RAPORT referitor la politica de coeziune și comunitățile marginalizate

    30.10.2015 - (2014/2247(INI))

    Comisia pentru dezvoltare regională
    Raportoare: Terry Reintke


    Procedură : 2014/2247(INI)
    Stadiile documentului în şedinţă
    Stadii ale documentului :  
    A8-0314/2015

    PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

    referitoare la politica de coeziune și comunitățile marginalizate

    (2014/2247(INI))

    Parlamentul European,

    –  având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

    –  având în vedere articolele 151, 153, 162 și 174-176 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

    –  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a UE,

    –  având în vedere convențiile europene privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în special Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudența aferentă a Curții Europene a Drepturilor Omului, Carta socială europeană și recomandările aferente ale Comitetului european pentru drepturile sociale, precum și Convenția-cadru a Consiliului Europei privind protecția minorităților naționale,

    –   având în vedere Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene,

    –   având în vedere Convenția OIM privind populațiile indigene și tribale din țările independente,

    –   având în vedere directivele UE privind combaterea discriminării, articolul 14 din Convenția europeană a drepturilor omului și Protocolul nr. 12 la convenția în cauză,

    –   având în vedere Convenția Națiunilor Unite din 5 ianuarie 2011 privind drepturile persoanelor cu handicap,

    –  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (denumit în continuare „Regulamentul RDC“)[1],

    –  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006[2],

    –  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 437/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 mai 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul european de dezvoltare regională în ceea ce privește eligibilitatea intervențiilor în domeniul locuințelor în favoarea comunităților marginalizate[3],

    –  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006[4],

    –  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1381/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a programului „Drepturi, egalitate și cetățenie” pentru perioada 2014-2020[5],

    –  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane[6],

    –  având în vedere Regulamentul delegat (UE) nr. 240/2014 al Comisiei din 7 ianuarie 2014 privind Codul european de conduită referitor la parteneriat, în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene[7],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitoare la cel de al 7-lea și cel de al 8-lea raport intermediar al Comisiei privind politica de coeziune a UE și raportul strategic 2013 privind implementarea programului 2007-2013[8],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 referitoare la progresele înregistrate în implementarea strategiilor naționale de integrare a romilor[9],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la locuințele sociale din Uniunea Europeană[10],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la Strategia UE privind incluziunea romilor[11],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la contribuția politicii de coeziune la atingerea obiectivelor de la Lisabona și a obiectivelor Strategiei UE 2020[12],

    –  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la situația socială a romilor și îmbunătățirea accesului lor pe piața muncii din UE[13],

    –  având în vedere al șaselea raport al Comisiei din 23 iulie 2014 privind coeziunea economică, socială și teritorială intitulat „Investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică: promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în Uniunea Europeană”,

    –  având în vedere fișa de orientare tematică a Comisiei din 27 februarie 2014 privind romii și comunitățile marginalizate (obiectivul tematic 9 — Incluziune socială și sărăcie),

    –  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 aprilie 2014 intitulată „Raport privind punerea în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor” (COM(2014)0209),

    –  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 mai 2012 intitulată „Strategiile naționale de integrare a romilor: o primă etapă în punerea în aplicare a cadrului UE” (COM(2012)0226),

    –  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 intitulată „Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunăriiˮ (COM(2010)0715),

    –  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 decembrie 2010 intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială” (COM(2010)0758),

    –  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

    –  având în vedere Recomandarea Consiliului din 9 decembrie 2013 cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre[14],

    –   având în vedere „Nota orientativă a Comisiei privind utilizarea fondurilor structurale și de investiții europene pentru combaterea segregării spațiale și educaționale (proiect)”, din 1 iulie 2015,

    –  având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns scris adresată Comisiei la 24 februarie 2015 privind finanțarea destinată comunităților marginalizate (E-002782-15),

    –  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 3 aprilie 2014 referitor la strategiile de integrare a romilor[15],

    –  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

    –  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0314/2015),

    A.  întrucât politica de coeziune are drept scop consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale și reducerea disparităților sociale, inclusiv reducerea și eradicarea sărăciei și excluziunii, ceea ce necesită prevenirea segregării și promovarea accesului egal și a oportunităților egale pentru toți cetățenii, printre care se numără și grupurile cele mai marginalizate, precum și grupurile și persoanele de toate vârstele care trăiesc în sărăcie, se confruntă cu excludere socială și nu au acces la educație, la locuri de muncă, la locuințe și la sistemele de sănătate;

    B.  întrucât, potrivit definiției din Actul unic european din 1986, politica de coeziune urmărește reducerea disparităților dintre diversele regiuni și recuperarea întârzierilor în materie de dezvoltare ale regiunilor cel mai puțin favorizate; întrucât Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene adaugă o nouă fațetă coeziunii, făcând referire la „coeziunea economică, socială și teritorială”;

    C.  întrucât obiectivul coeziunii sociale necesită acțiuni la nivel european în ceea ce privește politicile de integrare a comunităților marginalizate și necesită ca statele membre să își utilizeze competențele în acest domeniu, punând în aplicare măsuri de sprijin și acționând totodată în cadrul programelor de cooperare naționale și transnaționale;

    D.  întrucât, în 2010, au fost introduse în Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) oportunități de finanțare pentru comunitățile marginalizate; întrucât cadrul legislativ pentru politica de coeziune 2014-2020 oferă o abordare strategică ;

    E.  întrucât Regulamentul (UE) nr. 1304/2013[16] stipulează că beneficiarii FSE sunt persoane, inclusiv persoane dezavantajate, cum ar fi șomerii pe termen lung, persoanele cu handicap, migranții, minoritățile etnice, comunitățile marginalizate și persoanele de toate vârstele care se confruntă cu sărăcia și excluderea socială;

    F.   întrucât, în cadrul perioadei de programare 2014-2020, cel puțin 23,1 % din bugetul politicii de coeziune va fi alocat investițiilor finanțate de FSE, întrucât FEDR și FSE joacă un rol specific important - cel puțin 20 % din resursele FSE sunt alocate în fiecare stat membru obiectivului specific de promovare a incluziunii sociale și combatere a sărăciei și a tuturor formelor de discriminare, acesta fiind prin urmare un instrument esențial de promovare a incluziunii în mai mare măsură a comunităților marginalizate;

    G.  întrucât Regulamentul 1303/2013 stabilește o serie de condiții preliminare legate de nediscriminare, gen și dizabilități, care trebuie respectate[17];

    H.  întrucât, potrivit celui de-al șaselea raport al Comisiei privind coeziunea economică, socială și teritorială, sărăcia și excluziunea socială au fost agravate de criza economică;

    I.  întrucât criza economică și reducerile bugetare determinate de aceasta au condus la numeroase probleme, generând în repetate rânduri probleme bugetare grave pentru municipalități, ceea ce a dus la o lipsă de opțiuni în ceea ce privește acțiunile legate de grupurile marginalizate menite să îmbunătățească gradul de integrare a acestora și să prevină segregarea, având în vedere faptul că astfel de politici depind în general, și uneori în totalitate, de finanțarea din fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI );

    J.  întrucât consecințele crizei economice și reducerile la nivelul serviciilor publice au înrăutățit situația femeilor din comunitățile marginalizate;

    K.  întrucât femeile din comunitățile marginalizate fac obiectul unei discriminări multiple, mai accentuate, iar rata de ocupare a forței de muncă în rândul lor este mai redusă decât în rândul bărbaților din comunitățile respective, precum și decât al altor femei;

    L.   întrucât este necesară o abordare coerentă și bine coordonată, deoarece numeroși actori din domeniul public și privat, de la diferite niveluri și din diferite sectoare, inclusiv reprezentanți ai societății civile, sunt implicați și adesea joacă un rol important în punerea în aplicare a politicilor de integrare;

    M.   întrucât în prezent nu există o definiție a comunităților marginalizate aplicabilă la nivelul Uniunii Europene; întrucât înțelegerea raportului începe prin înțelegerea conceptului de comunități marginalizate, pe baza analizei atributelor și caracteristicilor specifice ale grupurilor marginalizate, care să țină seama de situația și nevoile lor particulare, cum ar fi condițiile de viață și de muncă, accesul limitat la educație, la sistemele de sănătate și la locuri de muncă, abandonul școlar timpuriu, precum și excluziunea structurală și sistemică; raportul își propune să asigure incluziunea socio-economică efectivă a grupurilor în cauză;

    N.  întrucât Comisia nu a furnizat o definiție a comunităților marginalizate, lăsând statelor membre responsabilitatea de a elabora definiția pe baza propriilor indicatori naționali; observă totodată faptul că marginalizarea poate fi constatată prin consultarea unui set de indicatori pertinenți, cum ar fi excluziunea socială, rata ridicată a șomajului pe termen lung, un nivel scăzut al educației, condițiile de locuit (extrem) de precare, un nivel ridicat de discriminare și expunerea excesivă la riscuri pentru sănătate, precum și/sau lipsa accesului la serviciile medicale, și anume în rândul populațiilor considerate a fi cele mai vulnerabile și a avea cea mai mare nevoie de ajutor;

    O.  întrucât marginalizarea este un fenomen social în cadrul căruia persoanele sau comunitățile sunt excluse din punct de vedere social și împiedicate în mod sistematic să participe la procese sociale și politice care sunt esențiale pentru integrarea lor socială sau li se refuză accesul la acestea; întrucât conceptul de ,,comunități marginalizateˮ se referă la diverse grupuri și persoane din societate, cum ar fi minoritățile, romii, persoanele cu dizabilități, persoanele care trăiesc sub pragul sărăciei sau care sunt expuse riscului de sărăcie, migranții, refugiații și grupurile excluse din punct de vedere social; întrucât rasismul, patriarhatul, homofobia, dezavantajele economice și alți factori discriminatorii contribuie la crearea unor straturi de inegalitate și la o dinamică a pierderii drepturilor și oportunităților femeilor în cadrul comunităților marginalizate;

    P.   întrucât printre caracteristicile comune ale comunităților marginalizate se numără gruparea comunităților în anumite locuri, astfel cum se întâmplă în cazul comunităților marginalizate care locuiesc în zone rurale și în cartiere dezavantajate, comunitățile de interese, de exemplu, refugiații și solicitanții de azil și minoritățile etnice și lingvistice, precum și persoanele cu dizabilități, persoanele în vârstă, persoanele fără adăpost și popoarele indigene; întrucât diferitele tipuri de comunități marginalizate se confruntă cu dificultăți comune și suferă toate de pe urma unor diverse forme de stigmatizare și de discriminare;

    Q.  întrucât există un număr mare de grupuri marginalizate în Europa; întrucât romii, termen perceput diferit în țările Europei, reprezintă cea mai mare minoritate etnică din Europa și este una dintre cele mai marginalizate comunități;

