RAPORT referitor la prevenirea radicalizării și recrutării de cetățeni europeni de către organizații teroriste

3.11.2015 - (2015/2063(INI))

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
Raportoare: Rachida Dati


Procedură : 2015/2063(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A8-0316/2015

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitor la prevenirea radicalizării și recrutării cetățenilor europeni de către organizații teroriste

(2015/2063(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 3, 5, 6, 7, 8, 10 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolele 4, 8, 10, 16, 67, 68, 70, 71, 72, 75, 82, 83, 84, 85, 86, 87 și 88 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere publicațiile intitulate „European Union Minorities and Discrimination Survey Data - Focus Report 2: Muslims” (Studiu privind minoritățile și discriminarea în Uniunea Europeană - Raport specific 2: musulmanii) și „FRA survey on Jewish people's experiences and perceptions of hate crime and discrimination in European Union Member States” (Sondajul FRA privind experiențele și percepțiile poporului evreu cu privire la infracțiunile motivate de ură și discriminare în statele membre ale Uniunii Europene), ambele semnate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA),

–   având în vedere Rezoluția adoptată de Consiliul de Securitate al ONU la 8 octombrie 2004 referitoare la „Amenințările la adresa păcii internaționale și securității reprezentate de actele teroriste”,

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 6, 7 și 8, articolul 10 alineatul (1) și articolele 11, 12, 21, 48, 49, 50 și 52,

–   având în vedere Strategia de securitate internă a Uniunii Europene adoptată de Consiliu la 25 februarie 2010,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2010 intitulată „Strategia de securitate a UE în acțiune: cinci pași către o Europă mai sigură” (COM(2010)0673) și înființarea Rețelei europene pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare (RAN),

–   având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la cel de al doilea raport privind punerea în aplicare a Strategiei de securitate internă a UE[1],

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 ianuarie 2014 intitulată „Prevenirea radicalizării către terorism și extremismul violent: consolidarea reacției UE” (COM(2013)0941),

–   având în vedere Strategia UE revizuită pentru combaterea radicalizării și a recrutării în scopuri teroriste, adoptată de Consiliul Justiție și Afaceri Interne în cadrul reuniunii sale din 19 mai 2014 și aprobată de Consiliul Uniunii Europene din 5-6 iunie 2014 (doc. 9956/14),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 iunie 2014 intitulată „Raportul final privind punerea în aplicare a Strategiei de securitate internă a UE 2010-2014” (COM(2014)0365),

–   având în vedere Raportul Europol pe 2014 privind situația și tendințele terorismului (TE-SAT) în Uniunea Europeană,

–   având în vedere Rezoluția adoptată de Consiliul de Securitate al ONU la 24 septembrie 2014 referitoare la amenințările la adresa păcii și securității internaționale reprezentate de actele teroriste [Rezoluția 2178 (2014)],

–   având în vedere Raportul coordonatorului UE pentru lupta împotriva terorismului, adresat Consiliului European la 24 noiembrie 2014 (15799/14),

–   având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2014 referitoare la Strategia de securitate internă a UE[2],

–   având în vedere concluziile Consiliului Justiție și Afaceri Interne (JAI) din 9 octombrie și din 5 decembrie 2014,

–   având în vedere declarația Consiliul informal JAI din 11 ianuarie 2015,

–   având în vedere dezbaterea sa în plen din 28 ianuarie 2015 privind măsurile de combatere a terorismului,

–   având în vedere Rezoluția sa din 11 februarie 2015 referitoare la măsurile de combatere a terorismului[3],

–   având în vedere Consiliul informal JAI care a avut loc la Riga în 29 și 30 ianuarie 2015,

–   având în vedere concluziile Consiliului Justiție și Afaceri Interne (JAI) din 12-13 martie 2015,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 aprilie 2015 referitoare la agenda europeană privind securitatea (COM(2015)0185),

–   având în vedere hotărârea CEJ referitoare la Directiva privind păstrarea datelor,

–   având în vedere Protocolul adițional la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului și planul de acțiune al Consiliului Europei privind lupta împotriva extremismului violent și a radicalizării care conduc la terorism, adoptat la 19 mai 2015,

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „Consolidarea încrederii reciproce în spațiul judiciar european – o Carte verde privind aplicarea legislației UE referitoare la detenție în cadrul justiției penale” (COM(2011)0327),

–   având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru cultură și educație (A8-0316/2015),

A.   întrucât peste 5 000 de cetățeni europeni s-au alăturat unor organizații teroriste și altor formațiuni militare, înscriindu-se, în special, în organizația Statul Islamic (ISIL), Jahbat al-Nusra și altele din afara Uniunii Europene, îndeosebi în regiunea Orientului Mijlociu și a Africii de Nord (MENA); întrucât acest fenomen, în continuă accelerare, capătă o amploare considerabilă;

B.   întrucât radicalizarea a devenit un termen folosit pentru a descrie fenomenul prin care anumite persoane îmbrățișează opinii, puncte de vedere și idei intolerante care ar putea duce la extremism violent;

C.   întrucât atacurile teroriste recente comise în Franța, Belgia, Tunisia și la Copenhaga scot în evidență amenințarea la adresa securității pe care o reprezintă prezența și deplasarea acestor luptători „străini”, care sunt adeseori cetățeni UE, pe teritoriul european și în vecinătatea acestuia; întrucât UE a condamnat cu deosebită fermitate aceste atacuri și s-a angajat să combată terorismul alături de statele membre atât pe teritoriul UE, cât și în afara acestuia;

D.   întrucât amenințarea teroristă este semnificativă în UE, în special în acele state membre care au fost sau sunt încă angajate militar în operațiuni externe, în Orientul Mijlociu și Africa;

E.   întrucât radicalizarea acestor „luptători europeni” este un fenomen complex și dinamic care se bazează pe o serie de factori globali, sociologici și politici; întrucât aceasta nu corespunde unui profil unic și afectează bărbați, femei și mai ales tineri cetățeni europeni indiferent de originea lor socială, care au în comun sentimentul de neapartenență la societate; întrucât cauzele radicalizării pot fi deopotrivă socioeconomice, ideologice, personale și psihologice și, din acest motiv, radicalizarea trebuie înțeleasă în contextul situației fiecărui individ în cauză;

F.   întrucât terorismul și radicalizarea generează multă confuzie cu privire la religii, ceea ce, la rândul său, duce la o escaladare a criminalității și a discursului de instigare la ură, întemeiate pe rasism, xenofobie sau intoleranță în privința opiniilor, credințelor sau religiilor; întrucât este esențial să se rețină că utilizarea abuzivă a religiei, în scopuri negative, și nu religia în sine, constituie una dintre cauzele radicalizării;

G.   întrucât radicalizarea nu trebuie asociată cu nicio ideologie sau credință, dar poate să apară în oricare dintre acestea;

H.   întrucât combaterea radicalizării nu poate fi limitată la radicalizarea islamică; întrucât radicalizarea religioasă și extremismul violent afectează, de asemenea, întregul continent african; întrucât radicalizarea politică a afectat Europa și în 2011, în Norvegia, prin atacurile comise de Anders Behring Breivik;

I.   întrucât, timp de ani de zile, marea majoritate a atacurilor teroriste din țările UE au fost comise de organizații separatiste;

J.   întrucât, conform Europol, în 2013 au fost comise 152 de atacuri teroriste în UE, dintre care două au fost „motivate religios”, iar 84 au fost motivate de convingeri etnonaționaliste sau separatiste, în vreme ce, în 2012, s-au înregistrat 219 atacuri teroriste în UE, șase dintre acestea fiind „motivate religios”;

K.   întrucât combaterea terorismului și prevenirea radicalizării și recrutării cetățenilor europeni de către organizații teroriste țin în continuare în principal de competența statelor membre, dar întrucât cooperarea europeană este esențială pentru schimbul eficient și efectiv de informații între agențiile însărcinate cu aplicarea legii, cu scopul de a combate caracterul transfrontalier al amenințării reprezentate de teroriști; întrucât este, prin urmare, necesară o abordare europeană concertată, care va asigura valoare adăugată în ceea ce privește coordonarea sau armonizarea, acolo unde este necesar, a legislației aplicabile într-o zonă în care cetățenii europeni beneficiază de dreptul la libera circulație și va conferi eficacitate acțiunilor de prevenire și de combatere a terorismului; întrucât combaterea traficului cu arme de foc ar trebui să reprezinte o prioritate pentru UE în eforturile sale de combatere a criminalității internaționale organizate și grave;

L.  întrucât drepturile omului ar trebui să se afle în centrul politicilor Uniunii privind combaterea terorismului și prevenirea radicalizării, fiind necesar să se asigure, totodată, un echilibru adecvat între siguranța publică și respectarea drepturilor fundamentale, inclusiv a drepturilor la securitate și viața privată și a libertății de exprimare, a libertății religioase și de asociere;

M.   întrucât comunitățile evreiești sunt ținta unor atacuri teroriste și antisemite, ceea ce induce un sentiment tot mai puternic de nesiguranță și teamă în interiorul acestor comunități din Europa;

N.   întrucât ascensiunea terorismului și creșterea numărului luptătorilor străini au sporit intoleranța față de comunitățile etnice și religioase în mai multe țări din Europa; întrucât o abordare globală a luptei împotriva discriminării, în general, și a islamofobiei și a antisemitismului, în particular, este complementară în ceea ce privește acțiunile pentru prevenirea specifică a extremismului terorist;

O.   întrucât în Europa există deja un număr de instrumente pentru a face față radicalizării cetățenilor europeni și întrucât UE și statele sale membre ar trebui să utilizeze pe deplin aceste instrumente și să încerce să le consolideze, pentru a reflecta provocările actuale cu care se confruntă UE și statele membre; întrucât există în continuare o reticență din partea statelor membre de a coopera în domenii sensibile, cum ar fi schimbul de informații și de informații secrete; întrucât, având în vedere gravitatea tot mai mare a radicalizării teroriste, care este în totală contradicție cu valorile europene, noi mijloace trebuie să fie puse în aplicare, iar acest lucru trebuie să se realizeze în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale;

P.   întrucât este esențial ca, în toate acțiunile întreprinse de statele membre și de UE, să se respecte drepturile fundamentale și libertățile civile, și anume dreptul la viața privată, dreptul la securitate, dreptul la protecția datelor, prezumția de nevinovăție, dreptul la un proces echitabil și respectarea garanțiilor procedurale, libertatea de exprimare și libertatea religioasă; întrucât securitatea cetățenilor europeni trebuie să protejeze drepturile și libertățile acestora; întrucât cele două principii sunt într-adevăr două fațete ale aceleiași monede;

Q.   întrucât măsura în care statele membre își asumă responsabilitatea pentru contracararea riscului de radicalizare și prevenirea recrutării de către organizațiile teroriste poate să varieze considerabil de la un stat membru la altul; întrucât, în timp ce unele state membre au adoptat deja măsuri eficace, altele au rămas în urmă cu acțiunile lor de abordare a acestui fenomen;

R.   întrucât este necesară de urgență o acțiune europeană concertată pentru a împiedica radicalizarea și recrutarea cetățenilor europeni de către organizațiile teroriste, în scopul de a ține sub control acest fenomen aflat în expansiune și de a limita astfel fluxul de cetățeni europeni care pleacă în zonele de conflict, a deradicaliza persoanele care rămân acasă și a împiedica comiterea altor acte teroriste pe teritoriul european;

S.   întrucât acesta este un fenomen internațional și se pot desprinde învățăminte din numeroase părți ale lumii;

T.   întrucât în prezent este necesar să se pună mai mult accentul pe și să se investească în măsurile preventive decât în cele reactive pentru a combate radicalizarea cetățenilor europeni și recrutarea acestora de către organizațiile teroriste; întrucât o strategie de combatere a extremismului, a radicalizării și a recrutării teroriste pe teritoriul UE poate funcționa numai dacă este dezvoltată în paralel cu o strategie de integrare, de incluziune socială și de reintegrare și deradicalizare a așa-numiților „luptători străini” care se întorc în țările lor;

U.   întrucât anumite întrebuințări ale internetului conduc la radicalizare, permițând unor fanatici din întreaga lume să intre în legătură unii cu alții și să recruteze persoane vulnerabile, fără niciun fel de contact fizic și într-un mod care este dificil de urmărit;

V.   întrucât este esențial să se facă o distincție clară între comportamentele care vizează pregătirea și/sau sprijinirea atacurilor teroriste și actele sau opiniile extremiștilor care nu comportă elementele „mens rea” și „actus reus”;

