavantajele înființării unei noi instanțe, specializată în mărci comerciale, brevete și proprietate intelectuală.
3 - În conformitate cu articolul 69 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul de procedură, se recomandă numirea a 19 referenți juridici, astfel încât fiecare judecător să dispună de un referent juridic în plus (luându-i în considerare pe cei nouă deja numiți în 2014); această soluție se află deja în fața Curții de Justiție. Se recomandă, de asemenea, creșterea personalului grefei și serviciilor de traducere.
4 - Se recomandă înființarea de către Parlament și Consiliu a unui comitet mixt de experți, pentru a analiza funcționarea generală a justiției în UE și a prezenta o serie de sugestii de îmbunătățire a acesteia, ținând seama, printre altele, de următoarele aspecte:
a) – recrutarea judecătorilor prin intermediul unei proceduri deschise, din rândul profesorilor de drept renumiți și judecătorilor de la instanțele superioare din fiecare stat membru;
b) – numirea judecătorilor pentru un mandat unic de nouă ani, care nu poate di reînnoit sau extins;
c) – respectarea absolută a parității de gen în recrutarea judecătorilor.
5 - Recomandă ca toate instanțele Uniunii să fie controlate de către Comisia Europeană pentru Eficientizarea Justiției (CEPEJ) în aceleași condiții ca și instanțele statelor membre ale Consiliului Europei.
PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE ÎN FOND
Titlu |
Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a statutului Curții de Justiție a Uniunii Europene prin creșterea numărului judecătorilor din cadrul Tribunalului |
||||
Referințe |
09375/1/2015 – C8-0166/2015 – 2011/0901B(COD) |
||||
Data primei lecturi a PE |
15.4.2014 T7-0358/2014 |
||||
Propunerea Comisiei |
02074/2011 - C7-0126/2012 |
||||
Data anunțului în plen al primirii poziției Consiliului în primă lectură |
9.7.2015 |
||||
Comisie competentă în fond Data anunțului în plen |
JURI 9.7.2015 |
|
|
|
|
Raportori Data numirii |
António Marinho e Pinto 3.9.2014 |
|
|
|
|
Examinare în comisie |
24.9.2014 |
11.11.2014 |
23.3.2015 |
14.7.2015 |
|
|
15.9.2015 |
|
|
|
|
Data adoptării |
8.10.2015 |
|
|
|
|
Rezultatul votului final |
+: –: 0: |
18 5 0 |
|||
Membri titulari prezenți la votul final |
Joëlle Bergeron, Marie-Christine Boutonnet, Jean-Marie Cavada, Therese Comodini Cachia, Mady Delvaux, Laura Ferrara, Enrico Gasbarra, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Mary Honeyball, Dietmar Köster, Gilles Lebreton, António Marinho e Pinto, Jiří Maštálka, Julia Reda, József Szájer, Tadeusz Zwiefka |
||||
Membri supleanți prezenți la votul final |
Daniel Buda, Angel Dzhambazki, Jytte Guteland, Heidi Hautala, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Constance Le Grip, Stefano Maullu |
||||
Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final |
Jarosław Wałęsa |
||||
Data depunerii |
14.10.2015 |
||||