    R.  întrucât politica de coeziune ar trebui să vizeze comunitățile marginalizate ținând seama de diversitatea lor și de nevoile specifice ale acestora; întrucât, pentru a finanța integrarea comunităților marginalizate, este necesar să se depună eforturi la toate nivelurile, să se dezvolte o abordare integrată, coerentă și pe termen lung și soluții permanente, să se încurajeze emanciparea, apelând la experiența acumulată și la consolidarea capacităților, inclusiv în rândul femeilor și fetelor din comunitățile marginalizate, precum și să se promoveze tranziția de la asistența instituționalizată la cea acordată la nivelul comunității, cu scopul de a pune capăt segregării și de a ajunge la normalizarea situației;

    S.  întrucât strategiile prevăzute de politica de coeziune europeană pentru capacitarea femeilor din comunitățile marginalizate trebuie să ia în considerare situația femeilor în vârstă, a femeilor cu dizabilități, a femeilor care prestează servicii de îngrijire și a femeilor cu probleme de sănătate mintală;

    T.  întrucât proiectele bazate pe artă și cultură și care promovează schimburile interculturale, emanciparea participanților, dezvoltarea competențelor creative și sociale și participarea activă la viața comunităților locale se numără printre cele mai eficiente instrumente de promovare a integrării și incluziunii sociale;

    U.  întrucât educația, atât cea formală, cât și cea informală, este esențială pentru combaterea marginalizării și a discriminării multiple, contribuind la inițierea unui dialog și asigurarea transparenței și înțelegerii între comunități, precum și la capacitarea comunităților marginalizate; întrucât nu trebuie pierdute din vedere integrarea unei perspective de gen în educație și rolul educației în ceea ce privește capacitarea femeilor și fetelor din comunitățile marginalizate;

    Principii generale

    1.  reamintește nevoia urgentă de a soluționa problema comunităților marginalizate; subliniază rolul important al politicii de coeziune în sprijinirea incluziunii economice, sociale și teritoriale;

    2.  reamintește că comunitățile marginalizate sunt vizate în mod direct de măsurile politicii de coeziune având în vedere preocupările tot mai mari legate de excluziunea socială și angajamentele asumate în vedere combaterii acesteia, precum și preocupările cu privire la situația romilor și a necesității care datează de mult timp pe termen lung de a îmbunătăți condițiile lor de viață;

    3.  solicită Comisiei să pună la dispoziție orientări pentru elaborarea unei definiții a comunităților marginalizate, specificând atributele și caracteristicile specifice ale grupurilor marginalizate, ținând seama de situația, problemele și nevoile specifice fiecărui grup-țintă potențial, cu scopul de a promova integrarea economică și socială a acestora, cu implicarea unor reprezentanți din partea comunităților respective; subliniază că aceste orientări ar crește eficiența politicii de coeziune în ceea ce privește consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în întreaga Uniune Europeană;

    4.  salută faptul că cadrul legislativ pentru politica de coeziune 2014-2020 a introdus elemente noi care consolidează abordarea inițială, extinzând posibilitățile de finanțare și introducând mecanisme pentru a garanta că sprijinul pentru comunitățile marginalizate respectă valorile și obiectivele europene și ține seama de necesitatea de a implica aceste grupuri în întregul proces;

    5.  invită Comisia să furnizeze informații detaliate cu privire la măsura în care s-a recurs la oportunitățile de finanțare pentru comunitățile marginalizate; solicită să se efectueze o analiză care să permită să se ajungă la concluzii adecvate și să se identifice obstacolele care împiedică utilizarea în continuare a finanțării sau obținerea celor mai bune rezultate posibile;

    6.  solicită Comisiei să monitorizeze aplicarea efectivă a Codului european de conduită în ceea ce privește principiul parteneriatului și implicarea societății civile; reamintește că, la pregătirea și punerea în aplicare a programelor finanțate de fondurile structurale și de investiții europene, trebuie aplicate principiile orizontale din Regulamentul privind dispozițiile comune, care reprezintă drepturile fundamentale, și anume promovarea egalității de șanse, prevenirea discriminării și promovarea dezvoltării durabile; reamintește că toate acțiunile statelor membre care sunt finanțate prin intermediul politicii de coeziune a UE ar trebui să respecte principiile privind drepturile fundamentale și să nu contribuie în niciun fel și niciodată la accentuarea segregării;

    7.  subliniază că principiul egalității de șanse și principiul nediscriminării sunt consacrate în normele de finanțare din fondurile structurale și de investiții europene în vederea eradicării cauzelor sistemice ale inegalității, fie ele economice, sociale, culturale sau bazate pe gen, fie legate de accesul la cultură și educație; subliniază faptul că aspectele centrale ale evaluării cauzelor excluziunii ar trebui să fie înțelegerea xenofobiei sistemice și a rasismului și campaniile de sensibilizare în acest sens;

    8.  reamintește faptul că egalitatea între femei și bărbați constituie un principiu de finanțare care se aplică orizontal politicii de coeziune; își exprimă regretul față de situațiile multiple în care sunt discriminate în special femeile, migranții și persoanele cu dizabilități care trăiesc în comunitățile marginalizate;

    9.  subliniază că, la punerea în aplicare a politicii de coeziune, trebuie abordată provocarea fundamentală pe care o reprezintă combaterea sărăciei și a excluziunii tinerilor și a copiilor, a adulților și a persoanelor cu dizabilități, precum și tranziția de la îngrijirea și serviciile instituționale la cele bazate pe comunitate; îndeamnă statele membre în cauză să întreprindă acțiuni adecvate și să ia măsuri pentru a elabora și pune în aplicare strategii în acest sens, printr-o abordare integrată;

    10.  atrage atenția că, la elaborarea politicilor adresate anumitor grupuri de destinatari în temeiul principiului „explicit, dar nu exclusiv”, este necesar să nu se excludă alte grupuri aflate în situații socioeconomice similare pentru a se evita declanșarea unor reacții defensive; subliniază că acest principiu este doar un prim pas spre recunoașterea necesității de a se acorda atenție unora dintre cele mai vulnerabile și marginalizate comunități și persoane;

    11.  subliniază că ar trebui să existe structuri responsabile, transparente și democratice pentru a combate corupția și utilizarea frauduloasă a fondurilor, asigurând astfel incluziunea comunităților marginalizate;

    12.  consideră că accesul la serviciile publice este unul dintre obiectivele majore în ceea ce privește incluziunea grupurilor marginalizate; invită statele membre să îmbunătățească oferta de materiale informative personalizate în materie de sănătate și elaborarea de strategii de prevenire a îmbolnăvirii, precum și de inițiative comunitare în domeniul sănătății în cadrul comunităților marginalizate; solicită crearea unor structuri specializate, de exemplu, centre care să ofere consiliere cu privire la chestiuni legate de accesul la asistența medicală, la piața muncii și la educație; solicită luarea de măsuri în vederea trecerii, în cadrul administrațiilor publice, de la o abordare axată pe cerere la o abordare bazată pe servicii amabile;

    13.  solicită o mai bună coordonare a strategiilor naționale pentru comunitățile marginalizate, inclusiv a strategiilor naționale de integrare a romilor, a strategiilor naționale de reducere a sărăciei, a strategiilor ce vizează alte comunități marginalizate sau defavorizate, precum și a strategiilor ce vizează egalitatea de gen cu politica de coeziune și stabilirea de legături mai strânse între acestea;

    14.  invită statele membre și Comisia să considere copiii o prioritate la punerea în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor și reiterează importanța promovării accesului egal la locuințe, asistență medicală, educație și condiții de trai demne pentru copiii romi;

    15.  invită statele membre și autoritățile locale să încurajeze utilizarea finanțărilor din cadrul FSE pentru a sprijini proiectele privind educația informală și învățarea pe tot parcursul vieții în vederea îndeplinirii obiectivului de a investi în noi competențe pentru inovare și a celui de a combate șomajul, sărăcia și excluziunea socială;

    16.  reamintește - ținând seama de creșterea disparităților regionale, de problemele demografice și de numărul tot mai mare de tineri care și-au părăsit țara de origine sau plănuiesc să o facă - că, în ciclul bugetar 2014-2020, este disponibilă mai puțină finanțare pentru politica de coeziune; consideră că politica de coeziune are potențialul de a adăuga valoare la activitatea aflată deja în curs de desfășurare în statele membre și că, prin axarea pe îmbunătățirea șanselor de angajare, pe participarea în societate și pe investițiile în competențe, în special în regiunile care au cea mai mare nevoie de acestea, politica de coeziune, printre alte avantaje, va avea drept rezultat creșterea incluziunii sociale și reducerea sărăciei prin permiterea unui grad adecvat de flexibilitate pentru a permite statelor membre să pună în aplicare un sprijin individualizat în funcție de nevoile locale și să asigure că finanțarea este utilizată în acele domenii în care rata șomajului este cea mai ridicată și în care este cel mai nevoie de ea;

    17.  invită Comisia să se asigure că statele membre pun în aplicare aceste principii la implementarea programelor operaționale; invită Comisia să includă analiza sa în cadrul rapoartelor sale, inclusiv al celui privind strategiile naționale de integrare a romilor;

    18.  subliniază că reducerile în bugetul serviciilor publice din unele state membre în timpul crizei au dus la agravarea șomajului, absența securității sociale, o situație dificilă a locuințelor și la probleme de sănătate; invită statele membre să utilizeze mai eficient sprijinul din FSE pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor publice și accesul egal la acestea pentru comunitățile marginalizate și să combată orice formă de discriminare;

    19.  solicită să fie luată în considerare perspectiva drepturilor omului atunci când se concep acțiuni sprijinite prin fondurile de coeziune și subliniază că drepturile culturale, economice și sociale ar trebui să fie integrate în politicile de recunoaștere a femeilor din comunitățile marginalizate drept cetățeni pe deplin activi, iar rasismul, atât cel manifest, cât și cel invizibil, ar trebui să fie combătut în mod explicit în toate acțiunile și la elaborarea politicilor;

    Pregătirea programelor

    20.  subliniază că principiul parteneriatului trebuie să atragă după sine implicarea la toate nivelurile și că aplicarea acestuia de către statele membre trebuie să fie obligatorie, nu numai pur formală; subliniază importanța punerii în aplicare a Codului de conduită în materie de parteneriat pentru a asigura participarea și reprezentarea egală a partenerilor, acordându-se o atenție specială includerii comunităților marginalizate pentru a se putea ține seama de situația lor specifică și de eventualele provocări cu care acestea se pot confrunta în ceea ce privește posibilitatea de a contribui în mod semnificativ la parteneriat; este preocupat de nerespectarea în totalitate a obligației de a implica toți partenerii în conformitate cu principiile relevante stabilite în RDC și în Codul european de conduită referitor la parteneriat; îndeamnă Comisia și statele membre să asigure implicarea partenerilor, printre care cei mai afectați, și să pună în aplicare un sistem de stimulente și de schimb de bune practici, inclusiv sprijin specific pentru autoritățile de gestionare și beneficiarii care au înregistrat rezultate deosebit de bune în acest domeniu;