W.   întrucât radicalizarea teroristă pare să fie atribuibilă unor factori care sunt atât interni, cât și externi Uniunii;

X.   întrucât combaterea radicalizării teroriste trebuie să facă parte dintr-o abordare globală, având ca scop asigurarea unei Europe deschise și bazate pe o serie de valori comune;

Y.   întrucât radicalizarea tinerilor nu ar trebui să fie luată în considerare separat de contextul său social și politic și trebuie să fie examinată în contextul mai larg al sociologiei conflictelor și al studiilor privind comportamentele violente;

Z.   întrucât cauzele radicalizării teroriste nu au fost studiate suficient; întrucât lipsa integrării nu poate fi percepută ca principala cauză a radicalizării teroriste;

AA.   întrucât, potrivit Curții de Justiție a Uniunii Europene, faptul că o persoană a fost membră a unei organizații care, din cauza implicării sale în acte de terorism, se află pe lista care constituie anexa la Poziția comună 2001/931/PESC și că persoana a susținut în mod activ lupta armată desfășurată de această organizație nu constituie în mod automat un motiv serios pentru a considera că persoana a comis „o infracțiune gravă de drept comun” sau „acte contrare scopurilor și principiilor Organizației Națiunilor Unite”; pe de altă parte, în cazul în care există motive serioase pentru a considera că o persoană a comis o astfel de infracțiune sau a fost vinovată de astfel de acte, acest lucru este condiționat de o evaluare de la caz la caz a faptelor specifice și de posibilitatea de a atribui responsabilitatea individuală pentru îndeplinirea actelor respective persoanei în cauză;

AB.   întrucât pentru a fi în măsură să anuleze un permis de ședere acordat unui refugiat pe motiv că refugiatul în cauză susține o organizație teroristă, autoritățile competente sunt totuși obligate să efectueze, sub supravegherea instanțelor naționale, o evaluare individuală a faptelor specifice în ceea ce privește atât acțiunile organizației, cât și acțiunile refugiatului respectiv,

I. Valoarea adăugată europeană în prevenirea radicalizării

1.   subliniază faptul că terorismul nu poate și nu ar trebui să fie asociat cu nicio religie, naționalitate sau civilizație;

2.   își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, fără o abordare a condițiilor care favorizează răspândirea terorismului, este foarte probabil ca fenomenul cetățenilor UE care călătoresc în diferite alte țări pentru a se alătura unor grupuri jihadiste sau altor grupuri extremiste, precum și riscul de securitate pe care aceștia îl prezintă la întoarcerea în UE, să se agraveze în următorii ani, în special ținând cont de escaladarea continuă a conflictelor militare din regiunea MENA; solicită realizarea unui studiu cuprinzător cu privire la eficiența acțiunilor naționale și europene de prevenire și combatere a terorismului;

3.   solicită Comisiei să stabilească cu titlu de prioritate un plan de acțiune pentru transpunerea în practică și evaluarea strategiei UE de combatere a radicalizării și recrutării în scopuri teroriste, pe baza schimbului de bune practici și a punerii în comun a competențelor din cadrul Uniunii Europene, a evaluării măsurilor întreprinse în statele membre și a cooperării cu țările terțe și cu organizațiile internaționale, respectând pe deplin convențiile internaționale privind drepturile omului și printr-o abordare participativă și consultativă multilaterală și multisectorială; consideră că Comisia ar trebui să contribuie la și să sprijine elaborarea de către statele membre a unei strategii de comunicare eficace și intensive pe tema prevenirii radicalizării și recrutării de către organizațiile teroriste a cetățenilor europeni și a resortisanților țărilor terțe cu domiciliul în UE;

4.   invită statele membre să își coordoneze strategiile și să împărtășească informațiile și experiența de care dispun, să pună în aplicare bune practici, atât la nivel național, cât și european, precum și să coopereze în vederea luării de noi măsuri de combatere a radicalizării și a recrutării în scopuri teroriste prin actualizarea politicilor naționale de prevenire și instituirea unor rețele de practicieni pe baza celor zece domenii prioritare de acțiune identificate în strategia UE de combatere a radicalizării și recrutării în scopuri teroriste[4]; subliniază în acest sens importanța încurajării și consolidării cooperării transfrontaliere dintre autoritățile de aplicare a legii, precum și importanța crucială a furnizării resurselor și formării necesare forțelor de poliție care își desfășoară activitatea pe teren;

5.   solicită dezvăluirea integrală a planurilor de acțiune și a orientărilor Consiliului referitoare la strategia UE de combatere a radicalizării și recrutării în scopuri teroriste, aflată în curs de desfășurare;

6.   consideră că statele membre și instituțiile europene ar trebui să utilizeze protocolul adițional la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, precum și Rezoluția 2178 a Consiliului de Securitate al ONU pentru a conveni asupra unei definiții comune în vederea incriminării persoanelor considerate „luptători străini”; invită Comisia să realizeze studii aprofundate ale cauzelor principale, ale procesului și ale diferitelor influențe și factori care duc la radicalizare, cu sprijinul noului Centru de excelență al Rețelei pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare (RAN);

7.   insistă asupra importanței utilizării integrale a instrumentelor deja existente pentru a preveni și a combate radicalizarea și recrutarea cetățenilor europeni de către organizațiile teroriste; subliniază importanța utilizării tuturor instrumentelor interne și externe utile într-o manieră globală și cuprinzătoare; recomandă Comisiei și statelor membre să utilizeze mijloacele disponibile, în special în cadrul Fondului pentru securitate internă (FSI), prin intermediul instrumentului FSI-Poliție, pentru a sprijini proiecte și măsuri care vizează prevenirea radicalizării; subliniază rolul major pe care îl poate juca RAN și Centrul său de excelență în urmărirea de manieră cuprinzătoare a acestui obiectiv de contracarare a radicalizării cetățenilor europeni; solicită ca această rețea să fie mai bine promovată și mai vizibilă în rândul actorilor implicați în combaterea radicalizării;

II. Prevenirea extremismului violent și a radicalizării teroriste în închisori

8.   subliniază că închisorile rămân unul dintre mediile favorabile difuzării ideologiilor radicale și violente și radicalizării teroriste; invită Comisia să încurajeze schimburile de bune practici între statele membre pentru a contracara radicalizarea teroristă în creștere din închisorile europene; încurajează statele membre să ia măsuri imediate împotriva supraaglomerării închisorilor, care reprezintă o problemă acută în multe state membre, crește semnificativ riscul radicalizării și reduce oportunitățile de reabilitare; reamintește că instituțiile publice de protecție a tinerilor sau centrele de detenție sau de reabilitare pot deveni, de asemenea, locuri de radicalizare pentru minori, care constituie o țintă deosebit de vulnerabilă;

9.   invită Comisia să propună orientări bazate pe cele mai bune practici privind măsurile care trebuie aplicate în închisorile europene pentru a preveni radicalizarea și extremismul violent, respectând pe deplin drepturile omului; subliniază că separarea deținuților care se constată că au aderat la extremismul violent sau că au fost deja recrutați în numele unor organizații teroriste de către ceilalți deținuți din închisoarea în care sunt închiși reprezintă un mijloc eficace de a preîntâmpina impunerea radicalizării teroriste prin intimidare sau prin alte practici și de a ține sub control radicalizarea din instituțiile în cauză; recomandă, cu toate acestea, ca astfel de măsuri să fie aplicate de la caz la caz și să facă obiectul unei hotărâri judiciare; recomandă, de asemenea, Comisiei și statelor membre să examineze dovezile și experiența în ceea ce privește izolarea deținuților în închisori în vederea ținerii sub control a răspândirii radicalizării; este de părere că această evaluare trebuie să contribuie la elaborarea unor practici pentru sistemele de detenție naționale; reamintește însă că aceste măsuri ar trebui să fie proporționale și să respecte pe deplin drepturile deținuților;

10.   sprijină introducerea unor cursuri de formare specializate pentru întregul personal din penitenciare, precum și pentru partenerii care își desfășoară activitatea în sistemul penal, personalul clerical și personalul ONG-urilor care interacționează cu deținuții, cu scopul de a-i instrui în ceea ce privește modalitățile de depistare timpurie, prevenire și abordare a comportamentelor care tind spre radicalism și extremism terorist; subliniază că este important ca reprezentanții religioși, filozofici și laici să fie instruiți și recrutați în mod adecvat, nu doar pentru a răspunde în mod corespunzător nevoilor culturale și spirituale ale deținuților din penitenciare, ci și pentru a contribui la contrabalansarea unui potențial discurs radical;

11.   încurajează introducerea în închisorile din Europa a unor programe pedagogice cu finanțare adecvată, pentru a promova gândirea critică, toleranța religioasă și reintegrarea în societate a deținuților, dar și pentru a oferi asistență specială deținuților tineri, vulnerabili sau mai predispuși la a fi radicalizați și recrutați de către organizațiile teroriste, respectând întru totul drepturile omului ale deținuților; consideră că ar trebui oferite și măsuri de însoțire, în urma eliberării din închisoare;

12.   recunoaște că la baza acestor eforturi se află un mediu carceral care respectă pe deplin drepturile omului ale deținuților și este în conformitate cu standardele internaționale și regionale, inclusiv cu Ansamblul de norme minime ale Organizației Națiunilor Unite pentru tratamentul deținuților;

III. Prevenirea radicalizării teroriste pe internet

13.   observă că internetul generează provocări specifice, dat fiind caracterul său global și transfrontalier, care poate crea lacune juridice și conflicte de competență juridică, permițând astfel persoanelor care recrutează și celor care sunt radicalizate să comunice la distanță și cu ușurință din orice colț al lumii, fără frontiere fizice și fără necesitatea de a stabili o bază și de a căuta refugiu într-o anumită țară; reamintește că internetul și rețelele de socializare sunt platforme importante utilizate pentru accelerarea radicalizării și a fundamentalismului, deoarece facilitează difuzarea rapidă și pe scară largă a mesajelor de instigare la ură și de apologie a terorismului; este preocupat de impactul acestor mesaje care fac apologia terorismului, îndeosebi asupra tinerilor, o categorie deosebit de vulnerabilă a populației; subliniază rolul educației și al campaniilor de sensibilizare a populației pentru prevenirea radicalizării online; își afirmă atașamentul față de libertatea de exprimare, nu doar offline, ci și online, și consideră că acest principiu ar trebui să stea la baza tuturor acțiunilor de reglementare legate de prevenirea radicalizării pe internet și prin intermediul rețelelor de socializare; ia act de dialogul lansat la nivel european cu companiile din domeniul internetului în scopul de a preveni difuzarea online a conținutului ilegal și de a elimina rapid acest conținut, în conformitate cu legislația UE și cu legislația națională și respectând strict libertatea de exprimare; solicită o strategie eficace pentru a depista și a elimina conținutul ilegal care instigă la extremism violent, respectând totodată drepturile fundamentale și libertatea de exprimare, și îndeosebi pentru a contribui la difuzarea unui discurs efectiv în scopul de a contracara propaganda teroristă;

14.   reamintește că companiile de internet și furnizorii de servicii au responsabilitatea legală de a coopera cu autoritățile statelor membre prin eliminarea oricărui conținut ilegal care răspândește extremismul violent, cu promptitudine și respectând pe deplin statul de drept și drepturile fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare; este de părere că statele membre ar trebui să ia în considerare acționarea în justiție a companiilor de internet care refuză să răspundă unei solicitări administrative sau judiciare de eliminare a conținutului ilegal de pe platforma lor de internet; consideră că refuzul sau lipsa deliberată a cooperării din partea platformelor de internet, care permit astfel răspândirea conținutului ilegal, ar trebui să fie considerate un act de complicitate echivalent cu intenția sau neglijența criminală și că persoanele responsabile ar trebui, în astfel de cazuri, să fie aduse în fața justiției;

15.   invită autoritățile competente să se asigure că site-urile care incită la ură sunt monitorizate mai strict;

16.   este convins că internetul reprezintă o platformă eficace pentru difuzarea unui discurs de apărare a drepturilor omului și de contracarare a violenței; consideră că industria internetului și furnizorii de servicii ar trebui să coopereze cu autoritățile statelor membre și cu societatea civilă pentru a promova discursuri percutante și atrăgătoare, bazate pe Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care să contracareze discursul de incitare la ură și radicalizarea online; invită platformele digitale să coopereze cu statele membre, cu societatea civilă și cu organizații specializate în deradicalizarea teroristă sau evaluarea discursurilor de instigare la ură, pentru a participa la difuzarea unor mesaje de prevenire ce fac apel la dezvoltarea simțului critic și la un proces de deradicalizare, precum și la identificarea unor metode juridice inovatoare de contracarare a apologiei terorismului și a discursului de instigare la ură, făcând astfel mai dificilă radicalizarea online; invită Comisia și statele membre să încurajeze elaborarea unor astfel de contradiscursuri online și să coopereze strâns cu organizații ale societății civile pentru a consolida canalele de difuzare și de promovare a discursului democratic și nonviolent;