    21.  regretă faptul că Comisia a acceptat acorduri de parteneriat care nu includ comunitățile marginalizate în măsura în care ar trebui; solicită Comisiei să adopte măsuri pentru a facilita includerea comunităților marginalizate în procesele de pregătire, punere în aplicare și evaluare a proiectelor, facilitând astfel emanciparea acestora; sugerează că ar trebui prezentate recomandări în contextul semestrului european, aceasta fiind o modalitate adecvată de promovare a acțiunilor care trebuie să fie întreprinse de către statele membre;

    22.  invită statele membre să adopte măsuri bazate pe recomandările specifice fiecărei țări pe tema integrării sociale a comunităților marginalizate, și invită Comisia să monitorizeze îndeaproape aplicarea acestora;

    23.  salută faptul că unele state membre, inclusiv cele care primesc recomandări, aleg să înscrie integrarea socio-economică a comunităților marginalizate ca prioritate în materie de investiții în programele lor operaționale; atenționează, totuși, că acest lucru trebuie inclus, de asemenea, în domenii de politici precum educația și ocuparea forței de muncă;

    24.  invită statele membre să utilizeze pe deplin fondurile; subliniază că este necesar să se acorde o atenție deosebită finanțării unor măsuri care nu vizează exclusiv acțiunile specifice în cadrul obiectivului tematic privind incluziunea socială și combaterea sărăciei și a oricărei forme de discriminare, promovând astfel o abordare sistematică și integrată;

    25.  consideră că guvernanța și coordonarea pe mai multe niveluri joacă un rol important; subliniază că implicarea autorităților locale și a părților interesate locale este esențială pentru a asigura impactul asupra grupului-țintă și că trebuie asigurată proximitatea teritorială în cea mai mare măsură posibilă;

    Punerea în aplicare a programelor

    26.  subliniază importanța unei abordări integrate; consideră că fondurile ar trebui utilizate într-un mod mai integrat, inclusiv prin programe cu finanțare din mai multe fonduri, dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității, investiții teritoriale integrate și finanțarea încrucișată, astfel cum se prevede la articolul 98 alineatul (2) din RDC, și că ar trebui realizate sinergii cu alte instrumente de finanțare europene și naționale; invită administrațiile și autoritățile implicate să depună eforturi în vederea unei cooperări active la toate nivelurile, printre care transfrontalier;

    27.  constată că, în prezent, finanțarea încrucișată este utilizată în mod limitat, într-o anumită măsură din cauza normelor complexe descrise la articolul 98 alineatul (2) din RDC; consideră că o mai mare flexibilitate a normelor privind finanțarea încrucișată, în special în raport cu comunitățile marginalizate, ar spori eficiența proiectelor și ar aduce o importantă valoare adăugată impactului lor; solicită, prin urmare, Comisiei să realizeze o analiză a aplicării și a nivelului de utilizare a finanțării încrucișate;

    28.  ia act de faptul că comunitățile marginalizate locuiesc adesea în zonele defavorizate ale orașelor; subliniază importanța punerii în aplicare concrete a programelor de reînnoire și regenerare urbană pentru cartierele defavorizate, care combină abordări și parteneriate integrate și bazate pe realitatea zonei, soluționează problemele economice, sociale și teritoriale și îmbunătățesc mediul urban, punând accent totodată pe o conectivitate din ce în ce mai mare pentru îmbunătățirea accesului acestor comunități; consideră că viitoarea agendă urbană a UE ar trebui să abordeze, în mod adecvat, principalele provocări și nevoi ale comunităților marginalizate din zonele urbane, pentru a se preveni crearea unor ghetouri și pentru a se combate cu succes segregarea, sărăcia și excluziunea socială;

    29.  atrage atenția asupra nevoilor specifice cu care se confruntă comunitățile marginalizate din zonele rurale, muntoase și izolate, printre care provocările legate de conectivitate, mobilitate și accesul la servicii, dar și în ceea ce privește oportunitățile de natură culturală și socială; subliniază importanța unei mai bune conectări a regiunilor; constată, de asemenea, că persoanele care locuiesc în zone transfrontaliere sunt deseori marginalizate din cauza situației lor geografice, iar acest lucru ar trebui luat în considerare într-o mai mare măsură în momentul formulării politicii de coeziune, în special în ceea ce privește obiectivul de cooperare teritorială europeană;

    30.  subliniază necesitatea de a consolida capacitățile părților interesate, inclusiv ale serviciilor publice, ale administrațiilor și ale organismelor societății civile, pentru a facilita capacitarea comunităților, în special prin promovarea unei mai mari participări a acestora la procesul decizional; solicită ca asistența tehnică specifică și finanțarea să fie utilizate și în acest scop;

    31.  invită Comisia să acorde sprijinul tehnic necesar pentru îmbunătățirea capacităților administrative ale organismelor implicate în administrarea fondurilor structurale și invită statele membre să ofere consultanță și sprijin administrativ, de exemplu prin organizarea de formări și prin acordarea de sprijin și de explicații, astfel încât să faciliteze comunităților marginalizate, cum ar fi rromii, obținerea de informații privind programele europene și naționale de finanțare pentru sprijinirea întreprinzătorilor și a ocupării forței de muncă și depunerea cererilor aferente;

    32.  subliniază că partenerii sociali trebuie să aibă acces la asistență tehnică nu numai pentru a asigura consolidarea capacităților lor, dar și pentru a le asigura coordonarea și reprezentarea în comisii ad-hoc care elaborează și pun în aplicare programele operaționale;

    33.  subliniază că Comisia, în parteneriat cu reprezentanții comunităților marginalizate și după furnizarea unor orientări cu privire la definirea comunităților marginalizate, ar trebui să înființeze un grup ad-hoc de experți care să ofere consiliere, precum și să promoveze o formare adecvată pentru personalul administrativ, pentru a furniza informații specifice referitoare la dificultățile cu care se confruntă comunitățile marginalizate și pentru a combate practicile discriminatorii în vederea promovării incluziunii printr-un dialog constructiv și eficient și a aplicării și monitorizării într-un mod integrat și eficient a proiectelor finanțate de UE care vizează comunitățile marginalizate, sporindu-le astfel la maxim impactul;

    34.  consideră că este esențial ca femeile și organizațiile de femei din comunitățile marginalizate să fie implicate în procesele decizionale privind alocarea, utilizarea, executarea și monitorizarea fondurilor, la toate nivelurile - de la nivelul local și regional până la nivelul statelor membre și al UE - și consideră că supravegherea și evaluarea programelor puse în aplicare ar trebui considerate procese de o importanță vitală pentru îmbunătățirea participării femeilor din comunitățile marginalizate;

    35.  ia act de abordarea potrivit căreia toate dispozițiile de politică strategică și operațională, inclusiv capacitatea administrativă sau instituțională suficientă, trebuie stabilite înainte de realizarea investițiilor; încurajează Comisia să monitorizeze îndeaproape îndeplinirea acestor condiții și să se asigure că statele membre în cauză întreprind acțiuni complementare, în special în ceea ce privește promovarea incluziunii și combaterea sărăciei și a discriminării;

    Monitorizare și recomandări

    36.  atrage atenția asupra faptului că proiectele finanțate de UE trebuie să aibă o perspectivă pe termen lung pentru a fi eficace și că fondurile trebuie să sprijine investițiile care vizează satisfacerea nevoilor reale ale beneficiarilor, prin intermediul unor mecanisme care să garanteze impactul asupra grupurilor-țintă și care să soluționeze problema excluziunii și a marginalizării; solicită crearea de mecanisme de evaluare și de monitorizare de calitate; invită Comisia să stabilească mecanisme proactive și participative de monitorizare și urmărire a acțiunilor statelor membre în cadrul proceselor de planificare și evaluare a fondurilor utilizate pentru comunitățile marginalizate;

    37.  subliniază că privarea de acces la locuințe, lipsa de adăpost, excluziunea școlară și șomajul sunt deseori elemente centrale ale marginalizării; subliniază, prin urmare, importanța unor acțiuni integrate în favoarea comunităților marginalizate în ceea ce privește locuințele, educația și încadrarea în muncă;

    38.  reamintește - ținând seama de faptul că recenta criză economică și financiară a fost resimțită în mod deosebit de grupurile marginalizate, care sunt cel mai expuse riscului de a-și pierde locul de muncă într-o perioadă de turbulențe pe piața muncii - că educația și deținerea unui loc de muncă sunt cea mai bună cale pentru a scăpa de sărăcie, iar integrarea comunităților marginalizate în societate și pe piața muncii ar trebui să constituie, prin urmare, o prioritate; ia act cu preocupare de faptul că membri ai comunităților marginalizate sunt adesea excluși din societate, sunt discriminați și, în consecință, se confruntă cu mari piedici pentru a putea beneficia de o educație de înaltă calitate, de un loc de muncă, de servicii medicale, de transport, de informații și de servicii în general, lucru care reprezintă o problemă complexă, care trebuie soluționată în mod corespunzător prin folosirea complementară și combinarea eficientă a fondurilor ESI și a resurselor naționale; subliniază, în consecință, că trebuie să se depună eforturi speciale în ceea ce privește programele UE existente, precum inițiativa Locuri de muncă pentru tineri, Erasmus+ și Europa creativă, în vederea comunicării cu membrii comunităților marginalizate, însoțite de o monitorizare periodică a succesului acestei acțiuni de comunicare, pentru a rupe cercul vicios al sărăciei și al marginalizării și a stimula competențele și calificările profesionale ale acestor persoane;

    39.  solicită ca fondurile să fie folosite pentru a îmbunătăți condițiile de viață și a facilita accesul femeilor din comunitățile marginalizate la educație, locuințe, asistență medicală, locuri de muncă, servicii de îngrijire a copiilor, servicii sociale, servicii de sprijin pentru victime și sisteme juridice care să fie de înaltă calitate și durabile;

    40.  subliniază că reprezentanții comunităților marginalizate trebuie să se implice în mod activ în procesele de monitorizare și să poată participa la acestea în calitate de membri cu drepturi depline; subliniază faptul că ar fi putut fi câștigată foarte multă experiență la nivel local, regional, național și transnațional; subliniază necesitatea de a face schimb de bune practici și de a le valorifica; solicită Comisiei și statelor membre să analizeze toate bunele practici existente, inclusiv pe cele inovatoare, în domeniul incluziunii persoanelor și grupurilor marginalizate în societate și să inițieze activități în rețea, inclusiv în rândul asistenților sociali, comunitari și pentru tineret, precum și la nivelul academicienilor și al cercetătorilor; subliniază că este nevoie de o platformă de rețea la nivelul UE care să faciliteze schimbul de bune practici și soluționarea comună a problemelor și care ar putea, de asemenea, să servească drept structură de învățare online pentru consolidarea capacităților;

    41.   invită Comisia să abordeze politica de coeziune și problema comunităților marginalizate în cadrul dialogului său anual structurat cu societatea civilă și cu organizațiile care reprezintă partenerii, asigurându-se de participarea reprezentanților comunităților marginalizate și promovând o dezbatere bazată pe o analiză cantitativă și calitativă;

    42.  subliniază că sensibilizarea cu privire la incluziunea structurală și sistemică nu este necesară doar din prisma societății în globalitatea sa, ci este, de asemenea, deosebit de importantă în cadrul activității factorilor de decizie și a părților interesate de la toate nivelurile administrative, precum și a altor organisme publice implicate; invită toate părțile interesate și instituțiile de formare din sectorul public să realizeze o analiză aprofundată a cauzelor discriminării și marginalizării și să organizeze campanii de sensibilizare privind necesitatea eradicării xenofobiei și a rasismului, precum și a tuturor formelor de marginalizare care conduc la excluziune sistemică; invită Comisia să pună în aplicare și să monitorizeze cu rigurozitate legislația UE în domeniul discriminării; invită serviciile publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM) să furnizeze servicii de înaltă calitate, adaptate în funcție de nevoi;

    43.  subliniază că este nevoie de o abordare duală pentru sprijinirea și integrarea grupurilor marginalizate care ar trebui să fie realizată în mod direct în colaborare cu persoanele afectate prin furnizarea unor servicii de educație, inclusiv în ce privește infrastructura în domeniul educației, de formare, de orientare profesională și posibilități de angajare, și în colaborare cu comunitatea și autoritățile locale în vederea îmbunătățirii și/sau schimbării percepțiilor publice prin creșterea gradului de sensibilizare cu privire la efectele prejudecăților, prin ameliorarea serviciilor publice și prin adaptarea sistemelor sociale;

    44.  subliniază că educația reprezintă un drept fundamental consacrat prin Tratatul privind Uniunea Europeană; evidențiază faptul că asigurarea unui acces egal la o educație de înaltă calitate pentru toți membrii societății este esențială pentru întreruperea ciclului excluderii sociale; consideră că educația formală, non-formală și informală, caracterizată de educația pentru diversitate, reprezintă un prim pas spre incluziunea politică, economică și socială reală a comunităților marginalizate; subliniază că este necesar să se pună în aplicare programe, proiecte și activități de sprijin în favoarea comunităților marginalizate pentru a facilita educația preșcolară, a sublinia nevoia de educație formală, furnizând totodată oportunități pentru alte forme de educație și pentru învățarea pe tot parcursul vieții, îndeosebi în domeniul competențelor profesionale și în domeniul TIC, precum și pentru a îmbunătăți accesul la mijloacele de comunicare, de asemenea în vederea capacitării femeilor și a fetelor din comunitățile marginalizate;

    45.  solicită statelor membre și autorităților locale și regionale să încurajeze utilizarea FEDER pentru a sprijini IMM-urile și întreprinderile sociale în care sunt implicate comunitățile marginalizate și care desfășoară activități în beneficiul acestora; subliniază necesitatea sprijinirii unor activități în favoarea comunităților marginalizate pentru a crea condițiile necesare dezvoltării de către acestea a unui antreprenoriat la scară mică și pentru a le sprijini în acest sens, asigurând astfel păstrarea diferitelor modalități de a desfășura activități antreprenoriale;

    46.  atrage atenția asupra faptului că multe sectoare vor suferi modificări semnificative în viitorul apropiat, în parte datorită răspândirii tot mai mari a instrumentelor și soluțiilor online; evidențiază faptul că atât lucrătorii cu calificări scăzute, cât și cei cu calificări medii vor fi supuși unor presiuni care vor fi resimțite în special de membrii comunităților marginalizate, dat fiind că, în prezent, ei ocupă, de obicei, locuri de muncă de acest tip; subliniază importanța asigurării unor cursuri și servicii accesibile și abordabile pentru toți în domeniul noilor tehnologii și sectoare, acordându-se o atenție deosebită posibilităților din sectorul digital sau din economia ecologică, îndeosebi pentru grupurile dezavantajate; observă importanța contribuției microîntreprinderilor și întreprinderilor mici la menținerea locurilor de muncă în zonele rurale și solicită, prin urmare, să se pună un accent mai mare pe garantarea accesului la finanțare pentru aceste întreprinderi;

    47.  subliniază importanța capacitării femeilor din comunitățile marginalizate prin stimularea antreprenoriatului și a participării în rândul femeilor din aceste comunități;

    48.  subliniază rolul important pe care antreprenoriatul social, cooperativele, casele de ajutor reciproc și întreprinderile alternative îl pot juca în capacitarea femeilor din comunitățile marginalizate; recomandă ca fondurile de coeziune, îndeosebi FSE, să sprijine investițiile în acest domeniu care au o puternică perspectivă de gen;

    49.  invită Comisia să analizeze limitările actualului criteriu de bază al alocării utilizat pentru a stabili sprijinul din fondurile politicii de coeziune pe baza PIB-ului, folosind într-o mai mare măsură indicatorii disponibili - precum datele furnizate de Eurostat (EU-SILC) privind venitul și condițiile de trai - care au capacitatea de a identifica pe teritoriul Uniunii zone de sărăcie și zone caracterizate de fragilitate socială cu scopul de a aloca mai bine sprijinul UE pentru comunitățile marginalizate;

    50.  subliniază că, în cadrul dezbaterilor politice europene, comunitățile marginalizate fac deseori obiectul unor instrumentalizări politice tendențioase și că ar fi necesară o analiză detaliată a excluziunii structurale atât în cadrul acordurilor de parteneriat, cât și al programelor operaționale vizate; invită Comisia să furnizeze orientări coerente, consecvente și clare cu privire la dezvoltarea, aplicarea și gestionarea proiectelor finanțate de UE care vizează comunitățile marginalizate, printre care analize aprofundate, exemple de bune practici și recomandări de politici, pentru a se asigura includerea comunităților marginalizate în fondurile UE, inclusiv în perspectiva viitoarei perioade de programare;

    51.  solicită ca în toate inițiativele, programele, acțiunile și acordurile de finanțare în materie de incluziune socială și de integrare finanțate de UE să se includă o perspectivă de gen și o analiză intersectorială, astfel încât să se răspundă într-o măsură mai mare nevoilor specifice ale femeilor din comunitățile marginalizate, iar diversitatea de voci și de perspective ale femeilor din diferite poziții și roluri structurale să poată fi mai bine reflectată; consideră că evaluările de impact din perspectivă de gen și integrarea dimensiunii de gen în buget sunt utile în evaluarea consecințelor care le au asupra femeilor prioritățile de finanțare, alocarea de resurse financiare și specificațiile pentru programele de finanțare; subliniază că datele defalcate pe gen trebuie colectate în mod sistematic și trebuie analizate regulat;

    52.  invită statele membre să ofere o recompensă pentru activitățile exemplare în favoarea integrării și incluziunii grupurilor marginalizate desfășurate la punerea în aplicare a fondurilor UE; sugerează acordarea unei astfel de recompense pentru activități remarcabile municipalităților sau regiunilor din statele membre;

    53.  invită statele membre să faciliteze și să încurajeze crearea de rețele între orașele și municipalitățile care sunt implicate în problema integrării grupurilor marginalizate; sugerează utilizarea Convenției primarilor privind schimbările climatice ca exemplu pentru aceste rețele;

    54.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

    • [1]  JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
    • [2]  JO L 347, 20.12.2013, p. 289.
    • [3]  JO L 132, 29.5.2010, p. 1.
    • [4]  JO L 347, 20.12.2013, p. 470.
    • [5]  JO L 354, 28.12.2013, p. 62.
    • [6]  JO L 72, 12.3.2014, p. 1.
    • [7]  JO L 74, 14.3.2014, p. 1.
    • [8]  Texte adoptate, P7_TA(2014)0132.
    • [9]  Texte adoptate, P7_TA(2013)0594.
    • [10]  Texte adoptate, P7_TA(2013)0246.
    • [11]  Texte adoptate, P7_TA(2011)0092.
    • [12]  JO C 161 E, 31.5.2011, p. 120.
    • [13]  JO C 87 E, 1.4.2010, p. 60.
    • [14]  JO C 378, 14.12.2013, p. 1.
    • [15]  JO C 114, 15.4.2014, p. 73.
    • [16]  Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului
    • [17]  Partea a II-a din anexa XI la Regulamentul 1303/2013.

    EXPUNERE DE MOTIVE

    Politica de coeziune este unul dintre cele mai puternice instrumente pe care le are la dispoziție Uniunea Europeană pentru a combate inegalitatea și pentru a sprijini coeziunea teritorială și socială în regiunile sale.

    În toate societățile europene, există grupuri și comunități care se confruntă cu excluziunea structurală și sunt marginalizate de cea mai mare parte a societății, neavând acces la infrastructura și serviciile publice de bază. În plus, acestea sunt adesea afectate în mod disproporționat de sărăcie, șomaj și condiții de sănătate precară.

    Reducerile considerabile ale cheltuielilor publice în timpul crizei au condus în statele membre la agravarea problemelor existente, cum ar fi șomajul, lipsa securității sociale, situația locativă dificilă și lipsa serviciilor de sănătate publică. În consecință, criza a avut un impact negativ direct asupra membrilor comunităților marginalizate. De asemenea, multe orașe continuă să se confrunte cu constrângeri bugetare grave, care le împiedică să soluționeze în mod adecvat problemele legate de marginalizarea în societate.

    În pofida acestui fapt, statele membre sunt principalele responsabile pentru schimbarea situației comunităților marginalizate. În timp ce, în întreaga Europă, există împrejurări, nevoi și soluții specifice la nivel național, obiectivul coeziunii sociale necesită acțiuni la nivel european în ceea ce privește politicile pentru incluziunea comunităților marginalizate.

    Comunitățile marginalizate și structurile discriminatorii

    La nivelul UE, nu există o definiție uniformă a comunităților marginalizate; în schimb, termenul acoperă o gamă largă de concepte, cum ar fi cartierele dezavantajate, persoanele cele mai defavorizate sau persoanele cu lipsuri materiale, persoanele expuse riscului de sărăcie și grupurile din societate care sunt dezavantajate și discriminate.

    Totuși, conceptul de comunități marginalizate a fost introdus în Regulamentul privind FEDR în 2013, obiectivul fiind acela de a combate consecințele marginalizării. De aceea, UE are acum responsabilitatea de a urmări permanent și de a îndeplini acest obiectiv.

    De asemenea, există o mare varietate de structuri discriminatorii, inclusiv în ceea ce privește orientarea sexuală și identitatea de gen, precum și diferitele contexte culturale, religioase sau etnice. Numeroase persoane se confruntă cu diferite forme de discriminare în același timp, în special în cadrul comunităților de romi, care sunt adesea marginalizate în societățile europene.