17.   sprijină punerea în aplicare a unor programe de sensibilizare a tinerilor cu privire la discursul de instigare la ură, difuzat online, și la riscurile pe care acesta le implică, precum și a programelor de promovare a educației privind mass-media și internetul; sprijină punerea în aplicare a programelor de formare cu scopul de a mobiliza, forma și crea rețele de tineri activiști pentru apărarea drepturilor omului pe internet;

18.   consideră că elaborarea unui contradiscurs, inclusiv în țările terțe, este unul dintre mijloacele-cheie pentru combaterea atractivității grupurilor teroriste din regiunea MENA; invită UE să își consolideze sprijinul pentru inițiative precum SSCAT (Echipa consultativă pentru comunicare strategică privind Siria) și să promoveze punerea în practică și finanțarea unor astfel de proiecte în țările terțe;

19.   consideră că industria internetului și furnizorii de servicii, prin referențierea pe internet, trebuie de acum înainte să facă posibilă promovarea mesajelor de prevenire a radicalizării menite să contracareze mesajele care fac apologia terorismului; consideră că ar trebui înființată o unitate specială de cooperare europeană în cadrul Europol, în vederea schimbului de bune practici în statele membre, cooperând totodată permanent cu operatorii de internet pentru a scoate în evidență mesajele care permit contrabalansarea discursului de incitare la ură și a apologiei terorismului, făcând astfel mai dificilă radicalizarea prin intermediul internetului; invită Comisia și statele membre să sprijine utilizarea eficace a contradiscursurilor și a măsurilor de atenuare prin intermediul internetului;

20.   sprijină introducerea unor măsuri care să permită tuturor utilizatorilor internetului să semnaleze cu ușurință și rapid conținutul ilegal care circulă online și pe rețelele sociale și să îl raporteze autorităților competente, inclusiv prin intermediul liniilor telefonice de urgență, respectând totodată libertățile fundamentale, libertatea de exprimare și legislația UE și pe cea națională;

21.   consideră că fiecare stat membru ar trebui să își înființeze o unitate specială care să aibă drept sarcină semnalarea conținutului ilegal de pe internet și facilitarea depistării și eliminării acestuia; salută înființarea de către Europol a Unității UE de semnalare a conținutului online (EU IRU), responsabilă cu depistarea conținutului ilegal și cu sprijinirea statelor membre în acest sens, respectând totodată pe deplin drepturile fundamentale ale tuturor părților implicate; recomandă ca aceste unități să colaboreze și cu coordonatorul UE pentru lupta împotriva terorismului și cu Centrul European de Combatere a Terorismului din cadrul Europol, precum și cu organizațiile societății civile care acționează în acest domeniu; încurajează statele membre să coopereze între ele și cu agențiile UE competente în ceea ce privește aceste chestiuni;

22.   salută înființarea, începând din 1 ianuarie 2016, a Centrului European de Combatere a Terorismului (ECTC), din care va face parte unitatea europeană însărcinată cu semnalarea conținutului; subliniază necesitatea de a asigura resursele financiare indispensabile pentru îndeplinirea sarcinilor suplimentare conferite Europol în legătură cu înființarea Centrului European de Combatere a Terorismului; solicită ca Parlamentul să fie implicat în mod corespunzător în crearea acestui centru, în ceea ce privește mandatul său, sarcinile și finanțarea;

23.  consideră că radicalizarea pe internet nu va putea fi stopată decât prin consolidarea arsenalului european de luptă împotriva criminalității informatice; recomandă consolidarea mandatului și resurselor Centrului european de combatere a criminalității informatice (EC3), alături de cele ale Europol și Eurojust, astfel încât EC3 să poată juca un rol real pentru o mai bună depistare și abordare a amenințărilor de pe internet și pentru o mai bună identificare a mijloacelor utilizate de organizațiile teroriste; reamintește nevoia de a dispune de experți suficient instruiți în cadrul Europol, precum și în statele membre, pentru a răspunde acestei amenințări specifice; solicită ÎR/VP să reorganizeze Centrul de analiză a informațiilor al UE (INTCEN UE) și să asigure coordonarea acestuia cu coordonatorul UE pentru lupta împotriva terorismului pentru a urmări mai bine activitățile criminale pe internet și răspândirea discursului de instigare la ură într-un context de radicalizare și terorism; îndeamnă statele membre să intensifice în mod semnificativ schimbul de informații, atât reciproc, cât și cu structurile și agențiile UE competente;

24.   consideră că toate măsurile UE și toate măsurile naționale care vizează prevenirea răspândirii extremismului violent în rândul cetățenilor europeni și recrutarea acestora de către organizațiile teroriste ar trebui să respecte drepturile fundamentale ale UE și jurisprudența aplicabilă a Curții Europene de Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv principiul prezumției de nevinovăție, principiul securității juridice, dreptul la un proces echitabil și imparțial, dreptul la apel și principiul nediscriminării;

IV. Prevenirea radicalizării prin educație și incluziune socială

25.   subliniază importanța rolului școlii și al educației în prevenirea radicalizării; reamintește rolul crucial al acestei instituții ca factor de promovare a integrării sociale și dezvoltare a spiritului critic și de promovare a antidiscriminării; invită statele membre să încurajeze instituțiile de învățământ să ofere cursuri și programe academice cu scopul de a consolida înțelegerea și toleranța față de diferitele religii, istoria religiilor, filosofii și ideologii; subliniază necesitatea predării în școli a valorilor și principiilor democratice fundamentale ale Uniunii, cum ar fi drepturile omului; subliniază că statele membre au obligația de a garanta că sistemele lor de învățământ respectă și promovează valorile și principiile UE și că funcționarea lor nu contravine principiilor nediscriminării și integrării;

26.   îndeamnă statele membre să se asigure că în fiecare școală (din ciclul primar și secundar) există programe educaționale privind utilizarea internetului pentru a instrui și a forma utilizatori de internet responsabili, critici și care respectă legea;

27.   subliniază importanța abilitării profesorilor pentru a lua o atitudine activă împotriva tuturor formelor de discriminare și rasism; subliniază rolul esențial al educației și al profesorilor competenți și dedicați, nu numai în consolidarea relațiilor sociale, generarea unui sentiment al apartenenței, dezvoltarea cunoașterii, a abilităților, competențelor, integrarea valorilor fundamentale, dezvoltarea competențelor sociale, civice și interculturale, gândirea critică și educația mediatică, ci și în sprijinirea tinerilor - colaborând îndeaproape cu părinții și familiile - pentru a deveni membri activi, responsabili, deschiși ai societății; subliniază că școlile pot consolida rezistența elevilor la radicalizare asigurându-le un mediu sigur, precum și timp pentru a dezbate și examina chestiuni sensibile și controversate; subliniază faptul că adolescenții sunt un grup deosebit de vulnerabil, dat fiind că sunt într-o etapă dificilă a vieții, în care își dezvoltă sistemul de valori și caută semnificații, fiind, în același timp, foarte ușor de impresionat și de manipulat; reamintește că este posibilă radicalizarea atât a grupurilor, cât și a persoanelor, și recunoaște că evoluția radicalizării individuale și a celei de grup, cât și reacțiile la acestea, pot fi diferite; subliniază rolul pe care trebuie să îl joace societatea pentru a le oferi tinerilor perspective mai bune și un scop în viață, în special printr-o educație și o formare profesională de înaltă calitate; subliniază că instituțiile de învățământ au rolul de a-i învăța pe tineri să recunoască și să gestioneze riscul și să facă alegeri mai sigure, precum și de a promova un sentiment puternic de apartenență, de participare la comunitate, de grijă, sprijin și responsabilitate pentru alte persoane; subliniază necesitatea de a profita de diversele posibilități oferite de cursurile de formare profesională și de cele universitare, pentru a pune studenții în contact cu diferite identități naționale, regionale, religioase și etnice din Europa;

28.   subliniază faptul că diversitatea Europei și comunitățile sale multiculturale constituie o parte integrantă a structurii sale sociale și reprezintă un bun cultural esențial; consideră că orice politică privind combaterea radicalizării trebuie să fie sensibilă și proporțională, astfel încât să respecte și să consolideze structura socială diversă a comunităților;

29.   subliniază importanța de a combina programe de deradicalizare cu măsuri cum ar fi stabilirea de parteneriate cu reprezentanți ai comunității, investirea în proiecte sociale și de vecinătate menite să pună capăt marginalizării economice și geografice și în programe de îndrumare dedicate tinerilor excluși sau izolați, considerați ca fiind expuși riscului de radicalizare; reamintește că toate statele membre au obligația de a pune cu diligență în aplicare instrumentele UE antidiscriminare și să ia măsuri efective de combatere a discriminării, a incitării la ură și a infracțiunilor motivate de ură, ca parte a strategiei împotriva radicalizării;

30.   invită Comisia să sprijine statele membre în desfășurarea unei campanii de comunicare pentru a sensibiliza tinerii, dar și personalul didactic, cu privire la aspectele legate de radicalizare; subliniază faptul că campaniile de formare și de sensibilizare ar trebui să acorde prioritate intervenției timpurii, pentru protejarea persoanelor și pentru evitarea oricărui risc de radicalizare; încurajează statele membre să introducă o instruire specializată a personalului didactic, și instrumentele necesare, astfel încât acesta să fie capabil să depisteze eventualele modificări suspecte de comportament, să identifice cercurile de complicitate care amplifică fenomenul de radicalizare prin imitație și să adopte o atitudine adecvată pentru a sprijini tinerii vulnerabili pasibili de a fi recrutați de organizațiile teroriste; încurajează în continuare statele membre să investească și să sprijine financiar structurile specializate din apropierea școlilor, care servesc drept puncte de contact pentru tineri, precum și pentru familiile acestora, pentru profesori și pentru alte persoane implicate; aceste structuri sprijină tinerii să se angajeze în activități extrașcolare, inclusiv de consiliere psihologică; subliniază importanța unor orientări clare în acest domeniu, astfel încât să nu se compromită rolul primordial al profesorilor, al consilierilor pentru tineret și al altor persoane eminamente implicate în procesul de educație a tinerilor, dat fiind că o imixtiune excesivă a autorităților publice ar putea fi contraproductivă;

31.   subliniază oportunitățile oferite statelor membre și experților în educația mediatică prin programul „Europa creativă”; ia act de faptul că programele Uniunii Europene în domeniile educației, culturii, activităților sociale și sportului constituie piloni esențiali de sprijin pentru acțiunile întreprinse de statele membre pentru eliminarea inegalităților și prevenirea marginalizării; subliniază importanța instituirii de noi acțiuni de promovare a valorilor europene prin educație, ca parte a cadrului strategic european pentru cooperare în domeniul educației și al formării profesionale; insistă prin urmare, printre altele, pe concentrarea asupra transmiterii și practicii valorilor civice prin programele Europa pentru cetățeni, Erasmus + și Europa Creativă;

32.   insistă că este necesar să se demareze dialogul intercultural cu diferitele comunități, lideri și experți, pentru o mai bună înțelegere și prevenire a fenomenului radicalizării; subliniază responsabilitatea și rolul important pe care comunitățile religioase îl pot juca în combaterea fundamentalismului, a discursului de instigare la ură și a propagandei pentru terorism; atrage atenția statelor membre asupra chestiunii legate de formarea responsabililor religioși, pe cât posibil pe teritoriul Europei, pentru a împiedica instigarea la ură și la extremism violent în lăcașurile de cult de pe teritoriul european și pentru a garanta că respectivii împărtășesc valorile europene, dar și asupra formării reprezentanților religioși, filosofici și laici care lucrează în închisori; subliniază totuși că, în timp ce lăcașurile de cult pot constitui puncte de contact, o mare parte din procesul de îndoctrinare și de recrutare are loc în contexte informale sau pe internet;

33.   subliniază că este esențială responsabilizarea tuturor actorilor implicați în prevenirea radicalizării, fie că sunt la nivel local, național, european sau internațional; încurajează instituirea unei strânse cooperări cu toți actorii societății civile la nivel național și local, precum și între activiștii de pe teren, cum ar fi asociațiile și ONG-urile pentru a acorda sprijin victimelor terorismului, familiile acestora, precum și persoanelor radicalizate și familiilor acestora; solicită, în acest sens, introducerea unor cursuri de formare adaptate pentru actorii de pe teren și sprijin financiar suplimentar pentru aceștia; subliniază încă că finanțarea ONG-urilor și a altor actori din societatea civilă ar trebui să fie separată de sprijinul financiar acordat programelor de combatere a terorismului;