    Politica de coeziune este un instrument puternic

    Politica de coeziune poate juca un rol important în schimbarea acestei situații. Soluția nu este doar abordarea problemelor legate de locuințe sau de accesul la infrastructura publică, vizate deja în cadrul FEDR, ci și dezvoltarea unei abordări integrate pentru a combate toate tipurile de discriminare cu care se confruntă comunitățile marginalizate.

    Cu toate acestea, foarte adesea, comunitățile marginalizate nu beneficiază de politica europeană de coeziune. Ele nu sunt incluse nici în structurile decizionale, nici în procesele de punere în aplicare și de monitorizare a proiectelor. Acest lucru poate duce la situația în care UE exacerbează problemele grupurilor vulnerabile și există mai multe exemple de utilizare abuzivă a fondurilor, în special în ceea ce privește comunitățile marginalizate.

    Atunci când se analizează motivele de excludere, trebuie să se acorde atenție în principal înțelegerii diferitelor forme de discriminare, cum ar fi atitudinile discriminatorii față de romi, și sensibilizării sistematice cu privire la acestea.

    O abordare integrată: explicită, dar nu exclusivă

    Atunci când este vorba de integrarea grupurilor marginalizate, principiul „explicită, dar nu exclusivă” a fost adoptat de către o serie de părți interesate. Principiul propune să se acorde atenție anumitor grupuri-țintă, fără a exclude alte persoane aflate în circumstanțe socioeconomice similare. Cu toate acestea, simplul fapt de a menționa comunitățile marginalizate, cum ar fi romii, nu garantează că se vor adopta măsuri specifice pentru a aborda situația acestora.

    În acest scop, punerea în aplicare corespunzătoare a Codului de conduită privind parteneriatele, care are drept obiectiv să asigure participarea și reprezentarea egală a părților interesate, este de o importanță crucială. Se raportează diferențe semnificative între statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a principiului parteneriatului, variind de la consultarea regulată a partenerilor sociali la neglijarea completă și ignorarea codului de conduită.

    În plus, evaluarea proiectelor în timpul perioadei de programare anterioare a demonstrat că finanțarea nu vizează întotdeauna nevoile reale ale beneficiarilor. Uneori, persoanele care asigură punerea în aplicare a programelor îndeplinesc criteriile pur și simplu prin „bifarea unor puncte”, de exemplu, prin implicarea unor ONG-uri care susțin că reprezintă populația romă sau prin organizarea unor pseudo-consultări fără niciun dialog real.

    Prin urmare, există o nevoie clară de mecanisme de evaluare și monitorizare de calitate. Trebuie să schimbăm abordarea și să asigurăm o monitorizare de calitate, astfel încât intervențiile să conducă la rezultate sustenabile și pe termen lung. Acesta este un proces complex și de lungă durată, care impune o consolidare a capacităților bine orientată și efectivă a organizațiilor societății civile la nivel local și național, precum și capacitarea comunităților marginalizate, astfel încât să fie capabile să participe în mod proactiv la elaborarea și punerea în aplicare a intervențiilor. Bugetul pentru asistența tehnică rămâne adesea neutilizat și ar trebui să fie alocat pentru proiectele de consolidare a capacităților și programe de formare pentru societatea civilă.

    Prezentul raport oferă recomandări cu privire la modalitatea de a depăși problemele descrise mai sus. În acest mod, folosirea fondurilor UE pentru incluziunea socială a comunităților marginalizate poate deveni o oportunitate deosebită pentru promovarea și sprijinirea unei mai mari coeziuni în cadrul societăților europene.

    AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (25.6.2015)

    destinat Comisiei pentru dezvoltare regională

    referitor la politica de coeziune și comunitățile marginalizate

    (2014/2247(INI))

    Raportor pentru aviz: Ádám Kósa

    SUGESTII

    Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru dezvoltare regională, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

    A.  întrucât politica de coeziune, conform definiției din Actul Unic European din 1986, urmărește reducerea disparităților dintre diversele regiuni și recuperarea întârzierilor în materie de dezvoltare ale regiunilor cel mai puțin favorizate; întrucât Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene adaugă o nouă fațetă coeziunii, făcând referire la „coeziunea economică, socială și teritorială”;

    B.  întrucât Comisia nu a furnizat o definiție a comunităților marginalizate, lăsând statelor membre responsabilitatea de a decide pe baza propriilor indicatori naționali; observă, totodată, faptul că marginalizarea poate fi constatată prin consultarea unui set de indicatori pertinenți, cum ar fi excluderea socială, șomajul ridicat pe termen lung, un nivel scăzut al educației, discriminarea, condițiile de cazare (extrem) de precare, un nivel ridicat al discriminării și expunerea excesivă la riscuri pentru sănătate și/sau lipsa accesului la serviciile medicale, și anume populațiile considerate a fi cele mai vulnerabile și care au cea mai mare nevoie de ajutor;

    C.  întrucât Regulamentul (UE) nr. 1304/2013[1] stipulează că beneficiarii Fondului social european sunt persoane, inclusiv persoane dezavantajate, cum ar fi șomerii pe termen lung, persoanele cu handicap, migranții, minoritățile etnice, comunitățile marginalizate și persoanele de toate vârstele, care se confruntă cu sărăcia și excluderea socială;

    D.  întrucât Regulamentul (UE) nr. 223/2014[2] stipulează că Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane promovează coeziunea socială, stimulează includerea socială și își aduce astfel aportul, în cele din urmă, la realizarea obiectivului eradicării sărăciei în Uniune, sprijinind, de asemenea, acțiunile statelor membre de a furniza asistență materială celor mai defavorizate persoane;

    1.  reamintește - ținând seama de faptul că recenta criză economică și financiară a lovit în mod deosebit grupurile marginalizate, cel mai expuse riscului de a-și pierde locul de muncă atunci când sunt turbulențe pe piața muncii - că educația și deținerea unui loc de muncă sunt cea mai bună cale pentru a scăpa de sărăcie, iar integrarea comunităților marginalizate în societate și pe piața muncii ar trebui să constituie, prin urmare, o prioritate; ia act cu preocupare de faptul că membri ai comunităților marginalizate sunt adesea excluși din societate, sunt discriminați și, în consecință, se confruntă cu mari piedici pentru a putea beneficia de o educație de înaltă calitate, de un loc de muncă, de servicii medicale, de transport, de informații și de servicii în general, lucru care reprezintă o problemă complexă, care trebuie soluționată în mod corespunzător prin folosirea complementară și combinarea eficientă a fondurilor structurale și de investiții europene și a resurselor naționale subliniază, în consecință, că trebuie să se depună eforturi speciale în ceea ce privește programele UE existente, precum inițiativa Locuri de muncă pentru tineri, Erasmus+ și Europa creativă, în vederea comunicării cu membrii comunităților marginalizate, însoțite de o monitorizare periodică a succesului acestei acțiuni de comunicare, pentru a rupe cercul vicios al sărăciei și marginalizării și a stimula competențele și calificările profesionale ale acestor persoane;

    2.  subliniază că este nevoie de o abordare duală pentru sprijinirea și integrarea grupurilor marginalizate care ar trebui să fie realizată în mod direct în colaborare cu persoanele afectate prin furnizarea unor servicii de educație, inclusiv în ce privește infrastructura în domeniul educației, de formare, de orientare profesională și posibilități de angajare, și în colaborare cu comunitatea și autoritățile locale în vederea îmbunătățirii și/sau schimbării percepțiilor publice prin creșterea gradului de sensibilizare cu privire la efectele prejudecăților, prin ameliorarea serviciilor publice și prin adaptarea sistemelor sociale;

    3.  reamintește că obiectivul principal al politicii de coeziune este de a promova dezvoltarea teritorială și a reduce disparitățile regionale, subliniind, prin urmare, că ar trebui să se ia măsuri specifice, transversale privind execuția și gestionarea fondurilor UE relevante pentru a atinge acest obiectiv; subliniază că FSE ar trebui să fie principalul instrument pentru punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 în domeniul ocupării forței de muncă, al politicilor în domeniul pieței muncii, al mobilității, al educației și formării și al includerii sociale, contribuind, astfel, la coeziunea economică, socială și teritorială; subliniază că fondurile structurale și de investiții ar trebui să promoveze cercetarea și analiza pentru a genera cunoștințe despre condițiile de viață reale ale comunităților marginalizate; evidențiază faptul că politica de coeziune constituie un instrument important pe calea către politici bazate pe rezultate, cu scopul de a genera o creștere inteligentă și sustenabilă în regiunile care au nevoie cel mai mult de aceasta, prin sprijinirea creării și dezvoltării microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii și scoaterea în evidență a importanței acestora în sprijinirea sustenabilității locurilor de muncă în zonele rurale și periferice;

    4.  reamintește - ținând seama de creșterea disparităților regionale, de problemele demografice și de numărul tot mai mare de tineri care și-au părăsit țara de origine sau plănuiesc să o facă - că, în ciclul bugetar 2014-2020, este disponibilă mai puțină finanțare pentru politica de coeziune; consideră că politica de coeziune are potențialul de a adăuga valoare la activitatea aflată deja în curs de desfășurare în statele membre și că, prin axarea pe îmbunătățirea șanselor de angajare, pe participarea în societate și pe investițiile în competențe, în special în regiunile care au cea mai mare nevoie de acestea, politica de coeziune, printre alte avantaje, va avea drept rezultat creșterea includerii sociale și reducerea sărăciei prin permiterea unui grad adecvat de flexibilitate pentru a permite statelor membre să pună în aplicare un sprijin individualizat în funcție de nevoile locale și să asigure că finanțarea este utilizată în acele domenii în care rata șomajului este cea mai ridicată și în care este cel mai nevoie de ea;

    5.  salută faptul că, începând din 2014, Regulamentul (UE) nr. 1303/2013[3], conține noi elemente istorice care vizează sprijinirea persoanelor cel mai defavorizate; îndeamnă statele membre să includă aceste noi elemente în programele lor operaționale și să ia măsuri imediate și concrete pentru a institui obligativitatea de a elabora o strategie pentru tranziția de la instituțiile mari la serviciile furnizate de colectivitățile locale, și să depună eforturi pentru a adopta măsurile corespunzătoare; consideră, în plus, că statele membre trebuie să contribuie la promovarea includerii sociale, la combaterea sărăciei și a tuturor formelor de discriminare, astfel cum este consacrat în legislația UE, să combată infracțiunile motivate de ură comise împotriva persoanelor din comunitățile marginalizate și să promoveze politici de combatere a discriminării, dacă este necesar, printre altele, prin intermediul adoptării unei legislații adecvate, prin consolidarea organismelor naționale de combatere a discriminării și prin promovarea formării specifice a funcționarilor publici; ia act de faptul că regulamentul menționat anterior integrează și/sau include comunitățile marginalizate prin vizarea nevoilor acestora legate de problemele din ce în ce mai grave cu care sunt confruntate într-o societate bazată pe cunoaștere; consideră că, în concordanță cu regulamentul, Codul european de conduită în materie de parteneriat ar trebui să fie urmat și pus în aplicare cu strictețe;