34.   consideră că societatea civilă și actorii locali trebuie să joace un rol crucial în dezvoltarea unor proiecte adaptate la localitatea și la structura lor, precum și în calitate de factor de integrare a cetățenilor europeni marginalizați care sunt tentați de radicalizarea teroristă; este de părere că este esențial să se sensibilizeze, să se informeze și să se formeze lucrătorii din prima linie (profesori, pedagogi, polițiști, lucrători în domeniul protecției copilului și în domeniul sănătății) cu scopul de a consolida capacitatea de combatere a radicalizării la nivel local; este de părere că statele membre ar trebui să sprijine crearea unor structuri care să permită în special îndrumarea tinerilor, dar și un schimb cu familiile, școlile, spitalele, universitățile etc.; reamintește că aceste măsuri pot fi implementate numai prin programe de investiții sociale pe termen lung; observă că asociațiile și organizațiile din acest domeniu independente de autoritatea guvernamentală pot obține rezultate foarte bune în reintegrarea în societate a cetățenilor în curs de radicalizare;

35.   consideră că instituirea în fiecare stat membru a unui sistem de alertă pentru asistență și îndrumare care să permită familiilor și anturajului să beneficieze de asistență sau să semnaleze cu ușurință și rapid dezvoltarea unei schimbări comportamentale bruște care ar putea semnala un proces de radicalizare cu tendință teroristă sau plecarea iminentă a unei persoane pentru a se înrola într-o organizație teroristă; ia act, în acest sens, de succesul unor linii telefonice dedicate ce permit identificarea de către prieteni sau membri de familie ai persoanelor susceptibile de radicalizare, totodată ajutând membrii anturajului să facă față acestei situații destabilizatoare; solicită ca statele membre să examineze posibilitatea de a institui un astfel de sistem;

36.   subliniază faptul că cercetări recente indică numărul tot mai mare de femei tinere care au fost radicalizate și recrutate de către organizațiile teroriste și oferă dovezi ale rolului lor în extremismul violent; consideră că UE și statele membre ar trebui să ia în considerare aspectele de gen, cel puțin într-o anumită măsură, în conceperea de strategii de prevenire a radicalizării; invită Comisia să sprijine programele ample care țintesc să atragă femeile tinere în lupta lor pentru egalitate și să asigure rețele de sprijin prin care acestea să poată să se exprime fără riscuri;

37.   subliniază importanța rolului femeilor în prevenirea radicalizării în cadrul familiei;

V. Consolidarea schimbului de informații privind radicalizarea cu tendințe teroriste în Europa

38.   își reiterează angajamentul de a obține finalizarea directivei UE privind registrele cu numele pasagerilor (PNR) până la sfârșitul lui 2015, garantând totodată deplina conformitate a acestei directive cu drepturile și libertățile fundamentale și fără practici discriminatorii de stigmatizare ideologică, religioasă sau etnică, precum și cu respectarea deplină a drepturilor de protecție a datelor cetățenilor UE; reamintește însă că directiva UE privind PNR va fi doar una dintre măsurile de combatere a terorismului și că ar trebui avut în vedere o strategie cuprinzătoare, ambițioasă și exhaustivă de combatere a acestuia și a crimei organizate pentru a împiedica recrutarea cetățenilor europeni de către organizațiile teroriste, strategie care ar trebui să implice politica externă, politica socială, politica în domeniul educației, aplicarea legii și justiția;

39.   invită Comisia să perfecționeze cunoștințele de specialitate ale UE privind prevenirea radicalizării prin crearea unei rețele europene care să încorporeze informații furnizate de rețeaua de sensibilizare a publicului cu privire la radicalizare (RAN) și de rețeaua planificatorilor de politici privind polarizarea și radicalizarea (PPN), precum și informații provenind de la experți specializați într-o gamă largă de discipline din domeniul științelor sociale;

40.   insistă că este absolut necesar să se consolideze schimburile rapide și eficace de informații relevante între autoritățile de aplicare a legii din cadrul statelor membre și între statele membre și agențiile relevante, în special prin optimizarea utilizării și a contribuțiilor la Sistemul de Informații Schengen (SIS), la Sistemul de informații privind vizele (VIS), la aplicația de rețea pentru schimbul securizat de informații (SIENA) a Europol și la Punctul focal „Călători” al Europol privind cetățenii europeni care au fost radicalizați; subliniază că intensificarea schimburilor dintre autoritățile de aplicare a legii implică sporirea încrederii între statele membre și, de asemenea, o consolidare a rolului și a resurselor necesare ale agențiilor Uniunii Europene, cum sunt Europol, Eurojust și Colegiul European de Poliție (CEPOL);

41.   solicită UE să includă problema radicalizării teroriste în formarea oferită de CEPOL;

42.   subliniază importanța punerii în aplicare a unui program european de formare specializat pentru persoanele care lucrează în sistemul de justiție, pentru a spori gradul de informare cu privire la diferitele forme de radicalizare;

43.   subliniază că o mai bună cooperare între statele membre în confruntarea cu radicalizarea și recrutarea cetățenilor europeni se caracterizează, de asemenea, prin schimburi intensive și cooperare între autoritățile judiciare și cu Eurojust; observă că o mai bună informare la nivel european cu privire la cazierele judiciare ale persoanelor suspectate de acte de terorism ar permite accelerarea detectării acestora și ar favoriza supravegherea lor corectă, atât la plecare, cât și la întoarcerea în UE; încurajează, așadar, o reformare în consecință și o mai bună utilizare a Sistemului european de informații cu privire la cazierele judiciare (ECRIS); îndeamnă Comisia să evalueze fezabilitatea și valoarea adăugată a instituirii unui Sistem european de inventariere a evidențelor poliției (EPRIS); subliniază că, în contextul efectuării de schimburi de astfel de informații, trebuie respectate tratatele internaționale și dreptul european, precum și drepturile fundamentale și dreptul la protecția datelor cu caracter personal;

VI. Consolidarea măsurilor de descurajare a radicalizării teroriste

44.   consideră că măsurile de prevenire a radicalizării cetățenilor europeni și a recrutării acestora de către organizațiile teroriste nu își vor îndeplini pe deplin obiectivele decât dacă vor fi însoțite de un set de instrumente eficace, disuasive și articulate din domeniul justiției penale în toate statele membre; consideră că, prin incriminarea actelor teroriste întreprinse în străinătate alături de organizații teroriste, statele membre ale Uniunii Europene vor dispune de instrumente esențiale pentru stoparea radicalizării teroriste a cetățenilor europeni, totodată valorificând instrumentele UE existente în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală; consideră că autoritățile de aplicare a legii și judiciare (judecători și procurori) ar trebui să dispună de competențe adecvate pentru a preveni, a detecta și a urmări în justiție actele respective, beneficiind totodată în permanență de formare în materie de infracțiuni teroriste;

45.   solicită capacități consolidate pentru Centrul de coordonare din cadrul Eurojust, care ar trebui să joace un rol esențial în promovarea acțiunilor comune ale autorităților judiciare ale statelor membre în colectarea de probe și să sporească eficiența urmăririi în justiție a infracțiunilor de terorism; consideră, în acest sens, că ar trebui să se folosească mai mult instrumentul echipelor comune de anchetă, atât între statele membre, cât și între statele membre și țările terțe cu care Eurojust a stabilit acorduri de cooperare;

46.   constată că urmărirea în justiție a actelor de terorism săvârșite în țări terțe de cetățeni europeni sau de rezidenți în UE (fără cetățenie europeană) necesită facilitarea colectării de dovezi în țări terțe, cu deplina respectare a drepturilor omului; prin urmare, invită Uniunea Europeană să lucreze la instituirea unor acorduri de cooperare judiciară cu țările terțe, în vederea facilitării colectării de dovezi în țările respective, cu condiția respectării depline de către toate părțile a normelor și procedurilor legale, a statului de drept, a dreptului internațional și a drepturilor fundamentale;

47.   salută trimiterea de experți în materie de securitate/combatere a terorismului în mai multe delegații-cheie ale UE pentru consolidarea capacității acestora de a contribui la eforturile europene de combatere a terorismului și pentru o coordonare mai eficace cu autoritățile locale relevante, continuând totodată consolidarea capacității de combatere a terorismului în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE);

48.   încurajează, prin urmare, instituirea unor acorduri de cooperare între Eurojust și țările terțe, pe liniile deja stabilite cu Statele Unite ale Americii, Norvegia și Elveția, subliniind, totodată, necesitatea de a asigura respectarea deplină a drepturilor internaționale ale omului și a normelor UE privind protecția datelor și a vieții private; subliniază că prioritatea pentru instituirea acestor acorduri ar trebui să fie acordată țărilor care sunt, de asemenea, deosebit de afectate de terorism, cum ar fi țările MENA; în plus, este de părere că trimiterea de procurori de legătură din cadrul Eurojust în țările în cauză, și anume în vecinătatea sudică, ar stimula intensificarea schimbului de informații și ar permite o mai bună cooperare pentru a lupta în mod eficient împotriva terorismului, cu respectarea drepturilor omului;

VII. Prevenirea plecărilor și anticiparea întoarcerilor cetățenilor europeni radicalizați recrutați de organizații teroriste

49.  își reiterează convingerea că UE ar trebui să-și îmbunătățească eficacitatea controalelor la frontierele externe, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale; invită, în acest sens, statele membre să valorifice instrumentele existente, cum ar fi SIS și VIS, inclusiv în ceea ce privește pașapoartele furate, pierdute și falsificate; consideră, de asemenea că, în acest scop, o mai bună aplicare a codului Schengen trebuie să se numere printre prioritățile Uniunii Europene;

50.   invită statele membre să facă schimb de bune practici în materie de control al ieșirilor și întoarcerilor pe teritoriul său și de înghețare a activelor financiare ale cetățenilor în contextul prevenirii participării cetățenilor la activități teroriste în zone de conflict din țări terțe, precum și gestionarea reîntoarcerii acestor cetățeni în UE; subliniază mai ales că statele membre ar trebui să aibă competența de a confisca pașapoartele cetățenilor lor care plănuiesc să se alăture unor organizații teroriste, la cererea autorității judiciare competente și în conformitate cu legislația națională și principiul proporționalității; consideră că restricționarea libertății de circulație a unei persoane, un drept fundamental, poate fi decisă doar în cazul în care necesitatea și proporționalitatea măsurii sunt evaluate în mod adecvat de autoritatea judiciară; se declară favorabil procedurilor penale împotriva persoanelor suspectate de terorism ce s-au implicat în activități teroriste după întoarcerea în Europa;

51.   solicită comunității internaționale să contribuie la mecanismul de finanțare aprobat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) pentru a favoriza stabilizarea rapidă a zonelor eliberate de sub controlul Daesh;

52.   invită ÎR/VP și Consiliul să găsească un limbaj clar de condamnare a sprijinului financiar și ideologic din ultimul deceniu din partea unor guverne și persoane influente din țările din Golf pentru mișcări islamiste extremiste; invită Comisia să revizuiască relațiile UE cu țările terțe în scopul de a combate mai eficient sprijinul material și imaterial acordat terorismului; reamintește că, în contextul revizuirii actuale a politicii europene de vecinătate (PEV), trebuie consolidate dimensiunea de securitate și capacitatea instrumentelor PEV de a contribui la îmbunătățirea rezilienței și a capacităților partenerilor de a-și asigura propria securitate în ceea ce privește respectarea statului de drept;

53.   reamintește că punerea în aplicare corectă a instrumentelor existente, cum sunt sistemele SIS, SIS II și VIS, sistemul SLTD al Interpol și Punctul focal „Călători” al Europol reprezintă prima etapă a acestei consolidări a frontierelor externe, pentru a detecta eventualele deplasări înspre și dinspre zonele de conflict ale cetățenilor europeni și ale cetățenilor străini care locuiesc în UE cu scopul susceptibil de a comite acte de terorism, de a primi instruire teroristă sau de a lua parte la conflicte armate neconvenționale în numele unor organizații teroriste; îndeamnă statele membre să îmbunătățească cooperarea și schimbul de informații cu privire la luptătorii străini suspectați cu acele state membre de la frontierele externe ale UE;

54.   invită statele membre să asigure o monitorizare eficientă, în special psihologică, a luptătorilor străini la întoarcerea acestora în Europa;

55.   este ferm convins că elaborarea de politici în domeniul terorismului și al radicalizării trebuie să reunească cunoștințele de specialitate și avantajele dimensiunilor interne și externe ale politicii UE; consideră, în acest sens, că doar printr-o abordare holistică este posibil un răspuns adecvat în lupta împotriva terorismului și a recrutării teroriste în cadrul UE și în vecinătatea sa; îndeamnă, prin urmare, Comisia și SEAE, sub conducerea și îndrumarea atât a ÎR/VP, cât și a prim-vicepreședintelui Comisiei, cu sprijinul coordonatorului pentru lupta împotriva terorismului, să colaboreze la elaborarea unei abordări politice care să combine în mod eficient instrumentele de politică socială (inclusiv ocuparea forței de muncă, integrarea și antidiscriminarea), ajutorul umanitar, dezvoltarea, soluționarea conflictelor, gestionarea crizelor, comerțul, energia și orice alt domeniu de politică care ar putea avea o dimensiune atât internă, cât și externă;

VIII. Consolidarea legăturilor dintre securitatea internă și securitatea externă a UE

56.  subliniază că este esențial ca Uniunea Europeană să stabilească o colaborare strânsă cu țările terțe, în special cu țările de tranzit și de destinație, pe cât posibil, pentru a putea detecta plecările sau întoarcerile cetățenilor și rezidenților europeni plecați să lupte alături de organizații teroriste; subliniază, de asemenea, necesitatea de a consolida dialogul politic și planurile de acțiune comună pentru combaterea radicalizării și a terorismului, în contextul relațiilor bilaterale și cu organizațiile regionale, cum ar fi Uniunea Africană și Liga Statelor Arabe;

57.   salută cu entuziasm angajamentul ÎR/VP Mogherini de a sprijini proiecte de prevenire a radicalizării în țări terțe (Iordania, Liban, Irak, precum și țări din Maghreb și Sahel), după cum o indică raportul privind aplicarea de măsuri în urma reuniunii Consiliului European din 12 februarie 2015; constată că acum este necesar să se asigure că aceste proiecte primesc finanțare cât mai curând posibil;

58.   solicită UE să își intensifice cooperarea cu partenerii regionali în scopul de a reduce traficul de arme, vizând în special țările din care provin teroriști, și să urmărească îndeaproape exporturile de armament care ar putea fi exploatate de către teroriști; de asemenea, solicită consolidarea instrumentelor de politică externă și a angajamentului cu țările terțe pentru a contracara finanțarea organizațiilor teroriste;

59.   încurajează UE să desfășoare dialoguri specifice și actualizate privind securitatea și combaterea terorismului cu Algeria, Egipt, Irak, Israel, Iordania, Maroc, Liban, Arabia Saudită, Tunisia și Consiliul de Cooperare al Golfului; de asemenea, consideră că ar trebui să se intensifice cooperarea cu Turcia, în conformitate cu concluziile Consiliului Afaceri Generale din decembrie 2014;

60.   invită Consiliul să asigure o revizuire și dezvoltare constante a strategiei regionale UE pentru Siria și Irak, și a strategiei antiteroriste și privind luptătorii străini, adoptată la 16 martie 2015, în contextul evoluției condițiilor de securitate din vecinătatea sudică a UE, alături de inițiative preventive și nu numai, precum rețeaua Comisiei pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare; invită, de asemenea, statele membre să promoveze respectul și înțelegerea comună ca elemente esențiale în cadrul luptei împotriva terorismului, atât în interiorul UE și al statelor sale membre, cât și în țările terțe;

61.  este convins că instaurarea unei astfel de cooperări consolidate necesită din partea Comisiei Europene, și în special din partea SEAE, un efort suplimentar în ceea ce privește sporirea și îmbunătățirea cunoștințelor de specialitate în materie de luptă împotriva terorismului, conflict armat neconvențional și radicalizare, consolidarea și diversificarea nivelului actual de competențe lingvistice, pentru limbi cum ar fi limba arabă, limba urdu, limba rusă și limba chineză, care reprezintă o lacună gravă în cadrul serviciilor europene secrete și de informații; consideră că este indispensabil ca mesajul european de luptă împotriva terorismului, a radicalizării și a violenței să poată fi auzit dincolo de frontierele UE printr-o comunicare strategică, incisivă și eficace;

62.   susține o cooperare internațională mai strânsă și un schimb de informații mai pronunțat între serviciile naționale de informații pentru identificarea cetățenilor UE expuși riscului de a deveni radicalizați, de a fi recrutați și de a părăsi UE pentru a se alătura unor grupuri jihadiste sau altor grupuri extremiste; subliniază că țările din regiunea MENA (orientul Mijlociu și Nordul Africii) și din Balcanii de Vest trebuie să fie sprijinite în eforturile de a opri fluxul de combatanți străini;

63.   recunoaște că radicalizarea și recrutarea de combatanți de către rețelele teroriste este un fenomen global; consideră că reacția la acest fenomen nu trebuie, așadar, să fie doar locală sau europeană, ci și internațională; consideră prin urmare că este necesară consolidarea cooperării între țările terțe pentru identificarea rețelelor de recrutare și de luptători străini și pentru întărirea securității la granițele țărilor în cauză; reiterează ideea că trebuie intensificată cooperarea cu parteneri-cheie care se confruntă cu probleme similare, printr-un dialog diplomatic și politic, precum și printr-o cooperare în domeniul informațiilor secrete;

64.   reiterează faptul că anvergura globală a terorismului impune o reacție internațională eficientă și unitară pentru a preveni cu succes traficul de arme către țări care amenință pacea și securitatea internațională;

65.   salută alocarea de către Comisie, în aprilie 2015, a unui buget de 10 milioane EUR pentru a finanța un program de asistență acordată țărilor partenere pentru combaterea radicalizării în regiunea Sahel-Maghreb și a opri fluxul de luptători străini din Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Balcanii de Vest (o primă tranșă de 5 milioane EUR acordată pentru asistența tehnică necesară pentru consolidarea capacităților parchetelor naționale de a investiga, a urmări și a se pronunța în cauze privind luptători străini sau potențiali luptători străini; o a doua tranșă de 5 milioane EUR acordată pentru a finanța programele de combatere a radicalizării în regiunea Sahel și Maghreb.)

IX. Promovarea schimbului de bune practici în materie de deradicalizare

66.   consideră că instituirea unei politici complete a prevenirii radicalizării și recrutării cetățenilor europeni de către organizațiile teroriste nu își poate atinge obiectivele dacă nu este însoțită de o politică activă în materie de deradicalizare și incluziune; prin urmare, invită Uniunea Europeană să favorizeze schimburile de bune practici între statele membre și cu țările terțe care au dobândit deja experiență și au obținut rezultate pozitive în acest domeniu, pentru înființarea unor structuri de deradicalizare care să permită încadrarea cetățenilor europeni și a rezidenților europeni, în vederea împiedicării plecării acestora sau a gestionării întoarcerii lor pe teritoriul european; reamintește necesitatea de a oferi, de asemenea, sprijin familiilor acestor persoane;

67.   sugerează statelor membre să analizeze posibilitatea introducerii unor mentori sau a unor consilieri psihologici în procesul de deradicalizare a cetățenilor europeni care se întorc deziluzionați după experiența trăită, pentru a favoriza încadrarea și reintegrarea acestora în societate prin programe adecvate; subliniază necesitatea unui schimb mai eficient de bune practici între statele membre în acest sens; subliniază că acești mentori ar trebui să fie dispuși să contribuie la programe specifice pentru care vor fi instruiți corespunzător;

68.   solicită lansarea la nivel european a unei campanii de comunicare structurate bazate pe experiențele „unor foști luptători străini europeni”, care au încheiat cu succes procesul de deradicalizare și ale căror traume contribuie la expunerea dimensiunii religioase profund deviante și perfide a aderării la organizații teroriste ca ISIL; încurajează, de asemenea, dezvoltarea în cadrul statelor membre a unor platforme care permit confruntarea și dialogul cu acești foști luptători; subliniază, în plus, că înlesnirea contactului cu victime ale terorismului pare să fie o metodă eficace de desacralizare sau reducere a semnificației ideologice a discursurilor radicale; sugerează ca această campanie să fie folosită ca instrument de ajutor în procesul de deradicalizare în închisori, în școli și în toate unitățile axate pe prevenire și reabilitare; invită totodată Comisia să sprijine, în special prin finanțare, și să coordoneze campanii de comunicare la nivel național;

X. Destructurarea filierelor teroriste

69.   subliniază faptul că spălarea de bani, evaziunea fiscală și alte infracțiuni fiscale sunt, în unele cazuri, surse majore de finanțare a terorismului care amenință securitatea noastră internă și că detectarea și combaterea infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare trebuie să fie prioritare;

70.   își exprimă sprijinul pentru măsurile care vizează slăbirea din interior a organizațiilor teroriste, pentru a li se reduce influența potențială asupra cetățenilor europeni și a resortisanților din țări terțe care locuiesc în mod legal în UE; îndeamnă Comisia și agențiile competente să analizeze măsuri de destructurare a filierelor teroriste și de depistare a finanțărilor de care beneficiază acestea; în acest sens, solicită o mai bună cooperare între unitățile de informații financiare ale statelor membre și transpunerea și punerea rapidă în aplicare a pachetului legislativ privind lupta împotriva spălării banilor; încurajează Comisia Europeană să propună o reglementare privind detectarea și blocarea canalelor de finanțare a activităților teroriste și combaterea modurilor în care acestea sunt finanțate; invită așadar Comisia să reevalueze crearea unui sistem european comun de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste; încurajează statele membre să aplice cele mai înalte standarde de transparență în ceea ce privește accesul la informații referitoare la beneficiarii efectivi ai tuturor structurilor corporative în UE și în jurisdicțiile opace, care pot fi mijloace de finanțare a organizațiilor teroriste;

71.   salută adoptarea recentă a Agendei europene privind securitatea, care propune pași importanți în direcția unei lupte mai eficiente împotriva terorismului și a radicalizării, cum ar fi crearea Centrului european de luptă împotriva terorismului în cadrul Europol; invită statele membre să utilizeze pe deplin măsurile existente și invită Comisia să aloce suficiente resurse financiare și umane pentru îndeplinirea în mod eficient a acțiunilor propuse;

72.   solicită o abordare armonizată a definiției infracțiunii reprezentate de instigare la ură în mediul online și offline, prin care extremiștii incită alte persoane să nu respecte și să încalce drepturile fundamentale; sugerează adăugarea acestei infracțiuni specifice în deciziile-cadru relevante ale Consiliului;

73.   invită statele membre să participe la acest efort de trasabilitate a fluxurilor financiare externe și să asigure și să dea dovadă de transparență în ceea ce privește relațiile lor cu anumite țări din Golf, pentru a consolida cooperarea cu scopul de a face lumină asupra finanțării terorismului și fundamentalismului din Africa și Orientul Mijlociu, dar și a unor organizații din Europa; consideră că statele membre nu ar trebui să întârzie să aplice măsuri restrictive împotriva persoanelor și a organizațiilor în cazul în care există dovezi credibile de finanțare sau de complicitate de orice alt tip la activități teroriste;

74.   ar respinge cu fermitate orice încercare de a elimina aspecte din raport care se axează pe combaterea actelor de terorism și extremism; consideră că este inutil și contraproductiv să se renunțe la corelarea între lupta împotriva radicalizării și combaterea manifestărilor acesteia; solicită Consiliului să întocmească o listă neagră a jihadiștilor europeni și a persoanelor suspectate de terorism jihadist;

75.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate, precum și Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei, Uniunii Africane, statelor membre ale Uniunii pentru Mediterana, Ligii Statelor Arabe și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

EXPUNERE DE MOTIVE

Atacurile teroriste de la începutul anului 2015 au scos în evidență faptul că Uniunea Europeană trebuie să acționeze de urgență în domeniul combaterii terorismului și al prevenirii radicalizării cetățenilor europeni.

Tragediile din primele luni ale anului 2015 au determinat instituțiile europene, precum și statele membre să se implice mai mult în prevenirea radicalizării, dar apeluri în acest sens se fac de multă vreme. Combaterea radicalizării cetățenilor europeni ține în continuare în primul rând de competența statelor membre. Cu toate acestea, este necesară o abordare comună la nivel european, pentru a lupta în mod eficace împotriva amenințării reprezentate de acești cetățeni europeni radicalizați care pot circula liber pe teritoriul european.