    6.  subliniază că educația reprezintă un drept fundamental consacrat prin Tratatul privind Uniunea Europeană, iar educația și politica în materie de formare ar trebui să permită tuturor membrilor societății să beneficieze de o educație de înaltă calitate; subliniază că, în cadrul sistemelor educaționale europene inegalitățile persistă, iar moștenirea statutului social reprezintă principala cauză care contribuie la această problemă; evidențiază faptul că asigurarea unui acces egal la o educație de înaltă calitate pentru toți membrii societății reprezintă cheia pentru întreruperea ciclului excluderii sociale; reamintește, în acest sens, că sunt necesare investiții pentru a permite tuturor persoanelor să participe la experiențe de învățare stimulante în orice etapă a vieții lor și pentru a încuraja învățarea pe tot parcursul vieții cu scopul de a consolida includerea socială, cetățenia activă și autonomia; reamintește, în acest context, nevoia formării profesionale și a dezvoltării competențelor de bază care ar trebui să țină seama de diferențele existente între statele membre în ceea ce privește piețele muncii și sistemele educaționale, cu scopul de a evita o abordare unică; subliniază necesitatea unui cadru de concepere a politicilor care ține seama de inovația potențială și de oportunitățile pentru întreprinzători asociate caracteristicilor existente ale regiunii, de potențialul său realist de diversificare, pentru a concepe intervenții strategice adecvate pe baza acestor caracteristici și a obiectivelor dorite și a preveni riscul astfel riscul unei plecări a lucrătorilor calificați către regiuni mai dezvoltate;

    7.  reamintește, în acest context, nevoia de formare profesională și de dezvoltare a competențelor de bază pentru persoanele slab calificate sau fără calificare, nu pe baza unor soluții de politici unice, ci pe baza unor recomandări de politici personalizate, care să depindă de resursele de cunoștințe existente în regiune; subliniază agenda de învățare public-privată ce decurge din parteneriatele dintre organizațiile societății civile și autoritățile locale care poate fructifica rezultatele/indicatorii de proces, monitorizarea și evaluarea continuă, combinată cu proiecte-pilot, experimente în materie de politici și teste-pilot;

    8.  subliniază că trebuie să se acorde o atenție deosebită faptului că fondurile UE nu contribuie niciodată și în nici un fel la segregare; solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape dacă se respectă principiul nediscriminării și legislația conexă și susține Comisia în începerea unor proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care încalcă Directiva 2000/43/CE privind egalitatea rasială;

    9.  invită Comisia să acorde sprijinul tehnic necesar pentru îmbunătățirea capacităților administrative ale organismelor implicate în administrarea fondurilor structurale și invită statele membre să ofere consultanță și sprijin administrativ, de exemplu prin organizarea de formări și prin acordarea de sprijin și de explicații, astfel încât să faciliteze comunităților marginalizate, cum ar fi rromii, obținerea de informații privind programele europene și naționale de finanțare pentru sprijinirea întreprinzătorilor și a ocupării forței de muncă și depunerea cererilor aferente;

    10.  solicită, în ceea ce privește promovarea serviciilor prestate de comunități, ca îngrijirea la locuința familiei (de exemplu, îngrijirea copiilor, a persoanelor în vârstă sau a persoanelor cu handicap), să fie recunoscută drept o activitate profesională veritabilă; solicită, de asemenea, instituirea unor sisteme pentru combaterea muncii nedeclarate; solicită recunoașterea dreptului la prestații sociale, la asistență socială și la achiziționarea de bunuri;

    11.  invită statele membre să adopte măsuri cu privire la recomandările specifice fiecărei țări pe tema integrării sociale a comunităților marginalizate, și invită Comisia să monitorizeze îndeaproape urmările acestora;

    12.  subliniază că partenerii sociali trebuie să aibă acces la asistență tehnică nu numai pentru a asigura consolidarea capacităților lor, dar și pentru a le asigura coordonarea și reprezentarea în comisii ad-hoc care elaborează și pun în aplicare programele operaționale;

    13.  salută faptul că unele state membre, inclusiv cele care primesc recomandări, aleg să înscrie integrarea socio-economică a comunităților marginalizate ca prioritate în materie de investiții în programele lor operaționale; atenționează, totuși, că acest lucru trebuie inclus în domenii de politici precum educația sau ocuparea forței de muncă;

    14.  ia act de faptul că sănătatea rromilor, care reprezintă cea mai mare numeroasă minoritate etnică europeană și este printre cele mai marginalizate comunități din UE, este mai precară decât a restului populației, și atenționează că, potrivit sondajelor PNUD, aproximativ 20% dintre copiii rromi nu au asigurare medicală sau nu știu dacă au asigurare medicală, iar aproximativ 15% dintre copiii de origine rromă cu vârsta de sub 14 ani nu sunt vaccinați, comparativ cu 4% dintre copiii din familii care nu sunt rrome; invită statele membre să îmbunătățească și să continue furnizarea de materiale informative personalizate în materie de sănătate și elaborarea de strategii de prevenire a îmbolnăvirii, precum și de inițiative comunitare vizând să îmbunătățească atenția acordată sănătății în cadrul comunităților rrome;

    15.  invită statele membre să țină seama de aspectele multidimensionale și teritoriale ale sărăciei, să mobilizeze resurse bugetare suficiente din bugetul național și din programele UE prin folosirea dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității, a planurilor de acțiune comune, a investițiilor teritoriale integrate și a operațiunilor integrate pentru a realiza obiectivele identificate în strategiile lor naționale de integrare a rromilor, să dezvolte programe integrate multisectoriale, finanțate din fonduri multiple care să vizeze cele mai defavorizate microregiuni;

    16.  atrage atenția statelor membre și a Comisiei asupra faptului că, după 2020, chiar dacă vor fi tot mai puține persoane în vârstă de muncă, va fi totuși nevoie de politici active de includere destinate acestor persoane, concurența pentru locurile de muncă va fi tot mai mare, iar sectorul privat va oferi tot mai puține locuri de muncă persoanelor care în prezent au calificări destul de reduse, reamintește că, inclusiv în unele dintre cele mai înstărite state membre (de exemplu Danemarca și Luxemburg), șomajul pe termen lung este în creștere în mod alarmant (în UE, circa 12 milioane de persoane sunt clasificate ca șomeri de lungă durată, ceea ce reprezintă 5 % din totalul forței de muncă, iar 59 % dintre acestea nu au găsit un loc de muncă timp de doi ani); invită Comisia, în cooperare cu statele membre, să caute soluții practice, tranzitorii în materie de ocupare a forței de muncă, în special în rândul lucrătorilor slab calificați și al lucrătorilor necalificați și/sau să îi ajute să-și găsească din nou un loc de muncă ceea ce va necesita o nouă abordare, și nu numai strategii pe termen lung, ci și măsuri pe termen scurt, cum ar fi formele de sprijin pentru venit pentru a preveni excluderea socială a grupurilor celor mai dezavantajate și adaptarea instrumentelor existente, cum ar fi Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) și Fondul social european (FSE) pentru a preveni șomajul pe termen lung, reapariția fenomenului recent al migrației populației către regiunile mai dezvoltate, în special a persoanelor care au depășit vârsta de 50 ani și a tinerilor și o creștere durabilă a acestui fenomen de migrație; invită Comisia să măsoare accesibilitatea locurilor de muncă din sectorul privat, în special pentru lucrătorii slab calificați și să stabilească care noi locuri de muncă nu necesită calificări care ar putea fi dobândite pe termen scurt până în 2020;

    17.  invită Comisia , în strânsă cooperare cu partenerii sociali, cu organismele de promovare a egalității, precum și cu alte mecanisme din domeniul drepturilor omului, să aplice și să monitorizeze cu rigurozitate legislația UE referitoare la discriminare, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, educația și formarea; invită serviciile publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM) să furnizeze servicii de înaltă calitate, adaptate clienților aflați în situații vulnerabile și să pună în aplicare cursuri de formare pentru sensibilizarea funcționarilor publici din domeniul ocupării forței de muncă, pentru a spori gradul de receptivitate față de dezavantajele multiple și care se intersectează, cu care se confruntă șomerii aflați în situații vulnerabile și pentru a elimina prejudecățile și atitudinile negative față de aceștia;

    18.  atrage atenția asupra faptului că multe sectoare vor suferi modificări semnificative în viitorul apropiat, în parte datorită răspândirii tot mai mari a instrumentelor și soluțiilor online; evidențiază faptul că până și lucrătorii cu calificări scăzute și medii vor fi supuși unor presiuni care vor fi resimțite în special de persoanele din comunitățile marginalizate, dat fiind că în prezent ei ocupă, de obicei, locuri de muncă de acest tip; subliniază importanța asigurării unor cursuri și servicii accesibile și abordabile pentru toți în domeniul noilor tehnologii și sectoare, acordându-se o atenție deosebită posibilităților din sectorul digital sau din economia ecologică, îndeosebi pentru grupurile dezavantajate; observă importanța contribuției microîntreprinderilor și întreprinderilor mici la menținerea locurilor de muncă în zonele rurale și solicită, prin urmare, să se pună un accent mai mare pe garantarea accesului la finanțare pentru aceste întreprinderi;

    19.  invită Comisia să prezinte fără întârziere un pachet cuprinzător de norme și orientări pentru a promova accesul și includerea persoanelor cu handicap;

    20.  atrage atenția Comisiei asupra faptului că este necesar să se depună eforturi mai mari pentru a se asigura că impactul pozitiv al inovațiilor tehnologice pe piața forței de muncă se face simțit cu adevărat și, în același timp, consideră că este nevoie să se furnizeze mai multă asistență statelor membre pentru a-și pregăti sistemele de educație și de formare profesională cu scopul de a asigura că în viitor lucrătorii relativ defavorizați au o mai bună capacitate de a dobândi cunoștințe complexe, flexibile și competitive în vederea creșterii ratei de ocupare a forței de muncă; invită instituțiile europene să acorde în viitor mai multă atenție elaborării de previziuni privind piața forței de muncă care să ia, de asemenea, în considerare tehnologiile inovatoare, mai avansate, pentru care un punct de plecare ar putea fi noul proiect de cercetare lansat de către Parlamentul European[4] și încurajează, de asemenea, Comisia să realizeze proiecte de cercetare similare;