Chiar dacă este o cifră greu de estimat, numărul cetățenilor europeni plecați să lupte alături de organizații teroriste în Irak și Siria este evaluat în prezent la peste 5 000. Acest fenomen capătă o amploare considerabilă în unele state membre, dar întreaga Uniune Europeană este vizată de provocările și întrebările cărora le dau naștere acești „luptători străini”.

Radicalizarea cetățenilor europeni, care poate merge până la implicarea acestora în luptă alături de organizații teroriste cum ar fi ISIL, reprezintă o veritabilă amenințare la adresa securității Europei, a statelor sale membre și a vecinilor săi.

În fața accelerării acestui fenomen, măsurile de reprimare nu mai sunt suficiente. Uniunea Europeană trebuie să adopte o nouă strategie, bazată în mai mare măsură pe prevenție. Prin urmare, prezentul raport va pune accentul pe instituirea unei atitudini proactive în materie de prevenire a radicalizării și recrutării cetățenilor europeni de către organizațiile teroriste.

Obiectivul raportului va fi să formuleze recomandări pentru o strategie europeană de prevenire a radicalizării și recrutării cetățenilor europeni. În acest scop, ar trebui analizați diferiții factori ai radicalizării. Un studiu al modurilor de acțiune pentru recrutarea de noi „luptători străini” trebuie să permită prezentarea unor soluții eficace în fiecare sector și fiecare platformă care favorizează această radicalizare.

Din acest motiv trebuie să se adopte o abordare incluzivă, pentru a prezenta o analiză completă a prevenirii radicalizării și recrutării cetățenilor europeni.

Subiectul prezentului raport îl constituie prevenirea radicalizării și recrutării cetățenilor europeni de către organizațiile teroriste. Nu se vor enumera încă o dată aici măsurile europene de combatere a terorismului, ci se va face schimb de idei noi care să permită evitarea derivelor și a amenințărilor la adresa securității de pe teritoriul nostru.

Raportoarea ține, cu toate acestea, să reamintească atașamentul său față de protecția libertăților fundamentale. În propunerile sale, Parlamentul European nu va pune în niciun caz în cauză respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, în special a libertății de exprimare a cetățenilor europeni. Raportoarea se va asigura că propunerile din prezentul raport respectă principiul proporționalității și că nicio propunere prezentată nu merge dincolo de ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului declarat. Raportoarea este, de altfel, foarte atașată de respectarea principiului subsidiarității.

18.9.2015

AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la prevenirea radicalizării și recrutării de cetățeni europeni de către organizații teroriste

(2015/2063(INI))

Raportor pentru aviz: Charles Tannock

SUGESTII

Comisia pentru afaceri externe recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că o cooperare internațională intensificată și mai eficientă, bazată pe atașamentul la valorile și normele fundamentale ale UE, precum drepturile omului, statul de drept și principiile dreptului internațional, schimbul activ de opinii și informații, acțiuni hotărâte la nivel național împotriva sărăciei și a inegalității precum și guverne stabile și favorabile incluziunii în țări terțe sunt esențiale pentru descurajarea și contracararea amenințării reprezentate de grupurile teroriste și de emergența radicalizării cetățenilor europeni;

2.  încurajează statele membre să coopereze și să se sprijine în mod constant în eforturile de a contracara extremismul violent, inclusiv prin coordonarea planurilor și a eforturilor și prin partajarea lecțiilor învățate; afirmă necesitatea îmbunătățirii controalelor la frontierele externe ale spațiului Schengen;

3.  încurajează UE să elaboreze în continuare orientări și principii privind combaterea terorismului pe baza rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate al ONU (în special RCSONU 2178/2014);

4.  solicită comunității internaționale să contribuie la mecanismul de finanțare aprobat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) pentru a favoriza stabilizarea rapidă a zonelor eliberate de sub controlul Daesh;

5.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, fără o abordare a condițiilor care favorizează răspândirea terorismului, este foarte probabil ca fenomenul cetățenilor UE care călătoresc în diferite alte țări pentru a se alătura unor grupuri jihadiste sau altor grupuri extremiste, precum și riscul de securitate pe care aceștia îl prezintă la întoarcerea în UE, să se agraveze în următorii ani; solicită realizarea unui studiu cuprinzător cu privire la eficiența acțiunilor naționale și europene de prevenire și combatere a terorismului;

6.  subliniază faptul că terorismul nu poate și nu ar trebui să fie asociat cu nicio religie, naționalitate sau civilizație;

7.  încurajează elaborarea de inițiative preventive antiteroriste, de deradicalizare și de securitate, actualizate în mod regulat, la nivelul statelor membre, al UE și la nivel internațional; încurajează eficientizarea coordonării politicilor interne și externe, în scopul asigurării unor reacții adecvate la amenințările emergente; încurajează intensificarea cooperării sale în materie de antiterorism cu țările învecinate și cu actorii regionali; recunoaște că radicalizarea este, în același timp, o problemă de geopolitică și de vecinătate; reamintește că orice ajutor financiar ar trebui evaluat din punctul de vedere al eventualului impact favorabil asupra activităților teroriste și solicită verificarea surselor tuturor finanțărilor externe;

8.  încurajează UE să se implice mai mult împreună cu țările terțe în scopul elaborării de măsuri de descurajare și blocare a deplasării combatanților străini, inclusiv prin noi proiecte în parteneriat pentru consolidarea capacității (de exemplu controlul la frontiere) și printr-o asistență UE mai bine direcționată, inclusiv prin elaborarea de planuri de acțiune în domeniul antiterorismului; subliniază faptul că drepturile omului trebuie să se afle în centrul strategiilor în materie de antiterorism; dorește ca UE să își consolideze dialogul politic cu Liga Statelor Arabe, Organizația de Cooperare Islamică, Uniunea Africană și alte structuri și entități de coordonare regională relevante precum G5 Sahel; solicită UE să urmărească îndeaproape exporturile de armament care ar putea fi exploatate de către teroriști;

9.  salută cu entuziasm angajamentul ÎR/VP Mogherini de a sprijini proiecte de prevenire a radicalizării în țări terțe (Iordania, Liban, Irak, precum și Maghreb și Sahel), după cum o indică raportul privind aplicarea de măsuri în urma reuniunii Consiliului European din 12 februarie 2015; constată că acum este necesar să se asigure că aceste proiecte primesc finanțare cât mai curând posibil;

10.  solicită UE să își intensifice cooperarea cu partenerii regionali în scopul de a reduce traficul de arme, vizând în special țările din care provine terorismul, și să urmărească îndeaproape exporturile de armament care ar putea fi exploatate de către teroriști; de asemenea, solicită consolidarea instrumentelor de politică externă și a angajamentului cu țările terțe pentru a contracara finanțarea organizațiilor teroriste;

11.  încurajează UE să desfășoare dialoguri specifice și actualizate privind securitatea și combaterea terorismului cu Algeria, Egipt, Irak, Israel, Iordania, Maroc, Liban, Arabia Saudită, Tunisia și Consiliul de Cooperare al Golfului; de asemenea, ar trebui să se intensifice cooperarea cu Turcia, în conformitate cu concluziile Consiliului Afaceri Generale din decembrie 2014;

12.  invită Consiliul să asigure o revizuire și dezvoltare constantă a strategiei regionale UE pentru Siria și Irak, și a strategiei antiteroriste și privind luptătorii străini, adoptată la 16 martie 2015, în contextul evoluției condițiilor de securitate din vecinătatea sudică a UE, alături de inițiative preventive și nu numai, precum rețeaua Comisiei pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare; invită, de asemenea, statele membre să promoveze respectul și înțelegerea comună ca elemente esențiale în cadrul luptei împotriva terorismului, atât în interiorul UE și al statelor sale membre, cât și în țările terțe;

13.  invită ÎR/VP și Consiliul să găsească un limbaj clar de condamnare a sprijinului financiar și ideologic din ultimul deceniu din partea unor guverne și persoane influente din țările din Golf pentru mișcări islamiste extremiste; invită Comisia să revizuiască relațiile UE cu țările terțe în scopul de a combate mai eficient sprijinul material și imaterial acordat terorismului; reamintește că, în contextul revizuirii actuale a PEV, trebuie consolidate dimensiunea de securitate și capacitatea instrumentelor PEV de a contribui la îmbunătățirea rezilienței și a capacităților partenerilor de a-și asigura propria securitate în ceea ce privește respectarea statului de drept;

14.  ia act de faptul că, adeseori, cauzele profunde ale terorismului pot fi găsite în guvernanța deficitară și nefavorabilă incluziunii; consideră că, pentru a obține progrese pe termen lung, eforturile internaționale ar trebui să vizeze promovarea statului de drept, a principiilor democratice și a drepturilor omului; subliniază importanța introducerii unor astfel de obiective în acordurile de cooperare ale UE cu țări terțe; încurajează UE să lanseze noi proiecte și activități de consolidare a capacității cu țările MENA interesate, care să se axeze pe aplicarea legii, justiția penală și reforma sectorului de securitate, în strânsă cooperare cu Europol, Eurojust, Frontex și CEPOL; consideră că este tot mai urgent să se poarte un dialog cu forțele islamice moderate, care se opun extremismului, și să se încurajeze cooperarea culturală,

15.  susține o cooperare internațională mai strânsă și un schimb de informații mai pronunțat între serviciile naționale de informații pentru identificarea cetățenilor UE expuși riscului de a deveni radicalizați, de a fi recrutați și de a părăsi UE pentru a se alătura unor grupuri jihadiste sau altor grupuri extremiste; subliniază că țările din regiunea MENA și din Balcanii de Vest trebuie să fie sprijinite în eforturile de a opri fluxul de combatanți străini;

16.  invită Comisia Europeană să mobilizeze toate resursele de care dispune și să sprijine statele membre în abordarea factorilor care stau la baza radicalizării și a extremismului, în conceperea de strategii de prevenire care să cuprindă domenii precum educația, integrarea socială, combaterea discriminării și dialogul intercultural și interconfesional; recomandă o colaborare mai apropiată cu organizații care promovează dialogul cultural; subliniază importanța colaborării cu lideri moderați din comunitatea musulmană, inclusiv cu reprezentanți ai societății civile, atât în cadrul UE, cât și în țările terțe, pentru a combate radicalizarea; invită comunitatea mondială a liderilor religioși să lanseze un nou summit interconfesional precum cel de la Assisi, din 2011; consideră că UE și statele sale membre ar trebui să îmbunătățească monitorizarea activităților cetățenilor UE în țările afectate; invită ÎR/VP și Comisia să asigure în continuare fonduri suficiente și utilizarea coerentă a instrumentelor pentru a aborda amenințările terorismului și pentru a trece efectiv de la alertă timpurie la acțiune timpurie;

17.  consideră că construirea unui contradiscurs, inclusiv în țările terțe, este unul dintre factorii-cheie în combaterea atractivității grupurilor teroriste din regiunea MENA; invită UE să își consolideze sprijinul pentru inițiative precum SSCAT (Echipa consultativă pentru comunicare strategică privind Siria) și să promoveze implementarea și finanțarea unor astfel de proiecte în țările terțe;

18.  salută trimiterea de experți în materie de securitate/combatere a terorismului în mai multe delegații-cheie ale UE pentru consolidarea capacității acestora de a contribui la eforturile europene de combatere a terorismului și pentru o coordonare mai eficace cu autoritățile locale relevante, continuând totodată consolidarea capacității de combatere a terorismului în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE);

19.  încurajează dezvoltarea de programe care urmăresc să dezamorseze confruntările violente și sectare; consideră că programele pentru deradicalizare pot fi instrumente importante în limitarea recrutării de cetățeni UE de către organizațiile teroriste; constată că unele state membre iau în considerare posibilitatea recrutării unor foști combatanți străini pentru a participa în programe de deradicalizare; invită statele membre să reevalueze introducerea unor astfel de programe;

20.  salută în mod deosebit recomandările raportului către statele membre cu privire la separarea deținuților radicalizați în cadrul sistemului penitenciar; îndeamnă totuși la precauție cu privire la o acțiune în masă în acest sens, de teamă să nu permită radicalilor cunoscuți să se asocieze și să formeze relații care pot fi dăunătoare după eliberarea lor; invită Comisia să elaboreze planuri care să faciliteze reintegrarea persoanelor expuse riscului de a fi recrutate și a celor care au reușit să se întoarcă;

21.  subliniază că o strategie a UE cuprinzătoare de prevenire trebuie să facă uz pe deplin de politica externă pentru a promova respectarea drepturilor omului, democrația, libertatea de religie și buna guvernanță și pentru a preveni și a soluționa conflictele, astfel încât să se reducă posibilitățile de propagandă extremistă;