    21.  invită statele membre ca, pe lângă asigurarea în mod prudent a unui echilibru bugetar, să țină seama îndeosebi de impactul social al măsurilor economice, să se angajeze să aloce mai multe fonduri și să ia măsuri eficace, punctuale, pentru a se asigura că disparitățile în materie de dezvoltare din cadrul regiunilor geografice (atât rurale, cât și urbane) nu sunt transmise sub formă de inegalități sociale și inegalități de șanse care se manifestă deja de la o vârstă timpurie; consideră că nu ar trebui să se permită să se întâmple acest lucru nici mai târziu și că, prin urmare, este necesar să se desemneze, pe baza unor indicatori economici și sociali, zonele (localități mici, părți din așezări) în care sunt concentrate dezavantajele economice, sociale și de altă natură; subliniază că ar trebui să se acorde o mai mare atenție sprijinirii redresării acestor zone; observă cu îngrijorare faptul că copiii care provin din familii defavorizate sunt suprareprezentați în mod nejustificat în școlile pentru copii cu nevoi speciale; subliniază, în acest context, importanța recunoașterii necesităților și a dezvoltării de la vârsta preșcolară, a nediscriminării, a accesului egal la educația de înaltă calitate și a stabilității familiei;

    22.  invită Comisia și statele membre să soluționeze nivelul ridicat al șomajului în rândul tinerilor cu care se confruntă grupurile marginalizate, în special rromii, utilizând mecanismele existente, precum Garanția pentru tineret și programele speciale de formare, cum ar fi programul Erasmus +, pentru a asigura accesul la educație de la vârsta preșcolară pentru copiii rromi și, prin sprijinirea programelor de învățare pe tot parcursul vieții, să faciliteze accesul adulților de etnie rromă pe piața forței de muncă; solicită, de asemenea, utilizarea eficientă a altor instrumente ale UE, cum ar fi Programul pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) pentru a promova locuri de muncă sustenabile și de calitate, a garanta o protecție socială adecvată și decentă și a combate sărăcia și excluderea socială;

    23.  recunoaște că majoritatea rromilor lucrează în locuri de muncă nedeclarate și, având în vedere necesitatea de a asigura sustenabilitatea sistemelor de securitate socială, invită statele membre ca, în cooperare cu partenerii sociali, să soluționeze în mod eficient această problemă utilizând pe deplin platforma europeană pentru a intensifica cooperarea în ceea ce privește combaterea muncii nedeclarate;

    24.  invită Comisia să monitorizeze și să evalueze fezabilitatea punerii în aplicare a normelor privind fondurile UE, deoarece aspectul condițiilor de trai ale persoanelor de etnie rromă care necesită cele mai urgente soluții - îmbunătățirea situației persoanelor care trăiesc în locuri segregate în condiții dificile - poate fi soluționat numai într-o manieră complexă (cu o abordare integrată), iar punerea în aplicare a acestor programe necesită, prin urmare, măsuri atât de tip FSE (umane), cât și FEDER (infrastructuri);

    25.  atrage atenția asupra faptului că femeile de etnie rromă se confruntă cu o dublă discriminare, dat fiind că diferențele dintre femei și bărbați în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și remunerarea sunt foarte mari în comunitățile de rromi; subliniază, prin urmare, necesitatea de a se asigura că măsurile specifice referitoare la drepturile femeilor și la integrarea principiului egalității între femei și bărbați sunt incluse în strategiile naționale de integrare a rromilor;

    26.  invită statele membre și Comisia să considere copiii o prioritate în punerea în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a rromilor și reiterează importanța promovării accesului egal la locuințe, asistență medicală, educație și condiții de trai demne pentru copiii rromi;

    27.  subliniază că reducerile în bugetul serviciilor publice din unele state membre în timpul crizei au dus la agravarea șomajului, absența securității sociale, o situație dificilă a locuințelor și la probleme de sănătate; invită statele membre să utilizeze mai eficient sprijinul din FSE pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor publice și accesul egal la acestea pentru comunitățile marginalizate și să combată orice formă de discriminare;

    REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

    Data adoptării

    23.6.2015

     

     

     

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    42

    7

    2

    Membri titulari prezenți la votul final

    Laura Agea, Guillaume Balas, Tiziana Beghin, Brando Benifei, Mara Bizzotto, Vilija Blinkevičiūtė, David Casa, Ole Christensen, Martina Dlabajová, Lampros Fountoulis, Marian Harkin, Rina Ronja Kari, Jan Keller, Ádám Kósa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Kostadinka Kuneva, Jean Lambert, Jérôme Lavrilleux, Patrick Le Hyaric, Jeroen Lenaers, Javi López, Thomas Mann, Dominique Martin, Anthea McIntyre, Joëlle Mélin, Emilian Pavel, Georgi Pirinski, Marek Plura, Sofia Ribeiro, Anne Sander, Sven Schulze, Siôn Simon, Jutta Steinruck, Ulla Tørnæs, Marita Ulvskog, Renate Weber, Jana Žitňanská, Inês Cristina Zuber

    Membri supleanți prezenți la votul final

    Maria Arena, Georges Bach, Heinz K. Becker, Miapetra Kumpula-Natri, Paloma López Bermejo, António Marinho e Pinto, Edouard Martin, Tamás Meszerics, Csaba Sógor, Helga Stevens, Monika Vana, Tom Vandenkendelaere

    Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

    Branislav Škripek

    • [1]  Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului
    • [2]  Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane
    • [3]  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului,
    • [4]  Proiectul privind impactul digitalizării asupra pieței forței de muncă a fost adoptat în cadrul reuniunilor grupului de experți și al biroului STOA din 30 aprilie 2015.

    AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (15.7.2015)

    destinat Comisiei pentru dezvoltare regională

    referitor la politica de coeziune și comunitățile marginalizate

    (2014/2247(INI))

    Raportor pentru aviz: Ernest Urtasun

    SUGESTII

    Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru dezvoltare regională, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

    A.  întrucât marginalizarea este un fenomen social în cadrul căruia persoanele sau comunitățile sunt excluse din punct de vedere social și împiedicate în mod sistematic să participe la procese sociale și politice care sunt esențiale pentru integrarea lor socială sau li se refuză accesul la acestea; întrucât expresia ,,comunități marginalizateˮ se referă la diverse grupuri și persoane, cum ar fi minoritățile, romii, persoanele cu handicap, persoanele care trăiesc sub pragul sărăciei sau care sunt expuse riscului de sărăcie, migranții, refugiații și grupurile excluse din punct de vedere social; întrucât rasismul, patriarhatul, homofobia, dezavantajele economice și alți factori de discriminare contribuie la crearea unor straturi de inegalitate și la o dinamică a pierderii de drepturi și oportunități pentru femei în interiorul comunităților marginalizate;

    B.  întrucât sărăcia care afectează comunitățile marginalizate afectează în mod diferit femeile, copiii și bărbații, femeilor și copiilor fiindu-le mai dificil să acceseze serviciile sociale și să obțină un venit decent;

    C.  întrucât această marginalizare și dubla discriminare care afectează femeile din aceste grupuri reprezintă un obstacol în calea accesului femeilor la servicii, informații și organizații publice și neguvernamentale care își desfășoară activitatea în domeniul egalității;

    D.  întrucât femeile joacă un rol esențial în comunitățile marginalizate, atât din punct de vedere economic, cât și în ceea ce privește educația și îngrijirea; întrucât rolul crucial al femeilor trebuie să fie tratat prin măsuri specifice, pentru a depăși barierele în calea incluziunii și a participării egale a femeilor la procesul decizional, a îmbunătăți condițiile de viață ale femeilor și a le oferi formarea profesională de care au nevoie pentru a participa în mod activ la viața socială și economică a țării;

    E.  întrucât consecințele crizei economice și reducerile operate în serviciile publice au agravat situația femeilor din comunitățile marginalizate;

    F.  întrucât femeile din comunitățile marginalizate sunt supuse unei discriminări multiple mai accentuate și au o rată de ocupare mult mai redusă decât bărbații din aceste comunități și decât alte femei;

    G.  întrucât depășirea marginalizării și a discriminării multiple necesită colaborarea directă, la nivel local, cu comunitățile în cauză în plan social, politic și economic, inclusiv cu părțile interesate, cu societatea civilă, precum și implicarea cetățenilor în procesele de elaborare a politicilor; întrucât în aceste procese trebuie să se țină seama întotdeauna de o perspectivă de gen, cu scopul de a capacita femeile care se confruntă cu discriminarea multiplă să participe la acestea și să-și facă auzite vocile în sfera publică;

    H.  întrucât educația, atât cea formală, cât și cea informală, este esențială pentru depășirea marginalizării și a discriminării multiple, în ceea ce privește inițierea unui dialog și generarea de transparență și înțelegere între comunități, precum și în ceea ce privește capacitarea comunităților marginalizate; întrucât nu trebuie să se uite de perspectiva de gen în educație, nici de rolul acesteia în ceea ce privește capacitarea femeilor și fetelor din comunitățile marginalizate;

    I.  întrucât reprezentarea femeilor din comunitățile marginalizate în domeniul artelor și culturii și în mass-media este importantă pentru depășirea marginalizării, a stereotipurilor și a discriminării multiple;

    J.  întrucât strategiile prevăzute de politica de coeziune europeană pentru capacitarea femeilor din comunitățile marginalizate trebuie să ia în considerare situația femeilor în curs de îmbătrânire, a femeilor cu handicap, a femeilor care prestează servicii de îngrijire și a femeilor cu probleme de sănătate mintală;

    K.  întrucât statele membre joacă un rol decisiv în crearea unui mediu care să definească și să delimiteze marginalizarea și întrucât acestea trebuie să țină seama de nevoile comunităților marginalizate și să le includă interesele în elaborarea și justificarea programelor operaționale prezentate Comisiei,

    1.  subliniază că femeile din comunitățile marginalizate se confruntă cu o discriminare multiplă, ceea ce le expune la un risc și mai mare de sărăcie și excluziune socială, îndeosebi în ce privește accesul la locuri de muncă, educație, servicii de sănătate și servicii sociale;

    2.  solicită ca în toate inițiativele, programele, acțiunile și acordurile de finanțare în materie de incluziune socială și de integrare finanțate de UE să se includă o perspectivă de gen și o analiză intersectorială, astfel încât să se răspundă într-o măsură mai mare nevoilor specifice ale femeilor din comunitățile marginalizate, iar diversitatea de voci și de perspective ale femeilor din diferite poziții și roluri structurale să poată fi mai bine reflectată; consideră că evaluările de impact din perspectiva genului și integrarea dimensiunii de gen în buget sunt utile pentru evaluarea consecințelor pe care le au asupra femeilor prioritățile de finanțare, alocarea de resurse financiare și specificațiile pentru programele de finanțare; subliniază că datele defalcate pe gen trebuie colectate în mod sistematic și trebuie analizate periodic;

    3.  invită Comisia Europeană să includă discriminarea pozitivă în elaborarea de programe regionale, pentru a preveni coborârea și mai accentuată a femeilor din comunitățile marginalizate sub pragul sărăciei, precum și pentru a preveni apariția sărăciei în rândul copiilor într-un stadiu timpuriu;

    4.  solicită îmbunătățiri în ceea ce privește calitatea și formarea serviciilor sociale specializate (inclusiv a consilierilor de reintegrare socială și supraveghere) care se ocupă de familiile marginalizate;

    5.  invită Comisia să țină seama de Recomandarea 92/441/CEE a Consiliului, care recunoaște dreptul fundamental al persoanei la resurse suficiente și asistență socială pentru a putea duce o existență compatibilă cu demnitatea umană, o chestiune esențială pentru femei, care sunt mai expuse riscului de sărăcie decât bărbații; subliniază că este important să se elaboreze o metodă comună de calcul al pragului de subzistență în ceea ce privește costul vieții (un „coș” de bunuri și servicii), astfel încât să se poată efectua măsurători comparabile ale nivelurilor de sărăcie și stabili metode de intervenție socială, inclusiv un sistem de venituri minime, care este esențial pentru realizarea coeziunii economice și sociale pentru persoanele care locuiesc în diferite zone ale Uniunii Europene;

    6.  consideră că este esențial să se includă femeile și a organizațiile de femei din comunitățile marginalizate în procesele decizionale privind alocarea, utilizarea, executarea și monitorizarea fondurilor, la toate nivelurile, de la nivelul autorităților locale și regionale până la nivelul statelor membre și al instituțiilor europene și consideră că supravegherea și evaluarea programelor puse în aplicare ar trebui considerate drept procese de o importanță vitală pentru îmbunătățirea participării femeilor din comunitățile marginalizate;

    7.  subliniază importanța capacitării femeilor din comunitățile marginalizate prin stimularea antreprenoriatului și a participării în rândul femeilor din aceste comunități;

    8.  invită Comisia să-și intensifice eforturile pentru a promova consolidarea durabilă și amplă a capacităților femeilor din comunitățile marginalizate;

    9.  subliniază că toate oportunitățile de finanțare europene pentru sprijinirea comunităților marginalizate și, în special, a femeilor ar trebui utilizate într-un mod integrat, pentru a mări sinergiile și complementaritatea între fondurile structurale și programul „Drepturi, egalitate și cetățenie“; invită administrațiile și autoritățile în cauză de la toate nivelurile de guvernare să depună eforturi pentru a coopera reciproc în mod activ;

    10.  atrage atenția asupra faptului că societatea nu recunoaște marginalizarea anumitor comunități, cum ar fi femeile aflate în condiții precare de muncă, lucrătorii săraci, mamele singure și pensionarele în vârstă dezavantajate; invită statele membre să identifice cu precizie aceste grupuri și să adopte programe care să urmărească îmbunătățirea condițiilor de viață, precum și accesul la asistență medicală și la servicii de bază;

    11.  critică în mod ferm faptul că genul nu a fost luat în considerare în Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale, una dintre cele șapte inițiative emblematice ale Strategiei Europa 2020 pentru o creștere durabilă, inteligentă și favorabilă incluziunii, printre ale cărei obiective se numără o mai bună utilizare a fondurilor UE pentru a sprijini incluziunea socială, alocându-se un procentaj de 20 % din Fondul social european pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale;

    12.  îndeamnă la un schimb de bune practici și la crearea de rețele între femeile din comunitățile marginalizate, la toate nivelurile de guvernare; subliniază necesitatea de a promova femeile în poziții de conducere în cadrul acestor comunități și de a le implica în acțiuni de sensibilizare și de informare cu privire la serviciile publice și la programele menite să combată marginalizarea și discriminarea femeilor;

    13.  îndeamnă ca fondurile să fie folosite pentru a îmbunătăți condițiile de viață și a facilita accesul femeilor din comunitățile marginalizate la educație, locuințe, asistență medicală, locuri de muncă, structuri de îngrijire a copiilor, servicii sociale, un sistem juridic și servicii de sprijin pentru victime care să fie de calitate și durabile;

    14.  în cadrul politicii de coeziune a UE, invită Comisia și statele membre să se concentreze asupra regiunilor cu deficiențe naturale sau demografice grave și permanente, astfel cum sunt menționate la articolul 121 punctul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, și să elaboreze dispoziții speciale care să prevadă posibilități alternative de încadrare în muncă și de ocupare pentru grupurile de femei marginalizate din aceste comunități, care sunt caracterizate de niveluri ridicate de sărăcie, de lipsa de perspective de angajare, de abandon școlar voluntar, de lipsa serviciilor sociale și de izolare socială, din care decurge riscul mai ridicat de sărăcie în rândul copiilor;

    15.  solicită să fie luată în considerare perspectiva drepturilor omului atunci când se concep acțiuni sprijinite prin fondurile de coeziune și subliniază că drepturile culturale, economice și sociale ar trebui să fie integrate în politicile de recunoaștere a femeilor din comunitățile marginalizate drept cetățeni activi în nume propriu, iar rasismul, atât cel manifest, cât și cel invizibil, ar trebui să fie combătut în mod explicit în toate acțiunile și la elaborarea politicilor;

    16.  subliniază că este deosebit de important să se acorde, în cadrul tuturor programelor, inițiativelor și acțiunilor finanțate de UE, o atenție specială circumstanțelor și nevoilor specifice ale grupurilor celor mai vulnerabile de femei din comunitățile marginalizate, cum ar fi femeile vârstnice, femeile cu handicap, femeile care sunt victime ale violenței și traficului de ființe umane, imigrantele, femeile care aparțin minorităților etnice, refugiatele etc.;

    17.  recunoaște că se poate îmbunătăți participarea femeilor în întreprinderi și la creșterea economică prin finanțarea serviciilor de sprijin pentru IMM-uri și a serviciilor financiare care satisfac nevoile femeilor care înființează și dezvoltă întreprinderi;

    18.  evidențiază faptul că trebuie să se acorde o atenție specială eliminării barierelor din calea accesului la ocuparea forței de muncă, bariere cu care se confruntă femeile din comunitățile marginalizate, precum și eliminării, în cadrul acestor comunități, a diferențelor în materie de remunerare și de pensie între femei și bărbați;

    19.  subliniază că este important să se monitorizeze cu atenție și în mod constant modul în care sunt utilizate resursele financiare alocate pentru comunitățile marginalizate;

    20.  evidențiază faptul că femeile din comunitățile marginalizate sunt mai expuse riscului de a deveni victime ale violenței de gen și a suferi alte încălcări ale drepturilor lor fundamentale; solicită ca lupta împotriva tuturor formelor de violență împotriva femeilor să constituie un factor esențial al programelor de integrare pentru comunitățile marginalizate și pentru alocarea de finanțare europeană;

    21.  subliniază rolul important pe care activitatea de întreprinzător social, cooperativele, casele de ajutor reciproc și întreprinderile alternative îl pot juca în capacitarea femeilor din comunitățile marginalizate; recomandă ca fondurile de coeziune, îndeosebi Fondul social european, să sprijine investițiile în acest domeniu cu o puternică perspectivă de gen;

    22.  reamintește decizia Ombudsmanului European în cauza OI/8/2014/AN privind respectarea drepturilor fundamentale în punerea în aplicare a politicii de coeziune a UE; evidențiază cu fermitate necesitatea ca toate programele de coeziune din statele membre să respecte pe deplin Carta drepturilor fundamentale; este de acord că societății civile, inclusiv organizațiilor femeilor, ar trebui să li se ofere o platformă prin intermediul căreia să informeze cu privire la utilizări abuzive ale fondurilor și încălcări ale Cartei;

    23.  subliniază importanța învățării pe parcursul întregii vieți pentru îmbunătățirea egalității în educație și formare, în special în materie de competențe profesionale și în domeniul TIC; recunoaște nevoia de flexibilitate în oferirea de educație și formare femeilor din zonele rurale;

    24.  evidențiază necesitatea de a întări rețelele de la nivel regional, național și european ale femeilor din comunitățile marginalizate, îndeosebi în domeniile afacerilor, antreprenoriatului, științei și tehnologiei, educației, mass-mediei, și în ceea ce privește calitatea de lider civic și politic;

    25.  solicită ca fondurile de coeziune europene, îndeosebi Fondul social european, să susțină programele educaționale formale și informale, inclusiv formarea profesională și învățarea pe tot parcursul vieții, pentru capacitarea femeilor și fetelor din comunitățile marginalizate;

    26.  solicită ca fondurile politicii de coeziune să sprijine proiectele artistice, culturale și mediatice care capacitează femeile din comunitățile marginalizate și care luptă pentru a elimina stereotipurile, stigmatizarea și discriminarea multiplă.

    REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

    Data adoptării

    14.7.2015

     

     

     

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    21

    1

    9

    Membri titulari prezenți la votul final

    Daniela Aiuto, Catherine Bearder, Malin Björk, Vilija Blinkevičiūtė, Viorica Dăncilă, Iratxe García Pérez, Anna Hedh, Mary Honeyball, Elisabeth Köstinger, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Angelika Niebler, Maria Noichl, Marijana Petir, Liliana Rodrigues, Jordi Sebastià, Michaela Šojdrová, Ernest Urtasun, Elissavet Vozemberg, Jadwiga Wiśniewska, Jana Žitňanská, Inês Cristina Zuber

    Membri supleanți prezenți la votul final

    Biljana Borzan, Louise Bours, Stefan Eck, Linnéa Engström, Julie Girling, António Marinho e Pinto, Dubravka Šuica, Marc Tarabella

    Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

    Nedzhmi Ali, Therese Comodini Cachia

    REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

    Data adoptării

    15.10.2015

     

     

     

    Rezultatul votului final

    +:

    –:

    0:

    35

    3

    1

    Membri titulari prezenți la votul final

    Pascal Arimont, José Blanco López, Mercedes Bresso, Steeve Briois, Andrea Cozzolino, Edward Czesak, Rosa D’Amato, Tamás Deutsch, Bill Etheridge, Anna Hedh, Ivan Jakovčić, Marc Joulaud, Constanze Krehl, Iskra Mihaylova, Andrey Novakov, Younous Omarjee, Konstantinos Papadakis, Stanislav Polčák, Julia Reid, Terry Reintke, Liliana Rodrigues, Maria Spyraki, Ruža Tomašić, Ramón Luis Valcárcel Siso, Matthijs van Miltenburg, Lambert van Nistelrooij, Kerstin Westphal, Joachim Zeller

    Membri supleanți prezenți la votul final

    Daniel Buda, Viorica Dăncilă, Andor Deli, Elena Gentile, Josu Juaristi Abaunz, Jan Olbrycht, Bronis Ropė, Julie Ward, Damiano Zoffoli

    Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

    Enrique Calvet Chambon, Boris Zala