22.  subliniază faptul că UE și statele sale membre trebuie să prevadă garanții suficiente în mecanismele de cooperare antiteroristă, astfel încât să se asigure că securitatea, drepturile omului și aplicarea legii nu se exclud reciproc, ci sunt complementare și se bazează pe statul de drept și pe respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și ai țărilor partenere; solicită statelor membre să analizeze modalități de a aduce sub supravegherea statului educația și formarea liderilor religioși și de a instituționaliza mai formal învățământul religios, pentru a preveni preluarea controlului de către extremiști; recunoaște necesitatea unei monitorizări a mass-mediei coordonate la nivel internațional și menite să restricționeze accesul la propaganda teroristă și să îmbunătățească procesul de raportare publică a conținutului online extremist; solicită crearea de site-uri internet sau puncte de contact hotline pentru cetățeni, în scopul de a încuraja discursul pozitiv și a sprijini campaniile de sensibilizare împotriva radicalizării online și offline;

23.  consideră că, în evaluarea și combaterea cauzelor profunde ale radicalizării în Europa, este important să se adopte o abordare globală; subliniază faptul că unul dintre factorii-cheile în combaterea atractivității grupurilor teroriste este respingerea discursului ideologic pe care se bazează acțiunile grupurilor extremiste și construirea unui contradiscurs; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că relațiile dintre comunități sunt supuse unei presiuni tot mai mari în întreaga Europă și încurajează dialogul interconfesional; salută trimiterile din raport la chestiunea formării de lideri religioși, pentru a preveni propovăduirea urii; invită statele membre să incrimineze actele teroriste care au loc în afara jurisdicției lor și este de acord că acesta este unul dintre cele mai eficiente instrumente de combatere a terorismului și extremismului; invită imamii și liderii musulmani să preia conducerea în eforturile împotriva radicalizării și a discursului de incitare la ură, prin combaterea propagandei în favoarea fundamentalismului și a terorismului, printr-un discurs fundamentat teologic; invită UE să sprijine proiectele de cercetare și de informare privind combaterea fundamentalismului și a radicalizării, prin intensificarea dialogului cu comunitățile musulmane în scopul depunerii de eforturi comune;

24.  observă că este necesară o cooperare mai strânsă cu țările din afara UE pentru a-i identifica mai eficient pe cetățenii UE care pleacă să lupte pentru organizații teroriste și care se întorc ulterior; în mod similar, sprijină solicitarea din raport adresată SEAE de a intensifica acțiunile de predare a limbii arabe pentru funcționarii săi în scopul de a sprijini astfel de obiective;

25.  subliniază că UE și țările din Balcanii de Vest, Turcia, țările din Golf și alte state arabe ar trebui să depună eforturi comune pentru a lupta împotriva radicalizării și recrutării, pentru a determina sursele finanțării terorismului și a dezvolta un nou discurs împotriva fundamentalismului islamist; subliniază faptul că o cooperare și un schimb de informații în materie de antiterorism ar trebui să fie un element-cheie în relațiile UE cu aceste țări; subliniază că este, de asemenea, esențial să se consolideze această cooperare cu organizații regionale precum Liga Arabă, Uniunea Africană și Consiliul de Cooperare al Golfului.

26.  ar respinge cu fermitate orice încercare de a elimina aspecte din raport de sine stătătoare care se axează pe combaterea actelor de terorism și extremism; consideră că este inutil și contraproductiv să se rupă legătura dintre lupta împotriva radicalizării și combaterea manifestărilor acesteia; solicită Consiliului să întocmească o listă neagră a jihadiștilor europeni și a persoanelor suspectate de terorism jihadist.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

15.9.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

52

5

9

Membri titulari prezenți la votul final

Nikos Androulakis, Francisco Assis, Petras Auštrevičius, Amjad Bashir, Bas Belder, Goffredo Maria Bettini, Mario Borghezio, Elmar Brok, Klaus Buchner, James Carver, Fabio Massimo Castaldo, Javier Couso Permuy, Knut Fleckenstein, Anna Elżbieta Fotyga, Eugen Freund, Michael Gahler, Richard Howitt, Sandra Kalniete, Manolis Kefalogiannis, Tunne Kelam, Afzal Khan, Janusz Korwin-Mikke, Andrey Kovatchev, Eduard Kukan, Ilhan Kyuchyuk, Barbara Lochbihler, Sabine Lösing, Ulrike Lunacek, Andrejs Mamikins, Ramona Nicole Mănescu, David McAllister, Francisco José Millán Mon, Pier Antonio Panzeri, Demetris Papadakis, Tonino Picula, Kati Piri, Andrej Plenković, Cristian Dan Preda, Jozo Radoš, Sofia Sakorafa, Jacek Saryusz-Wolski, Alyn Smith, Jaromír Štětina, Charles Tannock, Eleni Theocharous, Ivo Vajgl, Elena Valenciano, Geoffrey Van Orden, Hilde Vautmans

Membri supleanți prezenți la votul final

Ryszard Czarnecki, Ana Gomes, Andrzej Grzyb, Cătălin Sorin Ivan, Marek Jurek, Antonio López-Istúriz White, Urmas Paet, Miloslav Ransdorf, Jean-Luc Schaffhauser, György Schöpflin, Renate Sommer, Dubravka Šuica, Traian Ungureanu, Bodil Valero, Paavo Väyrynen

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Claudiu Ciprian Tănăsescu

17.9.2015

AVIZ al Comisiei pentru cultură și educație

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la prevenirea radicalizării și recrutării de cetățeni europeni de către organizații teroriste

(2015/2063(INI))

Raportor pentru aviz: Angel Dzhambazki

SUGESTII

Comisia pentru cultură și educație recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  reamintește Declarația de la Paris, adoptată de miniștrii educației din UE la 17 martie 2015, prin care se face apel la o cooperare consolidată între statele membre în vederea promovării unui cadru pentru egalitatea de șanse, respectul pentru demnitatea umană, libertate, inclusiv libertatea de exprimare, democrație, drepturile omului, egalitate, statul de drept, incluziunea socială și cetățenia activă, prin intermediul dezvoltării personale și al educației la toate nivelurile, în special a persoanelor care provin din medii dezavantajate; reamintește că este responsabilitatea UE de a respecta drepturile fundamentale, libertățile și securitatea cetățenilor săi, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE, inclusiv libertatea de exprimare și de informare, libertatea de întrunire și de asociere, precum și respectarea diversității lingvistice, culturale și religioase;

2.  consideră că prevenirea radicalizării și a recrutării cetățenilor europeni de către organizațiile teroriste face parte dintr-o serie de măsuri care acoperă numeroase domenii și care au ca scop promovarea securității, a justiției și a egalității de șanse pentru toți; reafirmă faptul că alți factori care ar putea contribui la radicalizarea și la recrutarea cetățenilor europeni de către organizațiile teroriste includ, în special, inegalitatea, marginalizarea, excluziunea socială, precum și accesul dificil la o educație de calitate;

3.  subliniază că este important să se investească în programe de învățare pe tot parcursul vieții, atât ca măsură preventivă împotriva radicalizării, cât și ca instrument predilect pentru deradicalizarea la nivel individual;

4.  constată că prevenirea terorismului și combaterea tuturor formelor de radicalizare este una dintre principalele priorități în cadrul Agendei europene privind securitatea, dar regretă că, în pofida reformelor recente, Europa nu este încă în măsură să răspundă în mod adecvat la aceste noi provocări; subliniază, prin urmare, necesitatea unei abordări multidimensionale în lupta împotriva cauzelor culturale, economice, sociale și politice profunde care favorizează terorismul; subliniază rolul esențial pe care îl are identificarea timpurie a persoanelor susceptibile de a fi expuse la radicalizare și subliniază că instituțiile sociale și de învățământ competente ar trebui să fie echipate în mod adecvat, prin acțiuni de formare, pentru a îndeplini aceste sarcini; subliniază necesitatea responsabilizării tuturor actorilor implicați în prevenirea radicalizării, la nivel local, național, european sau internațional; reiterează rolul fundamental al dialogului și al cooperării între toți actorii implicați în educație, atât formală, cât și informală (de exemplu familii, părinți, profesori și asociații), precum și cei implicați în cultură și sport; subliniază necesitatea unei formări specializate a cadrelor didactice, care pot reprezenta modele pozitive și surse de inspirație, importanța politicilor sociale și pentru tineret, a activităților recreative alternative, a învățării pe tot parcursul vieții și a dialogului intercultural și interconfesional în prevenirea radicalizării care duce la extremismul violent;

5.  ia act de importanța abilitării profesorilor pentru a lua o atitudine activă împotriva tuturor formelor de discriminare și rasism; constată rolul esențial al educației și al profesorilor competenți și dedicați, nu numai în consolidarea relațiilor sociale, generarea unui sentiment al apartenenței, dezvoltarea cunoașterii, a abilităților, competențelor, integrarea valorilor fundamentale, dezvoltarea competențelor sociale, civice și interculturale, gândirea critică și educația mediatică, ci și în sprijinirea tinerilor - colaborând îndeaproape cu părinții și familiile - pentru a deveni membri activi, responsabili, deschiși ai societății; subliniază că școlile pot consolida rezistența elevilor la radicalizare asigurându-le un mediu sigur, precum și timp pentru a dezbate și examina chestiuni sensibile și controversate; subliniază faptul că adolescenții sunt un grup deosebit de vulnerabil, dat fiind că sunt într-o etapă dificilă a vieții, în care își dezvoltă sistemul de valori și caută semnificații, fiind, în același timp, foarte ușor de impresionat și de manipulat; reamintește că este posibilă radicalizarea atât a grupurilor, cât și a persoanelor, și recunoaște că evoluția radicalizării individuale și a celei de grup, cât și reacțiile la acestea, pot fi diferite; subliniază rolul pe care trebuie să îl joace societatea pentru a le oferi tinerilor perspective mai bune și un scop în viață, în special printr-o educație și o formare profesională de înaltă calitate; subliniază că instituțiile de învățământ au rolul de a-i învăța pe tineri să recunoască și să gestioneze riscul și să facă alegeri mai sigure, precum și de a promova un sentiment puternic de apartenență, de participare la comunitate, de grijă, sprijin și responsabilitate pentru alte persoane; subliniază necesitatea de a profita de diversele posibilități oferite de cursurile de formare profesională și de cele universitare, pentru a pune studenții în contact cu diferite identități naționale, regionale, religioase și etnice din Europa;

6.  ia act de faptul că tinerii fără perspective și fără loc de muncă au timp liber la dispoziție și sunt mai vulnerabili și mai predispuși să fie atrași de caracterul aparent captivant al recrutării de către organizații teroriste;

7.  subliniază că acțiunile de combatere a radicalizării trebuie, de asemenea, să se concentreze asupra integrării sociale și capacitării în comunitățile vulnerabile, promovând angajamentul comunitar prin intermediul dialogului, încurajând și promovând cetățenia activă și consolidând rolul organizațiilor societății civile active pe teren; invită Comisia și statele membre să facă schimb de bune practici, să formuleze recomandări și să dezvolte rețele la nivel local, național și european pentru a oferi un răspuns social pozitiv la radicalizare în acest sens;

8.  subliniază faptul că etapele inițiale ale radicalizării sunt marcate de izolarea persoanelor, în special în raport cu familia și școala; subliniază importanța unei comunicări adecvate între părinți, cadre didactice și autorități, pentru detectarea semnelor de radicalizare în rândul tinerilor;

9.  subliniază faptul că diversitatea Europei și comunitățile sale multiculturale constituie o parte integrantă a structurii sale sociale și reprezintă un bun cultural esențial; consideră că orice politică privind combaterea radicalizării trebuie să fie sensibilă și proporțională, astfel încât să respecte și să consolideze structura socială diversă a comunităților;

10.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că politicile de combatere a terorismului și a radicalizării riscă să limiteze libertatea de exprimare, fie direct, fie prin intermediul unui efect descurajator; ia act de faptul că termeni precum radicalizare sau extremism trebuie definiți în mod clar și precis pentru a se evita orice impact negativ al acestor politici asupra exprimării legitime; subliniază faptul că este nevoie de o varietate de voci în comunitățile vulnerabile la radicalizare, astfel încât ideile și discursurile moderate și progresiste să poată învinge extremismul și, ca atare, ar trebui încurajată o diversitate de opinii în dezbatere deschisă;

11.  invită statele membre să promoveze o abordare interculturală în sistemele lor de învățământ, pentru a face loc cunoașterii reciproce și respectului reciproc în împărtășirea valorilor comune;

12.  subliniază importanța rolului femeilor în prevenirea radicalizării în cadrul familiei;

13.  subliniază importanța dialogului intercultural și interconfesional ca instrument pentru coeziunea și integrarea socială, pentru mediere și reconciliere;

14.  recunoaște importanța reuniunilor și a dialogului public dintre diferitele personalități religioase, care pot contribui în mod semnificativ la depășirea stereotipurilor și fobiilor referitoare la diferitele religii și își exprimă sprijinul pentru aceste reuniuni și dialoguri;

15.  ia act cu îngrijorare de utilizarea internetului și a platformelor de socializare pentru difuzarea de materiale de propagandă și recrutare de către organizațiile teroriste; încurajează cooperarea activă între statele membre, UE și toate părțile interesate relevante pentru combaterea diseminării materialelor cu conținut radical și propagandist pe internet; solicită punerea în aplicare a unor programe de sensibilizare a tinerilor cu privire la discursul de instigare la ură difuzat online și la riscurile pe care acesta le implică, precum și a unor programe de promovare a educației privind mass-media și internetul; subliniază, prin urmare, necesitatea dezvoltării, împreună cu statele membre, atât a unei contra-comunicări online inovatoare, capabilă și să stimuleze competențele digitale de decizie vitale în rândul tuturor utilizatorilor vulnerabili ai internetului, cât și a unor tehnologii care ar putea preveni și combate acest fenomen; subliniază rolul esențial al tuturor părților interesate relevante în găsirea și diseminarea de contra-mesaje eficiente; subliniază rolul educației în sprijinirea tinerilor pentru a înțelege și a accepta diferențele de opinie, de convingeri, de credințe și de stil de viață, respectând în același timp diversitatea și statul de drept, în promovarea gândirii critice și a bunei judecăți astfel încât, în special în contextul internetului și al platformelor sociale, să fie capabili să înțeleagă realitățile, să facă diferența între fapte și opinii, să recunoască propaganda și să se împotrivească oricărei forme de îndoctrinare, discurs de incitare la ură și extremism online; încurajează statele membre și părțile interesate să se pună de acord cu privire la standarde comune de etică jurnalistică în vederea combaterii discursului de incitare la ură din materialele din mass-media și din comentariile online ale publicului larg;

16.  subliniază faptul că implicarea sporită a tinerilor, inclusiv prin schimburi educaționale și alte rețele, este un element esențial pentru construirea de punți, depășirea prejudecăților și încurajarea dialogului religios și a respectului pentru diversitatea culturală; consideră că programele transversale de acțiune bazate pe educație alternativă și interfețe culturale, care să constate diversitatea culturală existentă și nevoia înțelegerii acesteia, pot juca un rol major în dezvoltarea unei viziuni comune a viitorului, bazată pe respectul drepturilor omului, demnității, standardelor internaționale și valorilor pe care se întemeiază UE;

17.  subliniază necesitatea de orientare a eforturilor spre sprijinirea tinerilor în dezvoltarea propriei identități, a sensului valorii personale, a spiritului comunitar și a acceptării societăților multiculturale și multinaționale, având în vedere faptul că tinerii, care sunt în căutarea unei identități și a unui sentiment de apartenență, sunt în special vulnerabili la discursul extremist;

18.  invită statele membre să pună mai mult accent, în sistemele lor de învățământ, asupra educației în utilizarea mass-mediei, astfel încât copiii și tinerii să poată învăța cum să înțeleagă și să evalueze corect informația pe care o găsesc, adesea în formă nefiltrată, pe internet;

19.  subliniază nevoia unei înțelegeri mai profunde a radicalizării și a extremismului, atât de către elevi, cât și de către educatori, precum și a conștientizării lărgite privind utilizarea platformelor sociale pentru radicalizare și promovarea ideologiilor extremiste; încurajează statele membre să implementeze siguranța internetului în programele TIC din școli, pentru a preveni radicalizarea online;

20.  subliniază faptul că rețelele sociale și internetul sunt doar o parte din procesul de radicalizare, iar combaterea vectorilor digitali ai radicalizării trebuie să fie doar o parte din lupta împotriva acesteia;

21.  reamintește obiectivul educației mediatice urmărit de programul Europa creativă, care permite finanțarea proiectelor vizând să construiască un dialog critic cu mass-media - în special media digitală - în cadrul luptei împotriva radicalizării;

22.  reamintește importanța programelor UE și a instrumentelor de finanțare precum programul Orizont 2020, programul Erasmus+, Europa Creativă, Europa pentru cetățeni și Cadrul strategic 2020 pentru educație și formare profesională în domeniul educației, culturii și sportului, ca vectori esențiali pentru sprijinirea statelor membre în eforturile de combatere a inegalităților, intoleranței, discriminării și de prevenire a marginalizării și de integrare a minorităților în viața socială a fiecărui stat membru; invită Comisia să pună în aplicare angajamentul său de a mobiliza finanțări existente specifice pentru promovarea unor acțiuni concrete de luptă împotriva ideologiilor și a radicalizării extremiste, prin dialog cu destinatarii cei mai vizați; salută anunțul făcut de Comisie privind prezentarea de către aceasta, până la sfârșitul acestui an, a unor recomandări pentru consolidarea ideii de incluziune, diversitate și valori civice în școli, în baza programului Erasmus+;

23.  observă rolul învățării non-formale și informale și importanța facilitării implicării tinerilor în activități voluntare în cadrul unor organizații de tineret integratoare și în activități sportive de masă, pentru a intensifica interacțiunea și pentru a ajuta tinerii să dobândească competențe sociale și de comunicare, gândire critică și abilități de rezolvare a problemelor, precum și o autopercepție pozitivă, în completarea educației formale;

24.  subliniază importanța crucială a serviciilor de suport în instituțiile de învățământ, oferite de psihologi și asistenți sociali cu pregătire în domeniu; invită Comisia să promoveze schimbul de bune practici în educația imigranților și a refugiaților recenți, pentru a preveni excluziunea lor socială; subliniază importanța formării reciproce și a activităților comune ale liderilor religioși, pentru a influența în mod pozitiv dialogul public;

25.  invită Comisia să găsească metode noi, creative, de prevenire și combatere a radicalizării, inclusiv scheme pentru părinți ai căror copii ar putea fi vulnerabili în raport cu recrutările extremiste;

26.  încurajează statele membre să implementeze strategii de predare și învățare în care problemele controversate să fie explorate într-o manieră care promovează analiza critică, valorile sociale și o cultură comună a deschiderii și pluralismului în școli și în comunitate;

27.  subliniază rolul și importanța ONG-urilor și a organizațiilor societății civile în procesele de prevenire a radicalizării și în deradicalizare;

28.  invită Comisia să consolideze în continuare Rețeaua pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare (RAN), printre altele prin îmbunătățirea accesului la informație și printr-o cooperare concretă între părțile interesate cu privire la combaterea radicalizării și să sprijine UE și statele sale membre în elaborarea de programe de deradicalizare și dezangajare și în dezvoltarea de „strategii de ieșire” pentru a ajuta persoanele să renunțe la extremismul violent;

29.  subliniază importanța proiectelor educaționale speciale în închisori, care sunt mai expuse riscului radicalizării;

30.  subliniază importanța elaborării unor politici globale, bazate pe o abordare transsectorială între diferite domenii precum politicile privind cultura, sportul, ocuparea forței de muncă și asistență socială și alte canale de activitate pentru incluziunea socială și pentru protejarea diversității, a pluralității și a valorilor fundamentale comune la nivel european, național, regional și local;

31.  observă faptul că o campanie împotriva radicalizării prin dezvoltare culturală și umană ar trebui să îmbrace forma unui nou discurs public și a unui obiectiv pe termen lung pentru un efort mai inteligent în direcția combaterii strategice a terorismului;

32.  reamintește importanța educației pentru democrație, cetățenie activă și cultură politică democratică și importanța valorilor aflate la baza Uniunii Europene - libertate, toleranță, egalitate și stat de drept;

33.  observă faptul că o educație înalt integrativă, unul din obiectivele strategice ale Cadrului educație și formare 2020, poate compensa dezavantajele cu care mulți copii și tineri se confruntă acasă și, astfel, poate ajuta la prevenirea radicalizării;

34.  reiterează importanța promovării egalității, a coeziunii sociale și a cetățeniei active prin educație și formare și importanța acordării unei șanse copiilor și tinerilor de a-și dezvolta abilitățile și competențele necesare pentru o cetățenie activă, pentru un dialog intercultural și interreligios;

35.  subliniază faptul că participarea în programul Erasmus+ crește nivelul de implicare cetățenească a tinerilor; reamintește că foștii studenți Erasmus manifestă un sentiment sporit de identitate europeană, un sentiment sporit al apartenenței și o percepție pozitivă a UE, toate acestea având potențialul de a reduce riscul radicalizării și de a răspunde problemelor legate de intoleranță și discriminare;

36.  subliniază necesitatea de a se găsi un echilibru între libertatea de expresie și obiectivele privind securitatea și prevenirea radicalizării.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

15.9.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

22

2

1

Membri titulari prezenți la votul final

Isabella Adinolfi, Dominique Bilde, Andrea Bocskor, Silvia Costa, Angel Dzhambazki, Jill Evans, Petra Kammerevert, Rikke Karlsson, Andrew Lewer, Svetoslav Hristov Malinov, Curzio Maltese, Fernando Maura Barandiarán, Luigi Morgano, Momchil Nekov, Yana Toom, Helga Trüpel, Julie Ward, Bogdan Brunon Wenta, Bogdan Andrzej Zdrojewski, Milan Zver, Krystyna Łybacka

Membri supleanți prezenți la votul final

Sylvie Guillaume, Dietmar Köster, Paul Nuttall, Hermann Winkler

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

19.10.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

41

7

6

Membri titulari prezenţi la votul final

Jan Philipp Albrecht, Michał Boni, Ignazio Corrao, Rachida Dati, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Frank Engel, Cornelia Ernst, Laura Ferrara, Mariya Gabriel, Kinga Gál, Ana Gomes, Nathalie Griesbeck, Jussi Halla-aho, Sophia in ‘t Veld, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Timothy Kirkhope, Barbara Kudrycka, Kashetu Kyenge, Marju Lauristin, Juan Fernando López Aguilar, Vicky Maeijer, Roberta Metsola, Claude Moraes, Péter Niedermüller, Soraya Post, Branislav Škripek, Csaba Sógor, Helga Stevens, Traian Ungureanu, Udo Voigt, Josef Weidenholzer, Kristina Winberg, Tomáš Zdechovský

Membri supleanți prezenți la votul final

Marina Albiol Guzmán, Carlos Coelho, Pál Csáky, Daniel Dalton, Miltiadis Kyrkos, Jean Lambert, Jeroen Lenaers, Sander Loones, Andrejs Mamikins, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Daniele Viotti, Axel Voss

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Maria Arena, Peter Eriksson, Fredrick Federley, Jude Kirton-Darling, Kostadinka Kuneva, Maurice Ponga, Jutta Steinruck, Lola Sánchez Caldentey, Sabine Verheyen

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

41

+

ALDE

Federley Fredrick, Griesbeck Nathalie, Pagazaurtundúa Ruiz Maite, in 't Veld Sophia

ECR

Dalton Daniel, Halla-aho Jussi, Kirkhope Timothy, Loones Sander, Stevens Helga

EPP

Boni Michał, Coelho Carlos, Csáky Pál, Dati Rachida, Díaz de Mera García Consuegra Agustín, Engel Frank, Gabriel Mariya, Gál Kinga, Kudrycka Barbara, Lenaers Jeroen, Metsola Roberta, Ponga Maurice, Sógor Csaba, Ungureanu Traian, Verheyen Sabine, Voss Axel, Zdechovský Tomáš

S&D

Arena Maria, Gomes Ana, Kaufmann Sylvia-Yvonne, Kirton-Darling Jude, Kyenge Kashetu, Kyrkos Miltiadis, Lauristin Marju, López Aguilar Juan Fernando, Mamikins Andrejs, Moraes Claude, Niedermüller Péter, Post Soraya, Steinruck Jutta, Viotti Daniele, Weidenholzer Josef

7

-

EFDD

Winberg Kristina

EFN

Maeijer Vicky

GUE/NGL

Albiol Guzmán Marina, Ernst Cornelia, Kuneva Kostadinka, Sánchez Caldentey Lola

NI

Voigt Udo

6

0

ECR

Škripek Branislav

EFDD

Corrao Ignazio, Ferrara Laura

GREENS/EFA

Albrecht Jan Philipp, Eriksson Peter, Lambert Jean

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abținerI